Analiza Formelor Creditului In Romania

Analiza formelor creditului în românia

ANALIZA FORMELOR CREDITULUI ÎN ROMÂNIA

1.CREDITUL

Creditul , cu originea în Orientul Mijlociu, a fost întâlnit la preoți și la marii proprietari funciari, iar în perioada anilor 1850-1860 a fost considerat un mecanism financiar foarte important, care a ajutat la anticiparea cumpărărilor, îmbunătățind considerabil activitatea economică concomitent cu declanșarea revoluției industriale din Europa de Vest.

În România, în Legea nr. 58/1998, regasim o definitie oficiala a creditului si anume: “Creditul reprezintă un angajament de plata a unei sume de bani, în schimbul dreptului la rambursarea sumei plătite, precum și la plata unei dobânzi sau a unor cheltuieli legate de acesta sumă, sau orice prelungire a scadenței unei datorii și orice fel de angajament in ceea ce priveste achiziționarea unui titlu care poate încorpora o creantă sau un drept la plata unei sume de bani”.

O altă definire a creditului, mai dezvoltata, o găsim în documentele Băncii Centrale Europene: “ Creditul reprezintă relația bănească între o persoană fizică sau juridică numită creditor, care acordă unei alte persoane, numită debitor, un împrumut în bani, sau care vinde mărfuri/ servicii pe datorie, în general cu o dobândă stabilită în funcție de riscul pe care și-l asumă creditorul sau reputația debitorului”.

Totuși, în ceea ce privește creditul, au fost necesare niste opinii pentru a defini acest concept, acestea fiind:

Creditul definit ca încredere semnifică ideea de încredere, cu un caracter subiectiv, unde termenul dec credit isi are originea în latina “creditum”, “de credere” care înseamnă încrederea în ceva sau cineva.

Creditul definit ca o expresie a relațiilor de redistribuire, adica un acord prin care se renunts la unele bunuri, servicii, sau o cantitate de monedă, în schimbul unei promisiuni de a plăti mai tarziu.

Pentru o asemenea abordare în ceea ce privește creditul, sunt prezentate contraargumente, dintre care și unul puternic, acesta fiind faptul că, creditul, din punct de vedere al scopului și al conținutului material al valorii nu este o formă a schimbului., dar ca formă a relațiilor de schimb reprezintă o parte din produsul social, transferat de la unii participanți la circuitul economic,a poi transferat la alți participanți catre acest circuit.

În urma acestor pareri, privind definirea creditului, putem stabili faptul ca creditul reprezinta o

categorie economică, care exprimă relații de repartiție a unei părți din produsul intern brut( PIB) sau din venitul național si prin care se pastrează, se impart disponibilitățile din economie și se infiinteaza noi mijloace de plată, în vederea satisfacerii unor nevoi de capital și pentru a realiza obiective in ceea ce priveste politica economica.

1.1.FUNCȚIILE CREDITULUI

Funcția de mobilizare, ameliorare calitativă a disponibilităților bănești și redistribuire

Premisa principala pentru acordarea de credite constă în formarea disponibilităților latente în activitatea agenților economici, instituțiilor, populației și concentrarea lor la banci, dar de fapt banca creează noi puteri de cumpărare , pe care deținătorii de monedă nu au utilizat-o și astfel se produce o „reașezare” a cererii de valori de intrebuințare.

Solicitarea titularilor de disponibilități, fiind potențială, este inlocuită cu solicitarea concreta a beneficiarilor de credite, care este diferită material, fata de cei a deținătorilor de depozite monetare.

Funcția redistributivă a creditului nu poate pune în evidență dinamica masei monetare în circulație, deoarece în ea se regăsește și se reflectă doar înlocuirea monedei pasive cu moneda activă, iar cantitatea de monedă rămanand aceeași.

Funcția de emisiune

Funcția de emisiune a creditului constă în crearea de noi mijloace de plata în economie, a unei mase monetare suplimentare, dar in cazul in care fondurile agenților economici, resursele bugetului ale administrației publice și ale populației sunt în mereu limitate, creditul bancar devine vizibil ca fiind singura rezerva liberă, cu o mărime care ar putea lua valori în funcție de deciziile subiective ale băncilor, dar emisiunea monetară nu poate fi hotarată, ea trebuie să fie in legatura cu realitățile economiei, deoarece si supracreditarea și subcreditarea au efecte perturbatoare pentru economie.

Funcția de reflectare și activare a eficienței activității agenților economici.

În situația financiară, eficiența economică in ceea ce priveste activitatea intreprinderilor, este reflectată sensibil în volumul fondurilor utilizate pentru un nivel dat de activitate, dar și în gradul de asigurare a capacității de plată, dar daca eficiența economică a unei activități este mai ridicată, ceilalti factori sunt invariabili, daca necesarul de fonduri este mai redus.

