. Analiza Financiara pe Baza Ratelor de Rentabilitate (s.c. Xyz S.a., Bucuresti)

CAPITOLUL 1

PREZENTAREA GENERALA A SUCURSALEI “PETROBRAZI” DIN CADRUL ”PETROM” S.A. BUCURESTI- MEMBRU GRUP OMV

1.1. CARACTERIZAREA SUCURSALEI PETROBRAZI DIN PUNCT DE VEDERE ISTORIC SI ORGANIZATORIC

Sucursala Petrobrazi a fost intemeiata ca o unitate de productie independenta. Actuala sucursala este orientata spre satisfacerea clientului si este de asemenea un jucator important pe piata romaneasca, europeana si internationala.

Obiectivele sucursalei constau in satisfacerea cerintelor pietei, flexibilitate, reducerea pierderilor, imbunatatirea protectiei mediului, consolidarea unui parteneriat in cadrul comunitatii locale.

Sucursala Petrobrazi este amplasata in apropierea orasului PLOIESTI pe platforma industriala de sud-vest, ocupand o suprafata de peste 440 de hectare. Prima capacitate de productie de pe teritoriul actualei societati, Rafinaria Brazi, a fost infiintata in 1934, de catre Societatea Anonima Romana, Creditul Minier, continuandu-se, astfel, traditia prelucrarii titeiului din zona, care dateaza de la jumatatea secolului al XIX-lea.

Rafinaria, avand o capacitate initiala de prelucrare de 300.000 tone titei/an, a fost dotata cu instalatii de distilare atmosferica, cracare termica si rafinare a produselor albe, iar in timpul razboiului si-a marit capacitatea la 450.000 tone/an si s-a realizat o instalatie de polimerizare a fractiei C3-C4 in scopul prepararii benzinei de aviatie.

Din 1959 a inceput procesul de dezvoltare, modernizare si reprofilare a rafinariei prin realizarea si punerea in functiune in perioada 1961-1963 a primului modul de mare capacitate de distilare atmosferica si in vid, precum si a primului complex de reformare catalitica din Romania, in scopul valorificarii titeiului indigen.

Intre 1966-1970 s-au realizat noi capacitati de prelucrare secundara, menite sa conduca la cresterea eficientei, cum sunt : cracarea catalitica, izomerizarea xilenilor si separarea paraxilenului, cocsarea, solventarea motorinei.

In anul 1962, pe aceeasi platforma, dar in cadrul altei unitati industriale, Combinatul Petrochimic Brazi, si-a inceput constructia primelor instalatii petrochimice din tara, piroliza si polietilena de mica densitate, capacitati care au fost puse in functiune in 1964-1965 si carora li s-au adaugat si alte instalatii pentru producerea de oxid de etilena, fenol-acetona, dimetiltereftalat, destinate sa prelucreze produsele de piroliza, hidrocarburile aromate si gazele de chimizare din rafinarie.In anul 1971 cele doua unitati s-au unificat sub denumirea de Grupul Industrial Ploiesti, devenit in 1973 –Combinatul Petrochimic Brazi.

Dupa 1971 s-au dezvoltat capacitatile de dimetiltereftalat, fenol-acetona si polietilena de mica densitate si s-au construit instalatii de capacitati mai mici in scopul valorificarii unor materii prime de pe platforma pentru obtinerea de alchilfenol, etanolamine, clorura de colina, ortosecundar butil fenol, paracumil fenol.

In anul 1978 a inceput fabricatia de cauciuc izoprenic, iar in 1984 de cauciuc polibutadienic, prin valorificarea izoprenului, respectiv butadienei separate din fractia C4 -C5 de piroliza. Aceasta fabricatie a fost completata cu o instalatie de rasini de hidrocarburi din fractia de piperilene, actualmente aflata in conservare.

In 1988-1989 a fost pus in functiune un nou flux de prelucrare, cu o capacitate de peste 3.5 mil. tone/an a titeiului sulfuros din import, cuprinzand instalatii de hidrofinare, reformare catalitica si separare a hidrocarburilor aromate.

In paralel cu realizarea instalatiilor de baza s-au dezvoltat toate sectoarele ajutatoare necesare functionarii unitatii: depozite de materii prime si produse finite, statii de pompare a produselor in vederea expedierii lor prin conducte si cisterne de cale ferata, ateliere de intretinere, reparatii si confectionare a pieselor de schimb si utilajelor, sisteme de protectie a mediului, laboratoare de control al calitatii produselor si de cercetare, un modern centru de calcul.

