Analiza Fluxurilor de Trezorerie

INTRODUCERE

Problema gestionarii si administrarii intreprinderii, indiferent de obiectul de activitate si de scopul propus este complexa. Aprecierea diferentelor de performanta si de pozitie si situatia financiara, depind de forma de domeniu de activitatea a întreprinderii si de tipologia instrumentelor utilizate in gestionarea patrimoniului.

Schimbarile care au loc in economia romaneasca impun unele reconsiderari teoretice si practice in comportamentul agentilor economici.

Pentru a putea supraviețui, orice ȋntreprindere are nevoie de informații, fãra de care procesul decizional prin care se conduce ȋntreprinderea nu ar putea avea loc. Pentru a obtine informatiile necesare este nevoie de o analiza amanuntita situatiilor financiare anuale care dau posibilitatea de aflare pozitiei financiare si a performantelor realizabile.

Deciziile economice adoptate de utilizatorii situatiilor financiare se axeaza pe evaluarea puterii financiare a unei intreprinderi de a genera numerar sau echivalente ale numerarului si a perioadei si sigurantei alocarii lor.

Nu in ultimil rand de aceasta depinde, de capacitatea financiara de a onora platile atat catre angajatii cat si catre furnizorii, rambursarea creditelor si dobanzilor la data scadenta si de a realiza programele administrative. Utilizatorii situatiilor financiare au drept deplin si capacitatea sa evalueze aceasta capacitate finaciara de a genera numerar sau echivalente ale numerarului daca le sunt oferite informatii concentrate asupra pozitiei financiare, performantei si modificarilor pozitiei financiare a intreprinderii.

Analiza financiara avand la baza documente contabile de sinteza, evidentiaza performanta intreprinderii in termeni de rentabilitate si si risc, performanta cu care s-a incheiat exercitiul financiar anterior si cu care va incepe urmatorul.

Planificarea financiara se fundamenteaza pe bugetele intreprinderii, pentru rolul de atestare a constructiei echilibrate a intregului proces bugetar, bugetul trezoreriei.

Bilantul contabil, Contul de profit si pierdere cat si alte documente de sinteza anuale, au puterea de a oferi la anumite perioade de timp datele contabilitatii curente si de a stabili anumiti indicatori economico-financiari, ceea ce ii confera caracterul de model contabil si informational, dar si model de gestiune a valori materiale si banesti delimitate patrimonial. El furnizeaza informatii de reflectare si controlul asupra relatiilor de echilibru privind starea si miscarea patrimoniului.

Studiul financiar al bilantului evidentiaza modalitatea de realizare a echilibrului financair functional functional al intreprinderii la un moment dat. Sub aspect juridic , biantul sintetizeaza starea patrimoniala, respectiv ansamblul drepturilor si angajamentelor patrimoniale existente la un moment dat.

Definiția cash flow-ului sau a fluxului de numerar reprezintă diferența dintre încasările și plățile curente ale unei firme, pe o anumită perioadă de timp.

Scopul acestui prim capitol este acela de a furniza informații cu privire la interesul utilizatorilor de situații financiare, de urmarire a modificărilor istorice de numerar și de echivalente de numerar ale unei entități, prin intermediul unei situații a fluxurilor de trezorerie care clasifică fluxurile de trezorerie din timpul perioadei în fluxuri din activitățile de exploatare, de investire și de finanțare.

Cadrul general pentru întocmirea și prezentarea situațiilor financiare din cadrul cărora face parte și „situația fluxurilor de trezorerie“ stipulează că obiectivul acestora „este de a furniza informații despre poziția financiară, performanțele și modificările poziției financiare a întreprinderii, care sunt utile unei sfere largi de utilizatori în luarea deciziilor economice”.

Utilizatorii de situații financiare includ investitorii prezenți și potențiali, personalul angajat, creditorii, furnizorii și alți creditori comerciali, clienții, guvernul și instituțiile acestuia, precum și publicul.

Referitor la „situația fluxurilor de trezorerie“, IAS 7 arata că aceasta oferă informații utile pentru evaluarea capacității întreprinderii de a genera numerar, precum și a necesităților întreprinderii de a utiliza fluxurile de numerar, respectiv a momentului și siguranței generării lor.

Entitățile au nevoie de numerar din aceleași motive, în esență, oricât de diferite ar fi principalele lor activități producătoare de venituri. Acestea au nevoie de numerar pentru a-și desfășura activitățile, a-și plăti obligațiile și pentru a asigura rentabilitate investitorilor.

O situație a fluxurilor de trezorerie, atunci când este utilizată împreună cu restul situațiilor financiare, furnizează informații care permit utilizatorilor să evalueze modificările activelor nete ale unei entități, structura sa financiară (inclusiv lichiditatea și solvabilitatea sa), precum și capacitatea entității de a influența valoarea și plasarea în timp a fluxurilor de trezorerie, în vederea adaptării la circumstanțele și oportunitățile în continuă schimbare.

Informațiile referitoare la fluxurile de trezorerie sunt utile la stabilirea capacității unei entități de a genera numerar și echivalente de numerar și dau posibilitatea utilizatorilor să elaboreze modele de evaluare și comparare a valorii actualizate a fluxurilor de trezorerie viitoare ale diferitelor entități. De asemenea, aceste informații întăresc gradul de comparabilitate al raportării rezultatelor din exploatare între diferite entități, deoarece elimină efectele utilizării unor tratamente contabile diferite pentru aceleași tranzacții și evenimente.

Informațiile istorice referitoare la fluxurile de trezorerie sunt deseori utilizate ca indicatori ai valorii, ai plasării în timp și ai certitudinii viitoarelor fluxuri de trezorerie. Ele sunt, de asemenea, utile pentru verificarea exactității evaluărilor realizate în trecut cu privire la viitoarele fluxuri de trezorerie, precum și pentru examinarea relațiilor dintre profitabilitate și fluxurile nete de trezorerie, ca și a impactului modificării prețurilor.

2 Standardele Internaționale de Contabilitate 2000, București, Editura Economică, 2000, IAS 7.

3 Popa, V., – Management strategic – Formularea Strategiei, Masurarea Performantei Organizatiei, Editura Univ.Valahia Targoviste, 2005, pag .52.

CAPIUTOLUL I – FLUXURILE FINANCIARE – OBIECT AL ANALIZEI DINAMICE

1.1 Conținutul si utilitatea fluxurilor financiare

In cadrul unei intreprinderi, urmare a operatiunilor realizate, are loc o intensa circulatie a elementelor materiale si financiare care realizeaza legatura acesteia cu mediul sau, care determina modificari interne. Toate aceste operatiuni se regasesc, imediat sau la termen sub forma fluxurilor a caror complexitate si intensitate reflecta viabilitatea intreprinderi, dimensiunea acesteia, precum si modul in care ea isi gestioneaza resursele disponibile

Analistul financiar va fi interesat nu numai de suprinderea situatiei financiare patrimoniale a firmei la un moment dat, reflecta in Bilantul contabil, ci si de modul in care acesta se modifica intr-o perioada de timp pentru a indentifica sensul de evolutie al afacerii, ceea ce poate fi realizat prin studierea fluxurilor din intreprindere. De asemenea, elementele de venituri si cheltuieli, reflectate in Contul de profit si pierdere, sunt rezultatul unei contabilitati de angajamente ce presupune inregistrarea acestora in momentul facturarii, si nu in momentul incasarii, respectiv plati lor. In plus, unele categorii de venituri si cheltuieli (amortizarile si provizioanele constituite sunt reluate) nu implica intrari sau iesiri de numerar, neavand incidenta asupra trezoreriei. Prin urmare Contul de profit si pierdere reflecta fluxuri de trezorerie potentiale, ceea ce face ca rezultatul net al exercitiului sa nu corespunda intodeauna unui surplus de disponibilitati banesti.

De aceea, cele doua situatii financiare clasice (Bilantul contabil si Contul de profit si pierdere) nu sunt suficienet pentru caracterizarea fluxurilor din intreprindere.

Notiunea de flux corespunde unei miscari sau transferului unei cantitati de bunuri sau moneda in timpul unei perioade de timp.

Plecand de la aceasta definitie, am putea considera ca toate operatiunile economice derulate de intreprindere si inregistrate in contabilitatea acesteia genereaza fluxuri. Lucrurile nu stau intotdeauna asa. Exista unele operatiuni economice (asa numite “operatiuni de rectificare”) care nu au influenta asupra trezorerie, fiind considerate “non-fluxuri”. Acestea au rolul de a evidentia valoarea reala a patrimoniului, dar nu vor avea incidenta asupra trezoreriei. De exemplu reevaluarea activelor companiei reprezinta operatiuni contabile prin care are loc cresterea valorii respectivelor elemente patrimoniale in vederea reflectarii valorii reale. Acestea, desi sunt necesare pentru obtinerea unei imagini realiste asupra patrimoniului firmei, nu pot fi considerate fluxuri deoarece nu au impact direct nici asupra volumului activelor. In aceeasi categorie ar putea fi incadrate operatiunile de constituire a provizioanelor si cele de calcul a amortizarii, care, desi afecteaza rezultatul exercitiului, nu influenteaza trezoreria intreprinderii.

In concluzie, putem aprecia cã o operatiune contabila are calitatea de flux in masura care are impact asupra trezoreriei. In acest sens, conceptul de flux poate fi definit ca reprezenatand toate miscarile generate de operatiunile economice derulate de intreprindere, care vor avea impact, imediat sau ulterior, asupra trezoreriei.

Fluxurile intr-o intreprindere sunt generate pe de o parte de utilizarea acestor resurse in activitatea propriu-zisa. Acestea sunt o parte a circuitului capitalului intr-o intreprindere, facand legatura intre diferite stadii in care acesta se gaseste. Astfel, intr-o prima etapa firma isi procura resursele financiare necesare apeland la sursele proprii si sursele imprumutate. Are loc astfel un flux de lichiditati dinspre propietarii de capitaluri (actionari si banci) catre firma pentru finantarea activitatii.

In felul acesta se constituie resursele banesti, prin intermediul carora, in a doua etapa, se achizitioneaza elementele materiale necesare (active imobilizate si active circulante). Are loc astfel, un flux real de intrare generat de operatiunile de investitii (achizitii de imobilizari), dar si un flux financiar de iesire determinat de plata respectivelor elemente. De asemenea, are loc si un flux real de intrare legat de operatiuniunile din exploatare (achizitii de stocuri de materii prime si materiale) si un flux financiar de iesire, prin plata respectivelor materiale.

Prin utilizare, combinarea si consumarea acestora sunt obtinute bunurile si serviciile destinate vieti. Vanzand aceste bunuri firma isi recupereaza sumele avansate initial (care reintra in circuit), obtinand si un venit suplimentar sub forma de valoare adaugata. Vanzarea acestor bunuri genereaza fluxuri reale de iesire, in timp ce incasarea contravalorii bunurilor vandute genereaza fluxuri financiare de intrare dinspre clientii beneficiari catre firma.

Valoarea adaugata obtinuta va fi repartizata pentru dezvoltarea, sau pentru remunerarea participantilor la activitatea desfasurata (salariile pentru plata fortei de munca, impozitele si taxele pentru stat, dividendele pentru actionari, dabanzile pentru banci). In felul acesta se inregistreaza alte fluxuri financiare prin intermnediul carora firma plateste drepturile cuvenite acestora.

1.2 Clasificarea fluxuruilor financiare

Dupa cum s-a aratat, intreprinderea, organizatia, agentul economic sau societatea comerciala cum este denumita in literatura de specialitate, este un sistem care se concretizeaza printr-o structura economica, sociala si financiara, avand un ansamblu de fluxuri. Aceste fluxuri apar atat in interiorul sau, cat si in relatiile cu diferiti parteneri de aceiasi natura.

Pornind de aici se poate face o prima clasificare a fluxurilor financiare, generate de tranzactiile ce se desfasoara in raport cu nivelul societatii comerciale in:

– fluxuri interne ce se produc in interiorul societatii comerciale, ele au o incidenta indirecta asupra trezoreriei acesteia, se refera in general la transferul de fonduri ce au loc intre conturile aceleasi societati comerciale;

– fluxuri externe care se produc intre diferite societati comerciale (vanzari, cumparari, etc.), care constituie majoritatea fluxurilor si care desemneaza legaturile financiar-monetare ale acesteia cu partenerii sai.

Atat fluxurile financiare interne cat si cele externe se clasifica si ele la randul lor in alte fluxuri tinand cont de diferite criterii.

Avand in vedere functiile societatii comerciale, fluxurile financiare interne se clasifica astfel:

a) fluxuri interne privind productia care cuprind fluxurile legate de:

constituirea surselor proprii necesare finantarii, retehnologizarii si modernizarii productiei;

constituirea surselor necesare pentru imbunantatirea calitatii produselor, expansiunea pe piata a unor noi produse, cat si castigarea de noi piete de desfacere.

b) fluxurui interne legate de procesul de finantare a perfectionarii salariatilor cuprin fluxuri legate de constituirea resurselor necesare actiunilor de cercetare – dezvoltare, stimularea acestora pentru inventii, inovatii si ridicarea nivelului de pregatire profesionala, securitatea muncii etc.

c) fluxuri interne legate de procesul finantarii actiunilor social – culturale care cuprind fluxuri legate de constituirea fondurilor necesare pentru asistenta medicala, protectia mediului, actiuni culturale, refacerea capacitatii de munca.

