Analiza Fluxului de Mijloace Banesti In Scopul Asigurarii Lichiditatii Si Capacitatii de Plata a Intreprinderii

„Analiza fluxului de mijloace bănești în scopul asigurării lichidității și capacității de plată a întreprinderii”

CUPRINS

introducere

Trecerea Republicii Moldova la economia de piață a favorizat apariția a tot mai multor întreprinderi cu capital privat. Odată cu dezvoltarea cadrului legislativ favorabil extinderii mediului de afaceri, a apărut și conceptul de concurență. Astfel, supraviețuirea unei întreprinderi deja nu mai este condiționată doar de cerere și ofertă și strategiile abordate în vederea atingerii echilibrului economic. Mai mult de atât, este necesară concentrarea eforturilor maxime sub aspect material și al resurselor umane, în vederea asigurării unei gestiuni economico-financiare capabile să asigure întreprinderii atât o poziție favorabilă pe piața concurențială, cât și continuitatea activității în acest context.

Scopul de bază al fiecărei afaceri este obținerea profitului. Din aceasta derivă și scopul gestiunii financiare, și anume maximizarea profitului. Totodată, nu profitul este indicatorul de bază al „sănătății financiare” a întreprinderii. Mai mult de atât, agentul economic tinde să asigure continuitatea activității operaționale, dat fiind faptul că anume aceasta este, în mod normal, principala sursă de venit a întreprinderii. Rezultatul economic pozitiv, însă, poate fi obținut prin corelarea adecvată a încasărilor și a plăților, astfel încât entitatea economică să dispună de suficiente lichidități, atât pentru ca să finanțeze activitatea curentă (procesul de producție), dar și să facă față obligațiunilor curente față de terți.

Condiția necesară pentru ca o întreprindere să poate să-și desfășoare activitatea este prezența și mișcarea mijloacelor bănești. Acestea sunt necesare pentru procurarea materiei prime și a materialelor, pentru achiziționarea și întreținerea mijloacelor fixe, pentru retribuirea muncii salariaților, onorarea obligațiunilor față de creditori: fie că aceștia sunt băncile sau furnizorii, pentru acoperirea unor cheltuieli neprevăzute, dar urgente, ș.a.

Toate raporturile pe care firma le stabilește cu partenerii săi în activitatea economică se bazează pe transferuri financiare concrete. Pe de o parte, firma acumulează mijloace bănești de la clienții săi, cărora le comercializează bunurile și serviciile sale. Pe de altă parte, firma transferă ca plată mijloacele bănești partenerilor săi, de la care achiziționează mijloace de producție [9, p.253].

Evidența mijloacelor bănești la întreprindere (intrări sau ieșiri de numerar) poate fi urmărită în Situațiile financiare ale întreprinderii. Tot acestea conțin informația necesară care servește drept suport pentru determinarea eficienței gestiunii financiare a entității.

Deși Situația de profit și pierderi reflectă rezultatele financiare ale întreprinderii, aceasta nu este decât o stare formală a lucrurilor, dat fiind faptul că nu toate veniturile indicate în această formă au fost transformate în lichidități propriu-zise.

În atare situație, cu mult mai relevantă ar fi studierea fluxurilor de încasări și plăți care formează trezoreria întreprinderii. Prezentarea acestora are loc prin divizarea lor pe tipuri de activități. La sfârșitul fiecărui capitol se calculează fluxul net de numerar din activitatea respectivă. Indicatorul rezultativ general este fluxul net de numerar total, care exprimă mijloacele bănești disponibile la întreprindere la sfârșitul anului de gestiune analizat.

Pentru a determina dacă o întreprindere își gestionează corect resursele este necesară calcularea unei serii de indicatori. Cei mai relevanți indicatori în acest sens sunt: ratele lichidității și indicatorul de solvabilitate care exprimă capacitatea de plată a întreprinderii. În baza acestora pot fi luate decizii în vederea eficientizări activității economico-financiare a întreprinderii. Totodată, se mai poate calcula și evoluția în dinamică a unor elemente patrimoniale în comparație, prin indicarea abaterilor în vederea elucidării cauzelor care au dus la apariția unor fenomene specifice la întreprindere (de exemplu, pentru determinarea cauzelor care au contribuit la creșterea activelor totale, se vor analiza componentele acestora: active curente, active pe termen scurt și elementele corespunzătoare ale lor).

Actualitatea temei cercetate este justificată prin incapacitatea multor întreprinderi de a supraviețui pe piață, în mare parte din cauza faptului că au devenit insolvabile, nefiind în stare să facă față riscurilor apărute. Dată fiind importanța disponibilității de numerar la întreprindere, se cere abordarea detaliată a acestui subiect, pentru a se elucida toate implicațiile acestora asupra „sănătății” generale a întreprinderii. Baza practico-informațională a tezei reprezintă Situațiile financiare pentru anii 2011, 2012 și 2013 ale întreprinderii Î.M. „Farm Meat Processing” S.R.L.

Astfel, scopul tezei date constă în stabilirea impactului fluxului de mijloace bănești asupra lichidității și capacității de plată a întreprinderii Î.M. „Farm Meat Processing” S.R.L. În vederea atingerii scopului stabilit, se propune îndeplinirea următoarelor obiective:

Definirea banilor și elucidarea importanței acestora;

Stabilirea esenței economice și a conținutului încasărilor și plăților;

Determinarea modelului eficient de gestiune a încasărilor și plăților la întreprindere;

Corelarea fluxului de numerar cu lichiditatea și capacitate de plată a întreprinderii și elucidarea importanței gestiunii numerarului asupra acestor indicatori;

Determinarea impactului gestiunii numerarului asupra lichidității și capacității de plată a întreprinderii, prin identificarea indicatorilor care caracterizează gradul suficienței lichidităților, precum și alți indicatori care vizează direct, sau indirect eficiența utilizării mijloacelor bănești;

Analiza practică a situației fluxurilor de numerar a Î.M. „Farm Meat Processing” S.R.L., prin calcularea în dinamică a tuturor componentelor acesteia, determinarea abaterilor și elucidarea cauzelor care au dus la apariția abaterilor respective;

Studierea structurii creanțelor, a evoluției acestora în dinamică, a importanței acestora prin determinarea ponderii în activele pe care le reprezintă;

Evidențierea importanței gestiunii creanțelor în vederea asigurării lichidității și capacității de plată a întreprinderii;

Determinarea mărimilor indicatorilor de gestiune financiară, cercetarea acestora, formularea cauzelor care au dus la înregistrarea rezultatelor obținute, identificarea nivelului recomandat de literatura de specialitate și practica economică ale acestora, atât pe plan internațional, cât și național, și se vor formula recomandări în vederea îmbunătățirii rezultatelor;

Identificarea mijloacelor și tehnicilor de optimizare a încasărilor și plăților;

Argumentarea necesității optimizării trezoreriei în vederea asigurării lichidității și capacității de plată a întreprinderii;

Formularea concluziilor referitoare la situația fluxurilor de numerar la întreprinderea Î.M. „Farm Meat Processing” S.R.L. și impactul lor asupra lichidității și capacității de plată a entității economice analizate.

Obiectul cercetării date îl constituie disponibilitățile de mijloace bănești de la întreprinderea analizată.

În procesul redactării tezei și atingerii scopului acesteia prin îndeplinirea obiectivelor propuse, au fost utilizate următoarele cuvinte-cheie: numerar, flux, încasări, plăți, creanțe, lichiditate, capacitate de plată, gestiune financiară, trezorerie.

Teza cuprinde: Introducere, 3 capitole, concluzii, încheiere, bibliografie și anexe.

Introducerea reprezintă o descriere rezumativă a conținutului tezei, indicându-se scopul, obiectivele, actualitatea temei cercetate, cuvintele-cheie și suportul informațional utilizat.

În Capitolul I are loc identificarea tangenței dintre disponibilitățile de mijloace bănești și lichiditatea și capacitatea de plată a întreprinderii, precum și impactul numerarului asupra situației financiare a acesteia, prin determinarea indicatorilor relevanți în studierea aspectelor respective.

Capitolul II cuprinde analiza practică, în baza informației din Situațiile financiare ale întreprinderii Î.M. „Farm Meat Processing” S.R.L., a fluxului de numerar. De asemenea, se determină mărimea impactului creanțelor asupra rezultatelor relevante analizei, elucidându-se necesitatea gestiunii acestora în vederea asigurării lichidității și capacității de plată a întreprinderii. Impactul numerarului asupra acelorași indicatori este, de asemenea, analizat în acest capitol, cu concluziile aferente, relevante în contextul economiei de piață.

Capitolul III cuprinde mijloace și tehnici de optimizare a încasărilor și a plăților și argumentează necesitatea optimizării trezoreriei în vederea asigurării lichidității și capacității de plată a întreprinderii.

Încheierea cuprinde prezentarea rezumativă a concluziilor formulate referitor la implicațiile fluxului de numerar asupra lichidității și capacității de plată a întreprinderii.

Suportul informațional utilizat este format din 3 acte legislative și un act normativ, 29 surse literare și 11 surse electronice.

Anexele atașate sunt situațiile financiare pentru anii 2011, 2012 și 2013 ale întreprinderii Î.M. „Farm Meat Processing” S.R.L. și certificatul de înregistrare al acesteia.

Cercetarea dată a fost elaborată în baza cunoștințelor acumulate de către autor, a deprinderilor și a capacităților analitice obținute în perioada studiilor. Pentru abordarea mai complexă a temei, ca metode de cercetare a fost utilizată comparația, analiza și sinteza. Concluziile formulate sunt rezultatul cercetărilor pe baza literaturii de specialitate și a practicii economice.

CAPITOLUL I: FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A CONCEPTULUI DE ÎNCASĂRI ȘI PLĂȚI ȘI ROLUL GESTIUNII ACESTORA ÎN ASIGURAREA LICHIDITĂȚII ȘI CAPACITĂȚII DE PLATĂ A ÎNTREPRINDERII.

Esența economică și conținutul încasărilor și plăților

Premisa dezvoltării și a asigurării continuității unei întreprinderi, indiferent de domeniul de activitate al acesteia, constituie existența și mișcarea mijloacelor bănești la această entitate. Or, fluxul de numerar reprezintă elementul de bază care îi permite întreprinderii să-și realizeze scopul său economic în primul rând, precum și obiectivele aferente, dar și alte scopuri care îi sunt atribuite de condițiile economiei de piață și de așa-numitele “reguli de joc” ale acesteia.

Necesitatea mijloacelor bănești la întreprindere rezidă din funcția acestora de mijloc de schimb sau de plată. Părintele economiei, Adam Smith, spune că banii sunt “instrumentul general al comerțului, prin intervenția căruia mărfurile de tot felul se cumpără și se vând, adică sunt schimbate unele pentru altele” [24, p.192]. Astfel, numerarul reprezintă mijlocul de cumpărare a valorii unor bunuri, care urmează să adauge valoare produsului finit, care ulterior va fi obiectul tranzacțiilor ce vor aduce noi mijloace bănești la întreprindere.

John Maynard Keynes, economist englez, ale cărui idei au stat la baza curentului economic Keynesism, a formulat Teoria preferinței pentru lichiditate, conform căreia există trei motive de bază care determină agenții economici să dețină numerar:

Mobilul tranzacțiilor – banii mijlocesc tranzacțiile curente în economie;

Mobilul precauției – păstrarea unei sume de bani pentru efectuarea unor plăți neprevăzute;

Mobilul speculației – banii pot fi deținuți pentru serviciile lor potențiale în calitate de active [15, p.131].

Având la baza funcționării sale așa-numitul mobil al tranzacțiilor, oricare entitate sau activitate economică, se bazează pe efectuarea unor schimburi prin intermediul finanțelor. Astfel, firma are nevoie de bani pentru a achiziționa mijloace de producție, materii prime, pentru a remunera munca angajaților și pentru a întreține relații financiare bune cu terții. Ultimul aspect menționat are două direcții, ce depind de persoana final responsabilă pentru menținerea relației bune cu terții sub aspect financiar. Aceasta se explică prxplică prin faptul că întreprinderea intră în relații cu diferiți agenți economici, atât prin procurarea de la ei a mijloacelor de producție, cât și prin comercializarea produselor și serviciilor proprii. Respectiv, direcțiile relațiilor financiare menționate se manifestă în următoarele situații: atunci când noi datorăm bani sau atunci când nouă ni se datorează mijloace bănești. Relațiile financiare ale întreprinderii sunt evident reprezentate în Figura 1.1.

Figura 1.1 Relațiile financiare ale întreprinderii

Toate raporturile pe care firma le stabilește cu partenerii săi în activitatea economică se bazează pe transferuri financiare concrete. Pe de o parte, firma acumulează mijloace bănești de la clienții săi, cărora le comercializează bunurile și serviciile sale. Pe de altă parte, firma transferă ca plată mijloacele bănești partenerilor săi, de la care achiziționează mijloace de producție [9, p.253].

În primul caz, rezultatul se materializează în plățile efectuate de către întreprindere. Cel de-al doilea caz are ca rezultat intrările de numerar, sau, încasările. În literatura de specialitate, precum și în dicționarele economice, întâlnim diverse interpretări și definiții date încasărilor și plăților.

Conform portalului economic Investopedia, încasările sunt definite ca intrări de mijloace bănești care provin din una din cele trei activități – financiară, operațională sau investițională. Totodată, o altă sursă de proveniență a acestora sunt donațiile. Conform aceleiași surse, încasările reprezintă răspunsul la întrebarea: De unde vin banii? [39]

DEX-ul definește noțiunea de încasare ca fiind acțiunea de a primi o sumă de bani [34].

Dicționarul online InvestorWords prezintă o explicație mai amplă. Astfel, încasările sunt fonduri primite de o companie pentru vânzările efectuate, din activități de finanțare sau din investiții. Intrările de numerar sunt folosite pentru a estima sănătatea financiară generală a unei afaceri. În acest context, aceeași sursă menționează că o companie cu un volum mare și stabil de influxuri bănești poate fi considerată ca fiind într-o bună poziție financiară [40].

Nicolae Antoniu, economist român, și colaboratorii săi consideră că sursele fluxurilor de intrare, adică a încasărilor, sunt vânzările sau exploatarea resurselor întreprinderii, împrumuturile și creșterea de capital [32, p.213].

Operația inversă a încasărilor sunt plățile, sau ieșirile de numerar, care rezultă din cheltuieli sau investiții. În DEX lexemul dat este explicat ca o sumă de bani dată cuiva pentru munca depusă, drept contravaloare a unui obiect cumpărat, a folosinței unui lucru. Plățile sunt efectuate întru achitarea unei datorii bănești, a contravalorii unei mărfi sau pentru recompensarea unui serviciu [34].

InvestorWords definește plățile ca fiind fonduri de ieșire dintr-o companie într-o anumită perioadă. Ieșirile de numerar includ cheltuieli, precum ar fi: salarii, materii prime și întreținerea activelor materiale, pentru plata dividendelor sau onorarea oricărei obligațiuni financiare deținute de companie. Sursa dată sugerează faptul că o companie este pusă în situația de a apela la surse suplimentare de finanțare în cazul în care ieșirile depășesc volumul intrărilor de numerar [40].

Portalul economic Investopedia definește plățile ca fiind răspuns la întrebarea: Pe ce se cheltuie mijloacele bănești? Totodată acestea reprezintă ieșiri de numerar sau investiții [39].

Plățile, în viziunea lui Nicolae Antoniu, sunt direcționate spre acoperirea cheltuielilor de exploatare, de investiții, pentru plata dividendelor precum și pentru stingerea obligațiunilor față de stat în materie de impozit pe profit [9, p.213]. Aceste abordări sunt relevante atât în mediul de afaceri, cât și cu referire la finanțele personale.

Standardele Naționale de Contabilitate (SNC 7 – Raportul privind fluxul mijloacelor bănești) prezintă clasificarea încasărilor și a plăților conform Figurii 1.2 [4].

Figura 1.2 Structura trezoreriei conform SNC

Sursa: Standardele Naționale de Contabilitate. Raportul privind fluxul mijloacelor bănești

O clasificare mai detaliată va fi prezentată într-un context mai semnificativ și mai amplu, din care și fac parte încasările și plățile.

Astfel, se poate deduce că o entitate, pentru a asigura continuitatea întreprinderii prin activitatea pe care o desfășoară, are nevoie să încaseze mijloace bănești, pentru ca ulterior să efectueze plăți pentru a-și onora obligațiunile față de terți.