In aprilie 1991 Combinatul Petrochimic Brazi a devenit societate comerciala pe actiuni, sub denumirea Petrobrazi, pe baza Legii nr. 15/1990, functionand sub aceasta forma pana la 31.10.1997 cand a fuzionat cu S.N.P.”Petrom” S.A. Bucuresti, intreprinderea devenind sucursala a acestei societati, stabilita prin Ordonanta Guvernamentala nr. 49/1997, fiind fara personalitate juridica.

Sucursala Petrobrazi face parte acum din PETROM S.A.care a devenit astfel cea mai mare companie romaneasca de petrol si gaze, cu activitati in sectoarele Explorare si Productie, Rafinare si Produse Petrochimice, precum si Comercializare.Petrom are acum rezerve de petrol si gaze estimate la 1 miliard barili echivalent petrol, o capacitate de rafinare de 8 milioane tone si 600 statii de distributie carburanti.

La 14.12.2004, OMV, grupul petrolier lider din Europa Centrala a finalizat achizitia a 51% din cea mai mare companie romaneasca, Petrom S.A. – Membru grup OMV este cea mai mare companie industriala listata la bursa din Austria.Ca grup petrolier lider in Europa Centrala si de Est, OMV este prezenta in 13 ari din aceasta regiune, cu operatiuni de Rafinare si Marketing (R&M) OMV si-a stabilit ca obiectiv dublarea cotei de piata din anul 20% in anul 2008. In divizia de Explorare si Productie (E&P) OMV activeaza in 17 tari de pe cinci continente. Ca parte din structura de majorare a capitalului social al Petrom, participarea OMV se ridica la 51%. Astfel, OMV detine acum 51% din actiunile Petrom, Guvernul Romaniei 40,47%, BERD 2,03%, iar 6,23% apartin actionarilor minoritari si sunt liber tranzactionabile la bursa.1

Spre deosebire de multe alte societati sau companii de stat din Romania, care au ajuns in pragul colapsului in procesul de tranzitie spre o economie de piata, Petrobrazi a supravietuit, ba chiar s-a servit ca de un atuu de aceste evenimente, reactionand printr-o permanenta adaptare la schimbarile mediului extern.

Aflata intr-un proces de optimizare continua a “know-how”-ului de care dispune, dublat de o crestere a flexibilitatii functie de oportunitatile sau amenintarile mediului macroeconomic extern, Petrobrazi a atins astazi un nivel de performanta care o situeaza in elita partenerilor de afaceri din industria petroliera.

Din punct de vedere al structurii organizatorice, organul de conducere al societatii este PETROM SA –Membru OMV Grup, organ care decide asupra activitatii acesteia si asigura politica economica si comerciala. Activitatea la Sucursala “Petrobrazi” se desfasoara in mai multe compartimente numite departamente si divizii.

Preluarea de catre OMV a Petrom-ului a adus foarte multe modificari organigramei sucursalei, actiune care nu s-a definitivat inca de aceea prezentarea departamentelor se va face dupa organigrama actualizata in anul 2005.

Departamentul Management desfasoara urmatoarele activitati:

– Activitatea de management- legislatie- privatizare are ca obiective organizarea conducerii, a productiei si a muncii in conditiile economiei de piata. Acest compartiment elaboreaza pe baza legislatiei republicane propiile acte normative ale societatii.

– Activitatea de personal, perfectionare, salarizare, presupune indeplinirea sarcinilor ce revin societatii privind asigurarea, incadrarea si folosirea judicioasa a fortei de munca, formarea si perfectionarea profesionala a acesteia, aplicarea corecta a sistemului de salarizare.

– Activitatea administrativa presupune realizarea sarcinilor ce revin sucursalei “Petrobrazi” privind pastrarea documentelor secrete si organizarea arhivei; buna desfasurare a activitatii de multiplicare a lucrarilor; intretinerea imobilelor din administrarea sa si paza generala.

– Activitatea juridica reprezinta interesele societatii in fata instantelor judecatoresti; participa la incheierea contractelor economice; asigura respectarea stricta a legislatiei de catre toate compartimentele si la toate nivelele.

Divizia Marketing, presupune desfasurarea urmatoarele activitati:

– Activitatea de aprovizionare, asigura baza tehnico-materiala de materii prime, materiale, combustibili, piese de schimb, ambalaje pentru activitatea de productie, precum si gospodarirea bazei tehnico-materiale a societatii.

