. Analiza Fluxurilor Financiare Si Monetare. Elaborarea Tabloului de Finantare (s.c. Xyz S.a., Re
CAPITOLUL 1
1.1. DEFINIREA SOCIETĂȚILOR COMERCIALE ȘI ESENȚA ECONOMICO-SOCIALĂ A ACESTEIA
Societatea comercială este o verigă organizatorică primară în cadrul căreia se desfășoară activități economico-sociale specifice unei ramuri, subramuri sau sectoare de activitate, având drept scop realizarea unor obiective prestabilite. Ca entitate distinctă, societatea comercială, întreprinderea sau firma este cadrul reuniunii factorilor de producție ( materiali, umani și bănești) și a informațiilor (tehnice, economice, sociale, etc.) în vederea realizării de produse finite și semifabricate executării de lucrări sau de activități specifice sau prestări de servicii, în vederea valorificării acestora pe piață.
Potrivit unei definiții pe care o însușim, “ societatea comercială este o unitate fizică și juridică de fapt și de drept, care dispune de un patrimoniu propriu, pe baza căruia are posibilitatea adoptării autonome a deciziilor vizând organizarea și desfășurarea activităților economico-sociale ce fac obiectul existenței sale și dă posibilitatea contractării unei diversități de relații economice cu terți, în scopul obținerii de profit, în condițiile asumării deliberate a unei pluralități de riscuri și obligații.”
Denumirea de societate comercială pentru o parte din speța economiei din România reprezintă o revenire la legislația și terminologia românească interbelică, fiind instituită prin două legi organice, și anume: Legea privind reorganizarea unităților de stat ca regii autonome și societăți comerciale (Legea nr.15/1990, și Legea nr.31/1990, republicată).
Termenul de “societate” are două sensuri;
pe de-o parte, acesta desemnează contractul prin care două sau mai multe persoane se învoiesc să pună ceva în con, cu scopul de a împărții foloasele sau pentru a beneficia de economia care ar putea rezulta din această asociere (cu excepția societăților cu răspundere limitată care se constituie de o singură persoană)
care este actul constitutiv al societății;
pe de altă parte, prin intermediul său, se desemnează persoană juridică, cunoscută și sub denumirea de persoană morală, căreia i se atribuie bunurile puse în comun și care este investită cu capacitate juridică de a acționa în numele și în interesul societății.
În limbajul uzual de specialitate, prin noțiunea de societate este desemnată în general persoana juridică, în timp ce actul constitutiv al acesteia este numit „ contract de societate” .
Reunind cele două sensuri, se poate compune următoarea definiție: “societatea comercială este acea persoană juridică (instituționalizată) creată în temeiul unui contract de societate, prin care două sau mai multe persoane fizice și/sau juridice convin ca, aporturile individuale subscrise și depuse, să constituie un fond special comun, din a cărui exploatare, prin săvârșirea de acte și/sau fapte de comerț, să obțină un profit pe care să îl împartă conform învoielii între ele”
Nu se încadrează în această definiție societățile cu răspundere limitată înființată de o singură persoană (potrivit art.210 din Legea 31/1990, republicată), în cazul cărora se constituie un capital social, individual, care reprezintă proprietatea integrală a întreprinzătorului sau a asociatului unic.
În țările cu economii dezvoltate, pentru desemnarea acestei entități economico-sociale complexe, se folosesc termenii de firmă (firm), întreprindere (enterprise) sau companie (company), întrucât, acești termeni au o sferă de cuprindere mai largă decât termenul de societate comercială, care sugerează îndeosebi dimensiunea comercială a acestui gen de agent economic. Având în vedere acest aspect și că în literatura de specialitate se folosesc termenii de firma sau întreprindere, prin care se desemnează „ un grup de persoane organizate, potrivit unor cerințe juridice, economice, tehnologice, care concep și desfășoară un complex de procese de muncă, folosind cel mai adesea și anumite mijloace de muncă, concretizate în produse și servicii, în vederea obținerii unui venit net sau profit, de regulă, cât mai mare”
Esența economico-socială a firmei, întreprinderii, companiei sau societății comerciale rezultă din unitatea pe care aceasta o realizează între factorul subiectiv și cel obiectiv al economiei, adică între elementele umane (fondatorii, managerii, și diversele categorii de salariați lucrători) și elemente materiale și bănești (factori materiali ai producției și mijloace bănești), în condițiile utilizării unei multitudini de informații tehnice (vizând tehnologiile sau rețelele de fabricație, variantele constructive, materialele utilizate, etc.), economice (costul factorilor de producție, segmentele de piață și nivelul cererii, amploarea și intensitatea concurenței, rata profitabilității, presiunea fiscală, etc.), sociale (oferta pieții muncii, calitatea vieții, evoluția demografică, gradul de urbanizare, etc.) sau de altă natură. De aici rezultă că, societatea comercială reprezintă un sistem mixt și complex de obiective și subiective, cu contradicțiile inerente ce decurg din acestea.
Obiectivele majore ale unei societăți comerciale integrată într-o economie concurențială de piață vizează:
realizarea unei anumite cifre de afaceri, rezultată dintr-un anumit volum de producție, lucrări, servicii sau diverse activități;
acoperirea unui anumit segment de piață din țară și/sau din străinătate;
diversificarea producției sau activităților, în condițiile creșterii calității acestora și a promtitudinii realizării lor, în vederea consolidării poziției în cadru concurenței de pe piață;
obținerea unui anumit profit;
Abordată ca sistem, societatea comercială se caracterizează prin mai multe trăsături definitorii.
societatea comercială este un sistem complex, deoarece unește o varietate de resurse umane, materiale și bănești.
Resursele umane sunt constituite din ansamblul subiecților care desfășoară activități în interiorul societății comerciale sau în legătură cu aceasta. Acești subiecți se diferențiază între ei din punctul de vedere al nivelului pregătirii, specialității și postului ocupat, al vârstei, sexului, vechimii în societate etc.
Resursele materiale sunt concretizări exprese ale factorilor de producție, cuprinzând materiile prime, materialele, combustibilii, mașinile, utilajele, clădirile și alte imobilizări corporale și necorporale utilizate în activitatea societății comerciale.
Resursele bănești sunt reprezentate de disponibilitățile societății comerciale în conturile deschise la bănci, precum și de numerarul din propria casierie care, împreună formează trezoreria societății comerciale.
b) societatea comercială este un sistem socio-economic, unde colectivele de salariați care o compun desfășoară procese de muncă generatoare ale substanței economice încorporate în produsele, lucrările, serviciile și/sau activitățile realizate. În acest context, calitatea resurselor umane de a fi principalele producătoare de noi valori le conferă o poziție centrală în cadrul societății comerciale. De această realitate trebuie să se țină seama în proiectarea și realizarea activităților economice, întrucât eficiența utilității resurselor umane are implicații în cadrul fiecărei societăți comerciale.
De fapt, potențialul și calitatea rezultatelor unei economii naționale depind în mare măsură de capacitatea factorului uman de a asigura crearea și funcționarea unui număr cât mai mare de societăți comerciale care să furnizeze produse, lucrări și servicii de bună calitate, la costuri și prețuri acceptabile și în cantități concordante cu cerințele ce se manifestă pe piața internă și pe piețele externe. De aceea, apreciem că societatea comercială este veriga în care se concentrează la modul concret trecutul, prezentul și viitorul activității social-economice a omului. De aici decurg importanța și implicațiile deosebite ale activităților desfășurate în cadrul societăților comerciale pentru toate celălalte subsisteme care formează macrosistemul economico-social, precum și calitatea acestuia ca întreg.
c) societatea comercială este un sistem cibernetic deschis, ca urmare a faptului că se află în relații continue și pe multiple planuri cu alte societăți comerciale și cu alte subsisteme ce compun macrosistemul economico-social.
Acest caracter se reflectă prin fluxurile de intrare reprezentate de ansamblul resurselor materiale, umane și bănești, precum și ale informațiilor implicate de realizarea reproducției economice și prin fluxurile de ieșire spre/în mediul economico-social ambient, constituite din produse, lucrări, servicii și informații.
d) societatea comercială este un sistem organizatoric adoptiv, întrucât evoluează și se schimbă permanent, ca urmare a influenței unei pluralități de factori endogeni și exogeni. În acest fel, societățile comerciale diligente se adaptează atât la exigențele evoluției pieței, cât și la cerințele generate de dinamica susținută a resurselor și informațiilor încorporate în propria activitate.
1.2. TIPOLOGIA SOCIETĂȚILOR COMERCIALE ÎN ROMÂNIA
Constituirea și funcționarea societăților comerciale sunt reglementate prin Legea 31/1990 republicată, privind societățile comerciale din România și Legea 15 din 1990.
Societățile comerciale din România pot fi clasificate după următoarele criterii:
I. În funcție de tipul de organizare și întinderea răspunderii lor, societățile comerciale românești sunt:
Societatea în nume colectiv, ale cărei obligații sociale sunt garantate cu patrimoniul social și cu răspunderea nelimitată și solidară a asociaților;
Societatea în comandită simplă, ale cărei obligații sunt garantate cu patrimoniul social și cu răspunderea nelimitată și solidară a asociaților comanditați, comanditarii răspunzând numai până la concurența aporturilor lor;
Societatea în comandită pe acțiuni, al cărei capital social este împărțit pe acțiuni, iar obligațiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social, cu răspunderea nelimitată și solidară a asociaților comanditați, comanditarii sunt obligați numai la plata acțiunilor lor;
Societatea pe acțiuni, ale cărei obligații sociale sunt garantate cu patrimoniul social, acționarii sunt obligați numai la plata acțiunilor lor;
Societatea cu răspundere limitată, ale cărei obligații sociale sunt garantate cu patrimoniul social, asociații sunt obligați numai la plata părților sociale;
II. Luând în considerare forma de proprietate asupra capitalului social, societățile comerciale pot fi:
Proprietate de stat (Regii naționale, Societăți comerciale cu capital integral de stat);
Societăți comerciale cu capital mixt, (în cadrul cărora se îmbină capitaluri aflate în diverse forme de proprietate din țară și străinătate);
Proprietate privată (Societăți comerciale în nume colectiv, societăți comerciale în comandită simplă, societăți comerciale în comandită simplă, societăți comerciale în comandită pe acțiuni, societăți comerciale cu răspundere limitată);
Proprietate cooperatistă (Cooperative de consum, cooperative meșteșugărești, cooperative și asociații agricole, cooperative de credit);
Proprietate obștească
III. De asemenea, societățile comerciale se clasifică în funcție de domeniul activităților în: societăți comerciale industriale, agricole, de transporturi, de construcții, de alimentație publică, de turism, de prestări servicii, de comerț tec.
Indiferent de tipul de organizare , forma de proprietate asupra capitalului social sau domeniul activităților lor, prin activitatea proprie care o desfășoară, societățile comerciale se integrează în procesele producerii, circulației și repartiției produsului intern brut, în legătură cu care se manifestă un sistem complex de relații bănești. Asemenea relații se desfășoară în interiorul fiecărei societăți comerciale și la intersecția lor cu mediul economico-social ambiant.
1.3. SCURT ISTORIC AL S.C. U.C.M.REȘIȚA S.A.
Uzina Constructoare de Mașini Reșița este cea mai veche întreprindere metalurgică din România, funcționând de la 3 iulie 1771. Desigur că în aceste condiții este greu de a-i circumscrie coordonatții este greu de a-i circumscrie coordonatele și realizările într-o prezentare succintă. Merită, totuși, să amintim faptul că de această uzină se leagă o serie de premiere industriale din România și sud-estul Europei, dintre care amintim: laminarea primelor șine de cale ferată (1851), producerea oțelului după procedeul Bessemer (1868), respectiv Martin (1876), a podurilor rutiere și feroviare (1870), a primului motor electric (1922), respectiv generator (1924) și a podurilor în construcție sudată (1930).
Exemplele pot continua și în perioade istorice mai recente, întrucât Uzinele din Reșița au fost implicate din punct de vedere practic în toate domeniile prioritare ale economiei naționale, ca de pildă, în industria energetică, minieră, metalurgică, infrastructura transporturilor, armament și altele, profilul evoluând în timp, în funcție de o serie de elemente conjuncturale.
În ceea ce privește constituirea, ea a fost realizată printr-o hotărâre a curții imperiale de la Viena, până în anul 1854 fiind administrată de către aceasta sau arendată unor particulari. De la 1 ianuarie 1855, Uzinele din Reșița au fost cumpărate de marele consorțiu internațional K.U.K. Ober Privillegierte Staatseisenbahn geselschaft cu capital austriac și francez.
Ulterior, după crearea României Mari, la 8 iunie 1920, prin Decretul-lege 2455 a fost constituită societatea Uzinelor de Fier și Domeniile Reșița care, între altele, aveau în patrimoniu toate proprietățile miniere, metalurgice și forestiere de pe teritoriul Banatului ale fostei societăți austriece.
Consecutiv naționalizării de la 11 iunie 1948, uzinele au trecut printr-o serie de transformări și forme succesive de organizare, inclusiv, de pildă, organizarea ca societăți mixte sovieto-române (SOVROM-urile de tristă amintire), ce au existat între anii 1950-1954. De la 1 aprilie1962, în urma reorganizării ministerelor, s-a produs separarea sectoarelor siderurgic și construcții mașini, situație ce continuă și în prezent.
Desigur că, în decursul timpului, Uzina Constructoare de Mașini a crescut din punct de vedere al evoluției aspecte extrem de diferite atât în ceea ce privește efectivele, cât și extinderea spațială, respectiv profilul de fabricație.
Astfel, dacă în 1962, la defalcare, ea cuprinde 8.500 salariați și a ajuns în anul 1982 la cca. 13.700, după 1990 am asistat la o reducere progresivă până la cca. 4.000 de angajați în momentul de față. Concomitent însă, din punct de vedere spațial, uzina s-a extins, terminându-se platforma Mociur (a sectoarelor primare), iar în 1978 și noua platformă Câlnicel, din extremitatea nordică a orașului Reșița, cu toate că la capacitatea reală de absorbție a economiei românești începuse să devină evidentă supradimensionarea unor capacități și, ca atare, era de întrevăzut un grad redus de folosire în perspectivă, ceea ce (din păcate) realitatea confirmă în prezent.
După anul 1989, în baza cadrului legislativ creat, respectiv legile nr.15 și 31/1990, republicată, uzina a devenit, urmare Hotărârii Guvernului nr.1296/14.12.1990, o societate comercială “Uzina de Construcții de Mașini Reșița S.A., preluând ulterior prin H.G. 344/1991 și fostul Centru de Cercetare și Proiectare pentru echipamente Hidroenergetice din Reșița. Din punct de vedere al subordonării juridice, ea a continuat să facă parte din Ministerul Industriei Construcțiilor de Mașini, până când, prin intrarea în vigoare a Legii nr.58/1991, patrimoniul social a fost partajat între A.P.A.P.S. (60%) și S.I.F. Banat Crișana (16%), S.I.F. Oltenia (15%), mici acționari (9%) care sunt reprezentate, în condițiile Legii nr.31/1990 republicată, în Adunarea Generală a Acționarilor ce s-a constituit la 11 februarie 1994.
1.4. PROFILUL SOCIETĂȚILOR COMERCIALE, OBIECTUL ACTIVITĂȚII S.C. U.C.M.R. S.A.
Profilul de bază al societății comerciale U.C.M.R. SA cuprinde, în principal:
Turbine hidraulice de toate tipurile și puterile (FRANCIS, KAPLAN, PELTON și BULB), unicate cu parametrii corespunzători amenajării hidroenergetice, inclusiv microhidroturbine;
Echipamente hidromecanice grele cu prelucrări mecanice, ca de exemplu: servomotoare hidraulice și vane (sferice, plane, segment, stavilă, cu clapetă, fluture, lămâie, etc.
Motoare electrice de curent alternativ și continuu cu puteri unitare între 500 și 12500 KW destinate industriei energetice, miniere, metalurgice, materialelor de construcții, stații de pompare și altor beneficiari;
Motoare Diesel de tracțiune feroviară, propulsie fluvială, pentru aplicații stabile sau grupuri electrogene cu puteri între 1000 și 4000 CP realizate după licențele firmelor SULZER (Elveția) și ALCO (S.U.A.);
Motoare Diesel pentru propulsie navală și grupuri electrogene cu puteri între 3000 și 30000 CP realizate după licențele firmelor M.A.N. (Germania) și Burmeister (Danemarca);
Compresoare de aer industrial cu piston în două forme constructive cu debite de 15-1000 m3/min și presiuni de refulare de 8 bari;
Cuzineți și semicuzineți bi și trimetalici după licența firmei MIBA (Austria) ;
Echipamente pentru industria chimică și metalurgică;
Piese brute turnate și forjate (fontă, oțel și metale neferoase)
Ansamble sudate mari;
Oxigen tehnic;
S.D.V.-uri pentru consum propriu și terți;
Piese de schimb și reparații pentru produsele proprii și potrivit cererii beneficiarilor;
Activitate de cercetare și probe pentru modelele de turbine hidraulice și turbine pompe, inclusiv măsurători de garanție (energetice și cavitaționale) în conformitate cu codul CEI;
Probe și măsurători specializate (la materiale, de tensometrie, procese tranzitorii, zgomote, vibrații, etc.);
Probe pe standuri pentru motoare Diesel, motoare/generatoare electrice, regulatoare Woodward pentru motoare Diesel, regulatoare pentru turbine hidraulice;
Servicii specializate de inginerie (de cercetare, proiectare, asistență tehnică, probe în situ, consultanță, studii de caz, diagnoză, expertiză, retehnologizare, reparații, etc.) pentru echipamente fabricate sau similare;
Trebuie să menționăm, pentru a releva rolul și locul societății comerciale în economia națională, că ea a realizat peste 300 de turbine hidraulice și hidrogeneratoare, inclusiv export în China, Turcia, Iugoslavia și Columbia, că există în exploatare un număr de peste 5.600 de motoare Diesel cu peste 5.300 de cilindri, inclusiv în Polonia, Bulgaria, Iran, China, Algeria, Mozambic, Cehoslovacia, Grecia, precum și cca. 1,5 milioane CP motoare navale, inclusiv în Grecia și China fiind în fază finală de asimilare motoarele din cea mai nouă generație cu beneficiari din Belgia, Africa de Sud și China.
