Analiza Fundamentala
CUPRINSUL LUCRĂRII
1. INTRODUCERE 1
2. ANALIZĂ MACROECONOMICĂ 4
2.1. STAREA ACTUALĂ A ECONOMIEI ROMANEȘTI 4
2.1.1. Punctul inițial al tranziției 4
2.1.2. Evoluția economiei în anii 2002-2006 4
2.1.3. Caracterizarea sintetică a stării actuale a Economiei 8
2.1.4. Problema fundamentală a strategiei 10
2.2. Dezvoltarea economică a româniei pe termen mediu11
2.2.1. Principalele ipoteze ale scenariului restructurant 11
2.2.2. Estimările scenariului restructurant pentru perioada 2002-2006 13
3. INDICATORII BURSIERI 17
3.1. CE ESTE UN INDICE BURSIER 17
3.2. CLASIFICAREA INDICILOR DIN PUNCT DE VEDERE AL RELAȚIEI DINTRE EI ȘI NEGOCIERILE DE BURSÃ 17
3.3. CONSTRUIREA UNUI INDICE BURSIER 18
3.4. SEMNIFICAȚIA INDICILOR BURSIERI 19
3.5. PRINCIPALI INDICATORI BURSIERI 22
4. ANALIZA FUNDAMENTALĂ 30
4.1. EVALUAREA ACȚIUNILOR 30
4.2. METODE BURSIERE 37
4.2.1. Aspecte teoretice 37
4.2.2. Metode de evaluare bursierã 38
4.3. Metoda cash – flow-ului 40
5. APLICAȚIE 43
5.1. S.C. ANTIBIOTICE IAȘI 43
5.1.1. PREZENTAREA FIRMEI 43
5.2. EVOLUȚIA RENTABILITĂȚII FIRMEI 47
6. CONCLUZII 51
7. ANEXA 52
8. BIBLIOGRAFIE 57
1. INTRODUCERE
Analiza fundamentală include etape diferite de analiză de la studiul economiei unei țări în ansamblul ei, la ramurii industriale, și până la condițiile în care firma activează pentru a determina valoarea acțiunii emise de o anumită societate comercială, pentru a determina dacă prețul de piață al acțiunii este corect evaluat, analiza fundamentală utilizează datele statistice macroeconomice și datele financiare ale firmei. Analiștii sunt consultanții investitorilor și astfel concluzia analizei poate genera semnale de vânzare sau de cumpărare pentru aceștia.
Etapele de analiză fundamentală implică de obicei patru nivele de analiză
· Analiza condițiilor maeroeconomice
· Analiza condițiilor ramurii industriale din care face parte firma.
· Analiza firmei (emitentului)
· Determinarea valorii acțiunii (titlului)
Analiza Macroeconomică
Acest nivel de analiză este utilizat pentru a determina dacă condițiile macroeconomice asigură un cadru corespunzător pentru piața de capital și mai ales pentru piața bursieră. Întrebările ce vor fi puse pentru a determina condițiile sunt : Inflația este îngrijorătoare? Cât este nivelul consumului? Balanța de plăți externe este favorabilă ? Oferta de monedă este în creștere sau în descreștere? Există deficit sau excedent al bugetului de stat? Răspunsurile la aceste întrebări dau indicii despre
modul în care condițiile macroeconomice acționează asupra pieței bursiere.
Analiza sectorului industrial
A doua etapă o reprezintă analiza sectorului în care activează firma, dacă analizăm acțiuni, al pieței monetare dacă analizăm titluri monetare, al pieței bunurilor și serviciilor dacă analizăn contracte futures pe marfă. Este evident că cei mai buni emitenți (societiăți comerciale) au greutăți dacă activează într-un sector în declin.
Analiza firmei
După ce au fost analizate condițiile generale și sectoriale, se recurge la cercetarea societății comerciale, pentru a i se determina starea financiară comercială tehnică. etc. În general însă se analizează doar raportările financiare care pot fi utilizate la determinarea indicatorilor financiari.
Indicatorii sunt apoi comparați cu cei ai altor companii din același sector pentru a determina o ierarhizare a parametrilor de stare a firmei în cadrul sectorului. Indicatorii financiari fac parte din cel puțin patru categorii. (profitabilitate, preț, lichiditate, eficiență).
Și în lucrarea de față am urmărit aceste etape în determinarea analizei fundamentale pentru determinarea valorii teoretice a acțiunilor societăților comerciale, Antibiotice Iași, Azomureș Târgu Mureș.
În prima parte am analizat economia României, în general, cu principalii indicatori care pot influența, în timp, acțiunile cotate la Bursă.
În a doua parte a lucrării am analizat sectorul industriei farmaceutice, Societatea Comercialǎ Antibiotice Iași făcând parte din acest sector.
După ce au fost parcurși pașii anteriori de analiză, am determinat dacă acțiunea companiei analizate este corect evaluată pe piață (de cererea și oferta de pe piață) sau dacă este subevaluată sau supraevatuată.
Este neîndoielnic faptul că factorii luați în calcul de analiza fundamentală joacă un rol important în determinarea prețului acțiunii pe piață. Totuși pe lângă acești factori este important să avem în vedere istoricul prețului titlului deci și elemente de analiză tehnică care în combinație cu elementele de analiză fundamentală ne conduc la o mai bună decizie investițională.
2. ANALIZA MACROECONOMICĂ
2.1. Starea economiei românești
2.1.1. Punctul inițial al tranziției
Startul tranziției a fost mult mai dificil în România decât în alte state ex-socialiste central-europene. Economia era aproape integral etatizată; în formarea produsului intern brut, aportul sectorului privat era în 1989 de numai 12,8%. Sistemul de conducere, hipercentralizat și în conflict cu criteriile de raționalitate, devenise complet inert la semnalele realității. Realizarea producției în unități supradimensionate conferea economiei un grad ridicat de rigiditate. Ineficiența acesteia a fost agravată în anii '80 atât de continuarea investițiilor în ramuri puternic energointensive, cât și de stoparea influxului tehnologic occidental ca efect al politicii de rambursare anticipată forțată a datoriei externe. Slaba motivație a muncii, dublată de politica artificială a “ocupării depline”, altera și mai mult competitivitatea producției naționale. Efectul cumulat al acestor factori l-a constituit deteriorarea standardului de viață al populației, blocarea României într-un perimetru de subdezvoltare, compromiterea șanselor sale de a se racorda la noile evoluții ale civilizației.
Demontarea bruscă, după decembrie 1989, a sistemului de comandă s-a soldat într-o primă etapă cu adâncirea efectelor perturbatoare ale dezechilibrelor structurale, exacerbate de insuficienta pregătire a clasei politice, managerilor și în general a populației pentru a acționa în condițiile democrației și mecanismelor de piață. Circumstanțele neprielnice în care a debutat în România procesul tranziției explică într-o măsură importantă disfuncționalitățile evidente ce l-au însoțit. Nu însă integral, deoarece acestea sunt imputabile și modului cum a fost gestionată reforma.
2.1.2 Evoluția economiei în anii 1999-2006
Analiza indicatorilor macroeconomici, în perioada 1999 – 2006, evidențiază transformările importante ce s-au produs pe plan economic și social, dar și întârzierile înregistrate în promovarea mecanismelor de piață, în pregătirea premiselor pentru asigurarea unei dezvoltări durabile a societății românești.
Tabelul Nr. 2.1.
Principalii indicatori în perioada 2002-2006
… -lipsa date
1. Transformarea esențială a economiei românești în deceniul trecut, care oferă șanse reale unei dezvoltări durabile în viitor, constă în deschiderea fostului sistem socio-economic autarhic către restul lumii, în declanșarea procesului de conexare a țării noastre la noile evoluții ce se derulează pe plan european și mondial. Ponderea relațiilor comerciale ale României cu Uniunea Europeana a devenit majoritară, atât din punct de vedere al fluxurilor comerciale de mărfuri și servicii, cât și din cel al influxurilor de investiții străine. De exemplu, ponderea exporturilor către statele membre ale Uniunii Europene în totalul exporturilor românești a crescut de la 24,8% în anul 1989, la 65,5% în anul 1999, iar ponderea importurilor din Uniunea Europeană reprezintă, în anul 1999, 60,4% din totalul importurilor României, față de 13,1% în anul 1989. Componentele comerțului nostru exterior au înregistrat unele mutații notabile, ponderea lor în cadrul produsului intern brut crescând de la 20,9% în anul 1989, la 30,1% în anul 1999, în cazul exporturilor, respectiv de la 18,2% la 34,3%, în cazul importurilor. Statele Uniunii Europene au participat într-o proporție de 56,6% la acumularea stocului de investiții străine directe în România.
2. Persistența unei rate înalte a inflației a fost una din cauzele principale ale scăderii ratei investiționale, datorită creșterii riscului în cadrul mediului de afaceri românesc (afectat de numeroase dificultăți legate de instabilitatea și incoerența legislativă și instituțională, de proliferarea birocrației, de amplificarea economiei necontabilizate). Același efect negativ l-a avut și diminuarea potențialului intern de economisire, generată de scăderea accentuată a veniturilor reale ale populației și nivelul ridicat al dobânzilor active. Capacitatea redusă de retehnologizare indusă de comprimarea ratei investiționale a întreținut ritmul lent al restructurării. Ea se datorează și volumului relativ restrâns al fluxurilor de investiții străine directe, România plasându-se în grupul statelor în tranziție cu cele mai slabe performanțe în acest domeniu (calculat pe locuitor, stocul investițiilor străine directe se situează în jurul a 240 EURO la sfârșitul anului 1999, comparativ cu 1900 în Ungaria și 1518 în Republica Ceha).
3. O altă caracteristică a economiei României în perioada de tranziție a fost apariția dublului deficit (cel bugetar și cel de cont curent), în urma politicilor de liberalizare pe fondul unui sistem economic slab structurat. Deficitul de cont curent a avut ca sursă principală dezechilibrul balanței comerciale. Politica de intervenție periodică în evoluția flotantă a cursului de schimb a avut ca motivație corecții ale nivelului de competitivitate, destinate reducerii pe termen scurt a deficitului balanței comerciale.
4. Ca urmare a acumulărilor în procesul de restructurare a sectorului industrial se observă o tendință de creștere a competitivității exporturilor românești, atât datorată modificărilor structurale, cât și deprecierii monedei naționale în termeni reali. Pentru exemplificare, deși producția industriei prelucrătoare, în anul 1990, a scăzut cu 8% față de 1998, ponderea exporturilor produselor acestei industrii, în total livrări, s-a majorat de la 30,7% la 35,1%, iar rata anuală de creștere a exporturilor a fost de 5,9%. Scăderea elasticității de venit a importurilor a acționat în direcția reducerii deficitului de cont curent. Susținerea acestei tendințe de creștere a competitivității, precum și accentuarea ei prin preconizatele efecte pozitive asupra economiei interne ale unor influxuri mai mari de investiții străine directe, sunt situate pe linia alinierii României la criteriile Uniunii Europene definite la Copenhaga.
5. Deficitul bugetar a fost cauzat de creșterea nivelului cheltuielilor bugetare în condițiile declinului economic, de deteriorarea capacității de colectare a veniturilor, precum și de insuficienta transparență a exercițiului bugetar, care au permis canalizarea ineficientă a resurselor financiare. Propunându-și ca principală ancoră controlul deficitului bugetar, autoritățile au promovat politici fiscale severe. S-a demarat totodată procesul de aliniere a acestora la rigorile stabilite de Uniunea Europeană și organismele internaționale, creându-se premisele diminuării ponderii deficitului bugetului general consolidat în produsul intern brut.
6. Piața muncii a fost afectată de dezechilibre, la nivelul raportului dintre populația activă și populația inactivă, cât și în rata de ocupare. Diminuarea populației ocupate în economie s-a produs îndeosebi în sectorul industrial; populația ocupată în agricultura are încă o pondere ridicată în totalul populației ocupate (38%). Gradul de extindere a sărăciei (pragul acesteia fiind echivalat cu 60% din cheltuielile medii lunare de consum pentru un adult) a atins 33,8% din totalul populației (28,2% în mediu urban, respectiv 40,5% în mediu rural). Deși persistă dezechilibre între ofertă și cerere pe anumite segmente ale pieței muncii, precum și un nivel încă redi de insuficienta transparență a exercițiului bugetar, care au permis canalizarea ineficientă a resurselor financiare. Propunându-și ca principală ancoră controlul deficitului bugetar, autoritățile au promovat politici fiscale severe. S-a demarat totodată procesul de aliniere a acestora la rigorile stabilite de Uniunea Europeană și organismele internaționale, creându-se premisele diminuării ponderii deficitului bugetului general consolidat în produsul intern brut.
6. Piața muncii a fost afectată de dezechilibre, la nivelul raportului dintre populația activă și populația inactivă, cât și în rata de ocupare. Diminuarea populației ocupate în economie s-a produs îndeosebi în sectorul industrial; populația ocupată în agricultura are încă o pondere ridicată în totalul populației ocupate (38%). Gradul de extindere a sărăciei (pragul acesteia fiind echivalat cu 60% din cheltuielile medii lunare de consum pentru un adult) a atins 33,8% din totalul populației (28,2% în mediu urban, respectiv 40,5% în mediu rural). Deși persistă dezechilibre între ofertă și cerere pe anumite segmente ale pieței muncii, precum și un nivel încă redus al mobilității profesionale, resursele umane au o capacitate ridicată de adaptare la standardele pieței europene a muncii.