– Activitatea de desfacere asigura realizarea sarcinilor ce-i revin societatii, pentru expedierea la termen si in conditiile impuse de contractele economice incheiate.

Divizia Rafinare cuprinde sectoarele de planificare si productie pentru instalatiile prezente din societate care au ca scop cresterea gradului de utilizare la capacitate maxima, reducerea consumului intern de combustibili, calitatea combustibililor produsi conform normelor UE , incadrarea indicilor de cost Solomon in Quatrila a 2-a sau a 3-a.

Departamentul Tehnic raspunde de realizarea lucrarilor de intretinere si reparatii, a controlului asupra starii tehnice a instalatiilor tehnologice si a utilajelor.

Divizia Financiara cuprinde activitatile de asigurarea mijloacelor financiare necesare desfasurarii normale a productiei in intreprindere, studierea utilizarii lor eficiente si profitabile, inregistrarea cheltuielilor facute, semnalarea fenomenelor care influenteaza negativ cresterea profitului, reducerea pretului de cost.

Organizarea activitatii financiar contabile se sprijina pe doua sectoare principale:

– activitatea financiara – cu atributii de previziune, mai ales in privinta asigurarii de fonduri de control privitor la modul de respectare a disciplinei financiare, inclusiv a celei de relatie cu bancile, furnizorii si beneficiarii, precum si atributii operative de stabilire a drepturilor salariale, operatiuni de incasari si plati, urmarirea si incasarea debitelor.

– activitatea contabila – cu atributii de control postoperativ si control ierarhic operativ curent de evidenta, analiza activitatii economice, in general a pretului de cost, de asigurare a inventarelor care sa reflecte situatia mijloacelor si resurselor, intocmirea arhivelor contabile.

Pentru o imagine de ansamblu a societatii, celelalte compartimente, care compun structura organizatorica, sunt prezentate in organigrama unitatii economice.(Anexa nr. 1)

1.2. OBIECTUL DE ACTIVITATE

Sucursala “Petrobrazi” este o unitate omogena care isi concentreaza eforturile asupra prelucrarii titeiului si a chimizarii unor fractiuni petroliere, formulandu-si misiuni in dezvoltarea celor mai moderne produse petrochimice; destinate pietelor interne si externe.

In prezent sucursala este principalul furnizor de produse petrochimice pentru piata interna cat si pe piata externa, unde exporta produse petroliere si petrochimice, precum si operatiuni de processing, fabricarea de piese de schimb, efectuarea de lucrari de reparatii si revizii, prestare de servicii in domeniul utilitatilor importand in acelasi timp titei, materiale, echipamente si catalizatori specifici activitatii sale.

Datorita produselor de nivel calitativ mondial pe care le ofera, posibilitatile tehnice de care dispune si nu in ultimul rand flexibilitatii manifestate in relatiile cu partenerii de afaceri, sucursala Petrobrazi si-a castigat un bun renume in Romania si in strainatate. Societatea are in derulare relatii comerciale cu peste 200 de firme partenere din tara, cat si cu companii straine din circa 60 de tari din Europa, S.U.A.,Asia si Africa. Compania PETROM din care face parte sucursala Petrobrazi a obtinut in primul an dupa privatizare un profit net de 1,406 miliarde lei (389 milioane euro), de peste sase ori mai mare decat nivelul raportat in perioada similara din anul precedent . Cifra de afaceri a companiei s-a ridicat, in perioada mentionata , la 7,8 miliarde de lei (2,17 miliarde de euro), suma care reprezinta o crestere cu 22%. Pentru 2006, PETROM a estimat o cifra de afaceri de 10,97 miliarde de lei (circa 3,07 milzi” este o unitate omogena care isi concentreaza eforturile asupra prelucrarii titeiului si a chimizarii unor fractiuni petroliere, formulandu-si misiuni in dezvoltarea celor mai moderne produse petrochimice; destinate pietelor interne si externe.

In prezent sucursala este principalul furnizor de produse petrochimice pentru piata interna cat si pe piata externa, unde exporta produse petroliere si petrochimice, precum si operatiuni de processing, fabricarea de piese de schimb, efectuarea de lucrari de reparatii si revizii, prestare de servicii in domeniul utilitatilor importand in acelasi timp titei, materiale, echipamente si catalizatori specifici activitatii sale.