Perspectivele de moment ale societății comerciale nu sunt însă favorabile, deoarece, asemenea multor unități ce realizează echipamente industriale, și ea se confruntă cu câteva fenomene obiective, ca de exemplu:
Reducerea drastica a volumului investițiilor și reparațiilor;
Accentuarea concurenței, inclusiv prin deschiderea pieței românești practic închisă până în 1989;
accentuată subcapitalizare a societății prin lipsa de resurse proprii agravată de ciclul lung specific de fabricație și de fenomenele inflaționiste ale ultimilor ani;
Erori de decizie managerială la diferite nivele și în diferite domenii;
accentuată tendință de deprofesionalizare și lipsă a unei suficiente motivații a muncii;
În lipsa unor soluții macroeconomice de restrângere și restructurare radicală a activității, este destul de dificil de a putea anticipa o redresare economică într-o perspectivă suficient de apropiată. Considerăm totodată că, dată fiind marea valoare a capitalului social (cca.138,5 miliarde lei prin reevaluarea conform H.G. nr. 500/1994) privatizarea societății este destul de dificilă, deși ea prezintă destul interes pe piața internațională.
1.5. ORGANIGRAMA DE STRUCTURĂ A S.C. U.C.M.REȘIȚA S.A.
Societatea comercială U.C.M.Reșița SA este condusă de:
Adunarea Generală a Acționarilor, care este formată reprezentanți ai A.P.A.P.S. care are o pondere de 60% din totalul acțiunilor, un reprezentant al S.I.F. Banat Crișana cu o pondere de 16% din acțiuni, un reprezentant al S.I.F. Oltenia cu o pondere de 15% din acțiuni și un reprezentant al micilor acționari cu o pondere de 9% din acțiuni.
Consiliul de Administrație este compus din 11 membrii reprezentând acționarii în proporție cu numărul de acțiuni deținut de fiecare.
Comisia de cenzori funcționează sub conducerea A.G.A, fiind compusă din 3 membrii.
Pe lângă aceste organe ce funcționează în condițiile Legii nr. 31/1990 republicată, mai există:
Directorul general (președintele Consiliului de Administrație), care are în subordine directă pe directorul tehnic și asigurarea calității, directorul comercial, directorul de producție, directorul economic și unele servicii (juridic, investiții, C.F.I., administrativ, plan, resurse umane și altele).
Directorul tehnic are în subordine Serviciul C.T.C., Laboratorul Fizico-chimic, Biroul Analiza calității, Metrologia, Biroul Proiectare și Biroul Asigurarea Calității.
Directorul comercial coordonează Serviciul Prețuri, Aprovizionare, Biroul Plan, Import, Compensări, Transport și Auto.
Directorul de producție conduce Serviciile Programarea și Urmărirea Producției, Mecano-Energetic, Secția Tratamente Termice, Oxigen, Asistență tehnică, Ansamble Sudate, Mecanic-Energetic și Laboratorul de cercetare-proiectare.
Directorul economic conduce Serviciul Contabilitate, Financiar, Birou Postcalcul și Analize Economice.
Cei cinci ingineri șefi ai societății comerciale sunt subordonați directorilor tehnic și de producție după cum urmează:
Inginerul șef cu pregătirea fabricației – secția Sculărie și Dispozitive, serviciul Constructor Șef-lansare și secția Proiectări Tehnologii.
Inginer șef cercetare proiectare – conduce secțiile Proiectare Mașini Hidraulice, Motoare Electrice, Motoare Diesel și Compresoare, Cercetare Mașini Hidraulice, Modele și Prototipuri.
Inginer șef motoare termice – conduce secția Cuzineți, Motoare Navale, Motoare Diesel.
Inginer șef utilaj energetic – secțiile Mașini Electrice și Mecanică grea.
Inginer șef sector cald – secțiile Turnătoria de Oțel, Turnătorie Fontă – Precizie, Forjă Eboș, Modelăria.
Cele menționate rezultă din organigrama redată în continuare, prin care este reflectată structura funcțională și operațională a societății comerciale analizate.
CAPITOLUL 2
FLUXURILE FINANCIARE ALE SOCIETATILOR COMERCIALE
2.1. DEFINIREA ECONOMIEI BĂNEȘTI A SOCIETĂȚII COMERCIALE ȘI CONȚINUTUL ACESTEIA
Societatea comercială este un sistem care se concretizează printr-o structură economică, socială și financiară. În interiorul și exteriorul ei se nasc o mulțime de fluxuri.
Interpreterea în termeni de flux pune în evidență aspecte calitative, spre deosebire de interpretarea în termeni de stoc, care este o interpretare cantitativă.
Pentru a avea o imagine de ansamblu, interpretarea în termeni de flux trebuie susținută de cea în termeni de stocuri avându-se în vedere sfera largă a relațiilor monetare, bănești și implicit a celor de natură financiară privind agenții economici.
Rezultă că fluxurile bănești dețin un rol și un loc important.
Aceste fluxuri bănești sunt determinate de :
constituirea în formă bănească a capitalului social, la înființare și modificarea ulterioară a mărimii acestuia, fie vizând majorarea sa prin finanțare sau/și autofinanțare, fie vizând majorarea sa prin luarea în considerare a eventualelor pierderi, restituirea contravalorii unor acțiuni sau părți sociale, trecerea în rezervă a unei parți din capitalul social ;
alocarea capitalului propriu și a resurselor angajate pe seama creditelor pe termen mediu și lung pentru formarea activelor fixe și a fondului de rulment ;
avansarea în procesele de aprovizionare, producție și desfacere a fondului de rulment și a resurselor provenite din angajarea de credite pe termen scurt, precum și recuperarea permanentă a acestora, cu referire la :
plata contravalorii mărfurilor achiziționate, a lucrărilor și a serviciilor prestate de către terți ;
plata salariilor și a altor venituri cuvenite salariaților pentru munca (activitatea) prestată ;
încasarea contravalorii mărfurilor (serviciilor sau activităților) livrate, precum și a diferitelor creanțe de la partenerii cu care societatea comercială se afla în raporturi economice ;
constituirea, alocarea și utilizarea fondurilor destinate investițiilor și activităților proprii de cercetare-dezvoltare;
constituirea și utilizarea fondului destinat realizării de acțiuni sociale, culturale și sportive proprii, inclusiv sponsorizarea unor acțiuni de acest gen în beneficiul unor persoane fizice sau/și juridice ;
efectuarea vărsămintelor către bugetul public, sub forma impozitelor și taxelor datorate ;
plata contribuțiilor către fondurile speciale și asigurările sociale;
plata primelor de asigurare către societățile de asigurări de bunuri, persoane și răspundere civilă ;
plata dobânzilor pentru creditele bancare angajate și rambursarea creditelor bancare existente ;
stimularea bănească a salariaților prin acordarea de premii ;
remunerarea prin dividende a acționarilor sau asociaților ;
Ansamblul fluxurilor bănești menționate, formează în interconexiunea lor, economia bănească a societății comerciale – din cadrul căreia relațiile financiare reprezintă doar o parte. Aceste relații se separă din cadrul economiei bănești luând în considerare criteriile generale utilizabile în delimitarea sferei finanțelor, în general precum și particularitățile ce apar în procesele formării, repartizării, circuitului și utilizării pluralității fondurilor microeconomiei (sau ale agenților economici). Astfel din multitudinea relațiilor bănești în care societățile comerciale sunt integrate, unele dau expresia raporturilor de schimb, din care valoarea își schimbă doar forma, fie printr-un act de vânzare (M-B), fie printr-un act de cumpărare (B-M) – chiar dacă presupun și o anumită redistribuire de produs intern net, prin abaterea prețurilor de la nivelul de echilibru.
Altele concretizează raporturile de remunerare a muncii prestate, în timp ce o altă parte din ele asigură redistribuirea pe un termen limitat a mijloacelor bănești disponibile la un moment dat în economie (relațiile de credit), dar în schimbul unei contraprestații (plata dobânzii). În fine, o altă parte a relațiilor bănești contribuie la formarea capitalului social și a fondurilor societăților comerciale, la majorarea sau diminuarea mărimii acestora, ca urmare a unui transfer de valoare fără un echivalent direct și indirect. Acestea din urmă dau expresie relațiilor financiare ale societăților comerciale, a căror geneză este determinată de necesitatea înfăptuirii reproducției economice și satisfacerii altor nevoi proprii.
Capitalul social și fondurile constituite ale societății comerciale prin relațiile financiare, sunt antrenate în proporție covârșitoare, în circuitul economic pe traseul : bani-marfă-producție-marfă-bani (B-M-P-M’-B’).
În fapt, este vorba de avansarea resurselor financiare și de utilizarea lor pentru desfășurarea activității, cu dorința firească a valorificării cât mai eficiente. În acest cadru, o parte din resurse se materializează în bunuri patrimoniale durabile, fondul de rulment se reconstituie la finele fiecărui circuit (dacă nu se înregistrează pierderi), iar o altă parte reprezintă transferuri cu titlu definitiv (ieșiri), prin alocarea lor pentru acțiunile sociale, sub formă de dividende sau de participare a salariaților la profit, cu titlu de sponsorizări sau pierderi neimputabile corespunzător principiilor eficientei economice și ale cerințelor de raționalitate economică, resursele, valorificate trebuie să conțină și profitul brut obținut, a cărui repartizare generează noi relații de natură financiară.
2.2. CLASIFICAREA FLUXURILOR MATERIALE ȘI FINANCIARE ALE SOCIETĂȚILOR COMERCIALE
Potrivit conținutului lor economic, fluxurile bănești ale societății comerciale se structurează în :
fluxuri monetare, care sunt acelea cărora le corespund fluxuri reale în contrapartidă ;
fluxuri financiare pure, care sunt fluxuri monetare autonome, reprezentând transferuri în titlu definitiv și fără a presupune existența unei contraprestații directe și imediate, absența fluxurilor reale, în contrapartidă, fiind compensată de activele financiare ;
fluxuri de creditare, care presupun atribuirea de resurse cu titlu rambursabil, în condițiile plății de dobânzi – ca preț al dreptului de folosință temporară.
În limbajul practicienilor, ca și în multe lucrări din literatura de specialitate din străinătate, primele 2 categorii de fluxuri sunt numite financiare, fără a se mai realiza distincția strictă în fluxuri monetare și financiare pure.
Consecvenți cu această poziție, în clasificarea care urmează, renunțăm la diferențierea menționată.
În acest context, fluxurile financiare, generate de tranzacțiile ce se desfășoară la nivelul societății comerciale, se clasifică în :
fluxuri interne, care au o incidență indirectă asupra trezoreriei, transferul de fonduri având loc între conturile aceluiași agent economic ;
fluxuri externe, care constituie majoritatea și care desemnează legăturile financiar-monetare ale agentului economic cu partenerii săi ;
O clasificarea mai detaliata a fluxurilor interne se realizează în funcție de funcțiunile societății comerciale astfel :
fluxuri interne privind producția – cuprind fluxurile legate de :
constituirea surselor proprii necesare finanțării, retehnologizării și modernizării producției ;
constituirea surselor necesare pentru îmbunătățirea calității produselor, expansiunea pe piață a unor noi produse, cât și câștigarea de noi piețe de desfacere .
fluxuri interne legate de procesul de finanțare a perfecționării salariaților – cuprind fluxurile legate de constituirea surselor necesare acțiunilor de cercetare-dezvoltare, stimularea acestora pentru invenții și inovații și ridicarea nivelului de pregătire profesională, securitatea muncii.
c) fluxuri interne legate de procesul finanțării acțiunilor social-culturale cuprind fluxurile legate de constituirea fondurilor pentru asistența medicală, securitatea muncii, protecția socială a salariaților, protecția mediului, refacerea capacității de muncă, acțiuni culturale.
Multitudinea fluxurilor ce tranzitează o societate comercială foarte diversă, astfel că, pe lângă clasificarea anterioară, o altă clasificare posibilă și necesară este următoarea :
1.După natura lor :
Fluxul în contrapartidă ;
Fluxuri fără contrapartidă, autonome ;
2.După timp :
2.1 Fluxuri financiare simultane cu cele reale ;
2.2 Fluxuri financiare decalate ;
3.După conținutul lor :
3.1 Fluxuri financiare simple ;
3.2 Fluxuri financiare multiple ;
4.După fazele procesului de producție la care se referă :
4.1 Fluxuri privind exploatarea ;
4.2 Fluxuri privind comercializarea;
4.3 Fluxuri ale ciclului de investiții;
4.4 Fluxuri privind operațiile financiare ;
5.După originea lor:
5.1 Fluxuri exterioare
5.2 Fluxuri interioare
5.3 Fluxuri de trezorerie
6.După rolul fluxurilor financiare:
6.1 Fluxuri de dezvoltare;
6.2 Fluxuri de natură fiscală ;
6.3 Fluxuri neutrale de menținere ;
7.După derularea lor în timp :
7.1 Fluxuri continui;
7.2 Fluxuri discontinui;
7.3 Fluxuri ciclice;
7.4 Fluxuri neciclice;
Fiecare tip de flux este foarte important în viața societății comerciale și în conexiunea acesteia cu mediul, după cum rezultă din cele ce urmează:
Fluxurile financiare în contrapartidă sunt fluxuri generate direct sau indirect de fluxuri reale.
Ele țin de politica societății comerciale față de furnizorii și clienții săi, de poziția ei față de piață (cerere și ofertă) de comportamentul sau prin ciclurile sale reale (vânzare-aprovizionare) cu implicații în mărimea rezultatelor fluxurilor respective (a fondului de rulment, a trezoreriei, a rezultatelor exploatării).
1.2. Fluxurile autonome sunt cele care nu sunt legate direct sau indirect de un flux real. Ele sunt generate de operațiuni financiare, de încasări sau împrumuturi având ca efect generarea unui activ financiar sau a unei datorii.
Prin intermediul lor se realizează politica financiară privind structura și modul de procurare, plasare și gestionare a capitalului pe piața financiară.
Tot autonome sunt și fluxurile și dinspre buget.
Societatea comercială intră în procesul repartizării venitului net, respectiv a profitului exercițiului, proces ce antrenează fluxuri financiare autonome, a căror intensitate, mărime și frecvența sunt normativ reglementare.
2.1. Fluxurile financiare simultane le definim ca fiind fluxuri ce sunt rezultatul imediat al fluxului real.
Acest flux conduce la schimbul simultan, prin substituirea banilor de un activ fizic, respectiv substituirea unui activ cu unul bănesc.
Acest flux conduce la modificarea compoziției stocurilor deținute de fiecare agent economic.
2.2. Fluxurile financiare decalate sunt cele frecvente într-o economie normală spre deosebire de cele simultane care sunt legate de neîncredere și penurie.
Fluxul fizic precede pe cel financiar de sens contrar. Între momentele celor două, echilibrul stocurilor fiecărui agent economic este rupt. Restabilirea echilibrului se realizează prin crearea unui bun financiar cu drept de dispoziție de natură juridică și anume o creanță sau o datorie. În aceste situații, operațiile comerciale sunt însoțite de un credit, iar fluxul financiar este întârziat.
3.1. Fluxurile financiare simple sunt generate de raporturile dintre doi parteneri fără intervenția unui terț.
3.2. Fluxurile financiare multiple sunt prezente în cazurile în care apar intermediarii financiari, care participă la tranzacțiile de natură financiară.
De exemplu, societatea A cedează un activ fizic contra unui activ financiar (titlu), pe care, la rândul său, îl cedează contra unei sume de bani.
t0
t0 t1
Fluxuri financiare multiple
Din schemă, observăm existența unui flux financiar simultan la momentul t0 intermediat de societatea comerciala C și unul decalat la t1 între societățile comerciale A și B.
Aceste fluxuri permit, pe termen scurt, compensarea fluxurilor reale între societățile comerciale, prin fluxurile financiare terțe, ca urmare a existentei unui excedent de trezorerie sau fluxuri la un terț.
4.1. Fluxurile privind exploatarea sunt diferite și complexe.
Ele privesc continuitatea, dezvoltarea și finanțarea exploatării pe termen scurt. Sunt fluxuri operaționale ce sprijină continuitatea stadiilor ciclului exploatării.