Nivelul de eficiență se regaseste în marimea fondurilor totale necesare, dar ma ales în situația creditelor, deoarece intervin ca o resursă marginala de completare, a carei marime este stabilită in functie de  dezvoltarea fondurilor proprii.

In vederea eficienței economice, creditul este un înstrument care influențeaza, indeamna spre o activitate calitativ superioare, si pentru acest acest lucru se acorda credite fără restricții pentru agenții economici, dar se si aplica masuri in ce priveste neacordarea de credite pentru cei care se confruntă cu lipsuri în gestiunea lor si dificultăți în returnarea împrumuturilor.

Creditul generează si o serie de efecte favorabile, cum ar fi, reducerea cheltuielilor pe care le presupune circulația monetară, cresterea puterii productive a intreprinderii prin repartizarea capitalului si cresterea capitalului prin acumulare.

Pe langă aceste efecte favorabile creditul presupune și anumite riscuri, cum ar fi abuzul de credit, fenomenul supracreditării economiei care genereaza, inevitabil, procese de deteriorare a puterii de cumpărare a banilor, inflație, dar totodata , poate usura unele operații economice,pentru cei care incearca sa atenteze la lichiditatea bancară, în măsura în care băncile au prea puține posibilițăti  de a selecta clienții care solicita credite sau sunt de rea credință.

Fenomenele economice proprii pot produce riscuri ale creditului, iar pentru  a preveni aceste riscuri,  băncile trebuie să dețină informații pertinente in ceea ce priveste situația patrimoniala și financiara a debitorilor, asupra operațiunilor economice în care acestia se angajează, dar pentru prevenirea riscurilor în creditare se cere sa se cunoasca reputațiea morale a debitorilor, a bonițătii lor si o bună evaluare a evoluțiilor viitoare a acestora.

1.2.ELEMENTELE SI TRASATURILE CREDITULUI

Elementele incluse în relatiile de credit sunt :

Participanții la raportul de credit – atat creditorul cat și debitorul sunt denumiți „subiecte ale raportului de credit” .

Analiza participanților la raportul de credite evidențiază marea diversitate a acestora și dimensiunile ample ale creditării și se grupeaza în trei categorii principale a creditorilor și a debitorilor:

Populația – participă la procesul de creditare și în calitate de creditor și în calitate de debitor, avand astfel rolul de a asigura resursele de creditare.

De exemplu în anul 1998 potențialul de economisire a populației, care a fost reflectat în volumul depozitelor în lei (ce au fost situate la 30966 mild.lei) și în valută (cu 10985 mild.lei), l-a depașit pe cel al agenților economici.

Statul – în calitate de creditor poate fi analizată doar în situația in care exista excedente bugetare și disponibilizări în economie a unor sume importante care sunt dirijate de către sistemul asigurărilor, a protecției sociale sau de către alte destinații, iar calitate de debitor este foarte bine precizată în toate economiile actuale, in cazul in care exista pierderi bugetare.

Agenții economici – ocupa un loc important în rândul creditorilor cand se obțin rezultate financiare pozitive și se caută cele mai bune metode de plasare pe piața monetară sau capital.

Întreprinderile degaja disponibilități monetare ce sunt constituite fie în resurse de creditare a activităților unităților deficitare, fie prin intermediul băncilor sau al altor instituții financiare.

B. Promisiunea de rambursare semnifica faptul ca, debitorul are angajamentul de a rambursa, la scadență, valoarea capitalului împrumutat, plus dobânda, ca preț al creditului.

Dacă datorită unor imprejurări, debitorul nu poate plăti sau întarzie cu plata sumelor ajunse la scadență , creditorul trebuie sa ia măsurile necesare pentru a preveni și a elimina riscul de a nu rambursa, si acest lucru trebuie facut printr-o analiză importantă a solicitantului de credite, din mai multe puncte de vedere:

– poziția pe piața internă și în cadrul ramurii,

– situația financiară,

– gradul de îndatorare,

– forma juridică și legatura cu ceilalți participanți pe piață.

Astfel, garantarea creditului apare din promisiunea de rambursare, care reprezintă o trăsătură legată de restituirea acestora și în funcție de natura componentelor ce formează obiectul garanției, se poate face deosebirea între garanție reală ( care are la baza garantarea creditului cu valori materiale; iar ca formă de garantare reala o constituie ipoteca, actul prin care debitorul acordă creditorului dreptul asupra unui imobil, fără depozitare ), și garanție personala (o terță persoană isi ia angajamentul de a plăti suma ajunsă la stermenul prevazut, în cazul în care debitorul nu poate plăti).