Multitudinea fluxurilor ce tranziteaza o socitate comerciala este foarte diversa. De aceea, in continuare se va prezenta o clasificare a fluxurilor financiare ce se realizeaza intre diferite societati comerciale tinand cont de anumite criterii, ca de exemplu:

continutul fluxurilor;

natura fluxurilor;

originea fluxurilor;

dupa timp;

fazele procesului de productie la care se refera;

dupa legatura cu trezoreria.

Fluxurile financiare in contrapartida sunt acele fluxuri generate direct sau indirect de fluxuriel reale. Aceste fluxuri tin de politica societatii comerciale fata de furnizorii si clientii sai, de pozitia ei fata de piata (cerere si oferta), de comportamentul sau prin ciclurile sale reale (vanzarea – aprovizionarea) cu implicatii in marimea rezultatelor fluxurilor respective ( a fondului de rulment a trezoreriei, a rezultatelor exploatarii).

Fluxurile financiare autonome reprezinta acele fluxuri care nu sunt legate direct sau indirect de un flux real. Aceste fluxuri sunt generate de operatiuni financiare, de incasari sau imprumuturi, avand ca efect, generarea unui activ sau a unei datorii.

Fluxurile financiare simultane sunt fluxurile definite ca fiind fluxuri ce sunt

rezultatul imediat al fluxului real. Acest flux conduce la schimbul simultan, prin

substituirea banilor de un activ fizic, respectiv substituirea unui activ cu unul banesc.

Fluxurile financiare simultane conduc la modificarea compozitiei stocurilor detinute de

fiecare societate comerciala, a structurii activelor.

Fluxurile financiare decalate constituie acele fluxuri frecvente dintr-o economie normala, spre deosebire de cele simultane care sunt legate de neincredere si penurie.

Fluxul fizic precede fluxul financiar de sens contrar. Intre momentele celor doua, echilibrulPrin intermediul fluxurilor autonome se realizeaza politica financiara privind structura si modul de procurare, pastrare si gestionare a capitalului pe piata financiara.

In functie de originea fluxurilor financiare, se disting urmatoarele categorii de fluxuri:

fluxuri interioare;

fluxuri exterioare.

Fluxurile interioare sunt specifice structuri societatii comerciale, fiind legate de repartizarea profitului perioadei, privind raporturile cu salariatii.

Fluxurile exterioare redau legaturile societatii comerciale cu mediul sau, statul, piata financiara, valutara, institutiile financiare, bancile etc.

Dupa timpul producerii, fluxurile financiare se impart in:

– fluxuri financiare simultane;

– fluxuri financiare decalate. stocurilor fiecarui agent economic este rupt. Restabilirea echilibrului se realizeaza prin crearea unui bun financiar cu drept de dispozitie de natura juridica si anume o creanta sau o datorie. In aceste situatii, operatiile comerciale sunt insotite de un credit, iar fluxul financiar este intarziat.

Societatea comerciala beneficiara de fluxul real si-a sporit stocurile fizice in baza unei datorii pe un interval de timp egal cu diferenta dintre momentul generarii fluxului financiar si cel al fluxului real.

Dupa fazele procesului de productie la care se refera, fluxurile financiare se diferentiaza in:

– fluxuri privind operatiile financiare;

– fluxuri privind comercializarea ;

– fluxuri privind exploatarea;

– fluxuri ale ciclului de investitii.

Fluxurile privind operatiile financiare la nivelul societatii comerciale sunt prezente prin

desfasurarea operatiunilor financiare privind incasarile, imprumuturile, achizitiile de titluri de

plasament, cesiunea creantelor, adica operatii de finantare pe termen lung si cele de creditare ca operatiuni pe termen scurt.

Fluxurile financiare sunt dependente de reglementarile specifice ale operatiunilor sus

mentionate. De exemplu, ritmul rambursarilor trebuie astfel stabilit incat incasarile finale sa fie superioare incasarilor initiale ca imprumutator.

Un flux opus acestuia este cel privind apelarea la un imprumut ce echivaleaza cu o datorie.

Achizitia de titluri de plasament, actiuni, obligatiuni, este un raport intre bani si creanta, intre

procurari si cesionari (vanzari) cu un spor de valoare fata de situatia initiala.

Pe langa fluxurile amintite consideram ca sunt de natura financiara si cele privind datoriile pe

termen scurt, cu termene stricte de achitare si care in literatura noastra de specialitate sunt numite surse atrase.

Fluxurile privind acumularea baneasca si stingerea obligatiilor sunt specifice fiecarui element generator de sursa atrasa permanent sau pasiv stabilit, aferent exploatarii.

Fluxurile financiare privind comercializarea se refera la intrarile de natura financiara, care sunt generate de o succesiune de faze reale cu implicatii directe si anume:

– faza stocarii produselor, dar fara a afecta viteza de rotatie;

– faza realizarii vanzarii;

Fluxurile privind exploatarea sunt diferite si complexe. Acestea privesc continuitatea,

dezvoltarea si finantarea exploatarii pe termen scurt si sunt fluxuri operationale ce sprijina continuitatea stadiilor ciclului exploatarii.

Un ciclu al fluxurilor societatii comerciale, inclusiv cele privind ciclul de investitii, este

redat in fig. nr. 1.1

Fig. nr. 1.1 Fluxurile exploatarii societatii comerciale.

Fig. nr. 1.2 Fluxurile exploatarii (Schema preluata dupa Cristea, H.; Stefanescu, N., – Gestiunea financiara a intreprinderii, Editura Mirton, Timisoara,1996,pag.15

Din fig. nr. 1.3 se desprind urmatoarele concluzii:

● punctul de pornire este – a – care atunci cand banii nu sunt suficienti se apeleaza la – b –

imprumut bancar;

● in punctul – b – chiar daca robinetul este deschis, societatea comerciala se poate afla in doua situatii, si anume: banca sa ii acorde creditul integral sau partial, sau banca sa respinga cererea de credite.

Daca se ia in considerare fluxul lichiditatilor, se ajunge la urmatoarea schema de redare a

fluxurilor exploatarii:

INCASARI PLATI

Figura nr.1.3

Fluxurile ciclului de exploatare sunt generate real de producerea bunurilor si serviciilor cerute de piata si financiar de nevoia functionarii ciclului respectiv.

Ciclul de exploatare cuprinde combinatia urmatoarelor faze:

– faza aprovizionarii;

– faza de productie;

– faza comercializarii.

Fluxurile de intrare reale privesc achizitiile, iar cele de iesire vanzarile. Cunoasterea fluxurilor si dimensiunile lor permite o finantare corecta, evitandu-se stocarile, supradimensionarile cu efecte asupra rotatiei capitalului.

Intrarile reale ale ciclului antreneaza fluxuri financiare de iesire, pe cand fluxurile reale de

iesire genereaza fluxuri banesti de intrare.

Intensitatea fluxurilor este influentata de decalajele ce apar intre intrarile si iesirile monetare (financiare in sens larg), respectiv intre iesirile de bunuri si servicii si intrarile monetare, financiare.

Fluxurile financiare ale ciclului de investitii intervin in momentul crearii sau achizitiei de

capital de productie. Aceste fluxuri sunt fie bruste, fie repartizate pe perioade scurte ca urmare a unui credit furnizor.

Fluxurile financiare de iesire privind investitiile pot fi si de durata in cazul construirii unui

complex industrial, al extinderii unor sectii de fabricatie etc.

Activele fizice create sau achizitionate sunt integrate procesului de productie si sunt folosite in mai multe cicluri de exploatare succesive, contribuind la obtinerea si vanzarea de bunuri si servicii, vanzare care aduce un surplus banesc ce permite recuperarea putin cate putin a banilor investiti initial. Sumele recuperate permit reanoirea ori cresterea capitalului de productie initial.

O parte din capital se depreciaza fie prin uzura fizica, respectiv prin utilizare, fie prin

depreciere functionala ca urmare a progresului tehnologic.

Important este ca societatea comerciala sa dispuna in fiecare stadiu al evolutiei sale de

capitalul de productie necesar in concordanta cu strategia sa industriala si comerciala. De aceea, decizia investitionala este dependenta de fluxurile monetare capabile sa genereze un surplus monetar din exploatare si utilizat pentru investitii.

Investitiile constau nu numai in achizitii de echipament sau producerea lor, ci si in afectarea

monetara in achizitia de active financiare si titluri de la alte societati comerciale, de pe piata de capital.

In functie de legatura cu trezoreria, se disting urmatoarele categorii de fluxuri:

– fluxuri de trezorerie cu incidenta imediata;

– fluxuri de trezorerie cu incidenta amanata.

Fluxurile de trezorerie constituie tabloul fluxurilor interne si exterioare concentrate la nivelul trezoreriei societatii comerciale. Este o retea de fluxuri ce se cer gestionate cu grija.

Trezoreria este din punct de vedere financiar inima societatii comerciale. Aceasta concentreaza fluxurile de intrare si de iesire, atat din afara exploatarii, cat si din operatiunile de exploatare. La nivelul fluxurilor monetare, legatura dintre intrari si iesiri este asigurata de trezorerie, fluxurile avand o incidenta imediata sau amanata asupra trezoreriei.

Trezoreria este imaginea disponibilitatilor monetare aparute din evolutia curenta a incasarilor si platilor, disponibilitati care trebuie sa faca fata in mod continuu scadentelor.

Fluxurile se cer evaluate, previzionate. Prin intermediul nevoilor de fluxuri de iesire si a

mijloacelor ca fluxuri de intrare se stabileste gradul in care trezoreria face fata unor situatii neprevazute probabile. Cu alte cuvinte, mijloacele se cer a fi superioare nevoilor.

Fluxuri financiare dupa derularea in timp se intalnesc ca:

– fluxuri ciclice;

– fluxuri neciclice;

– fluxuri continue;

– fluxuri discontinue.

Fluxurile ciclice tin de modul de desfasurare a ciclurilor financiare, adica de ansamblul

operatiunilor declansate in scopul recuperarii investitiei banesti initiale si a unui surplus monetar cu destinatii precizate. Ciclurile financiare cuprind ciclul investitii – amortizare, ciclul de exploatare, ciclul operatiunilor financiare.

Fluxurile neciclice sunt fluxurile ce apar in afara exploatarii si sunt generate de

necesitatile ce se acopera de sursele exterioare, indeosebi prin indatorarea societatii comerciale pe termen lung si mediu.

Fluxurile continue tin de asigurarea permanenta si regulata a societatii comerciale cu

fondurile necesare asigurarii reluarii ciclului de exploatare, deci a refacerii structurii economice si sociale a acesteia.

Existenta unor strangulari sau intreruperi pericliteaza finantarea ciclului de exploatare si

reconstituire a fondurilor necesare.

Fluxurile discontinue sunt generate de necesitatile de constituire a unor fonduri

ocazionale sau periodice legate in principal de faza de repartizare a profitului.

Fluxuri financiare dupa rolul lor pe care il au se delimiteaza in:

– fluxuri de natura fiscala;

– fluxuri de dezvoltare;

– fluxuri neutre, sau de mentinere.

Fluxurile de natura fiscala apar in legatura cu obligatiile societatilor comerciale fata de

bugetul de stat si fata de institutiile financiare. Marimea si intensitatea acestor fluxuri sunt date pe de o parte de natura normativa a unora dintre ele si de gradul de rentabilitate si lichiditate a societatii comerciale pentru altele.

Fluxurile de dezvoltare privesc acele miscari monetare si repartizari ale rezultatelor de

capital si cresterea economica de ansamblu. Aceste fluxuri sunt specifice repartizarii profitului dupa impozitare, constituirii de fonduri pe seama unor surse externe, nemijlocit legate de gradul de indatorare al societatii comerciale.

Fluxurile neutre sau de mentinere se definesc ca fiind cele legate de principiul

continuitatii activitatii care asigura o reluare de acelasi nivel al ciclului de exploatare.

S-a aratat ca fluxurile financiare se regasesc in trezoreria societatii comerciale. De aceea

consideram ca managerul financiar este obligat sa cunoasca toate fluxurile posibile la nivelul societatii comerciale, iar un sprijin in managementul financiar il are ,,Tabloul sintetic al

fluxurilor financiare”.

