Analiza Financiara Prin Sistem de Rate

LUCRARE DE LICENȚĂ

ANALIZA FINANCIARĂ PRIN SISTEM DE RATE

Cuprins

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

PROGRAMUL DE STUDIU: FINANȚE ȘI BĂNCI

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: IF

Introducere

Lucrarea de față studiază sistemul de rate al analizei financiară ca și metodă de diagnosticare a stării de performanță financiară a întreprinderii, la încheierea exercițiului și este structurată în patru capitole.

În primul capitol am prezentat noțiunea de analiză financiară, tipurile analizei financiare, rolul analizei financiare, obiecivul analizei financiare, conținutul procesului de analiză financiară și sistemul de informații al analizei financiare.

În capitolul doi am studiat utilizatorii informației furnizate de analiza economico-financiară, i-am clasificat și am determinat cauza și scopul necesitării cunoașterii acestor informații.

În capitolul trei am urmărit sistemul de rate utilizat în analiza economico-financiară, l-am clasificat pe baza celor trei obiective ale întreprinderii pe care teoria financiară le recunoaște în principal: echilibrul financiar, rentabilitatea și creșterea economică, apoi am prezentat fiecare rata cu ajutorul definiției acesteia și respectiv, a formulei de calcul.

În ultima parte a lucrării am prezentat studiul de caz care a fost efectuat pe baza informațiilor financiare din Bilanțul pe anii 2011, 2012 și 2013, Contul de profit și pierdere pe anii 2011, 2012 și 2013, Datele informative pe anii 2011, 2012 și 2013 și Situația activelor imobilizate, a amortizării activelor imobilizate și a ajustărilor pentru depreciere, tot pe anii 2011, 2012 și 2013, documente anexate la sfârșitul lucrării mele de licență, la societatea comercială SC CONTED SA din Dorohoi, județul Botoșani. Am avut în vedere determinarea, evoluția și interpretarea ratelor utilizate în analiza financiară la această societate comercială.

Capitolul I

Analiza financiară

Definirea analizei economico-financiare

Orice activitate desfășurată în domeniul economic, social, cultural, financiar are un obiectiv, un scop bine determinat. Atingerea obiectivului presupune punerea în practică a unor concepții, determinări științifice de o mare varietate, specifice domeniului respectiv.

Pentru o activitate economică, obiectivul de bază este, paralel cu satisfacerea unei nevoi sociale, mai mult sau mai puțin cunoscute, mai mult sau mai puțin comandate, realizarea unui profit. Atingerea obiectivului este condiționată de cunoașterea aprofundată a situației reale a unității, atât prin prisma unor manifestări exterioare, concretizate în nivelul atins de indicatori specifici, cât și prin apropierea de esența fenomenelor prin identificarea componentelor care au influențat nivelul indicatorilor și a cauzelor primare care acționează asupra acestora. În acest mod, se pot propune măsuri de corecție necesare, care să imprime fenomenelor un comportament dorit, prestabilit.

“Întreprinderea în sens economic și juridic reprezintă o unitate autonomă cu scop lucrativ, de producție, executare de lucrări, prestare de servicii sau de aprovizionare-distribuire (adică comercializarea), este unitatea cu patrimoniu propriu juridicește definit la nivelul căreia se pot lua decizii cu caracter patrimonial.”

Indiferent de situația materială a unei întreprinderi, factorul principal care poate influența mersul pozitiv al acesteia este cel uman. Ca urmare, este necesar ca echipei manageriale să i se pună la dispoziție informații reale, operative, cât mai analitice, semnalând punctele critice, pentru a se putea interveni prompt și eficient. În furnizarea acestor informații, un rol important revine analizei financiare.

“Analiza reprezintă o metodă de cercetare care constă în descompunerea sau desfacerea unui întreg în elementele sale componente, în scopul identificării factorilor, cauzelor și condițiilor care l-au generat și l-au influențat.”

“Analiza financiară este activitatea de diagnosticare a stării de performanță financiară a întreprinderii, la încheierea exercițiului. Ea își propune să stabilească punctele tari și punctele slabe ale gestiunii financiare, în vederea fundamentării unei noi strategii de menținere și de dezvoltare, într-un mediu concurențial. Analiza financiară face obiectul preocupărilor externe ale partenerilor economici și financiari-bancari, pentru fundamentarea unor posibile acțiuni de cooperare. Atât analiza internă, cât și cea externă au ca obiectiv determinarea rentabilității și a riscului și, în final, a valorii întreprinderii. Sursa de date pentru analiza financiară o constituie documentele contabile de sinteză: bilanțul, contul de rezultate și anexa la bilanț.”

“Analiza economico-financiară reprezintă un ansamblu de concepte, metode, tehnici, procedee și instrumente care asigură tratarea informațiilor interne și externe, în vederea formulării unor aprecieri pertinente referitoare la situația economico-financiară a unui agent economic, identificarea factorilor, cauzelor și condițiilor care au determinat-o, precum și a rezervelor interne de îmbunătățire a acesteia, din punctul de vedere al utilizării eficiente a resurselor umane, materiale și financiare.”

Tipurile analizei economico-financiare

Diversitatea activităților desfăsurate de către o întreprindere și varietatea situațiilor concrete întâlnite au determinat necesitatea utilizării mai multor tipuri de analiză, care pot fi structurate după mai multe criterii:

În funcție de raportul dintre momentul analizei și perioada de desfășurare a fenomenului, analiza poate fi:

analiză postfactum sau analiza realizării obiectivelor – se referă la studiul unor fenomene prezente și trecute, pe care le analizează sub aspectul nivelului global înregistrat în sine, precum și în comparație cu o perioadă sau cu un nivel considerat semnificativ, inclusiv prin prisma influențelor pe componente și factori în perioade trecute;

analiza previzională (prospectivă) – presupune stabilirea, cu o anumită probabilitate, a evoluției viitoare a fenomenelor și componentelor acestora, în aceleasi condiții de existență sau luând în considerare și alți factori decât cei cunoscuți. Se bazează pe analiza post-factum.

Din punct de vedere al nivelului la care se realizează analiza, se deosebesc:

analiza macroeconomică – studiază fenomenele la nivelul economiei naționale sau al economiei mondiale;

analiza mezoeconomică – cercetează fenomenele și procesele la nivelul sectoarelor sau ramurilor de activitate;

analiza microeconomică – studiază fenomenele și procesele economico-financiare la nivelul întreprinderii.

În funcție de însușirile esențiale ale fenomenelor urmărite, se disting:

analiza cantitativă – își propune cercetarea fenomenelor, componentelor, factorilor prin determinări comensurative, exprimate prin număr, greutate, suprafață, volum, durată și valoare.

analiza calitativă – își propune desprinderea unor însușiri esențiale, cât mai analitice posibil, care nu au o determinare cantitativă, ajungând cât mai aproape de esența fenomenului.

După modul de urmărire a fenomenelor în timp:

analiza statică – studiază fenomenele la un moment dat, relevând relațiile existente între elementele și factorii care determină o anumită poziție a fenomenului supus analizei;

analiza dinamică – cercetează fenomenele și procesele economice în schimbarea lor, relevând poziția acestora și modificările survenite în diferite momente.

După orizontul de timp pe care se cercetează fenomenul:

analiza pe termen scurt (până la un an) – servește managementului întreprinderii pentru conducerea operativă a activității;

analiza pe termen lung (peste un an) – implică și deciziile strategice.

În funcție de poziția analistului:

analiza internă – are ca obiect sprijinirea conducerii întreprinderii în reglarea funcționării întreprinderii și remedierea unor disfuncționalități, analistul având o poziție privilegiată deoarece beneficiază de o serie de informații despre întreprinderea analizată care nu sunt accesibile analiștilor externi;

analiza externă – realizată de partenerii externi interesați în a-și forma o opinie despre situația economico-financiară a întreprinderii, pe baza informațiilor furnizate de analiza financiară.

Rolul analizei economico-financiare

“Analiza financiară are ca obiectiv să determine starea de performanță financiară, punctele tari și punctele slabe ale gestiunii financiare din exercițiul încheiat.”

Realizarea funcțiilor întreprinderii (“cercetare-dezvoltare, producție, comercială, de personal, financiar-contabilă”) are loc prin exercitarea tuturor atributelor conducerii (previziune, organizare, coordonare, decizie și control), fiecare dintre aceste atribute realizându-se prin intermediul anumitor tipuri de analiză.

Rolul și funcțiile analizei se realizează prin intermediul sistemului de factori identificați pentru fiecare fenomen sau proces. Factorii reprezintă elementele definitorii și punctul de plecare pentru orice activitate. Aceștia sunt de o foarte mare varietate, de multe ori greu de identificat, dar o anumită sistematizare a lor după diverse criterii permite o mai ușoară localizare.

Astfel factorii se pot clasifica:

după natura lor, factorii pot fi:

tehnici;

organizatorici;

economici;

psihologici;

sociali;

biologici;

naturali.

în funcție de rolul lor în cadrul unei relații de cauzalitate:

factori cantitativi – sunt de obicei ușor identificabili, contribuie la formarea fenomenului prin însumare;

factori calitativi – sunt legați de natura fenomenului, au o exprimare cantitativă, determină în mod hotărâtor existența ca atare a fenomenului;

factori structurali – apar în condițiile în care factorul cantitativ se compune din mai multe elemente. Factorul structural acționează prin cel cantitativ, dar datorită existenței factorului calitativ.

după modul de acțiune:

factori direcți – care influențează nemijlocit fenomenul complex;

factori indirecți – acționează asupra fenomenului printr-un intermediar.

în funcție de efortul unității:

factori dependenți – acționează asupra fenomenelor prin deciziile interne ale unității;

factori independenți – acțiunea lor se datorează unor cauze obiective, independente de procesul managerial propriu al unității.

după izvorul acțiunii lor:

factori interni (endogeni) – legați de elemente din interiorul unității;

factori externi (exogeni) – influențează din exterior fenomenele și procesele din unitate.

după gradul de sintetizare:

factori simpli – de obicei ușor identificabili;

factori complecși (sintetici) – de obicei reprezintă anumite combinări ale factorilor simpli.

În analiza fenomenelor și proceselor economice este indicat să se aibă în vedere cât mai mulți factori și cât mai analitici, pentru că în acest mod se pot identifica mai multe direcții de acțiune, se poate ajunge la identificarea cauzelor primare care influențează fenomenele și procesele din întreprindere.

Obiectul și conținutul procesului de analiză economico-financiară

Analiza economico – financiară are ca obiect de studiu fenomenele și procesele din domeniul economic și financiar, la nivel micro, pe care le studiază sub aspectul descompunerii pe factori, cantitativ și calitativ. Stabileste relațiile de cauzalitate între factori, influențele cantitative și calitative pe care le au asupra fenomenului: pe această bază, se formulează concluziile cu caracter de sinteză, de apreciere a situației concrete a fenomenului analizat și se propun variantele de corecție necesare, astfel încât să se asigure amplificarea influențelor pozitive, respectiv diminuarea sau eliminarea influențelor negative, pentru a se putea imprima fenomenului un comportament dorit, normal.

În realizarea obiectului său de studiu, analiza se constituie într-o anumită etapizare, care conferă conținutul acestui proces. Indiferent de fenomenul sau procesul abordat în studiu, trebuie parcurse următoarele etape:

delimitarea exactă a obiectului analizat, care înseamnă fapte, procese, fenomene și rezultate. Delimitarea înseamnă definirea exactă a fenome a fenomenului, poziționarea acestuia în timp, în spațiu, cantitativ și calitativ.

identificarea componentelor, a factorilor, a cauzelor care au putut contribui la realizarea unui anumit nivel al fenomenelor. Pornind de la manifestarea exterioară, sub forma unor indicatori, pe baza relațiilor de cauzalitate reciprocă, pe baza conținutului obiectiv al fenomenului respectiv, prin abstractizare stiințifică se vor identifica toți factorii care au putut influența nivelul fenomenului. Noțiunea de componentă înseamnă fiecare element care contribuie într-o anumită măsură la formarea fenomenului, iar prin factor se înțelege forța motrice ce provoacă apariția, dezvoltarea sau dispariția unei componente.

stabilirea relației de cauzalitate între factori și fenomen și înscrierea acesteia într-un model care se va utiliza în analiză. Modelul se bazează pe relația de cauzalitate obiectivă între factori și fenomen, astfel încât, aplicând diferite procedee de analiză cantitativă să se poată stabili contribuția fiecărui factor ca sens și mărime asupra nivelului înregistrat de fenomen.

măsurarea influenței fiecărui factor asupra nivelului, respectiv asupra modificării fenomenului. În această fază se va aplica un anumit procedeu tehnic, în funcție de tipul de legătură dintre factori și fenomen. Indiferent de rezultat, analiza trebuie să continue prin prisma descompunerii pe factori și a măsurării influențelor, întrucât la nivelul întregului fenomen poate apărea compensarea influențelor pozitive cu cele negative, Este însă important să se cunoască fiecare influență, pozitivă sau negativă, pentru a se putea acționa în mod corespunzător. Nu întotdeauna sensul matematic al modificării unui fenomen este identic cu cel economic. Aceasta depinde de conținutul concret al fenomenului, cum ar fi, creșterea profitului – pozitiv economic, dar creșterea producției rebutate – negativ economic.

sintetizarea rezultatelor analizei cantitative și valorificarea cu ajutorul analizei calitative a tabloului influențelor. Se separă factorii cu influență pozitivă de cei cu influență negativă. Se aprofundează analiza influențelor negative în sensul determinării cauzelor primare care le-au determinat un anumit comportament considerat nefiresc. Astfel, se pot semnala cu operativitate punctele critice ale activității, locurile înguste ale acesteia, pentru a se putea interveni cât mai rapid și eficient.

elaborarea unor măsuri de corecție necesare, astfel încât să se amplifice influențele pozitive și să se diminueze sau să se elimine influențele negative. Măsurile sunt legate direct de cauzele care au generat influențele negative, dar pentru a se putea acționa asupra lor trebuie formulate variante posibile de decizii, din care se selectează cele optime, urmărindu–se aplicarea lor în practică.