Garantarea financiară este cea mai adecvată formă de garantare a creditelor, prin care se asigură în viitor fluxuri de venituri suficiente pentru a acoperi cheltuielile legate de rambursarea creditului și în acest scop se procedează cu elemente patrimoniale ale debitorului – active fixe și circulante.

C. Termenul de rambursare sau scadența

În funcție de particularitățile sectorului de activitate dar și de nivelul eficienței activității. scadența stabilită în contract este diferită, acestea fiind: în cazul pieții interbancare –de la 24 h, iar în cazul împrumuturilor obligatare pană la 20 sau 30 ani.

D.Dobanda

Semnifică prețul capitalului care este utilizat sau chiria pe care o plăteste debitorul pentru dreptul care i se acordă si anume, cel de a folosi capitalul imrpumutat.

Nivelul dobanzii este corelată cu rata profitului care este obținută de intreprinzător, iar cuantificarea dobanzii este realizată prin utilizarea ratei dobanzii, in cazul in care cererea și oferta de credite este se influențată

Ceea ce provoacă fenomene avantajoase asupra producției și economiei, adica un cost ridicat al creditelor, repsectiv al ratei dobanzii ridicate, este nivelul redus la ratei dobanzii, care antrenează o cerere sporită de credite.

Daca luăm în considerare rata inflației, comparativ cu rata dobanzii, care este utilizat în contractul de credit, constatăm că în perioadele cu inflație sporită, creditele sunt considerate de către debitori, o modalitate perfectă de finanțare.

Formele dobanzii:

1.Din punct de vedere al bancii

A.Dobanda bonificată – sunt prezentate disponibilitățile bănești ale celor care și-au construit depozite bancare, iar factorii care influențează nivelul acestei dobanzi sunt: rata inflației, rata de refinanțare și rata dobanzilor ce sunt exercitate de celelalte bănci comerciale.

B.Dobanda percepută reprezintă dobanda încasată de bănci de la clienți, iar factorii care influențează nivelul dobanzii sunt: erodarea monetară, gradul de risc, profitul bancar, nivelul cheltuielilor cu operațiuni bancare și rezerva minima obligatorie.

În perioada anilor 1960 – 1980 s-au practicat dobanzi simbolice pentru creditele acordate intreprinderilor, iar în anii 1960-1967 s-a practicat dobanda anuală de 1% – 2% pentru creditele pe termen scurt, cu o majorare de 4% – 5%, și apoi iar cu o majorare de 7% – 8% , asta sub influența celor de la FMI, dar cu trecerea la economia de piață, rolul dobanzii a fost reconsiderat și pus în legatură cu rata inflației.

2.Dupa nivelul în care se practică dobanda:

Taxa oficială a scontului (tos) – dobanda unde băncile comerciale scontează cambiile și acordă imrpumuturi celorlalte banci.

Taxa privată a scontului (tps) – dobanda unde băncile comerciale scontează cambiile prezentate de intreprinzători și acordă credite acestora.

Scontarea este principala operatie activă a bănciilor comerciale, reprezintă valoarea nominală a cambiilor, deoarece intreprinzatorul cedează băncii portofoliul de efecte comerciale în schimbul unei sume de bani.

Dobada practicată pentru titluri guvernamentale .

Dobanda practicată de intreprinzători – dobanda practicată la vanzarea mărfurilor pe datorie, unde este cel mai mare nivel din economie.

1.3.FORMELE CREDITULUI

1.După natura economică: credit comercial, credit bancar, credit de consum, credit ipotecar și credit obligatar:

Caracteristici esențiale ale creditului în economia actuala (contemporană):

În ce priveste creditul s-au produs schimbări ce au dus la sporirea ponderii celor speculative și celor destinate satisfacerii nevoilor statului.

A sporit creditul bancar în detrimentul celui commercial.

S-a modificat nivelul dobânzii, cu scopul de a favoriza dimensiunile creditului.

S-a realizat împletirea creditului comercial cu cel bancar prin scontarea efectelor de comerț

(a cambiilor).

A.Creditul comercial

Reprezintă creditul pe care agenții economici și-l acordă la vânzarea mărfii sub forma amânării plăților si avantajul creditului comercial constă în faptul că întreprinzătorii își pot deschide producția fără să aștepte momentul în care cumpărătorii vor avea bani și astfel, se grabeste circuitul capitalului efectiv.

Creditul comercial infatisează unele limite: orice întreprinzător, daca detine rezerve de capital, care să îi permită să-și continuie activitatea, poate vinde marfa pe credit, iar acest credit este limitat în funcție de insusirea încasării contravalorii mărfurilor.Această limită derivă din destinația mărfurilor care sunt vandute prin creditul comercial , iar cei doi participanti la legatura de credit trebuie să depinda de același sector de activitate.