Concepții ale specialiștilor români legate de fluxurile de trezorerie

Profesorii universitari Constantin Stănescu, Aurel Isfănescu și Aurel Băicuși sunt de părere că „o componența importantă a analizei situației financiar-patrimoniale, o constituie cercetarea fluxului de disponibilități întru-cât, în practică economică se consideră că orice activitate trebuie să „degaje bani”, să rezulte un surplus de capital față de cel investit în afaceri. O societate comercială poate să fie rentabilă, să realizeze profit, dar să nu fie solvabilă, din cauza lipsei de lichidități ca urmare a decalajului dintre încasările și plățile pe care le face în cadrul ciclului financiar”4. De aici se desprinde concluzia că fluxul de numerar pune în evidența circuitul banilor într-o întreprindere.

„În interiorul și exteriorul întreprinderii se nasc o mulțime de fluxuri. Între acestea, cele bănești dețin un rol și un loc important. Aceste fluxuri sunt legate de formarea capitalului și remunerarea acestuia, de sporire a capitalului, fie prin creșterea numărului acționarilor, fie prin finanțare externă, fie prin cotație la bursa”5 – susține Stere Popescu. De aici rezultă concluzia că autorul înțelege prin fluxul bănesc modul de formare, de remunerare și de sporire a capitalului. În opinia mea, printr-o astfel de definire a fluxului bănesc se pierd din vedere cele trei componente ale activității care generează și în care se consuma fondurile bănești, respectiv activitățile de exploatare, de investiții și de finanțare.

Profesorul univesitar Toma Mihai înțelege prin „cash-flow” excedentul de trezorerie, care poate îmbrăca forma brută și forma efectivă. Fără îndoială că excedentul de trezorerie reprezintă o formă de manifestare a trezoreriei întreprinderii la un moment dat, celelalte forme fiind reprezentate de deficitul de trezorerie sau echilibrul trezoreriei, adică rezultatul final al mișcării fondurilor bănești. Dar, în opinia mea, fluxul de trezorerie trebuie să pună în evidența, pe lângă acest rezultat final și cauzele care au generat, întreținut și amplificat sau au diminuat mișcarea fondurilor bănești dintr-o întreprindere, în decursul unei perioade de timp determinate.

În opinia profesorului universitar Ion Stancu „creșterea trezoreriei nete pe perioada exercițiului financiar reprezintă cash-flow-ul perioadei (CF) respectiv fluxul monetar net al exercitiului”.6 Într-o altă lucrare, același autor înțelege prin cash-flow variația (fluxul) trezoreriei nete de la începutul până la sfârșitul exercițiului financiar. Ca și cash-ul (trezoreria netă), și cash-flow-ul sintetizează variațiunile rezultate din toate operațiunile de gestiune și cele de capital ale întreprinderii.

Opinia mea – utilizatorii constanți ai acestui instrument în procesul diagnosticării stării de a “sănătate” a unui agent microeconomic – este că fluxul de numerar poate fi denumit “stetoscopul”7 analistului financiar susține Eduard Dinu, opinie cu care sunt întru-totul de acord, cu mențiunea că metoda fluxurilor pune în evidență starea de sănătate a unei întreprinderi, viabilitatea acesteia.

În practica financiară este util ca metoda cash-flow să fie aplicată atât pentru analiza situației curente, cât și pentru strategia întreprinderii. Mai mult consider că politicile unei întreprinderi nu pot fi concepute altfel decât pornindu-se de la fluxul de numerar. Pe de altă parte, în strategia financiară a întreprinderii, fluxul de numerar reprezintă chintesența oricărui plan de afaceri, iar punerea în mișcare a fluxurilor reprezintă „marea arta” a managerului financiar.

Încercând să facem o grupare a acestor opinii, rezultă că prin „cash-flow” analiștii români înteleg:

– flux de disponibilități (de trezorerie, monetar, de lichidități) care „degaja” un surplus (excedent) de capital (trezorerie) față de cel investit inițial în afacere;

– flux de disponibilități (monetare) nete, calculate intrările ieșirile de numerar;

– metoda de actualizare a veniturilor viitoare;

– metoda folosita în analiză și în strategia întreprinderii.

4 Băicuș, A, Ișfănescu, A., Stănescu, A., – Analiza economico-financiară, Editura Economică București, 2006, pag.108

5 Popescu, S., – Politica și strategia economico-financiară a firmelor, Editura Lumina Lex București, 1996, pag.98.

6 Stancu, I., – Finante, editia a IV-a, 2007, Bucuresti, 2007, pag 539.

7 Dinu, E., – Rentailitatea firmei in practică,București, 2004, pag 26.

2. ANALIZA FLUXURILOR DE TREZORERIE

2.1 SITUATIILE FINANCIARE ANUALE

2.1.1 ÎNTOCMIREA ȘI PREZENTAREA SITUAȚIILOR FINANCIARE

Situațiile financiare ale unei întreprinderi reprezintă cel mai important mijloc, prin

care informația contabilă este pusă la dispoziția factorilor decizionali. De aceea,

întreprinderile își publică situațiile financiare, într-un mod cât mai explicit, pentru a putea fi

înțelese de către cititorul interesat. La nivel global, poziția și performanța financiară a

întreprinderilor este reglementat prin modul cum are trebui întocmite situațiile financiare cu

ajutorul Standardelor Internaționale de Contabilitate.

Cadrul general de întocmire și prezentare a situațiilor financiare este elaborat de

Comitetul pentru Standardele Internaționale de Contabilitate. Acest cadru general nu

constituie un Standard Internațional de Contabilitate și prin urmare nu definește standarde

privind evaluarea sau prezentarea unor anumite elemente de evaluare sau informații.

Prevederile acestui cadru general nu primează în fața standardului Internațional de

Contabilitate specific. Cadrul general abordează:

a) obiectivul situațiilor financiare;

b) caracteristicile calitative care determină utilitatea informațiilor din situațiile

financiare

c) definirea, recunoașterea și evaluarea elementelor pe baza cărora sunt întocmite

situațiile financiare;

d) conceptele de capital și menținere a nivelului capitalului.

Obiectivele și importanța situațiilor financiare anuale

Obiectivul principal al situațiilor financiare este furnizarea de informații despre

poziția financiară, performanțele financiare și modificările poziției financiare a întreprinderii,

în scopul utilizării acestor informații de către utilizatorii interni și externi, în vederea

fundamentării unor decizii economice.

Situațiile financiare au ca scop general să ofere o imagine fidelă a rezultatelor și

poziției financiare a unei societăți la sfârșitul exercițiului financiar, oferind informații utile

unei largi categorii de utilizatori, asigurând comparabilitatea, atât cu situațiile financiare ale

întreprinderii pentru perioadele precedente, cât și cu situațiile financiare ale altor întreprinderi.

Poziția financiară a întreprinderii este definită de resursele economice pe care le

controlează, de structura financiară a activelor, datoriilor și capitalului propriu, de lichiditatea

și solvabilitatea valorilor economice și de capacitatea sa de a se adapta la schimbările

mediului în care își desfășoară activitatea.

IASC își concentrează efortul său de armonizare cu predilecție asupra situațiilor

financiare, ce au ca scop furnizarea unor informații utile pentru adoptarea deciziilor

economice. Aceasta se datorează faptului că aproape toți utilizatorii iau decizii economice

pentru:

– a hotărî când să cumpere, să păstreze, sau să vândă părți din capital;

– a evalua răspunderea sau gestionarea managerială;

– a evalua capacitatea întreprinderii de a plăti și de a oferi alte beneficii angajaților săi;

– a aprecia garanția ce o oferă întreprinderea față de datoriile sale;

– a determina politicile fiscale;

– a determina profitul și dividendele ce se pot distribui;

– a elabora și utiliza datele statistice despre venitul național;

– a reglementa activitatea întreprinderilor.

Caracteristicile calitative ale situațiilor financiare

Informația contabilă pentru a fi utilă pentru utilizatori trebuie să îndeplinească

anumite atribute denumite caracteristici calitative. Așa cum prevede cadrul general IASB

pentru elaborarea și prezentarea situațiilor financiare cele patru caracteristici calitative

principale sunt:

1) Relevanța informației, se referă la capacitatea informației de a fi utilă în ceea ce

privește necesitățile de luare a deciziilor de către utilizatori și este determinată de natura

informației și de pragul său de semnificație. O informație este semnificativă dacă omisiunea

sau declararea ei eronată influențează deciziile economice ale utilizatorului.

2) Credibilitatea, se referă la o prezentare reală, fidelă a tranzacțiilor și evenimentelor

și are în vedere: prudența, neutralitatea, integralitatea informației, prelevanța economicului

asupra juridicului în contabilizarea evenimentelor și tranzacțiilor.

Prudența, se referă la incertitudinile care planează asupra multor evenimente și

tranzacții ale entității impun în mod obiectiv elaborarea unei informații prudente. Prudența

presupune evitarea supraevaluării activelor și veniturilor, a subevaluării cheltuielilor și

pasivelor și luarea în considerație a eventualelor pierderi, riscuri și deprecieri probabile.

Neutralitatea, pretinde ca informația să fie nepărtinitoare, lipsită de influențe.

Situațiile financiare nu sunt neutre dacă prin selectarea și prezentarea informației influențează

luarea unei decizii sau formularea unui raționament pentru a realiza un rezultat sau un

obiectiv predeterminant.

Integralitatea, pretinde că pentru a fi credibilă orice informație conținută în situațiile

financiare trebuie să fie completă. O omisiune poate face ca informația să fie falsă sau să

inducă în eroare și astfel să nu mai aibă un caracter credibil devenind defectuoasă din punct

de vedere al relevanței.

3) Inteligibilitatea reprezintă o caracteristică importantă a informațiilor furnizate de

situațiile financiare în sensul că acestea trebuiesc înțelese ușor de către utilizatori, cu condiția

ca aceștia să posede cunoștințe suficiente privind afacerile, activitățile economice și

contabilitatea. Nu toate informațiile sunt accesibile pentru orice categorie de utilizatori.

4) Comparabilitatea reprezintă o altă calitate a situațiilor financiare, deoarece

utilizatorii trebuie să poată compara situațiile financiare în timp pentru a determina poziția

financiară și performanțele întreprinderii, trebuind totodată să poată compara situațiile

financiare ale diverselor întreprinderi pentru a le evalua poziția financiară, performanțele și

modificările poziției financiare.

Recunoașterea și evaluarea elementelor din situațiile financiare

Recunoașterea (încorporarea în situațiile financiare) activelor, pasivelor, cheltuielilor

și veniturilor este pusă în evidență prin abordarea conceptuală specifică cadrului general.

Evaluarea este procesul de determinare a valorii bănești la care posturile din situațiile

financiare urmează să fie recunoscute și înscrise în bilanț și contul de rezultate.

Cadrul general IASB pentru întocmirea și prezentarea situațiilor financiare formulează

modelul contabil referință de evaluare bazat pe costul istoric recuperabil și pe conceptul de

menținere a capitalului financiar nominal.

Un activ, respectiv o datorie, se recunoaște atunci când:

– este posibil ca aceasta să aducă întreprinderii beneficii economice viitoare,

Un activ, respectiv o datorie, se recunoaște atunci când:

– este posibil ca aceasta să aducă întreprinderii beneficii economice viitoare,

respectiv să genereze ieșirea acestora;

– costul său să fie evaluat în mod credibil.

.

Activele reprezintă o resursă controlată de întreprindere, ca rezultat al unor evenimente trecute și de la care se așteaptă beneficii economice viitoare.

Datoriile reprezintă obligații actuale ale întreprinderii, rezultate din evenimente

trecute și prin decontarea cărora se așteaptă să rezulte o ieșire de resurse care să încorporeze

beneficii economice.

Criteriile cumulative pentru recunoașterea datoriilor sunt:

probabilitatea unei ieșiri de resurse, purtătoare de beneficii economice;

evaluarea să se poată facă în mod credibil.

Capitalurile proprii (activele nete) reprezintă interesul rezidual al acționarilor în

activele întreprinderii, după deducerea tuturor datoriilor. Cu alte cuvinte capitalurile proprii

reprezintă diferența dintre activele totale și datoriile totale, fiind indicatorul esențial pe care

bilanțul, în formatul actual, trebuie să-l reprezinte.

Veniturile sunt creșteri de avantaje economice în cursul perioadei de gestiune,

respectiv creșteri de active sau diminuări de pasive, care au ca rezultat creșterea capitalurilor

proprii, sub alte forme decât aporturile la capital. Trebuie făcută distincția dintre venituri și

câștig, deși ambele se regăsesc în contul de profit și pierdere. Astfel noțiunea de câștig

implică un rezultat net favorabil dint-o tranzacție, ca urmare a compensării efectelor (sumelor

de bani primite) cu eforturile corespunzătoare (costul bunului).

În conformitate OMFP nr.3055/2009 se disting trei momente de evaluare a

elementelor patrimoniale3:

– evaluarea la data intrării în entitate;

– evaluarea la inventar și prezentarea elementelor în bilanț;

– evaluare la data ieșirii din entitate.