7. Datoria externă a României acumulată în perioada de tranziție se situează la un nivel încă modest în comparație cu alte state candidate, ceea ce înlesnește promovarea unor politici mai active de atragere a capitalului străin către economia reala, bazate pe creșterea gradului de îndatorare.
8. Evoluția economiei românești în perioada examinată este exprimată sintetic în dinamica și structura produsului intern brut.
Tabelul Nr.2.2 Dinamica produsului intern brut (PIB) %
Tabelul Nr.2.3.Structura Produsului Intern Brut (PIB) %
Un rezultat esențial al perioadei de tranziție îl reprezintă dezvoltarea sectorului privat, aportul acestuia la formarea produsului intern brut ajungând la 61,5% în anul 1999, față de 16,4% în 1990. Structura produsului intern brut este diferită de aceea care caracterizează economia Uniunii Europene, dar se observă o anumită tendință de convergență: ponderea sectorului agricol în formarea valorii adăugate brute a scăzut; ponderea sectorului industriei a coborât sub prag, în timp ce sectorul serviciilor și construcțiilor contribuia din valoarea adăugată brută (comparativ cu circa 70% în Uniunea Europeană), cu 20 de puncte mai mult decât la începutul deceniului. Semnificația acestui proces nu trebuie însă exagerată, el realizându-se în condițiile întârzierii procesului de restructurare și ale unui accentuat declin economic în România, în timp ce Uniunea Europeana a înregistrat o creștere economică importantă.
2.1.3. Caracterizarea sintetică a stării actuale a economiei
Pe fondul instaurării normelor și instituțiilor statului de drept, al activării și organizării societății civile, al creării cadrului normativ al noilor mecanisme (liberalizarea prețurilor, piața bancară și bursieră, piața financiară, monetară, a asigurărilor etc.), România a înregistrat pași importanți în direcția formării sistemului funcțional al economiei de piață. Apariția unui semnificativ sector de operatori realmente competitivi atât pe plan intern, cât și în mediul de afaceri extern este dovada incontestabilă a acestui progres. Analizele econometrice de factură complexă au identificat și la nivel macroeconomic comportamente proprii sistemului de piață.
1. Cu toate acestea, o evaluare obiectivă, despovarată de prejudecăți sau motivații partizane, arată că economia românească încă se prezintă ca un sistem slab structurat din punct de vedere instituțional.
Pentru o mare parte a avuției naționale, drepturile de proprietate sunt incerte. În această categorie pot fi incluse:
activele imobiliare (din patrimoniul încă public) destinate privatizării (prin vânzare sau retrocedare);
companiile de stat pentru care distribuția subiectuală a prerogativelor proprietății nu este specificată sau este confuză;
bunurile aflate în litigii comerciale și al căror volum a crescut foarte mult.
Mecanismele economiei de piață sunt incomplet instituționalizate, iar operaționalitatea lor este redusă din cauza insuficientei coerențe a cadrului normativ, a persistenței practicilor etatiste și capacității reduse a noului sistem (în curs de formare) de a asigura aplicarea legii. Pe de altă parte, într-o proporție considerabilă, activitatea economică se derulează – ca reguli, entități și motivații – pe palierul informal al societății.
Intervenția discreționară a autorităților publice este încă largă, de multe ori incongruentă și supusă intereselor politice conjuncturale.
2. Slaba structurare instituțională a economiei românești actuale este o stare de fapt. Regăsim în ea determinații multiple asupra cărora nu insistăm aici, dar care au urmări asupra funcționării economiei, cele mai semnificative fiind de ordin comportamental.
Funcția obiectiv a unităților cu capital majoritar de stat sau recent privatizate este în mod preponderent conservarea locurilor de muncă și limitarea, pe cât posibil, a eroziunii inflaționiste a salariilor. Absența resurselor financiare, precaritatea poziției deținute pe piață și adversitatea prelungită a mediului economic în care acționează au indus majorității operatorilor de mici dimensiuni “niveluri de aspirație” situate în zona veniturilor de subzistență. Chiar în cazul firmelor private orientate preponderent spre maximizarea profitului se constată înclinația puternică de a-și atinge ținta nu prin creșterea (cantitativă și calitativă) a outputului real și utilizarea cu randamente superioare a factorilor de producție, ci îndeosebi prin forțarea prețurilor sau operații redistributive pe seama sectorului public. Există, fără îndoială, și agenți economici realmente performanți, însă nu aceștia “dau tonul”.
Faptul că economia slab structurată se caracterizează printr-o stabilitate așteptată redusă face ca nivelul costurilor de tranzacție să fie excesiv de mare. Reversul acestui fenomen îl reprezintă deprecierea drastică a capitalului fix și uman, menținerea la cote ridicate a dobânzilor. Prevalența, din același motiv, a orizontului scurt de timp în deciziile de alocare, limitează și mai mult investițiile, blocând dinamica pe termen mediu și lung.
Economia este submonetizată. Raportul dintre masa monetară (la nivelul M2) și produsul intern brut (de 20-22%) este cu mult sub cel necesar unei funcționări normale a economiei.
S-a format, în același timp, o pronunțată asimetrie monetară. O parte însemnată a disponibilităților (în lei și valută convertibilă) nu-și găsește plasamente în economia reală, în vreme ce aceasta din urmă rămâne acut decapitalizată.
Din punctul de vedere comportamental, economia slab structurată se caracterizează printr-o atrofiere accentuată a demarcației dintre partea sa oficial înregistrată (economia contabilizată) și acompaniamentul său neinclus în conturile naționale. Relativizarea acestei demarcații îngreunează enorm managementul macroeconomic. Frecventele erori de predicție ale organismelor cu atribuții în acest domeniu – privind atât evoluția principalilor indicatori, cât și efectele unor acte normative sau măsuri de politică economică – sunt elocvente.
2.1.4. Problema fundamentală a strategiei
Problema esențială a strategiei constă în definirea căilor de surmontare a acestei stări, adică transformarea economiei românești într-un sistem de piață structurat și funcțional.
1. Pivotul acestei structurări îl constituie clarificarea drepturilor de proprietate, care ar impune:
Soluționarea contenciosului retrocedărilor;
Finalizarea procesului de privatizare;
Delimitarea perimetrului – optimal în condițiile de astăzi ale României – al patrimoniului public și privat al statului, definirea pe termen lung a regimului său de funcționare;
Urgentarea rezolvării litigiilor de proprietate astfel încât volumul acestora sa fie adus în cel mai scurt timp la limite normale;
Adoptarea de reglementari menite sa întărească încrederea populației și agenților economici (autohtoni și străini) în soliditatea regimului proprietății în România.
2. Apare din ce în ce mai necesară adoptarea unui pachet de reglementări corective care să asigure coerența legislației economice prin:
Eliminarea contradicțiilor și redundanțelor care facilitează labilitatea interpretativă a dispozițiilor și chiar inaplicabilitatea unor prevederi importante;
Completarea unor “goluri” de normativitate, inclusiv în ceea ce privește alinierea la etaloanele Uniunii Europene.
Important este, în acest caz, ca printr-o analiză prealabilă cuprinzătoare să se identifice toate problemele majore în vederea rezolvării lor integrate. Cu același prilej, se vor simplifica și structurile administrației publice concomitent cu atacarea decisivă, cel puțin pe plan normativ, a principalelor surse de circuite birocratice.
Ar merita să fie găsită o modalitate juridică adecvată, prin care în viitor – cel puțin o perioadă determinată – modificarea nucleului legislației economice să fie posibilă numai cu aprobarea Parlamentului și în cazuri realmente excepționale, deci cu un număr de voturi mai mare decât cel uzual. Un astfel de embargou ar trebui să includă principalele reglementări privind proprietatea, fiscalitatea, funcționarea firmelor, regimul valutar, sistemul vamal, raporturile de muncă, schema de bază a protecției sociale.
3. Finalizarea structurării instituționale ar rămâne un simplu ambalaj lipsit de conținut, dacă n-ar fi dublată de asanarea financiară a economiei.
4. O altă problemă esențială este inversarea trendului economiei necontabilizate. Este de așteptat ca ordonarea stabilă a sistemului fiscal, atenuarea constrângerilor birocratice (care perturbă acum în mod grav cursivitatea activității firmelor) să stopeze migrația agenților economici spre sectorul necontabilizat, ba chiar să stimuleze “ieșirea la suprafață” a unei părți a acestuia. Întărirea instituțiilor publice și combaterea sistematică și tenace a corupției, fără discriminări politice, va amplifica firește o astfel de evoluție.
2.2. DEZVOLTAREA ECONOMICĂ A ROMÂNIEI PE TERMEN MEDIU
În cursul elaborării strategiei pe termen mediu, au fost examinate – inclusiv cu modele econometrice – mai multe scenarii de dezvoltare, diferențiate în funcție atât de ritmul și profunzimea la care s-ar derula transformările structurale implicate de tranziție, cât și de politicile macroeconomice posibil de aplicat. În cazul conservării evoluțiilor de până acum (scenariul inerțial), toate estimările evidențiază ca inerentă o stagflație cvasicronică. Pornindu-se de la opțiunea – larg manifestată la nivel politic și pe plan social – pentru integrarea în Uniunea Europeană, s-a acordat prioritate schemelor de dezvoltare care ar permite depășirea cât mai rapidă a actualei crize și relansarea pe temelii trainice a economiei naționale (scenariul restructurant); ipotezele acestui scenariu și predicțiile pe care el le-a generat sunt prezentate în continuare.
2.2.1. Principalele ipoteze ale scenariului restructurant
1. Premisa sa fundamentală o constituie finalizarea și consolidarea construcției instituționale a economiei de piață prin: clarificarea durabilă a drepturilor de proprietate, continuarea privatizării; asigurarea coerenței funcționale și a stabilității cadrului legislativ; încheierea reformei sistemului bancar; reglementarea precisă a regimului monopolurilor naturale și combaterea eficace a monopolurilor economice; dezvoltarea concurenței prin simplificarea procedurilor de intrare pe piață și reducerea drastică a duratei de operaționalizare a falimentului; îmbunătățirea radicală a mediului de afaceri.
Ca efect potențial al acestor procese, scenariul restructurant ia în considerare:
Ameliorarea, îndeosebi în a doua parte a intervalului, a randamentului factorilor de producție; funcțiile econometrice de determinare a outputului real au fost în mod corespunzător adaptate;
Creșterea ratei de economisire și a acumulării interne; alocarea, începând cu anul 2001, a veniturilor din privatizare pentru dezvoltare, îndeosebi pentru cofinanțarea proiectelor angajate cu Uniunea Europeană, Banca Mondială și alte organisme internaționale;
Majorarea substanțială a intrarilor de capital extern (investiții directe și de portofoliu), perfect posibilă într-un climat de afaceri stabil și nedistorsionat;
Fondurile nerambursabile transferate de Uniunea Europeană se estimează la 2% din PIB anual, începând cu anul 2001.
Estimările pornesc de asemenea de la premisa reducerii progresive a ponderii economiei necontabilizate în outputul total.
2. Mixul de politici macroeconomice care formează substanța scenariului restructurant pune accentul pe eliminarea restricțiilor pe partea ofertei și stimularea acesteia, în defavoarea măsurilor de expansiune a cererii nominale care – în condițiile unei economii slab structurate instituțional – nu fac decât să alimenteze cercul vicios inflație-decapitalizare, dublat de stagnarea și chiar declinul producției. Dimensionarea sa cifrică încorporează:
Efectele reformei fiscale de la începutul anului 2000, îndeosebi cele referitoare la raportul dintre impozitele directe și indirecte, în condițiile atenuării fiscalității legate de angajarea forței de muncă și pe profit; evaluarea veniturilor din taxe vamale în concordanță cu acordurile încheiate de România pe plan internațional;
Distribuția mai rațională a cheltuielilor bugetare, acordându-se prioritate învățământului și cercetarii, asigurării sănătății populației, sectorului de apărare;
Menținerea deficitului bugetar în întreaga perioadă în limite suportabile în jurul a 3% din produsul intern brut;
Remonetizarea graduală a economiei, în condițiile creșterii strict neinflaționiste a bazei monetare, dezvoltării altor agregate monetare prin extinderea și diversificarea instrumentelor bancare, reducerii la limite raționale a ratei rezervelor obligatorii, precum și a dobânzii reale;
Continuarea flotării controlate a cursului de schimb, urmărindu-se asigurarea în linii mari a stabilității sale în termeni reali, evitarea fluctuațiilor stresante pe piața valutară;
Creșterea rezervelor valutare ale Băncii Naționale a României până la echivalentul valorii importurilor pe 4-5 luni.
3. Scenariul restructurant presupune reducerea presiunii pentru creșterea necorelată cu rezultatele economice a veniturilor nominale, în baza unui agrement social adecvat cu sindicatele și asociațiile patronale.
4. În ceea ce privește piața muncii, s-a luat în considerare o anumită creștere a ratei de participare, ca reacție firească a populației apte de muncă la consecințele pauperizării; s-a exclus ipoteza pensionărilor anticipate. Nu se întrevad perturbații notabile în trendurile conturate deja în domeniul demografic (numărul și structura pe vârste a populației, resursele de muncă, migrația teritorială, emigrația externă).