Formele sub care se manifestă creditul comercial sunt:

Creditul cumpărator – reprezintă forma plăților în avans, apar ca o refacere de către beneficiarii produselor pe care intenționează sa le achiziționeze și sunt frecvente în agricultură și construcțiile de locuințe.

Creditul vanzător – vanzarea mărfurilor cu plată amanată.

Factorii care duc la cresterea marimii creditului comercial, rezulta din cele trei componente care acționează în domeniu cum ar fi:

Componenta tradițională – sunt interesele comune ale participanților pentru a spori fluiditatea schimburilor și de a diminua costurile de organizare a activității comerciale; și astfel scad costurile de depozitare ale stocurilor de mărfuri și costurilor aferente mijloacelor de plată.

Componenta comercială – se utilizează creditul ca o metoda de promovare a vanzărilor.

Componenta financiară – este o motivație a creditului comercial, în care, se pune la dispoziția clientului, pe o perioadă dată, o parte din capital sub formă de marfă, în care plata este amanată.

B.Creditul bancar

Este un credit sub formă bănească, care este acordat de bănci intreprinzătorilor și numai unul din participanți este agent nefinanciar ( producatorul), celălalt participant fiind un agent financiar (banca).

Față de creditul comercial, creditul bancar prezintă cea mai mare flexibilitate, deoarece sumele dispuse pot fi orientate către diferite procese de activitate economică. Între creditul bancar și creditul comercial, există o legatură stransă, deoarece creditul comercial poate deveni credit bancar sau poate alcatui un sprijin al acordării unui credit comercial.

Activitatea de creditare se poate dezvolta prin urmatoarele metode:

Avansuri în cont curent – sunt credite pentru a acoperi unele lipsuri de casă si sunt denumite “credite de trezorărie” deoarece nu au o destinație prestabilită și nu sunt asigurate prin garanții ci prin capacitatea de plata si de credit a clientului.

Linia de credit simplă – nivelul maxim al creditului care este acordat clientului.

Linia de credit confirmată – suma acordată sub formă de credit, consemnată într-un document scris, convenit la bancă.

Linia de credit revolving – pe măsura rambursării creditelor anterioare, se acordă noi credite, fără a se mai intocmi noi documente.

Credite cu destinație specială – constituirea de stocuri sezoniere privind materii prime agricole, credite pentru productia de conserve sau pentru stocarea materialelor de constructii.

C.Creditul de consum

Reprezintă vanzarea cu plată în rate a unor bunuri de consum personal, ce sunt folosite pe o perioada îndelugată și cu mare valoare cum ar fi : mobilă, autoturisme, articole de uz casnic.

Pentru plata în rate, comercianții apeleaza la credite bancare, iar în cazul unor imprejurari de insolvabilitate, cumpărătorul este obligat să inapoieze bunurile, dar în unele cazuri în funcție de ceea ce prevad clauzele contractuale, nici ratele care au fost achitate nu se mai pot recupera.

D.Creditul obligatar

Reprezintă o formă a creditului contractat de stat prin emiterea unor titluri de împrumut cum ar fi: bonuri de tezaur, obligațiuni pentru acoperirea deficitului bugetar.

În urma modalităților de lansare se observă emisiunea de obligațiuni, distribuirea directă de către organismul emitent dar și prin intermediul unui sindicat format din bănci comerciale și instituții financiare.

La data de 25 februarie 1997, BCR a lansat emisiunea de obligațiuni, iar în urma pregatirii, banca a solicitat consultantă mai multor bănci de investiții, dar singurele care au prezentat un interes real pentru un parteneriat cu BCR a fost Merrill Linch, Nomura și J.P. Morgan, unde Merrill Linch a facut cea mai atragatoare ofertă prin care, pe langă consultanță, s-a oferit și să sprijine și să subscrie la lansarea de euroobligațiuni.

E.Creditul ipotecar

Este creditul garantat cu propietăți imobiliare sub forma clădirilor – în mediul urban sau de natură terenurilor – în mediul rural.

Creditul ipotecar cunoaste mai multe forme cu o amploare deosebită în țările dezvoltate, cum ar fi :

credit ipotecar cu dobândă variabilă – dobanda stabilită în funcție de evoluția pieței financiare

credit ipotecar cu rambursare progresivă – reduceri între 9 si 95 % fața de rambursarile constant.

credit ipotecar inversat purtător de anuități – valorificarea capitalului imobilizat în locuinte, propietăți fără să se renunțe la dreptul de propietate, astfel împrumutul care este obținut prin ipotecarea unei părți a propietații, aduce propietarului un venit regulat și achiziționării unui contract de anuități.