La data intrării în entitate bunurile se evaluează și se înregistrează în contabilitate la

valoarea de intrare, care se stabilește astfel:

a) la cost de achiziție – pentru bunurile procurate cu titlu oneros;

b) la cost de producție – pentru bunurile produse în entitate;

c) la valoarea de aport, stabilită în urma evaluării – pentru bunurile reprezentând

aport la capitalul social;

d) la valoarea justă – pentru bunurile obținute cu titlu gratuit sau constatate plus

2.1.2 CONȚINUTUL ȘI FORMA SITUAȚIILOR FINANCIARE

Conform IAS 1, un set complet se situații financiare anuale include:

a) bilanțul;

b) contul de profit și pierdere;

c) o situație care să reflecte, după caz:

– toate modificările capitalului propriu; fie

– modificările capitalului propriu, altele decât cele care rezultă din tranzacțiile de

capital cu proprietarii și distribuirile către proprietari;

d) situația fluxurilor de trezorerie (numerar)

e) politicile contabil și notele explicative.

Directiva a IV- a a UE definește situațiile financiare prin apelația de conturi anuale

care cuprind: bilanțul, contul de profit și pierdere și anexa sau notele la conturile anuale.

Aceste documente trebuie să constituie un tot unitar.

Pentru sistemul de bază conform cu Directivele contabile europene, formația situațiilor

financiare cuprinde:

~ Bilanț;

~ Cont de profit și pierdere;

~ Situația modificărilor capitalurilor proprii;

~ Situația fluxurilor de numerar;

~ Notele explicative la situațiile financiare.

Persoanele juridice, care aplică reglementările conform cu Directivele contabile

europene, care la data bilanțului nu depășesc limitele a 2 dintre cele 3 criterii de mărime (total

active 3.650.000 euro, cifra de afaceri netă 7.300.000 euro, număr mediu de salariați în cursul

exercițiului financiar 50) întocmesc situații financiare anuale simplificate care cuprind: bilanț

prescurtat, contul de profit și pierdere, note explicative la situațiile financiare anuale

simplificate. Opțional ele pot întocmi situația modificărilor capitalului propriu și/sau situația

fluxurilor de numerar.

Bilanțul contabil, imaginea poziției financiare a întreprinderii

Bilanțul este documentul contabil de sinteză ce cuprinde toate elementele de activ și

de pasiv grupate după natură, destinație și lichiditate, respectiv proveniență și exigibilitate.

Bilanțul arată poziția financiară a întreprinderii doar la un moment dat, respectiv la

sfârșitul exercițiului financiar, însă această poziție financiară este consecința rezultatelor

obținute de întreprindere de la înființare până la data bilanțului. Bilanțul caracterizează cifric

și în etalon bănesc relațiile de echilibru dimensional și structural dintre mijloacele

economice gestionate de titularul de patrimoniu și de sursele de procurare a acestor mijloace5.

Activul este o sursă controlată de întreprindere ca urmare a unor evenimente trecute și

din care se prevede că se vor obține beneficii economice viitoare (Cadrul general IASB și

Ordinul 3055/2009).

Datoria este o obligație actuală a întreprinderii provenită din evenimente trecute și a

cărei decontare va conduce la o ieșire de resurse care încorporează beneficii economice

(Cadrul general IASB). Conform Ordinului 3055/2009, o datorie reprezintă o obligație actuală

a entității ce decurge din evenimente trecute și prin decontarea căreia se așteaptă să rezulte o

ieșire de resurse care încorporează beneficii economice6.

Capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual în activele întreprinderii după

deducerea tuturor datoriilor (Cadrul general IASB). Capitalurile proprii reprezintă interesul

rezidual în activele întreprinderii după deducerea datoriilor sale (Cadrul general american și

Ordinul 3055/2009).

Reglementările contabile naționale au optat pentru o clasificare a elementelor de

activ in active imobilizate și active circulante, respectând astfel cerințele din Directiva a-IV-a.

În bilanț, elementele de activ și de datorii sunt grupate după natură și lichiditate, respectiv

după natură și exigibilitate, și deci nu după criteriul curent/ necurent. Conform OMFP nr.

3055/2009, persoanele juridice din țara noastră care la data bilanțului depășesc limitele a două

dintre următoarele 3 criterii, denumite în criterii de mărime (total activ 3.650.000 euro, cifră

de afaceri netă 7.300.000 euro, număr mediu de salariați în cursul exercițiului financiar 50),

întocmesc situații financiare anuale care cuprind:

– bilanțul;

– contul de profit și pierdere;

– situația modificărilor capitalului propriu;

– situația fluxurilor de numerar;

– notele explicative de la situațiile financiare anuale.

Persoanele juridice care la data bilanțului nu depășesc limitele a două dintre criteriile

de mărime de mai sus întocmesc situații financiare simplificate care cuprind: bilanțul

prescurtat, contul de profit și pierdere, notele explicative la situațiile anuale simplificate.

Opțional, ele pot întocmi situația modificărilor capitalului propriu și situația fluxurilor de

trezorerie. Formatul bilanțului prescurtat conform Ordinului 3055/2009 este următorul:

A. Active imobilizate

I. Imobilizări necorporale

II. Imobilizări corporale

III. Imobilizări financiare

B. Active circulante

I. Stocuri

II. Creanțe

III. Investiții pe termen scurt

IV. Casa și conturi la bănci

C. Cheltuieli în avans

D. Datorii care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an

E. Active circulante nete/datorii curente nete (B + C – D – I)

F. Total active minus datorii curente (A + E)

G. Datorii care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an

H. Provizioane

I. Venituri în avans

J. Capital și rezerve

I. Capital subscris

II. Prime de capital

III. Rezerve din reevaluare

IV. Rezerve

V. Profitul sau pierderea reportat (ă)

VI. Profitul sau pierderea exercițiului financiar

Capitaluri proprii

Contul de profit și pierdere, indicator de performanță

Directiva a IV-a a CEE prevede pentru asigurarea imaginii fidele a întreprinderii

scheme obligatorii pentru stabilirea bilanțului și contului de profit și pierdere, fixarea

conținutului minimal al anexei și al raportului de gestiune. Conform Directivei a IV-a,

conturile anuale trebuie să dea o imagine fidelă a patrimoniului, a situației financiare și a

rezultatelor întreprinderii.

Situația fluxurilor de numerar

Fluxurile de numerar sunt intrările sau ieșirile de numerar sau echivalente de

numerar ale acestuia. Fluxurile de numerar exclud mișcările între elemente care constituie

numerar sau echivalente de numerar, deoarece aceste componente fac parte din gestiunea

numerarului unei întreprinderi.

Numerarul se referă la disponibilitățile bănești existente în casierie sau în conturile

bancare, (inclusiv sub formă de acreditive), precum și la elementele asimilate lor: valori de

încasat, avansuri de trezorerie.

Echivalentele de numerar sunt investiții financiare pe termen scurt extrem de

lichide (perioadă mai mică de 3 luni), care sunt ușor convertibile în sume cunoscute de

numerar și care sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii. Ele sunt păstrate

pentru îndeplinirea angajamentelor pe termen scurt și nu pentru alte scopuri.

Trezoreria unei întreprinderi reprezintă fluxurile de încasări și plăți care se derulează în

cadrul întreprinderii într-o anumită perioadă de timp, respectiv fluxul de diferențe dintre

încasările și plățile efectuate de întreprindere.

Situația fluxurilor de numerar (trezorerie) este o componentă obligatorie conform

Ordinului MFP nr. 3055/2009, pentru entitățile mari și opțională pentru întreprinderile mici și

mijlocii, permițând o analiză dinamică a echilibrului financiar a celor 3 activități: de

exploatare, investiții și finanțare.

Situația modificărilor capitalului propriu

Situația modificării capitalurilor proprii reprezintă detaliat toate variațiile pe care

le-au suferit capitalurile proprii între momentul de început și cel de sfârșit al exercițiului

financiar, permițând analiza capacității de menținere a capitalului și rezultatul final (profitul

sau pierderea).

Modificările în capitalul propriu al întreprinderii între două date ale bilanțului reflectă

creșterea sau reducerea activului net sau a avuției în cursul perioadei, în baza principiilor particulare de evaluare adoptate și prezentate în situațiile financiare.

Notele explicative la situațiile financiare anuale

Notele explicative prezintă informații despre bazele de întocmire a situațiilor

financiare și politicilor contabile adoptate, completează și detaliază toate informațiile

prezentate în celelalte documente de raportare financiară și prezintă, narativ sau prin tabele de

analiză, situații și indicatori care nu sunt prezentate în altă parte.9

OMFP nr. 3055/2005 prezintă structura următoarelor note explicative:

Nota 1 „Active imobilizate”, detaliază variația în timp a valorilor brute și a

deprecierilor;

Nota 2 „Provizioane” detaliază variația naturii provizionului;

Nota 3 „Repartizarea profitului” arată cum este repartizat profitul pe destinații;

Nota 4 „Analiza rezultatului din exploatare” prezintă modul de obținere a rezultatului

din exploatare după destinații;

Nota 5 „Situația creanțelor și datoriilor”, clasificate după lichiditate și exigibilitate;

Nota 6 „Principii, politici și metode contabile” cuprinde abateri și modificări de la

reglementările naționale, cu menționarea naturii și motivelor, tratamentele contabile

alternative, bază de evaluare, ajustări, influență asupra rezultatului;

Nota 7 „Participații și surse de finanțare” detaliază capitalul social și tipurile de titluri

emise;

Nota 8 „Informații privind salariații și membrii organelor de administrație, conducere”

cuprinde detalii despre număr mediu salariați, credite acordate, avansuri, salarii plătite,

asigurări sociale, contribuții la pensii;

Nota 9 „Analiza principalilor indicatori economico-financiari” cuprinde prezentarea

unor indicatori de lichiditate, risc, profitabilitate, indicatori de activitate);

Nota 10 „Alte informații” se referă la prezentarea întreprinderii, cifra de afaceri,

relațiile cu celelalte întreprinderi din cadrul grupului.

Raportul administratorilor

Consiliul de administrație (asociatul) pentru fiecare exercițiu financiar elaborează un

raport care cuprinde cel puțin o prezentare fidelă a dezvoltării și performanței activității

entității și a poziției sale financiare, împreună cu o descriere a principalelor riscuri și

incertitudini cu care se confruntă. În raportul administratorilor se va face o referire și la

controlul intern al entității. Raportul va conține și informații despre:

~ evenimente importante apărute după sfârșitul exercițiului financiar;

~ dezvoltarea previzibilă a entității;

~ activități din domeniul cercetării și dezvoltării;

~ informații privind achizițiile propriilor acțiuni;

~ existența de sucursale ale entității;

~ utilizarea de către entitate a instrumentelor financiare.

2.2 ANALIZA FINANCIAR LA SC “MEGOTER” SRL

PE BAZA BILANTULUI CONTABIL

2.2.1 SCURT ISTORIC PRIVIND SC “MEGOTER” SRL

SC “MEGOTER” SRL este o societate comerciala infiintata in anul 1991 de catre 2 asociati Merisanu Ghe. si Turcitu C-tin. In anul 2007 Turcitu C-Tin se retrage din postura de asociat si cesioneaza actiunile sale catre Merisanu D. si Merisanu C.

In urma acestor modificari capitalul social subscris si varsat care se mentine si in momentul actual in suma de 71.000 lei constituit din 7.100 de parti a cate 10 lei fiecare, apartine la acea data actionarilor astfel:

– Dn. Merisanu Ghe. – 3.550 parti

– Dn. Merisanu C. – 1.775 parti

– Dn. Merisanu D. – 1.775 parti

Dn. Merisanu Ghe. A fost numit Adminstrator care si la momentul actual detine aceiasi functie.

In anul 2012 dn. Merisanu C. devine asociat unic.

Sediu social al SC “MEGOTER” SRL esta in comuna Terpezita, judetul DOLJ, telefon 0251362017, emai [anonimizat].

2.2.2 OBIECT DE ACTIVITATE

Principalul obiect de activitate al SC “MEGOTER” SRL este “cultivarea cerealelor si a plantelor oleginoase”. Firma detine o suprafat aproximativa de 2.000 hectare de teren arabil in arenda si prorietate. Ca activitati secundare SC”MEGOTER” SRL mai activeaza in industria moraritului, comert cu produse obtinute din productie proprie, transport. In principiu organizarea este condusa intr-un mod cat se poate de corect, SC “MEGOTER” SRL nu comercializeaza produsele obtinute in urma cultivari terenului agricol catre diversi procesatori astfel evitandu-se preturile specultive care sunt pe piata agricola, acestea sunt procesate prin proria moara, apoi sunt comercializate atat in propriile magazine cat si catre alti comercianti.

Transportul produselor din camp este efectuat cu propriile camioane, astfel costurile de transport sunt mult mai mici.

2.2.3 STRUCTURA ORGANIZATORICA

La baza existentei si functionarii oricarei societati comerciale se afla structura organizatorica.