Efortul investițional preconizat pentru această perioadă – din resurse interne, finanțări nerambursabile și atragerea mult mai intensă a capitalului extern privat – se va solda cu crearea unui important numar de noi locuri de muncă. O contribuție substanțiala va avea în acest sens și stimularea extinderii sectorului de firme mici și mijlocii. Disponibilizările colective de personal urmează se încheia în anii 2000-2001.
5. Proiecțiile sectoriale iau în considerare redimensionarea ramurilor industriale cu cele mai grele probleme, revigorarea sectorului viabil inhibat (din cauza subcapitalizarii), accelerarea procesului de restructurare a economiei.
Întărirea disciplinei financiare este reflectată în proiecție prin comprimarea severă a distorsiunii monetare induse în special de arierate și diverse scheme compensatorii de tip barter (bi sau multilateral).
6. Orientarea pro-export a politicii comerciale este configurată prin devansarea sistematică a ritmului produsului intern brut de către ritmul exporturilor. Cererea externă pentru produsele romanești este calibrată pe baza dinamicii prognozate atât a principalului partener comercial al României – Uniunea Europenă, cât și a altor zone de interes, în special dintre cele învecinate; inflația mondială luată în calcul de 1,3-1,4% anual provine din cele mai recente estimări occidentale de specialitate.
2.2.2. Estimările scenariului restructurant pentru perioada 2007-2010
1. În ipotezele mai sus menționate, devine realizabilă o creștere economică mai intensă, începând chiar cu anul 2007; pentru intervalul 2007-2010 a rezultat ca posibil un ritm mediu anual de 6%. Pe latura ofertei, se va înregistra o modificare însemnată a structurii economice, ponderea sectorului de servicii (inclusiv construcțiile) crescând la circa 55%, în detrimentul ponderii sectorului primar. Participarea industriei la formarea valorii adaugate brute se menține aproximativ constantă (circa 34%), în timp ce greutatea specifică a sectorului agricol coboară la 15%.
Tabelul Nr.2.4.
Produsul Intern Brut (anul precedent=100)
Si in cazul somajului, scenariul restructurant contine o schimbare de tren, inca din anul 2005, cand incepe restrangerea acestuia.Continuarea si dupa anul 2009 a cresterii economice va apropia acest fenomen de dimensiunile sale normale intr-o economie de piata functionala, atenuandu-se astfel in mod semnificativ presiunea pentru emigratie. În acest cadru, politicile guvernamentale vor urmări aplicarea de măsuri mai eficace (prin direcționare selectivă) de protecție a categoriilor sociale defavorizate, astfel ca încă din anii următori să se obțina progrese sesizabile în combaterea sărăciei. Indiciul cel mai concludent al ieșirii României din criza prelungita pe care o traversează îl va putea reprezenta ritmul net superior al formării brute de capital. Însuși deficitul balanței comerciale ar urma să provină din achizițiile tot mai însemnate de echipamente și tehnologii performante. Aceste tendințe modifică astfel structura de utilizare a produsului intern brut:
Tabelul Nr.2.5 Produsul Intern Brut (structura, %)
3. Politicile macroeconomice de ajustare structurală vor favoriza reluarea creșterii economice în condițiile unei dezinflații accentuate. Scenariul implică o reducere progresiva a ratei anuale a inflației, până la sub 10%, la finele intervalului prognozat.
Tabelul Nr. 2.6.
Creșterea prețurilor de consum (variatii, % pe an)
4. Și în cazul somajului, scenariul restructurant conține o schimbare de trend, înca din anul 2001, când începe restrângerea acestuia. Continuarea și după anul 2004 a creșterii economice va apropia acest fenomen de dimensiunile sale normale într-o economie de piață funcțională, atenuându-se astfel în mod semnificativ presiunea pentru emigrație.
Creșterea productivitatii muncii – ca rezultat al normalizării mediului de afaceri, îmbunătățirii managementului microeconomic și modernizarii tehnologice a unor sectoare – este asociată cu sporuri relative ale salariului real.
Tabelul Nr.2.7
Somajul și salariul real (rate sau variații anuale, %)
5. Creșterea deficitului comercial necesită, chiar în condițiile intensificarii fluxurilor de investiții străine directe, o finanțare externă suplimentară, prin alte intrări de capital
Tabelul Nr.2.8.
Componente ale balanței de plati
Tabelul sintetizează tendința ireversibilă de deschidere a economiei românești spre fluxurile internaționale, de angrenare a sa în procesele de integrare europeană și globalizare.
Ponderea serviciului datoriei externe în exporturile de mărfuri și servicii va reprezenta 21,5% în 2000 și circa 16% în 2004, în special ca urmare a scăderii dobanzii și a lărgirii termenelor de rambursare (raportul dintre volumul datoriei externe și exporturi – de 90-95% – se înscrie de asemenea în limite acceptabile).
6. În cadrul acestui scenariu, ponderea datoriei publice totale în produsul intern brut oscilează în jurul a 30%, iar aceea a dobânzilor anuale aferente coboară de la 5,65% în 2000 la 4,55% la sfarșitul perioadei prognozate.
Tabelul Nr. 2.9.
Situația datoriei publice
Aceste evoluții sunt de natură să întărească încrederea piețelor financiare și a operatorilor străini în soliditatea dezvoltării economiei românești.
3. INDICATORII BURSIERI
3.1. Ce este un indice bursier ?
Un indice bursier măsoară evoluția în timp a performanțelor pieții bursiere, fie a unui comportament sau sector de activitate, fie a unui portofoliu eșantion.
Pincipalele piețe financiare din lume și-au atribuit unul sau mai mulți asemenea indici care surprind ceea ce este mai reprezentativ pentru fiecare bursă. Aceștia se disting prin valorile care intră in eșantion (de regulă este vorba de cele mai reprezentative titluri) pin modul de calcul utilizat pentru determinarea lor și prin modul de agregare a cursului acțiunilor selecționate.
În selecționarea valorilor care vor servi la definirea unui indice bursier se utilizează două metode:
a) Se iau în considerare toate valoriile ce cotează pe piața respectivă și se definește un indice exhaustiv. În al doilea rând se face o selecție a celor mai reprezentative valori astfel încât să se obțină informațiile cele mai exacte și importante cu privire la ansamblul cifrei bursei în cauză.
b) Cea de-a doua metodă este mult mai larg răspândită pentu că ea permite eliminarea influențelor nereprezentative în valoarea reflectării modificărilor structurale ale pieței și a reflectării cât mai exacte a fluctuațiilor în activitatea economică și a procesului de capitalism bursieră. Aceasta înseamnă că în mod inevitabil indicii bursieri își modifică din când în când structura fără a se pierde din vedere asigurarea unei compatibilități în timp a informației. Dacă acest lucru nu mai este posibil din cauza amplitudinii schimbării ce procedează la înlocuirea indicelui primar cu altul nou sau la fundamentarea unui nou indice fără al abandona pe cel vechi. S-a ajuns astfel că numărul total al indicilor bursieri să cunoască tot mai mult fiecare piață bursieră calculând cel puțin câte un asemenea indicator. Reprezentativitatea acestora fiind destul de diferită, statisticile internaționale publică informații cunoscute doar asupra unui număr relativ restrâns de indici bursieri.
3.2. Clasificarea indicilor din punct de vedere al relației dintre ei si negocierile de bursă
Din punct de vedere al relațiilor dintre indicii bursieri și negocierile la bursă se disting:
– indici care nu se negociază la bursă
– indici care se negociază la bursă
– indici ai indicelor
Indicii de bază care nu se negociază sunt în general indici tradiționali a căror prototip este Dow Jones după numele celor care l-au descoperit. Indicii de acest fel sintetizează într-un singur număr performanța globală deci și riscul la o bursă. În acest scop determinarea mărimii lor trebuie să fie cât mai neutră, cât mai obiectivă.
Indicii care se negociază trebuie să fie special conceput pentru această destinație. El este conceput numai pentru acei operatori legitimi de bursă care doresc să ocupe poziție de vânzător sau cumpărător pe acest indice.
Indici ai indicelor sunt creați de societăți de investiții cu capital variabil considerate coșuri de active financiare, asemenea unui indice financiar. Valoarea lor lichidativă se calculează într-o manieră identică cu cea de determinare a unui indice a cărui coș eșantion este construit din aceleași active financiare.
3.3. Construirea unui indice bursier
Indicii bursieri exprimă evoluția cursului valorilor mobiliare pe o anumită piață. Semnificația indicilor este dată de structura acestora. Astfel, indicii din prima generație, în structura cărora se cuprind acțiuni ale căror emitenți aparțin aceluiași domeniu de activitate (Dow Jones Industrials, Financial Times, Nikkei, etc.) au o capacitate de informare limitată. Indicii din generația a doua, denumiți și indici compoziți (NYSE pe piața New York-ului, FT-SE-100 pe piața Londrei sau TOPIX pe piața japoneză), au un grad de relevanță mai ridicat, datorită cuprinderii unui număr mai mare de firme, aparținând unor domenii diferite de activitate, inclusiv instituții bancare, de asigurări, firme din ramura transportului, telecomunicațiilor, etc.
Alcătuirea indicilor din generația a doua s-a realizat pe baza unor cerințe cum sunt:
a) selectarea eșantionului de firme incluse în structura indicelui bursier, țânând seama de faptul că acesta trebuie să exprime evoluția pieței în general;
b) atribuirea unei anumite importanțe prin :
– pondere egală pentru toate valoriile mobiliare din structura indicelui
– pondere cu capitalizare bursieră, adică ponderea titlului în structura indicelui este cu atât mai mare cu cât dividendele pe acțiuni sunt mai ridicate;
– fără pondere, prin luarea în considerare numai a cursului valorilor mobiliare;
c) alegerea datei de referință pentru care indicele se echivalează cu 100, 1000 sau respectiv 10000 puncte, în funcție de reglementările pieței. Indicele aferent oricărei alte perioade exprimă o creștere sau o diminuare față de perioada de bază.
Criteriile de selectare a valorilor mobiliare ce compun indicele bursier sunt:
-grad de capitalizare bursieră ridicată;
-grad mare de dispersie, adică difuzia valorilor mobiliare în rândul deținătorilor să fie foarte mare;
-cotarea valorilor mobiliare să se realizeze prin sistemul bursei informatizate;
-structura valorilor mobiliare ce compun indicele să urmeze repartiția pe sectoare de activitate a titlurilor înscrise în cota oficială a bursei.
Introducerea unei valori mobiliare în structura indicelui reprezintă pentru emitent o consacrare, titlul respectiv fiind considerat o valoare sigura
3.4. Semnificația indicilor bursieri
Principalii indici bursieri sunt specifici piețelor din Marea Britanie, S.U.A. și Japonia. În ulimii ani, însă, internaționalizarea piețelor bursiere a determinat și utilizerea unor indici internaționali.
În cele ce urmează vor fi redate caracteristicile celor mai reprezentativi indici bursieri.
a) Indicele FT-30, cunoscut și sub denumirea FT Ordinary Share Index, este cel mai vechi indice din Marea Britanie. El se bazează pe cursul a 30 acțiuni tranzacționate intens ("blue chip"), fiind recalculat ori de câte ori se produc modificări în cursul uneia sau alteia din acțiunile ce compun indicele.
b) Indicele FT actuarial al tuturor acțiunilor (Financial Times Actuaries all share index,FT-A). Acest indice este calculat pe piața Londrei la ora 17 a fiecărei zile lucrătoare și este alcătuit din aprroximativ 670 acțiuni, împărțite în 6 grupe principale și 35 subsecții, reprezentând peste 90% din capitalizarea pieței bursiere britanice. Indicele reflectă măsura performanțelor pieței pe perioade lungi de timp și reprezină un standard pentru evaluarea portofolilor.
c) Indicele FT Stock Exchange 100 (FT-SE 100), supranumit și "footsie" a fost introdus pentru a satisface nevoia unui indice al acțiunilor calculat în timp real (în fiecare moment al zilei).
Indicele reprezintă suportul în contractele futures încheiate pe piața Regatului Unit. Acest indice are ca dată de referință 31 decembrie 1983, dată la care valoarea indicelui a fost de 1000 de puncte. El este calculat printr-un sistem computerizat în fiecare moment al zilei bursiere. Intenția construiri acestui indice a fost, inițial, de a reflecta cursul acțiunilor celor mai semnificative companii, din punct de vedere al capitalizării bursiere și de a asigura, astfel, aproximare pentru întreaga piață britanică. O recapitalizare a acțiunilor ce intră în calculul acestui indice este făcută de obicei, trimestrial sau ori de câte ori au loc evenimente care să le justifice (fuziuni, preluări, suspendări sau emisiuni majore de acțiuni).