Un ciclu al fluxurilor societății comerciale, inclusiv cele privind ciclul de investiții, este redat prin figura următoare:
Schema fluxurilor monetare ale societății comerciale
Fluxurile ciclului de exploatare sunt generate real de producerea bunurilor și serviciilor cerute de piața și financiar de nevoia funcționarii ciclului respectiv.
Ciclul de exploatare cuprinde:
Faza aprovizionării;
Faza de producție;
Faza comercializării;
Fluxurile de intrare reale privesc achizițiile, iar cele de ieșire vânzările. Cunoașterea fluxurilor și dimensiunile lor permit o finanțare corecta evitându-se stocările, supradimensionările cu efecte asupra rotației capitalului.
Intrările reale ale ciclului antrenează fluxurile financiare de ieșire pe când fluxurile reale de ieșire generează fluxuri bănești de intrare.
Intensitatea fluxurilor este influențată de decalajele ce apar între intrările reale și ieșirile monetare (financiare în sens larg) și respectiv între ieșirile de bunuri și servicii și intrările monetare, financiare.
4.2. Fluxurile privind comercializarea se referă la intrările de natură financiară. Aceste intrări sunt generate de o succesiune de faze reale cu implicații directe și anume :
Faza stocării produselor, dar fără a afecta viteza de rotație;
Faza realizării vânzării;
Faza financiară ce corespunde creditului acordat clienților;
Cunoașterea acestor stări permite managerului financiar să prevadă intrări financiare (încasări) finale mai mari decât cele inițiale, în scopul reducerii decalajelor și a sporirii capitalului.
Schematic, cele prezentate la pct. 4.1. și 4.2. privind decalajele ce apar se pot prezenta astfel:
4.3. Ciclul investitional al unei societăți comerciale atrage fluxuri financiare adecvate
Fluxurile financiare intervin în momentul creării sau achiziției de capital de producție. Aceste fluxuri sunt fie bruște, fie repartizate pe perioade scurte ca urmare a unui credit furnizor.
Fluxurile financiare de ieșire privind investițiile pot fi și de durată în cazul construirii unui complex industrial, al extinderii unor secții de fabricație s.a.m.d.
Activele fizice create sau achiziționate sunt integrate procesului de producție și sunt folosite în mai multe cicluri de exploatare succesive, contribuind la obținerea și vânzarea de bunuri și servicii, vânzare care aduce un surplus bănesc ce permite recuperarea puțin câte puțin a banilor investiți inițial. Sumele recuperate permit reînoirea ori creșterea capitalului de producție inițial.
O parte din capital se depreciază fie prin uzura fizica, respectiv prin utilizare, fie prin depreciere funcțională, ca urmare a progresului tehnologic.
Important este ca societatea comerciala să dispună în fiecare stadiu al evoluției sale de capitalul de producție necesar, în concordanta cu strategia sa industrială și comercială. De aceea, decizia investițională este dependentă de fluxurile monetare să genereze un surplus monetar de exploatare și utilizat pentru investiții.
Investițiile constau nu numai în achiziții de echipament sau producerea lor, ci și în afectarea monetară în achiziția de active financiare și titluri de la alte societăți comerciale.
4.4. La nivelul societății comerciale se desfășoară operațiuni financiare privind încasările, împrumuturile , achizițiile de titluri de plasament, cesiunea creanțelor, adică operații de finanțare pe termen lung și cele de creditare ca operațiuni pe termen scurt.
Fluxurile financiare sunt dependente de reglementările specifice ale operațiunilor menționate anterior. De exemplu, ritmul rambrusărilor trebuie astfel stabilit încât încasările finale să fie superioare încasărilor inițiale ca împrumutător.
Un flux opus acestuia este cel privind apelarea la un împrumut, ce echivalează cu o datorie.
Deci, sursa atrasă prin flux de acumulare până în momentul plații. În momentul plății are loc un flux de ieșire mai mic decât cel de acumulare, rezultând un decalaj de nivel permanent atât timp cât condiția privind fluxul respectiv nu se schimbă.
Concluzionăm că variația între fluxurile de intrare în timp, de exemplu, de la începutul și sfârșitul perioadei exprimă o degajare monetară de către exploatare diminuată sau majorată de variația valorică a stocurilor, creanțelor și datoriilor de exploatare, între începutul și sfârșitul perioadei.
5.1. Fluxurile exterioare redau legăturile societății comerciale cu mediul sau, cu statutul, cu piața financiară, valutară, cu instituțiile financiare, cu băncile, s.a.m.d.
5.2. Fluxurile interioare sunt specifice structurii societății comerciale fiind legate de repartizarea profitului perioadei, privind raporturile cu salariații.
5.3. Fluxurile de trezorerie constituie tabloul fluxurilor interne și exterioare concentrate la nivelul trezoreriei societății comerciale. Aceasta formează o rețea de fluxuri ce se cer gestionate cu grijă.
Trezoreria este, din puncte de vedere financiar, inima societății comerciale. Ea concentrează fluxurile de intrare și de ieșire, atât din afara exploatării, cât și din operațiunile de exploatare, potrivit reprezentării grafice următoare:
Fluxurile trezoreriei societății comerciale
La nivelul fluxurilor monetare, legătura dintre intrări și ieșiri este asigurată de trezorerie.
Trezoreria este imaginea disponibilităților monetare apărute din evoluția curentă a încasărilor și plaților, disponibilități care trebuie să facă față în mod continuu scadentelor.
Fluxurile se cer evaluate, previzionate. Prin intermediul nevoilor de fluxuri de ieșire și a mijloacelor ca fluxuri de intrare se stabilește gradul în care trezoreria face fata unor situații neprevăzute, probabile. Cu alte cuvinte, mijloacele se cer a fi superioare nevoilor.
Una din sarcinile importante ale trezoreriei este asigurarea lichidității societății comerciale.
Societatea comerciala are nevoie de lichidități pentru efectuarea tranzacțiilor sale, pentru plata achizițiilor zilnic scadente. Mărimea încasărilor, ca fluxuri, depinde de nivelul veniturilor, de politica de credite a societății comerciale.
Intrările și ieșirile de trezorerie sunt dificil de prevăzut cu o foarte mare precizie. Societatea comerciala conserva încasările, ca o precauție pentru a face fata cererilor de fonduri imprevizibile. Nivelul încasărilor depinde de ușurința și rapiditatea cu care întreprinderea poate rambursa creditul acordat de banca.
Încasările de prudenta, de precauție, sunt în general deținute sub forma de titluri negociabile pe termen scurt. Managerul financiar trebuie să determine un nivel minim de încasări, care trebuie să evite:
Riscul incapacității de plata dar și
Riscul încasărilor insuficiente, care duc la amânarea plaților.
Dimensiunea încasării minime se bazează pe mai multe metode care stau la baza elaborării bugetului trezoreriei.
Bugetul trezoreriei regrupează previziunile de resurse și plăți de trezorerie. El se bazează pe calcule de trezorerie privind durata creditelor necesare sau plasamentele posibile.
Bugetarea fluxurilor de intrare se referă la previzionarea fluxurilor de exploatare, a fluxului generat de creșterea capitalului propriu al întreprinderii.
Fluxurile exploatării sunt dependente de veniturile societății comerciale, de aceea prevederea veniturilor constituie elementul fundamental al analizei previzionale. Ele sunt un produs al funcției comerciale, dar și al compartimentului financiar.
Previziunea fluxurilor de ieșire este rezultatul deciziilor pe termen lung (rambursări de împrumuturi, aranjamente și reglementări privind achizițiile de imobilizări), dar și al deciziilor de exploatare privind reglementari, înțelegeri cu furnizorii, plăți pentru cheltuieli comerciale, salarii, s.a.m.d.
Fluxul ieșirilor are în componenta sa fluxuri privind cheltuielile de exploatare, cheltuieli de investiții, dividendele plătite, impozitul pe profit, taxa pe valoarea adăugata, alte impozite și taxe.
Examinând fluxul intrărilor și cel al ieșirilor pentru anumite perioade (luna, trim., sem., an) ajungem fie la excedent, fie la deficite de trezorerie, adică venituri mai mari sau mai mici decât plățile scadente.
Trezorierul poate influenta anumite fluxuri pentru obținerea unui echilibru cert în următoarele direcții: accelerarea încasării creanțelor, temperarea plaților de casă pe cât este posibil.
Daca fluxul intrărilor este inferior fluxului ieșirilor trezoreriei, apare nevoia de echilibru în maniere diferite, astfel:
dacă societatea comercială dorește să recurgă la o linie de credit bugetul trezoreriei permite o determinare a limitei superioare;
dacă societatea comerciala a recurs la împrumut bancar, bugetul permite determinarea valorii, nivelului, datei și duratei împrumutului necesar,
Trezorierul dispune permanent de mijloace pentru optimizarea trezoreriei, cum sunt:
Regimul creditelor existente;
Importanta liniilor de credit neutilizate;
Posibilitatea de plasament pe termen scurt.
O influentă notorie asupra trezoreriei o are și funcția de exploatare.
Funcția de exploatare este generatoare de necesar de fond de rulment, fapt ce influențează variația trezoreriei societății comerciale. Cunoașterea factorilor ce imprimă variații ale fondului de rulment permite formularea de decizii adecvate privind trezoreria.
Trezoreria joacă un rol fundamental pentru societatea comerciala. Ea realizează echilibrul financiar pe termen scurt între fondul de rulment (relativ constant) și necesitățile de fond de rulment (fluctuante în timp).
Dimensionarea trezoreriei se realizează ca:
diferență între disponibilități și sprijinul bancar pentru trezorerie.
Sprijinul bancar curent se refera la datoriile contractate în concordanta cu nevoile trezoreriei. Daca disponibilitățile depășesc sprijinul bancar, trezoreria este pozitivă. În caz contrar negativă.
diferență între fondul de rulment și necesarul pentru fondul de rulment. Acest mod apropie calculul de operațiile care afectează capitalul permanent și activele imobilizate.
În cadrul fluxurilor care influențează trezoreria, fluxul T.V.A. este unul important.
Toate angajamentele generează un flux de intrare sau ieșire de fonduri din T.V.A., ale cărei combinații pot fi fie favorabile, fie defavorabile trezoreriei.
Astfel toate aprovizionările generează o reținere de fonduri sub forma de T.V.A. deductibilă un număr de zile de la facturare.
Toate vânzările generează o ieșire de fonduri sub forma T.V.A. exigibila într-un număr de zile după facturare.
Toate aprovizionările generează o ieșire de fonduri în momentul plății furnizorului, inclusă în T.V.A. recuperabilă (ca sursă atrasă).
Echilibrarea pe termen scurt a trezoreriei se poate realiza prin apelarea la credite de trezorerie.
Sub numele de credite de trezorerie se înțeleg ajutoarele pe termen scurt, cu caracter subiectiv, care au ca obiect asigurarea echilibrului trezoreriei curente a întreprinderii și care nu pot fi obținute prin mobilizarea creanțelor sale comerciale.
Nevoile de acoperit prin creditele de trezorerie sunt date de decalajul existent între plățile și încasările de exploatare.
Importanta lor depinde direct de durata ciclului de fabricație și de stocare.
Amplitudinea variației este în funcție de natura și sezonalitatea activității, de ritmul mai mult sau mai puțin regulat al intrărilor și ieșirilor de fonduri zi de zi, cât și de alte fenomene întâmplătoare. Societatea comercială nu poate decât în mod excepțional să echilibreze valoric și în timp încasările și plățile sale, înregistrând creșteri și diminuări. Analiza previzională a mișcărilor fluxurilor este indispensabilă gestiunii trezoreriei.
În aceste condiții recurgerea la credite bancare este o necesitate. Creditul bancar constituie o finanțare prioritară a imobilizării conturilor de clienți, care sunt insuficiente pentru toata scara decalajelor de trezorerie. Societatea comercială este astfel adusă în situația de a solicita băncii sale un ajutor direct, care ia forma creditului de trezorerie. Însă, gestionarea trezoreriei presupune și utilizarea disponibilităților excedentare.
Gestiunea trezoreriei este o preocupare cotidiană legată de măsuri pentru a îmbunătăți continuu raportul venituri-cheltuieli, încasări și plăți.
Relația dintre încasări și plăți, în măsură să asigure societății comerciale capacitatea de plată nu poate fi luată ca atare, având în vedere punctele de discontinuitate prevăzute în rotația fondurilor gestionate de către o societate comercială, și pe această bază apariția disponibilităților și imobilizărilor de mijloace bănești. Mijloacele bănești degajate din circuit într-o anumită perioadă de gestiune și cele reintrate într-unul nou nu sunt egale ca valoare, iar degajarea și reîntoarcerea lor nu sunt simultane în timp. În consecință, relația de echilibru dintre încasări și plați trebuie abordată într-o perspectivă dinamică, în cadrul căreia nesincronizările sunt reglate, din punct de vedere financiar, prin intermediul creditului bancar.
Politica fiscală și regulile instituite permit o pluritate de forme posibile de plasament a excedentului trezoreriei.
Diagnosticul bazat pe rapoarte și judecăți este indispensabil oricărei întreprinderi care deține un excedent de trezorerie, ca suport pentru: plasamente numite tradiționale, achiziția de titluri de piața monetară, plasamente în valori mobiliare.
6.1. Fluxurile de dezvoltare privesc acele mișcări monetare și repartizări ale rezultatelor de capital, creșterea economică de ansamblu. Ele sunt specifice repartizării profitului după impozitare, constituiri de fonduri pe seama unor surse externe, nemijlocit legate de gradul de îndatorare a societății comerciale.
6.2. Fluxurile de natură fiscală apar în legătură cu obligațiile societății comerciale față de bugetul statului și față de instituțiile financiare. Mărimea, intensitatea acestor fluxuri sunt date pe de o parte de natura normativa a unora dintre ele și de gradul de rentabilitate și lichiditate a societății comerciale.
6.3. Definim Fluxurile neutrale sau menținere ca fiind cele legate de principiul continuității activității care asigură o reluare de același nivel al ciclului de exploatare.
7.1. Fluxurile continue țin de asigurarea permanentă și regulată a societății comerciale cu fondurile necesare reluării ciclului de exploatare, deci a refacerii structurii economice și sociale a societății comerciale.
Existența unor strangulări sau întreruperi periclitează finanțarea ciclului de exploatare și reconstituire a fondurilor necesare.
7.2. Fluxurile discontinue generate de necesitățile de constituire a unor fonduri ocazionale sau periodice, legate în principal de faza de repartizare a profitului.
7.3. Fluxurile ciclice țin de modul de desfășurare a ciclurilor financiare, adică de ansamblul operațiunilor declanșate în scopul recuperării investiției bănești inițiale și a unui surplus monetar cu destinații precizate. Ciclurile financiare cuprind ciclul investiții-amortizare, ciclul de exploatare, ciclul operațiunilor financiare.
Conținutul fluxurilor a fost relatat anterior, fiecare având un rol bine definit în mecanismul financiar al societății comerciale.
7.4. Fluxurile neciclice sunt cele ce apar în afara exploatarii și sunt generate de necesitățile ce se acoperă de sursele exterioare, îndeosebi prin îndatorarea întreprinderii pe termen lung și mediu.
Am arătat că fluxurile financiare se regăsesc în trezoreria societății comerciale.
Managerul financiar este obligat să cunoască toate fluxurile posibile la nivelul societății comerciale.
Un sprijin în managementul financiar îl are Tabloul sintetic al fluxurilor financiare
Sinteza fluxurilor, ca document de sprijin al managerului, se poate realiza plecând de la ciclurile societății comerciale și de la fluxul ce ține de rezultatul exercițiului și autofinanțarea societății comerciale.
TABLOUL SINTETIC AL FLUXURILOR FINANCIARE
+
– –
– –
–
La nivelul agentului economic există patru grupe de operații care influențează fluxurile și anume:
operații de exploatare, care se referă la cumpărări și vânzări de materiale și mărfuri din care rezultă un venit de exploatare;
operații de repartiție a venitului de exploatare;
operațiuni de investiții privind reînnoirea sau sporirea patrimoniului stabil, durabil al întreprinderii în construcții, utilaje și imobilizări financiare;
operații de finanțare.
Cele patru grupe de operațiuni generează patru tipuri de fluxuri care pot fi grupate astfel: fluxuri de exploatare, de repartiție, investii și financiare.
Această grupare a fluxurilor financiare în fluxuri de exploatare și alte fluxuri ține de faptul că decalajele specifice exploatării, cum este încasarea amânată asupra vânzărilor sau plata amânată asupra cumpărărilor sunt obișnuite, spre deosebire de decalajele rezultate din alte fluxuri care au caracter aleator. Această distincție este importantă în gestiunea trezoreriei.
Fluxul fundamental este excedentul brut de exploatare (E.B.E.).
E.B.E. este dat de: – valoarea adăugată
– impozite și taxe (cu excepția impozitului pe profit)
– cheltuieli de personal
Fluxuri privind repartiția
Fluxul de repartiție are loc la două niveluri:
La primul nivel, are loc repartiția obligatorie, sumele respective influențând nivelul profilului (CAS, impozitele pe clădiri, taxa asupra terenurilor, constituirea fondului de dezvoltare, alte impozite suportate direct din venituri)
Realizarea celui de-al doilea nivel de repartiție este condiționat de nivelul profitului impozabil (impozitul pe profit, constituirea fondurilor proprii, repartizarea dividendelor).