In cadrul SC “MEGOTER” SRL structura organizatorica este definita ca un mecanism format din subdiviziuni organizatorice În cadrul organizatorice cărora le sunt precizate competențele și

responsabilitățile și între care se stabilesc raporturi cerute de funcționarea ei eficientă. Cu alte

cuvinte, structura organizatorică cuprinde ansamblul persoanelor și al subdiviziunilor astfel

constituite încât să asigure condițiile necesare atingerii obiectivelor propuse în cadrul societății.

Organizarea și conducerea societății comerciale sau a diviziunilor acesteia, presupune

cunoașterea detaliată și permanentă a obiectivelor si resurselor disponibile, a modului de

desfășurare a activității și a factorilor de influență, aceste elemente fiind indispensabile

fundamentării științifice a deciziilor.

Compartimentul producție din structura firmei este atribuit directorului tehnic.

Acesta are drept sarcini stabilirea de proceduri și metodologii de execuție precum și

implementarea acestora în procesele de producție, în scopul asigurării îndeplinirii obiectivelor

stabilite prin decizie, de către administratorul societății.

Compartimentul financiar-contabil are sarcina de a urmări și de a înregistra din

punct de vedere al legislației în vigoare, toate operațiunile în care este implicată activitatea

economico-socială a firmei.

Compartimentul de resurse umane are drept scop planificarea resurselor umane,

recrutarea, selecția și angajarea personalului, organizarea personalului, calificarea și

perfecționarea profesională, administrarea salarizării și a altor remunerări.

In cadrul societății este adoptat un Regulament de Ordine Interioară, document de

bază în organizarea de sine stătătoare a unei firme. Prin acest act s-au reglementat drepturile și

îndatoririle tuturor persoanelor care își desfășoară activitatea în cadrul societății, iar

respectarea acestuia a permis apariția unor relații interumane, bine conturate, ceea ce asigură

premisa bunei desfășurări a activităților din cadrul societății.

Întreprinderea intră în relații directe pentru atingerea obiectivelor sale (clienți, concurenți, furnizori, organisme publice).

2.2.4 PREZENTAREA SITUAȚIEI ECONOMICO-FINANCIARE

Cunoașterea profundă a evoluției performanțelor economico-financiare ale

întreprinderii, al procesului formării lor, însușirea unui ansamblu de metode și tehnici de

analiză, și mai ales, identificarea măsurilor pentru evoluția normală a fenomenelor și

proceselor economice și reducerea riscului operațional și financiar , presupune o analiză

economico – financiară permanentă și temeinică.

O analiză orientată spre studiul riscurilor de faliment sau de solvabilitate se face cel

mai adesea prin studierea bilanțului (analiză statică) și a tabloului de finanțare (analiza

fluxurilor). Bilanțul prescurtat al societății analizate arată astfel:

TABELUL 2.1 – Bilant prescurtat

Concluzii:

Activele imobilizate au suferit o mica diminuare in anul 2012 fata de 2011, insa in 2013 au crescut semnificativ, fapt ce denota investitiile efectuate de firma.

Capitalurile proprii au crescut in 2012 fata de 2011 semnificativ fapt ca arata ca anul 2011 a fost un an cu probleme datorita crizei financiare, iar in 2013 a fost in crestere fata de 2012.

Datoriile pe termen scurt au o pondere insemanata, fiind mai mari decar activele circulante, fapt ce arata ca firma are unele probleme cu lichiditatile.

O analiză orientată spre studiul performanțelor se face în principal prin studierea

contului de profit și pierdere, pentru a aprecia formarea soldurilor intermediare de gestiune și

a le compara cu fluxul de activitate sau cu mijloacele utilizate de întreprindere.

Indicatorii de analiză integrează în același timp studiul performanțelor și al fluxurilor

și echilibrelor financiare și permit măsurarea surplusului monetar din exploatare (excedentul

din exploatare) sau al surplusului monetar global (capacitatea de autofinanțare sau cash-flow

global).

În analiza economico – financiară unul din indicatorii importanți ai contului de profit și

pierdere este cifra de afaceri.

Cifra de afaceri este indicatorul fundamental pe baza căruia se apreciază capacitatea

unei întreprinderi de a obține venituri din operațiuni comerciale curente. În termeni concreți,

ea face parte din categoria indicatorilor de rezultate economico-financiare, contribuind la

diagnosticarea și evaluarea economică a întreprinderii, la estimarea eficienței managementului

practicat.

Structura contului de profit și pierdere la societatea analizată se prezintă astfel:

Tabelul 2.2

Cifra de afaceri a cresctut in 2012 fata de 2011, iar in 2013 a suferit o mica scadere.

Profitul brut a crescut semnificativ in 2012 fata de 2011, insa in 2013 s-a micsorat extrem de mult deoarece s-au realizat investitii.

Si profitul net a urmat aceiasi pasi ca la profitul brut.

2.3 SITUATIA FLUXURILOR DE TREZORERIE

SC MEGOTER SRL

2.3.1 RELATIA DINTRE SITUATIA FLUXURILOR DE TREZORERIE, BILANTUL CONTABIL SI CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE

Bilanțul prezintă situația numerarului și echivalentelor de numerar a unei unități patrimoniale la sfârșitul unei perioade de gestiune și permite examinarea creșterilor sau diminuărilor acestora față de nivelul de la începutul perioadei, fără a oferi informații referitoare la structura și factorii acestor modificări.

Contul de profit și pierdere prezintă informații despre veniturile, cheltuielile și rezultatele generate de unitate, ceea ce furnizează într-o oarecare măsură sursele și utilizările numerarului și echivalentelor de numerar, dar nu explică de ce aceste elemente au înregistrat scăderi sau creșteri.

Literatura de specialitate consideră ca făcând parte din sarcina contabilității fluxurilor de trezorerie întocmirea unui document contabil de sinteză, alături de bilanț și contul de rezultate, cu rolul de a le evidenția.

Pe plan mondial, acest document este prezentat sub denumirea generală de „tablou de flux” și se referă la toate tablourile în care conceptul de flux are un rol determinant10.

Tabloul fluxurilor de numerar prezintă aceste fluxuri, cunoscute sub denumirea de încasări și plăți, arătând totodată sursele și utilizările numerarului și echivalentelor de numerar, precum și cauzele variaței acestuia.

Directiva a IV-a a Comunității Economice Europene prevede doar trei componente ale conturilor anuale, și anume: bilanțul, contul de profit și pierdere și notele explicative, lăsând la dispoziția statelor membre introducerea în structura conturilor anuale și a altor situații.

În România, situația fluxurilor de trezorerie este considerată o componentă a situațiilor financiare anuale în conformitate cu prevederile Ordinului Ministerului Finanțelor Publice Nr. 94 din 29 ianuarie 2001 pentru Aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitat

Incepând cu 01.01.2010, Contabilitatea Intreprinderii din Romania se bazeaza pe O.M.F.P. nr. 3055/2009, ce aduce o serie de modificări în raportările contabile, nu conține prevederi speciale privind întocmirea acestei situații, ceea ce permite aplicarea normelor existente în practica internațională.

Definiție, obiectiv, sfera de aplicabilitate

Standardul Internațional de Contabilitate 7 defineste fluxurile de numerar (denumite și fluxuri de trezorerie sau cash-flow în unele lucrări) drept intrări sau ieșiri de numerar și echivalente de numerar, iar prin întocmirea lui se dorește să se pună la dispoziția utilizatorilor de situații financiare o bază pentru evaluarea capacității întreprinderii de a genera numerar și echivalente de numerar, precum și a nevoilor sale de a utliza acele fluxuri de numerar.12

Obiectivul principal al fluxurilor de numerar este de a evidenția istoricul mișcărilor de numerar și a echivalentelor de numerar al unei firme prin intermediul cash-flow-ului.

Pe aceasta bază, se evalueaza capacitatea unei firme de a genera cash-flow, precum și momentul și certitudinea generarii acestor fluxuri de numerar.

Aria de aplicabilitate a standardu-lui 7(IAS-7) vizează atât firmele productive cât și instituțiile financiare și în general, orice activitate producatoare de venituri și generatoare de obligații.

Componentele trezoreriei

Situația financiară care prezintă informații privind fluxurile de numerar, adică încasările și plățile efectuate de o întreprindere în cursul unui an, este tabloul fluxurilor de trezorerie. Acest tablou este construit plecând de la noțiunile de: trezorerie (cash and cash equivalents) și fluxuri de trezorerie (cash-flows).

Prin trezoreria întreprinderii se înțelege ansamblul de lichidități și echivalente de lichidități de care dispune entitatea economica.

Lichiditățile (cash) se referă la disponibilitățile bănești și depozitele la vedere.

Echivalentele de lichidități (cash equivalents) reprezintă plasamente pe termen scurt (sub 3 luni) cu grad mare de lichiditate, care se pot converti ușor în sume cunoscute și al cărorÎn categoria echivalențelor de lichidități se includ: depozite bancare la termen, certificate de depozit, bonuri de tezaur emise de guvern etc., toate cu scadență de până la trei luni. Echivalentele de lichidități trebuie disociate de alte investiții financiare pe termen scurt, cu toate că o astfel de operațiune este destul de dificilă, întru-cât, în mod practic, este destul de greu de disociat activitatea de investiții a unei firme de ceea ce se numește „managementul trezoreriei”. Drept urmare, vor trebui considerate echivalente de lichidități doar acele resurse financiare deținute în scopul îndeplinirii angajamentelor pe termen scurt, și nu pentru investiții sau în alte scopuri.

Creditele în descoperire de cont (bank overdraft), în cazul în care sunt rambursabile la vedere, pot fi considerate ca făcând parte din managementul trezoreriei; prin urmare, acestea pot fi incluse ca o componentă negativă a lichidităților și a echivalentelor de lichidități.

Conform normei IAS 7 (par. 48), dacă există sume semnificative de lichidități și echivalente de lichidități deținute de o entitate, dar a căror utilizare de către grup este restricționată, acestea trebuie prezentate distinct împreună cu un comentariu al managementului care să explice circumstanțele acestei restricții.

Lichiditățile și echivalențele de lichidități au aceeași natură, iar transferurile dintr-o categorie în alta nu sunt considerate plăți sau încasări, deoarece se consideră că acestea fac parte din managementul trezoreriei. Astfel, tranzacții precum depunerea numerarului în caserie sau achiziția de timbre poștale reprezintă mișcări în interiorul trezoreriei și nu vor afecta fluxul net de trezorerie (IAS 7, par. 9).

Tot în această categorie a tranzacțiilor care nu afectează situația fluxurilor de trezorerie se includ toate operațiunile care nu generează încasări sau plăți, cum ar fi, de exemplu, achziția unui utilaj pe credit comercial; creșterea capitalului social prin aport în natură etc. (IAS 7, par. 43).

2.3.2 METODE DE DETERMINARE A FLUXURILOR DE TREZORERIE PE ACTIVITATI

În cadrul situației fluxurilor de trezorerie, potrivit abordării funcționale a activităților întreprinderii, fluxurile sunt grupate în trei categorii:

– fluxuri provenite din activitățile de exploatare (operaționale);

– fluxuri provenite din activități de investiții;

– fluxuri provenite din activități de finanțare.

Analiza fluxurilor de trezorerie pe toate cele trei tipuri de activități este utilă pentru: corelarea profitului (pierderii) cu numerarul; separarea activităților care implică numerar de cele care nu implică numerar.

Evaluarea capacității întreprinderii de a-și îndeplini obligațiile de plăți cash; evaluarea fluxurilor de numerar pentru activitățile viitoare (cash-flow strategic). Utilitatea analizei este dată de faptul că variația globală a trezoreriei este reliefată prin soldul de trezorerie, rezultat din gestiunea activelor reale (din activitatea de exploatare) și prin cel rezultat din operațiunile de capital care privesc investițiile și finanțările. Atunci când fluxurile reale și cele monetare nu coincid, cum de fapt se și întâmplă, trezoreria se asigură prin decalaje de plăți asociate acestor fluxuri.

Fiecare dintre cele trei categorii de fluxuri are impact asupra unei surse sau a unei utilizări de lichidități .

Sunt consacrate două metode pentru determinarea fluxurilor de trezorerie (generate de activitățile de exploatare, de investiții și de finanțare)

– metoda directă;

– metoda indirectă.