Gestiunea încasărilor și plăților în calitate de constituentă a lichidității și capacității de plată a întreprinderii

În vederea adoptării unei strategii financiare care să mențină firma în afaceri, o entitate trebuie să asigure monitorizarea eficientă a mișcării mijloacelor bănești, întru garantarea constanței acesteia. Or, o gestiune incorectă a încasărilor și a plăților duce la pierderi sau la insuficiență de mijloace bănești. În atare situații, întreprinderea poate să-și piardă capacitatea de plată cu riscul de a deveni insolvabilă, dat fiind faptul că n-a reușit să-i asigure afacerii lichiditatea necesară.

Lichiditatea este definită ca situația financiară a unei unități economice care dispune de fonduri în casă sau în bancă, putând să facă plățile în termen. O altă definiție data lichidității o explică ca fiind capacitatea unei unități economice de a transforma mijloacele materiale sau creanțele de care dispune în mijloace lichide de plată; totalitate a sumelor de care dispune o întreprindere pentru a face plățile până la scadență.

Capacitatea de plată a agentului economic este posibilitatea de a-și stinge integral și la termen obligațiile de plată devenite exigibile față de furnizori, salariați, bugetul de stat, bănci sau alți creditori cu mijloace bănești de care dispune (proprii, atrase, împrumutate). Capacitatea de plată este corespunzătoare atunci când totalitatea mijloacelor bănești sunt egale sau mai mari decât cuantumul plăților exigibile. Ea se poate obține prin corelarea termenelor de plată cu termenele de încasare a mărfurilor, de încasare a debitelor și a altor creanțe. Există două aspecte din care poate fi privită capacitatea de plată:

Din punct de vedere static capacitatea de plată reprezintă o stare de echilibru între mijloacele de plată disponibile și obligațiile de plată exigibile.

Din punct de vedere dinamic capacitatea de plată reprezintă starea de echilibru între fluxurile monetare de intrare și ieșire, adică între încasările agentului economic.

Este posibil, astfel, de identificat și evidențiat legătura dintre încasările și plățile unei întreprinderi și lichiditatea, dar și capacitatea de a plată a acesteia. Or, anume disponibilitățile bănești și circulația acestora pot garanta valori acceptabile ale acestor indicatori economici fundamentali.

Pentru a argumenta relevanța încadrării noțiunilor de „capacitate de plată”, „lichiditate” „solvabilitate” în același context privind fluxul de mijloace bănești, în figura 1.3 este prezentată corelația dintre aceștia.

Figura 1.3 Conexiunea noțiunilor „capacitate de plată”, „lichiditate”,

„solvabilitate”

Sursa: Țiriulnicova N., Paladi V., Gavriliuc L., ș.a. Analiza rapoartelor financiare. Chișinău: Editura ASEM, 2004, p. 284

Din această figură rezultă că lichiditatea activelor vizează proprietatea elementelor din componența patrimoniului întreprinderii de a se transforma în bani și servește în calitate de criteriu de grupare a posturilor în activul Bilanțului. Capacitatea de plată, tratată sub aspect general, reflectă abilitatea întreprinderii de a face față obligațiilor sale, adică de a-și onora plățile la termenele scadente. La aprecierea capacității de plată intervine comparația între elementele de pasiv, respectiv mijloace de plată și datorii.

Fiind examinată pe o perioadă scurtă ori mai îndelungată de timp, capacitatea de plată semnifică corespunzător lichiditatea Bilanțului contabil sau solvabilitatea pe termen lung.

La definirea lichidității Bilanțului contabil pot fi evidențiate două aspecte: static și dinamic. Așadar, lichiditatea Bilanțului contabil poate fi definită ca o formă specifică a echilibrului financiar, care exprimă:

Sub aspect static – o stare de proporționalitate între mijloacele de plată disponibile la un moment dat și obligațiile de plată exigibile la aceeași dată;

sub aspect dinamic – o stare de concordanță între fluxurile monetare pozitive, adică încasări, și cele negative – plăți [29, p.284].

Încasările și plățile trebuie să fie studiate ca stoc (mărime la un moment dat), precum și ca flux, adică ca o mișcare continuă într-un anumit interval de timp. În acest context este importantă cunoașterea mărimii acestora într-o anumită perioadă, structura lor în funcție de sursele de proveniență și direcțiile de utilizare, ritmicitatea cu care are loc alimentarea conturilor și raportul conturilor în care se află încasările față de plăți. Rezolvarea acestor aspecte este asigurată de gestiunea trezoreriei, care cuprinde două secțiuni: gestiunea încasărilor și gestiunea plăților.

Gestiunea încasărilor reflectă mișcările de resurse bănești care asigură alimentarea curentă a conturilor de disponibilități. Aceasta cuprinde ansamblul de metode și tehnici, mijloace și instrumente prin intermediul cărora se asigură derularea, în condiții optime, a tuturor fluxurilor bănești ce converg spre întreprindere, urmărindu-se obiectivul de asigurare a echilibrului dintre încasări și plăți pe intervale determinate. Gestiunea afluxurilor de mijloace bănești de asemenea presupune studierea surselor de proveniență a numerarului.

Gestiunea plăților implică cunoașterea modului în care se ordonează în timp toate datoriile bănești, astfel încât să fie posibilă și o mai bună corelare a încasărilor.

Pentru a caracteriza modul în care o firmă gestionează încasările și plățile sale, intervine conceptul de flux de numerar. În literatura de specialitate, dar și în practica economică mai pot fi întâlnite și alte formulări ale aceluiași concept: flux de disponibilități, de lichidități, de numerar, de trezorerie [29, p.307]. Pe larg se folosește noțiunea de Cash flow, de origine anglo-saxonă. Indiferent de numele dat, acesta semnifică diferența dintre fluxul de lichidități care intră într-o unitate și plățile efectuate pentru cumpărături sau alte cheltuieli, respectiv, afluxurile și retragerile de mijloace bănești în cursul perioadei de gestiune. Fluxurile de numerar sunt intrările sau ieșirile de numerar sau echivalente de numerar ale acestuia. Numerarul se referă la disponibilitățile bănești existente în casierie sau în conturile bancare, (inclusiv sub formă de acreditive), precum și la elementele asimilate lor: valori de încasat, avansuri de trezorerie. Echivalentele de numerar sunt investiții financiare pe termen scurt extrem de lichide (perioadă mai mică de 3 luni), care sunt ușor convertibile în sume cunoscute de numerar și care sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii.

Astfel, consumurile, reprezentate prin fluxuri de intrare, “sărăcesc” întreprinderea, în timp ce vânzările, reprezentate prin fluxuri de ieșire, o „îmbogățesc”. În final, rezultatul activității se determină ca diferență între veniturile realizate și consumurile efectuate. Totodată este principial să nu confundăm conceptul de venituri cu încasările și cheltuielile cu plățile. Diferența dintre venituri și cheltuieli constituie profitul sau pierderea întreprinderii, iar diferența dintre încasări și plăți reprezintă fluxul net de numerar.

Necesitatea analizei fluxului mijloacelor bănești este determinată de următoarele condiții:

utilizarea principiului specializării exercițiilor, în baza căruia se determină rezultatul financiar și se întocmesc toate Situațiile financiare în afară de cel privind fluxul mijloacelor bănești;

apariția modificărilor în mărimea stocurilor de materiale, creanțelor și datoriilor;

efectuarea diverselor operațiuni economice nemonetare, de exemplu: uzura mijloacelor fixe, amortizarea activelor nemateriale, amânarea impozitelor etc.

Condițiile nominalizate mai sus creează decalajul dintre rezultatul financiar și fluxul mijloacelor bănești. Întreprinderea poate fi profitabilă conform datelor Situației de profit și pierdere și, totodată, insolvabilă. De aici rezultă necesitatea prezentării și analizei Situației fluxurilor de numerar care, spre deosebire de alte Situații financiare, se întocmește în baza principiului de casă.

Analiza fluxului mijloacelor bănești oferă utilizatorilor Situațiilor financiare posibilitatea de

a răspunde la următoarele întrebări:

Ce sume au fost încasate în urma activității operaționale?

De unde provin alte mijloace bănești încasate?

Pentru ce au fost utilizate mijloacele bănești obținute în cursul activității economice?

În ce măsură investițiile întreprinderii sunt finanțate pe seama mijloacelor bănești provenite

din activitatea operațională proprie și pe seama surselor exterioare?

Ce parte din suma totală a mijloacelor bănești, obținute din surse exterioare, reprezintă capital propriu și care parte se referă la surse împrumutate?

Pe seama căror surse se rambursează credite și se răscumpără acțiuni, obligațiuni?

Cum se utilizează mijloacele bănești obținute în urma emisiunii valorilor mobiliare?

Poate întreprinderea să plătească dividendele anunțate sau din cauza fluxului negativ operațional este nevoită să stopeze plata lor?

De ce, în condițiile creșterii profitului, soldul mijloacelor bănești disponibile scade? [29, p.193]

Constantin Stănescu, Aurel Ișfănescu și Aurel Băicuși consideră că „o componentă importantă a analizei situației financiar-patrimoniale, o constituie cercetarea fluxului de disponibilități întrucât, în practica economică se consideră că orice activitate trebuie să „degaje bani”, să rezulte un surplus de capital față de cel investit în afaceri. O societate comercială poate să fie rentabilă, să realizeze profit, dar să nu fie solvabilă, din cauza lipsei de lichidități ca urmare a decalajului dintre încasările și plățile pe care le face în cadrul ciclului financiar” [32, p.213].

Economistul american, Michael Taillard, autorul cărții „Corporate finance for dummies” relatează, în ghidul său, că sarcina de bază a analizei fluxurilor de trezorerie constă în elucidarea cauzelor insuficienței de numerar (sau ale pierderilor de mijloace bănești), precum și în determinarea surselor de proveniență ale lichidităților, dar și a direcției de utilizare a acestora, care, ulterior, permite determinarea eficienței gestiunii fluxurilor de mijloace bănești ale întreprinderii.[32, p. 65]

Contabilizarea, respectiv gestiunea fluxurilor de trezorerie are loc prin întocmirea Situației fluxurilor de numerar (deseori întâlnit în literatura de specialitate cu denumirea de Cash-flows Statement, conform Standardelor Internaționale de Contabilitate), care indică volumul de mijloace bănești generat și utilizat de o entitate într-o anumită perioadă (Anexa 1). Fluxurile de numerar pot fi folosite în calitate de indicator al puterii financiare a unei întreprinderi. Acestea sunt esențiale pentru asigurarea solvabilității întreprinderii, adică a supraviețuirii acesteia. Dacă o entitate nu are suficient numerar pentru a-și efectua operațiunile, se consideră că ea este insolvabilă, deci, în prag de faliment în cazul în care situația se înrăutățește.

Situația fluxurilor de numerar este deseori utilizată de analiști pentru a estima performanța financiară a întreprinderii. Companiile care dețin un volum mare de mijloace bănești, le pot reinvesti în afacere pentru a genera mai mult numerar și, eventual, profit.

Pentru o gestiune eficientă a fluxului de mijloace bănești, conform Standardelor Naționale de Contabilitate (SNC 7), fluxurile de numerar se clasifică în 3 categorii:

Flux de numerar din activitatea operațională;

Flux de numerar din activitatea investițională;

Flux de numerar din activitatea financiară [4].

În Situația fluxurilor de numerar fiecare secțiune începe cu tranzacțiile sau elementele care majorează disponibilitățile bănești – cu încasările, urmate de tranzacțiile care reduc cuantumul numerarului – plățile. Esența este dată de rândul care succedă fiecare secțiune și anume Fluxul net de numerar care reprezintă diferența dintre încasările și plățile secțiunii corespunzătoare. Acesta poate reprezenta o valoare negativă sau o valoare pozitivă, în dependență de mărimea componentelor sale. De exemplu, dacă o entitate economică a înregistrat încasări din activitatea operațională mai mari decât suma tuturor plăților din această activitate, fluxul net de numerar din activitatea operațională a acestei întreprinderi va fi pozitiv.

Fluxul de numerar din activitatea operațională ne permite să facem concluzii despre acumularea unui volum suficient de mijloace bănești necesar menținerii nivelului de producție al întreprinderii și achitarea datoriilor curente. Situația fluxurilor de numerar transformă rezultatul exploatării într-un rezultat efectiv încasat, din care să se poată plăti cel puțin obligațiile ce decurg din menținerea potențialului întreprinderii. Părțile constituente ale acestei subdiviziuni a Situației fluxurilor de numerar din Situația financiară sunt reprezentate în Tabelul 1.1.

Tabelul 1.1 Componența Fluxului de numerar din activitatea operațională

Pentru a determina rezultatul acestei secțiuni, numit flux net de numerar din activitatea operațională, este nevoie doar de a însuma toate încasările acestei secțiuni și de a scădea din rezultatul obținut suma plăților operaționale efectuate de întreprindere.

Fluxul de numerar din activitatea de investiții reflectă capacitatea entității de a genera venituri din investiții pe termen lung și achitarea plăților pentru procurarea activelor pe termen lung și alte investiții pe termen lung. Activitățile de investiție constau în achiziționarea și cedarea de active imobilizate și de alte investiții, care nu sunt incluse în echivalentele de numerar. Ori de

câte ori o entitate achiziționează sau produce, prin eforturi proprii, imobilizări ea realizează investiții. De asemenea, ori de câte ori entitatea renunță la un activ imobilizat se cheamă că ea face o dezinvestiție. Fluxul de numerar din activitatea de investiții este format din încasările și plățile reprezentate în Tabelul 1.2.

Tabelul 1.2 Componența fluxului de numerar din activitatea de investiții

Fluxul de numerar din activitatea financiară oferă informații asupra modificărilor produse în structura capitalului propriu și în componența datoriilor pe termen lung. Per general, finanțarea se referă la procesul de acumulare a capitalului pentru a acoperi cheltuielile de înființare a unei firme, de extindere a activităților sau a spațiului comercial, etc. În situațiile financiare această secțiune din componența Situației fluxurilor de numerar este compusă din încasările și plățile reflectate în Tabelul 1.3.

Tabelul 1.3 Componența fluxului de numerar din activitatea financiară

În principiu fluxurile de trezorerie trebuie prezentate la nivelul mărimii lor brute. Fiecare dintre cele trei categorii de fluxuri are impact asupra unei surse sau a unei utilizări de lichidități. Astfel spus, nu este posibil să se compenseze încasările cu plățile din aceeași categorie și chiar categorii diferite.

Analiza fluxurilor de trezorerie pe toate cele trei tipuri de activități este utilă pentru:

corelarea profitului (pierderii) cu numerarul;

separarea activităților care implică numerar de cele care nu implică numerar;

evaluarea capacității întreprinderii de a-și îndeplini obligațiile de plăți cash;

evaluarea fluxurilor de numerar pentru activitățile viitoare (cash-flow strategic) [13, p.70].

În ansamblu, cele trei secțiuni ale Situației fluxurilor de numerar determină modul în care diferite operațiuni ale întreprinderii influențează fluxul net de numerar total. Această Situație permite îngustarea și corectarea substanțială a concluziilor referitoare la lichiditatea și capacitatea de plată a entității, dar și a potențialului său financiar, obținute preventiv în baza indicatorilor statistici în procesul de analiză financiară tradițională [32, p. 67].

În baza acesteia, persoanele cu competențe decizionale în domeniul gestiunii finanțelor pot lua decizii cu privire la îmbunătățirea managementului numerarului, de asemenea mai au posibilitatea de a identifica problemele care ar putea surveni din cauza insuficienței de mijloace bănești. Situația fluxurilor de numerar este unul din cele mai relevante documente și pentru creditori, dat fiind faptul că în baza acestuia băncile sau alte instituții financiare decid dacă întreprinderea care solicită împrumutul este capabilă de a-și onora obligațiunile financiare la scadență. Deși o companie generează numerar, creditorii vor să se asigure că entitatea-beneficiar va avea mijloacele necesare pentru a vira plățile aferente împrumutului. Instituțiile financiare folosesc Situația fluxurilor de numerar pentru a evalua gradul de „sănătate” financiară a întreprinderii, îndeosebi abilitatea acesteia de a menține fluxuri constante de lichidități la nivelul cerut de situația sau graficul de rambursare a unor potențiale împrumuturi. Astfel, această Situație are drept scop determinarea abilității entității de a genera lichidități.

Acest model de gestiune a încasărilor și plăților de la întreprindere este caracterizat printr-o eficiență sporită. Majoritatea entităților previzionează încasările și plățile în baza graficelor de aprovizionare cu materie primă și materiale, de rambursare a creditelor și altor obligațiuni financiare, de plată a furnizorilor, termenului de plată a dividendelor, de virare a plăților pentru arendă, de stingere a obligațiilor fiscale precum și a celor față de salariați. Pentru a spori importanța și gradul de credibilitate al acestui model, se întocmesc previziuni trimestriale și chiar lunare. Compararea previziunilor întocmite cu rezultatul actual, permite creșterea exactității diferitor planuri, corectarea periodică a acestora și asigurarea continuității desfășurării activităților de bază în scopul obținerii profitului și îndeplinirea obiectivului de bază al gestiunii financiare al entității economice, și anume, maximizarea valorii întreprinderii.