Sistemul de informații al analizei economico-financiare

În vederea realizării unei analize financiare corecte, operative și utile, trebuie să existe o serie de informații care să stea la baza acesteia.

Informația înseamnă, în general, comunicarea de fapte, fenomene și procese, sub aspect cantitativ numeric sau nenumeric. În particular, informația economică și financiară se referă la fapte, fenomene și procese economice și financiare.

Obținerea informației economice impune un ansamblu de operații și mijloace, care în final asigură caracteristicile necesare pentru realizarea unei analize corecte, reale, operative și utile.

Pentru analize la nivel microeconomic, informațiile economice sau financiare pot proveni din surse interne, respectiv surse externe unității.

Principalele surse interne sunt:

evidența contabilă primară;

evidența contabilă analitică și sintetică;

darea de seamă contabilă, situațiile financiare;

evidențele statistice curente legate de fazele activității microeconomice;

evidențele statistice periodice, dările de seamă statistice, cu periodicitate lunară, trimestrială, semestrială, care se întocmesc conform actelor normative în vigoare;

orice alte documente la nivelul unității care pot avea legătură cu obiectivele analizei financiare, cum ar fi registre intrare-iesire, fișe individuale, grafice, programări.

Principalele surse externe sunt:

legislația economico-financiară;

norme și normative privind segmente ale activității (producție, personal, cheltuieli);

informații privind progresul tehnic în ramura respectivă;

informații oferite de organele fiscale, bănci, burse de valori, târguri și expoziții;

rapoarte, sinteze, concluzii ale unor servicii de consultanță.

Oricare ar fi sursa informației necesare analizei, aceasta trebuie să îndeplinească condițiile de a fi corespunzătoare calitativ, viabilă, stocată corespunzător, operativă, reală și utilă.

Principalele documente care stau la baza efectuarii analizei financiare sunt: bilanț, contul de profit și pierdere, date informative cât și situația activelor imobilizate.

Bilanțul este o situație patrimonială definitivă, care prezintă în forma contabilă “activul și pasivul patrimoniului unei persoane, împreună cu rezultatele care au modificat forma inițială a patrimoniului”, iar în definiția contabilă se arată că “bilanțul este contul patrimoniului persoanei, alcătuit din activ și pasiv rezultat de soldurile situației finale a tuturor conturilor.”

Unii autori consideră bilanțului ca “o sinteză a repetatelor egalități de schimb, care în totalitatea lor ajung să ne redea structura integrală a patrimoniului”, iar alții văd în bilanț “rezumatul inventarului prezentat în formă de cont”.

“Contul de profit și pierdere reprezintă un tabel recapitulativ (centralizator) privind mărimea cheltuielilor și veniturilor, clasificate în raport de diverse criterii. De regulă, aceste criterii sunt cel al naturii sau al destinației cheltuielilor și veniturilor.”

Capitolul II

Utilizatorii informației furnizate de analiza economico-financiară

“Utilizatorii informațiilor furnizate de analiza economico-financiară sunt clasificați în numeroase moduri, în funcție de relația în care se află cu agentul economic și tipul de informație cerut:

utilizatori interni ai informației economico-financiare;

utilizatori externi;

utilizatori intermediari.”

Utilizatori interni

Managementul firmei – utilizează sau ar trebui să utilizeze în mod frecvent analiza propriilor rezultate și performanțe financiare prin raportare la rezultatele înregistrate la nivelul ramurii sau al concurenților, pentru a-și localiza astfel propria poziție. Pe baza analizei economico-financiare, conducerea întreprinderii poate determina nivelul până la care sau de la care strategiile și operațiunile pot fi întreprinse, ținând seama atât de obiectivele proprii, cât și de scopurile și interesele acționarilor și creditorilor: maximizarea averii acționarilor, asigurarea unei structuri financiare cât mai corespunzătoare, obținerea surselor de finanțare de pe piață în condiții favorabile întreprinderii și asigurarea măsurilor privind achitarea datoriilor la scadență.

Salariații – sunt interesați îndeosebi de securitatea locurilor de muncă și negocierea salariilor, pentru majoritatea acestora întreprinderea reprezentând unica sursă de venituri. Salariații și sindicatele sunt interesați de informațiile privind stabilitatea și profitabilitatea întreprinderii lor, precum și de informațiile care le permit să evalueze capacitatea întreprinderii de a oferi posibile măriri de salarii, pensii și acordarea altor avantaje, precum și oportunități profesionale.

Utilizatori externi

Furnizorii de capital:

Acționarii, investitorii actuali sau potențiali – sunt interesați, în primul rând, de calcularea valorii întreprinderii, de riscul inerent investițiilor în care s-au angajat sau intenționează să se angajeze, de performanțele curente ale investițiilor realizate și asteptările privind rentabilitatea viitoare. Investitorii sunt interesați, de asemenea, să urmărească modul în care managementul controlează și orientează resursele întreprinderii în interesul acționarilor, astfel încât să poată evidenția managementul eficient și să ia decizii în consecință.

Creditorii financiari – au obiective diferite de cei care participă la capitalul social al întreprinderii, ei urmărind în principal capacitatea de plată a acesteia, respectiv adecvarea fluxului de lichidități la nivelul îndatorării. Principalii indicatori care îi interesează pe creditori sunt: gradul de îndatorare, lichiditatea, solvabilitatea, rentabilitatea costurilor și gradul de acoperire a cheltuielilor.

Băncile și alți investitori – sunt o categorie de utilizatori interesată îndeosebi de urmărirea capacității de plată și a gradului de îndatorare a firmei, analizând capacitatea întreprinderii de a-și achita obligațiile, lichiditatea și solvabilitatea acesteia.

Partenerii de afaceri

Furnizorii – sunt interesați de evaluarea solvabilității partenerilor comerciali și de alte informații care să le permită să aprecieze dacă vor fi respectate termenele de plată, pentru inițierea și dezvoltarea viitoare a afacerilor cu aceștia, pentru creșterea sau micșorarea volumului vânzărilor prin acordarea, respectiv anularea de facilități comerciale.

Clienții – sunt interesați de informațiile despre sănătatea financiară a partenerilor în vederea evaluării continuității activității pentru a putea aprecia eventualele efecte nefavorabile ale problemelor financiare ale furnizorilor asupra propriilor activități (scăderea calității, discontinuități în aprovizionare), în special atunci când sunt interesați de o colaborare pe termen lung cu întreprinderea respectivă sau sunt dependenți de aceasta.

Statul

Administrațiile fiscale – ca utilizator al informațiilor furnizate de documentele de sinteză, statul, în calitate de “garant al interesului general” este cel mai adesea reprezentat de Administrația fiscală și își asigură o parte semnificativă din veniturile bugetului statului prin impozitarea întreprinderilor. În țările unde contabilitatea este conectată la fiscalitate, informațiile furnizate de documentele de sinteză servesc determinării masei profitului impozabil, a impozitului pe profit sau venit, a taxei pe valoarea adăugată, a celorlalte impozite și taxe. Ele constituie și un mijloc de control al Administrației fiscale care are dreptul să verifice corectitudinea declarațiilor fiscale.

Guvernul și organizațiile cvasiguvernamentale – trebuie să formuleze politicile economice, să conducă economia și să monitorizeze anumite zone economice. Prin agregarea informațiilor economico-financiare de la nivel microeconomic, se determină indicatorii macroeconomici pe baza cărora se pot evalua corect performanțele diferitelor sectoare economice, și, de asemenea, se poate aprecia feed-back-ul politicilor promovate și impactul întreprinderii în mediul înconjurător.

Autoritățile locale – au ca scop asigurarea unor niveluri ridicate de performanță economico-financiară în zona de autoritate, inclusiv prin utilizarea pârghiilor de care dispun (acordarea de facilități, atragerea investitorilor) pentru sprijinirea industriilor care sunt primordiale în zona pe care o administrează.

Publicul

Situațiile financiare pot ajuta publicul prin oferirea de informații despre evoluția recentă și tendințele legate de prosperitatea anumitor întreprinderi și a sferei activității acestora, în evaluarea impactului economic și social al întreprinderii, dar în general publicul are un interes modest pentru informațiile economico-financiare, ca urmare a limitării accesului datorită limbajului specific și absenței unei literaturi financiare pentru publicul general.

Utilizatori intermediari

Analiștii și consultanții – se regăsesc fie ca firme de consultanță pentru furnizorii de capital, fie ca agenții de rating care produc și furnizează informații economico-financiare.

Consultanții (auditori, experți) – asigură verificarea și certificarea conturilor anuale și îsi exprimă opinia cu privire la realitatea, transparența și corectitudinea datelor pe care acestea le cuprind, pentru a spori încrederea utilizatorilor informațiilor contabile și financiare în corectitudinea acestora.

Analiștii financiari și presa de specialitate – intermediază înțelegerea informațiilor cuprinse în documentele de sinteză și contribuie substanțial la formarea intenției de investiții. În ce priveste evoluția analizei financiare în ultimele decenii, pot fi evidențiate schimbările determinate de fenomene precum: explozia produselor informatice adaptate nevoilor de analiză tot mai complexe, dezvoltarea piețelor bursiere și apariția de noi instrumente de plasament și speculație.

Organele de urmărire penală sau instanțele de judecată – apelează în mod frecvent la expertiza contabilă judiciară pentru soluționarea litigiilor între participanții la activitatea economico-socială.

Tribunalele se sprijină, în bună măsură, pe informațiile oferite de documentele financiar-contabile pentru a evalua posibilitățile de redresare a unei întreprinderi aflată în dificultate.

Organele administrației locale sau centrale utilizează informații financiare pentru cunoasterea situației întreprinderilor care solicită ajutoare.

Capitolul III

Sistemul de rate utilizat în analiza economico-financiară

“Teoria financiară recunoaște în principal trei obiective ale întreprinderii:

echilibrul financiar;

rentabilitatea;

creșterea economică.”

“În funcție de aceste obiective, ratele utilizate în analiza economico-financiară se grupeaza în:

rate de rentabilitate;

rate de structură a capitalurilor;

rate privind rotația capitalurilor.”

Ratele de rentabilitate

Rata rentabilității – este o mărime relativă care exprimă gradul în care capitalul aduce profit. Ca indicator de eficiență, rata rentabilității îmbracă forme diferite, după cum se ia în considerare profitul brut sau net la numărător sau se schimbă baza de raportare (capitaluri, resurse consumate, cifra de afaceri).

Principalii indicatori prin care se poate analiza rata rentabilității sunt:

rata rentabilității economice;

rata rentabilității resurselor consumate și a veniturilor;

rata rentabilității financiare;

rata rentabilității comerciale.

Indiferent de modalitatea de exprimare, analiza urmărește modificarea față de prevederi sau față de o perioadă anterioară a nivelului ratei, cu scopul de a identifica rezervele interne care pot să ducă la asigurarea nivelului prevăzut. Rezervele se localizează în principalii factori de producție, pornind de la faza de proiectare a unor produse și până la vânzarea acestora pe piață.

Rata rentabilității economice

Rata rentabilității economice – exprimă eficiența mijloacelor materiale și financiare alocate întregii activități a întreprinderii.

Se pot determina două rate de rentabilitate:

rata rentabilității economice brute:

Rata rentabilității economice brute =

rata rentabilității economice nete:

Rata rentabilității economice nete =

unde:

Capitaluri investite = Active fixe brute + Nevoia de fond de rulment + Disponibilități

Rata rentabilității resurselor consumate și a veniturilor

“rata rentabilității resurselor consumate – arată profitul brut al exercițiului care revine pe unitatea de cheltuieli totale. Măsoară capacitatea tuturor resurselor de a genera prin consum profit brut.”

RRC =

“rata rentabilității veniturilor – exprimă eficiența generală a firmei măsurată prin profitul brut care revine veniturilor totale ale exercițiului. Reflectă eficiența întregii activități. ”

RRV =

Rata rentabilității financiare

Rata rentabilității financiare – este un indicator prin prisma căruia posesorii de capital apreciază eficiența investițiilor lor, respectiv oportunitatea menținerii acestora.

Rata rentabilității financiare (Rfin) =

Rata rentabilității comerciale

Rata rentabilității comerciale – caracterizează eficiența politicii comerciale și mai ales a politicii de prețuri practicată prin prisma valorificării activității de bază.

Principalele categorii de rate de rentabilitate comercială sunt:

rata marjei comerciale – este utilizată îndeosebi de întreprinderile cu activitate comercială pentru a pune în evidență strategia comercială.

Rata marjei comerciale =

rata marjei brute de exploatare (rata EBE) – reflectă capacitatea proprie activității de exploatare de a degaja profit, independent de politica financiară, politica de investiții, de incidența fiscalității și a elementelor extraordinare.