A. Metoda directă

Conform acestei metode se operează cu încasări și plăți brute în numerar.

a) Fluxurile de numerar provenite din activitățile de exploatare:

– încasările în numerar din vânzările de bunuri și prestările de servicii;

– încasările în numerar provenite din redevențe, onorarii, comisioane și alte venituri (care se pot estima pe baza mărimii cifrei de afaceri realizate, corectate cu modificarea soldului creanțelor comerciale din exercițiul financiar);

– plăți în numerar către furnizorii de bunuri și servicii (materii prime și materiale consumabile, ct. 601 + 602 – 7412; alte cheltuieli materiale, ct. 603 + 604 + 606 + 608; alte cheltuieli din afară, cum sunt cele cu energia și apa, ct. 605 – 7413; cheltuieli privind mărfurile, ct. 607; cheltuieli privind prestațiile externe, ct. 611 + 612 + 613 + 614 + 621 + 622 + 623 + 624 + 625 + 626 + 627 + 628 – 7416). Mărimea acestora se ajustează cu variația soldului stocurilor de materii prime, materiale consumabile și mărfuri prin adăugarea diferenței dintre stocul final și cel inițial, respectiv cu variația soldului datoriilor comerciale (ct. 401+403) prin scăderea diferenței dintre soldul final și cel inițial al exercițiului financiar;

– plăți în numerar către și în numele angajaților (cheltuieli cu personalul ajustate cu variația soldurilor conturilor necorespunzătoare);

– plăți în numerar sau restituiri de impozit pe profit, doar dacă nu pot fi identificate în mod special cu activitățile de investiții și de finanțare (se referă la cheltuielile privind impozitul pe profit, ct. 691–791, dacă se presupune că întregul impozit pe profit este aferent activității de exploatare).

b) Fluxurile de numerar provenite din activitățile de investiții:

– plățile în numerar pentru achiziționarea de terenuri și mijloace fixe, active necorporale și alte active pe termen lung. Se pot determina pe baza creșterilor de active imobilizate prezentate în nota 1 la situațiile financiare și se ajustează cu variația datoriilor întreprinderii către furnizorii de imobilizări;

– plăți în numerar pentru achiziția de instrumente de capital propriu și de creanțe ale altor întreprinderi. Se pot identifica în valoarea creșterii elementelor de activ respective prezentate în nota 1 la situațiile financiare;

– încasări în numerar din vânzarea de terenuri și clădiri, instalații și echipamente, active necorporale și alte active pe termen lung;

– încasări în numerar din vânzarea de instrumente de capital propriu și de creanțe ale altor întreprinderi;

– avansuri în numerar și împrumuturile efectuate către alte părți;

– încasări în numerar din rambursarea avansurilor și împrumuturilor efectuate către alte părți.

c) Fluxurile de numerar provenite din activitățile de finanțare:

– venituri în numerar din emisiunea de acțiuni și alte instrumente de capital propriu. Se determină pe baza creșterii capitalului social, inclusiv a primelor de capital (ct. 1041 + 1042 + 1043 + 1044) și se ajustează cu variația creanțelor privind capitalul subscris și nevărsat;

– plățile în numerar către acționari pentru a achiziționa sau a răscumpăra acțiunile întreprinderii. Se regăsesc în scăderea capitalului social și a rezervelor;

– veniturile în numerar din emisiunea de obligațiuni, credite, ipoteci și alte împrumuturi. Sunt constituite din creșterea împrumuturilor și datoriilor asimilate, înregistrate de întreprindere în conturile aferente, veniturile din dobânzi și alte cheltuieli financiare oglindite în contul de profit și pierdere;

– plățile în numerar ale locatarului pentru reducerea obligațiilor legate de o operațiune de leasing financiar. Se determină pe baza analizei contractelor de leasing.

Fluxurile de numerar – total

– Numerar la începutul perioadei;

– Numerar la finele perioadei.

Rezultanta fluxurilor de numerar din activitățile de exploatare, de investiții și de finanțare reprezintă trezoreria netă.

B: Metoda indirectă.Pornind de la valoarea contabilă a rezultatului exercițiului financiar, sunt efectuate ajustări pentru determinarea fluxului de numerar. Se are în vedere că prin practicarea unei contabilități de angajament sunt înregistrate veniturile și cheltuielile în momentul facturării lor și nu în momentul încasării sau plății, iar în calculul profitului sunt luate în considerare unele elemente de venituri și cheltuieli nemonetare, care nu presupun intrări sau ieșiri de numerar din trezorerie, ceea ce face să crească diferența dintre mărimea rezultatului realizat și mărimea numerarului din trezorerie.

Prin efectuarea ajustărilor se urmărește:

– eliminarea efectelor contabilității de angajament prin luarea în considerare a capitalului de lucru net. Ca atare, din rezultatul exercițiului se scade variația stocurilor (materii prime și materiale consumabile, producția în curs de execuție, produse finite și mărfuri, avansuri pentru cumpărarea de stocuri), variația creanțelor (creanțe comerciale și alte creanțe) și se adaugă variația datoriilor de exploatare (decalajele de plăți favorabile întreprinderii puse în evidență de variația soldurilor conturilor corespunzătoare);

– eliminarea veniturilor și cheltuielilor nemonetare (amortizările și provizioanele constituite sau reluate pe venituri) prin adunarea cheltuielilor calculate cu amortizarea și provizioanele constituite și scăderea veniturilor din reluarea provizioanelor (practic, se adună toate rubricile de ajustări din contul de profit și pierdere: ajustarea valorii imobilizărilor corporale și necorporale; ajustarea valorii activelor circulante; ajustări privind provizioanele pentru riscuri și cheltuieli; ajustarea valorii imobilizărilor financiare și a investițiilor financiare deținute ca active circulante);

– eliminarea acelor elemente de venituri și cheltuieli care nu sunt legate de activitatea de exploatare.

Privind metoda de calcul a fluxurilor de trezorerie IAS 7 recomandă metoda directă, aceasta furnizând informații utile pentru estimarea fluxurilor viitoare de trezorerie, iar prin metoda indirectă aceste informații nu sunt disponibile. În practică însă, întreprinderile preferă metoda indirectă întrucât are o logică de calcul mai apropiată de formatul raportărilor contabile.

IAS 7 și OMFP nr. 94/2001 prezintă metoda indirectă ca alternativă la metoda directă de determinare a fluxurilor de trezorerie. Particularitatea acestei metode constă în faptul că profitul net (sau pierderea netă) este

ajustat(ă) cu efectele tranzacțiilor ce nu au natură monetară, amânările sau angajamentele de plăți sau încasările în numerar din exploatare trecute sau viitoare și elemente de venituri și cheltuieli asociate cu fluxurile de numerar din activitățile de investiții sau de finanțare.

Situația fluxurilor de numerar prin metoda indirectă se prezintă în felul următor :

a) Fluxuri de numerar din activități de exploatare:

– rezultatul net;

– modificările pe parcursul perioadei ale capitalului circulant;

– ajustări pentru elementele nemonetare și alte elemente incluse în activitățile de investiții sau de finanțare.

b) Fluxuri de numerar din activități de investiții:

– plățile în numerar pentru achiziționarea de terenuri și mijloace fixe, active necorporale și alte active pe termen lung;

– încasările în numerar din vânzarea de terenuri și clădiri, instalații și echipamente, active necorporale și alte active pe termen lung;

– plățile în numerar pentru achiziția de instrumente de capital propriu și de creanță ale altor întreprinderi;

– încasările în numerar din vânzarea de instrumente de capital propriu și creanță ale altor întreprinderi;

– avansurile în numerar și împrumuturile efectuate către alte părți;

– încasările în numerar din rambursarea avansurilor și împrumuturilor efectuate către alte părți.

c) Fluxuri de numerar provenite din activități de finanțare:

– veniturile în numerar din emisiunea de acțiuni și alte instrumente de capital propriu;

– plățile în numerar către acționari pentru a achiziționa sau a răscumpăra acțiunile întreprinderii;

– veniturile în numerar din emisiunea de obligațiuni, credite, ipoteci și alte împrumuturi;

– rambursările în numerar ale unor sume împrumutate;

– plățile în numerar ale locatarului pentru reducerea obligațiilor legate de o operațiune de leasing financiar.

Fluxuri de numerar – total

– Numerar la începutul perioadei;

– Numerar la finele perioadei.

Rezultatul obținut prin aplicarea metodei indirecte este același ca și cel obținut prin metoda directă, diferă însă structura fluxurilor de numerar referitoare la activitățile de exploatare.

Fluxurile de numerar din activitățile de investiții și cele din activitățile de finanțare sunt determinate prin metoda directă.

Structura de detaliu și metodologia întocmirii tabloului fluxurilor de trezorerie

Analiza structurii de detaliu vizează modelul tabloului relevat de norma internațională IAS 7. Alegerea acestui model se datorează rolului pe care normele internaționale îl joacă asupra normalizării marii majorități a țărilor, inclusiv țara noastră.

Fluxurile de trezorerie ale activităților de exploatare

Activitățile de exploatare sunt principalele activități generatoare de venituri și orice alte activități cu excepția celor definite ca fiind activități de investiții sau de finanțare.

Mărimea mișcărilor de trezorerie legate de exploatare este un indicator cheie al măsurii în care întreprinderea a degajat, prin exploatarea sa, suficiente fluxuri de trezorerie, pentru a rambursa împrumuturile sale, a menține capacitatea sa de exploatare, a vărsa dividende și a realiza noi investiții, fără să recurgă la alte surse externe de finanțare. De asemenea, utilizate cu alte informații, informațiile privind diferitele categorii de fluxuri istorice de trezorerie legate de exploatare pot să fie utile pentru previziune fluxurilor viitoare de trezorerie aferente exploatării.

Fluxurile de trezorerie ale activităților de exploatare sunt, în mod esențial, consecința principalelor activități generatoare de venituri ale întreprinderii. Ca urmare, ele sunt, în general, rezultatul operațiilor și evenimentelor care concură la formarea rezultatului net.

Definiția și precizările anterioare, deși imprecise, sunt completate de IAS 7, printr-o listă de exemple. Astfel, constituie fluxuri de trezorerie ale exploatării, cu predilecție:

– încasările care decurg din vânzarea de bunuri și servicii;

– încasările care provin din redevențe, onorarii, comisioane și alte venituri;

– plățile privind furnizorii și salariații;

– plățile de impozite, exceptând cazurile când ele vizează activitățile de investiții sau de finanțare.

O întreprindere poate să dețină titluri în scopuri comerciale, caz în care acestea sunt asemănătoare stocurilor achiziționate pentru a fi revândute. Ca atare, fluxurile de trezorerie, care provin din achiziționarea și cesiunea de titluri deținute în scopuri comerciale, sunt incluse în categoria activităților de exploatare. În mod asemănător, avansurile de casă și împrumuturile acordabile de instituțiile financiare sunt clasificate, în general, în categoria activităților de exploatare, știut fiind că ele se referă la principala activitate generatoare de venituri a acestui tip de unități.

Unele operații, precum cesiunea unei imobilizări de tipul instalațiilor de producție, pot să genereze un plus sau un minus de valoare, care afectează rezultatul net. Fluxurile de trezorerie legate de astfel de operații nu aparțin, totuși, exploatării, deoarece astfel de operații intră sub incidența activităților de investiții.

2.3.4 Întocmirea și prezentarea tabloului fluxurilor de trezorerie

La baza întocmirii unui tablou al fluxurilor de trezorerie stau datele și informațiile cuprinse în celelalte situații financiare principale, bilanțul, contul de profit și pierdere și balanța contabila la sfârșitul exercițiului financiar. Chiar dacă bilanțul redă valorile nete ale activelor, din necesități legate de metodologia întocmirii tabloului fluxurilor de trezorerie, elementele de activ ale bilanțului vor fi prezentate în valori brute

Deși norma contabilă internațională IAS 7 recomandă utilizarea metodei directe pentru determinarea fluxurilor de trezorerie relative la activități de exploatare (pentru satisfacerea, în principal, a necesităților informaționale ale investitorilor, care pot proceda la estimarea fluxurilor de trezorerie viitoare și implicit a dividendelor ce ar putea să le încaseze în exercițiile viitoare), multe întreprinderi apelează la metoda indirectă pentru determinarea fluxurilor de trezorerie aferente activităților de exploatare, datorită concordanței ei cu o contabilitate de angajamente și a caracterului ei mai subtil, ce permite o „disimulare” a informațiilor ce nu ar trebui cunoscute de investitor.

Datele folosite la calculele de mai jos sunt preluate din bilantul si contul de profit și pierde la sfârșitul exercitiului financiar.

DETERMINAREA FLUXURILOR DE TREZORERIE PENTRU ANUL 2011

 Determinarea fluxurilor de trezorerie relative la activitățile de exploatare

Tabelul 2.3

1.Incasari de la clienti – 5.672.942,00 lei

Incasari vanzari – 4.574.953,00 lei

TVA de plata – 1.097.989,00 lei

Venituiri din subventii de exploatare aferente cifrei de afaceri –- 588.999,00 lei

TOTAL INCASARI – 6.261.941,00 lei

2. Plati catre furnizori

Achizitii de la furnizori = Achiz.de mat. + Achiz. de mat. nestoc. + Achiz. de servicii =

3.999.905,00 + 8.519,00 + 796.238,00 = 4.804.662,00 lei

Achizitii materiale prime si consumabile – 3.411.082,00 lei

Achizitii de la furnizori cu TVA = 4.804.662,00+ 3.411.082,00 = 8.215.744,00 lei din care TVA 1.590.144 ,00 lei

Plati catre personal = 217.940,00 lei

Alte plati = impozite + taxe + despagubiri + donatii + chelt. in avans aferent exploatarii +impozite salariati + chelt cu alte impozite si taxe =

60.865 + 28.206 = 89.071,00 lei

Plati privind TVA – ul = TVA-ul aferent vanzarilor – TVA-ul aferent achizitiilor

1.078.898,00 – 1.590.144,000 = -511.246,00 lei TVA de recuperat

6. Plati privind impozitul pe profit = 47.212,00 lei

7. Avansuri primite de la clienti = 3.144.558,00 lei

8. Alte incasari de exploatare = 52.316,00 lei

Determinarea fluxurilor de trezorerie relative la activitățile de investiții

Cea de-a doua etapă a procesului de întocmire a tabloului fluxurilor de trezorerie constă în calculul fluxurilor de trezorerie relative la activitățile de investiții. În acest scop, fiecare cont care implică încasări și plăți de mijloace bănești din activități de investiții va fi analizat individual, în scopul de a explica modificarea soldului contului de la un an la altul, din perspectiva fluxurilor de lichidități.