Impactul gestiunii încasărilor și plăților asupra lichidității și capacității de plată a întreprinderii

O întreprindere nu poate funcționa fără resurse economice. Cu toate acestea, firma poate avea foarte multe active, dar dacă ele nu sunt suficient de lichide, adică nu pot fi transformate rapid în numerar, aceasta poate întâmpina probleme la capitolul gestiunii fluxurilor de numerar. În atare situații, întreprinderea este pusă în situația de a face față problemelor legate de lichiditate și capacitatea de plată.

Procesul de gestiune a fluxurilor de mijloace bănești este unul din cele mai importante procese ale gestiunii financiare la întreprindere și are implicații directe asupra lichidității și solvabilității, precum și a capacității de supraviețuire a agentului economic. Gestiunea fluxurilor de mijloace bănești se referă în egală măsură la gestiunea încasărilor și plăților, precum și la gestiunea deficitului sau excedentului de numerar. Este cert că problemele cele mai mari în procesul de gestiune țin de o structurare optimă a încasărilor și plăților de numerar ca sa fie evitate deficitele [26, p.320].

Implicațiile pe care le are cuantumul mijloacelor bănești disponibile în trezoreria întreprinderii în asigurarea lichidității și a capacității de plată a acesteia, își au reflectarea în valorile obținute de anumiți indicatori economico-financiari care caracterizează gradul de sănătate al entității în baza analizei mijloacelor bănești de la întreprindere. Astfel, impactul încasărilor și al plăților asupra lichidității și capacității de plată a întreprinderii poate fi măsurat prin determinarea indicatorilor: fluxul net de numerar, indicatorii lichidității, coeficientul solvabilității generale, capacitatea de plată (determinată prin indicatorul solvabilității), gradul de asigurare cu mijloace bănești, fondul de rulment, rata activelor curente, coeficientul de autonomie, coeficientul suficienței mijloacelor bănești, coeficientul reinvestirii mijloacelor bănești, rata de acoperire a datoriilor cu fluxul mijloacelor bănești, rata suficienței activelor perfect lichide.

Sarcina dată poate fi realizată, în primul rând, prin definirea esenței economice a indicatorilor menționați, prezentarea formulei de calcul, indicarea valorilor obținute de aceștia și semnificația lor. Nu în ultimul rând se va explica tangența dintre fiecare indicator în parte și fluxurile de numerar în contextul influenței lor asupra lichidității și capacității de plată a întreprinderii.

Fluxul net de numerar reprezintă rezultatul (în materie de disponibilități de mijloace bănești la sfârșitul perioadei de gestiune) a uneia din cele trei tipuri de activități ale unei întreprinderi, și anume: activitatea operațională, investițională și financiară. Acesta reprezintă diferența dintre suma tuturor încasărilor din secțiunea dată și suma tuturor plăților efectuate în perioada de gestiune.

Fluxul net de numerar din activitatea operațională constituie volumul total al mijloacelor bănești acumulate de entitate în procesul desfășurării activităților de bază. În baza Situației fluxurilor de numerar (Forma nr.4), acesta se poate determina prin relația de calcul (1):

(1)

unde: rd.010 – încasări din vânzări;

rd.020 – plăți pentru stocuri și servicii procurate;

rd.030 – plăți către angajați și organe de asigurare socială și medicală;

rd.040 – dobânzi plătite;

rd.050 – plata impozitului pe venit;

rd.060 – alte încasări;

rd.070 – alte plăți.

Pe termen lung, fluxul net de numerar din activitatea operațională trebuie să fie pozitiv. Cu toate acestea, întreprinderile aflate la etapele inițiale de dezvoltare și anume cea de creștere, sau cele care investesc mult în cercetare și dezvoltare, marketing și publicitate sau alte posibilități de creștere ulterioară, vor înregistra un flux net de numerar negativ din activitatea corespunzătoare. Fluxul de trezorerie negativ din activitatea operațională, de asemenea, poate sugera o gestiune ineficientă a recuperării creanțelor.

Disponibilitatea lichidităților la întreprindere precum și asigurarea unei mișcări constante a acestora reprezintă premisa garantării capacității de plată a ei. Atenție sporită se acordă fluxului net de numerar din activitatea operațională dat fiind faptul că anume aceasta și este cea care aduce profit firmei și cea în baza căreia se pot efectua plățile curente.

Fluxul net de numerar din activitatea de investiții se determină după același principiu ca și în cazul activității operaționale. Relația de calcul apare în forma respectivă (2):

(2)

unde: rd.090 – încasări din vânzarea activelor imobilizate;

rd.100 – plăți aferente intrărilor de active imobilizate;

rd.110 – dobânzi încasate;

rd.120 – dividende încasate;

rd.130 – alte încasări (plăți).

Fluxul net de numerar din activitatea financiară reprezintă rândul cu numărul 200 din Situația fluxurilor de numerar și semnifică valoarea finală a mijloacelor bănești deținute de întreprindere din activitatea financiară pe care o desfășoară. Acesta se poate calcula în baza relației (3):

(3)

unde: rd.150 – încasări sub formă de credite și împrumuturi;

rd.160 – plăți aferente rambursării creditelor și împrumuturilor;

rd.170 – dividende plătite;

rd.180 – încasări din operațiuni de capital;

rd.190 – alte încasări (plăți).

Dacă indicatorul dat obține valori pozitive, atunci întreprinderea are mai multe intrări de mijloace bănești decât ieșiri, ceea ce sporește valoarea activelor firmei. Valorile negative ale acestuia pot semnifica o rambursare a datoriilor entității, dar mai poate sugera și faptul că aceasta renunță la împrumuturi sau achită dividende și reprocurări de acțiuni proprii (numite acțiuni de trezorerie sau acțiuni de tezaur, potrivit Legii RM nr. 1134 din 02.04.1997 privind Societățile pe acțiuni [1]). Anume cel din urmă aspect este un element atractiv pentru potențialii investitori.

Pentru a determina volumul mijloacelor bănești obținute de întreprindere pe parcursul perioadei de gestiune, se calculează fluxul net de numerar total. Pentru aceasta este necesar de a însuma fluxurile nete de numerar din cele trei tipuri de activități de la întreprindere, așa cum este prezentat în relația (4).

(4)

unde: rd.080 – flux net de numerar din activitatea operațională;

rd.140 – flux net de numerar din activitatea de investiții;

rd.200 – flux de numerar din activitatea financiară.

O valoare pozitivă a acestui indicator semnifică faptul că întreprinderea și-a majorat cantitatea totală de numerar; valoarea negativă a acestuia indică asupra unei micșorări a cantității totale de bani deținute de întreprindere la un moment anume (de obicei, se are în vedere sfârșitul perioadei de gestiune, în cazul reflectării rezultatelor în Situația financiară pentru 12 luni).

Este necesar de specificat că o micșorare a cantității totale de bani nu este neapărat un aspect negativ, atât timp cât operațiunile contribuie pozitiv la valoarea generală a întreprinderii. Dacă, totuși, firma are fluxuri nete de numerar negative mari, persoanele cu competențe în gestiunea finanțelor la entitate trebuie să acorde atenție sporită asupra gestiunii numerarului în vederea asigurării capacității de plată a unității economice.

Indicatorii lichidității au un conținut calitativ deoarece surprind aspecte de sinteză a fluxurilor bănești și respectiv a activității economice. Calitatea acestora constă de asemenea în posibilitatea de a caracteriza starea financiară a unui agent economic, respectiv, echilibrul financiar, semnalizând totodată riscul de neachitare a obligațiilor curente sau a datoriilor pe termen scurt.

Lichiditatea se referă la proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma în bani, fiind, totodată, și un criteriu de grupare a posturilor în bilanț [5, p.104].

Cu cât gradul de îndatorare este mai pronunțat, cu atât agentul economic este supus presiunii de a-și procura lichidități în termen scurt, de aceea este de preferat ca în general să se bazeze în mod preponderent pe resurse proprii. Pe de altă parte, se impune ca agentul economic să opteze pentru o structură rațională a activelor, astfel încât să poată fi preîntâmpinat pericolul lipsei de lichidități [25].

Literatura de specialitate recomandă utilizarea următoarelor rate de lichiditate:

Rata lichidității absolute sau de acoperire a bilanțului contabil – arată ce parte din datoriile curente întreprinderea e capabilă să o achite imediat din mijloacele bănești disponibile. Mai este cunoscută în literatura de specialitate ca lichiditate imediată) Se calculează ca raport dintre mijloacele bănești și datoriile curente ale firmei din perioada de referință aleasă (5):

(5)

Mărimea optimă a acestui indicator este cuprins între limitele 0,2-0,25. Respectiv, la fiecare leu datorii curente, întreprinderea trebuie să aibă la dispoziție 20-25 bani în numerar.

Rata lichidității intermediare (lichiditate rapidă, lichiditate redusă) – cunoscută în literatura de specialitate ca testul acid, exprimă ponderea din datoriile curent, care pot fi achitate de întreprindere fără a comercializa ceva din patrimoniul său. Poate fi exprimat prin formula de calcul (6):

(6)

unde: MB – mijloace bănești;

C – creanțe pe termen scurt;

I – investiții curente;

Alte AC – alte active curente;

SMM – stocuri de mărfuri și materiale.

Dacă acest indicator tinde spre unitate (0,2-0,8), întreprinderea nu are dificultăți în materie de achitare a datorilor curente (resurse financiare temporare) din activele curente, fără a apela la stocuri.

Rata lichidității curente (generale) exprimă gradul de acoperire a datoriilor curente prin valoarea activelor curente, care, în caz de necesitate, pot fi folosite pentru achitarea acestor datorii. Respectiv, calculul acestei rate se efectuează prin următoarea relație (7):

(7)

Conform teoriei economice, valoarea ratei lichidității curente trebuie să varieze între 1,2 și 1,8 pentru ca să exprime un grad de sănătate al întreprinderii analizate potrivit.

Capacitatea de plată (determinată prin indicatorul solvabilității) caracterizează gradul sau măsura în care întreprinderea poate face față obligațiunilor sale în materie de datorii totale (nu doar cele curente, dar și cele pe termen lung). Aceasta poate fi determinată prin calcularea ratei solvabilității pe termen lung, după relația (8):

(8)

Pe plan internațional, dacă acest indicator ia valori mai mari sau egale decât unitatea, întreprinderea are capacitatea de a-și achita atât datoriile curente, cât și cele îndepărtate. În condițiile economiei și a mediului de afaceri din Republica Moldova, această rată trebuie să fie mai mare decât 2 unități, adică, activele totale ale întreprinderii trebuie să depășească de două ori valoarea datoriilor totale pentru ca firma să prezinte interes pentru investitori, dar și să contracteze credite bancare. Conform altor surse, mărimea optimă a acestei rate constituie valoarea 1,5.

Gradul de asigurare cu mijloace bănești permite aprecierea posibilității de plată a întreprinderii prin calcularea ponderii mijloacelor bănești în totalul activelor deținute de întreprindere, așa cum este redat în următoarea formulă de calcul (9):

(9)

Fondul de rulment, din punct de vedere al echilibrului financiar, constituie pilonul principal al acestuia care, după conținut, reflectă sursele proprii ale întreprinderii aflate în circulație. Fondul de rulment poate servi și ca un indicator de lichiditate: cu cât mărimea lui absolută este mai mare, cu atât mai mici vor fi datoriile pe termen scurt care participă la funcționarea activelor curente.

Mărimea absolută a fondului de rulment (FR) sau fondul de rulment net, poate fi determinată prin două variante de calcul așa cum este prezentat în relațiile (10) și (11) respectiv:

(10)

unde: FR – fondul de rulment;

CP – capitalul permanent;

ATL – activele pe termen lung totale ale întreprinderii.

(11)

unde: FR – fondul de rulment;

AC – active curente totale;

DC – datorii curente.

Indiferent de formula de calcul aleasă, se obține același rezultat. Excepția constă în faptul că prin aplicarea primei formule se creează posibilitatea aprecierii modalității de finanțare a investițiilor, iar prin intermediul celei de-a doua metode – cea a echilibrului financiar pe termen scurt. În condițiile economiei de piață, varianta a doua are un sens mai bine definit și se utilizează pe larg.

Pe lângă fondul de rulment net, se pot calcula și următorii doi indicatori ai fondului de rulment:

Fondul de rulment propriu, care arată ce parte din active este finanțată din surse proprii, calculat prin relația (12):

(12)

unde: FRP – fondul de rulment propriu;

FRN – fondul de rulment net;

DTL – datorii pe termen lung.

Fondul de rulment străin, care indică ce parte din active este finanțată din surse împrumutate pe termen lung, calculat prin formula următoare (13):

(13)

unde: FRS – fondul de rulment străin;

FRN – fondul de rulment net;

FRP – fondul de rulment propriu.

Fondul de rulment net exprimă echilibrul financiar al întreprinderii. Dacă acesta obține valori mai mari decât zero, atunci entitatea se află în echilibru financiar, contrar situației când acest indicator obține valori negative.

Rata activelor curente exprimă ponderea mijloacelor curente în totalul activelor (14)

(14)

Modificările structurale ale patrimoniului în favoarea activelor curente se explică, de obicei, prin depășirea ritmului creșterii activelor curente asupra ritmului creșterii activelor pe termen lung.

În contextul definirii relației dintre acest indicator și lichiditatea și capacitatea de plată a întreprinderii, trebuie de menționat faptul că activele curente sunt cele mai lichide bunuri patrimoniale pe care le are o unitate economică.

Coeficientul de autonomie (de autofinanțare, coeficientul de concentrare a capitalului propriu) reflectă ponderea patrimoniului format pe seama mijloacelor proprii în suma totală a activelor întreprinderii. Se determină prin relația (15):

(15)

Acest indicator se interpretează prin aprecierea modificărilor lui în dinamică și prin compararea cu nivelul teoretic recomandat. De exemplu, în sistemul bancar din Republica Moldova pentru determinarea solvabilității clienților se utilizează actualmente nivelul recomandat al coeficientului de autonomie în mărime de 0,5. În acest caz jumătate din patrimoniul întreprinderii, care este format din surse proprii, servește drept garanție pentru achitarea tuturor datoriilor față de creditori.

Coeficientul suficienței mijloacelor bănești permite determinarea nivelului suficient în mijloace bănești, primite de întreprindere în urma activității economice pentru acoperirea cheltuielilor privind procurarea mijloacelor fixe, investițiilor nete în stocuri de producție și a plății dividendelor în numerar. Se calculează după formula (16):

(16)

unde: rd.080 f.4 – reprezintă rândul 080 din Situația fluxurilor de numerar – fluxul net de numerar din activitatea operațională;

rd.100 f.4 – reprezintă rândul 100 din Situația fluxurilor de numerar – plăți bănești pentru procurarea activelor pe termen lung;

rd.250 col.4 – stocuri de mărfuri și materiale din anul de gestiune curent (din Bilanțul contabil);

rd.250 col.5 – stocuri de mărfuri și materiale din anul de gestiune precedent (din Bilanțul contabil);

rd.170 f.4 – rândul 170 din Situația fluxurilor de numerar – plata dividendelor.

Mărimea acestui coeficient egală cu 1 semnifică faptul că întreprinderea a acoperit necesitățile sale în mijloace bănești fără finanțare din exterior. Nivelul acestui coeficient subunitar caracterizează că sursele interne ale mijloacelor bănești sunt insuficiente pentru susținerea nivelului achitării dividendelor și sporirii producției. În acest context, corelația dintre acest indicator și capacitatea de plată, precum și lichiditatea întreprinderii rezidă în modul în care se reflectă destinația mijloacelor bănești de care dispune entitatea.

Coeficientul reinvestirii mijloacelor bănești se folosește pentru măsurarea cotei de reinvestire a mijloacelor bănești în active. El se calculează după relația (17):

(17)

unde: MB din AO – mijloace bănești din activitatea operațională;

DTS – datorii pe termen scurt (curente).

În practica mondială nivelul reinvestirii în mărime de 8-10% se consideră satisfăcător. În contextul legăturii acestui indicator cu lichiditatea și capacitatea de plată a întreprinderii trebuie de luat în considerare următorul aspect: cu cât acest indicator înregistrează valori mai mari, cu atât volumul mijloacelor bănești din activitatea operațională după achitarea dividendelor, reinvestite în activitățile de bază ale entității, aduc mai multe disponibilități bănești. Astfel, se asigură o constanță a menținerii lichidității entității prin garantarea circulației bănești.

Normativul fondului de rulment caracterizează suficiența fondului de rulment net în baza ciclului financiar, pornind de la faptul că o creștere a mărimii fondului de rulment nu întotdeauna semnifică satisfacerea nevoilor curente ale întreprinderii.