Fluxul investițional
În vederea derulării fluxului investițional, este necesară evaluarea proiectelor de investiții și fluxurilor de venituri rezultate. În evaluarea fluxului investițional se compară investiția inițială, ce implică un flux monetar de ieșire cu fluxul de venituri, potrivit relației:
VNPI = FAVt/(1+k)t – Ci
unde:
VNPI = valoarea netă prezentă a investiției;
FAVt = fluxul anual de venituri în perioada t;
k = rata de randament a investiției sau costul capitalului;
t = durata de viata a investiției;
Ci = cheltuieli inițiale aferente investiției.
Condiția de acceptare a unui proiect de investiții este ca:
VNPI > 0
De asemenea, este necesar sa se ia în calcul valoarea indicelui de profitabilitate, care se calculează cu ajutorul relației:
Ip = FAVt/(l + k) x l/Ci x 100
Proiectul de investiții se accepta atunci când I p > 0.
Fluxul de finanțare
Finanțarea unei societăți comerciale se poate realiza:
cu ajutorul resurselor proprii – prin atutofinanțare;
prin finanțarea externa – fie prin emisiunea de noi acțiuni fie prin emisiunea de obligațiuni și asigurarea de împrumuturi.
Autofinanțarea participa la realizarea echilibrului financiar al agentului economic, contribuind la formarea fondurilor.
Calculul ratei autofinanțării brute și nete este în măsura să evidențieze rentabilitatea de realizare a echilibrului fiecărui fond.
La nivelul agentului economic, din punct de vedere al realizării fluxurilor financiare putem avea:
– fluxuri normale – când fluxurile financiare realizate sunt în concordanta cu cele estimate;
– fluxuri anormale – sub nivelul celor planificate
– peste nivelul planificat
– întârziate, decalate
– fluxuri lipsa – întrerupere temporara.
Așadar, se poate constata ca fluxurile se pot clarifica după mai multe criterii, iar în ceea ce privește definirea fluxurilor financiare și monetare, care se derulează la nivelul agențiilor economici putem spune ca exista mai multe opinii.
In sens larg, un flux financiar îl asimilam cu un flux monetar la care participa societatea comercială. Aceasta maniera are la bază originea mișcării, și anume capitalul societății comerciale și îndatorarea ei.
În sens restrâns, un flux financiar îl definim ca o mișcare băneasca generata de repartiția profitului societății comerciale, a refacerii, majorării sau diminuării capitalului societății comerciale.
Fluxurile financiare, exprima calitatea gestiunii agentului economic, dar cu implicații în aspecte cantitative de tranziție. Ele exprima fundamentele mecanismului financiar al societății comerciale.
2.3. PREVIZIONAREA ȘI GESTIONAREA FLUXURILOR FINANCIARE
Previzionarea financiară, privită ca o necesitate în cadrul activității unei societăți comerciale, se regăsește într-o strânsă legătură interdependentă cu activitatea economică a societății precum și cu factorii de conjunctură economică aflați în acțiune la un moment dat.
Influențele, de orice natura, pot influența într-un mod direct starea de previziune financiară, prin adăugarea unor efecte pozitive sau negative, comparativ cu previziunea inițială.
Pentru previziunea fluxurilor financiare, trebuie să dispunem de o anumită bază de date, precum și de un anumit model de previzionare.
Un astfel de model îl reprezintă Modelul de alocare și finanțare a fondurilor (tabelul 1)
Tabelul 1
MODELUL DE ALOCARE ȘI FINANȚARE A FONDURILOR
Modelul evidențiază faptul că relația de echilibru bugetar, implicit de reglare a acestuia este de forma:
Ce + eGe + eDE ≥ eI + eBe
resurse interne resurse cheltuieli plăți în
de finanțare externe proprii ale afara
întrep. întrep.
în care: C – reprezintă vectorul resurselor interne de finanțare (profit, amortizare, alte surse proprii, impozitul pe fond retribuire);
G – matricea modificărilor soldului fondurilor, proprii, creditelor, obligațiilor;
D – matricea resurselor externe de finanțare
I – vectorul cheltuielilor proprii ale întreprinderii
B – matricea plaților în afara întreprinderii
E – vectorul n dimensional linie sau coloana, după caz, ale cărui elemente sunt toate egale cu 1.
Într-o altă formă decizia bugetară de alocare și finanțare a fondurilor poate fi redată astfel:
Ce + eGe – eBe ≥ el – eDe
Relațiile de echilibru financiar prezentate mai sus și dimensionate prin bugetul general al întrprinderii, sunt specifice procesului de repartiție, ele nu exprimă producția și reproducția resurselor angajate în circuitul unei unități.
Pentru a dezvălui și relațiile de producție a fondurilor considerăm că este necesar ca alături și în strânsă legătură cu relațiile de echilibru financiar să fie folosite și cele de echilibru economic.
La această cerință răspunde rețeaua de bugete privind activitatea curenta de producție. Pe baza acestei rețele se poate crea un model de tip input-output (tabelul 2) care să descrie și să testeze în ce maură echilibrul economic al întrerpinderii răspunde cerințelor autogestiunii economico-financiare.
Conținutul și forma modelului se prezintă astfel:
Tabelul 2
MODELUL RELAȚIONAL CHELTUIELI – VENITURI
În cadrul modelului, matrice a X = (Xy) evidențiază cheltuielile și rezultatele caracteristice fluxurilor interne între centrele de gestiune privind activitatea curenta.
Matricea Z = (Zy) conține cheltuielile inițiale specifice, ocazionate, în cursul perioadei, de către centrele interne de gestiune.
Prin structura sa, modelul de mai sus evidențiază toate relațiile de cheltuieli și de venituri privind procesul de producție. În cadrul sau elementele specifice fluxurilor interne, modificării soldurilor de producție și de cheltuieli privind perioadele viitoare sunt evaluate la nivelul prețului de producție.
Elementele specifice sectorului R = (ry) reflectă profitul aferent cheltuielilor de producție efectuate în cursul perioadei.
În baza analizei input-autput, modelul operează cu următoarele relații:
ecuația de decontare a produselor fabricate
Y = Xe + N + K + F + L + V unde Q = N + K + F + L
Y = Xe + Q + V
ecuația privind colectarea cheltuielilor
Y = eX + eZ + R
Înlocuind mărimile absolute cu mărimi relative, modelul i se poate imprima un caracter matematic. Astfel pentru matricea X mărimile absolute privind consumul intern pot fi înlocuite cu o matrice A = (ay) a coeficienților direcți privind cheltuielile de producție.
În cadrul matricei A, coeficienții ay sunt mărimi relative cu caracter constant și se calculează ca raport între fiecare element al coloanei j și totalul cheltuielilor privind centrul de gestiune j.
Ay = Xy / Y1 i și j = l…..m
Coeficienții ay arată consumul centrului de gestiune i pentru producția în valoare de o unitate monetara a centrului de gestiune j.
În mod similar se determina matricea D ai coeficienților direcți ai cheltuielilor pentru elementele primare de cheltuieli evidențiate de matricea Z.
D = (dkj) dkj = Zkj / yi unde k = l….m
j = l….m
Pentru profit se poate calcula vectorul P = ( pj ),
unde
pj = rj / yi
Prin reuniunea celor patru categorii de coeficienți calculați mai sus se obține o matrice de forma:
A
…..
W = D
…..
P
Marimile absolute specifice matricei X pot fi definite prin relatia:
Xy = ay Yj i și j = l….m
În aceste conditii ecuatia Y = Xe + Q + V poate fi descrisa matricial astfel:
Y = AY + Q + V sau (1-A) Y = Q + V
unde: Y reprezinta vectorul coloana privind productia vanduta și incasata.
Q = vectorul coloana privind modificarea stocurilor și soldurilor.
Sistemul se rezolva folosind inversa matricei (l-A)
Deci:
(1-A)-1 (Q+V) = Y
În condițiile în care resursele întreprinderii sunt limitate modelul poate fi folosit în planificarea economico-financiară, ca model de programare liniara, iar pe aceasta bază în alocarea resurselor. Problema care se ridică este aceea a fabricării producției în limita resurselor astfel încât elementele variabilelor Y, V, Q să fie negative, iar profitul să fie maxim.
Gestiunea financiară se sprijină pe decizii de reglare și ajustare a fluxurilor financiare, mărimea și intensitatea lor se cer cunoscute, conduse, gestionate în scopul asigurării fondurilor necesare continuității cu un anumit grad de independență, față de terți ai întreprinderii.
Așa cum am arătat, menținerea echilibrului financiar al întreprinderii este unul din obiectivele managementului financiar.
Menținerea echilibrului financiar este dependent de menținerea unor fluxuri financiare echilibrate.
Întreprinderea este prosperă și cu un înalt nivel de autonomie în condițiile sporirii fondurilor proprii ceea ce aduce o mai mare libertate în formarea și gestionarea capitalului financiar în repartizarea rezultatelor, în structura fondurilor și alocarea resurselor financiare pe destinații capabile să asigure nu numai existenta, ci și dezvoltarea întreprinderii.
Apelând la ciclurile financiare se degajă originea surplusului bănesc față de suma de bani angajată inițial:
M l = M 0 + m, surplus destinat autofinanțării, dezvoltării, plății impozitului către buget, distribuirea de dividende, participarea angajaților la profit, alte destinații.
Este cunoscut că orice fenomen determină un dezechilibru financiar. Acest dezechilibru se elimină sau se echilibrează prin finanțarea necesarului de fonduri solicitat de structura patrimonială nouă. Sursele de capital sunt diferite. Ele sunt înglobate în fluxurile financiare destinate formarii fondurilor necesare.
Prin intermediul fluxului o sursă poate participa la constituirea, finanțarea mai multor fonduri, după cum un fond în unele situații are mai multe destinații, utilizări, acestea fiind asigurate prin intermediul fluxurilor.
În mod tradițional participarea resurselor de finanțare se face prin metoda reziduală specializata, adică o resursă are o destinație precisa. De exemplu amortizarea la fondul de dezvoltare și nu la fondul de rulment. Așa este inițial. Dar, dacă dezvoltarea nu se produce efectiv sau este amânată, atunci amortizarea poate fi folosită pentru acoperirea nevoilor pe termen scurt de exploatare sau să asigure o restituire, rambursare.
Fluxurile apar ca unități de legătură între mărimile de impuls și receptor.
Teoria romanească delimitează fluxurile financiare legându-le de o mișcare bănească generată în compensare de un activ financiar transmisibil.
Acest tratament sărăcește înțelegerea fluxurilor financiare.
Așa cum am arătat sfera fluxurilor financiare după noi este mai cuprinzătoare, combinând din punct de vedere temporar, fluxurile generate de nevoile pe termen lung (pur financiare) cu cele generate de nevoile pe termen scurt (de exploatare).
CAPITOLUL 3
ANALIZA FLUXURILOR FINANCIARE AFERENTE CONSTITUIRII FONDURILOR PROPRII LA S.C. U.C.M. REȘIȚA S.A.
În cursul desfășurării activității, societățile comerciale își constituie o pluralitate de fonduri proprii, care sunt destinate să asigure reproducția economică a unor elemente patrimoniale de activ, să ofere siguranța desfășurării ritmice și continue a activității de exploatare, de investiții și de cercetare dezvoltare sau să acopere o seamă de necesități cu caracter social-cultural, de stimulare materiala a salariaților, precum și alte necesități specifice.
3.1. CONSTITUIREA FONDULUI DE REZERVĂ ȘI UTILIZAREA SA
În contextul tranziției economiei romanești spre o economie de piața de tip concurențial, practica financiară a societarilor comerciale și-a asociat un fond nou – fondul de rezervă. Acest fond are menirea să asigure mijloacele bănești destinate acoperirii unor necesități ce se manifestă în cursul perioadei de gestiune sau/și la finele acestuia, ca urmare a influenței unor factori accidentali, a deciziei de majorare a capitalului social sau a constatării pierderii efectiv inregistrate.
Avându-se în vedere acest rol multiplu, fondul de rezervă să existe în fiecare moment la dispoziția societăților comerciale, întrucât acțiunea factorilor accidentali se poate manifesta oricând. La fel, este posibilă apariția cerinței de majorare a capitatului social, iar concurența trebuie asociată nu numai cu incitarea interesului pentru profit, ci și cu acoperirea unor pierderi. De aceea, în legislația economică este înscrisă o limită minimă a mărimii acestui fond, care se determină prin raportare la capitalul social. Această limită este reglementată în mod imperativ, în țările cu economie dezvoltată, deoarece constituirea fondului de rezervă are efecte directe și asupra presiunii fiscale exercitate de stat asupra societăților comerciale, prin prisma impozitării profitului.
În cazul tarii noastre, aceasta limita a fost fixată, inițial, la 20% din capitalul social pentru societățile comerciale cu capital autohton (și pentru regiile autohtone) și, respectiv la 25% în cazul societăților comerciale cu participare de capital din/și din străinătate. Actualmente, potrivit noilor reglementări vizând impozitarea profitului, limita este una singura – de 20% – pentru ambele categorii de societăți comerciale. Această limită este legată de prelevările directe ce pot fi efectuate din profitul brut pentru alimentarea fondului de rezervă în cursul anului.
Resursele de constituire a fondului sunt următoarele:
disponibilitățile de la finele perioadei precedente, care se reportează (evident, acestea existând doar „în spate” este o perioadă de funcționare în cadrul căreia fondul în discuție s-a și constituit);
prelevările efectuate în cursul perioadei din profitul brut, care nu pot depăși 5% din profitul contabil anual. Aceste prelevări se fac numai dacă nu a fost atinsă limita minimă prevăzută anterior. Ca urmare, în funcție de situația concretă, aceste prelevări pot fi și sub 5% din profitul contabil sau să nu fie efectuate;
sumele rezultate din eventualele reevaluări ale stocurilor materiale în cursul perioadei (după opinia noastră aceste sume apar ca resurse efective doar stocurile reevaluate sunt valorificate în activitatea curentă de exploatare, în procesul investițional propriu sau prin vânzare pe piață. Astfel, este vorba de o înregistrare contabilă artificială, fără suport faptic, concret);
excedentul obținut din vânzarea de acțiuni la un curs „suprapari” (mai mare decât 1), adică la prețuri ce depășesc valoarea nominală a acțiunilor emise.
Utilizarea fondului de rezervă are în vedere:
plățile efectuate în cursul perioadei de gestiune, impuse de situația concretă a societății comerciale cu referire la:
acoperirea eventualelor pierderi din anii precedenți;
majorarea capitalului social prin preluarea unei părți din fondul de rezerva;
micșorarea fondului de rezervă, ca urmare a unor reglementări exprese sau a altor obiective.
Comparând totalul resurselor mobilizate cu totalul utilizărilor date, rezultă mărimea fondului de rezervă în finele perioadei, care se urmărește și din punct de vedere al ponderii sale față de capitalul social. Acest fond se preia ca disponibil la începutul perioadei următoare.
Potrivit actualelor norme metodologice privind întocmirea bugetului de venituri și cheltuieli de către regiile autonome și societățile comerciale cu capital de stat, fondul de rezervă face parte din cea de-a 7 a structură a B.V.C. În această structură se are în vedere posibilitatea constituirii și a altor fonduri – ca rezerve legale. De asemenea, sunt înscrise, în mod distinct, rezervele statutare și alte rezerve.
În mod concret situația fondului de rezervă la S.C. U.C.M.R – S.A.(tabelul 3), în anul 2000, se prezentată astfel:
Tabelul 3
FONDUL DE REZERVǍ
pe perioada 01.01.2000 – 31.12.2000
– mii lei –
Așa cum observă, în cursul anului nu au avut loc modificări importante ale fondului de rezervă, acestea realizându-se doar în trimestrele I și IV. Este vorba de micșorarea fondului de rezervă cu 243.506 mii lei în trim.I și de majorarea acestuia în trimestrul IV, pe seama unei prelevări din profitul brut, în sumă de 326.644 mii lei.
Ponderea fondului de rezervă în capitalul social la finele perioadelor de gestiune a fost deosebit de scăzuta (1,5%, 1,6%), astfel că, dacă societatea comercială ar fi avut profit substanțial, s-ar fi putut realiza prelevări din acest profit – de până la 5% din profitul contabil.
3.2. CONSTITUIREA ȘI UTILIZAREA FONDURILOR DE DEZVOLTARE
În vederea creșterii volumului activelor fixe sau pentru refacerea (înlocuirea) mijloacelor fixe care se scot din funcțiune ca urmare a deprecierii sau a altor cauze, societățile își constituie fondul de dezvoltare (sau investiții).
Resursele de alimentare ale acestui fond sunt următoarele:
eventualul disponibil la începutul perioadei, provenit din neutilizarea integrală a fondului de investiții ce s-a constituit în perioada precedentă;
sumele provenite din valorificarea materialelor rezultate din dezmembrarea imobilizărilor corporale;
sumele din vânzarea activelor și mijloacelor fixe;
amortizarea capitalului imobilizat în active corporale;
extinderea activității în scopul obținerii de profituri suplimentare;
realizarea de investiții destinate protejării mediului înconjurător;
sumele prelevate din profitul net al anului curent;
alte surse proprii.
Destinațiile resurselor proprii menționate vizează:
rambursarea creditelor bancare scadente;
finanțarea investițiilor proprii, cu referire la suma rămasă din resursele proprii, după rambursarea creditelor bancare.