Activitățile de investiții se axează pe activele imobilizate reflectate în bilanț, dar ele cuprind și operațiuni care afectează plasamentele pe termen scurt din secțiunea de active circulante ale bilanțului, precum și veniturile din investiții din contul de profit și pierdere.

Cea de-a doua etapa a procesului de intocmire a unui tablou al fluxurilor de trezorerie rezulta din calculul fluxurilor de trezorerie relative la activitatile de investitii. Activitatile de investitii se axeaza pe activele imobilizate reflectate in cadrul bilantului.

Fluxurile de trezorerie relative din activitatile de investiții anul 2011

Tabelul 2.4

Plati privind achizitia de imobilizari = Active imb.( inceput an – sfarsit an) =

2.576.577,00 – 3.396.745,00 = -820.168,00 lei

2. Incasari din vanzarea imobilizarilor: in anul 2011 nu s-au vandut imobilizari

3. Dobanzi incasate: s-au inregistrat venituri din dobanzi in suma de 951,00 lei

Dividende incasate: in anul 2011 nu s-au incast dividende.

Determinarea fluxurilor de trezorerie din activitățile de finanțare

Cea de-a treia etapă a întocmirii fluxurilor de trezorerie constă în determinarea fluxurilor de trezorerie relative la activitățile de finanțare. Procedeele aplicate vor fi identice cu cele aferente determinării fluxurilor de trezorerie din activitățile de investiții.

Conturile in aceasta etapa fac referire la imprumuturile pe termen scurt, datoriile pe termen lung si capitalurile proprii. Vor fi luate in considerare si dividendele banesti platite.

SC “MEGOTER” SRL, nu a inregistrat nici-o crestere a capitalului social in cursul anului 2011.

Conturile analizate in aceasta etapa fac referire la: imprumuturile pe termen scurt, datoriile pe termen lung si capitalurile proprii.

Imprumuturi pe termen scurt in suma de 284.724,00 lei

Fluxurile de trezorerie relative din activitatile de finantare in anul 2011

Tabelul 2.5

DETERMINAREA FLUXURILOR DE TREZORERIE PENTRU ANUL 2012

 Determinarea fluxurilor de trezorerie relative la activitățile de exploatare

Tabelul 2.6

1.Incasari de la clienti – 6.452.606,00 lei

Incasari vanzari – 5.203.714,00 lei

TVA de plata – 1.248.892,00 lei

Venituiri din subventii de exploatare aferente cifrei de afaceri – 1.150.230,00 lei

TOTAL INCASARI – 7.602.836,00 lei

2. Plati catre furnizori

Achizitii de la furnizori = Achiz.de mat. + Achiz. de mat. nestoc. + Achiz. de servicii =

4.118.298,00 + 1.034,00 + 822.384,00 = 4.941.716,00 lei

Achizitii materiale prime si consumabile – 3.065.124,00 lei

Achizitii de la furnizori cu TVA = 4.941.716,00+ 3.065.124,00 = 8.006.840,00 lei din care TVA 1.549.710,00 lei

Plati catre personal = 277.028,00

Alte plati = impozite + taxe + despagubiri + donatii + chelt. in avans aferent exploatarii +impozite salariati + chelt cu alte impozite si taxe =

76.586 + 22.962 = 78.069,00 lei

Plati privind TVA – ul = TVA-ul aferent vanzarilor – TVA-ul aferent achizitiilor

1.248.892 – 1.549.710 = -300.818,00 lei TVA de recuperat

6. Plati privind impozitul pe profit = 170.357,00 lei

7. Avansuri primite de la clienti = 2.320.205,00 lei

8. Alte incasari de exploatare = 92.348,00 lei

Determinarea fluxurilor de trezorerie relative la activitățile de investiții

Cea de-a doua etapă a procesului de întocmire a tabloului fluxurilor de trezorerie constă în calculul fluxurilor de trezorerie relative la activitățile de investiții. În acest scop, fiecare cont care implică încasări și plăți de mijloace bănești din activități de investiții va fi analizat individual, în scopul de a explica modificarea soldului contului de la un an la altul, din perspectiva fluxurilor de lichidități.

Activitățile de investiții se axează pe activele imobilizate reflectate în bilanț, dar ele cuprind și operațiuni care afectează plasamentele pe termen scurt din secțiunea de active circulante ale bilanțului, precum și veniturile din investiții din contul de profit și pierdere.

Cea de-a doua etapa a procesului de intocmire a unui tablou al fluxurilor de trezorerie rezulta din calculul fluxurilor de trezorerie relative la activitatile de investitii. Activitatile de investitii se axeaza pe activele imobilizate reflectate in cadrul bilantului.

Fluxurile de trezorerie relative din activitatile de investiții anul 2012

Tabelul 2.7

Plati privind achizitia de imobilizari = Active imb.( inceput an – sfarsit an) =

3.396.745,00 – 3.210.665,00 = 186.080,00 lei

2. Incasari din vanzarea imobilizarilor: in anul 2012 nu s-au vandut imobilizari

3. Dobanzi incasate: s-au inregistrat venituri din dobanzi in suma de 1.265,00 lei

Dividende incasate: in anul 2012 nu s-au incast dividende.

Determinarea fluxurilor de trezorerie din activitățile de finanțare

Cea de-a treia etapă a întocmirii fluxurilor de trezorerie constă în determinarea fluxurilor de trezorerie relative la activitățile de finanțare. Procedeele aplicate vor fi identice cu cele aferente determinării fluxurilor de trezorerie din activitățile de investiții.

Conturile in aceasta etapa fac referire la imprumuturile pe termen scurt, datoriile pe termen lung si capitalurile proprii. Vor fi luate in considerare si dividendele banesti platite.

SC “MEGOTER” SRL, nu a inregistrat nici-o crestere a capitalului social in cursul anului 2012.

Conturile analizate in aceasta etapa fac referire la: imprumuturile pe termen scurt, datoriile pe termen lung si capitalurile proprii.

Imprumuturi pe termen scurt in suma de 484.140,00 lei

Fluxurile de trezorerie relative din activitatile de finantare in anul 2012

Tabelul 2.8

DETERMINAREA FLUXURILOR DE TREZORERIE PENTRU ANUL 2013

 Determinarea fluxurilor de trezorerie relative la activitățile de exploatare

Fluxurile de trezorerie relative din activitatea de exploatare prin metoda directa anul 2013

Tabelul 2.9

1.Incasari de la clienti – 6.120.392

Incasari vanzari – 4.935.80

TVA de plata – 1.184.592

Venituiri din subventii de exploatare aferente cifrei de afaceri – 1.306.286

TOTAL INCASARI – 7.426.678

2. Plati catre furnizori

Achizitii de la furnizori = Achiz.de mat. + Achiz. de mat. nestoc. + Achiz. de servicii =

4.107.345 + 7.126 + 1.266.266 = 5.443.737

Achizitii materiale prime si consumabile – 3.767.734

Achizitii de la furnizori cu TVA

+ 3.767.734 = 9.211.471 din care TVA 1.782.865

Plati catre personal = 263.250

Alte plati = impozite + taxe + despagubiri + donatii + chelt. in avans aferent exploatarii +impozite salariati + chelt cu alte impozite si taxe =

73.390+ 4.679 = 78.069

Plati privind TVA – ul = TVA-ul aferent vanzarilor – TVA-ul aferent acchizitiilor

1.184.592 – 1.782.865 = – 598.273 TVA de recuperat

6. Plati privind impozitul pe profit = 23.781

7. Avansuri primite de la clienti = 2.803.868

8. Alte incasari de exploatare = 210.162

Determinarea fluxurilor de trezorerie relative la activitățile de investiții

Cea de-a doua etapă a procesului de întocmire a tabloului fluxurilor de trezorerie constă în calculul fluxurilor de trezorerie relative la activitățile de investiții. În acest scop, fiecare cont care implică încasări și plăți de mijloace bănești din activități de investiții va fi analizat individual, în scopul de a explica modificarea soldului contului de la un an la altul, din perspectiva fluxurilor de lichidități.

Activitățile de investiții se axează pe activele imobilizate reflectate în bilanț, dar ele cuprind și operațiuni care afectează plasamentele pe termen scurt din secțiunea de active circulante ale bilanțului, precum și veniturile din investiții din contul de profit și pierdere.

Cea de-a doua etapa a procesului de intocmire a unui tablou al fluxurilor de trezorerie rezulta din calculul fluxurilor de trezorerie relative la activitatile de investitii. Activitatile de investitii se axeaza pe activele imobilizate reflectate in cadrul bilantului.

Fluxurile de trezorerie relative din activitatile de investiții anul 2013

Tabelul 2.10

Plati privind achizitia de imobilizari = Active imb. inceput an – sfarsit an) =

3.210.665 – 4.201.460 = 990.795

2.Incasari din vanzarea imobilizarilor: in anul 2013 nu s-au vandut imobilizari

3. Dobanzi incasate: s-au inregistrat venituri din dobanzi in suma de 2.963

4. Dividende incasate: in anul 2013 nu s-au incast dividende.

Determinarea fluxurilor de trezorerie din activitățile de finanțare

Cea de-a treia etapă a întocmirii fluxurilor de trezorerie constă în determinarea fluxurilor de trezorerie relative la activitățile de finanțare. Procedeele aplicate vor fi identice cu cele aferente determinării fluxurilor de trezorerie din activitățile de investiții.

Conturile in aceasta etapa fac referire la imprumuturile pe termen scurt, datoriile pe termen lung si capitalurile proprii. Vor fi luate in considerare si dividendele banesti platite.

SC “MEGOTER” SRL, nu a inregistrat nici-o crestere a capitalului social in cursul anului 2013.

Conturile analizate in aceasta etapa fac referire la: imprumuturile pe termen scurt, datoriile pe termen lung si capitalurile proprii.

Imprumuturi pe termen scurt in suma de 1.299.923 lei

Fluxurile de trezorerie relative din activitatile de finantare in anul 2013

Tabelul 2.11

Tabelul 2.12

2.3.5 Analiza comparativă a fluxurilor de trezorerie pentru anii 2012 si 2013

FIGURA 2.1

Analiza graficului privind evolutia fluxului de trezorerie degajat de activitatea de exploatare se poate observa diminuarea acestuia în anul 2012 față de 2013. Diminuarea s-a datorat în principal variației elementelor cu ajutorul cărora se calculează necesarul de fond de rulment.

Variatia stocurilor existente în bilanțul societății S.C. MEGOTER S.R.L. la 31 decembrie 2013 a scazut față de valoarea înregistrată la 1 ianuarie 2013 cu 360.321 mii lei ceea ce reprezintă o scadere. Această scadere semnificativă a variatiei stocurilor denotă faptul că procesul de productie nu s-a realizat conform planificărilor, rezultand faptul ca cererea de produse pe piata de desfacere a fost slaba.

Variația clienților și a altor creanțe din exploatare a avut o influență negativă asupra evoluției fluxului de trezorerie din activitatea de exploatare întrucât datorită creșterii duratei de recuperare a creanțelor s-a înregistrat o crestere semnificativă a acestora ceea ce semnifică existența anumitor deficiențe în procesul de încasare a creanțelor.

Managementul S.C. MEGOTER S.R.L. trebuie să adopte măsuri pentru îmbunătățirea relațiilor cu clienții, astfel încât să se asigure o diminuare a duratei de încasare a creanțelor obținute din activitatea de exploatare, iar în ceea ce privește desfășurarea procesului de producție trebuie să se urmărească ca politica de aprovizionare cu stocuri să fie în concordanță cu activitatea de producție planificată.

Fluxul negativ de trezorerie obținut ca urmare a desfășurării activității de investiții a crescut în anul 2013 față de 2012. Această situatie a fost determinată în special de cresterea plăților efectuate pentru achiziția de imobilizări ca urmare a faptului că volumul investițiilor a crescut în perioada analizată.

În anul 2013, dar și in anul 2012 S.C. MEGOTER S.R.L. nu a inregistrat încasări din dobânzi semnificative.

FIGUURA 2.2

Variația netă a trezoreriei obținută din însumarea fluxurilor de trezorerie corespunzătoare celor trei activități reiese și din diferența între soldurile finale ale soldurilor de lichidități care sunt prezentate în bilanțurile anuale întocmite la 31 decembrie.