Acest indice constiuie suport în contractul futures, dar mai ales în contractele options, negociate la Bursa Valorilor Mobiliare Derivate din Londra, bursa apărută ca urmare a fuziunii dintre Bursa Contractelor Futures (London International Financial Futures Exchange) și piața londoneză a opțiunilor (London Tradet Options Market).
d) Indicele Dow-Jones (Dow-Jones 30-Share Industrias Average), este cel mai cunoscut și cotat indice american, fiind standardul general folosit de presă și alte mijloace de informare pentru a măsura progresul pieței bursei americane.
e) Indicele Standard and Poor's 500 este un indice format pe baza a 500 acțiuni selectate de Corporația Standard and Poor, fiind cotat în fiecare minut al zilei de tranzacționare. Acțiunile din structura indicelui sunt selectate cu scopul de a reprezenta gruparea de ramuri industriale la Busa din New York. Valoarea de piață totală a acțiunilor ce compun indicele, reprezintă 80% din valoarea acțiunilor tranzacționate la NYSE. Pe acest indice sunt cotate atât contracte futures, cât și options. Contractele futures sunt tranzacționate la Bursa din Chicago (Chicago Mercantile Exchange), iar contractele de opțiuni la NYSE.
f) Indicile Frank Russell, este calculat pe baza cursului celor mai importante 3 000 acțiuni cotate în Statele Unite (din punct de vedere al capitalizării bursiere) și reprezintă aproximativ 98% din piața valorilor mobiliare din SUA . Acest indice este împărțit în indicii Russell 1000 și Russell 2000 Regulile pentru introducerea unei acțiuni în calculul indicelui, acoperă o arie largă de criterii (unul fiind acela al sediului emitentului). Acești indici sunt cotați la fiecare 15 secunde.
g) Indicele Nikkei (Nikkei Stock Aveage), numit uneori și Nikkei Dow, este compus din 225 acțiuni din prima secțiune a Bursei din Tokyo, fiind calculat ca o medie aritmetică ponderată. Inducele se modifică în mod egal pentru aceeași variație a acțiunilor, indiferent de capitalizarea bursieră.
h) Indicele TOPIX este indicele primei secțiuni a bursei din Tokyo. Indicele TOPIX cuprinde în structura sa toate acțiunile companiilor ce cotează în prima secțiune a bursei, fiind asemănător indicelui FT-Actuaies All din Marea Britanie. Sunt incluse în indice 1200 acțiuni. Este indicele cu cea mai largă bază de calcul, fiind structurat astfel încât să dea cea mai bună imagine a pieței japoneze. Indicele TOPIX este calculat la fiecare 60 de secunde.
i) Indicele TSE 2 (Tokyo Stock Exchange Second Section Index) cuprinde acțiunile cotate la Bursa din Tokyo, neincluse în TOPIX.
Nu se includ în indice, companiile cotate pe piețele locale și pe piața OTC. Este constituit din aproximativ 750 acțiuni, fiind un indice ponderal cu capitalizarea bursei.
j) Indicii mondiali (internaționali), oferă o bază de analiză a pieței bursiere mondiale. Există trei indici și anume "MSCI World Index", "FT-Actuaries Wold Index" și "Solomon- Russell Global Equity Index".
k) Indicii MSCI (Morgan Stanley Capital International), reprezintă un grup de indici concepuți pentru a măsura performanțele piețelor din S.U.A., Europa, Canada, Mexic, Australia și Orientul Îndepărtat (Asia de Sud-Est) și pe cea a grupurilor industriale internaționale. Indicele Mondial (World Index), se bazează pe cotațiile a 1477 acțiuni, repezentând aproximativ 60% din valoarea agregată a piețelor din 20 de țări.
Indici internaționali sunt denumiți:
-indicele nord-american;
-indicele Europei, Australiei,Noii Zeelande și Orientul Îndepărtat (EAF);
-indicele Europa 13;
-indicele Pacificului și Orientului Îndepărtat.
Toți acești indici sunt compatibili și comparabili.
l) Indicele Mondial FT-Actuarial (FT Actuaries Wold Index) reprezintă de fapt un grup de indici care au aceeași dată de referință și evidențiază separat fiecare din cele 23 de țări, 9 regiuni grupate geografic, 36 grupări clasificate în funcție de ramurile industriale și 7 sectoare economice luate în considerare.
Indicele Mondial este un agregat al indicilor naționali și regionali, fiind reprezentat de 2400 valori mobiliare individuale în care se poate investi oriunde în lume. Indicele se calculează zilnic și separat în monedă locală, în dolari americani și în lire sterline, pentru a permite o evaluare a impactului componenței valutare pentru investitorii din țări diferite.
m) Indicele Global Solomon Russell (Solomon Brothers-Franck Russell Global Equity Index), cuprinde în structura sa aproximativ 45000 acțiuni ale unor companii din 23 de țări, fiind asemănător cu FT Actuaries World Index. Sunt excluse din componența indicelui, companiile care nu sunt disponibile pentru investitorii străini sau care sunt foarte puțin lichide.
3.5. Principali indicatori bursieri
Analiza fundamentală este evaluarea cantitativă detailată a stării financiare a societății. Este utilizată pentru a determina valoarea intrinseca a societății si de a prevedea orice modificari în câștigurile sale anticipate. Analiștii consideră orice modificare în câștiguri va fi reflectată în dividentul pe care societatea îl plătește acționarilor săi și în prețul bursei acțiunilor. Dacă câștigurile scad pe termen lung sau permanent, investitorii vor vinde acțiuni deoarece anticipează că societatea va anunța dividende mai mici la data de distribuție a dividendelor. Astfel, vânzarea determină ca prețul acțiunilor societății să scadă. Dacă câștigurile cresc peste așteptări, mai mulți investitori vor dori să cumpere acțiuniile. Ei consideră că valoarea societății și a dividendelor sale vor crește. În consecință, prețul acțiuni crește. Misiunea analiștilor profesioniști este de a prevedea dacă o societate își va realiza obiectivele de vânzare, câștiguri și dezvoltare și cum va afecta acest lucru prețul acțiunilor societății în cauză. Ei examinează multe rapoarte ale societăți, inclusiv rapoarte trimestriale și rapoarte anuale, punând accentul pe bilanțul verificat de cenzori, situația veniturilor și situația cash-flow, anexele acestora. Aceste date brute sunt analizate împreună cu mai multe informații cantitative, precum eficiența conducerii societății, acțiunea la bursă a societății, planurile proprii de cercetare și dezvoltare, efoturile de marketing și perspectiva economică pentru respectiva ramură. Obiectivul analistului este de a prevedea planurile de crestere pe termen lung a societății – vânzări, câștiguri și plata dividendelor precum și activele sale și valorile de lichidare și deci să prevadă evoluția prețului acțiunilor societății.
Iată șase măsuri fundamentale pe care investitorii le examinează:
Câștigurile per acțiune si modelul de creștere a acțiunilor;
Raportul preț-câștig;
Randamentul câștigurilor;
Raportul vânzări de preț per acțiune;
Valoarea contabilă;
Randamentul dividendului (de asemenea denumit randamentul curent).
3.5.1. Câștiguri per acțiune și modelul de creștere
Câștiguri per acțiune este probabil măsura cea mai utilizată și mediatizată a creșteri curente și viitoare a societății. Este suma câștigurilor nete ale societății care sunt alocate fiecarei acțiuni a pachetului de acțiuni în circulație pe piață. Câștigurile nete sunt acele câștiguri care rămân dupa ce societatea a platit, în acest sens chltuielile de funcționare, toate dobânzile ce revin oricăror obligațiuni în circulație, toate taxele, și toate dividendele la acțiunile preferențiale în circulație. Formula utilizată pentru calculul câștigurilor per acțiune este: câștigurile nete pentru acțiunile obișnuite împărțit la numărul de acțiuni în circulație.
Numărul de acțiuni utilizat în formulă este egal cu suma totală de acțiuni emise și aflate în circulație din care se scad oricare acțiuni răscumpărate de către emitent.
Analiști au nevoie de mult timp pentru a prevedea care vor fi câștigurile pentru trimestrul următor și dacă câștigurile unei societăți vor crește sau se vor diminua pe termen lung. Așteptările generate de aceste prevederi au un efect puternic asupra prețurilor acțiunii unei societăți.
Se determină dacă există o tendință sau un model al câștigurilor per acțiune ale societății în cursul unei perioade de timp reprezintă o considerație importantă când se ia o decizie investițională. Practica tradițională susține că, cu cât va dura mai mult tendința cu atât mai mult există posibilitatea ca aceasta să continue. Totuși și alte informații trebuie luate în considerare la interpretarea semnificației și a implicaților câștigurilor per acțiune.
CÂȘTIGURI PER ACȚIUNE ÎN CREȘTERE
O creștere constantă în câștigurile per acțiune semnifică de regulă că o societate este în creștere sau că starea sa financiară se îmbunătățește. Dacă creșterea se datorează unei îmbunătățiri aferente în vânzări și profituri, atunci societatea se dezvoltă. Prin extensie logică, vă puteți aștepta ca valoarea bursieră a acțiunilor pe care le dețineți să crească corespunzător. Vânzările mai intense, totuși, nu reprezintă singurul factor care poate cauza creșterea câștigurilor per acțiune. Societatea ar putea să răscumpere acțiunile sale. În acest caz, numărul de acțiuni în circulație va scădea. Depinzând de numărul de acțiuni răscumpărate, efectul net ar putea fi o creștere a câștigurilor per acțiune chiar dacă cifra de afaceri (și câștigurile) ar fi în descreștere. Pe scurt, planul de răscumpărare a acțiunior societății poate masca faptul că vânzările (și câștigurile) nu se îmbunătățesc. Astfel, în timp ce câștigurile per acțiune ar crește, investitorii și-ar pierde încrederea în abilitatea societății de a crește continuu vânzările și ar începe să vândă deținerile lor. Deci, valoarea bursieră a acțiunii societății va scădea.
CÂȘTIGURILE PER ACȚIUNE ÎN DESCREȘTERE
O descreștere în câștigurile per acțiune nu este, de regulă, un semn bun. Câștigurile mai mici sunt rezultatul vânzărilor mai slabe sau a costurilor mai mari, și deci profituri mai mici. Totuși, investitorii fac bine că încearcă să determine dacă descreșterea se datorează factorilor interni sau externi. Factorii interni pot include o divizare a acțiunii. În acest caz, câștigul per acțiune va descrește deoarece sunt mai multe acțiuni în circulație. În funcție de circumstanțe, analiștii pot vedea aceasta doar ca o descreștere pe termen scurt, conducând eventual la o creștere. O descreștere în câștigurile per acțiune care rezultă din divizarea acțiunii este de regulă considerată ca un semn “bull” (de creștere), în special dacă vânzările și câștigurile totale ale societății nu prezintă nici o descreștere. Acordarea de dividendele la acțiuni sunt de asemenea interpretate ca un semn pozitiv.
Factorii externi se referă în general la condițiile de afaceri sau la starea economiei în general. S-ar putea ca sectorul de activitate al societății să se afle într-o diminuare temporară, sau că economia în general este în recesiune și toate firmele au câștiguri mai mici. În cazul din urmă, descreșterea în câștigurile per acțiune poate fi parte a caracterului ciclic al firmei sau ramurii.
De reținut este că câștigurile per acțiune este utilizat foarte rar de sine stătător pentru a lua o decizie investițională. De regulă, câștigurile per acțiune se compară cu un alt factor, de pildă prețul bursier al acțiunii sau vânzările societății per acțiune.
3.5.2. Raportul preț-câștiguri
Probabil că cel mai important raport este raportul preț-câstiguri (PER). Formula este: prețul bursier curent al acțiunii împărțit la câștigurile anuale nete per acțiune. Acest raport, publicat zilnic în presa financiară, indică cu cât este mai mare prețul curent al actiunii față de câstigurile sale curente pe acțiune.
În presa financiară, câștigurile anuale pe acțiune utilizate în calcul este ceea ce societatea raportează pentru anul precedent. Dacă este calculat în acest fel, raportul este denumit PER precedent. În practică se pot folosi fie totalul câștigurilor raportate pe ultimele două trimestre precedente și câstigurile estimate pentru următoarele două trimestre. Acesta este denumit PER viitor sau, câștigurile anuale per acțiune pot fi câștigurile raportate din ultimele 12 luni precedente (4 trimestre precedente). Aceasta explică de ce diferă rapoartele PER care apar în publicatii diferite. De asemenea, raportul PER este o măsură dinamică, fluctuând odată cu prețul bursier al acțiunii.
Este mult mai simplu de considerat raportul PER ca o măsură a valorii relative a acțiunii comparat cu câștigurile sale. Un raport PER "mare" semnifică, că prețul acțiunii este scump față de câștigurile pe care le oferă. Un raport PER "mic" semnifică că prețul acțiunii este considerat ieftin față de câștigurile societății. Adjectivele "mare" și "mic" sunt termeni relativi. Raportul PER standard sau "normal" pe baza căruia este comparată acțiunea variază în timp în funcție de percepentrutia investitorului precum și de perspectiva economică pentru societate și de ramură.
Când investitorii sunt bull pe piețele de capital, prețurile acțiunilor tind să crească. Deci, rapoartele tind să fie mai mari. Pe de altă parte, când ratele dobânzii sunt mari, investitorii ar putea ieși de pe piața de acțiuni și investi în obligațiuni sau depozite bancare (piața creditului). Ca rezultat, prețurile acțiunilor scad, iar rapoartele PER tind să fie mici.
Analiștii interpretează rapoartele PER în moduri diferite. Cele mai obișnuite moduri sunt prezentate în rezumat mai jos.
RAPORT PER MARE
Raportul PER este considerat mare dacă este peste 20 la 1 (deși este mai mult un procedeu empiric decât o regulă absolută). Aceste rapoarte au fost caracteristice în trecut creșterii societăților. Societățile cu creștere stabilă ar putea avea rapoarte care sunt cu puțin peste sau sub 20. Cu toate acestea, pe o piață stabilă "bull", rapoartele PER ar putea cu mult să depășească acest număr. Acesta reflectă în general credința investitorilor că dezvoltarea de noi produse sau eforturile de marketing indică o puternică probabilitate a vânzărilor și profiturilor în creștere pentru investitori. Pe de altă parte, o societate în creștere ar putea avea un raport PER care este 40 la 1, 90 la 1sau mai mare.