Rata EBE =

rata marjei nete – exprimă eficiența globală a întreprinderii, capacitatea sa de a realiza profit și de a rezista concurenței.

Rata marjei nete =

rata marjei nete de exploatare – pune în evidență eficiența activității de exploatare sub toate aspectele: industrial, administrativ și comercial.

Rata marjei nete de exploatare =

rata marjei brute de autofinanțare – măsoară surplusul de resurse de care dispune întreprinderea pentru a-și asigura dezvoltarea și/sau remunerarea acționarilor.

Rata marjei brute de autofinanțare =

rata marjei asupra valorii adăugate – exprimă rezultatul brut de care dispune întreprinderea după deducerea cheltuielilor de exploatare (consumuri materiale și cheltuieli de personal).

Rata marjei asupra valorii adăugate =

Ratele de structură a capitalurilor

Ratele structurii financiare – caracterizează modalitățile de finanțare a investițiilor întreprinderii, investiții strategice, de exploatare și de echilibru și cuprind următoarele categorii de rate:

rate de echilibru financiar;

rate de îndatorare;

rate privind structura activului și pasivului.

Rate de echilibru financiar

“Ratele de echilibru financiar – sunt expresia realizării echilibrului financiar pe termen lung și scurt și a echilibrului funcțional, evidențiind existența sau inexistența fondului de rulment (FR), a nevoii de fond de rulment (NRF) și a trezoreriei nete (TN).”

Din această categorie fac parte:

ratele de finanțare:

rata de finanțare a activelor fixe, rata fondului de rulment (RFR) sau rata finanțării stabile – evidențiază condițiile de finanțare a imobilizărilor și poate fi determinată prin două modalități:

RFR =

RFRP =

rata finanțării ciclice (RFC) – reflectă măsura în care resursele financiare temporare acoperă utilizările temporare de active.

RFC =

RFC =

rata de finanțare a nevoii de fond de rulment (RNFR) – măsoară proporția corespunzătoare din fondul de rulment care finanțează partea cea mai stabilă a necesarului de fond de rulment (stocurile).

RNFR =

ratele de lichiditate – apreciază capacitatea întreprinderii de a-și achita obligațiile pe termen scurt prin intermediul activelor circulante, fiind utile în cazul unor comparații între întreprinderile din același sector de activitate sau între ratele cronologice înregistrate de aceeași întreprindere.

Din această categorie fac parte:

rata lichidității curente sau generale (RLC) – reflectă posibilitatea activelor curente de a se transforma într-un termen scurt în lichidități pentru a satisface obligațiile de plată exigibile.

RLC =

rata lichidității rapide sau reduse (RLR) – reflectă capacitatea întreprinderii de a-și onora datoriile pe termen scurt din creanțe și lichidități. Lichiditatea rapidă exclude stocurile din mijloacele curente de plată, stocurile fiind elementul cel mai lent sub aspectul potențialului de transformare în lichidități a activelor circulante.

RLR =

rata lichidității imediate (RLI) – apreciază măsura în care datoriile exigibile pe termen scurt pot fi acoperite pe seama disponibilităților bănești.

RLI =

rata lichidității la vedere (RLV) – se determină ca raport între disponibilități, inclusiv plasamente cu grad de lichiditate foarte mare (acțiuni tranzacționate la bursă, de exemplu) existente la un moment dat și obligații de plată scadente la același moment.

RLV =

rata solvabilității

rata solvabilității pe termen lung (RS) – arată măsura în care întreprinderea poate achita datoriile totale și reprezintă o măsura a garantării datoriilor totale prin patrimoniu.

RS =

Rate de îndatorare

Ratele de îndatorare – relevă importanța îndatorării asupra gestiunii financiare, punând în evidență repartiția capitalurilor permanente între surse proprii și surse împrumutate pe termen mediu și lung, precum și componența datoriilor din pasivul patrimonial.

rata levierului (L) sau coeficientul total de îndatorare – exprimă gradul în care capitalurile proprii asigură finanțarea activității întreprinderii. Poate fi interpretată și ca o rată a autonomiei financiare, indicând măsura în care angajamentele pe termen lung și scurt sunt garantate de capitalurile proprii.

L =

rata datoriilor financiare (RDF) – reflectă gradul de îndatorare pe termen lung.

RDF =

rata creditelor de trezorerie (RCT) – măsoară gradul în care întreprinderea angajează credite bancare pe termen scurt pentru a suplini capacitatea de autofinanțare a investițiilor de autofinanțare.

RCT =

rata independenței financiare (RIF) – este complementară ratei datoriilor financiare și măsoară ponderea capitalurilor proprii în ansamblul resurselor permanente.

RIF =

rata capacității de împrumut (RCI) – compară resursele proprii cu împrumuturile contractate pe termen lung.

RCI =

rata capacității de rambursare (RCR) – exprimă, în număr de ani, capacitatea întreprinderii de a rambursa în totalitate împrumuturile contractate pe termen lung, respectiv a datoriilor totale (pe termen lung și scurt), dacă ar folosi întreaga capacitate de autofinanțare (CAF) în acest scop.

Pentru împrumuturile pe termen lung:

RCRTL =

Pentru împrumuturile totale:

RCRTS =

rata de prelevare a cheltuielilor financiare (RPC) – evidențiază capacitatea de plată a costului îndatorării.

RPC =

costul îndatorării sau rata medie a dobânzii la creditele contractate (Rd) – poate fi exprimată prin raportul:

Rd =

ponderea creditelor curente în îndatorarea globală (RCC) – exprimă opțiunea întreprinderii pentru finanțarea prin împrumuturi pe termen mediu și lung și cele pe termen scurt.

RCC =

Rate privind structura activului și pasivului

Ratele privind structura activului și pasivului – stabilesc ponderea fiecărui post sau grupe de posturi de activ sau pasiv în totalul bilanțului, oferind posibilitatea exprimării bilanțului în procente.

ratele privind structura activului – relevă informații privind destinația economică a capitalurilor, gradul de lichiditate al acestora, capacitatea întreprinderii de a-si modifica structura activului pentru a face față schimbărilor conjuncturale.

Cele mai frecvent utilizate rate de structură ale activului sunt:

rata activelor imobilizate (RAI) – exprimă ponderea elementelor patrimoniale aflate la dispoziția întreprinderii în mod permanent, reflectând gradul de imobilizare a activului.

RAI =

rata imobilizărilor necorporale (RIN) – măsoară ponderea activelor imobilizate necorporale în totalul activelor.

RIN =

rata imobilizărilor corporale (RIC) – este dependentă de natura activității întreprinderii și de caracteristicile tehnice ale acesteia.

RIC =

rata imobilizărilor financiare (RIF) – reflectă politica de investiții financiare a firmei, precum și legăturile financiare stabilite cu întreprinderile la care deține participații la capitalul social.

RIF =

rata activelor circulante (RAC) – exprimă ponderea pe care o dețin utilizările cu caracter ciclic în total activ, fiind complementară cu rata activelor imobilizate.

RAC =

rata stocurilor (RSt) – reflectă ponderea stocurilor în totalul activelor.

RSt =

rata creanțelor (RCr) – reflectă politica financiară a întreprinderii și este influențată de natura clienților și de termenele de plată acordate partenerilor de afaceri.

RCr =

rata disponibilităților (RDb) – reflectă ponderea disponibilităților bănești și a valorilor mobiliare de plasament în patrimoniul întreprinderii.

RDb =

ratele privind structura pasivului permit aprecierea politicii financiare a întreprinderii prin evidențierea provenienței si a gradului de exigibilitate a surselor de finanțare, reflectând aspecte legate de stabilitatea si autonomia financiară a întreprinderii, de gradul de îndatorare.

Cele mai frecvent utilizate rate de structură ale pasivului sunt:

rata stabilității financiare (RSF) – exprimă măsura în care firma dispune de resurse financiare cu caracter permanent sau stabil față de total resurse.

RSF =

rata autonomiei financiare globale (RAFG) – exprimă cât din patrimoniul firmei este finanțat pe seama resurselor proprii.

RAFG =

rata autonomiei financiare la termen (RAFT) – este mai semnificativă decât precedenta deoarece permite aprecieri mai exacte prin luarea în considerare a structurii capitalului permanent și arată gradul de independență financiară a unității pe termen lung.

RAFT =

rata de îndatorare globală (RIG) – exprimă cât din patrimoniul firmei este finanțat pe seama resurselor proprii.

RIG =

rata de îndatorare la termen (RÎT) – reflectă proporția în care datoriile pe termen mediu și lung participă la formarea capitalurilor permanente.

RÎT =

Ratele privind rotația capitalurilor

Ratele privind rotația capitalurilor – furnizează informații privind gradul de reînnoire a elementelor patrimoniale.

Măsurarea vitezei de rotație se realizează prin doi indicatori:

Numărul de rotații (NROT) – arată de câte ori se reînnoiește elementul de activ sau de pasiv analizat prin cifra de afaceri într-o perioadă de gestiune.

NROT =

Durata în zile a unei rotații (DZ) – arată durata medie în care elementul analizat parcurge întregul ciclu economic și se reîntoarce în firmă sub forma inițială bănească (lichidități).

DZ =

unde:

T = perioada de gestiune analizată (30, 90, 180 sau 360 de zile).

Duratele de rotație a stocurilor

Duratele de rotație a stocurilor – permit evaluarea performanțelor, fiind strâns legate de evoluția cifrei de afaceri.

Durata de rotație a stocurilor de materii prime și materiale (DMP):

DMP =

unde:

MP = valoarea consumurilor de materii prime și materiale de la terți (bilanț);

m% = ponderea consumurilor de la terți în cifra de afaceri.

Durata de rotație a stocurilor de produse în curs de fabricație (DPCF):

DPCF =

unde:

PCF = valoarea produselor în curs de fabricație (bilanț);

f% = ponderea cheltuielilor de fabricație (salarii, amortizări) în cifra de afaceri.

Durata de rotație a stocurilor de produse finite (DPF):

DPF =

unde:

PF = valoarea produselor finite (bilanț);

c% = ponderea costului de producție în cifra de afaceri.

Duratele de încasare a clienților

Duratele de încasare a clienților (DZCL) – exprimă creditul client acordat de firmă.

DZCL =

unde:

CL = valoarea creditelor clienți (bilanț);

i% = ponderea încasărilor în cifra de afaceri, inclusiv T.V.A.

Duratele de achitare a furnizorilor

Duratele de achitare a furnizorilor (DZFZ) – exprimă creditul furnizor primit, durata medie în zile de plată a contravalorii bunurilor achiziționate de la furnizori.

DZFZ =

unde:

FZ = valoarea creditelor furnizori (bilanț);

m% = ponderea consumurilor de la terți în cifra de afaceri.

Alte durate de rotație

Durata de amortizare a activelor imobilizate (DAM):

DAM =

unde:

a% = ponderea amortizării în cifra de afaceri.

Durata de rambursare a datoriilor financiare (DDF):

DDF =

unde:

Ra% = ponderea ratelor anuale în cifra de afaceri.

Durata de achitarea a obligațiilor fiscale (DOF):

DOF =

unde:

Of% = ponderea obligațiilor fiscale în cifra de afaceri.

Capitolul IV

Studiu de caz la societatea comercială S.C. CONTED S.A.

Considerații generale

Pentru efectuarea analizei financiare am apelat la datele contabile care reprezintă cuantificarea activității economice dintr-o firmă și anume: bilanț, contul de profit și pierdere, date informative cât și la informațiile conținute în situația activelor imobilizate.

În efectuarea analizei financiare pentru formularea unei concluzii pertinente privind situația întreprinderii am utilizat metoda analizei financiare prin sistem de rate, iar rezultatele financiare ale societății vor fi urmărite pe parcursul a trei ani succesivi: 2011, 2012 și 2013.

Societatea comercială SC CONTED SA a fost înființată în anul 1991 și are ca principal obiect de activitate producerea de confecții textile și comercializarea acestora. Datorită numărului de angajați: 502 și a valorii cifrei de afaceri/activelor totale societatea este încadrată în cadrul societăților mari. Principalii clienți: Franța: Devred, Jules, Brice, Celio, Sadev; Spania: Zara, Massimo-Dutty; Italia: Incotex, Faconnable, Ermenegildo Zegna, Tommy Hillfiger, Polo Ralph Laurent, Patrizia Pepe, Benetton, Diesel; Germania: Espirit Europe Gmbh.

SC CONTED SA are sediul social în municipiul Dorohoi, strada 1 Decembrie nr. 8, județul Botoșani, un oraș situat în nord-estul României, și este înmatriculată la Registrul Comerțului Botoșani sub nr. J.07.107/1991. Societatea a fost transformată prin reorganizare prin efectul Legii nr. 15/1990 conform H.G. nr. 1250/1990. SC CONTED SA are ca obiect principal de activitate producerea de confecții textile și comercializarea acestora.

Existența acestei societăți datează de la 1 decembrie 1963 – începând cu o secție de confecții, apoi din anul 1967 devine întreprindere de interes republican cu personalitate juridică. SC CONTED SA este o societate cu o activitate de producție continuă, unde în prezent lucrează un număr de 563 salariați. Până la reorganizarea societății, unitatea producea confecții care se valorificau conform condițiilor CAER, pe piața de est în cea mai mare parte.

După reorganizare, societatea și-a căutat piețe de desfacere, și prin efort propriu a comercializat și comercializează produsele în proporție de 80 – 90% pe piețe din Franța, Spania, Italia, Germania, Anglia.