Această etapă de analiză a fondului de rulment net este foarte importantă din punct de vedere al gestiunii activelor curente. Esența analizei constă în confruntarea mărimii reale a fondului de rulment cu normativul acestuia [29, p.272]. Necesarul fondului de rulment se va calcula după formula (18):

(18)

unde:

(19)

unde:

(20)

(21)

(22)

Unde: SMM – stocuri de mărfuri și materiale;

CTS – creanțe pe termen scurt;

DTS – datorii pe termen scurt.

Rolul acestui indicator rezidă în importanța determinării celui mai eficient mod de a gestiona activele curente ale întreprinderii, din care și fac parte mijloacele bănești.

Importanța deosebită a lichidității decurge din natura economică a acestui indice. În cadrul echilibrului financiar capacitatea de plată, lichiditatea, solvabilitatea caracterizează una din cele mai importante condiții de existență a întreprinderii pe piață – posibilitatea de a-și onora obligațiile de plată la termenele scadente, iar indicatorii sus-menționați contribuie la concretizarea informației relevante privind implicațiile reale ale disponibilității de mijloace bănești asupra așa-numitei „sănătăți” a întreprinderii.

CAPITOLUL II: EFECTELE GESTIONĂRII ÎNCASĂRILOR ȘI PLĂȚILOR ASUPRA LICHIDITĂȚII ȘI CAPACITĂȚII DE PLATĂ A ÎNTREPRINDERII Î.M. „FARM MEAT PROCESSING” S.R.L.

2.1. Analiza încasărilor și plăților întreprinderii

Î.M. „Farm Meat Processing” S.R.L.

Întreprinderea mixtă „Farm Meat Processing” este o societate cu răspundere limitată, înregistrată la Camera Înregistrării de Stat la data de 21 februarie 2009. Își are sediul în orașul Chișinău, pe strada Independenței 30/4, MD-2072.

Î.M. “Farm Meat Processing” S.R.L. este o subdiviziune a companiei Farm Meat Group, alături de „Farm Meat Sud”, „Farm Meat Centru”, „Farm Meat Avicola” și „Farm Meat Distribuție”, toate având aceeași structură organizatorico-juridică.

Obiectul principal de activitate al întreprinderii constituie:

Fabricarea produselor pentru alimentația copiilor și a produselor alimentare dietetice;

Activități de cercetare a pieței și de sondaj al opiniei publice;

Comerțul cu amănuntul al produselor alimentare în magazine specializate și nespecializate;

Producția, prelucrarea și conservarea cărnii și a produselor din carne;

Fabricarea pesmeților și biscuiților, a pișcoturilor cu termen de păstrare de lungă durată;

Fabricarea pâinii și a produselor de patiserie proaspete;

Prelucrarea și conservarea fructelor și legumelor neincluse în alte categorii (exclusiv a cartofului);

Fabricarea altor produse alimentare, neincluse în alte categorii;

Prelucrarea și conservarea peștelui și a produselor din pește;

Produse din carne, carne de pasăre și de iepure;

Intermedieri pentru vânzarea unui asortiment larg de mărfuri;

Comerțul cu ridicata al zahărului, produselor de cofetărie și din ciocolată;

Comerțul cu amănuntul și cu ridicata al cărnii și produselor din carne;

Comerțul cu amănuntul și cu ridicata al peștelui și produselor din pește, crustaceelor și moluștelor;

Alte tipuri de comerț cu ridicata;

Comerț cu amănuntul al băuturilor alcoolice și a altor băuturi;

Comerțul cu ridicata al altor produse nealimentare de larg consum.

Rezultatele gestiunii economico-financiare eficiente s-au materializat într-un volum anual de producție, în anul 2012, de 2507 tone de carne și produse din carne, ceea ce reprezintă în medie aproximativ 300 de tone lunar. În anul 2013 producția a crescut de 1,7 ori, volumul de carne produs reprezentând 4368 tone anual, sau 364 tone de carne lunar.

Comercializarea acestui volum de producție a adus, în anul 2012, venituri din vânzări de 78793,7 mii lei, iar în anul 2013 –142245,7 mii lei. Aceste rezultate permit aprecierea gradului de performanță înalt al tehnologiei de producție și exploatarea la maxim a capacităților de producție ale întreprinderii.

Volumul considerabil al producției fabricate și cuantumul venitului din vânzări sugerează prezența unui flux continuu de numerar. Acesta reprezintă unul din elementele de gestiune la întreprindere, iar analiza lui este esențială pentru asigurarea continuității înregistrării rezultatelor impunătoare și aprecierea capacității efective a întreprinderii de a asigura un nivel optim al indicatorilor de lichiditate și capacitatea de plată a acesteia.

Gestiunea încasărilor și plăților se realizează prin întocmirea Situației fluxurilor de numerar. Situația fluxurilor de numerar, cerută și de Standardele Naționale de Contabilitate, reprezintă un pas major înainte în măsurătorile și înregistrările contabile datorită utilității sale pentru utilizatorii situaților financiare. Este cunoscut și demonstrat faptul că o întreprindere poate să afișeze profit net sănătos, dar totuși să nu aibă banii necesari pentru a-și plăti angajații, furnizorii și creditorii. Situația fluxurilor de numerar furnizează informații despre fluxurile de numerar care intră sau ies din afacere de-a lungul unei perioade contabile. După cum s-a constatat în subiectul 1.2, acestea sunt divizate pe tipuri de activități: operațională, de investiții și financiară. Atenția acordată numerarului în această situație, o face mai relevantă și mai utilă în comparație cu Situația de profit și pierderi. O cifră pozitivă a profitului net în contul de profit și pierdere este, în cele din urmă, nesemnificativă dacă o companie nu poate transforma veniturile în numerar [21, p. 70-71].

Aspectul justificativ al acestei afirmații urmează să fie regăsit în analizele efectuate asupra ambelor situații: Situația fluxurilor de numerar și Situația de profit și pierderi.

Pentru a stabili situația fluxului mijloacelor bănești, se va analiza evoluția și structura încasărilor și plăților de mijloace bănești în total și pe tipuri de activități ale întreprinderii (tabelul 2.1.1. și tabelul 2.1.2.).

Aprecierea informațiilor obținute se efectuează pornind de la următoarele considerente:

Desfășurarea reușită a activității operaționale trebuie să genereze fluxul net pozitiv;

Menținerea și dezvoltarea potențialului economic al întreprinderii condiționează fluxul net negativ din activitatea de investiții;

Fluxurile pozitive din activitatea operațională și cea financiară (în caz de necesitate) trebuie să compenseze fluxul negativ din activitatea de investiții [29, p.309].

Tabelul 2.1.1 Structura încasărilor și plăților la întreprinderea Î.M. “Farm Meat Processing” S.R.L. (2011-2013)

lei

Analizate în dinamică, se observă o creștere progresivă a încasărilor întreprinderii. Astfel, dacă în anul 2011 aceasta a primit afluxuri de numerar în valoare de 56459184 lei, atunci în 2012 acestea au reprezentat 94405699 lei, iar în 2013 cu 42284595 lei mai mult decât în anul precedent de gestiune. Acest rezultat se datorează influenței pozitive a creșterii încasărilor bănești din vânzări și a încasărilor bănești sub formă de credite și împrumuturi. Totodată, în 2013 cuantumul total al încasărilor a fost diminuat de scăderea în dinamică a altor încasări ale mijloacelor bănești din activitatea operațională.

Concomitent cu sporirea încasărilor, același fenomen se întâmplă și cu plățile entității. Fiind influențată de creșterea în dinamică a tuturor categoriilor de plăți, cu excepția impozitului pe venit, sporirea cuantumului plăților a constituit, în 2013 față de 2012, 42023639 lei, iar față de anul 2011 – 80037807 lei.

Pentru a putea elabora concluzii relevante referitor la capacitatea întreprinderii de a gestiona încasările și plățile și de a folosi rezultatele date în previziunea financiară a întreprinderii, în tabelul 2.1.2. se va analiza evoluția în dinamică a încasărilor și plăților pe tipuri de activități.

Tabelul 2.1.2. Evoluția în dinamică și structura încasărilor și plăților pe tipuri de activități

lei

Pe parcursul celor trei ani de referință, fluxul net din activitatea operațională a căpătat atât valori pozitive, cât și negative. În anul 2011 acesta a reprezentat 1824422 lei, fiind influențat pozitiv de volumul mare al încasărilor. În anul 2012, fluxul net din activitatea de bază a reprezentat -3448663 lei, ceea ce denotă faptul că plățile au depășit încasările cu suma respectivă. Influența cea mai mare a fost exercitată de cuantumul plăților bănești furnizorilor și antreprenorilor, precum și al grupului de alte plăți operaționale în proporții considerabile. În anul 2013, încasările operaționale au reușit să depășească plățile, generând un flux de numerar de 2157030 lei. Creșterea în dinamică (2013 față de 2012) a indicatorului rezultativ al acestei categorii cu 5605693 lei, a fost condiționată de creșterea încasărilor din vânzări, scăderea plăților aferente impozitului pe venit și a altor plăți operaționale.

Întreprinderea a generat flux net de numerar din activitatea de investiții doar în anul 2013, acesta fiind negativ. Valoarea obținută se explică prin prezența plăților aferente achiziționării activelor pe termen lung.

Fluxul net din activitatea financiară a fost negativ în anul 2011, dat fiind faptul că acesta a fost format doar din plăți bănești pentru credite și împrumuturi. În 2012 indicatorul rezultativ al acestui grup a obținut valori pozitive datorită prevalării încasărilor asupra plăților aferente creditelor și împrumuturilor. În anul 2013 fluxul net din activitatea financiară a scăzut cu 4285309 lei față de anul 2012. Acest rezultat a fost determinat de creșterea în ritmuri mai mari a plăților comparativ cu încasările din activitatea respectivă.

În figura 2.1.1. este reflectată repartizarea încasărilor pe tipuri de activități pentru toți anii de referință analizați.

Figura 2.1.1. Evoluția și structura încasărilor pe tipuri de activități

Din figura dată se poate observa prevalarea încasărilor din activitatea operațională asupra celor generate de activitatea financiară (în timp ce încasări din activitatea investițională nu au fost).

În figura 2.1.2. sunt reflectate, respectiv, plățile repartizate pe tipuri de activitate și pe diferiți ani de gestiune (2011-2013).

Figura 2.1.2. Evoluția și structura plăților pe tipuri de activități

Din figura 2.1.2. se constată predominarea plăților operaționale asupra celorlalte două categorii de activități, precum și creșterea acestora în dinamică.

Pentru reflectarea influenței factorilor asupra indicatorului rezultativ – fluxul net de numerar total, se va analiza evoluția fluxurilor nete din cele trei activități, ponderea acestora în fluxul net de numerar total și se vor calcula abaterile diferitelor perioade (tabelul 2.1.3).

Tabelul 2.1.3. Influența fluxurilor nete de numerar din activități asupra fluxului net de numerar total

lei

Prin însumarea fluxurilor nete de numerar din cele trei activități obținem fluxul net de numerar total. În toți cei trei ani de referință indicatorul rezultativ a fost pozitiv, fiind în creștere. În 2011 acesta a fost determinat de prevalarea fluxului net pozitiv din activitatea operațională asupra celui negativ generat de activitatea financiară, precum și lipsa fluxurilor din activitatea investițională (figura 2.1.3).

Figura 2.1.3. Structura fluxului net de numerar total în 2011

Din figura 2.1.3. se pot observa tendințele fluxului de numerar din diferite activități, precum și rezultatul acestor tendințe care se materializează în fluxul net de numerar total, care este pozitiv.

În anul 2012 fluxul net total a fost mai mic, dar pozitiv. Acest rezultat a fost condiționat de fluxul din activitatea financiară mai mare decât cel negativ din activitatea operațională (figura 2.1.4).

Figura 2.1.4. Structura fluxului net de numerar total în 2012

Figura 2.1.4. arată tendința pozitivă a fluxului net de numerar total, aceasta fiind determinată de urmărirea aceleiași direcții (pozitive) a fluxului net de numerar din activitatea financiară.

În anul 2013 se observă o creștere a fluxului net de numerar total cu 260956 lei față de 2012 (figura 2.1.5). La această creștere a contribuit activitatea operațională care a generat un flux net de numerar pozitiv mare, care să acopere efectul fluxurilor nete negative din activitățile financiară și investițională.

Figura 2.1.5. Structura fluxului net de numerar total în 2013

Figura 2.1.5 relevă un flux net de numerar din activitatea operațională pozitiv, suficient de mare încât să genereze flux net de numerar total pozitiv, în pofida tendinței negative a fluxurilor nete din activitatea investițională și cea financiară.

Relevanța Situației fluxurilor de numerar totuși, poate fi apreciată în comparație cu Situația de profit și pierderi. Astfel, este necesară corelarea fluxului net de numerar total cu profitul net al întreprinderii.

Tabelul 2.1.4. Rezultatele financiare ale întreprinderii

Î.M. “Farm Meat Processing” S.R.L. (2011-2013)

lei

În baza informației din tabelul 2.1.4. s-a constatat că profitul brut a crescut în dinamică. Această creștere reprezintă 13565884 lei. Influența profitului brut asupra rezultatului din activitatea operațională a fost diminuată de celelalte cheltuieli operaționale (cu excepția costului vânzărilor), care în anul 2013 au fost cele mai mari.

În urma activității operaționale, întreprinderea analizată a obținut profit în toți anii de referință, Activitatea de investiții a generat pierdere în 2012 și 2013, în ultimul an de referință aceasta reprezentând 27617 lei. Activitatea financiară a generat un profit de 5484 lei doar în anul 2011; în ceilalți ani de referință – pierdere, aceasta crescând în dinamică.

Se observă o scădere în dinamică a rezultatului din activitatea economico-financiară. Asupra acestui fenomen au contribuit diminuările din activitatea financiară și activitatea de investiții. Cea mai mare pierdere a fost generată de activitatea financiară, reprezentând 3926981 lei, fiind urmată de activitatea de investiții care a diminuat rezultatul economico-financiar cu 27617 lei în anul 2013. Totuși, asupra indicatorului rezultativ a influențat pozitiv rezultatul din activitatea operațională, a cărei pondere este cea mai mare. Rezultatul activității de bază a reușit, în anul 2012, să acopere pierderile generate de celelalte două tipuri de activități ale întreprinderii. Incapacitatea acestuia de a repeta rezultatele precedente a fost condiționată de majorarea cheltuielilor comerciale, a cheltuielilor generale și administrative și a altor cheltuieli operaționale (Anexa 2).

Neavând rezultat excepțional, profitul perioadei de gestiune a suferit aceleași modificări în dinamică la fel ca și rezultatul din activitatea economico-financiară.

Scăderea drastică a rezultatelor din activități și a indicatorului rezultativ se explică prin comasarea întreprinderilor „Farm Meat Processing” S.R.L și S.A.„Carmez”, ceea ce a implicat costuri, cheltuieli și diminuări ale afluxurilor de mijloace bănești prea mari pentru a acoperi prognozele de venituri și, mai ales, pentru a obține profit net.

După cum a fost menționat în subiectul 1.2, este principial să nu confundăm conceptul de venituri cu încasările și cheltuielile cu plățile. Diferența dintre venituri și cheltuieli constituie profitul sau pierderea întreprinderii, iar diferența dintre încasări și plăți reprezintă fluxul net de numerar. Totuși, se poate de efectuat o comparație a acestora.

În anul 2011 întreprinderea a obținut un profit net de 3711838 lei, rezultat influențat, în mare parte de rezultatul din activitatea operațională. Fluxul net de numerar total din aceeași perioadă a reprezentat 87402 lei, determinat de fluxul net din activitatea operațională. În anul 2012 profitul net a constituit 8504315 lei, rezultat al influenței pozitive a activității de bază. Fluxul net de numerar total, în același timp, a constituit 19750 lei, determinat de rezultatele din activitatea financiară, respectiv, de sursele împrumutate. În anul 2013 întreprinderea a obținut pierdere netă de 2148293 lei și a generat un flux net de numerar total 280706 lei.

Se poate, astfel concluziona, că veniturile nu sunt numaidecât intrări efective de numerar. Acestea se pot defini mai exact ca „sume de încasat”, având în vedere capacitatea acestora de a se materializa sub formă de creanțe. În același timp, cheltuielile nu sunt numaidecât ieșiri de numerar. Drept exemplu poate servi amortizarea activelor nemateriale sau uzura mijloacelor fixe care se calculează și se reflectă în bilanț, dar care nu ajung să reprezinte ieșiri efective de numerar.