În continuare, în „Bugetul activității de investiții” sunt înscrise cheltuielile de investiții, care se detaliază astfel:
lucrări în continuare;
lucrări noi;
achiziții de bunuri și alte cheltuieli de investitii, cu referire expresă la dotările independente.
Făcându-se comparația între totalul cheltuielilor de investitii și suma netă a resurselor proprii destinate investițiilor, se obține excedentul sau deficitul de resurse proprii.
Deficitul de resurse proprii se acoperă prin:
angajarea de noi credite bancare și alte imprumuturi;
mobilizarea altor resurse;
primirea de alocații de la buget sau fondul special pentru investiții (în cazul unor regii autonome sau al unor societați comerciale cu capital de stat).
Excedentul de resurse proprii se reportează pentru perioada urmatoare.
Utilizarea concretă a fondului de investiții se finalizează prin noi imobilizări corporale, necorporale sau financiare.
Imobilizările corporale au o expresie materială concretă și sunt constituite din terenurile și mijloacele fixe din patrimoniul societății comerciale (regiei autonome).
Imobilizările necorporale reprezintă, ca tratare separată, o noutate pentru microeconomia românească și se referă la cheltuielile de constituire, cheltuielile de cercetare-dezvoltare, concesiunile, licențele, brevetele și alte drepturi sau valori similare, fondul comercial, diverse alte imobilizări necorporale.
Imobilizările financiare constituie, de asemena, o noutate pentru societățile noastre comerciale, fiind legate de funcționarea a două piețe specifice – piața financiară și piața creditului. În această categorie de imobilizari sunt incluse: titlurile de participare; titlurile imobilizate ale activitatii de portofoliu; creanțele imobilizate (cu referire la cele legate de participații, la imprumuturile pe termen lung acordate, la alte creanțe); vărsămintele de efectuat pentru imobilizări financiare.
În mod concret, în anul 2000 fondul de dezvoltare este prezentat în tabelul 4:
Tabelul 4
FONDUL DE DEZVOLTARE
pe perioada 01.01.2000 – 31.12.2000
– mii lei –
Așa cum se observă, la începutul anului S.C. U.C.M.R. – S.A. a pornit cu un disponibil în suma de peste 15 miliarde lei (15.578.237 mii lei), la care s-au adăugat sume provenite din valorificarea materialelor rezultate din dezmembrarea mijloacelor fixe scoase din funcțiune, cifrate la suma de 593.114 mii lei, suma de 117.304 mii lei – provenită din vânzarea unor mijloace fixe, suma de 2.569.401 mii lei – aferentă amortizării capitalului imobilizat în active corporale, precum și suma de 549.263 mii lei – suportata din profitul net al societății comerciale.
În ceea ce privește formarea resurselor proprii în anul 2000, este de remarcat contribuția amortizării capitalului mobilizat în active corporale – care a deținut o pondere de 67,1% în totalul prelevărilor cifrate la suma de 3.829.082 mii lei.
Întrucât societatea comercială nu a avut prevăzute rambursări de credite și plăți de dobânzi la creditele utilizate în anul curent, s-a aflat în situația ca totalul resurselor proprii mobilizate de fondul de dezvoltare să rămână pentru finanțarea investițiilor.
Procesul investițional al S.C. U.C.M.R. – S.A. în anul 2001 a fost însa de mică amploare, totalul resurselor efectiv utilizate în acest scop însumând doar 3.569.592 mii lei – cu repartizarea pe trimestre care este dată în tabelul anterior. Această sumă a reprezentat doar 18,39% din tabelul resurselor proprii rămase pentru finanțarea investițiilor.
Rezultatul final al corelațiilor fondului de dezvoltare s-a concretizat într-un excedent de resurse, în sumă de 15.837.727 mii lei – care s-a înregistrat la finele fiecărui trimestru asa cum se vede în tabelul anterior (rândul 12).
3.3. CONSTITUIREA ȘI UTILIZAREA FONDULUI PENTRU ACȚIUNI SOCIAL – CULTURALE ȘI SPORTIVE
Între funcțiile pe care le îndeplinesc societățile comerciale în cadrul microeconomiei se include și funcția social-culturală. Pentru înfăptuirea acesteia, alături de alte fonduri de salarii, de premiere, de participare a salariațiilor la profit, se constituie și fondul pentru acțiuni social culturale și sportive. În structura noului plan de conturi, acesta a fost inclus în categoria „alte fonduri” (contul 118), renunțându-se la menținerea sa distinctă (prin fostul cont 725).
Aceasta nu înseamnă că este vorba de o scădere a importanței constituirii sale.
Resursele ce participă la alimentarea acestui fond sunt de proveniență diferită, manifestându-se astfel la împletire între mai multe surse posibile (de la beneficiarii fondului însăși, din profitul brut sau chiar de la bugetul public). Aceste resurse sunt:
disponibilul la începutul anului, reportat la finele anului precedent;
contribuții ale salariaților pentru suportarea unei părți din costul biletelor de tratament sau de odihnă de care beneficiază direct, precum și pentru întreținerea propriilor copii sau/și grădinița agentului economic (dacă există asemenea instituții);
sume reținute direct din profitul brut al exercițiului curent, care nu pot depăși o anumită limită este avută în vedere la calculul deducerilor legale cu prilejul dimensionării profitului impozabil – deci se referă la contribuabilii mici și mari aflați sub incidența impozitului pe profit. Pentru anul 1999, prelevările de acest gen se pot efectua în limita unei cote de 1,5% aplicată asupra fondului de salarii realizat anual;
subvențiile de la bugetul public, în cazurile deosebite ale unor regii autonome sau societăți comerciale cu capital de stat;
posibile donații ajutoare și diverse contribuții.
Utilizarea fondului privește acoperirea următoarelor necesități:
costul biletelor de tratament și de odihnă procurate pentru salariații proprii;
cheltuielile de regie ale cantinelor proprii și bufetelor;
cheltuielile de regie și pentru hrană ale creșelor și gradinițelor proprii;
constituirea de locuințe și extinderea bazei materiale;
cheltuielile pentru întreținerea și repararea căminelor proprii de nefamiliști (dacă între timp acestea nu s-au vândut);
cheltuielile pentru întreținerea eventualelor școli aflate sub patronajul agentului economic;
acoperirea parțială a costului transportului la și de la locul de muncă al salariaților;
cheltuielile aferente acțiunilor proprii și pentru unele activități sportive proprii;
diversitate de alte cheltuieli specifice, cum ar fi, de exemplu:
acoperirea unei părți din cheltuielile ocazionate de procurarea de daruri pentru copii salariaților;
acordarea de ajutoare salariaților care au suferit pierderi însemnate în gospodăriile proprii datorită calamitaților naturale;
acordarea de ajutoare pentru acoperirea unei părți din cheltuieli în cazul unor boli grave sau incurabile;
sprijinirea unor activități cu caracter umanitar, filantropic, științific, religios, pentru protecția calității mediului etc.
acordarea a două salarii medii brute pe uzină în cazul decesului unui salariat al societății;
în cazul decesului soțului (soției) sau a unei rude de gradul I (părinți, copii) societatea acordă un salariu mediu brut pe uzină;
un salariu mediu brut pe societate, plătit de societate pentru nașterea fiecărui copil, iar în cazul în care mama nu este salariată, această indemnizație se acorda soțului salariat;
cheltuieli necesare asigurării speciale a salariaților pentru cauze de accident și deces, inclusiv plata primelor de asigurare, conform legislației;
cheltuieli necesare sărbătoririi Crăciunului, a Zilei Copilului și a Zilei de 8 Martie.
Alte utilizări ale acestui fond ar mai fi legate de:
baza turistică și de agrement la societății va fi folosita în comun de către salariați și familiile acestora (indiferent dacă sunt sau nu membrii de sindicat) în baza unui regulament de funcționare a acesteia;
repartizarea locuințelor acordate de către primărie sau devenite libere prin disponibilizare, către salariații societății se va face de către o comisie mixta administrație – reprezentanții salariaților.
Din această enumerare rezultă rolul cu totul deosebit ce revine fondului prezentat, de unde și necesitatea amplificării mărimii sale, față de ceea ce s-a înregistrat până în prezent. În acest mod s-ar realiza și necesara degrevare parțială a bugetului public și a fondurilor speciale constituite la nivelul macrosistemului de unele din cheltuielile efectuate pentru acțiuni similare.
În mod concret, în anul 2000 fondul pentru acțiuni social-culturale și sportive este prezentat în tabelul 5:
Tabelul 5
RESURSE ȘI CHELTUIELI PENTRU ACȚIUNI SOCIAL CULTURALE ȘI SPORTIVE
pe perioada 01.01.2000 – 31.12.2000
– mii lei –
După cum se observă resursele curente ale acestui fond s-au constituit, în totalitate, pe baza contribuțiilor personalului (78.348.000 lei).
Se poate constata și o ușoară creștere a acestor resurse, față de anul 1999, cu circa 18.081.000 lei, ceea ce reprezintă o creștere de aproximativ 30%.
Cea mai mare pondere, în resursele curente, o au contribuțiile personalului pentru întreținerea copiilor la creșă – peste 60%.
În ceea ce privește cheltuielile, acestea au crescut față de anul de bază (1999) cu 15.534.000 lei.
În cadrul cheltuielilor, cea mai mare proporție o dețin cheltuielile de regie pentru cantine (aproximativ 30%), urmate de costul biletelor de tratament și odihna (25%).
Spre deosebire de anul 1999, când diferența între resurse curente și cheltuieli, reprezentă 15.405.000 lei, se constată că în anul 2000 acest ecart s-a micșorat cu 2.547.000 lei, ajungând la suma de 14.858.000 lei.
Această diferență între cheltuieli și resurse este suportată integral din venituri pentru acțiuni social-culturale și sportive în limita aprobată prin legea anuală bugetară.
CAPITOLUL 4
FLUXURILE FINANCIARE ȘI MONETARE EXTERNE LA SOCIETATEA COMERCIALĂ U.C.M.R.- SA
4.1 ANALIZA FLUXURILOR FINANCIARE DE IEȘIRE
Fluxurile financiare de ieșire concretizează ansamblul impozitelor, taxelor și contribuțiilor, pe care societatea comercială le datorează față de bugetul administrației centrale de stat, față de bugetul local, către fondurile speciale și bugetul asigurărilor sociale de stat.
În mod concret, la S.C. UCMR S.A., în anul 2000, a fost vorba despre o datorie financiară globală în sumă de peste 68 de miliarde de lei așa cum rezultă din datele cuprinse în formularul 28 – Anexa 5d a Bilanțului contabil – care este redată în următoarele pagini.
Din această sumă, suma de 45.886.943 mii lei, adică 67,29% din totalul obligațiilor financiare, s-a datorat către Bugetul administrației centrale de stat (reținut sub titulatura de bugetul de stat).
Structural, obligațiile față de bugetul de stat se prezintă astfel:
11.756.943 mii lei = 25,62 %, impozit pe profit :
7.436.329 mii lei = 16,21 %, impozit pe salarii ;
14.106.221 mii lei = 30,74 %, T.V.A.;
237.675 mii lei = 0,52 %, taxe vamale ;
560.762 mii lei = 1,22 %, impozit pe dividende ;
11.789.013 mii lei = 26,69 %, majorări și penalități pentru neplata în termen a obligațiilor către bugetul de stat.
De reținut este faptul că obligațiile aferente anului 2000 au însumat 24.208.260 mii lei, adică 52,76 % din totalul sumei de 45.886.943 mii lei, restul provenind din obligațiile anului precedent.
Din totalul acestei obligații financiare globale, S.C. UCMR S.A. nu a virat la bugetul de stat decât suma de 1.088.836 mii lei, adică 2,37 % din suma datorată – ceea ce este foarte, foarte puțin. Ca urmare, la finele anului 2000, S.C. UCMR S.A. a rămas cu datori față de bugetul de stat în sumă de 44.798.107 mii lei, din care :
suma de 41.214.888 mii lei a fost scadentă până la 31.12.2000 (92 % din total);
suma de 3.583.219 mii lei este scadentă în anul 2001 (8 % din total).
În structura prezentată, fluxurile financiare către Bugetul de Stat înregistrează următoarele aspecte principale :
impozitul pe profit, determinat în principal de gradul de rentabilitate al activității economice de exploatare, precum și de prevederile fiscale în domeniu, se remarcă prin o pondere importantă a acestuia în cadrul obligațiilor bugetare.
Datorită potențialului financiar diminuat al agenților economici, privind plățile aferente acestui flux financiar și a blocajului financiar, plățile efective au fost realizate într-o proporție mult mai mică față de fluxul financiar real inițial stabilit.
Analizând volumul activității principale exprimate anterior sub aspectul eficienței, rezultă următoarele :
1. Nivelul total de costuri la 1.000 lei
venituri, din care 995,7 lei
– din activitatea de exploatare 769,3 lei
2. Rata profitului brut 0,65 %
3. Rata profitului net 0,46 %
Analiza detailată a structurii veniturilor din exploatare raportate la 31.12.2000 evidențiază influențe sectoriale :
73,98 provin din producția vândută în anul 2000
25,97 provin din producția stocată
0,05 provin din alte venituri din exploatare
Analiza ponderii structurale a veniturilor totale:
Pondere
– venituri din exploatare 90,37 %
– venituri financiare 9,49 %
– venituri excepționale 0,14 %
Analizând ponderea structurală a cheltuielilor totale sub aspectul factorilor de influență, reținem următoarele concluzii :
Pondere
– cheltuieli de exploatare 69,82 %
– cheltuieli financiare 18,31 %
– cheltuieli excepționale 11,87 %
Cheltuielile de exploatare înregistrate la 31.12.2000 se prezintă astfel :
Pondere
– cheltuieli materiale 39,41 %
– lucrări și servicii executate de terți 7,06 %
– impozite, taxe și vărsăminte asimilate 1,05 %
– cheltuieli cu personalul 42,50 %
– amortizare 2,45 %
– alte cheltuieli de exploatare 7,53 %
Se remarcă funcția impozitului pe profit de sursă certă de alimentare cu venituri a bugetului public, în vederea asigurării mijloacelor financiare necesare îndeplinirii drepturilor fundamentale ale cetățenilor cu privire la învățământ, sănătate, cultură și artă, sport, apărare națională și ordine publică, protecție socială, precum și pentru finanțarea unor acțiuni și obiective economice de interes național, mai ales în domeniul infrastructurii.
În concluzie, față de impozitul pe profit datorat, în sumă de 11.756.943 mii lei, societatea comercială nu a virat la bugetul de stat decât suma de 713.317 mii lei, reprezentând 6,07 % din obligația financiară cu acest titlu. În consecință, societatea comercială mai are de virat în contul acestei obligații financiare suma de 11.043.626 mii lei, din care :
10.907.355 mii lei reprezintă obligații restante din perioadele precedente :
136.271 mii lei reprezintă obligația anului 2000.
Impozitul pe salarii reprezintă o obligație fiscală anexată în sarcina salariaților, care potrivit asietei sale se calculează de către societățile comerciale, se stopează la sursă și se virează lunar la bugetul de stat.
În cadrul S.C. UCMR S.A. acest impozit a însumat 5.575.328 mii lei în anul 2000, la care s-a adăugat o restanță, în sumă de 1.861.001 mii lei, din perioada precedentă, ajungându-se la o datorie totală în sumă de 7.436.329 mii lei.
Lipsa cronică a lichidităților necesare la S.C. UCMR S.A a determinat o gravă subalimentare a bugetului de stat cu venitul ce i s-ar fi cuvenit. Astfel, în anul 2000, s-au efectuat vărsăminte de numai 46.220 mii lei, adică 0,62 % din obligația totală menționată anterior. Ca urmare, S.C. UCMR S.A. datorează bugetului de stat, în numele salariaților săi, suma de 7.390.109 mii lei.
Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect, care se stabilește asupra operațiunilor privind transferul proprietății bunurilor, precum și asupra celor privind prestările de servicii. Valoarea adăugată este echivalentă cu diferența dintre vânzările și cumpărările în cadrul aceluiași stadiu al circuitului economic.
Taxa se aplică asupra tranzacțiilor fiecărui stadiu al circuitului economic și reprezintă un venit al bugetului de stat.
Taxa pe valoarea adăugată datorită schimburilor comerciale pe care agenții economici le realizează în scopul obținerii producției de bază participă în cadrul fluxurilor financiare ale bugetului de stat cu cea mai mare valoare, datorită în primul rând unui flux mai ridicat al ieșirilor în vânzări, ceea ce constituie un fenomen pozitiv față de fluxul intrărilor de valori materiale.
Un aspect aparte în raportarea acestui flux financiar se localizează în faptul că agenții economici lucrează producție de complexitate ridicată și cu ciclul lung de fabricație ceea ce produce și în cadrul taxei pe valoare adăugată un decalaj valoric având în vedere componentele comerciale ale societății, respectiv de aprovizionare și vânzare.
Având în vedere această considerație, taxa pe valoarea adăugată colectată față de taxa pe valoare adăugată deductibilă este superioară, ceea ce conduce în mod direct la creșterea fluxului financiar de ieșire față de bugetul de stat.
La fel ca și în cazurile precedente, fluxul financiar real privind plățile de această natură s-au situat la un nivel diminuat având aceeași cauză principală a blocajului financiar.