Uni analiști considră că un raport PER mare semnifică că investitorii sunt "bull" pentru planurile de creștere pe termen lung ale societății. Prin urmare, ei sunt dispuși să plătească un preț relativ mare pentru acțiune astăzi pentru a beneficia de creșterea ei în viitor. Alții privesc un raport PER ca un indicator "bear" (de creștere). Pentru ei înseamnă că acțiunile societății sunt supraevaluate și prețul va scădea în curând la valori relativ corecte.
Aceste interpretări contradictorii ar conduce investitorii începători la o concluzie sigură: rapoartele PER mari de regulă indică un risc mai mare, iar riscul mai mare înseamnă o oportunitate mai mare pentru profit. Dacă câștigurile societății îmbunătățesc conform prevederilor sau chiar peste așteptări, atunci aveți o șansă rezonabilă de a obține câștiguri substanțiale de capital asupra aprecierii acțiunilor societății. Dar nu întotdeauna preconizata creștere devine creștere reală. Când o societate nu își atinge scopurile sale de câștiguri, investitorii tind să-și abandoneze acțiunile. O instabilitate mai mare este de regulă caracteristică acțiunilor cu rapoarte PER mari.
RAPORT PER MIC
Un raport PER este considerat mic când se află sub 10 la 1. Rapoartele PER mici sunt caracteristice societăților mature cu un potențial mic de creștere (de ex. Societățile de produse alimentare), societățile "blue chip", și societățile care au sau se vor confrunta cu dificultăți. Un raport mic ar putea indica o investiție solidă care este subevaluată, datorită condițiilor temporare de piață, precum vânzări slabe, o economie lentă, sau tendințelor "bear" ale investitorului. Sau raportul mic ar putea fi primul indiciu al unui faliment.
Pe de altă parte, alții consideră că dacă rapoartele generale PER sunt mici, piața ca un întreg a atins punctul cel mai scăzut și urmează să se producă o redresare moderată până pe termen lung. La acestea analiștii, un raport mic pentru întreaga piață este "bear", indică că este timpul de a cumpăra acțiuni.
În fine, rapoartele PER sunt utilizate pentru a obține o măsură relativă a prețului acțiunii unei societăți. Această măsură nu trebuie interpretată izolat. Trebuie comparată cu raportul mediu PER al societăților din același sector sau ramură cu rapoartele PER anterioare, precum și cu raportul mediu dintre măsurile standard ale pieții.
3.5.3. Randamentul câștigurilor.
Randamentul câștigurilor este invers raportului PER. Formula pentru randamentul câștigurilor este: câștigurile anuale per acțiune împărțit la prețul bursier per acțiuni obișnuite. Analiștii compară acest randament cu randamentul la maturitate a unei obligațiuni sau depozit pe termen lung. Examinând perioada termenului lung și comparând modificările în randamentul câștigurilor cu modificările randamentului la maturitate la obligațiunile pe termen lung, analiștii au ajuns la concluzia că ambele randamente tind să evolueze împreună. Dacă rata dobânzii la obligațiunile sau creditele pe termen lung sunt mici, investitorii sunt dispuși să accepte randamente mai mici ale câștigurilor de la acțiuni. Deci, prețurile acțiunilor cresc proporțional cu câștigurile lor per acțiune. Dacă ratele dobânzii la obligațiunile pe termen lung sunt mari, investitorii se așteaptă la randamente mai mari la acțiunile lor. Rezultatul este că prețurile acțiunilor descresc proporțional cu câștigurile per acțiune.
Analiștii compară de asemenea randamentul la maturitate la obligațiuni pe termen lung cu randamentul pieții globale conform celor publicate de instituții specializate (cum este Standard & Poors în SUA și Europa de Vest). Dacă analiza indică că investitorii se așteaptă ca randamentele câștigurilor la acțiuni să fie mai mari decât randamentele comparabile la obligațiuni, atunci acest lucru este interpretat ca fiind "bull" pentru prețurile acțiunii în general și acțiunile individuale în special.
3.5.4. Raportul vânzări pe preț per acțiune
Acest raport este important pentru evaluarea societăților recent înființate în sectoare noi în curs de dezvoltare, de ex. Internet. Multe din aceste companii au câștiguri mici sau deloc datorită cheltuielilor enorme de începere a activității. Prin urmare, creșterea vânzărilor lor devine o măsură importantă a creșterii potențiale a societății, precum și a creșterilor viitoare în prețul acțiunii lor. Formula pentru raportul vânzări pe preț per acțiune (denumit de asemenea raportul veniturilor-preț) este: acțiunile anuale totale per acțiune împărțit la prețul bursier al acțiunii obișnuite.
Acest raport nu trebuie analizat izolat. Trebuie să fie comparat cu același raport al altor societăți din cadrul aceluiași sector sau ramură. Tendința creșterilor sau descreșterilor trimestriale în raport pentru o anumită societate este interpretată prin prisma societăților similare, sectorului industrial și al economiei.
Sunt foarte simplu de înțeles interpretările principale ale acestui raport și tendința modificărilor acestuia. Pe măsură ce vânzările cresc, crește și raportul vânzări supra preț. Dacă procentul sau tendința creșterii este puternică (aceasta este o evaluare subiectivă care depinde de respectiva ramură), prețul acțiunii societății trebuie să crească de asemenea. Analiștii recomandă iar investitorii cumpără acțiunile societății, devenind mai încrezători că tendința vânzărilor va continua. În timp ce mulți speră că creșterea vânzărilor va conduce probabil la creșterea câștigurilor, multe alte persoane cumpără acțiuni doar pentru că sunt mulțumiți de rata puternică și în creștere la care societatea își poate vinde produsele pe piață.
O scădere sau declin în vânzări poate fi "bear" pentru astfel de societăți recente. Aceasta este foarte adevărat dacă declinul se datorează dificultăților din cadrul societății sau problemelor din cadrul unui anumit sector de afaceri. Această pierdere a tendinței de vânzare, chiar și pe termen scurt, face ca analiștii să clasifice pe un loc inferior acțiunea iar investitorii să-și abandoneze acțiunile. În consecință, declinul prețului poate fi brusc și lung.
În cazul domeniilor de activitate noi, precum Internet, micro fabrici de bere, magazine specializate de vânzări en-detail, biotehnologia, etc., nu poate fi folosită nici o măsură tradițională pentru evaluarea prețului – creșterea câștigurilor, PER, randamentul dividendului – ca un indicator de referință pentru a determina posibila evoluție a prețului acțiunii. Investitorii pot aștepentrua de asemenea ca aceste acțiuni să fie foarte incerte. Când vânzările sunt mari, toată lumea – analiști, investitori, instituție – fac tranzacții intense, prețul acțiunilor urcând spectaculos. Dar când vânzările sunt în declin, aproape toată lumea vinde.
3.5.5. Valoarea contabilă
În termeni simpli, valoarea contabilă este suma de bani pe care fiecare acționar obișnuit se așteaptă în mod rezonabil să o primească dacă activele societății (mai puțin intangibile, precum și dreptul de autor, licențe și good will) ar fi vândute la valoarea la care sunt trecute în bilanț și după ce toate pasivele au fost plătite. O îmbunătățire a valorii contabile a societății, în vreme ce nu sunt direct legate de câștiguri, ar putea indica o creștere a activului sau o descreștere a pasivului societății.
Prețul bursier al societății per acțiune este frecvent comparat cu valoarea sa contabilă per acțiune pentru a determina cu cât vinde societatea peste valoarea sa "reală". Aceasta este cunoscută ca și raportul preț supra valoare contabilă. Există valori contabile medii pentru fiecare sector. De ex., băncile de regulă au un raport preț supra valoare contabilă 1,5 la 1. Alte ramuri, precum tehnologia, pot fi mai mari.
Uneori raportul preț supra valoare contabilă al unei societăți este sub medie pentru societățile din această ramură sau sector. Analiștii interpretează acest lucru ca un semnal posibil de cumpărare. În acest caz analiștii consideră că societatea comercializează sub valoarea activelor sale. Cumpărând acțiunea și păstrând-o, un investitor va profita probabil când prețul evoluează spre "valoarea sa reală".
Societățile care se dezvoltă prin împrumuturi, precum cele în domeniul utilităților, tind să aibă valori contabile relativ stabile. Aceste societăți au un cash flow constant și relativ consistent (de ex. din plata facturilor) și îl folosesc pentru împrumuturi mari. În majoritatea cazurilor, influxul stabil de cash compensează pasivul mărit asociat cu datoria.
Societățile mari tind să aibă rapoarte mai mari preț per valoare contabilă. Fără un cash flow a unei mari corporații sau o istorie îndelungată a evoluției creditelor, împrumutul este dificil, astfel că aceste societăți reinvestesc câștigurile lor nete în societate în loc să plătească dividende investitorilor. Prin urmare, investitorul poate de regulă să interpreteze o creștere în valoarea contabilă ca fiind o creștere în activele societății.
Analiștii aplică de asemenea raportul preț per valoarea contabilă la piața globală. Dacă raportul este foarte mare, unii analiști vor vedea aceasta ca un indicator "bear". Ei consideră că investitorii nu privesc aspectele fundamentale ale activității societății. Probabil că prețul acțiunii societății va scădea, deoarece noțiunile fundamentale legate de poziția produsului pe piață și câștigurile previzionate se vor dovedi dezamăgitoare.
Analiștii "bull" consideră că pentru unele ramuri mai noi, precum tehnologia și biotehnologia, majoritatea activelor societății sunt intangibile. Deoarece acestea sunt excluse la calcuarea valoarea contabile, raportul PSVC nu poate fi considerat un instrument principal pentru a determina valoarea unei investiții în majoritatea ramurilor industriale mai noi.
3.5.6. Randamentul dividendului (randamentul curent)
Randamentul dividendului, mai simplu randament, este procedeul rentabilității pe care-l reprezintă plățile anuale prin dividend ale acțiunii față de prețul bursier curent al acțiunii. În termeni simpli, indică rentabilitatea făcută la o acțiune astăzi. Formula pentru randamentul dividendului este: dividendul actual per acțiune împărțit la prețul bursier al acțiunii.
Importanța dividendului depinde de importanța pe care o acordați primirii plăților dividendului. Majoritatea investitorilor consideră că plățile prin dividende curente și viitoare în creștere sunt un indicator al forței financiare a societății. În mod logic, dividendele reflectă politica de dividende a societății, care este determinată de consiliul său de administrație. Chiar în cazul în care profiturile și câștigurile unei corporații sunt mici, consiliul poate decide să mențină o sumă relativ stabilă a dividendului pentru a păstra imaginea societății ca o investiție solidă. De asemenea, consiliul poate decide menținerea aceluiași dividend, deși profiturile și câștigurile societății au crescut. Prin urmare, ca și raportul PER, nu există o corelație absolută între suma plății dividendului și calitatea investiției. Într-adevăr, unele din cele mai prospere firme plătesc dividende mici sau chiar deloc (de ex. Banca Ion Țiriac în ultimii doi ani). Totuși, există câteva generalități ce pot fi folosite de investitorii începători.
RANDAMENT MARE AL DIVIDENDULUI
Randamentul mare al dividendului tinde să fie caracteristic unei societăți "blue-chip", unei acțiuni de venit, unei societăți dintr-o ramură cu dezvoltare lentă (de ex. societățile de produse alimentare), și ramuri din domeniul utilităților. Aceste societăți au de regulă câștiguri substanțiale și distribuie mare parte din acestea acționarilor. Ele plătesc dividende mari deoarece aceste societăți oferă oportunități mici sau deloc pentru aprecierea de capital în prețul acțiunilor lor obișnuite. Prețurile bursiere ale acțiunilor lor tind să fie relativ stabile sau să furnizeze în funcție de tendința generală a pieței. Dacă urmăriți un venit curent bun și stabil, cumpărați acțiuni cu randamente mari ale dividendului.
Unii analiști consideră randamentul agregat al dividendului unui grup de acțiuni, cum sunt cele din diverse "coșuri bursiere", ca un indicator al tendinței viitoare ale pieței. Ei consideră că în cazul în care randamentul agregat al dividendului pieței este mare (din nou, în termeni relativi), se indică limita inferioară a tendinței de declin a pieței. Dacă prețurile acțiunilor aferente plății dividendului au atins un punct inferior, acesta indică o tendință crescătoare. Investitorii încep să cumpere acțiuni, deoarece ei consideră că acțiunile sunt subevaluate comparativ cu rentabilitățile pe care le asigură ramura.
RANDAMENT MIC AL DIVIDENDULUI
Randamentul mic (sau zero) al dividendului este caracteristic acțiunilor de creștere. Coca-Cola are un randament al dividendului de aproximativ 1%. Evident că este considerată o societate dezvoltată. În loc de a plăti o parte mare a câștigurilor sale ca dividende acționarilor săi, firma reține mare parte a câștigurilor și le reinvestește în firmă. Aceste câștiguri sunt de regulă alocate pentru cercetare și dezvoltare și pentru marketing pentru a construi valoarea globală a societății. Analiștii "bull" interpretează un randament mic al dividendului ca indicând dorința investitorilor de a face o investiție pe termen lung în societate și în acest sens ei profită de prețul bun al acțiunii pe piață în timp.