Creditul ipotecar are o mare importanță, deoarece permite mobilizarea capitalurilor disponibile pe termen lung.60 % din locuințele familiilor, sunt finanțate prin intermediul titlurilor de ipotecă, dar sunt și titluri prin care sunt finanțate titlurile de apartamente și imobile ce sunt stabilite in vederea afacerilor. În calitate de participanți, apar pe aceasta piață societățile de asigurari, băncile mutuale și cele comerciale, dovedind astfel un interes sporit al investițiilor, în urma importanței pe care autoritățile o acorda acestui tip de credit.

2.După calitatea debitorului: credit acordat persoanelor fizice si credit acordat persoanelor juridice:

A.Credite acordate persoanelor fizice

Credite de trezorerie – băncile dau posibilitatea de a efectua un volum de plăți din contul curent care depășesc nivelul de disponibilități existente, iar contul curent va aparea cu sold debitor.

Credite pentru construcții de locuințe – pe termen lung cu garanții ipotecare – dobanda pieții care se plătește la scadență, iar în cazul în care debitorul nu vrea, dar poate sa ramburseze creditul într-un timp scurt, va trebui să suporte penalități.

Credite pentru consum – sunt pentru procurarea de bunuri care se plătesc în rate, iar în cazul acesta cea mai importantă pondere o au creditele pentru cumpărări de automobile, în care sunt cumpărate de catre bancă de la vanzătorul de automobile în pachete cu valoari mari.

Credite pentru studii – pentru studenți ce iși acoperă taxele anuale plătite de acestia, dar dețin o pondere scazută în portofoliu de credite al băncii, datorită profitabilității.

Credite pentru cărțile de credit – pentru acestea se stabilește un plafon debitor pană la care să fie onorate plățile care sunt facute prin cărți de credit, chiar dacă nu există disponibil în cont, dar dobanzile au niveluri ridicate pentru soldurile debitoare, de aceea clientul iși alimenteaza periodic conturile.

B.Credite acordate persoanelor juridice

Credite de exploatare – pentru acoperirea cheltuielilor.

Credite de investiții – termen lung și mijlociu, au un grad mare de risc de aceea necesită calcule de actualizare și eficiență a investițiilor, rambursarea are loc în transe regresive, cu plata lunară a dobanzilor regresive.

Credite speciale – finanțarea subscrierii de titluri de credite și a agenților de bursă.

Credite de mobilizare – le obțin agentii economici în urma scontării cambiilor și care beneficiază și de credite sub forma avansurilor în cont curent și a liniilor de credit confirmate.

3.După calitatea debitorului și a creditorului:

Credit privat

Credit public

Diferența dintre creditul public și cel privat, este ca acesta din urmă nu implica statul, pe cand la creditul public intervine statul pentru a acorda credite sau pentru a se imprumuta.

4.După scopul acordării creditului:

Credit de producție – de exlploatare, de investiții.

Credit de circulație – acoperirea unor cheltuieli de stocare și transport al mărfurilor, sub formă de avansuri și pentru cele vandute cat și pentru cele nevandute.

Credit de consum – procurarea unor bunuri în folosința personală.

5.După natura garanțiilor:

Credite reale – garanția se concretizează intr-un contract de ipotecă asupra terenului sau a clădirii, iar aceasta valoare a garanției este superioară mărimii creditului, deoarece atunci cand creditul nu se rambursează, creditorul intră în posesia garanției, astfel recuperandu-și suma imprumutată.

Credite personale – sunt garanțiile morale ce sunt prezentate astfel:

Credite în alb – sunt acordate persoanelor fizice fără formalitați.

Credite personale cu gaj individual – terța persoană garantează rambursarea pe propria raspundere.

Crediie personale cu gaj colectiv – mai multe persoane garantează rambursarea pe propria raspundere.

6.După întinderea drepturilor creditorului:

Credite denunțabile – creditorul are dreptul să ceară rambursarea înainte de scadență cu sau fără vizarea debitorului.

Credite nedenunțabile – creditorul are dreptul de a cere rambursarea doar la o scadență stabilită.

Credite legale – creditorul acordă creditul în anumite scopuri pe care le convine cu debitorul.

7.După modul de stingere al obligațiilor de plată:

Credite amortizabile – rambursare la scadență.

Credite neamortizabile – rambursare în transe egale sau neegale din rate și dobanzi.

8.După termenul la care trebuie rambursat creditul:

Credite pe termen scurt – pană în 12 luni – forma curentă a creditului la bancă.

Credite pe termen mijlociu – de la 1 an la 5 ani în activitatea de export , de investiții.

Credite pe termen lung – peste 5 ani pentru credite în construcții de locuințe și credite obligatare.