Corespunzător corelației dintre T.V.A. colectată și T.V.A. de dedus, în anul 2000, S.C.UCMR S.A. a rămas cu T.V.A de plată în sumă de 6.973.103 mii lei, la care se adaugă restanța din trecut, în sumă de 7.133.118 mii lei, ajungându-se la suma totală de 14.106.221 mii lei.
Vărsămintele efective realizate în 2000 cu acest titlu au însumat numai 91.624 mii lei, reprezentând doar 0,65 % din totalul obligației fiscale. În consecință, societatea comercială are o datorie față de bugetul public, cu titlu de T.V.A. în sumă de 14.014.597 mii lei.
Taxele vamale de la persoanele juridice se datorează peste cea mai mare parte a importurilor realizate de acestea.
Toate taxele vamale, indiferent de cuantumul lor, sunt trecute într-un tabel care poartă denumirea de tarif vamal. În tariful vamal sunt specificate pentru fiecare grupă de produse individuale taxele vamale care se aplică. România practică taxe vamale autonome și taxe vamale preferențiale.
Taxele vamale bazate în principal pe relațiile de import-export ale agentului economic au înregistrat în cadrul fluxului financiar față de bugetul de stat o pondere mică raportată la celelalte fluxuri de această natură dar absolut necesară la asigurarea resurselor materiale necesare și a realizării schimburilor comerciale cu parteneri externi.
Fluxul financiar real privind plățile către bugetul de stat de această natură a fost realizat integral având în vedere rigorile fiscale în domeniu, de predare și ridicare din vamă, a valorilor materiale intrate în circuitul economic de această categorie (import-export).
Întrucât regimul taxelor vamale este “ mai strâns “ decât în cazul celorlalte obligații fiscale, S.C. UCMR S.A. a virat la bugetul de stat suma de 237.675 mii lei cu acest titlu, adică exact cât s-a datorat.
Ponderea acestor taxe vamale este de numai 0,98 % în totalul obligațiilor fiscale constituite în anul 2000 față de bugetul de stat.
Dividendele sunt supuse impozitării, prin reținere la sursă, cu o cotă de 5 % din suma acestora.
Termenul “ dividend “ include orice distribuire în bani sau în natură, în favoarea acționarilor sau asociaților, din profitul stabilit pe baza bilanțului contabil anual și a contului de profit și pierderi, proporțional cu cota de participare la capitalul social.
Impozitul pe dividende cuvenite acționarilor, datorită realizării unei rentabilități ridicate a generat o obligație mai mare din partea societății pentru dividende de plătit către aceștia.
În corelație directă cu volumul acestor dividende impozitul datorat sub forma fluxului financiar către bugetul de stat, pe baza prevderilor fiscale aplicate (Ordonanța Guvernului nr.26 din 18 august 1995), s-a constituit într-o sarcină bugetară a agentului economic.
Pentru anul 2000, impozitul pe dividende calculat de S.C.UCMR S.A. a însumat 431.944 mii lei, iar la finele anului 2000 a rămas de realizat un impozit pe dividende în sumă de 560.762 mii lei (inclusiv restanța din anul precedent), întrucât societatea comercială n-a făcut, în 2000, nici un virament cu acest titlu.
Majorările de întârziere, privind neplata în termen a obligațiilor către bugetul de stat pe baza analizei, constituie un flux financiar determinat de faptul că societatea comercială nu a realizat plățile către bugetul de stat, ceea ce demonstrează efectele blocajului financiar. Acest flux financiar constituie un motiv în plus de aprofundare privind corelarea plăților în ansamblul societății cu cele necesare fi efectuate și către bugetul de stat.
Fluxul financiar de această natură fiind un flux de apreciere a potențialului financiar al societății comerciale, el a fost impus de normele fiscale apărute cu privire la încheierea bilanțului contabil pe 2000.
Dată fiind întârzierea aceasta permanentă a plăților către bugetul de stat, SC UCMR SA are datorii de această natură de mare amploare, însumând 11.789.013 mii lei, adică 25,69 % din totalul obligațiilor față de bugetul de stat.
Fluxurile financiare către bugetul local sunt constituite pe seama următoarelor destinații bugetare :
taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat ;
impozitul pe teren și clădiri ;
taxa asupra mijloacelor de transport ;
impozitul pe venitul persoanelor juridice nerezidente în România ;
majorări de întârziere ;
alte impozite și taxe datorate bugetului local.
În raport de structura impozitelor și taxelor locale, bazele de determinare a acestora o constituie valoarea din patrimoniu privind clădirile și alte construcții cu caracter special precum și dreptul de folosință asupra bunurilor proprietatea de stat până la obținerea titlului de proprietate asupra acestora.
Taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat se plătește pentru terenurile proprietate de stat utilizate în alte scopuri decât pentru agricultură sau silvicultură de către societățile comerciale. Această taxă este anuală, stabilită în lei pe metru pătrat de teren, diferențiată pe categorii de localități, iar în cadrul localităților pe zone.
Un capitol aparte al fluxurilor financiare generate între societate și bugetul local, se manifestă asupra impozitului aplicat asupra persoanelor juridice nerezidente în România, conform Decretului nr.276 din anul 1973.
Această categorie de impozit a apărut ca urmare a colaborărilor societăților comerciale cu diverse și diferite firme din străinătate, al căror specific de activitate se încadrează în profilul de fabricație din societate.
Volumul și ponderea acestei categorii de flux financiar este destul de însemnată în ansamblul fluxului financiar către bugetul local, fapt ce demonstrează că în scopul integrării producției realizate cu spațiile comerciale europene, constituie o preocupare fundamentală de natură economică și financiară din partea societății.
Acest impozit se determină pe baza contravalorii în lei a colaborărilor respective pe care firmele nerezidente le-au realizat cu S.C. UCMR SA precum și pe baza convențiilor încheiate de România și statele din care provin firmele respective, în vederea evitării dublei impuneri a venitului realizat pe teritoriul României.
La fel ca și în cazul bugetului de stat, și datoriile față de bugetul local regăsite în cadrul fluxului financiar au fost dominate de blocajul financiar. Acest fapt a influențat încărcarea fluxurilor financiare menționate cu majorări și penalități de întârziere pentru nevirarea în termen a acestora. Această situație a determinat și poate determina în continuare un flux financiar negativ, prin creșterea efortului financiar în detrimentul utilizării capacității financiare în scop strict economic, de dezvoltare și relansare a procesului economic privind fabricația produselor și asigurarea bazei materiale.
În cadrul fluxurilor față de bugetul local prin ieșirile către acesta și având în vedere impozitul pe clădiri, analiza acestuia trebuie corelată cu efectele reevaluărilor de mijloace fixe care a avut loc în anul 1994, mărindu-se concomitent și capitalul social al societății.
Reevaluarea menționată mai sus a produs o creștere a fluxului financiar de acest gen, fiind posibil ca și în perioada următoare, prin acțiuni de reevaluare asemănătoare, fluxurile de acest gen să înregistreze o nouă creștere.
Fluxurile financiare determinate de relațiile cu bugetul local privind taxele asupra mijloacelor de transport deținute de agentul economic, a fost generat în cadrul societății comerciale U.C.M.R. S.A. de existența unui parc auto dotat cu tipuri și capacități diferite, corelat cu specificul producției și necesitățile de transport intern și de realizare a procesului de aprovizionare tehnico-materiale.
Acest flux se regăsește la ora actuală în proces de transformare, datorită modificărilor structurale intervenite în parcul auto, cu influența directă în capacitatea cilindrică a motoarelor cu care sunt dotate, acesta fiind elementul de bază în determinarea mărimii acestui flux financiar.
Global, față de bugetul local, S.C. U.C.M.R. S.A. a însumat 3.050.392 mii lei, din care suma de 2.021.608 mii s-a constituit în anul 2000.
Vărsămintele efective totale au însumat 1.155.118 mii lei, reprezentând 37,87 % din datoria totală menționată anterior.
Față de corelația cu bugetul de stat, în acest caz situația este mult mai bună, dar este departe de ceea ce ar fi trebuit să fie.
Cea mai mare datorie restantă s-a înregistrat la impozitul la clădiri și impozitul pe teren, care cu suma de 1.260.256 mii lei deține o pondere de 66,49 % din totalul restanței înregistrate.
Referitor la fluxurile financiare de ieșire către bugetul asigurărilor sociale și alte fonduri, s-a constatat că, având în vedere baza de determinare, reieșită din volumul cheltuielilor cu personalul, aceasta a înregistrat un volum ridicat corelat direct cu volumul cheltuielilor cu personalul datorită negocierilor intervenite pe baza contractului colectiv de muncă și a indexărilor aplicate de societatea în cursul anilor 1999 și 2000 precum și din perioadele anterioare.
Ponderea determinată în volumul fluxului de acest gen s-a constatat că îl deține contribuția la asigurările sociale, precum și contribuția unității la fondul de șomaj având în vedere faptul că aceste două feluri de contribuții constituie baza principală de finanțare a bugetului republican în domeniul asigurărilor sociale și protecției sociale.
Ieșirile pe linia acestui flux din cadrul societății către bugetele de acest fel, s-a constatat că au înregistrat o participare diminuată, cauza localizându-se în capacitatea financiară, diminuată la rândul ei de fluxul financiar general al încasărilor privind producția fabricată și livrată.
În cazul fondurilor speciale, S.C. U.C.M.R. S.A. a efectuat vărsăminte în sumă de 320.488 mii lei, care reprezintă 7,41 % din obligațiile totale, în sumă de 4.323.373 mii lei.
Pentru asigurările sociale, obligația totală de plată a însumat 14.933.368 mii lei, iar vărsămintele efective au fost în sumă de 1.096.078 mii lei, reprezentând doar 7,34 % din suma menționată.
În fine, la nivel global, așa cum am amintit la început obligațiile financiare ale S.C. U.C.M.R. S.A. au însumat peste 68 miliarde lei (68.194.076 mii lei), din care obligația constituită în 2000 a fost în sumă de 34.923.615 mii lei. Vărsămintele totale ale S.C. U.C.M.R. S.A. au fost în sumă de 3.660.520 mii lei, ceea ce înseamnă doar 5,37 % din total. Ca urmare, S.C. U.C.M.R. S.A. are o datorie financiară extrem de mare, care însumează 64.533.556 mii lei.
4.2. FLUXURILE MONETARE DE INTRARE – IEȘIRE
Fluxurile monetare privind creditele bancare, precum și finanțările de la acționarul principal la nivelul anului 2000 au înregistrat un flux atât la intrări, cât și la ieșiri în continuă mișcare, fapt determinat de următorii factori :
cuprinderea societății comerciale în Programul de Restructurare și Redresare financiare al Guvernului nr.13 din 1995, fenomen ce a necesitat susținere financiară din partea A.P.A.P.S., privind accelerarea structurală a programului de restructurare;
nevoia de creditare din partea societății comerciale către bancă privind obținerea și utilizarea unor credite pe obiect de creditare, având ca scop principal realizarea unor produse de mare complexitate în sistemul hidroenergetic al țării, precum și de realizare a unor contracte de export în același domeniu de fabricație.
Pe lângă creditele de la A.P.A.P.S., privind măsuri tehnologice și îmbunătățirea sectorului de mașini unelte de performanță și capacitate de prelucrare ridicată, societatea comercială a înregistrat și intrări de credite de la A.P.A.P.S., din Fondul de Redresare Financiară utilizat pentru achitarea datoriilor privind consumurile tehnologice de energie electrică și gaz metan.
Fluxurile monetare de natura creditelor bancare și a creditelor de la A.P.A.P.S. au fost influențate în mod diferențiat privind dobânzile plătite pentru acestea, având în vedere faptul că pentru creditele de la A.P.A.P.S., societatea comercială nu a achitat dobânzi, în timp ce creditele bancare au cunoscut, în raport de situația economică generală, un volum însemnat și fluctuant în raport de deciziile economice ale băncii creditoare (Banca Comerciala Română).
La data documentării, societatea comercială U.C.M.R. S.A. a realizat parțial utilizarea creditelor primite de la A.P.A.P.S. privind măsurile de restructurare, având în continuare disponibilități bănești de acest fel pentru îndeplinirea fizică a achiziționării de noi mașini și utilaje performante.
Parțial, creditele din Fondul de redresare pentru energie electrică și gaz metan au fost rambursate, având la bază graficele anexate la contractele de credit încheiate de societatea comercială cu A.P.A.P.S., precum și avantajele substanțiale oferite de A.P.A.P.S., de rambursare a acestora în termene de câte trei ani de la data acordării.
În ceea ce privește totalitatea împrumuturilor și datoriilor asimilate pe anul 2000, acestea se prezintă concret sub forma următorului tabel :
Tabelul 6
Situația împrumuturilor și datoriilor asimilate la 31.12.2000
Astfel, din tabel se evidențiază faptul că soldul la începutul perioadei corespunzător împrumuturilor totale și datoriilor asimilate reprezintă 8.360.000.000 lei, iar soldul la finele perioadei corespunzător acelorași împrumuturi și datoria asimilată reprezintă 18.687.000.000 lei, ceea ce reprezintă o creștere de peste de 2,2 ori a împrumuturilor și datoriilor asimilate de la începutul anului 2000 până la finele acestuia.
Se poate constata și faptul că în totalul împrumuturilor și datoriilor asimilate la începutul perioadei, creditele bancare interne reprezintă 93 % (7.760.000.000 lei), iar la finele perioadei, creditele bancare interne reprezintă doar 50 % din totalul împrumuturilor și datoriilor asimilate deși ecartul existent între soldul creditelor bancare interne la finele perioadei și soldul la începutul perioadei al acestora, este 1.600.000.000 lei.
Se mai poate constata și faptul că societatea comercială U.C.M. S.A. REȘIȚA nu a recurs la nici un credit extern, iar dobânzile aferente creditelor bancare au înregistrat o creștere de la 0 (la începutul perioadei) la 402.000.000 (la finele perioade).
În decursul anului 2000 societatea comercială a mai primit de la A.P.A.P.S. și 5,5 miliarde lei pentru măsuri din Programul de Restructurare Financiară, precum și credite din fondul de redresare (energie electrică și gaze naturale) în valoare de 2,9 miliarde lei.
Anexăm în continuare și situația creditelor la 31 decembrie 2000 (tabelul 7).
Tabelul 7
Situația creditelor la 31.12.2000
– mii lei –
CAPITOLUL 5
POSIBILITĂȚI DE PREVIZIONARE A FLUXURILOR MONETARE ȘI FINANCIARE
5.1. TABLOUL FLUXURILOR MONETARE ȘI FINANCIARE LA NIVELUL SOCIETĂȚII COMERCIALE
Tabloul fluxurilor monetare și financiare ale societății comerciale (tabelul 8), evidențiază, în mod sintetic, parcurgerea valorilor bănești intrate în circuitul economic al societății comerciale pentru realizarea obiectului activității de bază.
Principalele elemente care determină directionarea fluxului, precum și marimea numerarului net, este determinată de urmatoarele elemente:
volumul veniturilor, defalcate pe structura raporturilor bilanțiere, și anume : din exploatare, din activitatea financiară și din venituri exceptionale.
volumul cheltuielilor, generate pe parcursul exercițiului financiar, având în vedere structura și corelația cu veniturile ;
profitul net ca rezultat al marimii și influenței veniturilor și cheltuielilor.
Pe baza elementelor enumerate mai sus, precum și a variației stocurilor, cerințelor și a datoriilor față de furnizori și client, precum și a altor datorii, se determină fluxul de numerar (tabelul 9) din activitatea de exploatare.
Fluxul de numerar din activitatea de investitii, ca parte componentă a activității generale a societății comerciale este determinat de urmatoarele elemente :
sume din vânzarea și valorificarea activelor și mijloacelor fixe ;
credite angajate de societate cu această destinație ;
cheltuieli efectuate pentru realizarea obiectivelor de investiții.
Fluxurile din activitatea financiară sunt determinate, în principal, de volumul de credite necesar finantarii obiectului de activitate curentă, precum și de rambursările realizate de societatea comercială într-o anumită perioadă analizată.
În afara elementelor de influență, asupra fluxului de numerar enumerat mai sus, fluxul de numerar mai este influențat și de volumul capitalurilor propriu existent la nivelul societății comerciale, precum și de existența sumelor de regularizat, consemnate în structura bilanțului, la finele exercițiului financiar.
Toate elementele menționate determină în final fluxul de numerar net, care corespunde la nivelul bilanțului și a influențelor structurale cu disponibilități banești existente în conturile curente ale societății comerciale.
Analiza și posibilitățile de interpretare reale a fluxurilor monetare și financiare, au ca bază de determinare datele cuprinse în bilanțul contabil al societății comerciale și formularele anexă la bilanț.
Această corelație permite nivelului decizional din cadrul societății comerciale, să observe în mod riguros influențele negative asupra fluxului de numerar net, în vederea stabilirii unor orientări viitoare, de redresare și eliminare a elementelor și nodurilor economice și comerciale care generează aceste influențe.
Previzionarea financiară privită ca o necesitate în cadrul unei societăți comerciale se regăsește într-o strânsă legătură interdependentă cu activitatea economica și comerciala a societății comerciale, precum și cu factorii de conjuctură economică aflați în acțiune la un moment dat.