Societatea comercială SC CONTED SA este specializată în producerea de confecții textile pentru bărbați, femei și copii de cea mai înaltă calitate: costume bărbați, sacouri bărbați, pantaloni bărbați, paltoane bărbați, paltoane femei, fuste femei, pantaloni femei, jachete femei, costume femei, uniforme militare, jachete copii și paltoane copii.

Principalele atuuri sunt ale societății SC CONTED SA sunt: personal foarte bine pregătit, utilaje foarte moderne, timpul scurt de răspuns și nivel foarte înalt de calitate. Asigură că poate gestiona orice tip de contract.

În principal societatea SC CONTED SA produce confecții textile în sistem lohn CM (cut and make) dar poate produce confecții textile cu propriile lor stofe ( importate din Franța, Italia, Spania, Turcia, etc) și auxiliare după dorința clientului CMT (cut-make-trim). Are posibilități de dezvoltare a modelelor.

Societatea comercială SC CONTED SA asigură că ne putem baza pe colaborarea cu un partener serios, eficient, competent și cu multă experiență în derularea relațiilor de afaceri la exigențele impuse de piața externă.Capacitatea de producție lunară este de aproximativ 18.000 sacouri și 12.000 pantaloni. Sistemul de organizare este structurat în linii specializate de sacouri și linii specializate de pantaloni. Se lucrează un singur schimb. Calitatea este o preocupare continuă dealungul procesului de producție, începând cu controlul țesăturii, continuând cu secțiile de croit, secțiile de producție și sfârșind cu secția de călcat final. Societatea deține certificat ISO 9001:2008.

Conducerea și administrarea firmei este asigurată conform statutului societății și a legilor românești, de un consiliu de administrație compus din trei membri, iar președinte al acestui organ este inginerul Manole Popa. Liniile tehnologice și utilajele au fost importate din vest și au fost dintre cele mai performante în momentul achiziționării.

Informațiile necesare despre societatea comercială SC CONTED SA sunt disponibile pe pagina ei de internet: www.conted.ro, iar pentru alte detalii la numerele de telefon: 0231-610064 sau 0231-615457, adrese de e-mail: [anonimizat] sau [anonimizat] și fax: 0231-610026.

Principalii indicatori financiari ai societății comerciale SC CONTED SA pentru anii 2011, 2012 și 2013 sunt:

Tabel nr. 4.1. Principalii indicatori financiari ai societății comerciale SC CONTED SA

Sursa: tabel realizat de autor pe baza informațiilor preluate din Bilanț și Contul de profit și pierdere pe anii 2011, 2012 și 2013 ale societății comerciale SC CONTED SA disponibile pe site-ul http://www.bvb.ro/ListedCompanies/SecurityDetail.aspx?s= CNTE&t=2, accesat în data de 24 aprilie 2014 și 29 iunie 2014.

Așa cum se observă și în Tabelul 4.1. societatea înregistrează o tendință de creștere a principalilor indicatori. Cifra de afacere înregistrează o tendință de creștere de 16,76%, rezultatul net înregistrează tot o tendință de creștere de 14,93%, iar activele totale de 14,97%, cea mai pronunțată fiind în cazul cifrei de afaceri care crește cu 16,76%.

Realizarea analizei financiare

Analiza financiară realizată la întreprinderea SC CONTED SA este activitatea de diagnosticare a stării de performanță financiară a întreprinderii SC CONTED SA la data de 31 decembrie 2013. Ea își propune să stabilească punctele tari și punctele slabe ale gestiunii financiare, în vederea fundamentării unei noi strategii de menținere și de dezvoltare, într-un mediu concurențial. Sursa de date pentru analiza financiară la SC CONTED SA o constituie documentele contabile: bilanțul pe anii 2011, 2012 și 2013, contul de profit și pierdere pe anii 2011, 2012 și 2013, datele informative pe anii 2011, 2012 și 2013 și situatia activelor imobilizate, a amortizării activelor imobilizate și a ajustărilor pentru depreciere, tot pe anii 2011, 2012 și 2013.

În efectuarea analizei financiare pentru formularea unei concluzii pertinente privind situația societății comerciale SC CONTED SA am utilizat metoda analizei financiare prin sistem de rate.

Rata este un raport între două mărimi coerente cu o valoare informațională și operațională mai mare decât a celor doi indicatori judecați separat.

Metoda ratelor pune la dispoziția analiștilor instrumentul operațional pentru o mai complexă evaluare a forțelor și disfuncționalităților unei firme, a performanțelor unei activități. De asemenea, permite realizarea unor studii comparative în timp și spațiu, aprecierea obiectivă a poziției și performanțelor diferiților agenți economici.

Analiza ratelor de structură ale activului

Tabelul nr. 4.2. Evoluția activului

Sursa: tabel realizat de autor pe baza informațiilor preluate din Bilanț și Contul de profit și pierdere pe anii 2011, 2012 și 2013 ale societății comerciale SC CONTED SA disponibile pe site-ul http://www.bvb.ro/ListedCompanies/SecurityDetail.aspx?s= CNTE&t=2, accesat în data de 24 aprilie 2014 și 29 iunie 2014.

Cele mai semnificative ca valoare informativă dar și frecvent recomandate de literatura de specialitate sunt:

Tabelul nr. 4.3. Evoluția ratelor de structură ale activului imobilizat

Sursa: tabel realizat de autor pe baza informațiilor preluate din Bilanț și Contul de profit și pierdere pe anii 2011, 2012 și 2013 ale societății comerciale SC CONTED SA disponibile pe site-ul http://www.bvb.ro/ListedCompanies/SecurityDetail.aspx?s= CNTE&t=2, accesat în data de 24 aprilie 2014 și 29 iunie 2014.

1) Rata activelor imobilizate (RAI) exprimă ponderea elementelor patrimoniale aflate la dispoziția întreprinderii în mod permanent, reflectând gradul de imobilizare a activului.

RAI =

RAI 2011 = = 29,95%

RAI 2012 = = 27,13%

RAI 2013 = = 28,36 %

Rata activelor imobilizate se apreciază în mod diferit în funcție de specificul activității. Rata activelor imobilizate măsoară gradul de investire a capitalului fix. La societatea analizată, rata activelor imobilizate înregistrează valori moderate de 29,95 % în anul 2011, 27,13 % în anul 2012 și 28,36 % în 2013.

Graficul nr. 4.1. Rata activelor imobilizate

Sursa: grafic realizat de autor pe baza informațiilor preluate din Tabelul nr. 4.3.

a) Rata imobilizărilor necorporale (RIN) este dependentă de natura activității întreprinderii și de caracteristicile tehnice ale acesteia.

RIN =

RIN 2011 = = 0,06 %

RIN 2012 = = 0,15 %

RIN 2013 = = 0,11 %

La societatea analizată, rata imobilizărilor necorporale înregistrează valori foarte mici de 0,06 % în anul 2011, 0,15% în anul 2012 și 0.11 % în anul 2013, datorită obiectului de activitate a societății.

Graficul nr. 4.2. Rata imobilizărilor necorporale

Sursa: grafic realizat de autor pe baza informațiilor preluate din Tabelul nr. 4.3.

b) Rata imobilizărilor corporale (RIC) este dependentă de natura activității întreprinderii și de caracteristicile tehnice ale acesteia.

RIC =

RIC 2011 = = 29,89 %

RIC 2012 = = 26,98 %

RIC 2013 = = 28,25 %

La societatea analizată, rata imobilizărilor corporale înregistrează o tendință ușoară de scădere de la 29,89 % în anul 2011 la 26,98 % în anul 2012, ca urmare a lipsei unor inestiții nesemnificative și datorită procesului de amortizare, și o tendință ușoară de creștere de la 26,98 % în anul 2012 la 28,25 % în anul 2013. Valorile înregistrate variază de la o ramură de activitate la alta. În ramurile industriei grele și în cele care solicită echipamente importante ca volum, rata înregistrează valori ridicate, în timp ce în ramurile cu dotare tehnică slabă rata imobilizărilor corporale este relativ redusă.

Graficul nr. 4.3. Rata imobilizărilor corporale

Sursa: grafic realizat de autor pe baza informațiilor preluate din Tabelul nr. 4.3.

c) Rata imobilizărilor financiare (RIF) reflectă politica de investiții financiare a firmei, precum și legăturile financiare stabilite cu întreprinderile la care deține participații la capitalul social.

RIF =

RIF 2011 = = 0,00 %

RIF 2012 = = 0,00 %

RIF 2013 = = 0,00%

Nivelul acestei rate este strâns legat de mărimea firmei și de politica sa financiară, având valori ridicate în cazul holdingurilor. La societatea analizată, rata imobilizărilor financiare înregistrează o pondere de 0,00 % în toți cei trei ani analizați, 2011, 2012 și 2013, din Activele totale.

Graficul nr. 4.4. Rata imobilizarilor financiare

Sursa: grafic realizat de autor pe baza informațiilor preluate din Tabelul nr. 4.3.

Tabelul nr. 4.4. Evoluția ratelor de structură ale activului circulant

Sursa: tabel realizat de autor pe baza informațiilor preluate din Bilanț și Contul de profit și pierdere pe anii 2011, 2012 și 2013 ale societății comerciale SC CONTED SA disponibile pe site-ul http://www.bvb.ro/ListedCompanies/SecurityDetail.aspx?s= CNTE&t=2, accesat în data de 24 aprilie 2014 și 29 iunie 2014.

2) Rata activelor circulante (RAC) exprimă ponderea pe care o dețin utilizările cu caracter ciclic în total activ, fiind complementară cu rata activelor imobilizate.

RAC =

RAC 2011 = = 69,96 %

RAC 2012 = = 72,69 %

RAC 2013 = = 71,53 %

Rata activelor circulante se apreciază în mod diferit în funcție de specificul activității. În dinamică, o tendință de creștere este apreciată favorabil dacă indicele cifrei de afaceri este superior indicelui activelor circulante, reflectând accelerarea vitezei de rotație. În mod asemănător, reducerea ratei poate fi apreciată pozitiv dacă este consecința modificării cifrei de afaceri într-o proporție mai mică decât cea a valorii activelor circulante, însemnând o accelerare a vitezei de rotație. In procesul decizional sunt operative ratele analitice privind activele circulante: rata stocurilor, rata creanțelor comerciale, rata activelor de trezorerie (disponibilități, valori mobiliare de plasament etc.).

Rata activelor circulante la societate analizată înregistrează o tendință de creștere de la 69,96 % în anul 2011 la 72,69 % în anul 2012, dar apoi o ușoară tendință de scădere de la 72,69 % în anul 2012 la 71,53 % în anul 2013 ca urmare a creșterii creanțelor.

Graficul nr. 4.5. Rata activelor circulante

Sursa: grafic realizat de autor pe baza informațiilor preluate din Tabelul nr. 4.4.

a) Rata stocurilor (RSt) reflectă ponderea stocurilor în totalul activelor circulante.

RSt =

RSt 2011 = = 16,07 %

RSt 2012 = = 17,19 %

RSt 2013 = = 16,15 %

Rata stocurilor este influențată de natura activității întreprinderii și de durata ciclului de exploatare, înregistrând valori mai ridicate la întreprinderile din sfera producției și distribuției de mărfuri și valori scăzute în sfera serviciilor. Interpretarea evoluției în timp a stocurilor necesită corelarea acestora cu cifra de afaceri. La societatea analizată, rata stocurilor înregistrează valori nesemnificative din totalul Activelor, înregistr o tendință de creștere de la 16,07 % în anul 2011 la 16,15 % în anul 2013.

Graficul nr. 4.6. Rata stocurilor

Sursa: grafic realizat de autor pe baza informațiilor preluate din Tabelul nr. 4.4.

b) Rata creanțelor comerciale (RCr) reflectă politica financiară a întreprinderii și este influențată de natura clienților și de termenele de plată acordate partenerilor de afaceri.

RCr =

RCr 2011 = = 16,81 %

RCr 2012 = = 21,58 %

RCr 2013 = = 28,50 %

Rata creanțelor înregistrează valori nesemnificative la întreprinderile aflate în contact direct cu o clientelă care realizează plata în numerar (comerțul cu amănuntul, prestările de servicii către populație) și valori mai ridicate în cazul decontărilor fără numerar.

Analiza structurii creanțelor trebuie aprofundată avându-se în vedere:

natura creanțelor (din ciclul de exploatare, din afara exploatării);

certitudinea realizării lor (certe sau incerte);

termenul de realizare (creanțe sub 30, 60, 90 de zile sau peste 90 de zile).

Ca principiu, rata creanțelor din exploatare trebuie să dețină ponderea majoritară și să prezinte o tendință de creștere, cu condiția realizării unei viteze de rotație superioare.

La societatea analizată, rata creanțelor comerciale înregistrează valori nesemnificative din totalul Activelor, înregistrând o tendință de creștere de la 16,81 % în anul 2011 la 21,58 % în anul 2012, la 28,50 % în anul 2013.

Graficul nr. 4.7. Rata creanțelor comerciale

Sursa: grafic realizat de autor pe baza informațiilor preluate din Tabelul nr. 4.4.

c) Rata disponibilităților (RDb) reflectă ponderea disponibilităților bănești și a valorilor mobiliare de plasament în patrimoniul întreprinderii.