Astfel, încasările și plățile reprezintă mijloace bănești care efectiv au circulat la și de la întreprindere, prin care se justifică relevanța acestora, iar fluxul net de numerar reflectă suma cu care întreprinderea a rămas după efectuarea tranzacțiilor corespunzătoare activităților, prezentată în Bilanțul contabil în secțiunea Mijloace bănești, acesta fiind elementul de bază care determină gradul de lichiditate și capacitate de plată a întreprinderii.

2.2. Analiza gestionării creanțelor – premisa asigurării lichidității și capacității de plată a întreprinderii

În economia de piață momentul livrării produselor fabricate și a mărfurilor nu coincide cu momentul încasării contravalorii acestora. Cu toate acestea, tranzacția este intermediată de o factură fiscală în baza căreia la întreprinderea furnizoare se înregistrează venituri din vânzări pentru activitatea operațională. În subiectul precedent s-a făcut referire la diferența dintre conceptul de venituri și a celui de încasări. Având în vedere factorul timp în contextul acestor două noțiuni, este necesar să se introducă conceptul de creanță.

Creanțele întreprinderii reprezintă datoriile clienților sau ale altor agenți, față de întreprindere. În acest context, entitatea economică producătoare și furnizoare de produse și mărfuri sau prestatoare de servicii, figurează în calitate de creditor, iar clienții – în calitate de debitori. Totodată, creanțele intră în componența activelor curente, ceea ce înseamnă că acestea trebuie să fie stinse într-o perioadă mai mică de un an.

În general, și de regulă, în totalul încasărilor ponderea cea mai mare o reprezintă creanțele față de clienți. De aceea, în cadrul acțiunilor referitoare la gestiunea încasărilor problematica care privește clienții firmei trebuie să ocupe un loc privilegiat [7, p.24].

Un aspect foarte important în studierea creanțelor este faptul că, deși acestea sunt elemente de activ, relativ lichide, ele nu reprezintă mijloace bănești propriu-zise, care ar putea fi folosite la procurarea materiei prime și a materialelor sau a altor elemente de activ necesare procesului de producție. Iată de ce entitatea trebuie să întreprindă măsuri eficiente în vederea accelerării încasării creanțelor.

Creșterea creanțelor poate fi analizată din două aspecte: a furnizorului și a cumpărătorului. Cea de-a două perspectivă permite întreprinderii să înțeleagă necesitatea adoptării și a aplicării imediate sau în permanență a unei politici de gestiune a creanțelor. Impactul vânzărilor cu plată amânată este prezentat în tabelul 2.2.1.

Tabelul 2.2.1. Impactul vânzărilor cu plata amânată [29, p.226]

Astfel, analiza și gestionarea creanțelor sunt necesare pentru prevenirea creșterii excesive a acestora, care duce la micșorarea încasărilor și apariția creanțelor dubioase (compromise), ce pot contrabalansa în întregime profitul [29, p.226].

În scopul determinării și aprecierii modului în care întreprinderea Î.M. “Farm Meat Processing” S.R.L. își gestionează creanțele, se va analiza care este contribuția acestora în structura activelor curente (dat fiind faptul că anume această componentă a patrimoniului întreprinderii este caracterizată prin cel mai înalt grad de lichiditate), componența acestora, numărul și viteza de rotație a creanțelor entității.

În baza informației date, vor fi formulate concluzii care vor releva gradul în care întreprinderea analizată își poate folosi creanțele în vederea asigurării lichidității și a capacității de plată.

Tabelul 2.2.2. Structura activelor curente ale Î.M. “Farm Meat Processing” S.R.L.

(2011-2013)

lei

Informația din tabelul 2.2.2. relevă o creștere în dinamică a activelor curente. În anul 2013 acestea au înregistrat o sporire cu 572208135 lei față de 2012. Această creștere s-a datorat influenței pozitive a majorării elementelor componente. Cu toate acestea, valoarea altor active fiind în scădere ar putea ulterior cumva influența volumul și structura activelor. O situație similară se înregistrează în 2013 față de anul 2011, cu excepția faptului că toți factorii contribuie la creșterea activelor curente.

Se mai observă că ponderea cea mai mare în structura activelor le au creanțele pe termen scurt ale întreprinderii, acestea reprezentând 79,84% din activele curente în anul 2013, prezentând o creștere față de anul precedent de 22,10 puncte procentuale. Ponderea foarte mică, dar în creștere (nesemnificativă) a mijloacelor bănești ar putea pune în gardă persoanele responsabile de gestiunea financiară a întreprinderii, dat fiind faptul că acest element de activ are cel mai înalt grad de lichiditate și poate fi imediat folosit pentru achitarea obligațiunilor curente în caz de necesitate. Întreprinderea ar trebui să identifice oportunități de gestiune mai eficientă a creanțelor pentru a reduce riscul de lichiditate.

Pentru a evidenția ponderea creanțelor în componența activelor curente, se vor folosi diagramele circulare (figura 2.2.1, figura 2.2.2, figura 2.2.3).

Figura 2.2.1. Structura activelor curente ale Î.M. “Farm Meat Processing” S.R.L.

în anul 2011

Ponderea creanțelor în activele curente a reprezentat, în anul 2011, 36%, iar stocurile de mărfuri și materiale au reprezentat 63%. Celelalte elemente curente de activ au avut o pondere nesemnificativă. Respectiv, sumele care urmează a fi încasate într-o perioadă mai scurtă de un an, depășesc cu aproximativ 35 puncte procentuale încasările propriu zise ale întreprinderii care pot fi utilizate imediat.

Figura 2.2.2. Structura activelor curente ale Î.M. “Farm Meat Processing” S.R.L.

în anul 2012

Comparativ cu anul precedent de analiză, în 2012 ponderea creanțelor a crescut cu 22 puncte procentuale față de nivelul acestora în perioada de bază, și reprezintă partea majoritară a activelor curente. Acest fenomen poate fi justificat prin creșterea numărului de clienți, a volumului producției fabricate, determinat de sporirea capacității de producție.

Figura 2.2.3. Structura activelor curente ale Î.M. “Farm Meat Processing” S.R.L.

în anul 2013

O creștere considerabilă a ponderii creanțelor în anul 2013 se observă din figura 2.2.3, acestea reprezentând aproximativ 80% din activele curente ale întreprinderii. Abaterea de la nivelul anului precedent (22 puncte procentuale) și atingerea acestui nivel poate avea explicație în schimbările pe care le-a suferit Î.M. “Farm Meat Processing” S.R.L. în procesul comasării sale cu S.A. „Carmez”, preluând creanțele clienților acestei entități.

Analiza structurii activelor curente prin evidențierea ponderii creanțelor în indicatorul rezultativ, evidențiază necesitatea identificării și aplicării măsurilor diverse pentru accelerarea lichidării creanțelor întru transformarea acestora în încasări bănești ale perioadei. În vederea elaborării strategiilor cu cel mai înalt grad de eficiență, este necesar a se stabili structura creanțelor pe termen scurt pentru a identifica principala cauză a nivelului creanțelor și concentrarea tuturor eforturilor în direcția respectivă (tabelul 2.2.3).

În urma analizei Situațiilor financiare ale întreprinderii studiate, anume a Bilanțului contabil, s-au identificat următoarele categorii de creanțe pe termen scurt:

Creanțe aferente facturilor comerciale;

Avansuri acordate;

Creanțe privind decontările cu bugetul;

Creanțe ale personalului;

Alte creanțe.

Tabelul 2.2.3. Structura creanțelor pe termen scurt ale Î.M. “Farm Meat Processing” S.R.L. în perioada 2011-2013

lei

În urma analizei efectuate în tabelul 2.2.3. se constată o evoluție a creanțelor pe termen scurt în dinamică, aceasta reprezentând 51457953 lei în 2013 față de anul 2012. Acest rezultat a fost determinat de influența pozitivă a creanțelor aferente facturilor comerciale, creanțelor privind decontările cu bugetul, creanțele personalului și a altor creanțe. Scăderea în dinamică a avansurilor acordate ar putea duce la micșorarea creanțelor în perioada de gestiune următoare.

Ponderea cea mai mare în structura creanțelor o dețin cele aferente facturilor comerciale în anul 2012 și 2013, iar în anul 2011 – avansurile acordate. Este apreciabil faptul că entitatea nu are creanțe dubioase, ceea ce sugerează faptul că eventual, creanțele aferente facturilor comerciale se vor transforma în încasări din vânzări, ducând la creșterea fluxului de mijloace bănești din activitatea de bază a întreprinderii – cea operațională.

Creanțele reprezintă ultima verigă din ciclul operațional al întreprinderii, înainte de încasarea mijloacelor bănești (figura 2.2.4). Modul, capacitatea și potențialul întreprinderii de a-și analiza capacitatea de transformare a creanțelor în încasări, pot fi analizate prin determinarea rotației acestora. Reținerea mijloacelor la orice fază de circulație a activelor duce la încetinirea rotației acestora, la atragerea suplimentară a mijloacelor în circuit, și, ca rezultat, la agravarea considerabilă a situației financiare a întreprinderii [29, p. 165]. În calitate de indicatori vor fi folosiți: numărul de rotații ale creanțelor și viteza (durata) de rotație a acestora.

Figura 2.1. Componența ciclului operațional [29, p.166]

Tabelul 2.2.4. Rotația creanțelor întreprinderii Î.M. “Farm Meat Processing” S.R.L. în perioada 2011-2013

Se constată că numărul de rotații ale creanțelor, care reflectă de câte ori vânzările au reînnoit creanțele într-un an, a suferit modificări diverse în cei trei ani de referință. În anul 2011, creanțele au fost reînnoite de 7,07 ori, iar durata unei rotații a constituit aproximativ 52 de zile. O creștere nesemnificativă a numărului de rotații în 2012 a determinat durata unei rotații a creanțelor de 50,55 zile. Schimbări drastice au intervenit în anul 2013, când rata de creștere a creanțelor a depășit cu mult rata de creștere a venitului din vânzări, astfel cauzând micșorarea numărului de rotații a creanțelor de 2 ori față de anul 2012, creanțele fiind reînnoite o dată la 100 de zile.

În vederea micșorării duratei unei rotații a creanțelor este necesar să se identifice factorii care stopează încasarea acestora. Aceștia se află în faza de încasare a ciclului operațional. În literatura de specialitate se propune micșorarea perioadei de încasare a mijloacelor din vânzarea produselor, de exemplu, prin acordarea reducerii de prețuri [29, p. 185]. Altă tehnică ar fi acordarea bonusurilor în cazul virării, de către client în contul furnizorului, a numerarului înainte de termenul de achitare.

Elementele dimensionale ale raporturilor cu clientela sunt reflectate și în modul de derulare în timp a acestora. În legătură cu acest obiectiv al gestiunii încasărilor, prezintă interes informațiile privind vechimea și stabilitatea relațiilor precum și intervalul de timp în care clienții își onorează datoriile [7, p.24].

În acest context se calculează indicatorul durata medie de încasare a creanțelor (Drec), exprimat în zile, calculat după relația (23):

(23)

unde: Drec – durata de încasare a creanțelor;

Sd.cr. – soldul mediu anual al creanțelor;

CA – cifra de afaceri.

Durata medie de încasare a creanțelor la întreprinderea Î.M. “Farm Meat Processing” S.R.L. se va analiza în dinamică pentru anii 2011, 2012, 2013 (tabelul 2.3.5).

Tabelul 2.3.5. Durata medie de încasare a creanțelor la Î.M. “Farm Meat Processing” S.R.L. (perioada 2011-2013)

lei

În anul 2011 întreprinderea își încasa creanțele de la clienți în aproximativ 52 de zile. Durata medie de încasare a creanțelor a scăzut cu o zi în anul 2012, astfel că entitatea analizată avea nevoie de 50,5 zile pentru a încasa contravaloarea produselor și a mărfurilor vândute. Acest indicator capătă o valoare numerică dublă în anul 2013, conform calculelor având nevoie de 100 de zile pentru a încasa creanțele de la clienți. Deși pare a fi un rezultat deloc bun, trebuie analizați factorii care au dus la apariția acestui fenomen. Astfel, se constată o creștere a veniturilor de două ori în dinamică, iar a creanțelor – de aproximativ 4 ori. Respectiv, indicatorul rezultativ a fost influențat, în mare parte, de majorarea creanțelor. Aceasta se explică prin reorganizarea structurală a întreprinderii (comasarea cu S.A.„Carmez”), aceasta însușindu-și respectiv, nu doar capacitatea de producție și brandul, dar și creanțele clienților acestei entități.

Caracteristica sau premisa unor furnizori foarte importanți, rezidă în abilitatea lor de a impune condiții în vederea accelerării încasării creanțelor, în materie de termen de achitare. Aplicarea sancțiunilor este o practică des întâlnită în Republica Moldova, ajungându-se până la acționarea în judecată a clienților care încalcă termenele scadente de onorare a datoriilor față de furnizori.

Gestiunea creanțelor este aspectul de bază în ce privește asigurarea lichidității și a capacității de plată a întreprinderii, dat fiind faptul că încasările din vânzări (blocate în creanțe) reprezintă sursa de bază a celor mai lichide elemente ale Bilanțului.

2.3. Impactul gestiunii încasărilor și plăților asupra lichidității și capacității de plată a întreprinderii

Trezoreria este un element esențial și totodată principala restricție a gestiunii financiare a firmei. În ea se concentrează rezultatele modului de realizare a activității și de respectare a cerințelor echilibrului financiar. Nu întotdeauna o entitate care încheie exercițiul cu profit are și o trezorerie pozitivă (disponibilități în bancă și în casă). Și aceasta din cauza decalajului dintre înregistrarea în contabilitate a veniturilor și cheltuielilor și scadența lor ca încasări și plăți, decalaj care poate fi hotărâtor pentru soarta financiară a entității. Din evidențele statistice rezultă că falimentul este cauzat în cea mai mare parte de gestiunea trezoreriei.

Ca urmare a desfășurării activității, în cadrul firmelor au loc o serie de fluxuri financiare de intrări și ieșiri de lichidități. Asigurarea lichidităților este o condiție permanentă pentru ca entitățile să își poată continua activitatea [18, p.29].

Impactul gestiunii încasărilor și plăților asupra lichidității și capacității de plată a întreprinderii Î.M. “Farm Meat Processing” S.R.L. poate fi cuantificat și exprimat prin diferiți indicatori de gestiune financiară (vezi Subiectul 1.3). Cei mai reprezentativi indicatori sunt ratele lichidității analizate în tabelul 2.3.1.

Tabelul 2.3.1. Ratele de lichiditate calculate în baza datelor de la întreprinderea Î.M. “Farm Meat Processing” S.R.L. (perioada 2011-2013)

lei

Rata lichidității absolute, care exprimă capacitatea întreprinderii de a-și onora obligațiunile pe termen scurt din contul mijloacelor bănești disponibile, a căpătat valori insuficiente în toți cei trei ani analizați, reprezentând 0,007 unități în anul 2011 și 0,005 în anul 2012 și în 2013, comparativ cu minimul recomandat, în practica financiară și în literatura de specialitate, de 0,2 unități. Semnificația economică a acestui rezultat este următoarea: întreprinderea nu are la dispoziție nici măcar 1 ban pentru a rambursa 1 leu datorii curente. Pentru a-și onora aceste obligațiuni, entitatea trebuie să apeleze la următoarele elemente lichide ale bilanțului.

Rata lichidității intermediare cunoaște o creștere în dinamică. În anul 2011 aceasta a reprezentat 0,37 unități, în 2012 – 0,69 unități, iar în 2013 – 0,84 unități, comparativ cu nivelul recomandat de 0,2-0,8. Respectiv, în toți cei trei ani analizați, entitatea a putut menține un nivel optim al acestei rate, ceea ce se explică prin faptul că poate să-și achite datoriile curente în proporție de 84% din contul activelor curente, fără a apela la stocuri, respectiv, din contul mijloacelor bănești, a altor active curente și a creanțelor. Această creștere s-a datorat sporirii în dinamică a tuturor componentelor acestei rate, anume a tuturor activelor curente cu excepția stocurilor. Deși această rată se încadrează în limitele recomandate, rezultatul dat se bazează în mare parte pe creanțe. Astfel, la analiza obiectivă a situației financiare a Î.M. “Farm Meat Processing” S.R.L. trebuie să se ia în considerare politica de gestiune a creanțelor entității.

Rata lichidității curente a cunoscut fluctuații nesemnificative în perioada 2011-2013. Dacă în 2011 aceasta reprezenta o unitate, în 2012 a crescut până la 1,18, ca în anul 2013 să scadă cu 0,14 unități, reprezentând 1,04 unități. În anul 2012 această rată aproape că a reușit să ajungă la nivelul minim admisibil de 1,2 unități. Totuși, este apreciabil faptul că activele curente depășesc valoarea datoriilor pe termen scurt, ceea ce permite entității să-și desfășoare activitatea în continuare, fiind capabilă să mențină o relație bună cu creditorii prin garantarea abilității de rambursare a obligațiunilor curente.