2.CREDITAREA AFACERILOR ÎN ROMANIA ȘI IPOTEZE PRIVIND CREȘTEREA CREDITĂRII TOTALE

2.1.CREDITAREA AFACERILOR ÎN ROMANIA

La sfarșitul anului 2014 Banca Națională a României a afisat rezultatele unor cercetari referitoare la creditarea IMM-urilor și potrivit acestor rezultate cca. 65% dintre firme nu recurg la creditele de la bănci sau IFN-uri și nici nu intenționează să solicite un credit în viitorul apropiat (62%), și ca urmare, doi din trei intreprinzatori nu vor să audă de bănci, iar aceasta situatie este ingrijoratoare deoarece creditul este un factor de creștere a vitezei de rotație a banilor prin fluidizarea fluxurilor economice, dar și un instrument de sprijinirea comerțului exterior prin promovarea unor operațiuni cu predilecție de export și de import.

Blocajul financiar a afectat și afectează în continuare numeroase firme , mai ales în domeniul construcțiilor, unde, potrivit datelor BNR peste jumătate din firme sunt afectate, iar pentru rezolvarea acestei situații, creditul este cea mai bună soluție, dar vina pentru acest blocaj o poarta atat bancherii care cred că firmele sunt prea riscante pentru a le acorda împrumuturi, cat și patronii care evită să-și îndatoreze prea mult companiile pentru a nu ajunge în insolvență sau în faliment.

Motivele ce au dus la blocarea creditării afacerilor în Romania sunt:

In cazul băncilor blocarea creditării afacerilor s-a datorat atat sanselor scăzute de recuperare a creditelor datorită numărului mare de firme intrate în insolvență, unde potrivit datelor Oficiului National al Registrului Comertului, au intrat în insolventă un numar de cca. 100.000 de firme, unde fenomenul continuă, cu toate că s-a ieșit din criză; dar se datorează și managementului financiar defectuos al multor manageri, unde în urma analizelor făcute de cei de la COFACE, a rezultat faptul că 4 din 10 companii au un fond de rulment peste 50% din nevoia de exploatare, unde 2 din ele inregistrează valori la limită, în scădere, iar celelalte 6 companii inregistrează un fond de rulment negativ (70%), sau nu-și pot acoperi datoriile curente din lichidarea activelor circulante.Criza economică din ultimii ani și obiceiurilor intreprinzătorilor romani de a scoate bani din firme pentru a-și cumpăra masini de lux sau pentru a-și construi vile imense a dus la lipsa de lichiditate.

In ceea ce privește poziția oamenilor de afaceri blocarea creditării s-au datorat:

Nivelului prea ridicat al dobânzilor și comisioanelor percepute de către instituțiile financiare unde 47% dintre respondenți au considerat că nivelul dobânzilor și cel al comisioanelor depăsește pragul de suportabilitate și reprezintă un obstacol în calea accesului la finanțare, potrivit sondajului BNR.

Lipsei de transparența  a băncilor – băncile nu divulg toate normele de acordare a creditelor, pentru ca managerii companiilor să iși dea seama din timp dacă au șanse reale de a obține creditul respectiv, și în cazul în care creditul se aprobă, firma află informațiile ce au legatura cu costurile totale ale creditului doar în momentul in care se semneaza contractul de creditare.

Duratei extrem de lungi pană la aflarea răspunsului – bancile țin în analiza o cerere de creditare cam 2- 3 luni și acest lucru este prea mult deoarece în afaceri nu ai timp de pierdut, trebuie să fii rapid să poți profita de oportunițătile ce apar, să răspunzi la cerințele pieței.

Birocrației excesive – după ce Romania a trecut printr-o criză economică profundă , să obții un împrumut a devenit un adevarat calvar pentru intreprinzători, deoarece numărul de documente solicitate este foarte mare, și mereu ți se mai cere cate un document și atunci ajungi să renunți, deoarece procedura ajunge să dureze chiar și cateva luni bune și în acest mod, ajungi să iți pierzi răbdarea.

Valorii garanțiilor solicitate – foarte multi intreprinzători se plang de faptul că băncile nu oferă garanții prea mari în raport cu creditele solicitate, iar firmele cele mai afectate de garanțiile solicitate sunt cele din mediul rural, deoarece imobilele ce sunt luate în garanție sunt cu mult sub valoarea lor reală.

Această situație nu este normala și nici benefică pentru mediul de afaceri, deoarece fără suportul unei bănci, fără credit , șansele pentru dezvoltarea unei firme sunt minime, fie că e vorba de afaceri mari , fie de afaceri mici, dar să sperăm ca noul an va aduce schimbări în ceea ce privește creditarea afacerilor în Romania.

2.2. IPOTEZE PRIVIND CREȘTEREA CREDITĂRII TOTALE

Dobânzile la creditele în lei au scăzut pe măsură ce banca centrală a destins politica monetară și au ajuns să concureze costul împrumuturilor în valută, unde tendința de ajustare va continua, iar dobânzile la împrumuturile în moneda națională să coboare sub pragul de 5%.  