RDb =

RDb 2011 = = 37,08 %

RDb 2012 = = 33,92 %

RDb 2013 = = 26,88 %

Valoarea ridicată a activelor de trezorerie indică o situație favorabilă în teoria echilibrului financiar, dacă nivelul lor depășește nivelul pasivelor de trezorerie. În caz contrar, întreprinderea face apel la credite bancare pe termen scurt pentru finanțarea nevoilor de exploatare. Totuși, o valoare ridicată poate semnifica o utilizare ineficientă a resurselor disponibile. De regulă, nivelul disponibilităților este fluctuant, nivelul minim acceptat fiind de 5% din totalul activelor circulante, iar nivelul maxim de 25%. Analiștii apreciază că nivelul optim al ratei disponibilităților este de 10%. La societatea analizată, rata disponibilităților reprezintă o scădere de la 37,08 % în anul 2011 la 33,92 % în anul 2012, la 26,88 % în anul 2013, disponibilitățile bănești reprezintă principalul element de active circulante din cadrul societății.

Graficul nr. 4.8. Rata disponibilităților

Sursa: grafic realizat de autor pe baza informațiilor preluate din Tabelul nr. 4.4.

Analiza ratelor de structură ale pasivului

Tabelul nr. 4.5. Evoluția pasivului

Sursa: tabel realizat de autor pe baza informațiilor preluate din Bilanț și Contul de profit și pierdere pe anii 2011, 2012 și 2013 ale societății comerciale SC CONTED SA disponibile pe site-ul http://www.bvb.ro/ListedCompanies/SecurityDetail.aspx?s= CNTE&t=2, accesat în data de 24 aprilie 2014 și 29 iunie 2014.

Tabelul nr. 4.6. Evoluția ratelor de structură ale pasivului

Sursa: tabel realizat de autor pe baza informațiilor preluate din Bilanț și Contul de profit și pierdere pe anii 2011, 2012 și 2013 ale societății comerciale SC CONTED SA disponibile pe site-ul http://www.bvb.ro/ListedCompanies/SecurityDetail.aspx?s= CNTE&t=2, accesat în data de 24 aprilie 2014 și 29 iunie 2014.

1) Rata stabilității financiare (RSF) exprimă măsura în care firma dispune de resurse financiare cu caracter permanent sau stabil față de total resurse.

RSF =

RSF 2011 = = 87,99%

RSF 2012 = = 85,46 %

RSF 2013 = = 81,80 %

Preponderența capitalului permanent în resursele financiare conferă un grad ridicat de siguranță prin stabilitate în finanțare. Valoarea minim acceptabilă a ratei pentru o firmă industrială este de 50%, iar o valoare normală oscilează în jurul a 66% și are o tendință de creștere.

În dinamică, o creștere a ratei stabilității financiare este apreciată favorabil dacă este consecința modificării capitalului propriu într-un ritm superior modificării datoriilor pe termen mediu și lung. În mod asemănător, diminuarea ratei poate fi considerată o situație pozitivă dacă se datorează în exclusivitate reducerii datoriilor pe termen mediu și lung, fără însă ca rata să scadă sub nivelul minim acceptabil.

Rata stabilității financiare exprimă măsura în care firma dispune de resurse financiare cu caracter permanent sau stabil față de total resurse. O valoare normală a acestei rate este în jur de 66 %. În anul 2011, 2012 și 2013 se situează peste această valoare. Are o tendință nefavorabilă de scădere ajungând de la 87,99 % în anul 2011 la 81,80 % în anul 2013, din totalul surselor de finanțare.

Graficul nr. 4.9. Rata stabilității financiare

Sursa: grafic realizat de autor pe baza informațiilor preluate din Tabelul nr. 4.6.

2) Rata autonomiei financiare globale (RAFG) exprimă cât din patrimoniul firmei este finanțat pe seama resurselor proprii.

RAFG =

RAFG 2011 = = 87,86 %

RAFG 2012 = = 82,82 %

RAFG 2013 = = 79,54 %

Fiind rezultatul politicii financiare promovate de fiecare întreprindere, rata autonomiei financiare poate să difere de la o întreprindere la alta. Totuși, analiștii apreciază că valoarea minim admisibilă este de 33% iar băncile folosesc ca prag minim o rata de 30% a activului net (capitaluri proprii) fata de totalul pasivului, deși sursele proprii ar trebui să contribuie la finanțare într-o proporție de cel puțin 50%. În cazul în care capitalul propriu reprezintă cel puțin 66% din totalul resurselor , firma are o autonomie financiară ridicată, prezentând garanții aproape certe pentru a beneficia de credite bancare pe termen mediu și lung.

Rata autonomiei financiare globale înregistrează o tendință de scădere, reflectând scăderea gradului de autonomie financiară în condițiile înregistrării unei tendințe de diminuare a capitalului propriu ca urmare a capitalizării profitului. Pragul minim de 30 % a fost depășit în întreaga perioadă analizată.

Graficul nr. 4.10. Rata autonomiei financiare globale

Sursa: grafic realizat de autor pe baza informațiilor preluate din Tabelul nr. 4.6.

3) Rata autonomiei financiare la termen (RAFT) este mai semnificativă decât precedenta deoarece permite aprecieri mai exacte prin luarea în considerare a structurii capitalului permanent și arată gradul de independență financiară a unității pe termen lung.

RAFT =

RAFT 2011 = = 99,85 %

RAFT 2012 = = 96,90 %

RAFT 2013 = = 97,23 %

Această rată reflectă proporția în care capitalurile proprii participă la formarea capitalului permanent. Pentru asigurarea autonomiei financiare capitalul propriu trebuie să reprezinte cel puțin jumătate din cel permanent, deci RAFT>50 %.

În perioada 2011 – 2013, rata autonomiei financiare la termen înregistrează valori mult peste 50 %, care este valoarea recomandată, ajungând de la 99,85 % în anul 2011 la 97,23 % în anul 2013 datorită creșterii capitalului propriu.

Graficul nr. 4.11. Rata autonomiei financiare la termen

Sursa: grafic realizat de autor pe baza informațiilor preluate din Tabelul nr. 4.6.

4) Rata de îndatorare globală (RÎG) măsoară ponderea datoriilor totale în patrimoniul întreprinderii, indiferent de durata și originea lor.

Prin natura ei, rata de îndatorare globală este subunitară, valoarea maxim admisibilă fiind 50%, mergând până la 66%, pe măsură ce valoarea raportului se diminuează, îndatorarea se reduce, respectiv autonomia financiară crește.

RÎG =

RÎG 2011 = = 12,14 %

RÎG 2012 = = 17,18 %

RÎG 2013 = = 20,46 %

Rata îndatorării globale arată ponderea datoriilor în totalul surselor de finanțare. În perioada 2011 – 2013 înregistrează o tendință de creștere de la 12,14 % în anul 2011 la 20,46% în anul 2013, mult sub limita de 66 % indicată de sistemul bancar.

Graficul nr. 4.12. Rata de îndatorare globală

Sursa: grafic realizat de autor pe baza informațiilor preluate din Tabelul nr. 4.6.

5) Rata de îndatorare la termen (RÎT) reflectă proporția în care datoriile pe termen mediu și lung participă la formarea capitalurilor permanente, valoarea ratei fiind considerată normală dacă este mai mică decât 50 %.

RÎT =

RÎT 2011 = = 0,14 %

RÎT 2012 = = 3,09 %

RÎT 2013 = = 2,77 %

În perioada analizată, rata de îndatorare la termen are valori foarte reduse, cu tendință de creștere de la 0,14 % în anul 2011 la 2,77 % în anul 2013, valori mult sub limita de 50 %.

Graficul nr. 4.13. Rata de îndatorare la termen

Sursa: grafic realizat de autor pe baza informațiilor preluate din Tabelul nr. 4.6.

Analiza echilibrului financiar

Situația neta (SN)

SN = AT – DT

Situația Netă = Activ Total – Datorii Totale

Activ Total = Active Imobilizate + Active Circulante + Cheltuieli în avans

AT2011=3.529.881+8.244.462+10.275=11.784.618

AT2012=3.418.998+9.159.872+23.254=12.602.124

AT2013=4.108.383+10.363.716+16.285=14.488.384

DT = DTS + DTL + Provizioane + Venituri în avans

Datorii totale = Datorii pe termen scurt + Datorii pe termen mediu și lung + Venituri in avans + Provizioane

DTS = Datorii pe termen scurt

DTL = Datorii pe termen lung

DT2011=1.415.788+14.849+0+0=1.430.637

DT2012=1.688.204+332.907+0+143.689=2.164.800

DT2013=2.636.434+327.747+0+0=2.964.181

SN2011= AT2011-DT2011=11.784.618-1.430.637=10.353.981

SN2012=AT2012-DT2012=12.602.124-2.164.800=10.437.324

SN2013=AT2013-DT2013=14.488.384-2.964.181=11.524.203

ΔSN=SN2013-SN2012=11.524.203-10.437.324=1.086.879

Situația netă pozitivă și crescătoare reflectă creșterea valorii patrimoniale a societății, adică activul net, degrevat de datorii, respectiv averea netă a acționarilor.

Situația netă pozitivă reflectă:

buna gestiune financiară a societății;

creșterea valorii patrimoniale a societății, adică activul net degrevat de datorii;

rezultatul profitului obținut de societate din activitatea ei, ca urmare a unei gestiuni economice sănătoase.

Situația netă negativă reflectă:

slaba gestiune financiară a societății;

scăderea valorii patrimoniale a societății, adică activul net degrevat de datorii;

rezultatul pierderii obținute de societate din activitatea ei, ca urmare a unei gestiuni economice slabe.

În ambele perioade analizate, situația neta este pozitivă. Se observă o tendință de creștere de la o perioada la alta, aspect economic favorabil pentru societate.

Fondul de rulment (FR)

FR = Surse permanente – Nevoi (alocări) permanente

Surse permanente = Capital permanent = Capital propriu + Datorii pe termen mediu și lung + Provizioane

Surse permanente2011 = 10.368.830

Surse permanente2012 = 10.770.231

Surse permanente2013 = 11.851.950

Nevoi permanente = Active imobilizate nete

Nevoi permanente2011 = 3.529.881

Nevoi permanente2012 = 3.418.998

Nevoi permanente2013 = 4.108.383

FR2011 = 10.368.830-3.529.881=6.838.949

FR2012 = 10.770.231-3.418.998=7.351.233

FR2013 = 11.851.950-4.108.383=7.743.567

∆FR = FR2013 – FR2012=7.743.567-7.351.233=392.334

Fondul de rulment reflectă realizarea echilibrului financiar pe termen lung; adică, se urmărește dacă societatea dispune de o marjă de securitate, care să o protejeze de anumite evenimente neprevăzute.

Fondul de rulment pozitiv reflecta realizarea echilibrului financiar al societății pe termen lung, adică societatea dispune de o marjă de securitate, care o protejează de potențialele evenimente neprevăzute. Se respectă principiul de gestiune financiară: la nevoi permanente se alocă surse permanente.

Fondul de rulment negativ reflectă dezechilibrul financiar al societății pe termen lung, adică societatea nu dispune de o marjă de securitate, care să o protejeze de potențialele evenimente neprevăzute. Nu se respectă principiul de gestiune financiară: la nevoi permanente se alocă surse permanente.

În perioada analizată, fondul de rulment este pozitiv în ambii ani de analiză. Se manifestă o tendință de creștere, aspect favorabil pentru societate.

Fondul de rulment se împarte in:

Fond de rulment propriu (FRP)

FRP = Capital propriu – Active imobilizate nete

FRP2011 = 10.353.981-3.529.881=6.824.100

FRP2012 = 10.437.324-3.418.998=7.018.326

FRP2013 = 11.524.203-4.108.383=7.415.820

∆FRP = FRP2013 – FRP2012 =7.415.820-7.018.326=397.494

FRP măsoară echilibrul financiar ce se asigura prin capitalul propriu, ceea ce reflectă gradul de autonomie financiară.

În prima perioadă analizată, FRP este pozitiv, ceea ce reflectă că societatea poate să-și acopere achizițiile de active imobilizate din capitalul propriu deținut. În perioada următoare, FRP este tot pozitiv și prezintă o tendință favorabilă de creștere.

Fond de rulment împrumutat (FRI)

FRI = FR – FRP

FRI2011 =6.838.949-6.824.100=14.849

FRI2012 =7.351.233-7.018.326=332.907

FRI2013 =7.743.567-7.415.820=327.747

∆FRI = FRI2013 – FRI2012 =327.747-332.907= – 5.160

FRI reflectă gradul de îndatorare pe termen lung pentru a finanța nevoile pe termen scurt.

În ambele perioade analizate, FRI înregistrează valori pozitive și manifestă o tendință favorabilă de scădere.

Graficul nr. 4.14. Fondul de rulment

Sursa: grafic realizat de autor pe baza datelor calculate mai sus

Nevoia de fond de rulment (NFR)

NFR = Nevoi temporare – Surse temporare

Nevoi temporare = Stocuri + Creanțe + Investitii financiare pe termen scurt + Cheltuieli în avans

Nevoi temporare2011 = 1.894.090+1.980.688+0+10.275=3.885.053

Nevoi temporare2012 = 2.165.758+2.719.808+0+23.254=4.908.820

Nevoi temporare2013 = 2.340.129+4.128.593+0+16.285=6.485.007

Surse temporare = Datorii de exploatare + Venituri în avans

Surse temporare2011 =1.415.788+0=1.415.788

Surse temporare2012 =1.688.204+143.689=1.831.893

Surse temporare2013 =2.636.434+0=2.636.434

NFR2011 = 3.885.053-1.415.788=2.469.265

NFR2012 = 4.908.820-1.831.893=3.076.927

NFR2013 = 6.485.007-2.636.434=3.848.573

ΔNFR = NFR2013 – NFR2012 = 3.848.573-3.076.927=771.646

Nevoia de fond de rulment reprezintă expresia realizării echilibrului financiar pe termen scurt.