Pe lângă datoriile pe termen scurt, pentru a asigura o activitate de lungă durată a unei întreprinderi de producere și comercializare a cărnii și a produselor din carne, precum și a altor categorii de mărfuri, Î.M. “Farm Meat Processing” S.R.L. mai contractează și împrumuturi pe termen lung. Dacă entitatea este capabilă să-și achite toate datoriile din contul activelor totale, situația financiară a acesteia este bună. Un indicator reprezentativ pentru toți creditori, în acest sens, reprezintă capacitatea de plată a întreprinderii, care exprimă solvabilitatea acesteia (tabelul 2.3.2).

Tabelul 2.3.2. Capacitatea de plată a Î.M. “Farm Meat Processing” S.R.L. calculată în baza Situațiilor financiare pentru perioada 2011-2013

lei

Capacitatea de plată a întreprinderii a reprezentat, în anul 2011 valoarea 1,38; în anul 2012 aceasta a scăzut cu 0,01, fiind 1,37, pentru ca în 2013 să scadă cu 0,33 unități față de perioada precedentă. Această scădere a fost determinată de creșterea datoriilor totale în proporții mai mari decât creșterea activelor totale. Nivelul ridicat al acestui indicator în anul 2011 se explică prin lipsa datoriilor pe termen lung. Pentru ca o entitate să nu întâmpine probleme în procesul de contractare a împrumuturilor pe termen lung, indicatorul capacitatea de plată, trebuie să ajungă cel puțin la unitate. În Republica Moldova nivelul optim este 2, adică activele totale trebuie să depășească de două ori valoarea datoriilor totale ale întreprinderii. În alte surse este menționată valoarea 1,5. Din aceste considerente, se constată faptul că Î.M. “Farm Meat Processing” S.R.L. nu întâmpină probleme în legătură cu onorarea obligațiunilor față de creditori, fie acestea curente sau îndepărtate.

În vederea concretizării cuantumului mijloacelor bănești la întreprindere, precum și importanța acestora (numeric), se calculează ponderea lor în activele totale, exprimând gradul de asigurare cu mijloace bănești (tabelul 2.3.3).

Tabelul 2.3.3. Gradul de asigurare cu mijloace bănești a întreprinderii Î.M. “Farm Meat Processing” S.R.L.

lei

În anul 2011 mijloacele bănești reprezentau 0,49% din activele totale, în 2012 – 0,21%, scădere determinată de micșorarea cuantumului de mijloace bănești și sporirea valorii activelor totale. În anul 2013 gradul de asigurare cu mijloace bănești a reprezentat 0,34%. Impactul acestor valori este explicat și exprimat prin rata lichidității absolute (vezi tabelul 2.3.1).

Fondul de rulment, un alt indicator care exprimă gradul de asigurare a capacității de plată a întreprinderii, reprezintă cuantumul resurselor rămase (după acoperirea activelor pe termen lung) care pot fi investite, sau sursele de finanțare a activelor pe termen lung. În acest sens, se mai calculează și fondul de rulment propriu și străin pentru a concretiza dacă sursa de finanțare este proprie sau în ce măsură s-a apelat la surse împrumutate pentru finanțarea activelor pe termen lung. În acest context prezintă relevanță criteriul destinației fondurilor, conform căruia activele pe termen lung trebuie să fie finanțate din surse permanente (capital propriu și datorii pe termen lung), iar activele curente trebuie să fie finanțate din surse pe termen scurt și într-o proporție foarte mică (în caz de necesitate), din datoriile pe termen lung.

Un aspect importat ce trebuie luat în procesul calculării indicatorilor fondului de rulment, precum și a interpretării rezultatelor, este că aceștia trebuie să obțină valori pozitive. Doar acestea sunt indicatorul unei situații financiare bune a întreprinderii analizate.

Deși la întreprinderea Î.M. “Farm Meat Processing” S.R.L. fondul de rulment nu este reprezentativ în procesul gestiunii financiare, acesta se va calcula pentru a determina starea financiară teoretică a entității.

Tabelul 2.3.4. Fondul de rulment al întreprinderii Î.M. “Farm Meat Processing” S.R.L. (2011-2013)

lei

În anul 2011 fondul de rulment net a fost negativ. Acest lucru se explică prin faptul că întreprinderea nu a contractat împrumuturi pe termen lung în acel an de gestiune. Din aceasta rezultă că nu a fost respectat criteriul destinației fondurilor, active pe termen lung în valoare de 54074 lei fiind finanțate din surse pe termen scurt. Respectiv, fondul de rulment propriu prezintă aceleași valori.

În 2012 fondul de rulment a reprezentat 4032800 lei, ceea ce înseamnă că după finanțarea activelor pe termen lung din surse permanente, întreprinderea mai are la dispoziție 4 milioane de lei pentru finanțarea investițiilor. Acest rezultat a fost determinat de apariția datoriilor pe termen lung, care depășesc capitalul propriu, fapt ce determină înregistrarea unui fond de rulment străin pozitiv.

Deși în anul 2013 fondul de rulment este pozitiv, acesta este în scădere, reprezentând 3259644 lei. Aceasta se explică prin majorarea datoriilor pe termen lung și a activelor pe termen lung și, în același timp, micșorarea valorii capitalului propriu. Astfel, fondul de rulment propriu ia valori negative, la fel ca și în anii precedenți.

În acest context, se cere a se calcula necesarul fondului de rulment (tabelul 2.3.5).

Tabelul 2.3.5 Necesarul fondului de rulment al Î.M. “Farm Meat Processing” S.R.L.

(perioada 2011-2013)

Lei

Conform informației din tabelul 2.3.5, normativul fondului de rulment a reprezentat 1932681,72 lei în anul 2011, nivelul efectiv al acestuia fiind o valoare negativă. În anul 2012, având la bază mărirea duratei ciclului financiar cu 6,25 zile și sporirea volumului vânzărilor, necesarul fondului de rulment a crescut până la 4,7 mil. lei, nivelul efectiv al fondului de rulment fiind cu 667784,05 mai mic. În anul 2013, în contextul dublării duratei ciclului financiar și creșterea în aceleași proporții a volumului vânzărilor, normativul fondului de rulment a reprezentat 19428279,51 lei, fiind de 6 ori mai mare decât nivelul efectiv al acestui indicator. Rezultatul ultimului an de analiză a fost influențat de creșterea duratei de încasare a creanțelor și a duratei de achitare a datoriilor curente. Respectiv, întreprinderea trebuie să întreprindă măsuri pentru readucerea acestora la nivelul anilor precedenți pentru o gestiune financiară corectă și eficientă.

Tabelul 2.3.6. Rata activelor curente a Î.M. “Farm Meat Processing” S.R.L. (2011-2013)

lei

În 2011 rata activelor curente a reprezentat 0,72. Ponderea activelor curente în activele totale a scăzut în anul 2012 până la 47%, pentru ca în anul 2013 să revin la nivelul anului de bază – 0,72, reprezentând o creștere de 0,25 unități față de nivelul indicatorului în anul precedent.

În 2011 și 2013 se observă o prevalare a activelor curente în componența activelor totale asupra activelor pe termen lung. Acest fenomen se explică prin depășirea ritmului creșterii activelor curente asupra ritmului creșterii activelor pe termen lung. Din tabelul 2.2.2 se constată că această creștere nu se datorează majorării cuantumului mijloacelor bănești, ponderea acestora în anul 2013 reprezentând doar 0,47% din activele curente, ci, mai degrabă se datorează majorării creanțelor, a căror pondere în activele curente reprezenta 79,84% în anul 2013. Semnificația acestor ponderi este explicată în Subiectul 2.2.

Pentru a determina ponderea patrimoniului format pe seama mijloacelor proprii în suma totală a activelor întreprinderii, se calculează coeficientul de autonomie (tabelul 2.3.7).

Tabelul 2.3.7. Coeficientul de autonomie al Î.M. “Farm Meat Processing” S.R.L.

lei

Conform informației din tabelul 2.3.7, în anul 2011 și 2012 întreprinderea analizată și-a finanțat activele din sursele proprii în proporție de 27%. Se observă o prevalare a surselor străine de finanțare în anul 2013, coeficientul de autonomie reprezentând doar 0,04, înregistrându-se o scădere de 0,24 unități față de anii precedenți.

Cel mai reprezentat indicator al gestiunii financiare în contextul analizei fluxului mijloacelor bănești este coeficientul suficienței mijloacelor bănești (tabelul 2.3.8). În practica mondială, nivelul suficient în mijloace bănești primite de întreprindere, în urma activității economice, pentru acoperirea cheltuielilor privind procurarea mijloacelor fixe, investițiilor nete în stocuri de producție și al plății dividendelor în numerar se determină anume prin intermediul acestui indicator [19, p.17].

Tabelul 2.3.8. Coeficientul suficienței mijloacelor bănești (2011-2013)

lei

Conform informației din tabelul 2.3.8, coeficientul suficienței mijloacelor bănești, calculat după formula (16) (Subiectul 1.3), a reprezentat, în anul 2011, valoarea de 0,27, iar în anul 2013 acesta a scăzut cu 0,11 unități față de anul de bază. În anul 2012, acest indicator a prezentat, matematic, valoarea 11,63. În realitate, din cauza unui flux negativ de numerar din activitatea operațională și o scădere în dinamică a valorii stocurilor de mărfuri și materiale, coeficientul suficienței mijloacelor bănești nu este reprezentativ în acest an. Concluzia care se poate deduce din această situație este că sursele interne ale mijloacelor bănești sunt insuficiente pentru susținerea nivelului achitării dividendelor și sporirii producției în toți cei trei ani de gestiune analizați.

Pentru măsurarea cotei de reinvestire a mijloacelor bănești în active se utilizează coeficientul reinvestirii mijloacelor bănești (tabelul 2.3.9).

Tabelul 2.3.9. Coeficientul reinvestirii mijloacelor bănești (2011-2013)

lei

Din informația din tabelul 2.3.9 se constată o evoluție variabilă a indicatorului analizat. Astfel, în anul 2011 acesta a reprezentat 8,44, încadrându-se în limitele recomandate în practica economică și în literatura de specialitate. Acest rezultat se datorează lipsei dividendelor plătite. În anul 2012 acest indicator a scăzut considerabil, situându-se sub nivelul minim recomandat, reprezentând 2,65, fenomen explicat prin prevalarea ratei de creștere a mijloacelor bănești asupra ratei de creștere a activelor totale, precum și prin lipsa dividendelor. Odată cu comasarea S.A. „Carmez”, în componența plăților au intrat și dividendele plătite. Totodată au crescut și încasările din activitatea operațională , ceea ce a dus la creșterea coeficientului reinvestirii mijloacelor bănești în dinamică cu 0,72 unități, reprezentând 3,37 în anul 2013, dar totuși situându-se sub nivelul minim recomandat de 8 unități.

În urma analizei efectuate în baza indicatorilor care au tangență cu procesul de asigurare a lichidității și a capacității de plată a întreprinderii s-a constatat un nivel mic, insuficient de fapt, al mijloacelor bănești disponibile la întreprindere. Totuși, lichiditatea și capacitatea de plată a entității este acoperită de volumul mare al creanțelor care reușesc să contribuie, cel puțin teoretic – matematic, la reflectarea unei gestiuni financiare eficiente. Cu toate acestea, întreprinderea trebuie să-și concentreze toate eforturile asupra elaborării și implementării unei politici eficiente și durabile, cu un grad înalt de adaptabilitate la diferite circumstanțe de gestiune a creanțelor.

Capitolul III: Direcții de perfecționare a sistemului de gestiune a numerarului ca premisă a asigurării capacității de plată a întreprinderii.

3.1. Mijloace și tehnici de optimizare a încasărilor și plăților

Numerarul este unul dintre componentele esențiale ale procesului de gestiune a întreprinderii, fiind veriga care încheie ciclul operațional al întreprinderii și pe cel financiar. Am constatat că prezența numerarului are o semnificație mai relevantă decât înregistrarea profitului. Multe întreprinderii din a căror activitate a rezultat profit în situațiile financiare, au devenit insolvabile din cauza decalajului mare dintre încasări și plăți. O gestiune ineficientă a numerarului duce la imposibilitatea întreprinderii de a face investiții strategice în vederea sporirii capacității de producție pentru a face față concurenței, ceea ce ulterior duce la contractarea unor împrumuturi mai costisitoare [41].

Mulți antreprenori consideră că o cale de a rezolva problema fluxului de numerar negativ este dezvoltarea extensivă a afacerii. În multe cazuri, aceștia își ating scopul dat, iar apoi se confruntă cu probleme legate de fluxul de numerar mai mari.

Soluționarea problemelor legate de gestiunea fluxului de numerar are la bază două direcții:

Gestiune încasărilor;

Gestiunea plăților.

În vederea gestiunii încasărilor întreprinderii, se recomandă implementarea următoarelor abordări:

Colectarea creanțelor – pentru a accelera procesul de încasare și de procesare a creanțelor literatura de specialitate și practica economică sugerează aplicarea unor măsuri:

Încasarea contravalorii produselor și a mărfurilor livrate în momentul livrării propriu-zise a acestora în cazul unor agenți economici mici;

Stabilirea unei perioade de grație mică, ceea ce ar duce la asigurarea continuității procesului de producere;

Oferirea reducerilor în cazul plății rapide, de exemplu: o reducere de 5 % în cazul achitării în maxim 3 zile de la livrarea bunurilor pentru un termen scadent de 15 zile;

Menținerea legăturii cu clienții prin contactarea acestora fie telefonic, fie prin e-mail cu cel mult o săptămână înainte de scadență pentru a le reaminti de suma pe care trebuie să o vireze, cum ar putea să facă asta și dacă au exemplarul lor de factură fiscală;

Luarea legăturii cu clientul în cazul depășirii termenului scadent. Abordarea trebuie să fie compromisul optim dintre aspectul uman în materie de înțelegere a problemelor agentului și fermitate, precum și rezultat;

În cazul în care agentul nu dispune de mijloace bănești pentru a achita contravaloarea mărfurilor, se va recurge la eșalonarea plăților;

Dacă soluțiile precedente nu funcționează, se recurge la abordarea agresivă, adică amenințarea cu judecata, apelarea la companii de factoring sau la companii de colectare a datoriilor (contra unui procent din datoriile colectate), și chiar acționarea în judecată a clienților care nu și-au onorat obligațiunile, cauzând apariția creanțelor compromise/dubioase la întreprindere [38].

Restrângerea termenelor scadente de rambursare a datoriei aferente plății contravalorii bunurilor procurate de către clienți. Întreprinderile foarte des se confruntă cu situația când trebuie să extindă termenele scadente de încasare a creanțelor, dat fiind incapacitatea de plată imediată a clienților. În vederea reducerii riscurilor de apariție a creanțelor compromise, se recomandă efectuarea cercetărilor înainte de încheierea contractelor cu diferiți agenți economici. Este necesar de a afla răspuns la o serie de întrebări: este potențialul client capabil să-și achite datoriile la timp, care este starea financiară a clientului, care este situația fluxurilor de numerar? De asemenea, în vederea identificării informațiilor referitoare la capacitatea de plată a agenților, se poate de apelat la referințe din partea altor entități care au mai colaborat cu agentul în cauză.

Creșterea vânzărilor – cea mai efectivă metodă de a majora încasările este creșterea volumului vânzărilor. Identificarea unui noi segment de clienți pare a fi o bună strategie, însă aceasta implică timp și cheltuieli suplimentare. În atare situație, creșterea volumului vânzărilor trebuie să se bazeze pe clienții curenți, analizându-se preferințele acestora. Totodată, această strategie implică și riscuri, dat fiind faptul că generarea veniturilor nu reprezintă încasări de mijloace bănești, ci, în majoritatea cazurilor, majorarea creanțelor cumpărătorilor.

Reduceri – o altă modalitate de a accelera încasările este de a oferi reduceri clienților în cazul în care aceștia rambursează datoriile până la scadență. Deși această practică ar putea afecta marja de profit a întreprinderii, aceasta ar putea îmbunătăți situația fluxului de numerar prin stimularea clienților de a-și lichida datoriile înainte de termenele contractuale. Aceeași tehnică poate fi aplicată de întreprindere în relația cu creditorii săi. Cu toate acestea, trebuie să se analizeze foarte bine dacă această decizie n-o să lase entitatea fără mijloace bănești suficiente pentru onorarea plăților imediate.