Din acest punct de vedre, trebuie arătat că faptul că, previzionarea financiară își corelează puterea de acțiune, în primul rând în cadrul unei societăți comerciale, cu volumul contractelor economice de vânzare, precum și cu realizarea bazei tehnico-materiale.
Influentele de orice natura apărute în acest domeniu, pot influenta intr-un mod direct starea de previziune financiară, prin adăugarea unor efecte pozitive sau negative, comparativ cu previziunea inițiala.
În primul rând, previziunea financiară se întemeiază pe realizarea unei cifre de afaceri, în așa fel încât să sigure sursele de încasare necesare realizării tuturor sarcinilor financiare, pe care societatea le are de îndeplinit, atât fata de creditori, cat și fata de sistemul bugetar al tarii.
La rândul ei, cifra de afaceri ca indicator economic al societății, se dezvolta în condițiile acțiunii unor factori de conjuctură economică, de structura producției fabricate și nu în ultimul rând, de factorul inflaționist ce acționează în etapa previzionată.
În acest sens, se are în vedere creșterea și influența prețurilor, atât în calitate de furnizor-producător, cât și de beneficiar al bunurilor materiale aprovizionate pentru realizarea obiectului de activitate.
În această ultimă situație, un rol important îl deține structura furnizărilor cu care societatea comerciala în cauza intra în relații contractuale pentru asigurarea materiei prime, precum și de oferta de piața privind posibilitățile de aprovizionare.
Ca specific, în domeniul construcțiilor de mașini, S.C. U.C.M.R. – S.A. Reșița, beneficiază de o rețea de furnizori bine stabiliți și cu vechime de colaborare. Această stare de fapt se explică prin faptul că societatea comercială produce echipamente și motoare care au caracter de unicat și o mare complexitate de execuție.
Tabelul 8
Tabloul fluxurilor monetare și financiare al S.C. U.C.M.R.- S.A.
mil.lei
Tabelul 9
Flux de numerar
– mil. lei –
NOTA : S1 = începutul perioadei.; S2 = sfârșitul perioadei
mil. lei
mil. lei
Stadiul realizării acordurilor de conciliere
mil. lei
În aceasta situație, ofertele de asigurare a bazei materiale nu cunosc o întindere prea mare, datorită specificului menționat anterior.
Aceeași situație de unicitate a beneficiarilor produselor fabricate se regăsește și în cadrul producției fabricate și livrate.
Principalii beneficiari mari ai producției fabricate se regăsesc într-un număr destul de restrâns (RENEL, S.N., CFR, SISTEM NAVAL etc.), ceea ce crează și restrângerea spațiului comercial de ofertare și contactare a producției fabricate.
Bazat pe elementele menționate anterior, se poate concluziona faptul că previzionarea financiară în cadrul S.C. UCMR – S.A. este condiționată în mod exclusiv de următorii factori:
existența unei piețe de desfacere și de aprovizionare strict dimensionată, atât în structura furnizărilor, cât și beneficiarilor;
evoluția preturilor de desfacere și de aprovizionare, prin efectul indicelui de inflație, care în structura comercială a societății are o mare influență asupra rolului previzional de natură financiară;
blocajul financiar major, creat și menținut în economie, și în special pe ramurile de bază ale acesteia, cu care societatea comercială are încheiate o mare diversitate de legături financiare;
gradul de fiscalitate ridicat și fluctuant, atât în domeniul datoriilor certe ale societății comerciale față de sistemul bugetar, cât mai ales a majorărilor de întârziere pentru neplata acestora.
La cele arătate mai sus se adaugă și efectul de creditare insuficientă, apărut în ultimii ani în sistemul bancar, precum și a unor nivele de dobânzi practicate în acești ani, nivele de adevărată sufocare financiară.
În ideia aspectelor menționate, previzionarea financiară, la nivelul unei societăți de mărimea S.C. UCMR – S.A. Reșița, este foarte mult îngreunată a se realiza pe o perioada de timp îndelungată.
În aceasta situație, previziunile financiare care se pot adopta, sunt cele pe un termen mai scurt (3-6 luni), previziuni care pot cuprinde în conținutul lor influentele ce pot apărea din acțiunea factorilor de piață și preț.
În scopul realizării unui cadru mai stabil de previzionare financiară, și având în vedere potențialul tehnic și uman al societății comerciale, S.C. UCMR – S.A. Reșița ar trebui să dea prioritate producției și desfacerii către beneficiarii ei externi, ale căror plăți în valută ar putea să înlăture mai eficient efectele negative ale inflației și blocajului financiar.
5.2. TABLOUL DE FINANȚARE AL SOCIETĂȚII COMERCIALE
Pentru a surprinde, fluxurile nete de trezorerie, practica financiară a elaborat tabloul de finanțare, pe baza bilanțului și a contului de rezultate. Bilanțul descrie situația întreprinderii, la un moment dat, ca rezultat al fluxurilor fizice și financiare, iar contul de rezultate înregistrează cheltuielile și veniturile ocazionate de aceste fluxuri.
Separând cheltuielile plătibile în cursul exercițiului financiar, de cele a căror plata este scadenta în exercițiile următoare și veniturile incasabile în cursul exercițiului, de cele incasabile în viitor, se poate determina situația trezoreriei, respectiv fluxul monetar net al exercițiului (cash-flow).
Scopul elaborării acestui al treilea document informațional este de a explica formarea fondului de rulment și relația acestuia cu soldul de trezorerie, prin intermediul fluxurilor monetare (de încasări și plăți) ale exercițiului încheiat. Se stabilește, în principal, pe baza a două bilanțuri succesive și explica legătura intre partea de sus și partea de jos a bilanțului, prin intermediul variației fondului de rulment. Prima parte a tabloului de finanțare anulează modul cum s-a realizat, în dinamica, echilibrul structural intre elementele stabile ale bilanțului (utilizării și resurse stabile), iar a doua parte analizează cum s-a utilizat fondul de rulment în asigurarea echilibrului funcțional intre elementele ciclice ale bilanțului (utilizări și resurse ciclic) și al echilibrului monetar dintre încasări și plăți. Ecuația fundamentală, pe care o explică tabloul de finanțare este următoarea:
ΔFR = ΔNFR + ΔTN,
respectiv, variația fondului de rulment, rezultată în partea de sus a bilanțului, este reconstituibil, prin acumularea variației nevoii de fond de rulment cu variația trezoreriei nete (cash-flow-ul). Modificarea nevoii de fond de rulment determină ameliorarea sau degradarea fondului de rulment.
Pentru elaborarea tabloului de finanțare se parcurg două faze:
determinarea variației fondului de rulment, ca urmare a modificării structurii capitalurilor (în partea superioară a bilanțului);
determinarea variației trezoreriei nete, ca urmare a modificării nevoii de fond de rulment (partea de jos a bilanțului), articulata cu variația fondului de rulment.10
Prin intermediul tabloului de finanțare se evidențiază fluxurile de resurse financiare mobilizate de întreprindere.
de autofinanțare (interne);
din aport de capital și din împrumuturi (externe) și utilizarea acestor resurse financiare pentru:
investiții
plata dividendelor
rambursarea împrumuturilor.
Analiza acestor fluxuri financiare pornește de la constatarea, în bilanțurile succesive, a unui flux de resurse. Atunci crește un post de pasiv spre exemplu, ca urmare a unui aport nou de capital) sau scade un post de activ (exemplu, amortizarea activelor fixe). În cadrul unui flux de alocare a capitalurilor bănești, atunci crește un post de activ (exemplu, cumpărarea de materii prime și/sau active fixe) sau scade un post de pasiv (de exemplu, achitarea unei datorii).
Se reține astfel, că trezoreria se modifică nu numai ca efect al cheltuielilor și veniturilor exercițiului, ci și ca urmare a variației stocurilor de active și a soldurilor de datorii, la sfârșitul perioadei față de începutul perioadei de gestiune.
În cursul exercițiului, devin plătibile cheltuieli efectuate în exercițiul anterior. Tot astfel devin încasabile, în cursul exercițiului, venituri înregistrate în exercițiul anterior. De asemenea, venituri și cheltuieli ale exercițiului devin realizabile în exercițiul următor.
În plus trezoreria întreprinderii, fiind unică, ea variază și în raport de cheltuielile plătibile pentru investiții și ca urmare a fluxurilor de capital și de dobânzi, rezultate din operații financiare și excepționale ale întreprinderii, în cursul exercițiului.
În sinteză, tabloul de finanțare reflectă fluxurile de resurse financiare stabile (permanente) și cele pe termen scurt (ciclice, temporare) fiind astfel un instrument principal al gestiunii financiare pentru analiza și previziunea variației fondului de rulment și a variației trezoreriei nete.
Excedentul brut al exploatării, evidențiat în contul de rezultate, reprezintă sursa potențiala pentru capacitatea de autofinanțare a întreprinderii :
vânzări
– consumuri de material și servicii cumpărate din afară.
– cheltuieli de personal
= Excedentul brut al exploatării
– dobânzi
– impozit de profit
= capacitatea de autofinanțare
Capacitatea de autofinanțare apare, la rândul sau, ca o sursa stabilă care permite finanțarea investițiilor, rambursarea împrumuturilor financiare contractate în anii anteriori și plata dividendelor către proprietarii întreprinderii. Plata dividendelor reprezintă, deci, o alocare definitivă de fonduri în partea superioară a bilanțului, iar cele neplătite se regăsesc în fondul de rulment, pentru finanțarea ciclului de exploatare.
Dacă autofinanțarea nu este suficientă pentru nevoile de finanțare stabilite menționate mai sus, atunci întreprinderea va solicita noi surse externe stabilite : aport nou de capital, împrumuturi financiare noi, cesiuni de active fixe.
Întreaga politica financiară, privind partea superioara a bilanțului, se va reflecta în variația fondului de rulment, respectiv, în condițiile de finanțare a activității de exploatare și, mai departe, se va reflecta în variația trezoreriei nete. În fond variația fondului de rulment nu reprezintă decât o influență potențială asupra trezoreriei nete. Aceasta din urmă este dependentă, în egală măsură, de variația stocurilor și creanțelor pe termen scurt ale întreprinderii și de variația creanțelor de trezorerie.
Creșterea fondului de rulment este dovada îmbunătățirii structurii financiare a întreprinderii, respectiv creșterea resurselor stabile, în raport cu nevoile permanente. Aceași creștere demonstrează capacitatea întreprinderii de a degaja lichidități atât în partea superioară, cât și în cea inferioara a bilanțului și de a-și îmbunătății sensibil situația trezoreriei.
Dimpotrivă, scăderea fondului de rulment este dovada unui dezechilibru financiar : nevoi permanente sunt acoperite cu resurse pe termen scurt. Această situație, corelată cu creșterea nevoii de fond de rulment, conduce la un dezechilibru cronic al trezoreriei, la creșterea riscului de faliment al întreprinderii.
În concluzie, pentru a judeca situația financiară a întreprinderii, se analizează bilanțurile succesive care permit aprecierea stării și evoluției echilibrului financiar și-a îndatoririi acestuia. Pentru a cerceta cauzele acestei situații financiare, pentru a înțelege evoluția sa și pentru a face previziuni, se studiază :
fluxurile de venituri și cheltuieli din contul de rezultate (studiul rentabilității economice) ;
fluxurile de investiții, în active fixe și circulante și de finanțare a acestora din tabloul de finanțare ;
decalajele între nașterea fluxurilor financiare și realizarea lor efectiva în cadrul trezoreriei, evidențiate, de asemenea, în tabloul de finanțare.
Situația financiară din bilanțul de la încheierea exercițiului, este, deci, consecința situației financiare de la începutul exercițiului și a fluxurilor financiare, realizate de întreprindere în cadrul exercițiului și evidențiate în contul de rezultate și în tabloul de finanțare (tabelul 10).
Astfel se iau în calcul datele din bilanțul de la începutul și de la sfârșitul anului și datele din contul de rezultate al exercițiului încheiat.
Tabelul 10
TABLOUL DE FINANȚARE
În consecință, se poate constata că nevoile permanente de alocare a capitalurilor bănești ale întreprinderii ( achiziții de utilaje, plata dividendelor, rambursarea împrumuturilor) s-au acoperit din autofinanțare, dar se poate constata și recurgerea la noi împrumuturi (16.601.293.000 lei).
Echilibrul financiar, în partea superioară a bilanțului, s-a asigurat în condițiile creșterii fondului de rulment, degajându-se astfel o influență potențială favorabilă asupra trezoreriei.
În partea inferioară a bilanțului, sa poate constata că ecartul existent între creșterea surselor pe termen scurt și creșterea stocurilor și creanțelor, a determinat creșterea trezoreriei nete, adică un cash-flow pozitiv de 32.995.329.000 lei.