Nevoia de fond de rulment pozitiva reprezintă dezechilibru financiar pe termen scurt.

Nevoia de fond de rulment negativa reprezintă echilibru financiar pe termen scurt.

Nevoia de fond de rulment este pozitivă în ambele perioade, fiind un aspect nefavorabil pentru societate.

Se manifestă o tendință de creștere, aspect nefavorabil pentru societate.

Trezoreria netă (TN)

TN = FR – NFR

TN2011 = 6.838.949-2.469.265=4.369.684

TN2012 = 7.351.233-3.076.927=4.274.306

TN2013 = 7.743.567-3.848.573=3.894.994

ΔTN = TN2013 – TN2012 = 3.894.994-4.274.306= – 379.312

Trezoreria netă este expresia cea mai concludentă a desfășurării unei activități echilibrate și eficiente.

Trezoreria netă pozitivă reflectă realizarea echilibrului financiar al societății, adică există un surplus monetar la sfârșitul exercițiului, o creștere a capacității reale de finanțare a investițiilor.

Trezoreria netă negativă reflectă realizarea dezechilibrului financiar al societății, adică există un deficit monetar la sfârșitul exercițiului.

Trezoreria netă este pozitivă în ambele perioade analizate. Se manifesta o tendință de scădere, aspect nefavorabil pentru societate.

Graficul nr. 4.15. Indicatorii echilibrului financiar

Sursa: grafic realizat de autor pe baza datelor calculate mai sus

Tabelul nr. 4.7. Determinarea și evoluția ratelor echilibrului financiar

Sursa: tabel realizat de autor pe baza informațiilor preluate din Bilanț și Contul de profit și pierdere pe anii 2011, 2012 și 2013 ale societății comerciale SC CONTED SA disponibile pe site-ul http://www.bvb.ro/ListedCompanies/SecurityDetail.aspx?s= CNTE&t=2, accesat în data de 24 aprilie 2014 și 29 iunie 2014.

O rată supraunitară reflectă existența unui fond de rulment pozitiv, adică faptul că activele fixe sunt finanțate numai din surse permanente, iar societatea se află în echilibru financiar pe termen lung.

O rată subunitară reflectă un fond de rulment negativ, adică societatea se află în dezechilibru financiar pe termen lung.

În perioada analizată, rata de finanțare a activelor fixe este supraunitară și prezintă o tendință ușoară de creștere, aspect favorabil pentru societate, apoi de scădere, aspect nefavorabil pentru societate.

Rata de finanțare a fondului de rulment evidențiază proporția corespunzătoare din fondul de rulment ce finanțează NFR pozitivă. Dacă NFR este negativă, nu are relevanță calculul acestei rate, deoarece:

NFR = Nevoi temporare – Surse temporare

NFR negativă înseamnă că Sursele temporare > Nevoile temporare, adică societatea nu mai are nevoie de finanțare

În general, dacă rata de finanțare a nevoii de fond de rulment este subunitară, înseamnă că TN este negativă, adică se manifestă dezechilibru financiar.

Dacă rata de finanțare a nevoii de fond de rulment este supraunitară, înseamnă că TN este pozitivă, adică se manifestă echilibru financiar.

În cazul analizat, rata de finanțare a nevoii de fond de rulment este pozitivă, supraunitară.

Graficul nr. 4.16. Ratele echilibrului financiar

Sursa: grafic realizat de autor pe baza informațiilor preluate din Tabelul nr. 4.7.

Analiza soldurilor intermediare de gestiune

Marja comercială (MC)

MC = Venituri din vânzarea mărfurilor – Cheltuieli privind mărfurile

MC2011= 68.030-64.176=3.854

MC2012= 122.467-121.952=515

MC2013= 189.238-188.279=959

∆MC = MC2013 – MC2012 = 959-515=444

Marja comercială reprezintă surplusul pe care îl câștigă agentul economic din vânzarea mărfurilor, după ce a intrat și el în posesia lor, prin cumpărarea de la furnizor.

În ambele perioade analizate, marja comercială este pozitivă, fiind un aspect nefavorabil pentru societate. Se manifestă o tendință de scădere a marjei comerciale.

Productia exercitiului (Qex)

Qex = Qvanduta ± Qstocata + Qimobilizata

Qex 2011 = 18.576.894-22.665+0=18.554.229

Qex 2012 = 18.120.100+731.326+0=18.851.426

Qex 2013 = 21.110.729-238.938+0=20.871.791

∆ Qex = Qex 2013 – Qex 2012 = 20.871.791-18.851.426=2.020.365

Producția exercițiului dimensionează întreaga activitate desfășurată de societate, fiind apreciată ca o producție globală a exercițiului financiar.

Producția exercițiului este pozitivă și înregistrează o tendință de creștere, fiind un aspect favorabil pentru societate.

Valoarea adaugata (VA)

VA = MC + Qex – Consumurile externe de la terți

Consumuri externe de la terți = Cheltuieli materiale + Cheltuieli cu serviciile executate de terți

Consumuri externe de la terți2011 = 3.239.831+18.840+1.135.197+1.263.751=5.657.619

Consumuri externe de la terți2012 = 3.452.913+8.883+1.351.525+772.882=5.586.203

Consumuri externe de la terți2013 = 2.873.665+12.576+1.258.267+1.990.421=6.134.929

VA2011 = 3.854+18.554.229-5.657.619=12.900.464

VA2012 = 515+18.851.426-5.586.203=13.265.738

VA2013 = 959+20.871.791-6.134.929=14.737.821

∆VA = VA2013 – VA2012 = 14.737.821-13.265.738=1.472.083

Valoarea adăugată reprezintă creșterea de valoare realizată de societate, rezultată din utilizarea factorilor de producție, peste valoarea bunurilor și serviciilor cumpărate de societate de la terți. Valoarea adăugată reprezintă sursa de acumulări bănești din care se vor plăti datoriile către stat, bănci, diverși creditori, către salariați, acționari și pe cât posibil se va repartiza o anumită sumă pentru autofinanțare.

În perioada analizată, valoarea adăugată înregistrează valori pozitive, fiind un aspect benefic pentru societate. Se manifestă o tendință favorabilă de creștere.

Excedentul brut de exploatare (EBE)

EBE = VA + Subvenții din exploatare – Cheltuieli cu personalul – Cheltuieli cu alte impozite și taxe

EBE2011 = 12.900.464+0-9.742.432-69.082=3.088.950

EBE2012 = 13.265.738+0-10.178.482-71.808=3.015.448

EBE2013 = 14.737.821+0-11.295.178-73.376=3.369.267

∆EBE = EBE2013 – EBE2012 = 3.369.267-3.015.448= 353.819

Excedentul brut de exploatare reflectă capacitatea potențială de autofinanțare a investițiilor, de rambursare a datoriilor către bugetul statului și de remunerare a acționarilor. EBE înregistrează valori pozitive, aspect favorabil pentru societate. Se observă o tendință favorabilă de creștere.

Rezultatul din exploatare (RE)

RE = EBE + Alte venituri din exploatare – Alte cheltuieli de exploatare (ct. 652+ ct. 658) + Reluări asupra provizioanelor din exploatare – Cheltuieli cu amortizări și provizioane din exploatare

RE2011 = 3.088.950+73.756-39.160+0+0+0-579.595-0-0=2.543.951

RE2012 = 3.015.448+157.421-74.172+0+0+0-464.804-9.725-0=2.624.168

RE2013 = 3.369.267+180.787-68.234+0+0+0-361.330-256-0=3.120.234

∆RE = RE2013 – RE2012 = 3.120.234-2.624.168=496.066

Rezultatul (profitul) din exploatare reflecta mărimea absoluta a rentabilității activității de exploatare. Rezultatul din exploatare înregistrează valori pozitive, manifestându-se o tendință favorabilă de creștere.

Rezultatul curent (RC)

RC = RE + Venituri financiare – Cheltuieli financiare

RC2011 = 2.543.951+367.391-219.068=2.692.274

RC2012 = 2.624.168+294.538-149.338=2.769.368

RC2013 = 3.120.234+243.364-167.947=3.195.651

∆RC= RC2013 – RC2012 = 3.195.651-2.769.368=426.283

Rezultatul curent este determinat atât de rezultatul din exploatare cât și de rezultatul financiar. În perioada analizată, rezultatul curent înregistrează valori pozitive, manifestându-se o tendință favorabilă de creștere.

Rezultatul net al exercițiului (RN)

RN = RC + Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare – Impozitul pe profit

RN2011 = 2.692.274+0-0-406.734=2.285.540

RN2012 = 2.769.368+0-0-417.350=2.352.018

RN2013 = 3.195.651+0-0-492.521=2.703.130

∆RN = RN2013 – RN2012 = 2.703.130-2.352.018=351.112

Rezultatul net exprimă mărimea a rentabilității financiare, după deducerea din profitul brut a impozitului pe profit. În perioada analizată, rezultatul net înregistrează valori pozitive, manifestându-se o tendință favorabilă de creștere.

Tabelul nr. 4.8. Evoluția soldurilor intermediare de gestiune

Sursa: tabel realizat de autor pe baza informațiilor preluate din Bilanț și Contul de profit și pierdere pe anii 2011, 2012 și 2013 ale societății comerciale SC CONTED SA disponibile pe site-ul http://www.bvb.ro/ListedCompanies/SecurityDetail.aspx?s= CNTE&t=2, accesat în data de 24 aprilie 2014 și 29 iunie 2014.

Graficul nr. 4.17. Analiza soldurilor intermediare de gestiune

Sursa: grafic realizat de autor pe baza informațiilor preluate din Tabelul nr. 4.8.

Analiza capacității de autofinanțare

“Capacitatea de autofinanțare (CAF) reflectă potențialul financiar de creștere economică a firmei degajat de activitatea rentabilă a firmei, determinat la sfârșitul exercițiului și care este destinat să remunereze capitalurile proprii prin dividende și să finanțeze investițiile de expansiune.” Se poate determina prin două metode:

Metoda deductivă

CAF = venituri încasabile – cheltuieli plătibile

Tabelul nr. 4.9. Determinarea și evoluția capacității de autofinanțare – Metoda deductivă

Sursa: tabel realizat de autor pe baza informațiilor preluate din Bilanț și Contul de profit și pierdere pe anii 2011, 2012 și 2013 ale societății comerciale SC CONTED SA disponibile pe site-ul http://www.bvb.ro/ListedCompanies/SecurityDetail.aspx?s= CNTE&t=2, accesat în data de 24 aprilie 2014 și 29 iunie 2014.

Metoda adițională

CAF = rezultatul net + cheltuieli calculate – venituri calculate

Tabelul nr. 4.10. Determinarea și evoluția capacității de autofinanțare – Metoda adițională

Sursa: tabel realizat de autor pe baza informațiilor preluate din Bilanț și Contul de profit și pierdere pe anii 2011, 2012 și 2013 ale societății comerciale SC CONTED SA disponibile pe site-ul http://www.bvb.ro/ListedCompanies/SecurityDetail.aspx?s= CNTE&t=2, accesat în data de 24 aprilie 2014 și 29 iunie 2014.

Graficul nr. 4.18. Capacitatea de autofinantare

Sursa: grafic realizat de autor pe baza informațiilor preluate din Tabelul nr. 4.9. și Tabelul nr. 4.10.

Mărimea autofinanțării degajată de o întreprindere joacă un puternic rol de semnalizator al performanțelor întreprinderii. În perioada analizată CAF înregistrează valori constante cu tendință de creștere la 3.064.716 lei în 2013.

Avantaje CAF:

capacitatea de autofinanțare prezintă importanță deoarece constituie un mijloc sigur de finanțare, fiind o sursă independentă și stabilă mai ales în situații conjucturale legate de capacitatea de absorbție a capitalului pe piața financiară;

evidențiază autonomia întreprinderii, respectiv gradul de autonomie financiară

permite diminuarea îndatorării și implicit reducerea cheltuielilor financiare;

apără libertatea de acțiune a întreprinderii;

conferă întreprinderii un grad mare de libertate în alegerea investițiilor;

constituie un element esențial în atragerea de capitaluri împrumutate, asigură rambursarea capitalurilor împrumutate și acces rapid pe piața financiară.

Analiza ratelor de rentabilitate

Ratele rentabilității comerciale

Tabelul nr. 4.11. Determinarea și evoluția ratelor rentabilității comerciale

Sursa: tabel realizat de autor pe baza informațiilor preluate din Bilanț și Contul de profit și pierdere pe anii 2011, 2012 și 2013 ale societății comerciale SC CONTED SA disponibile pe site-ul http://www.bvb.ro/ListedCompanies/SecurityDetail.aspx?s= CNTE&t=2, accesat în data de 24 aprilie 2014 și 29 iunie 2014.

Graficul nr. 4.19. Ratele rentabilității comerciale

Sursa: grafic realizat de autor pe baza informațiilor preluate din Tabelul nr. 4.11.