În cazul în care întreprinderea apelează la o companie specializată în colectarea datoriilor, sunt cunoscute două etape în colectarea datoriilor:

Etapa extrajudiciară, care presupune următoarele acțiuni:

Negocieri indirecte (apeluri telefonice);

Transmiterea somațiilor în adresa debitorului;

Negocieri directe (la sediul/domiciliul debitorului);

Colectarea informației despre debitor și proprietatea acestuia;

Utilizarea instrumentelor psihologice de presiune asupra debitorului.

Etapa judiciară, care include:

Pregătirea și depunerea acțiunii în instanța de judecată;

Reprezentarea intereselor la examinarea acțiunii în instanțele de judecată de orice rang;

Primirea și depunerea documentului executoriu spre executare;

Organizarea și participarea în procedura de executare silită.

Creditorul oferă companiei de colectare informație despre debitor și datorie. Compania prelucrează datele și elaborează măsuri pentru restituirea datoriei [8, p.205].

Costul serviciului este negociabil și depinde de:

Termenul datoriei – cu cât este mai mare termenul, cu atât procesul este mai costisitor;

Suma datoriei – cu cât suma este mai mare, cu atât costul serviciului este mai mic;

Perioada de recuperare – cu cât mai mult timp compania recuperează, cu atât mai puțin trebuie să achite [8, p.205].

În Republica Moldova acest tip de serviciu este relativ nou. În prezent pe piața autohtonă activează mai mult de 15 companii de colectarea a debitelor. Cele mai mari companii specializate în acest domeniu sunt: Incaso, care împreună cu Colect Capital Grup formează Asociația Patronală a companiilor de colectare a datoriilor; Global Credit Solutions Moldova (GCS Moldova), PfB Collecting, Money Back, etc.

Onorariul companiilor este compus din penalitatea și dobânda de întârziere. Portofoliul companiilor de colectare a datoriilor diferă de la o companie la alta, iar unele dintre ele au datornici și din domeniul agriculturii care sunt gata să stingă datoria și în schimbul materiei prime. Numărul mare de creanțe din acest domeniu este cauzat în primul rând de riscurile mari. Totodată, leasing-ul se numără printre principalele surse ale creanțelor din portofoliul companiilor [35].

Serviciile companiilor de recuperare a creanțelor variază în funcție de vechimea datoriei (60-70% din sumă) în restul cazurilor ajung până la 30-35%. Banii nu se achită în avans, ci după recuperarea creanțelor. Doar în cazul instanțelor de judecată se plătesc anumite taxe, cheltuieli aferente procedurilor de judecată. Cu cât numărul creanțelor este mai mare cu atât procentul ce revine recuperatorului este mai mic, și invers, cu cât este mai mic numărul de creanțe transmis cu atât procentul pentru servicii este mai mare.

Clienții de bază sunt furnizorii mari de produse și servicii, precum și agenții economici sau chiar persoane fizice [36].

Al doilea aspect al managementului fluxului de numerar îl constituie gestiunea plăților. Administrarea ieșirilor de numerar are loc în vederea păstrării și îmbunătățirii poziției deținute de întreprindere în raporturile cu terții. Aceasta presupune cunoașterea tabloului de plăți pentru a asigura eficient încasările.

Neplata datoriilor comerciale la timp poate conduce la deschiderea procedurii de insolvență, chiar daca situația financiară a unei companii este extrem de solidă, din perspectiva indicatorilor de lichiditate și a gradului de îndatorare.

Obținerea de numerar pe termen scurt poate avea efecte nefavorabile asupra companiei precum: deteriorarea relațiilor cu furnizorii prin amânarea plăților facturilor scadente (și chiar pierderea statutului de client preferat), deteriorarea relațiilor cu clienții, prin reducerea termenelor de plată și intensificarea eforturilor de colectare, vânzarea activelor cu utilizare redusă, diminuarea portofoliului de produse și reducerea cheltuielilor discreționare. Aceste instrumente trebuie utilizate în funcție de valoarea numerarului necesar și de urgența de obținere a acestuia. În general, obținerea unui volum semnificativ de numerar rapid conduce la riscuri sporite privind viabilitatea companiei pe termen lung [37].

Gestiunea plăților, în acest context, se poate realiza prin dezvoltarea de instrumente specifice precum: situația curenta a numerarului, identificarea și obținerea de surse suplimentare de finanțare pe termen scurt, consolidarea numerarului la nivelul companiei sau a mai multor companii din grup, precum și realizarea de previziuni privind numerarul [36]. Totuși cel mai eficient și efectiv mod de a gestiona plățile constituie elaborarea tabloului de plăți, care reprezintă un orar ce include termenele scadente de achitare a datoriilor și eșalonarea în timp a cuantumului datoriilor în vedere rambursării la timp a acestora în contextul asigurării continuității activității curente a întreprinderii.

Cea mai bună metodă de a măsura gradul de eficiență a gestionării fluxului de lichidități este compararea nivelului planificat al încasărilor și plăților dintr-o anumită perioadă (luna, trimestrial, semestrial, anual), cu nivelul efectiv al acestora din aceeași perioadă de referință.

Afacerile cu un management financiar bun își gestionează foarte bine banii, iar situația fluxurilor de numerar este cea mai bună metodă de a măsura abilitatea companiei de a genera excedent de numerar. Eventual, toate întreprinderile trebuie să genereze un flux de numerar pozitiv, în caz contrar, acestea riscă să ajungă în stare de insolvabilitate.

Previziunea fluxurilor de numerar reprezintă un exercițiu valoros pentru întreprindere din mai multe motive. Cel mai evident probabil este faptul că fără previziune este aproape imposibil sau destul de dificil de măsurat succesul sau eșecul în contextul comparației cu așteptările sau scopurile stabilite. În plus, analiza fiecărui element în parte a situației fluxurilor de numerar face posibilă luarea deciziilor în privința celor mai importante probleme legate de managementul financiar al întreprinderii.

Prognoza fluxului de numerar însumează sursele și sumele de lichidități care intră în întreprindere, iar pe de altă parte, direcțiile de utilizare și sumele de lichidități care ies din întreprindere într-o anumită perioadă. De obicei, acest tablou conține două coloane: una care indică valorile prognozate, iar alta care indică nivelul efectiv al elementelor analizate. De obicei, previziunea se efectuează pentru un an sau un trimestru, iar ulterior este divizată pe săptămâni sau luni. Se recomandă a se alege perioade în care au loc ieșirile majorității costurilor fixe, de exemplu salariile. În acest context, în Republica Moldova prezintă relevanță previziunea lunară, dat fiind faptul că de regulă salariul este achitat lunar.

Este principial ca prognozele inițiale ale vânzărilor să se bazeze pe estimări reale. Toate prognozele trebuie să se refere la sume de bani care trebuie să fie colectate sau achitate, dar nu trebuie luate în considerare facturile care deja au fost date clientului spre achitare, sau cele primite. Previziunea reprezintă un fenomen variabil. Se cere a se face anumite ajustări, date fiind modificările ce pot avea loc în performanța actuală a întreprinderii, precum și cu cele care au loc pe piață.

În procesul previzionării încasărilor și a plăților apar anumite erori. Conținutul acestora, precum și metodele de soluționare sunt expuse în cele ce urmează.

Modificări în creanțe și datorii.

Companiile trebuie să-și seteze niveluri optime ale creanțelor și datoriilor prin elaborarea strategiei generale și financiare a întreprinderii, iar mai apoi să previzioneze nivelul acestora în dependență de acest plan. Eroarea pe care o comit majoritatea entităților constă în majorarea creanțelor și a datoriilor prin vânzări. Portalul Entrepreneur recomandă stabilirea unui nivel constant al duratei de recuperare a creanțelor și respectarea acestuia. Această strategie se poate aplica și în cazul datoriilor.

Modificările în componența obligațiilor fiscale reprezintă o altă sursă de modificare a fluxurilor de numerar prognozate

Nu întotdeauna o întreprindere este la curent cu toate modificările care au loc la nivel legislativ în materie de impozite și taxe. Tocmai din acest motiv, unele companii angajează persoane specializate în impozite și taxe și consilieri în acest domeniu. Pentru a evita totuși apariția acestei probleme, contabilii întreprinderilor din Republica Moldova ar trebui să efectueze un studiu/cercetare a legislației fiscale înainte de începutul noului an de gestiune.

Prognozarea fluxurilor de numerar din activitățile de investiții și financiare

Pentru a prognoza aceste tipuri de fluxuri de numerar este principial să se cunoască Standardele Internaționale de Contabilitate. Chiar și prin cunoașterea acestora este relativ dificil de a face prognoze cât de cât exacte. Cel mai bun mod de a completa aceste secțiuni din situațiile financiare este de a stabili politici în acest domeniu, apoi trebuie să se elaboreze și să se îndeplinească planuri strategice în domeniile de achiziție sau ieșire a activelor pe termen lung, precum și a altor investiții.

Cea mai mare greșeală în materie de flux de lichidități poate apărea chiar în primul rând al situației respective: încasări din vânzări.

Situația fluxului de numerar are la bază venitul din vânzări, ca parte componentă a activității operaționale. Astfel, orice greșeală comisă în previziunea încasărilor din vânzări poate avea un impact imens asupra fluxurilor de numerar.

Una dintre cele mai des întâlnite capcane în previziunea veniturilor este de a crește elementele (rândurile) fluxului de numerar. De exemplu afirmația: „Noi am crescut cu 10% în anul precedent, iar anul acesta noi trebuie să creștem cu 12%”, nu este o modalitate foarte bună și convingătoare de a previziona o afacere.

O soluție în acest sens ar putea fi prognozarea fluxurilor de numerar pe capitole: activitatea operațională, activitatea de investiții, activitatea financiară, dar nu pe fiecare element în parte, de exemplu: încasări din vânzări, plata dividendelor, etc. Această strategie prezintă două avantaje: elaborarea unei baze puternice pentru activitățile întreprinderii, generează întrebări pe parcursul anului în materie de fiecare element în parte. Ajustările care se vor face pe parcurs vor tinde să aducă nivelul componentelor fiecărui capitol la așa volum, încât să se atingă nivelul prognozat al fluxurilor fiecărei activități.

Pentru a reduce riscul apariției uneia dintre aceste erori, se recomandă utilizarea sistemelor informațional contabile, ce permit prognozarea eficientă a fluxurilor de numerar. Unele programe permit actualizarea previziunilor cu un singur buton, în cazul în care au loc modificări la nivel de piață sau dacă întreprinderea, din anumite cauze, suferă modificări negative în volumul produselor și a mărfurilor vândute. De asemenea, prin intermediul unor programe speciale se pot calcula indicatori în baza previziunilor înregistrate, care reflectă situația posibilă în cazul unui anumit tablou de previziune. Aceste programe pot fi atât sisteme informațional contabile, cât și aplicații online sau offline care sunt ușor de utilizat și accesibile pentru utilizatorii calculatorului și a Internetului. Exemple pot fi:

Descărcarea, din mediul online, a modelelor de tablouri de previziune încorporate în bine-cunoscutele aplicații, precum ar fi Excel din pachetul Microsoft Office. Google Docs de asemenea oferă modele care pot fi împărtășite cu alți utilizatori ai Google Docs și care pot aduce modificări acestor tablouri online. Această aplicație oferă mai multe tipuri de modele, ceea ce oferă posibilitatea de a o alege pe cea mai potrivită pentru specificul întreprinderii utilizatoare. SCORE este o organizație non-profit, care oferă consultanță pentru micul business și antreprenori; pe lângă asta, ei oferă și diferite modele de previziune a fluxului de numerar, precum și a altor situații financiare. Aceste tablouri nu implică instrumente sofisticate de previziune, însă conțin elementele de bază care permit construirea și completarea unui flux de numerar planificat practic de la zero.

Sistemul informațional contabil QuickBooks incorporează un instrument de previziune a fluxului de numerar. În această aplicație se pot introduce date despre o anumită afacere, precum ar fi creanțele, soldurile bancare, detalii despre conturile bancare, în vederea obținerii unui flux de numerar mai precis.

Aplicația online Pulse permite revizuirea fluxului de numerar al companiei în numeroase detalii. Aici se pot introduce diferite informații financiare pentru a genera un model de cash flow care poate fi revăzut zi de zi, săptămânal sau lunar. Această aplicație prezintă câteva avantaje: pe baza informației oferite și a modelului de flux de numerar prezentat, aceasta generează grafice și diagrame care ilustrează mai reprezentativ modul în care banii ies sau intră într-o afacere. De asemenea, acces la informația unei companii pot avea mai mulți utilizatori (prin permiterea accesului de către utilizatorul de bază), ceea ce oferă posibilitatea de a adăuga notițe la anumite categorii de încasări sau ieșiri de numerar de către consultanți sau de către alte persoane cu funcții în domeniul gestiunii financiare la întreprinderea dată.

O aplicație mai reprezentativă și mai complexă, dar totodată și mai costisitoare este PlanGuru. Aceasta permite efectuarea previziunilor pentru o perioadă de până la 10 ani, precum și completarea automată a situației de profit și pierderi și a bilanțului contabil. Pe baza acestor informații, PlanGuru generează un raport cu până la 20 de metodologii, în baza cărora o întreprindere poate să previzioneze aproape orice situație de business, nu doar situația fluxurilor de numerar [42].

În era tehnologiilor avansate, previziunea fluxului de numerar nu mai este problematică. Printr-o singură indicare a cuvintelor cheie în motoarele de căutare, se pun la dispoziție zeci de aplicații și programe care pot elabora un plan al fluxurilor de numerar în baza informației relevante în vederea completării acestui tablou.

Însușirea acestor noi metode permite optimizarea încasărilor și a plăților și gestiunea mai eficientă a acestora, bazate pe modele economice verificate de companiile și corporațiile din întreaga lume. Totodată, prezența la companie a specialiștilor în domeniul financiar permite interpretarea corectă a rezultatelor obținute și efectuarea ajustărilor necesare și relevante în contextul specificului activității întreprinderii și a situației pe piața autohtonă.

3.2. Necesitatea optimizării trezoreriei pentru asigurarea lichidității și capacității de plată a întreprinderii

Trezoreria este un element esențial al gestiunii financiare pe termen scurt a întreprinderii. Aceasta reprezintă instrumentul de bază utilizat în scopul realizării obiectivelor strategice. De fapt, anume în baza trezoreriei și pot fi elaborate unele strategii de dezvoltare a entității. Ea poate fi utilizată fie pentru creșterea capacității de producție și a gradului de performanță prin procurarea și reînnoirea mijloacelor de producție (investiții în activele întreprinderii), fie pentru efectuarea investițiilor în proiecte investiționale externe pentru a aduce noi afluxuri de mijloace bănești în întreprindere. În acest context, trezoreria constituie garanția flexibilității întreprinderii.

Conceptul de trezorerie este unul complex. Acesta poate fi abordat din două aspecte:

Organizatoric, trezoreria reprezentând o parte componentă a organigramei întreprinderii – cu funcții specifice și atribuții, personal responsabil și reguli de funcționare bine-definite;

Structural, în funcție de elementele patrimoniale ale acesteia.

Dezvoltând ideea dată, trezoreria poate fi definită și exemplificată din două puncte de vedere:

Ca ansamblu al disponibilităților bănești ale întreprinderii: lichidități din casierie, conturi bancare, acreditive, etc.

Ca diferență dintre necesarul de active circulante și fondul de rulment, rezultând încasările și creditele bancare pe termen scurt.

Global, trezoreria mai poate fi definită ca diferența dintre activele și datoriile întreprinderii ale căror lichiditate și exigibilitate sunt imediate.

În această ordine de idei, gestiunea trezoreriei reprezintă administrarea fluxurilor de numerar ale întreprinderii și, în același timp, formularea și implementarea politicilor și a procedeelor care urmăresc o gestiune eficientă a riscului de la entitatea economică.

Pentru ca trezoreria să fiu un element cu adevărat relevant care stă la baza procesului decizional, aceasta trebuie să îndeplinească unele condiții, iar pentru a fi reprezentativă, componentele sale trebuie să fie înregistrate corect. Aceste competențe țin de reprezentanții departamentului financiar de la întreprindere. Astfel, ei trebuie să monitorizeze și să urmărească procesele legate de trezorerie în scopul îndeplinirii obiectivelor acesteia, printre care se pot enumera:

Evitarea pierderilor zilnice de valoare, ceea ce este posibil prin posedarea cunoștințelor referitoare la condițiile de creditare, la sistemele de prețuri și tarife și la tehnici de negociere;

Obținerea de credite în condiții de minimizare a costului capitalului împrumutat;

Asigurarea soldului zero al trezoreriei atunci când a fost realizată la timp fuziunea conturilor prin compensarea soldurilor creditoare cu cele debitoare, reușindu-se reducerea finanțărilor externe atunci când s-a obținut excedent de trezorerie și apelarea la cele mai ieftine surse de finanțare, atunci când întreprinderea a avut deficit de trezorerie;

Utilizarea eficientă, deci profitabilă a fondurilor, adică alegerea celor mai profitabile direcții posibile de utilizare a excedentului de trezorerie în scopul obținerii unor afluxuri de avantaje financiare mai mari.