Analiștii "bear" văd o rentabilitate mică a dividendului ca un semn că o piață speculativă ar fi atins cote superioare. Pe scurt, prețul acțiunii este pe cale să ajungă sau a ajuns deja foarte mare și va descrește în curând brusc. Acești analiști consideră că investitorii au fost mult prea dornici să acapareze creșterile de preț pe termen scurt în loc de câștiguri sau creștere de dividende. În cazul în care logica analiștilor continuă, investitorii vor fi nemulțumiți cu prețul pe care-l plătesc pentru acțiuni, față de dividendul pe care-l primesc, și vor vinde acțiunile. Un randament mic al dividendului este, prin urmare, un indicativ "bear".
4. ANALIZA FUNDAMENTALĂ
4.1. Evaluarea acțiunilor
Valoarea unei acțiuni poate fi considerată sub următoarele aspecte:
a) Valoarea nominală (face value), egală cu suma capitalului social (CS) divizată la numărul de acțiuni (N) emise: VN=CS / N unde: VN= valoarea nominala.
Valoarea nominală este o valoare convențională, pe baza căruia este înpărțit capitalul între asociați. În funcție de această valoare, este prevăzută prin statut o remuneraree de bază a acționarilor .
Pe lângă valoarea nominală, în practică se mai întâlnesc:
b) Valoarea patrimonială – exprimaă prin valoarea contabilă și prin valoarea intrinsecă.
Valoarea contabilă reflectă parea din activul net ce revine pe o acțiune:
Vct = An /N
unde: Vct = valoarea contabilă;
An = activul (patrimoniul) net
N = numărul total de acțiuni.
Activul net este reprezentat de partea din activele întreprinderii neafectate de datoriile contractate de acesta;
An=At -Dt
unde: An= activul net;
At= activul total(real).
Dt= datorii totale.
Valoarea intrinsecă, exprimă activul net corectat cu plusurile sau minusurile de active latente ce revin pe o acțiune. Activele latente sunt provizioanele pentru riscuri și cheltuieli care nu au apărut în exercițiul încheiat și care nu s-au soldat prin conturile de venituri:
VI = Anc /N
unde: VI= valoarea intrinsecă;
Anc= activul net corectat;
N= numărul total de acțiunii.
c) Valoarea de rentabilitate – interpretată ca valoare financiară și ca valoare de randament.
Valoarea financiară – exprimă capitalul financiar care s-ar fructifica printr-un dividend, comparabil cu rata medie a dobânzii pe piață:
Vf = D /Rmd
unde: Vf = valoarea financiară;
D= dividend;
Rmd = rata medie a dobânzii pe piață.
Valoarea de randament este considerată o formă de exprimare a valorii financiare, fiind calculată ca raport între profitul net repartizat ce revine pe o acțiune și rata medie a dobânzi pe piață:
Vr = Pna /Rmd
unde: Vr= valoarea de randament;
Pna= profit net pe acțiune;
Rmd= rata medie a dobânzii pe piață.
Vânzarea acțiunilor în momentul emisiunii sau în orice moment pe piața de capital, se relizează la prețul de emisiune și respect, la prețul pieței. Astfel, se deosebesc:
d) Valoarea negociată sau prețul de emisiune, determinat prin adăugarea la valoarea nominală a primei de emisiune:
PE = VN +pe
unde: PE = prețul de emisiune;
VN = valoarea nominală;
pe = prima de emisiune.
Vânzarea acțiunilor la prețul de emisiune aduce emitentului un aport suplimentar la capital.
e) Valoarea pe piață – este prețul la care se efectuează schimbul de acțiuni. Această valoare se prezintă sub forma cursului bursier este rezultatul raportului "cerere – ofertă" fiind influențat de :
-situația economico-financiară a emitentului, carecterizată prin rata de creștere a rezultatelor financiare;
-evoluția pieței bursiere naționale și internaționale;
-fenomene bursiere ce influențează cererea sau oferta, Spre exemplu, când există mai mulți vânzători decât cumpărători, piața poate reveni brusc către o creștere de curs, deoarece vânzătorii cuprinși de panică își recumpără propriile titluri vândute.
Pentru un investitor pe piața de capital, decizia de investire este influențată de informațiile pe care le poate obține privind envaluarea acțiunilor lor la un moment dat. În acest scop, se procedează fie la evaluarea financiară a acțiunilor, fie la evaluarea tehnică a acestora.
Evaluarea financiară se realizează pe baza uunor indicatori financiari cum sunt:
a) Profitul pe acțiune, care exprimă capacitatea emitentului de a obține profit, și se calculează după relația:
PPA = Pn /N
unde: PPA = profit pe acțiune;
Pn = profit net (calculat după plata impozitului pe profit);
N = numărul total de acțiuni existente pe piață.
b) Rata de distribuire a dividendului, care reflectă partea din profitul exercițiului financiar distribiuită acționarilor:
d = Dn /Pn*100
unde: d= rata de distruibuire trebuie să fie a dividendului;
Dn = dividendele nete ( calculate după plata impozitului asupra dividendelor);
Pn= pofit net.
Mărimea acestui indicator depinde de decizia privind distribuirea profituilor și anume:
-dacă "d" tinde către 0, rezultă preocuparea emitentului pentru asigurarea autofinanțării prin reinvestirea prifitului;
-dacă "d" tinde către 100%, rezultă preocuparea pentru menținerea interesului acționarilor în a deține acțiunile societății care distribuie dividende mari;
-dacă "d" este egal cu 100%, societatea emitentă nu încorporează în rezervă nici o unitate monetară din profitul obținut;
-dacă "d" este mai mare decât 1000% se apelează la rezervele acumulate anterior, în vederea distribuirii lor ca dividende.
c) Dividendul pe acțiune, calculat atât ca dividend brut repartizat, cât și ca dividend net:
DPA = Pnr / N
unde: DPA = dividend pe acțiune;
Pnr = profit net repartizat acționarilor;
N = numărul total de acțiuni extinse pe piață.
Dividendul pe acțiune reprezintă pentru posesorul acțiuni, venitul produs de investiția sa, deci este un flux financiar. Spre deosebire de aceasta profitul pe acțiune, reprezintă penru emitent un elment important al valorizării unei acțiuni.
d) Randamentul unei acțiuni este produs atât de evident cât și de creșterea valorii de piața acțiunii:
R = (D+C1-C0)/C0*100
unde: R = randamenrul unei acțiuni;
D = dividentul repartizat;
C1 = cursul la revânzarea acțiunii;
C0 = cursul la cumpărarea acțiunii.
Randamentul se calculează așadar, în funcție de creșterea cursului bursier și de valoarea și de valoarea remunerată a investitorului.
e) Coeficientul "PER" (price earning ratio) care reprezintă indicatorul cel mai utilizat pentru a caracteriza eficiența plasamentului în acțiuni:
PER = C/Pn
unde : PER = coeficientul multiplicator al capitalizării;
C = curs bursier mediu al acțiuni;
Pn = profitul net pe acțiune.
f) Dividendele așteptate în viitor – calculate prin actualizarea fluxurilor de trezorerie, reprezentând fructificarea viitoare a plasamentului prin diviende:
unde: V = valoarea unei acțiuni;
Di = dividendele în momentul i, înțelese ca fluxuri de trezorerie așteptate în viitor;
k = rentabilitatea cerută de acționari;
i = 1,2, 3…
Așadar, valoarea unei acțiuni poate fi calculătă ca sumă a valorilor prezente ale dividendelor așteptate în viitor.
Dacă societatea emitentă cunoaște o dezvoltare regulată, se presupune că dividentele cresc în fiecare an cu o ată a mediei g.
În acest caz, valoarea actuală a unei acțiuni sau cursul acesteia (C), este egală cu:
unde: D1 = dividendele ce vor fi repartizate într-un an;
k = ata de rentabilitate cerută de acționari;
g = creșterea dividendului față de anul precedent.
Rentabilitatea pretinsă de acționari este dată de relația:
k = g+D1 /C
unde:D1/C exprimă randamrntul în dividende al acțiunii.
Coeficientul g poate fi înterpretat, în aceelași timp, ca performanță așteptată în termeni de profit bursier anual. Această rată de creștere a dividentului este dificil de evaluat. Ea depinde de potențialul de creștere exprimat îndeosebi, prin evoluția cifrei de afaceri și a rezultatelor.
Presupunând o politică de dividente regulată, creșterea dividendelor va fi egală, pe termen mediu, cu aceea a profitului pe acțiune. O astfel de evaluare conduce la rezultate mai apropiate de realitate, decât o simplă evaluare a tendinței din anii anteriori. În realitate,este uneori, preferabil a se considera ca rata de creștere așteptată, aceea care a fost realizată în ultimii ani. Luând exemplul unei societăți pe acțiuni care a depășit faza unei creșteri foarte puternice, rata "g",care anterior a fost foarte mare, se va reduce în anii următori. Dacă evaluarea se va face prin extrapolarea tendințelor, se ajunge la o mărime exagerată a lui "k". Invers, o societae pe acțiuni care a cunoscut dificultăți și a trebuit să reducă partea din profit distribuită, are o rată de creștere a dividentelor negativă. A încorpora o valoare negativă a lui "g" în calculul stabilități cerute, conduce la cuncluzia că acționarii vor pierde.
Evaluarea tehnică – este evaluarea realizată prin analiza grafică a cursului acțiunilor, fiind denumită și evaluarea "charistică". O astfel de analiză necesită un studiu istoric al cursului efectuat pe un interval de timp suficient de mare, pentru a se desprinde o tendință în evoluția cursului. Reprezentarea grafică, indică cel mai mare și cel mai mic nivel de curs, ultimul curs cotat, volumul tranzacțiilor.
La baza analizei grafice se află teoria lui Charles Dow, potrivit căreia, piața, în ansamblul ei, variază prroducând mișcări ale cursului, comparabile cu valurile. La baza folosirii metodei stau: determinarea tendințelor și trasarea graficului.
Determinarea tendințelor pornește de la realitatea potrivit căreia, în cursul unei perioade, evoluția unui titlu nu este uniformă. Pentru mai buna surprindere a tendințelor și indentificarea semnalelor de vânzare sau de cumpărare, se trasează două drepte sau linii de tendință:
– dreapa suport, obținute prin unirea a două puncte reprezentând cel mai scăzut nivel de curs;
– dreapta de rezistență, care se obține prin unirea punctelor, indicând cel mai ridicat nivel al cursului.
4.2. Metode bursiere
4.2.1. Aspecte teoretice
Baza teoretică a metodelor bursiere de evaluare a valorii de piață a capitalului o reprezintă analiza fundamentală, creată și dezvoltată de renumiții analiși financiari nord americani: J.B.Wiliams, B.Graham, Ken Fisher, Th. J. Holt, D.N.Dreman, etc..
Scopul amalizei fundamentale este de a convinge un cumpărător potențial și circumspect să-și plaseze capialul în achiziționarea de acțiuni ale societăților cotate, pe baza indicatorilor publicați de bursa de valori mobiliare, dar în corelație cu o analiza economico-financiară a înteprinderii. Scopul acestei analize este aprecierea valorii reale (intrinseci) a acțiunilor care poate să fie diferită, în multe cazuri în mod substanțial, de cursul acestora.
Crearea și dezvoltarea unor metode de evaluare a valorii prezente a acțiunilor (V0) pe baza fluxurilor viitoare degajate (divident sau profit net) care reprezintă un obiect de evaluare important al analizei fundamentale, poate fi privită din două unghiuri de vedere:
-al teoriei "random walk" (evoluția aleatoare), susținută de Paul Samuelson, Paul Cootner și Eugen Fama, conform căreia analiza indicatorilor principali bursieri dintr-un număr apreciabil de ani nu poate să susțină în mod temeinic, științific, manifestarea și în viitor a unor tendințe; în consecință, calcaularea valorii actuale (V0) a unei acțiuni, pe baza previziunii evoluției indicatorilor bursieri nu poate fi susținută în mod ștințific.
-al teoriei "eficint market hypothesis" (E.M.H.) susținută de William Sharpe și David Dreman, coform căreia, în prezent, datorită folosirii tehnicilor moderne de informare și prelucrare a indicilor bursieri și pe baza unor modele matematico-economice moderne de analiză financiară, cursul cotidian al acțiunilor reflectă fidel valoarea intrinsecă a acestora. Valoarea intrinsecă (sau sinceră) a acțiunilor este definită ca fiind raportul dintre valoarea întreprinderii calculată prin ANC sau metoda DCF și numărul acțiunilor emise.
Adepții teoriei E.M.H. susțin așadar că C0 = V0, respectiv că nivelul cursului cotidian (C0) este identic cu valoarea actuală a acțiunii (V0), calculată pe baza actualizării și/sau capitalizării veniturilor viitoare – profit net sau dividend.
Construcția în trepte succesive a metodelor de evaluare bursieră a valori actuale a acțiunii (V0), prezintată în continuare, se bazează pe teoria E.M.H., iar formula de calcul se diferențiază numai în funcție de numărul de variabile (indicatori) și de ipoteze pe care se bazează evaluarea.
Funcția generală din care se deduc toate formulele matematice de calcul a valori actuale a unei acțiuni (V0) este:
C0 = V0 = f(D, PN, g, t, d, P.E.R.)