Ratele rentabilității economice

Tabelul nr. 4.12. Determinarea și evoluția ratelor rentabilității economice

Sursa: tabel realizat de autor pe baza informațiilor preluate din Bilanț, Contul de profit și pierdere, Datele informative și Situatia activelor imobilizate, a amortizării activelor imobilizate și a ajustărilor pentru depreciere pe anii 2011, 2012 și 2013 ale societății comerciale SC CONTED SA disponibile pe site-ul http://www.bvb.ro/ListedCompanies /SecurityDetail.aspx?s=CNTE&t=2, accesat în data de 24 aprilie 2014 și 29 iunie 2014.

Graficul nr. 4.20. Ratele rentabilității economice

Sursa: grafic realizat de autor pe baza informațiilor preluate din Tabelul nr. 4.12.

Ratele de rentabilitate economice brute măsoară gradul societății de a-și reînoi capitalul investit. E bine ca rezultatul obținut să fie cât mai mare pentru a semnifica o perioada de reînoire a capitalului cât mai scurtă.

În cazul analizat, rezultatele obținute sunt favorabile, manifestandu-se o tendință de creștere, aspect economic pozitiv pentru societate.

Rata nominală a rentabilității economice nete trebuie să fie superioară ratei inflației, pentru ca societatea să-și poată recupera integral eforturile depuse pentru desfășurarea activității, menținându-și astfel activul său economic.

Rata rentabilității financiare (Rfin)

Rata rentabilității financiare nominale (Rfn) =

Rata rentabilității financiare reale (Rfr) = Rfn- Ri

Ri = Rata inflației

Tabelul nr. 4.13. Determinarea și evoluția ratelor rentabilității financiare

Sursa: tabel realizat de autor pe baza informațiilor preluate din Bilanț și Contul de profit și pierdere pe anii 2011, 2012 și 2013 ale societății comerciale SC CONTED SA disponibile pe site-ul http://www.bvb.ro/ListedCompanies/SecurityDetail.aspx?s= CNTE&t=2, accesat în data de 24 aprilie 2014 și 29 iunie 2014.

Graficul nr. 4.21. Ratele rentabilității financiare

Sursa: grafic realizat de autor pe baza informațiilor preluate din Tabelul nr. 4.13.

Rata rentabilității financiare măsoară capacitatea firmei de a realiza profit în urma utilizării capitalului propriu. Rentabilitatea financiară remunerează acționarii societății fie prin acordarea de dividende, fie prin majorarea rezervelor, care de fapt reprezintă o creștere a valorii intrinseci a acțiunilor societății.

S-a manifestat o tendință favorabilă de creștere a ratei rentabilitatii financiare de la o perioada la alta.

Rata rentabilității resurselor consumate și a veniturilor

Tabelul nr. 4.14. Determinarea și evoluția ratelor rentabilității resurselor consumate și a veniturilor

Sursa: tabel realizat de autor pe baza informațiilor preluate din Bilanț și Contul de profit și pierdere pe anii 2011, 2012 și 2013 ale societății comerciale SC CONTED SA disponibile pe site-ul http://www.bvb.ro/ListedCompanies/SecurityDetail.aspx?s= CNTE&t=2, accesat în data de 24 aprilie 2014 și 29 iunie 2014.

Graficul nr. 4.22. Ratele rentabilității resurselor consumate și a veniturilor

Sursa: grafic realizat de autor pe baza informațiilor preluate din Tabelul nr. 4.14.

În cazul întreprinderii analizate, rata rentabilității resurselor consumate înregistrează o tendință de creștere de la 16.62 % în 2012 la 17,47 % în 2013.

Rata rentabilității veniturilor înregistrează o evoluție ascendentă în perioada analizată atat în 2011, 2012 cât și în 2013, aspect pozitiv din punct de vedere economic.

Analiza ratelor de lichiditate

Tabelul nr. 4.15. Determinarea și evoluția ratelor de lichiditate

Sursa: tabel realizat de autor pe baza informațiilor preluate din Bilanț și Contul de profit și pierdere pe anii 2011, 2012 și 2013 ale societății comerciale SC CONTED SA disponibile pe site-ul http://www.bvb.ro/ListedCompanies/SecurityDetail.aspx?s= CNTE&t=2, accesat în data de 24 aprilie 2014 și 29 iunie 2014.

Graficul nr. 4.23. Ratele lichidității și solvabilității

Sursa: grafic realizat de autor pe baza informațiilor preluate din Tabelul nr. 4.15.

Rata lichidității generale compară ansamblul activelor circulante cu cel al datoriilor pe termen scurt. Această rată reflectă capacitatea sau incapacitatea societații de a-și achita datoriile scadente pe termen scurt numai din activele circulante deținute în patrimoniu. Cu cât această rată este mai mare decât 1 (supraunitară), cu atât societatea este mai protejată de o insuficiență de trezorerie, care ar putea fi cauzată de rambursarea datoriilor pe termen scurt la cererea creditorilor.

Această rată este supraunitară în ambele perioade, fiind un aspect favorabil pentru societate și reflectă capacitatea acesteia de a-și achita datoriile scadente pe termen scurt numai din activele circulante deținute în patrimoniu.

Rata lichidității reduse exprimă capacitatea firmei de a-și onora datoriile scadente pe termen scurt numai din creanțe și disponibilități bănesti. Teoria economico-financiară sugereaza ca o valoare optimă a acestei rate s-ar situa în intervalul [0,8; 1].

În cazul analizat, societatea înregistreaza valori mult peste nivelul recomandat cu tendință de scădere în anul 2013 față de anul 2011 cât și de anul 2012, aspect nefavorabil pentru societate.

Rata lichidității imediate reflectă capacitatea societății de a-și rambursa datoriile scadente pe termen scurt din disponibilitățile bănesti existente în conturile bancare și casă. Nivelul minim recomandat pentru această rată este de 0,3.

În cazul analizat, societatea înregistrează valori peste valoarea recomandată (0,3), manifestându-se o tendință de scădere, aspect nefavorabil pentru societate.

Analiza ratelor de îndatorare

Tabelul nr. 4.16. Determinarea și evoluția ratelor de îndatorare

Sursa: tabel realizat de autor pe baza informațiilor preluate din Bilanț și Contul de profit și pierdere pe anii 2011, 2012 și 2013 ale societății comerciale SC CONTED SA disponibile pe site-ul http://www.bvb.ro/ListedCompanies/SecurityDetail.aspx?s= CNTE&t=2, accesat în data de 24 aprilie 2014 și 29 iunie 2014.

Graficul nr. 4.24. Ratele de îndatorare

Sursa: grafic realizat de autor pe baza informațiilor preluate din Tabelul nr. 4.16.

Rata levierului compară mărimea datoriilor totale cu cea a capitalului propriu. Normele bancare impun o rata a levierului subunitară, pentru acordarea de credite cu garanție sigură.

Societatea analizată înregistreaza o rată a levierului subunitară, astfel că în general, societatea poate contracta fără probleme noi datorii.

Rata datoriilor financiare exprimă ponderea datoriilor financiare în totalul capitalurilor permanente. Măsoară gradul de îndatorare pe termen mediu și lung a societății. Normele bancare impun o valoare maximă de 0,5 pentru această rată.

Societatea analizată se încadrează în această limită, astfel că ar putea solicita un nou credit bancar pe termen mediu și lung.

Rata de rambursare a datoriilor financiare prin capacitatea de autofinanțare exprimă în număr de ani capacitatea unității de a-și rambursa datoriile pe termen lung contractate, pe baza capacității de autofinanțare. Normele bancare impun un maxim de 3 ani pentru rambursarea datoriilor pe seama capacității de autofinanțare.

Societatea analizată înregistrează valori mult sub limita maximă recomandată, ceea ce dovedește faptul că societatea poate să-și achite datoriile pe termen lung prin capacitatea de autofinanțare.

Rata de prelevare a cheltuielilor financiare este reprezentată, în special, de comisioane și dobânzi. Limita maximă stabilită de normele bancare pentru acest indicator este de 0,6. Societatea analizată înregistrează valori situate sub limita recomandată de către sistemul bancar, deci poate achita fără probleme cheltuielile financiare din excedentul brut din exploatare.

Analiza ratelor cinetice (de gestiune)

Tabelul nr. 4.17. Determinarea și evoluția ratelor cinetice

Sursa: tabel realizat de autor pe baza informațiilor preluate din Bilanț, Contul de profit și pierdere, Datele informative și Situatia activelor imobilizate, a amortizării activelor imobilizate și a ajustărilor pentru depreciere pe anii 2011, 2012 și 2013 ale societății comerciale SC CONTED SA disponibile pe site-ul http://www.bvb.ro/ListedCompanies /SecurityDetail.aspx?s=CNTE&t=2, accesat în data de 24 aprilie 2014 și 29 iunie 2014.

Graficul nr. 4.25. Ratele cinetice (de gestiune)

Sursa: grafic realizat de autor pe baza informațiilor preluate din Tabelul nr. 4.17.

Durata de rotație a stocurilor arată numărul de zile cuprinse între momentul achiziției mărfurilor de la furnizori și momentul livrării lor către clienți sau distribuției pe piață. În cazul societăților care desfășoară comerț, durata de rotație a stocurilor e recomandată să fie sub 30 zile.

În cazul analizat, durata de rotatie a stocurilor este situată peste media de 30 de zile, aspect nefavorabil pentru societate.

Durata de încasare a creanțelor arată numărul de zile necesar pentru încasarea creanțelor de la terți. Se dorește ca acestă durată să fie mai mică de 30 de zile.

Societatea înregistreza o durată de încasare a creanțelor peste limita recomandată, având o tendință nefavorabilă de creștere.

Durata de achitare a furnizorilor exprimă numarul de zile în care se face plata furnizorilor. Societatea dorește ca această durată să fie cât mai mare, însa nu ar bine să se depășească 30 zile.

În perioada analizată, durata de plată a furnizorilor este mai mică decat durata de încasare a clienților, aspect economic nefavorabil pentru societate, deoarece încasarea creanțelor se face mai lent decât plata furnizorilor.

Concluzii și recomandări

Concluzii

În urma realizării studiului de caz la societatea comercială SC CONTED SA am constatat unele aspecte favorabile pentru societate, numite și puncte tari, dar și unele aspecte nefavorabile pentru societate, numite și puncte slabe.

Cele mai importante dintre acestea sunt:

Atât în anul 2011, cât și în următorii doi ani analizați, 2012 și 2013, situația netă este pozitivă, ceea ce reflectă buna gestiune financiară a societății comerciale SC CONTED SA, creșterea valorii patrimoniale a societății și rezultatul profitului obținut de societate din activitatea ei, ca urmare a unei gestiuni economice sănătoase. Se manifestă o tendință de creștere de la 10.353.981 în anul 2011 la 11.524.203 în anul 2013 reprezentând un aspect economic favorabil pentru societate.

În ambii ani de analiză, fondul de rulment este pozitiv, ceea ce reflectă realizarea echilibrului financiar pe termen lung, adică societatea dispune de o marjă de securitate care o protejează de potențialele evenimente neprevăzute. Se manifestă o tendință de creștere de la 6.838.949 în anul 2011 la 7.743.567 în anul 2013, aspect economic favorabil pentru societate.

În perioada analizată, valoarea adăugată înregistrează valori pozitive, fiind un aspect benefic pentru societate deoarece a crescut valoarea realizată de societate, rezultată din utilizarea factorilor de producție peste valoarea bunurilor și serviciilor cumpărate de societate de la terți. Valoarea adăugată reprezintă sursa de acumulări bănești din care se vor plăti datoriile către stat, bănci, diverși creditori, către salariați, acționari și pe cât posibil se va repartiza o anumită sumă pentru autofinanțare. Se manifestă o tendinț favorabilă de creștere de la 12.900.464 în anul 2011 la 14.737.821 în anul 2013.

Capacitatea de autofinanțare reprezintă potențialul financiar de creștere economică a societații comerciale, sursa interna de finanțare, generată de activitatea comercială a unității după deducerea tuturor cheltuielilor plătibile la o anumită scadență. Ea este un surplus financiar degajat de activitatea rentabilă a întreprinderii. În perioada analizata, firma are o capacitate de autofinanțare pozitivă, înregistrandu-se o tendință favorabilă de creștere de la 2.865.135 în anul 2011 la 3.064.716 lei în anul 2013.

În perioada analizată, ratele de echilibru: rata de finanțare a activelor fixe cât și rata de finanțare a nevoii de fond de rulment sunt pozitive și supraunitare, ceea ce arată că societatea comercială SC CONTED SA se află în echilibru financiar pe termen lung.

Ratele de îndatorare, pentru anii 2011-2013, sunt subunitare, reprezentând un aspect economic favorabil pentru societate, deoarece, în general, societatea poate contracta, fără probleme, noi datorii, poate solicita un nou credit bancar, fără probleme, pe termen mediu și lung, societatea poate să-și achite datoriile pe termen lung prin capacitatea de autofinanțare și poate achita, fără probleme, cheltuielile financiare din excedentul brut de exploatare.

Ratele de rentabilitate economice brute măsoară gradul societății de a-și reînoi capitalul investit. E bine ca rezultatul obținut să fie cât mai mare pentru a semnifica o perioadă de reînnoire a capitalului cât mai scurtă. Rezultatele obținute în perioada analizată sunt favorabile, manifestându-se o tendință de creștere, aspect economic pozitiv pentru societate.

Nevoia de fond de rulment este pozitivă în ambele perioade, fiind un aspect nefavorabil pentru societate deoarece reprezintă un dezechilibru financiar pe termen scurt. Se manifestă o tendință de creștere de la 2.469.265 în anul 2011 la 3.848.573 în anul 2013, aspect economic nefavorabil pentru societatea comercială SC CONTED SA.