BILANȚ
încheiat la 31/12/2000
Formularul : 10 – mii lei –
–––––––––––––––––––––––––
| |rd.| SOLD LA | SOLD LA |
| A C T I V | |INCEPUTUL |SFARSITUL |
| | | ANULUI | ANULUI |
–––––––––––––––––––––––––
|IMOBILIZARI NECORPORALE – Cheltuieli de cons| 1| 0| 0|
|de cercet.dez.(ct.201+203-2801-2803-290) | | | |
–––––––––––––––––––––––––
|Alte imobilizari (ct.205+207+208-2805-2807-2| 2| 0| 0|
|-290) | | | |
–––––––––––––––––––––––––
|Imobilizari necorporale in curs (ct.230-293)| 3| 0| 0|
–––––––––––––––––––––––––
|TOTAL (rd.01 la 03) | 4| 0| 0|
–––––––––––––––––––––––––
|IMOBILIZARI CORPORALE – Terenuri(ct.211-2810| 5| 0| 144678|
–––––––––––––––––––––––––
|Constructii (ct.2121-2811-291) | 6| 56264430| 56039393|
–––––––––––––––––––––––––
|Echipamente tehnologice (ct.2122-2812-291) | 7| 17144455| 17013640|
–––––––––––––––––––––––––
|Mijloace de transport (ct.2124-2814-291) | 8| 37661830| 37507751|
–––––––––––––––––––––––––
|Alte mijloace fixe (ct.2123+2125+2126-2813-2| 9| 5136797| 5051524|
|2816-291) | | | |
–––––––––––––––––––––––––
|Imobilizari corporale in curs (ct.231-293*) | 10| 8639010| 10336171|
–––––––––––––––––––––––––
|TOTAL (rd.05 la 10) | 11| 124846522| 126093157|
–––––––––––––––––––––––––
|IMOBILIZARI FINANCIARE – TOTAL (ct.261+262+2| 12| 1763940| 2817370|
|-269-296) | | | |
–––––––––––––––––––––––––
|I. ACTIVE IMOBILIZATE – TOTAL (rd.04+11+12) | 13| 126610462| 128910527|
–––––––––––––––––––––––––
|STOCURI -Stoc.de mat.prime,mat.consum.ob.de | 14| 10537956| 8206951|
|bar(ct.300+301+/-308+321+323-322+/-328-390-3| | | |
–––––––––––––––––––––––––
|Stocuri aflate la terti (ct.351+352+354+356+| 15| 681647| 357885|
|+358-395) | | | |
–––––––––––––––––––––––––
|Productie in curs de executie (ct.331+332-39| 16| 33446336| 47794855|
–––––––––––––––––––––––––
|Semifabricate, produse finite, produse rezid| 17| 17577972| 28878432|
|(ct.341+345+346+/-348-394) | | | |
–––––––––––––––––––––––––
|Animale (ct.361+/-368-396) | 18| 4556| 0|
–––––––––––––––––––––––––
|Marfuri (ct.371+/-378-4428-397) | 19| 0| 0|
–––––––––––––––––––––––––
|Ambalaje (ct.381+/-388-398) | 20| 70339| 130867|
–––––––––––––––––––––––––
|TOTAL (rd.14 la 20) | 21| 62318806| 85368990|
–––––––––––––––––––––––––
|ALTE ACTIVE CIRCULANTE – Furnizori-debitori | 22| 2529015| 2203094|
|(ct.409) | | | |
–––––––––––––––––––––––––
|Clienti si conturi asimilate (ct.411+413+416| 23| 39687868| 43579967|
|-491) | | | |
–––––––––––––––––––––––––
–––––––––––––––––––––––––
| |rd.| SOLD LA | SOLD LA |
| A C T I V | |INCEPUTUL |SFARSITUL |
| | | ANULUI | ANULUI |
–––––––––––––––––––––––––
|Alte creante(ct4111+425+431+437+4282+4382+44| 24| 340129| 352394|
|+4428+444la447+4482+4484+451+4581+461+463-49| | | |
–––––––––––––––––––––––––
|Decontari cu asociatii privind capitalul (ct| 25| 0| 0|
–––––––––––––––––––––––––
|Titluri de plasament (502+503+505+506+508-59| 26| 0| 0|
–––––––––––––––––––––––––
|Conturi la banci in lei (ct.5121) | 27| 476671| 2869750|
–––––––––––––––––––––––––
|Conturi la banci in devize in tara (din ct.5| 28| 658909| 737236|
–––––––––––––––––––––––––
|Conturi la banci in devize in strainatate | 29| 0| 0|
|(din ct.5124) | | | |
–––––––––––––––––––––––––
|Casa in lei (ct.5311) | 30| 12865| 4455|
–––––––––––––––––––––––––
|Casa in devize (ct.5314) | 31| 0| 0|
–––––––––––––––––––––––––
|Acreditive in lei (ct.5411) | 32| 0| 0|
–––––––––––––––––––––––––
|Acreditive in devize (ct.5412) | 33| 669| 4007593|
–––––––––––––––––––––––––
|Valori de incasat (ct.511) | 34| 2237| 60139|
–––––––––––––––––––––––––
|Alte valori (ct.5125+5126+5187+532+542) | 35| 800623| 146143|
–––––––––––––––––––––––––
|TOTAL (rd.22 la 35) | 36| 44508986| 53960771|
–––––––––––––––––––––––––
|II. ACTIVE CIRCULANTE – TOTAL (rd.21+36) | 37| 106827792| 139329761|
–––––––––––––––––––––––––
|CONTURI DE REGULARIZARE SI ASIMILATE | 38| 0| 28575|
|Cheltuieli inregistrate in avans (ct.471) | | | |
–––––––––––––––––––––––––
|Decontari din operatii in curs de clarificar| 39| 85306| 106968|
|(ct.473) | | | |
–––––––––––––––––––––––––
|Diferente de conversie – activ (ct.476) | 40| 7096984| 6325681|
–––––––––––––––––––––––––
|III. CONTURI DE REGULARIZARE SI ASIMILATE | 41| 7182290| 6461224|
|- TOTAL (rd.38 la 40) | | | |
–––––––––––––––––––––––––
|IV. PRIME PRIVIND RAMBURSAREA OBLIGATIUNILOR| 42| 0| 0|
| (ct.169) | | | |
–––––––––––––––––––––––––
|TOTAL ACTIV (rd.13+37+41+42) | 43| 240620544| 274701512|
–––––––––––––––––––––––––
–––––––––––––––––––––––––
| |rd.| SOLD LA | SOLD LA |
| P A S I V | |INCEPUTUL |SFARSITUL |
| | | ANULUI | ANULUI |
–––––––––––––––––––––––––
|Capital social, din care: | 52| 135376500| 135521178|
–––––––––––––––––––––––––
| – capital subscris varsat (ct.1012) | 53| 135376500| 135521178|
–––––––––––––––––––––––––
|Patrimoniul regiei (ct.1015.01) | 54| 0| 0|
–––––––––––––––––––––––––
|Contul intreprinzatorului individual (ct.108| 55| 0| 0|
–––––––––––––––––––––––––
|Prime legate de capital (ct.104) | 56| 0| 0|
–––––––––––––––––––––––––
|Diferente din reevaluare (ct.105) – Sold cre| 57| 0| 0|
–––––––––––––––––––––––––
| – Sold debitor | 58| 2353972| 2377580|
–––––––––––––––––––––––––
|Rezerve (ct.106) | 59| 0| 0|
–––––––––––––––––––––––––
|REZULTATUL REPORTAT -Profitul nerepartizat(c| 60| 0| 0|
–––––––––––––––––––––––––
|Pierderea neacoperita (ct.107) | 61| 11842110| 335898|
–––––––––––––––––––––––––
|REZULTATUL EXERCITIULUI – Profit (ct.121) | 62| 0| 0|
–––––––––––––––––––––––––
|Pierdere (ct.121) | 63| 11842110| 335898|
–––––––––––––––––––––––––
|Repartizarea profitului (ct.129) | 64| 25125572| 23686219|
–––––––––––––––––––––––––
|Alte fonduri (ct.118) | 65| 14715484| 15347379|
–––––––––––––––––––––––––
|Subventii pentru investitii (ct.131) | 66| 0| 0|
–––––––––––––––––––––––––
|Provizioane reglementate (ct.141) | 67| 0| 0|
–––––––––––––––––––––––––
|I. CAPITALURI PROPRII – TOTAL (RD.52+54 LA 5| 68| 148140560| 146237598|
|+59+60-61+62-63-64+65 la 67) | | | |
–––––––––––––––––––––––––
|Patrimoniul public (ct.1015.02) | 69| 0| 0|
–––––––––––––––––––––––––
|CAPITALURI-TOTAL (rd.68+69) | 70| 148140560| 146237598|
–––––––––––––––––––––––––
|II. PROVIZIOANE PENTRU RISCURI SI CHELTIUELI| 71| 7064846| 4680399|
|(ct.151) | | | |
–––––––––––––––––––––––––
|Imprumuturi si datorii asimilate (ct.161+162| 72| 8360000| 18687423|
|+167+168+512+5129+5186+519) | | | |
–––––––––––––––––––––––––
|Furnizori si conturi asimilate (ct.401+403+4| 73| 32692334| 20912417|
|+408) | | | |
–––––––––––––––––––––––––
|Clienti – creditori (ct.419) | 74| 2631930| 2782474|
–––––––––––––––––––––––––
|ALTE DATORII(CT.112+421+423+424+426+427+4281| 75| 41032296| 72248928|
|4381+441+4423+4428+444+446+447+4481+4483+448| | | |
–––––––––––––––––––––––––
|III. DATORII – TOTAL (RD. 72 LA 75) | 76| 84716560| 114631296|
–––––––––––––––––––––––––
|CONTURI DE REGULARIZARE SI ASIMILATE | 77| 135| 7416408|
|Venituri inregistrate in avans (ct.472) | | | |
–––––––––––––––––––––––––
–––––––––––––––––––––––––
| |rd.| SOLD LA | SOLD LA |
| P A S I V | |INCEPUTUL |SFARSITUL |
| | | ANULUI | ANULUI |
–––––––––––––––––––––––––
|Decontari din operatii in curs de clarificar| 78| 698578| 9152219|
|(ct.473) | | | |
–––––––––––––––––––––––––
|Diferente de conversie – pasiv(ct.477) | 79| 648679| 1645282|
–––––––––––––––––––––––––
|IV. CONTURI DE REGULARIZARE SI ASIMILATE | 80| 698578| 9152219|
|- TOTAL (rd.77 la 79) | | | |
–––––––––––––––––––––––––
|TOTAL PASIV (rd.70+71+76+80) | 81| 240620544| 274701512|
–––––––––––––––––––––––––
CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE
incheiat la 31/12/2000
Formularul : 20 – mii lei –
–––––––––––––––––––––––––
| D E N U M I R E A I N D I C A T O R I L|rd.|EXERCITIUL |FINANCIAR |
| | |PRECEDENT |INCHEIAT |
–––––––––––––––––––––––––
|Venituri din vanzarea marfurilor (ct.707) | 1| 1703560| 9192329|
–––––––––––––––––––––––––
|Productia vanduta (ct.701+702+703+704+705+70| 2| 55587087| 63654035|
–––––––––––––––––––––––––
|Cifra de afaceri (rd.01+02) | 3| 57290647| 72846364|
–––––––––––––––––––––––––
|Venituri din productia stocata- Solduri cred| 4| 14275083| 25644423|
–––––––––––––––––––––––––
|(ct 711) – Solduri debi| 5| 0| 0|
–––––––––––––––––––––––––
|Venituri din productia de imobilizari (ct.72| 6| 112049| 217202|
–––––––––––––––––––––––––
|Productia exercitiului (rd.02+04-05+06) | 7| 69974219| 89515660|
–––––––––––––––––––––––––
|Venituri din subventii de exploatare (ct.741| 8| 0| 0|
–––––––––––––––––––––––––
|Alte venituri din exploatare (ct.754+758) | 9| 8190053| 55255|
–––––––––––––––––––––––––
|Venituri din provizioane privind activitatea| 10| 0| 0|
|exploatare (ct.781) | | | |
–––––––––––––––––––––––––
|I. VENITURI DIN EXPLOATARE – TOTAL | 11| 79867832| 98763244|
|(rd.03+04-05+06+08 la 10) | | | |
–––––––––––––––––––––––––
|Cheltuieli privind marfurile (ct.607) | 12| 1111588| 5691363|
–––––––––––––––––––––––––
|Cheltuieli cu materiile prime (cont 600) | 13| 10103685| 17484196|
–––––––––––––––––––––––––
|Cheltuieli cu materiale consumabile (ct.601)| 14| 2666350| 2935274|
–––––––––––––––––––––––––
|Cheltuieli cu energia si apa (ct.605) | 15| 6062947| 8932295|
–––––––––––––––––––––––––
|Alte cheltuieli materiale (ct.602+603+604+60| 16| 335827| 587470|
–––––––––––––––––––––––––
|Cheltuieli materiale – total (rd.13 la 16) | 17| 19168809| 29939235|
–––––––––––––––––––––––––
|Cheltuieli cu lucrari si servicii executate | 18| 6419742| 5367932|
|terti (ct.611 la 614+621 la 628) | | | |
–––––––––––––––––––––––––
|Cheltuieli cu impozite, taxe si varsaminte | 19| 939288| 797379|
|asimilate (ct.635) | | | |
Formularul : 20 – mii lei –
–––––––––––––––––––––––––
| D E N U M I R E A I N D I C A T O R I L|rd.|EXERCITIUL |FINANCIAR |
| | |PRECEDENT |INCHEIAT |
–––––––––––––––––––––––––
|Cheltuieli cu remuneratiile personalului | 20| 16052457| 24564824|
|(ct.621+641) | | | |
–––––––––––––––––––––––––
|Cheltuieli privind asigurarile si protectia | 21| 5063486| 7728014|
|sociala (ct.645) | | | |
–––––––––––––––––––––––––
|Cheltuieli cu personalul – total (rd.20+21) | 22| 21115943| 32292838|
–––––––––––––––––––––––––
|Alte cheltuieli de exploatare (ct.654+658) | 23| 115045| 27234|
–––––––––––––––––––––––––
|Cheltuieli cu amortizarile si provizioanele | 24| 3147814| 1860839|
|(ct.681) | | | |
–––––––––––––––––––––––––
|II. CHELTUIELI PENTRU EXPLOATARE – TOTAL | 25| 52017229| 75976820|
|(rd.12+17+18+19+22+23+24) | | | |
–––––––––––––––––––––––––
|A. REZULTATUL DIN EXPLOATARE – Profit (rd.11| 26| 27850603| 22786424|
–––––––––––––––––––––––––
|Pierdere (rd.25-11) | 27| 0| 0|
–––––––––––––––––––––––––
|Venituri din participatii, alte imobilizari | 28| 100| 0|
|financiare si creante imobilizate(ct.761+762| | | |
–––––––––––––––––––––––––
|Venituri din titluri de plasament (ct.764) | 29| 0| 0|
–––––––––––––––––––––––––
|Venituri din diferente de curs valutar (ct.7| 30| 497622| 4425947|
–––––––––––––––––––––––––
|Venituri din dobanzi (ct.766) | 31| 30992| 38776|
–––––––––––––––––––––––––
|Alte venituri financiare (ct.767+768) | 32| 0| 0|
–––––––––––––––––––––––––
|Venituri din provizioane (ct.786) | 33| 97883| 5904359|
–––––––––––––––––––––––––
|III. VENITURI FINANCIARE – TOTAL (rd.28 la 3| 34| 626597| 10369082|
–––––––––––––––––––––––––
|Pierderi din creante legate de participatii | 35| 0| 0|
|(ct.663) | | | |
–––––––––––––––––––––––––
|Cheltuieli privind titluri de plasament ceda| 36| 0| 0|
|(ct.664) | | | |
–––––––––––––––––––––––––
|Cheltuieli din diferente de curs valutar (ct| 37| 163826| 11446153|
–––––––––––––––––––––––––
|Cheltuieli privind dobanzile (ct.666) | 38| 3062156| 4961603|
–––––––––––––––––––––––––
Formularul : 20
– mii lei –
–––––––––––––––––––––––––
| D E N U M I R E A I N D I C A T O R I L|rd.|EXERCITIUL |FINANCIAR |
| | |PRECEDENT |INCHEIAT |
–––––––––––––––––––––––––
|Alte cheltuieli financiare (ct.667+668) | 39| 0| 0|
–––––––––––––––––––––––––
|Cheltuieli cu amortizari si provizioanele (c| 40| 4762558| 3519912|
–––––––––––––––––––––––––
|IV. CHELTUIELI FINANCIARE – TOTAL (rd.35 la | 41| 7988540| 19927668|
–––––––––––––––––––––––––
|B. REZULTATUL FINANCIAR – Profit (rd.34-41) | 42| 0| 0|
–––––––––––––––––––––––––
|Pierdere (rd.41-34) | 43| 7361943| 9558586|
–––––––––––––––––––––––––
|C. REZULTATUL CURENT AL EXERCITIULUI – Profi| 44| 20488660| 13227838|
|(rd.11+34-25-41) | | | |
–––––––––––––––––––––––––
|Pierdere (rd.25+41-11-34) | 45| 0| 0|
–––––––––––––––––––––––––
|V. VENITURI EXCEPTIONALE – TOTAL (ct.771+772| 46| 87275| 155497|
–––––––––––––––––––––––––
|VI. CHELTUIELI EXCEPTIONALE – TOTAL(ct.671+6| 47| 663951| 12911166|
–––––––––––––––––––––––––
|D. REZULTATUL EXCEPTIONAL – Profit (rd.46-47| 48| 0| 0|
–––––––––––––––––––––––––
|Pierdere (rd.47-46) | 49| 576676| 12755669|
–––––––––––––––––––––––––
|VII. VENITURI TOTALE (rd.11+34+46) | 50| 80581704| 109287823|
–––––––––––––––––––––––––
|VIII. CHELTUIELI TOTALE (rd.25+41+47) | 51| 60669720| 108815654|
–––––––––––––––––––––––––
|E. REZULTATUL BRUT AL EXERCITIULUI – Profit | 52| 19911984| 472169|
|(rd.50-51) | | | |
–––––––––––––––––––––––––
|Pierdere (rd.51-50) | 53| 0| 0|
–––––––––––––––––––––––––
|Impozitul pe profit/venit (ct.691) | 54| 8069874| 136271|
–––––––––––––––––––––––––
|F. REZULTATUL NET AL EXERCITIULUI – Profit | 55| 11842110| 335898|
|(rd.52-54) | | | |
–––––––––––––––––––––––––
|Pierdere (rd.53+54) (rd.54-52) | 56| 0| 0|
–––––––––––––––––––––––––
REPARTIZAREA PROFITULUI
Formularul : 21
– mii lei –
–––––––––––––––––––––
| D E N U M I R E A I N D I C A T O R I L|rd.| REALIZAT |
| | |31.12.2001 |
–––––––––––––––––––––
|REPARTIZARI DIN PROFIT: | 1| 335898|
|(rd.02 la 08) | | |
–––––––––––––––––––––
| – rezerve legale | 2| 23608|
–––––––––––––––––––––
| – acoperirea pierderilor contabile din an| 3| 0|
|precedenti | | |
–––––––––––––––––––––
| – alte rezerve constituite ca surse propr| 4| 198305|
|de finantare | | |
–––––––––––––––––––––
| – alte repartizari prevazute de lege | 5| 22797|
–––––––––––––––––––––
| – participarea salariatilor la profit | 6| 0|
–––––––––––––––––––––
| – varsaminte la buget din profitul regiil| 7| 0|
|autonome | | |
–––––––––––––––––––––
| – dividende de platit – total(rd.9 la 12+| 8| 91188|
|din care: | | |
–––––––––––––––––––––
| – dividende cuvenite altor societati | 9| 0|
–––––––––––––––––––––
| – dividende cuvenite APAPS | 10| 63832|
–––––––––––––––––––––
| – dividende cuvenite SIF | 11| 27356|
–––––––––––––––––––––
| – dividende cuvenite actionarilor | 12| 0|
|din care: | | |
–––––––––––––––––––––
| – dividende utiliz.pt.rambursarea cred| 13| 0|
|in cazul soc.privatizate prin metoda MEBO | | |
–––––––––––––––––––––
| – dividende cuvenite societatilor coope| 14| 0|
–––––––––––––––––––––
|PROFIT NEREPARTIZAT | 15| 0|
–––––––––––––––––––––
ANEXA 5d
IMPOZITE, TAXE ȘI ALTE OBLIGAȚII DATORATE ȘI VǍRSATE – mii lei –
BIBLIOGRAFIE
1. Cohen El. – Analyse financiere, 2-e edition, Editions Economica, Paris, 1990
2. Conso P. – La position financiere de l’entreprise, Editura Dunod, ed.7, 1991
3. Cristea H. și Ștefănescu N. – Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Mirton, Timișoara, 1996
4. Cristea H. – Finanțele întreprinderii, Tipografia Universității de Vest, Timișoara, 1993
5. Perianu Gh. – Istoria Uzinelor din Reșița 1771-1996, Reșița, 1996
6. Perochon C. și Dubruille L. – Contabilitate financiară, Editura Economică, 2000
7. Stancu I. – Finanțe, Editura Economică, București, 1996
8. Talpoș I. – Finanțele României, vol.I, Editura Sedona, Timișoara, 1995
9. Toma M. – Finanțe și gestiune financiară, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1994
10. XXX, – Legea privind societățile comerciale republicată, Nr.31 / 1990
11. XXX, – Legea nr. 43 / 29 iunie 1993, privind măsuri pentru rambursarea creditelor rezultate din acțiunea de compensare, regimul plăților agenților economici, prevenirea incapacității de plată și a blocajului financiar.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: . Analiza Fluxurilor Financiare Si Monetare. Elaborarea Tabloului de Finantare (s.c. Xyz S.a., Re (ID: 131556)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.