Simbolurile și semnificația indicatorilor cu care se operează în fiecare metodă de evaluare bursieră sunt:
C0 = cursul cotidian al acțiunii;
V0 = valoarea actuală a unei acțiuni;
D = dividendul brut al unei acțiuni;
D0 = dividendul care a fost distribuit deja și poate fi capitalizat.
D1 = dividendul anului în curs dar care va fi distribuit în anul următor;
PN = profitul net anual;
PN0 =profitul net al anului în curs;
g = rata anuală de creștere a D sau a PN;
t = rata de actualizare sau capitalizare;
d = "pay out ratio", respectiv rata dee distribuție a PN, calculată ca raport d = D/PN;
P.E.R. = "price earning ratio" = cursul acțiunii/profitul net anual ce revine la o acțiune.
4.2.2. Metode de evaluare bursieră
A) Metoda lui Irving Fisher
(formula fundamentală a lui Irving Fisher)
în care: p = numărul de ani de previziune;
Cn = cursul acțiunii în anul n;
t = rata de actualizare.
Există alte două formule de calcul derivate din formula fundamenală:
(1). ( Modelul dividendelor actualizat)
în care tinde la infinit ().
Această formulă este aplicată în cazul posibilității estimării dividentului anual/acțiune într-o durată de previziune îndelungată astfel încât valoarea reziduală actualizată a acțiunii să fie nesemnificativă.
(2). (Vaoloarea de randament sau de capitalizare a
dividendului anual reproductibil VRd)
în care: t = cu rata de capitulaizare.
B) Modelul Gordon – Shapiro simplificat
Formula de calcul a V0 se particularizează pe ipoteza posibilității creșterii anuale a dividendului într-o rată constantă (g).
,dacă dividendele în anul evaluării
(D0) au fost distribuite.
sau
, dacă dividentul nu a fost distribuit.
în care : t = rata de actualizare;
g = rata de capitalizare(rata anuală deflată sperată de creștere a D).
C) Modelul Gordon – Shapiro elaborat
Formula de calcul a V0 se particularizează prin ipoteza unor rate anuale de creștere (g) a D, dar cu mărimi diferite pentru două perioade succesive de previziune:
g1 = rata anuală de creștere a D într-o perioadă de mai mulți ani notați de la 1 la p;
g2 = rata anuală egală de creștere a D într-o perioadă ulterioară, ai căror ani sunt notați de la p+1 la q.
În prezent, pe piața bursieră se tranzacționează instrumente financiare tot mai sofisticate (warrants, indici bursieri, contracte futures, etc.) care în mod necesar au determinat lansarea unor metode noi de evaluare a cursului instrumentelor financiare.
4.3. Metoda cash – flow-ului
Cea mai modernă și mai completă metodă de evaluare o reprezintă metoda fluxurilor financiare actualizate sau în exprimarea anglo-saxonă discounted cash -flow. În exprimarea franceză ese utilizată fomularea metodei de actualizare a fluxurilor viitoare.
Metoda urmărește deteminarea eficienței economice a investiților în general și calculele econico-financiare aferente aprecieri fiabilității unui proiect de investiții în particular.
Termenul de cash – flow reprezintă fluxul de trezorerie disponibilă pe care-l degajă un activ sau o întreprindere în urma investițiilor efectuate de aceasta.
Fluxul de disponibilități rezultă din totalitea operațiilor, respectiv creșterea trezoreriei pe perioada exercițiului.
Calculul fluxurilor de disponibilitați utlizate în evaluare are în vedere profitul net, la care se adaugă alte disponibilități (amortismente, provizinioane și valoarea reziduală) și se scad nevoile de finanțare a activității, respectiv investițiile pentru menținerea potențialului tehnic și variația fondului de rulment normativ.
Stabilirea valorii economice a întreprinderii prin metode bazate pe cash-flow are în vedere actualizarea fluxurilor viitoare, distingându-se următoarele metode:
a) Metoda disponibilităților succesive: egală cu suma actualizată a fluxurilor anuale, după formula:
Această metodă este utilizată atunci când apar diferențe mari de la un an la altul, ca urmare a variației investițiilor sau a nevoi de fond de rulment.
b) Metoda disponibilităților totale: este dată de mărimea mediei actualizată a fluxurilor de disponibilități, fiind utilizată în situațiile în care fluxurile anuale nu reprezintă variați semnificative:
c) Modelul standard: ia în considerare și fluxul de numerar degajat sub forma valorii reziduale, după ultimul an de prognoză, fiind recomandată în cazul unor afaceri previzionate pe un termen lung în care este așteptată o modificare în structura afacerii, respectiv un grad mare de reînnoire a producției, schimbări structurii pe tipuri de activitate sau chiar a profitului:
.
Potrivit acestei metode, evaluare întreprinderii se face în funcție de perspectivele sale de dezvoltare. Aceasta utilizează principiul financiar potivit căruia valoarea unui activ este egală cu valoarea actuală a fluxurilor nete de disponibilități susceptibile de a fi degajate în viittor de către activul respectiv. Actualizarea fluxurilor nete se face pentru a ține cont de riscuri și de existența de rentabilitate a cumpărătorului.
Metoda de evaluare prin actualizarea fluxurilor viitoare de lichidități reprezintă tehnica de evaluare cea mai satisfăcătoare din punct de vedere conceptuală, dar cea mai complexă în aplicare
5.APLICAȚII
5.1. S.C. ANTIBIOTICE IAȘI
Sector: farmaceutic
5.1.1.PREZENTAREA FIRMEI
1955-1959 – In luna decembrie 1955 lua fiinta prima companie farmaceutica din Romania si din sud-estul Europei care producea penicilina descoperita de Alexander Fleming. La acea data, compania purta numele de Fabrica Chimica nr. 2 Iasi. Patru ani mai tarziu, intra in functiune sectia de fabricatie a streptomicinei si incepea productia de unguente, creme si supozitoare.
1960-1977 – Sunt dezvoltate fluxurile tehnologice de fabricare a substantelor active (eritromicina, oxitetraciclina, tetraciclina, grizeofulvina, sinerdol, lizina). Antibiotice devine in aceasta perioada singurul producator de produse sterile pentru uz parenteral (injectabile) din Romania. Obtinerea in anul 1977 a autorizarii acordate de organismul regulator american Food and Drug Administration pentru fluxul de Streptomicina deschide portile pietei internationale.
1977-1989 – In anii '80 Antibiotice exporta deja 50% din productia realizata. Substantele active fabricate la Iasi deveneau astfel componenta de baza pentru o gama larga de medicamente fabricate de producatori atat din tara cat si de producatori din intreaga lume. In aceeasi perioada au fost inregistrate 44 de brevete de inventii in domeniul farmaceutic si au fost aplicate in procesul de fabricatie circa 600 de inovatii tehnologice.
1990 – Ca urmare a modificarilor survenite la nivel macroeconomic, conducerea companiei reorienteaza productia de medicamente. In portofoliul firmei, produsele finite castiga astfel locul principal, substantele active fabricate in aceasta perioada fiind utilizate pentru dezvoltarea de noi forme farmaceutice. In scurta vreme, se introduc in productie peste 30 de produse farmaceutice care plaseaza compania ieseana in topul producatorilor de antiinfectioase din Romania.
1993-1997 – In aceasta perioada se fac investitii majore de peste 8 milioane de Euro in scopul retehnologizarii si achizitiei de echipamente moderne si competitive. Antibiotice urca in topul primilor 5 producatori mondiali de penicilina si derivati de penicilina.
1997-2000 – Preocupata de calitatea produselor sale, compania implementeaza incepand cu 1997, un sistem performant de asigurare a calitatii ce implica controlul strict al proceselor de fabricatie. Astfel, in 1999, Antibiotice devine primul producator din Romania care obtine Certificatul de Buna Practica de Fabricatie (GMP) pentru fluxul de pulberi pentru medicamente injectabile. Evolutia financiara ascendenta a determinat ca firma sa inregistreze o performanta notabila: cotarea la Bursa de Valori din Bucuresti.
2000-2004 – Investitiile continue in cercetare, in instruirea oamenilor, in calitate precum si in modernizarea fluxurilor de fabricatie si spatiilor de lucru au facut din Antibiotice o companie profitabila, dinamica, cu o crestere economica sanatoasa. In ultimii 5 ani de activitate, nivelul profitului brut a ajuns la 5,2 milioane de Euro, cu 173% mai mare decat nivelul atins in anul 2000.
2005 – Antibiotice lanseaza o noua identitate de brand corporatist, o data cu aniversarea a 50 de ani de activitate. Incepand cu luna decembrie a acestui an, compania are un nou logo si un nou slogan care reflecta transformarile masive produse la nivel organizational, tehnologic si cultural in cadrul companiei Antibiotice.
2006 – Compania Antibiotice este autorizata de LLOYD’S REGISTER QUALITY ASSURANCE conform standardului ISO 9001:2000 pentru Sistemul de Management al Calitatii in domeniul fabricatiei de produse farmaceutice
Compania Antibiotice si-a dezvoltat propriul Centru de Evaluare a Medicamentului, in urma unei investitii de peste un milion de Euro. Decizia de a investi in propriul Centru de Evaluare a Medicamentului (CEM) a rezultat din necesitatea de a realiza in cadrul companiei studiile clinice de faza I si in special studiile de bioechivalenta.
Valoarea sistemului de calitate implicat in fabricarea substantei active Nistatina produsa de Antibiotice a fost reconfirmata de autoritatea americana in domeniul medicamentului, Food and Drug Administration.
Februarie 2007 Compania Antibiotice a obtinut recunoasterea implementarii Sistemul de Management Integrat (calitate, mediu, sanatate si securitate in munca) fapt care arata inca o data determinarea companiei de a se dezvolta durabil, avand in plan central orientarea catre satisfactia clientilor.
Obiectul de activitate al societatii este producerea si comercializarea de medicamente prin biosinteza, semisinteza,diverse forme galenice ( unguient si supozitoare),principii active din plante medicinale si a altor produse chimice.
Capitalul social este de 34.418.155 lei ca urmare a hotararii actionarilor din Adunarea Extraordinara din data de 06.07.2001 de majorare a capitalului social cu diferentele din reevaluarea mijloacelor fixe.Actionarii inregistrati la data de 29 iunie au primit inca 4 actiuni cu titlu gratuitpentru fiecare actiune detinuta.
Actionari semnificativi S.C. Antibiotice S.A. Iasi este o societate pe actiuni cu capital social majoritar de stat, 53,01 din actiunile apartinand AVAS.Societatea mai are ca actionari actionaricu tendinte de peste 5% pe Broadhurst Investments Lts+Lindsell Enterprises Ltd cu 7,68 %, Romanian Company Cyprus cu 6,22 si SIF Oltenia cu 9,89%.
SIF Oltenia a mai cumparat din piata pe data de 23 septembrie 2002 un pachet de 5.000.000 actiuni Antibiotice Iasi la pretul de 0,23 lei/actiune si inacest fel detinea atunci 34.050.876 actiuni (la data de 30.09.2002),adica 9,89% din capitalul social.
In luna aprilie 2002, prin H.G. 365/18.04.2002, s-a hotarat transferul pachetului de actiuni de la APAPS la Ministerul Sanatatii si Familiei, transfer consemnat in luna august 2002 prin Protocolul semnat intre cele doua parti.
Tranzactiunea: Actiunile emise de societate se tranzactioneaza la categoria I a Bursei de Valori Bucuresti din data de 16.04.997, sub simbolul ATB .Pretul de tranzactionare a evoluat pe trend ascendent pe termen lung si descrescator pe termen mediu.
Rezultatul economico-financiar S.C. Antibiotice Iasi a realizat in primele 6 luni ale anului 2002 o cifra de afaceri de 53,75 mil. lei in crestere cu 19% fata de valoarea obtinuta in perioada similara din 2001, in 2005 a realizat o cifra de afaceri de 163,05 mil. lei, in crestere cu 35% fata de anul 2004, iar in 2006 o crestere cu 20% fata de 2005 ajungand la 196 mil. lei .Profitul net obtinut in 2006 de 23,83 mil.lei este cu 18% mai mare, in termeni nominali,decat cel obtinut in 2005.Din activitatea de exploatare s-a realizat un profit de 29,08 mil. lei in crestere cu un 22%.Scaderea cheltuielilor financiare de la 4,27 mil.lei 2005 la 3,36 mil.lei a determinat un castig in activitatea financiara de 0,91 mil. lei fata de o perioada de 1,42 mil. lei in semestrul I 2005.
Investitiile in cercetare, calitate precumsi in modernizarea tehnologiei si a spatiilor de lucru au facut ca in ultimi 6 ani de activitate sa se atinga un nivel al profitului net de 24 mil. lei, de 3 ori mai mare decat nivelul atins in anul 2004.Evolutia ascendente a indicatorilor financiari ai Antibiotice Iasi este evidentiat de rezultatele financiare ale anului 2006, care releva o crestere a profituli brut la 30 mil. lei, cu 27% mai mare decat anul precedent.
Inbunatatirea performantelor se reflecta si in evolutia pretului actiunilor la Bursa de Valori. In prezent, pretul mediu al unei actiuni este de circa 15 ori mai mare decat valoarea medie inregistrata in urma cu 6 ani aceasta conducand la crestere inportanta a nivelului capitalizarii bursiere pe ultimi ani.La finele anului 2006, valoarea capitalizarii bursiere era de 228 mil. Euro, de circa 78 de ori mai mare decat valoarea capitalizarii bursiere inregistrata la finele anuli 2000.