În perioada analizată, trezoreria netă, deși înregistrează valori pozitive, manifestă o tendință nefavorabilă de scădere de la 4.369.684 în anul 2011 la 3.894.994 în anul 2013, aspect economic nefavorabil pentru societate.

Marja comercială reprezintă surplusul pe care îl câștigă agentul economic din vânzarea mărfurilor, după ce a intrat și el în posesia lor, prin cumpărarea de la furnizor. În ambele perioade analizate, marja comercială este pozitivă, fiind un aspect nefavorabil pentru societate. Se manifestă o tendință de scădere a marjei comerciale de la 3.854 în anul 2011 la 959 în anul 2013.

Excedentul brut de exploatare reflectă capacitatea potențială de autofinanțare a investițiilor, de rambursare a datoriilor către bugetul statului și de remunerare a acționarilor. Excedentul brut de exploatare înregistrează valori pozitive, aspect favorabil pentru societate, dar se observă o tendință nefavorabilă de scădere.

Durata de rotație a stocurilor arată numărul de zile cuprinse între momentul achiziției mărfurilor de la furnizori și momentul livrării lor către clienți sau distribuției pe piață. În cazul societăților care desfășoară comerț, durata de rotație a stocurilor e recomandată să fie sub 30 zile. În cazul analizat, durata de rotație a stocurilor este situată peste media de 30 de zile și prezintă o tendință nefavorabilă de creștere de la 36,57 de zile în anul 2011 la 39,55 de zile în anul 2013. Această tendintă nefavorabilă de creștere se înregistrează și în cazul duratei de încasare a creanțelor. Durata de încasare a creanțelor este mai mare decât durata de plată a furnizorilor, aspect economic nefavorabil pentru societate deoarece încasarea creanțelor se face mai lent decât plata furnizorilor.

Recomandări

Societatea comercială SC CONTED SA are o situație financiară bună, a înregistrat un profit în anul 2013 de 2.703.130. Din punct de vedere bancar, societatea este solvabilă, iar bancherul poate avea încredere în societate.

Este recomandat însă a se revizui nevoia de fond de rulment, trezoreria netă, marja comercială, excedentul brut de expoaltare, rata lichidității reduse și imediate, duratele de rotație a stocurilor, de încasare a creanțelor și de achitare a furnizorilor și rata riscului de exploatare.

Societatea trebuie să își revizuiască rata lichidității reduse și să se încadreze în nivelul recomandat situat în intervalul [0,8; 1] prin capacitatea firmei de a-și onora datoriile scadente pe termen scurt numai din creanțe și disponibilități bănesti.

De asemenea, societatea trebuie să își revizuiască rata lichidității imediate și să se încadreze în nivelul recomandat de 0,3 prin acoperirea datoriile scadente pe termen scurt din disponibilitățile bănești.

Societatea comercială SC CONTED SA ar trebui să își revizuiască contractele cu clienții, astfel ca durata de încasare a creanțelor să nu depășească valoarea recomandată de 30 de zile. Ar fi de preferat ca durata de achiare a furnizorilor să fie mai lentă decât durata de încasare a creanțelor, putând astfel să-și achite furnizorii din încasarea creanțelor.

Concluzii generale

Obținerea performanței reprezintă un obiectiv prioritar al oricărei întreprinderi, iar informațiile referitoare la performanță prezintă interes pentru o gamă diversificată de utilizatori ai informațiilor financiare.

Activitatea de diagnosticare a stării de performanță financiară a întreprinderii la încheierea exercițiului o reprezintă analiza financiară. Ea își propune să stabilească punctele tari și punctele slabe ale gestiunii financiare, în vederea fundamentării unei noi strategii de menținere și de dezvoltare, într-un mediu concurențial.

Sursa de date pentru analiza financiară o constituie documentele contabile de sinteză: bilanțul, contul de rezultate și anexa la bilanț.

Ratele sunt utilizate în mod curent în analiza financiară pentru că evoluția valorii lor semnifică o modificare a situației economice și financiare a întreprinderii analizate, interpretarea lor trebuind făcută totuși cu prudență, urmărind ca variabilele (numărător și numitor) puse în relație să nu fie direct corelate.

Ratele permit analistului financiar punerea unor probleme, dar ele nu aduc întotdeauna răspunsuri la problemele respective.

Pentru exemplificarea exactă a activității de diagnosticare a stării de performanță financiară, am realizat un studiu de caz la societatea comercială SC CONTED SA, unde am utilizat metoda analizei financiare prin sistem de rate. Am avut în vedere determinarea, evoluția și interpretarea ratelor utilizate în analiza financiară la această societate comercială.

În urma realizării studiului de caz la societatea comercială SC CONTED SA am constatat că majoritatea ratelor calculate se regăsesc în intervalul recomandat, fiind un aspect favorabil pentru societate.

Bibliografie

Bazet Jean-Luc, Faucher Pascal, Analyse financière, Editura Nathan, Paris, 2010;

Bellalah Mondher, Gestion Financière, Diagnostic, évaluation, choix des projets et des investissements, 2e édition avec exercices corrigés, Ed. Economica, Paris;

Bistriceanu D. Gheorghe, Adochiței Mihai N., Negrea Emil, Finanțele agenților economice, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1995;

Charles-Henri d’Arcimoles, Saulquin Jean-Yves, Gestion financière de l’entreprise, Librairie Vuibert, Paris, 2012 ;

Chirilă Emil, Finanțele întreprinderilor, Editura Universitatea din Oradea, Oradea, 2001;

Chirilă Emil, Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Universitatea din Oradea, Oradea, 2011;

Chirilă Emil, Suport de curs în format electronic, Gestiunea financiară a întreprinderii, Oradea, 2013;

Cohen Elie, Analyse Financière, 6e édition, Ed. Economica, Paris, 2006;

Colasse Bernard, L’analyse financière de l’entreprises, Quatrième édition, Editions La Découverte, Paris, 2003 ;

Colle David, Rapport Anteios 2009 – Un monde d’entreprises, Editura Presses Universitaires de France, Paris, 2008 ;

Demetrescu C.G., Istoria contabilității, Editura Științifică, București, 1972;

Eros-Stark Lorant, Pantea Ioan Marius, Analiza situației financiare a firmei – Elemente teoretice. Studiu de caz, Editura Economică, București, 2001;

Eros-Stark Lorant, Pantea Ioan Marius, Analiza situațiilor financiare. Studiu de caz, Editura Marineasa, Timișoara, 1999;

http://biblioteca.regielive.ro/proiecte/finante/sistemul-de-rate-utilizat-in-analiza-economico-financiara-la-nivelul-intreprinderii-200766.html consultat la data de 24 aprilie 2014 și 25 iunie 2014;

http://www.ase.ro consultat la data de 20 aprilie 2014 și 20 iunie 2014;

http://www.bvb.ro/ListedCompanies/SecurityDetail.aspx?s=CNTE&t=2 consultat la data de 24 aprilie 2014 și 29 iunie 2014;

http://www.conted.ro consultat la data de 24 aprilie 2014 și 29 iunie 2014;

http://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=8&ved=0CEsQFjAH&url=http%3A%2F%2Fwww.rau.ro%2Fmycourses%2FZI%2Frcfbii-ai%2FAnul%25202%2520Semestrul%25201%2FFinantele%2520Firmei%2FTEMA%25204.ppt&ei=fPGrU-D-H8av7Aao7IC4DA&usg=AFQjCNGnrMrRM3h-owLjpnHH4NpXEN1utw consultat la data de 24 aprilie 2014 și 29 iunie 2014;

http://www.scrigroup.com/afaceri/economie/Analiza-pozitiei-financiare-cu12542.php#_ftnref1 consultat la data de 24 aprilie 2014 și 29 iunie 2014;

http://www.scritub.com/economie/Analiza-ratelor-de-rentabilita2031331817.php consultat la data de 24 aprilie 2014 și 29 iunie 2014;

Iacobescu Spiridon, Sorescu Alexandru, Contabilitatea comercială generală, Volumul II, Editura Științifică, București, 1923;

Lezeu Dorina Nicoleta, Analiza situațiilor financiare ale întreprinderii, Editura Economică, București, 2004;

Niculescu Maria, Diagnostic economic, Editura Economică, Bucuresti, 2003;

Popa Dorina, Analiză economico-financiară, Editura Universitatea din Oradea, Oradea, 2010;

Valceanu Gheorghe, Robu Vasile, Georgescu N., Analiza economico-financiară, Editura Economică, Bucuresti, 2005;

Vernimmen Pierre, Quiry Pascal, Le Fur Yann, Finance d’entreprise, 12e édition, Editions Dalloz, Paris, 2014;

Vintilă Georgeta, Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1999;

Voina D., Contabilitatea generală, Brașov, 1947.

Anexe

Anexa 1. F10 – Bilanț la data de 31.12.2012;

Anexa 2. F20 – Contul de profit și pierdere la data de 31.12.2012;

Anexa 3. F30 – Date informative la data de 31.12.2012;

Anexa 4. F40 – Situația activelor imobilizate la data de 31.12.2012;

Anexa 5. F10 – Situația activelor, datoriilor și capitalurilor proprii la data de 31.12.2013;

Anexa 6. F20 – Situația veniturilor și cheltuielilor la data de 31.12.2013;

Anexa 7. F30 – Date informative la data de 31.12.2013;

Anexa 8. F40 – Situația activelor imobilizate la data de 31.12.2013.

Bibliografie

Bazet Jean-Luc, Faucher Pascal, Analyse financière, Editura Nathan, Paris, 2010;

Bellalah Mondher, Gestion Financière, Diagnostic, évaluation, choix des projets et des investissements, 2e édition avec exercices corrigés, Ed. Economica, Paris;

Bistriceanu D. Gheorghe, Adochiței Mihai N., Negrea Emil, Finanțele agenților economice, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1995;

Charles-Henri d’Arcimoles, Saulquin Jean-Yves, Gestion financière de l’entreprise, Librairie Vuibert, Paris, 2012 ;

Chirilă Emil, Finanțele întreprinderilor, Editura Universitatea din Oradea, Oradea, 2001;

Chirilă Emil, Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Universitatea din Oradea, Oradea, 2011;

Chirilă Emil, Suport de curs în format electronic, Gestiunea financiară a întreprinderii, Oradea, 2013;

Cohen Elie, Analyse Financière, 6e édition, Ed. Economica, Paris, 2006;

Colasse Bernard, L’analyse financière de l’entreprises, Quatrième édition, Editions La Découverte, Paris, 2003 ;

Colle David, Rapport Anteios 2009 – Un monde d’entreprises, Editura Presses Universitaires de France, Paris, 2008 ;

Demetrescu C.G., Istoria contabilității, Editura Științifică, București, 1972;

Eros-Stark Lorant, Pantea Ioan Marius, Analiza situației financiare a firmei – Elemente teoretice. Studiu de caz, Editura Economică, București, 2001;

Eros-Stark Lorant, Pantea Ioan Marius, Analiza situațiilor financiare. Studiu de caz, Editura Marineasa, Timișoara, 1999;

http://biblioteca.regielive.ro/proiecte/finante/sistemul-de-rate-utilizat-in-analiza-economico-financiara-la-nivelul-intreprinderii-200766.html consultat la data de 24 aprilie 2014 și 25 iunie 2014;

http://www.ase.ro consultat la data de 20 aprilie 2014 și 20 iunie 2014;

http://www.bvb.ro/ListedCompanies/SecurityDetail.aspx?s=CNTE&t=2 consultat la data de 24 aprilie 2014 și 29 iunie 2014;

http://www.conted.ro consultat la data de 24 aprilie 2014 și 29 iunie 2014;

http://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=8&ved=0CEsQFjAH&url=http%3A%2F%2Fwww.rau.ro%2Fmycourses%2FZI%2Frcfbii-ai%2FAnul%25202%2520Semestrul%25201%2FFinantele%2520Firmei%2FTEMA%25204.ppt&ei=fPGrU-D-H8av7Aao7IC4DA&usg=AFQjCNGnrMrRM3h-owLjpnHH4NpXEN1utw consultat la data de 24 aprilie 2014 și 29 iunie 2014;

http://www.scrigroup.com/afaceri/economie/Analiza-pozitiei-financiare-cu12542.php#_ftnref1 consultat la data de 24 aprilie 2014 și 29 iunie 2014;

http://www.scritub.com/economie/Analiza-ratelor-de-rentabilita2031331817.php consultat la data de 24 aprilie 2014 și 29 iunie 2014;

Iacobescu Spiridon, Sorescu Alexandru, Contabilitatea comercială generală, Volumul II, Editura Științifică, București, 1923;

Lezeu Dorina Nicoleta, Analiza situațiilor financiare ale întreprinderii, Editura Economică, București, 2004;

Niculescu Maria, Diagnostic economic, Editura Economică, Bucuresti, 2003;

Popa Dorina, Analiză economico-financiară, Editura Universitatea din Oradea, Oradea, 2010;

Valceanu Gheorghe, Robu Vasile, Georgescu N., Analiza economico-financiară, Editura Economică, Bucuresti, 2005;

Vernimmen Pierre, Quiry Pascal, Le Fur Yann, Finance d’entreprise, 12e édition, Editions Dalloz, Paris, 2014;

Vintilă Georgeta, Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1999;

Voina D., Contabilitatea generală, Brașov, 1947.