Deciziile valabile în contextul gestiunii trezoreriei vizează simultan decizia de finanțare și pe cea de plasament, determinate de soldul negativ sau pozitiv al acesteia.

La baza acestor decizii stau următoarele direcții fundamentale:

Accelerarea încasărilor și reducerea fondurilor neutilizate existente în conturi bancare (vezi Subiectul 3.1);

Alegerea celor mai potrivite mijloace de plată, adaptate la nevoile întreprinderii, urmărindu-se selectarea instrumentelor de decontare și a termenelor reale de plată adecvate entității economice. Abordarea aleasă poate avea ca efect accelerarea intrării de fonduri sau amânarea termenelor de achitare.

Optimizarea trezoreriei, care se bazează pe 3 principii:

Sporirea gradului de eficientizare a utilizării creditelor contractate după același principiu;

Identificarea unor tehnici adecvate și relevante pentru întreprindere a excedentelor de trezorerie, în funcție de planurile operaționale, dar și a celor strategice;

Evitarea utilizării conturilor debitoare, care ar putea implica anumite costuri sau a creditelor creditoare, care ulterior trebuie rambursate.

Dat fiind faptul că funcția de bază a gestiunii trezorerie este de a determina nivelul optim al lichidităților pentru ca întreprinderea să facă față obligațiunilor financiare la timp, gestiunea trezoreriei se referă, de cele mai multe ori, la gestiunea numerarului, sau a lichidităților [44].

Respectiv, necesitatea optimizării trezoreriei rezidă în identificarea celor mai potrivite și durabile metode de a asigura întreprinderea cu suficiente mijloace bănești pentru a-i asigura lichiditatea, manifestându-se prin capacitatea acesteia de a-și onora obligațiunile pe termen scurt, precum și capacitatea de plată a acesteia, capabilă să determine cursul de mai departe al entității, deoarece arată dacă o întreprindere este sau nu solvabilă.

De aici rezultă obiectivele gestiunii trezoreriei, și anume:

Menținerea lichidității;

Optimizarea surselor de generarea a numerarului;

Asigurarea și menținerea accesului la sursele de finanțare pe termen scurt;

Menținerea accesului la surse de finanțare pe termen mediu și lung;

Menținerea relațiilor cu clienții și furnizorii;

Gestiunea riscului financiar la întreprindere;

Coordonarea funcțiilor financiare și distribuirea informației financiare [43];

În vederea atingerii acestor obiective, întreprinderea trebuie să stabilească și să mențină o poziție fermă pe piața financiară, precum și în relația cu furnizorii, pentru a avea acces continuu la cele mai eficiente și mai puțin costisitoare surse de finanțare, a menține credibilitatea în fața creditorilor și a furnizorilor, iar pe de altă parte, aceste relații trebuie menținute și cu clienții, pentru ca aceștia să facă o prioritate din obligațiunile de plată pe care le au față de întreprindere. Doar în acest mod o entitate ar putea să asigure o continuitate a disponibilității de mijloace economice necesare pentru asigurarea lichidității și a capacității de plată și, în același timp, a procesului de producție, ca una dintre cele mai importante verigi a activității de bază a întreprinderii.

încheiere

BIBLIOGRAFIE

Acte legislative

Legea RM nr. 1134 din 02.04.1997 privind societățile pe acțiuni

Legea Republicii Moldova nr.845-XII din 03.01.1992 cu privire la antreprenoriat și întreprinderi

Legea Republicii Moldova nr. 135 din 14.06.2007 privind societățile cu răspundere limitată

Acte normative

Standardele Naționale de Contabilitate. Raportul privind fluxul mijloacelor bănești

Surse literare

Băncilă N. Evaluarea financiară a întreprinderii. Chișinău: ASEM, 2005. 219 p.

Bătrâncea M, Bătrâncea L. Analiza financiară a întreprinderii. Cluj-Napoca: Risoprint, 2004. 272 p.

Bătrâncea M., Bătrâncea L., Banc P. Gestiunea încasărilor și plăților – revista Tribuna economică, nr. 21, 2002

Brezeanu Petre. Gestiunea financiară și politicile financiare ale întreprinderii, ediția a doua. București: Editura Fundației „România de mâine”, Universitatea „Spiru Haret”, 1998. 384p.

Ciornâi N., Blaj I. Economia firmelor contemporane. Chișinău: Prut Internațional, 2003. 312 p.

Covlea M. Analiza diagnostic economico-financiară. București: Editura Nomica-lex, 2009. 252 p.

Dumitrescu D., Dragotă V., Ciobanu A. Evaluarea întreprinderilor. București: Editura Economică, 2002. 336 p.

Georgescu N. Analiza bilanțului contabil. București: Editura Economică, 1999. 304 p.

Gheorghiu A. Analiza economico-financiară la nivelul microeconomic. București: Editura Economică, 2004. 234 p.

Gheorghiu Al. Analiza activității economice a întreprinderilor industriale. București: Editura Didactică și Pedagogică, 1977. 392 p.

Hămuraru M., Țăruș V., Capsâzu V. Teorie economică. Macroeconomie. Concepte și aplicații. Chișinău: USM, 2013. 290 p.

Herbei Marius. Echilibrul financiar al firmei. Timișoara: Editura Mirton, 1998. pag. 220.

Mihăilescu N. Analiza activității economico-financiare. București: Editura Victor, 2001. 216 p.

Moroșan Ioan. Contabilitatea trezoreriei. Exemple și studii de caz – revista Contabilitatea, expertiza și auditul afacerilor, nr. 2, 2015.

Nederița A., Țiriulnicova N., Paladi V., ș.a. Recomandări practice privind elaborarea notei explicative la raportul financiar anual – revista Contabilitate și audit, nr.4, 1999.

Pop M. Conducerea și promovarea vânzărilor. Cluj-Napoca: Alma Mater, 2002. 175 p.

Popescu Dumitru. Analiza fluxurilor de numerar – revista Tribuna economică, nr.14, 2009

Popescu Stere. Politica și strategia economico-financiară a firmelor. București: Editura Luminalex, 1996. 208 p.

Robu V., Anghel I., Șerban E. Analiza economico-financiară a firmei. București: Editura economică. 510 p.

Smith A. Avuția Națiunilor, Volumul I. Chișinău: Universitas, 1992. 344 p.

Spătaru L. Analiza economico-financiară. Instrument al managementului întreprinderilor. București: Editura economică, 2010. 600 p.

Spivacenco Iurie. Metode de finanțare a deficitelor temporare și permanente de mijloace bănești în condițiile sistemului financiar din Republica Moldova. Chișinău: Analele științifice ale Universității Cooperatist-Comerciale din Moldova, Volumul XI, 2013. 424p.

Stan S.V. Evaluarea întreprinderilor. București: Editura Teora, 1996. 117 p.

Tabără N., Horomnea E., Toma C. Analiza contabil-financiară. Iași: TIPO Moldova, 2000. 354 p.

Țiriulnicova N., Paladi V., Gavriliuc L., ș.a. Analiza rapoartelor financiare. Chișinău: Editura ASEM, 2004. 384 p.

Vălceanu O., Robu V., Georgescu N. Analiza economico-financiară, ediția a doua. București: Editura Economică, 2005. 448 p.

Vintilă Georgeta. Gestiunea financiară a întreprinderii. București: Editura Didactică și Pedagogică, 2002, 434 p.

Taillard M. Corporate finance for dummies. SUA: John Wiley & Sons, Inc., 2013. 360 p.

Wyman Oliver. Strategic Role of treasury. Report of survey results. SUA: Association for Financial Professionals, Inc, 2014. 27 p.

Surse electronice

Dicționar explicativ al limbii române. România. http://dexonline.ro/ (vizitat 04.04.2015)

Capital Market – monitor al pieței financiare. Publicație bilingvă a Comisiei Naționale a Pieței Financiare, Republica Moldova. „Vânatul datoriilor” de Victor Ursu. http://capital.market.md/ro/content/%E2%80%9Cv%C3%A2natul%E2%80%9D-datoriilor (vizitat 16.05.2015)

Capital Market – monitor al pieței financiare. Publicație bilingvă a Comisiei Naționale a Pieței Financiare, Republica Moldova. „Recuperarea creanțelor – arta de a deranja clientul” de Cristina Miron. http://capital.market.md/ro/content/recuperarea-crean%C5%A3elor-%E2%80%93-arta-de-deranja-clientul (vizitat 16.05.2015)

Klaus Media Press (media & advertising company) – Anuarul firmelor de consultanță și audit din România. „Gestiunea numerarului, o prioritate?” de Răzvan Horobeanu. http://www.anuaruldeconsultanta.ro/articole/1189-gestiunea-numerarului-o-prioritate.html (vizitat 16.05.2015)

Portalul de știri manager.ro, România. „Cinci sfaturi pentru încasarea creanțelor pe timp de criză” de Liviu Deculescu http://www.manager.ro/articole/criza-economica/5-sfaturi-pentru-incasarea-creantelor-pe-timp-de-criza-1248.html (vizitat 13.05.2015)

Portalul economic Investopedia. Canada. http://www.investopedia.com/ (vizitat 04.04.2015)

Portalul economic Investor Words. SUA. http://www.investorwords.com/ (vizitat 04.04.2015)

Revista economică online Inc. „How to manage cash flow” http://www.inc.com/encyclopedia/cashflow.html (vizitat 13.05.2015)

Portalul economic entrepreneur.com. “Five best apps to forecast and manage cash flow” de Jonathan Blum, http://www.entrepreneur.com/article/222510 (vizitat 18.05.2015)

Portalul online Treasury Management. http://treasurymanagement.com.au/treasury-management/ (vizitat 18.05.2015)

Portalul economic Treasury Management International, Marea Britanie. “The growing importance of treasury management” de Richard Martin. http://www.treasury-management.com/article/1/96/854/the-growing-importance-of-the-treasury-function.html (vizitat 18.05.2015)

BIBLIOGRAFIE

Acte legislative

Legea RM nr. 1134 din 02.04.1997 privind societățile pe acțiuni

Legea Republicii Moldova nr.845-XII din 03.01.1992 cu privire la antreprenoriat și întreprinderi

Legea Republicii Moldova nr. 135 din 14.06.2007 privind societățile cu răspundere limitată

Acte normative

Standardele Naționale de Contabilitate. Raportul privind fluxul mijloacelor bănești

Surse literare

Băncilă N. Evaluarea financiară a întreprinderii. Chișinău: ASEM, 2005. 219 p.

Bătrâncea M, Bătrâncea L. Analiza financiară a întreprinderii. Cluj-Napoca: Risoprint, 2004. 272 p.

Bătrâncea M., Bătrâncea L., Banc P. Gestiunea încasărilor și plăților – revista Tribuna economică, nr. 21, 2002

Brezeanu Petre. Gestiunea financiară și politicile financiare ale întreprinderii, ediția a doua. București: Editura Fundației „România de mâine”, Universitatea „Spiru Haret”, 1998. 384p.

Ciornâi N., Blaj I. Economia firmelor contemporane. Chișinău: Prut Internațional, 2003. 312 p.

Covlea M. Analiza diagnostic economico-financiară. București: Editura Nomica-lex, 2009. 252 p.

Dumitrescu D., Dragotă V., Ciobanu A. Evaluarea întreprinderilor. București: Editura Economică, 2002. 336 p.

Georgescu N. Analiza bilanțului contabil. București: Editura Economică, 1999. 304 p.

Gheorghiu A. Analiza economico-financiară la nivelul microeconomic. București: Editura Economică, 2004. 234 p.

Gheorghiu Al. Analiza activității economice a întreprinderilor industriale. București: Editura Didactică și Pedagogică, 1977. 392 p.

Hămuraru M., Țăruș V., Capsâzu V. Teorie economică. Macroeconomie. Concepte și aplicații. Chișinău: USM, 2013. 290 p.

Herbei Marius. Echilibrul financiar al firmei. Timișoara: Editura Mirton, 1998. pag. 220.

Mihăilescu N. Analiza activității economico-financiare. București: Editura Victor, 2001. 216 p.

Moroșan Ioan. Contabilitatea trezoreriei. Exemple și studii de caz – revista Contabilitatea, expertiza și auditul afacerilor, nr. 2, 2015.

Nederița A., Țiriulnicova N., Paladi V., ș.a. Recomandări practice privind elaborarea notei explicative la raportul financiar anual – revista Contabilitate și audit, nr.4, 1999.

Pop M. Conducerea și promovarea vânzărilor. Cluj-Napoca: Alma Mater, 2002. 175 p.

Popescu Dumitru. Analiza fluxurilor de numerar – revista Tribuna economică, nr.14, 2009

Popescu Stere. Politica și strategia economico-financiară a firmelor. București: Editura Luminalex, 1996. 208 p.

Robu V., Anghel I., Șerban E. Analiza economico-financiară a firmei. București: Editura economică. 510 p.

Smith A. Avuția Națiunilor, Volumul I. Chișinău: Universitas, 1992. 344 p.

Spătaru L. Analiza economico-financiară. Instrument al managementului întreprinderilor. București: Editura economică, 2010. 600 p.

Spivacenco Iurie. Metode de finanțare a deficitelor temporare și permanente de mijloace bănești în condițiile sistemului financiar din Republica Moldova. Chișinău: Analele științifice ale Universității Cooperatist-Comerciale din Moldova, Volumul XI, 2013. 424p.

Stan S.V. Evaluarea întreprinderilor. București: Editura Teora, 1996. 117 p.

Tabără N., Horomnea E., Toma C. Analiza contabil-financiară. Iași: TIPO Moldova, 2000. 354 p.

Țiriulnicova N., Paladi V., Gavriliuc L., ș.a. Analiza rapoartelor financiare. Chișinău: Editura ASEM, 2004. 384 p.

Vălceanu O., Robu V., Georgescu N. Analiza economico-financiară, ediția a doua. București: Editura Economică, 2005. 448 p.

Vintilă Georgeta. Gestiunea financiară a întreprinderii. București: Editura Didactică și Pedagogică, 2002, 434 p.

Taillard M. Corporate finance for dummies. SUA: John Wiley & Sons, Inc., 2013. 360 p.

Wyman Oliver. Strategic Role of treasury. Report of survey results. SUA: Association for Financial Professionals, Inc, 2014. 27 p.

Surse electronice

Dicționar explicativ al limbii române. România. http://dexonline.ro/ (vizitat 04.04.2015)

Capital Market – monitor al pieței financiare. Publicație bilingvă a Comisiei Naționale a Pieței Financiare, Republica Moldova. „Vânatul datoriilor” de Victor Ursu. http://capital.market.md/ro/content/%E2%80%9Cv%C3%A2natul%E2%80%9D-datoriilor (vizitat 16.05.2015)

Capital Market – monitor al pieței financiare. Publicație bilingvă a Comisiei Naționale a Pieței Financiare, Republica Moldova. „Recuperarea creanțelor – arta de a deranja clientul” de Cristina Miron. http://capital.market.md/ro/content/recuperarea-crean%C5%A3elor-%E2%80%93-arta-de-deranja-clientul (vizitat 16.05.2015)

Klaus Media Press (media & advertising company) – Anuarul firmelor de consultanță și audit din România. „Gestiunea numerarului, o prioritate?” de Răzvan Horobeanu. http://www.anuaruldeconsultanta.ro/articole/1189-gestiunea-numerarului-o-prioritate.html (vizitat 16.05.2015)

Portalul de știri manager.ro, România. „Cinci sfaturi pentru încasarea creanțelor pe timp de criză” de Liviu Deculescu http://www.manager.ro/articole/criza-economica/5-sfaturi-pentru-incasarea-creantelor-pe-timp-de-criza-1248.html (vizitat 13.05.2015)

Portalul economic Investopedia. Canada. http://www.investopedia.com/ (vizitat 04.04.2015)

Portalul economic Investor Words. SUA. http://www.investorwords.com/ (vizitat 04.04.2015)

Revista economică online Inc. „How to manage cash flow” http://www.inc.com/encyclopedia/cashflow.html (vizitat 13.05.2015)

Portalul economic entrepreneur.com. “Five best apps to forecast and manage cash flow” de Jonathan Blum, http://www.entrepreneur.com/article/222510 (vizitat 18.05.2015)

Portalul online Treasury Management. http://treasurymanagement.com.au/treasury-management/ (vizitat 18.05.2015)

Portalul economic Treasury Management International, Marea Britanie. “The growing importance of treasury management” de Richard Martin. http://www.treasury-management.com/article/1/96/854/the-growing-importance-of-the-treasury-function.html