Conform Bugetului de Venituri si Cheltuieli pentru anul 2006 sunt prevazute venituri totale de 197 mil. lei si un profit brut de 17 mil. lei.
Tabel Nr.5.1. cu Contul de Profit și Pierdere al S.C.Antibiotice pe anii 2002-2006
Tabel Nr.5.2.
Bilantul contabil simplificat al S.C.Antibiotice pe anii 2004-2006
5.2.EVOLUTIA RENTABILITĂȚII FIRMEI
Tabel Nr. 5.3.
Indicatori de profitabilitate
Valoarea profitului net pe actiuni (EPS) inregistreaza la 31 decembrie 2006 valoarea de 0,05 lei, fata de 0,0687 lei/actiune la sfarsitul anului 2005
Valoarea contaabila a unei actiuni este de 0,2378 lei/actiune la sfarsitul semestrului I 2006 fata de 0,2180 lei/ actiune in decembrie 2005.
Raportul dintre valoarea contabila si pretul de tranzactie este de 1,58% la 30 iunie 2006 fata de 1,95% la 31 decembrie 2005.
Dividente.Societatea a acordat pentru anul 2005 un divident de 0,0148 lei/actiune, valoare bruta.Pentru anul 2004 Adunarea Generala a Actionarilor a hotarat ca tot profitul sa fie reinvestit, in anul 2004 neacordandu-se dividente.
Tabel Nr. 5.4.
Raportul economic al S.C. Antibiotice S.A.
In cele ce urmeaza voi incerca sa determin valoarea teoretica a actiunilor pe baza datelor din anii precedenti si vom vedea daca este profitabil sa investim in actiunile ATB.
Stiind ca in anul 2005 s-a acordat pentru o actiune cu valoarea nominala de 0,10 lei un divident de 0,0148 lei, precum calcula din profitulnet alocat de societate dividentelor, ceea ce reprezinta:
0,0148 lei *344.181.550 actiuni = 5.093.886,94 lei
5.093.886,94 lei / 9.967.824,80 lei = 51% din totalul profitului net.
In anul 2003 s-au acordat dividente in valoare de 0,0109 lei/actiuni iar in anul 1998 nu s-au acordat dividente.
Pe baza datelor studiate a acestei firme cat si a datelor studiate pe industria farmaceutica si a economiei in general, putem preconiza o evolutie constanta a societatii, inclusiv a ratei estimate de crestere a dividentelor ( g = 30%). Astfel, pe baza tabelului nr. aflam dividentele acordate pentru anii 2007-2008.
Tabel Nr. 5.5.
Tabel cu valoarea dividentelor pe actiuni in perioada 2003 – 2009
Conform datelor furnizate de conducere societatii, rata estimata a venitului invetitiei unei actiuni este Ra = 20%.
Pentru calculul valorii prezente a unei actiuni, cand se estimeaza o variatie a valorii dividentelor pentru o prima perioada urmata apoi de o crestere constanta in valoare a dividentelor , cu o rata g = 10% se utilizeaza urmatoarea formula:
Va0 =[Dt/(1+Ra)t]+[DT+1/(Ra-g)(1+Ra)T]
Consideram anul 2005 ca fiind momentul t = 0.
In anul 2006, la momentul t = 1, se va plati dividente D1 = 0,0222 lei/actiune
In anul 2007, la momentul t = 2, se va plati dividende D2 = 0,0440 lei/actiune
In anul 2008, la momentul t = 3, se va plati dividente D3 = 0,0484 lei/actiune
In anul 2009, la momentul t = 4, se va pati dividente D4 = 0,0532 lei/actiune
Va0=[D1/(1+Ra)1]+[D2/(1+Ra)2]+[D3/(1+Ra)3]+[D4/(Ra-g)(1+Ra)4]
Va0=[0,0222/(1+20%)1]+[0,0440/(1+20%)2]+[0,0484/(1+20%)3]+[0,0532/(20%-10%)(1+20%)4]
Va0=0,2825+0,030555+0,028009+0,25655=0,3433 lei/actiuni.
Si in cadrul S.c. Antibiotice Iasi observam ca actiunea cotata la Bursa de Valori Bucuresti este subevaluata, deoarece valoarea curenta VC < Va , adica 0,2350 < 0,3433.
Acesta este un semnal bun pentru intreprinzatori pentru a cumpara actiuni ATB deoarece cursul acestora, in timp de 2-3 ani va creste substantial.
Contul de profit si pierdere al S.C. pe anii 2003-2006 si preconizari pentru anii 2007 – 2008
6. CONCLUZII
Etapele de analiză fundamentală implică, de regulă, patru nivele de analiză
· Analiza condițiilor maeroeconomice
· Analiza condițiilor ramurii industriale din care face parte firma.
· Analiza firmei (emitentului)
· Determinarea valorii acțiunii (titlului)
După acest studiu al analizei fundamentale pentru determinarea valorii terotetice al acțiunilor cotate la Bursa de Valori București ale societăților, Antibiotice Iași și Banca Transil, în care am parcus pașii enumerați mai sus, putem trage următoarele concluzii:
În cadrul SC Antibiotice Iași, am ajuns la următoarele concuzii:observăm că acțiunea cotată la Bursa de Valori București este subevaluată, deoarece valoarea curentă este mai mică decât valoarea teretică a acțiunii
Vc< Va0
0,235 lei/actiune < 0,34 lei/actiune
Acesta este un semnal bun pentru întreprinzători pentru a cumpăra acțiuni ATB,deoarece cursul acestora, în timp de 2-3 ani vor crește substanțial.
In cadrul societati prezentate mai sus am putut determina valoarea dividentelor pe urmatorii ani.
Este neîndoielnic faptul că factorii luați în calcul de analiza fundamentală joacă un rol important în determinarea prețului acțiunii pe piață. Totuși pe lângă acești factori este important să avem în vedere istoricul prețului titlului deci și elemente de analiză tehnică care în combinație cu elementele de analiză fundamentală ne conduc la o mai bună decizie investițională.
ANEXA 1
Raport curent
Sediul social: Str. Valea Lupului nr. 1, cod: 707410;
http://www.antibiotice.ro;
E-mail: [anonimizat]; [anonimizat];
[anonimizat]; [anonimizat];
Numarul de telefon: 0232-220040;
Numarul de fax: 0232-211020;
Numarul si data înregistrarii la Oficiul Registrului Comertului:
J22-285/15.02.1991;
Codul de Înregistrare fiscala: RO1973096
Adunarea Generala Ordinara a Actionarilor de la Antibiotice Iasi s-a întrunit pentru
deliberare în data de 26.04.2007, ora 1000, statutara la prima convocare, fiind prezenti
actionari reprezentând 66,18% din capitalul social.
La adunare au participat:
– reprezentantul mandatat al Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Statului;
– actionari persoane fizice si juridice.
I. Ordinea de zi a fost urmatoarea:
1. Aprobarea Situatiilor financiare ale societatii pentru anul financiar 2006, în
baza Raportului administratorilor si a Raportului auditorului financiar.
2. Aprobarea repartizarii profitului net pe anul 2006, fixarea dividendului pe
actiune si stabilirea termenului si destinatiei dividendelor.
3. Analiza si aprobarea gradului de realizare a obiectivelor si criteriilor de
performanta prevazute în contractul de management si acordarea drepturilor
cuvenite conform art. 4, litera c din contractul de performanta pentru anul
2006.
4. Aprobarea descarcarii de gestiune a administratorilor societatii pentru
activitatea desfasurata în exercitiul financiar 2006, în baza rapoartelor
prezentate.
5. Aprobarea Bugetului de venituri si cheltuieli pentru anul 2007.
6. Numirea auditorului financiar si fixarea duratei contractului de audit
financiar.
7. Semnarea cu Directorul General al societatii a Actului Aditional al Contractului
de performanta, în conformitate cu Procesul verbal de negociere perfectat la
Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, în conditiile articolului 4
O.U.G. 79/2001.
8. Aprobarea datei de înregistrare 16.05.2007, pentru identificarea actionarilor
asupra carora se rasfrâng efectele hotarârilor adoptate, în conformitate cu
prevederile art. 238 alin. 1 din Legea nr. 297/2004 privind piata de capital.
S-a solicitat si aprobat de catre actionarii prezenti completarea ordinei de zi cu
punctul
9. Stabilirea remuneratiei Presedintelui Consililui de Administratie si a membrilor
Consililui de Administratie.
II. Având în vedere convocarea Adunarii Generale a Actionarilor societatii
Antibiotice Iasi, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, nr. 1003 si
în ziarele Bursa nr. 59 [3420] si Ziarul de Iasi nr. 71 (4774) din data de 26 martie
2007, în temeiul prevederilor Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale,
republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, ale Legii nr. 297/2004 privind
piata de capital, ale Regulamentului Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare nr.
1/2006 privind emitentii si operatiunile cu valori mobiliare, precum si ale Procesului
verbal A.G.A. Ordinara din data de 26 aprilie 2007, reprezentantul Autoritatii
pentru Valorificarea Activelor Statului în Adunarea Generala a Actionarilor si
actionarii persoane fizice si juridice la Antibiotice Iasi, au emis urmatoarele
Hotarâri:
1. S-au aprobat Situatiile financiare încheiate la data de 31.12.2006.
Rezultatele financiare au fost întocmite în conformitate cu Ordinul Ministrului
Finantelor Publice Nr. 1752/2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile
conforme cu obiectivele europene, IFRS si Legea contabilitatii Nr. 82/1991, dupa
cum urmeaza:
Lei
– cifra de afaceri 195.677.945
– veniturile totale 197.748.316
– cheltuieli totale 167.674.756
– profitul brut 30.073.560
– profitul net 23.839.145
Raportul auditorului financiar pentru exercitiul financiar aferent anului 2006, a
fost prezentat de catre reprezentantul firmei de audit “B.D.O. Conti Audit” SRL, Dl.
manager Mircea Tudor.
2. S-a aprobat repartizarea profitului net aferent anului 2006, în valoare de
23.839.146 lei, astfel:
• rezerva legala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1.503.678 lei
• surse proprii de finantare si alte repartizari din profit
prevazute de lege. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12.232.988 lei
• dividende . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10.102.480 lei
Valoarea unitara a dividendului brut pe actiune este de 0,0222 lei. Se aproba plata
dividendelor intr-un termen de maxim 6 luni de la data adunarii generale, conform
prevederilor art. 238 aliniat 2 din legea 297/2004, în cazul în care urmatoarea
adunare generala nu va hotarî investirea dividendelor aferente exercitiului
finanaciar al anului 2006.
3. S-a aprobat gradul de realizare a obiectivelor si criteriilor de performanta
prevazute în contractul de management si acordarea drepturilor cuvenite
conform art. 4, litera c din contractul de performanta pentru anul 2006.
4. S-a aprobat descarcarea de gestiune a administratorilor pentru exercitiul
financiar 2006.
5. S-a aprobat bugetul de venituri si cheltuieli pentru anul 2007, astfel:
– cifra de afaceri 234.500.000 lei
– veniturile totale 242.000.000 lei
– cheltuieli totale 205.500.000 lei
– profitul brut 36.500.000 lei
– profitul net 30.030.000 lei
6. S-a numit ca auditor finanaciar firma “B.D.O. Conti Audit” SRL, pe o perioada de
un an.
7. S-a semnat cu Directorul General al societatii Actul Aditional al Contractului
de performanta, în conformitate cu Procesul verbal de negociere perfectat la Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, în conditiile articolului 4
O.U.G. 79/2001.
8. S-a aprobat data de înregistrare 16.05.2007, data care identifica actionarii
asupra carora se rasfrâng hotarârile Adunarii Generale Ordinare a Actionarilor
din ziua de 26.04.2007.
9. S-a stabilit remuneratia Presedintelui Consililui de Administratie si a
membrilor Consililui de Administratie, conform mandatului special emis în acest
scop, de catre actionarul majoritar Autoritatea pentru Valorificarea Activelor
Statului.
Director General,
ec. Ioan Nani
Director Financiar-Contabil,
ec. Constantin Nicuta
Bibliografie
1. Ioan Popa – “BURSA” – Volumul I și II – Coloecția BURSA, București 1994
2. Gabriela Anghelache – „Bursa și piața extrabursieră”, Editura Economică, București, 2000;
3. Bogdan Ghilic-Micu – „Burse de valori”, Editura Economică, București, 1997;
4. Mihaela Gradu – „Tranzacții bursiere”, Editura Economică, București, 1995;
5. Dominique Gallois – „Bursa. Origine și evoluție”, Editura Teora, București, 1999;
6. Victor Stoica, Mihaela Galiceanu, Eduard Ionescu – „Piețe de capital și burse de valori”, Editura Economică, București, 2001;
7. xxx Colecția ziarului „BURSA” – 2002-2006;
8. xxx web: www.bvb.ro
9. xxx web: www.kmarket.ro
10. xxx web:www.antibiotice.ro
11. xxx web: www.azomures.netsoft.ro
12. xxx web: www.majorcompanies.ro
13. xxx web: www.insse.ro
14. xxx Anuarul Statistic al României,anul 2004
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Analiza Fundamentala (ID: 130521)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.