Pe măsură ce banca centrală a scazut dobânda-cheie, băncile comerciale au redus , dar cu întârziere, suferinta românilor care s-au împrumutat în lei, ceea ce a influentat o actiune rapidă a creditării în lei.

Deciziile BNR din ultimii 2 ani, unde dobânda – cheie a fost înjumătățită de la 5% la 2,5% a fost un soc asupra clienților băncilor, care au ales sa se se împrumute în lei, cu dobânzi de 6% pe an, față de 11% în 2013, iar cei care au depozite la bancă primesc doar 3%, în timp ce în 2013 dobânda medie depășea 5% pe an.

Mugur Isarescu a declarat că dobânzile la creditele în lei au coborât substanțial și sunt competitive cu cele la creditele în euro, de aici se explică și dinamica mult mai rapidă a creditării în lei față de creditarea în valută, deși a existat o anumită întârziere între mișcările noastre și mișcările băncilor comerciale, ceea ce era de așteptat, deoarece atata timp cat va exista o anumită întarziere , va exista și o reducere a dobanzilor.

BNR remarca ca ritmul anual de creștere, al creditului în monedă națională a crescut în condițiile răspandirii reducerilor consecutive ale ratei dobânzii de politică monetară deasupra ratelor dobânzilor la creditele noi atribuite companiilor și populației, iar miscarea anuală reală a împrumuturilor totale distribuite sectorului privat a rămas în teritoriu negativ pe fondul reducerii stocului de credite în valută și al desfasurarii operațiunilor de eliminare a creditelor nesusceptibile din bilanțurile instituțiilor de credit.

Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, și-a manifestat în mod repetat speranța că vom vedea creditarea totală în teritoriul pozitiv, eventual în 2014, dar n-a fost așa, deoarece s-a declarat de mai multe ori nemulțumit de ritmul în care băncile acordă împrumuturi, pornind inclusiv de la maniera în care abordează clienții, dar susține faptul că în următoarele luni vom vedea o cifră pozitivă pentru creditarea totală, creșterea împrumuturilor în lei urmând să compenseze scăderea creditelor în valută.

El a declarat că așteptările privind revenirea creditării în teritoriul pozitiv în 2014 au fost departe de realitate, dezvoltarea creditului în lei fiind evaluată destul de bine, în timp ce scăderea abruptă a creditului în valută a fost subestimată, si in in plus, au mai fost și eliminate crediteler neperformate din buget.

Băncile aveau la finalul lunii noiembrie un portofoliu de credite acordate populației și companiilor de circa 214 mld. lei (echivalentul a 48 mld. euro), în scădere cu 2,7% față de perioada similară a anului trecut., iar stocul de credite a scăzut cu circa 6 miliarde de lei în ultimul an, potrivit datelor BNR.

Creditarea în lei, a fost susținută puternic de băncile care au rămas fără o parte importantă din resursele în valută obținute de la acționarii din străinătate si astfel a crescut cu 9% în ultimul an, dar nu a ajuns la un ritm suficient pentru a compensa prăbușirea finanțărilor în valută, iar stocul de credite în valută este în scădere cu 11% an la an.

Isărescu a afirmat că la sfarsitul lunii noiembrie,băncile au avut un portofoliu de credite acordate populației și companiilor de circa 214 mld. lei (echivalentul a 48 mld. euro), în scădere cu 2,7% față de perioada similară a anului trecut, iar stocul de credite a scăzut cu circa 6 miliarde de lei în ultimul an, potrivit datelor BNR. Creditarea în lei, care a fost susținută puternic de băncile rămase fără o parte importantă din resursele în valută, ce au fost obținute în trecut de la acționarii din străinătate, a crescut cu 9% în ultimul an, dar nu a ajuns la un ritm suficient pentru a compensa prăbușirea finanțărilor în valută, iar stocul de credite în valută fiind în scădere cu 11% an la an.

Guvernatorul BNR a sugerat o serie de modalități de susținere a clienților cum ar fi reeșalonările, extinderea scadențelor, regândirea ratelor de dobândă, în special la creditele care „gâfâie“ și a asigurat faptul ca este suficient câmp de acțiune, pentru a relaxa politica monetară și a contracara eventualele șocuri care pot să apară.

Inflația foarte scăzută din primele luni ale anului 2015, a dus la reducerea dobanzii și posibila menținere a creditării totale în teritoriul negativ și nivelul redus, unde dobânzile au coborât la nivel european, mișcarea fiind anticipată de majoritatea analiștilor.