Din analiza graficului se poate observa o crestere a lichidităților deținute de S.C. MEGOTER S.R.L. în anul 2011 față de 2012 și o diminuare semnificativa in anul 2013 fata de 2012.

2.4 Previzionarea situatiei financiare a firmei

2.4.1 Cum putem crea un cash flow pe care sa ne bazăm?

Previzionarea cash flow-ului și urmărirea rezultatelor efective ale acestuia sunt două activități esențiale aflate în strânsă legătură.

O bună previzionare a cash flow-ului, numită și buget de cash flow, stă la bază procesului financiar al unei firme și este deosebit de importantă pentru supraviețuirea acesteia.

Cum altfel ne putem asigura că avem resursele financiare necesare pentru a ne extinde în afaceri sau măcar pentru a plăti salariile dacă nu ne planificăm, cu un grad mai mic sau mai mare de probabilitate, intrările și ieșirile de lichidități pe săptămâni, luni, ani?

Dacă este întocmit corect, bugetul de cash flow va oferi afacerii noastre controlul financiar necesar pentru a ne ghida activitățile și pentru a câștiga încrederea băncilor.

De asemenea, el va menține sub control impulsul de a se cheltui sau de a se investi mai mult decât își poate permite entitatea economică.

Bugetul de cash flow nu trebuie să fie complicat pentru a fi eficient în afaceri. Putem folosi un tabel realizat în Excel, putem cumpără un program simplu de contabilitate sau putem chiar să facem estimarea cu creionul pe hârtie. Ceea ce contează cu adevărat este să avem o previzionare pe care să ne putem baza.

3.4.2 Analiza practică a cash flow-ului

Efectele negative resimțite de entitatea economică pe parcursul exercitiululi financiar analizat s-au datorat de un management financiar defectuos.

Un manager bun ar fi putut evita această situație dacă ar fi sesizat cele cinci semene care ne indică ca avem probleme cu cash flow-ul.

Supravegherea cash flow-ul și atenția sporită la aceste avertismente. De cele mai multe ori ele ne semnalează faptul că avem probleme cu cash flow-ul:

– Lichidități scăzute ( se termină capitalul de lucru);

– Investiții peste nivelul programat și peste posibilitățile financiare actuale;

– Datorii excesive pe termen scurt;

– Discount-uri pierdute din cauza plătii târzii;

– Încasări întârziate, nejustificate contractual

2.4.2 Redresarea firmei în perioadele cu cash flow-ul negativ

Pentru acoperirea golurilor (deficite de cash flow) de trezorerie, se recomandă să se acționeze mai întâi pentru:

– micșorarea scadenței unor încasări previzibile;

Prin reducerea volumului creditelor comerciale acordate clienților sau prin solicitarea

încasării în avans a unor vânzări.

amânarea unor plăti către furnizori;

-realizarea de venituri suplimentare (oferte speciale, promoții, reduceri de preț);

– credite (atenție la cât va puteți permite să creșteți gradul de îndatorare a firmei). Totodată, putem încerca amânarea unor cheltuieli (investiții etc.) și realizarea unor venituri excepționale (prin vânzări de active disponibile nenecesare, care nu și-au încheiat durată de viață).

Dacă totuși soldul trezoreriei se păstrează deficitar, îl putem acoperi prin noi credite, care vor duce însă la creșterea gradului de îndatorare a firmei și la costuri suplimentare.

Atenție! Un cash flow negativ pentru mai mult de 6 luni, în cazul unei firme mici, este un semnal clar că firmă se îndreaptă într-o direcție greșită. Mai ales dacă în această perioadă nu am făcut investiții masive, trebuiesc imediat analizați toți indicatorii financiari și luate decizii de salvare a afacerii!

3.4.4 Cum sa valorificăm perioadele cu cash flow pozitiv din cadrul firmei

În ceea ce privește valorificarea soldurilor pozitive (cash flow pozitiv) ale trezoreriei, este necesară mai întâi o analiză a provenienței lor. Ele se datorează fie unor împrumuturi bancare pe care le-am contractat fără să le dăm o întrebuințare imediată, fie unei scadențe a plăților mai mare decât cea a încasărilor.

În primul caz, trebuie să ne punem problema alegerii între costul datoriilor pe termen lung și randamentul plasamentelor pe termen scurt, deși în principiu aceste două operațiuni nu sunt compatibile (nu se fac atrageri de capital pe termen lung pentru investiții pe termen scurt, rata dobânzii în primul caz fiind mai mare decât în cel de-al doilea).

În al doilea caz, în care, de exemplu, încasările le facem la 15 zile și plățile la 30 de dobânzii în primul caz fiind mai mare decât în cel de-al doilea).

În al doilea caz, în care, de exemplu, încasările le facem la 15 zile și plățile la 30 de zile, trebuie mai întâi să analizăm dacă această politică comercială nu conduce la îndepărtarea unor clienți sau furnizori nemulțumiți de aceste termene.

Dacă politica poate fi menținută, trebuie să găsim cele mai bune oportunități de a investi aceste surplusuri monetare (reinvestire în ciclul productiv, depozite bancare, cumpărare de titlu financiar, retehnologizarea, investițiile în formarea profesională a angajaților sau extinderea afacerii sunt câteva din opțiunile pe care le avem).

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Prin intermediul acestei lucrări am realizat o analiză teoretică și practică a principalelor aspecte legate de conceptul de flux de trezorerie sau cash-flow.

Pentru înțelegerea teoretică a fluxurilor de trezorerie am realizat, mai întâi, o prezentare a ceea ce inseamnă flux de numerar sau cash flow, locul său in cadrul situațiilor financiare semestriale sau anuale, obiectivul și sfera sa de aplicabilitate, totodată importanța informației generate de tabloul fluxurilor de numerar și interesul „actorilor” principali de pe urma acesteia.

Studiind importanța informației generate de tabloul fluxurilor de numerar am ajuns la concluzia că informațiile referitoare la fluxurile de trezorerie sunt utile la stabilirea capacității unei entități de a genera numerar și echivalente de numerar și dau posibilitatea utilizatorilor să elaboreze modele de evaluare și comparare a valorii actualizate a fluxurilor de trezorerie viitoare ale diferitelor entități. De asemenea, aceste informații întăresc gradul de comparabilitate al raportării rezultatelor din exploatare între diferite entități, deoarece elimină efectele utilizării unor tratamente contabile diferite pentru aceleași tranzacții și evenimente.

În ceea ce privește interesul „actorilor” principali, acestia sunt interesați de modul în care entitatea generează și folosește numerarul și echivalentele de numerar. Aceasta este situația, indiferent de natura activităților entității și indiferent dacă numerarul poate fi considerat drept produs al entității așa cum ar putea fi cazul unei instituții financiare.

În cățile de specialitate scrise de autorii români și anglo-saxoni au fost explicate funcționalitățile cash-flow-ului din punctul fiecaruia de vedere. In concluzie pot afirma faptul că specialști români înțeleg prin conceptul de cash flow ca fiind un flux de disponibilități (de trezorerie, monetar, de lichidități) care „degajă” un surplus (excedent) de capital (trezorerie) față de cel investit inițial în afacere, flux de disponibilități (monetare) nete calculate, intrările, ieșirile de numerar, metoda de actualizare a veniturilor viitoare, metoda folosită în analiza și în strategia întreprinderii. În paralel cu opiniile specialiștilor români, specialiștii anglo-saxoni consideră conceptul de cash flow ca fiind în primul rând un proces investițional continuu de bani într-o afacere, care are ca țintă finală, obținerea unui surplus de bani, în al doilea rând o stare financiară a întreprinderii, care reflectă atât formarea fondurilor banesti, cât și utilizarea acestora și în al treilea rând prin intermediul cash-flow-ului se evalueaza câștigurile banești pe care le poate obține un antreprenor dintr-o afacere.

După părerea mea în analiza fluxurilor de numerar, trebuie avute în vedere informațiile care sunt puse la dispoziția utilizatorilor de către conducerea întreprinderii. În acest sens, bilanțul pune în evidența, într-o manieră globală, soldul lichidităților și echivalentelor de lichidități ale întreprinderii la începutul și sfârșitul perioadei.

Prin examinarea bilanțurilor referitoare la două perioade consecutive, se poate preciza dacă lichiditățile și echivalențele de lichidități au crescut sau au scăzut în decursul perioadei. Totuși, bilanțul nu indică cauzele care au determinat creșterea sau scăderea lichidităților și echivalentelor de lichidități pe parcursul exercițiului financiar. Pe de altă parte, contul de profit și pierdere prezintă informații referitoare la veniturile, cheltuielile și rezultatele degajate de diferitele activități și care reprezintă puncte de reper, privind sursele și utilizările lichidităților și echivalentelor de lichidități, dar nici această situație financiară nu explică de ce elementele respective au crescut sau au scăzut. Mai mult, nu de puține ori în spatele unor profituri semnificative reflectate de contul de profit și pierdere se pot ascunde grave probleme de trezorerie ale întreprinderii.

Iată de ce consider că tabloul fluxurilor de trezorerie, prezintă astfel de fluxuri cunoscute sub numele de încasări (cash receipts) și plăti (cash payments), în cursul unei perioade. Altfel spus, tabloul fluxurilor de trezorerie, arată de unde au provenit lichiditățile și cum au fost ele utilizate, explicând în acest fel, cauzele variației numerarului și echivalentelor de numerar.

Conform IAS 7 fluxului de numerar reprezintă diferență dintre încasările și plățile curente ale unei firme, pe o anumită perioadă de timp.

Obiectivul principal al fluxurilor de numerar este de a evidentia istoricul miscarilor de numerar și a echivalentelor de numerar al unei firme prin intermediul cash-flow-ului.

Pe aceasta baza, se evalueaza capacitatea unei firme de a genera cash-flow, precum și momentul și certitudinea generarii acestor fluxuri de numerar.

Aria de aplicabilitate a standardu-lui IAS 7, vizeaza atât firmele productive cât și institutiile financiare și în general, orice activitate producatoare de venituri și generatoare de obligații.

Din studiul teoretic am punctat faptul că situația fluxurilor de trezorerie vizează explicarea variației soldului de trezorerie (lichidități și echivalente de lichidități) între doi ani consecutivi, prin detalierea fluxurilor de trezorerie, clasificate în funcție de activitatea care l generat, respectiv: activitatea de exploatare (operating activities), activitatea de investiții (investing activities) și activitatea de finanțare (financing activities), pe care le-am analizat și calculat in studiul de caz.

În cadrul acestuia am utilizat pentru calculul elementelor din tabloul fluxului de numerar date din bilațul, contul de profit și pierdere și balanța contabilă pentru anul 2013 ale entității economice S.C. MEGOTERR S.R.L..

In cadrul fluxului de exploatere al tabloului fluxurilor de numerar, IAS 7 recomandă utilizarea metodei directe pentru determinarea fluxurilor de trezorerie relative la activități de exploatare (pentru satisfacerea, în principal, a necesităților informaționale ale investitorilor, care pot proceda la estimarea fluxurilor de trezorerie viitoare și implicit a dividendelor ce ar putea să le încaseze în exercițiile viitoare), multe întreprinderi apelează la metoda indirectă pentru determinarea fluxurilor de trezorerie aferente activităților de exploatare, datorită concordanței ei cu o contabilitate de angajamente și a caracterului ei mai subtil, ce permite o „disimulare” a informațiilor ce nu ar trebui cunoscute de investitor.

Calculul realizat in cadrul celei de-a doua etape ale intocmirii tabloului fluxului de trezorerie a avut drept scop explicare modificării soldului contului de la un an la altul, din perspectiva fluxurilor de lichidități.

In cadrul acestei activități am ținut cont la realizarea calculelor de activele imobilizate reflectate în bilanț, care cuprind și operațiuni care afectează plasamentele pe termen scurt din secțiunea de active circulante ale bilanțului, precum și veniturile din investiții din contul de profit și pierdere.

Procedeele pe care le-am aplicat in cadrul etapei determinării fluxurilor de trezorerie din activitatea de finanțare sunt identice cu cele aferente determinării fluxurilor de trezorerie din activitățile de investiții.

Conturile analizate în această etapă fac referire la împrumuturile pe termen scurt, datoriile pe termen lung și capitalurile proprii, totodată luând în considerare și dividendele bănești plătite. .

Ca propunere, pentru a se evită situația de față, menționată mai sus, managerul ar trebui să-și pună următoarele întrebări: cum, când și cât reducem stocurile de produse, cum gestionăm creanțele, cum estimăm încasările, cum administrăm datoriile și cum optimizăm plățile?

De asemenea din cauza creanțelor mari, neîncasate, a unei politici de încasare defectuoase, a termenelor de scadență relativ mari și a unei slabe cercetări din punct de vedere a situației financiare a clientului, pot afirma faptul că entitatea economică nu reușește să aibă încasări semnificativ mai mari decât plățile.