BNR a decis stramtorarea coridorului echilibrat format din ratele dobânzilor, facilităților permanente în jurul ratei dobânzii de politică monetară de la +/-2,5 puncte procentuale la +/- 2,25 puncte procentuale și începând cu 8 ianuarie 2015, rata dobânzii care se cuvin facilităților de creditare (Lombard) se va reduce de la 5,25% pe an, la 4,75% pe an, în timp ce rata dobânzii pentru facilitatea de depozit se va menține la 0,25% pe an, dar în schimb, nivelurile actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii (RMO) aplicabile pasivelor în lei și în valută ale instituțiilor de credit au fost pastrate, iar rezervele minime obligatorii la lei au coborât în 2014 până la 10% și RMO la valută au fost ajustate până la 14%.

4.CONCLUZII

In ultimii ani am fost prezenți la o creșterea rapidă a creditelor contractate de români, unele au fost lăudate, altele contestate, dar un lucru cert este faptul că, creditele sunt indispensabile oricărei economii capitaliste, iar acest fenomen poate fi reglementat, temperat, dar în nici un caz oprit.

Încă de la începuturile civilizației, creditarea a fost prezentă, în prima fază sub formă împrumutării unor produse, apoi sub forma cămătăriei, asta după apariția banilor ca instrument de schimb.

Sistemul bancar în România, în perioada interbelică a fost foarte bine dezvoltat, cu toate că existau numeroase scandaluri de interferențe politice și escrocherii, iar comunismul a dus cu sine naționalizarea instituțiilor de credit, unde în această perioadă împrumuturile erau minime, deoarece existau doar “Case de Ajutor Reciproc” (C.A.R.), împrumuturi directe între persoane sau în grup – numită “bancă țigănească”, dar nevoia de creditare era redusă din cauză că statul controla consumul.

Românii au o experiență destul de redusă în ceea ce privește folosirea metodelor bancare moderne, iar educația financiară lipseste cu desavarsire , de aici și apariția unor eventuale probleme cu care se vor confrunta cetățenii în lipsa unei planificări financiare.

Un fenomen ingrijorător este faptul că la ora actuală există o creștere destul de rapidă a creditelor de consum în defavoarea celor pentru bunuri de folosință îndelungată și investiții, ceea ce înseamnă că populația împumută sume mari de bani pentru a-și cumpăra diverse bunuri, dar perioada de utilizare se va termina cu mult înaintea finalizării plății creditului la bancă, și totodata, aceste bunuri sunt pasive, ele nu produc venituri, și uneori necesită cheltuieli în plus.Deoarece facilitarea creditelor a evoluat rapid, tentațiile au devenit mari iar banii accesibili, și atunci oamenii ajung să cumpere produse de care nu au neapărat nevoie, și din cauza acestui lucru vor avea venituri mici, datorită plătii ratelor de la bancă.Datorită faptului ca economia națională nu era pregătită pentru creșterea atât de rapidă a creditului de consum, foarte multe produse achiziționate de populație sunt din import și acest lucru duce la creșterea deficitului comercial al României, dar produce dezechilibre în întreaga economie.

Instituțiile de credit nu sunt vinovate de acest fenomen, deoarece este datoria lor să obțină un profit cât mai mare și atunci ei folosesc mijloacele legale pe care le au la dispoziție, dar cauza principală a excesului de creditare este lipsa de cultură financiară a cetățenilor, iar pentru soluționarea acestei probleme este educația, nu restricțiile impuse creditării deoarece oamenii trebuie să cunoască consecințele folosirii instrumentelor de credit, care este diferența reală între active și pasive, și trebuie încurajați să aleaga economisirea și investițiile în dezavantajul consumului irațional.

În România nivelul creditării este înca inferior fata de alte state occidentale, iar acesta nu este un motiv pentru a fi indiferenti , deoarece oamenii trebuie educați și preveniți în această privință, înainte de a trece printr-o experiență nefericită, dar in schimb poate dura ani întregi până la remediere.

Oamenii trebuie încurajați să muncească, iar acest lucru trebuie făcut prin educație, prin promovarea beneficiilor, nu prin amenințarea dezastrului, deoarece sunt destule motive care-i pot determina să aibă o strategie financiară coerentă, cum ar fi: finanțarea in educația copiilor, economisirea pentru bătrânețe, cumpărarea unei case sau a unei mașini bune.

5.BIBLIOGRAFIE

1.Thomas Fitch, Dictionary of Banking Terms, New York, 1993

2.Cezar Basno, Dardac Nicolae – Monedă, Credit, Bănci, EDP, 1996.

3.Vasile Turliuc, Vasile Cocriș – Monedăși Credit, Ankarom, 1997

4. Cezar Basno, Nicolae Dardac – Riscurile bancare, Cerințe prudențiale monitorizate, EDP,1999

5. Articol publicat în Ziarul Financiar din data de 08.01.2015

6. https://finantari.wordpress.com/category/credite-bancare/