Datorita produselor de nivel calitativ mondial pe care le ofera, posibilitatile tehnice de care dispune si nu in ultimul rand flexibilitatii manifestate in relatiile cu partenerii de afaceri, sucursala Petrobrazi si-a castigat un bun renume in Romania si in strainatate. Societatea are in derulare relatii comerciale cu peste 200 de firme partenere din tara, cat si cu companii straine din circa 60 de tari din Europa, S.U.A.,Asia si Africa. Compania PETROM din care face parte sucursala Petrobrazi a obtinut in primul an dupa privatizare un profit net de 1,406 miliarde lei (389 milioane euro), de peste sase ori mai mare decat nivelul raportat in perioada similara din anul precedent . Cifra de afaceri a companiei s-a ridicat, in perioada mentionata , la 7,8 miliarde de lei (2,17 miliarde de euro), suma care reprezinta o crestere cu 22%. Pentru 2006, PETROM a estimat o cifra de afaceri de 10,97 miliarde de lei (circa 3,07 miliarde de euro) si un profit net de 1,97 miliarde de lei (circa 552 milioane de euro0. Indicatorii pentru 2006 au fost calculati in euro la cursul de schimb estimat de Comisia Nationala de Prognoza, 3,57 lei. Investitiile totale ale grupului PETROM vor totaliza in anul 2006 2,334 miliarde de lei, cu circa 50% din suma totala investita in sectorul de explorare si productie, in special in modernizarea si rationalizarea productiei si a facilitatilor de suprafata. Proiecte de eficientizare a productiei si implementarea noilor tehnologi, forarea de noi sonde de productie, dezvoltarea zacamintelor din Kazakhstan si depozite subterane.

Cu noul capital, Petrom are toate premisele necesare unei cresteri calitative. In urmatorii ani sunt planificate investitii de pana la 400 milioane Euro in Petrom .Aceasta

crestere a investitiilor va facilita o recunoastere rapida a potentialului Petrom, ceea ce va oferi companiei ocazia de a deveni un nod central pentru Explorare si Productie, precum si pentru Rafinare si Marketing in intreaga regiune.

In sectorul de explorare si extractie prioritatile strategice sunt folosirea de noi tehnologii in explorare si in cresterea productivitatii.Acestea include modernizarea si automatizarea echipamentelor si a retelei de conducte. In sectorul de rafinare si comercializare accentul se va pune pe modernizarea instalatiilor si echipamentelor in conformitate cu viitoarele standarde ale UE, precum si pe introducerea de procese moderne de productie automata in rafinarii.In plus se va investi pentru cresterea eficientei activitatii de comercializare.

Sucursala Petrobrazi produce si ofera la export 42 de produse de rafinarie: carburanti, combustibili, gaze lichefiate, hidrocarburi aromate, cocs de petrol, precum si 62 de produse petrochimice, printre care: polietilena, anhidrida ftalica si maleica, fenol acetona, etc.

Prin constructia de instalatii moderne, dezvoltarea, modernizarea si retehnologizarea instalatiilor existente, conducerea societatii, alaturi de angajatii sai ~ 5000, dintre care 17% sunt absolventi ai institutelor de invatamant superior, intentioneaza sa realizeze o integrare mai accentuata a productiei, o mai buna prelucrare si valorificare a titeiului, modernizarea tehnologiilor si largirea gamei sortimentale, dezvoltarea relatiilor comerciale.

Sectorul de rafinarie poate prelucra 5 mil. tone titei/an provenit fie din productia interna, fie din import, si are un indice de complexitate Nelson 11,4 comparabil cu cel al rafinariilor din Europa de Vest si S.U.A. unde se regasesc urmatoarele procese: distilarea atmosferica si in vid a titeiului, cuplata cu desalinarea electrica, hidrotatarea catalitica a benzinelor, petrolului si motorinelor, reformarea catalitica a benzinelor, cracarea catalitica a distilatelor medii si grele, izomerizarea catalitica a hidrocarburilor C5-C6 si a m-xilenului la p-xilenului, separarea p-xilenului pe site moleculare PAREX, sinteza catalitica a PARADEB-ului din etil benzene, fabricarea de cocs de petrol, fabricarea acizilor naftenici.

Sectorul de petrochimie a fost conceput astfel incat sa utilizeze ca materii prime in principal, produse provenite din rafinarie, fara a exclude insa utilizarea materiilor prime

provenite din surse externe, incluzand urmatoarele procese: fabricarea de anhidrida ftalica si maleica, fabricarea de fenol si acetone, de fabricarea de dimetiltereftalat, fabricarea glicolilor si poliglicolilor, fabricarea clorurii colina, fabricarea etanolaminelor, fabricarea produselor etoxilate.

Petrobrazi manifesta in acelasi timp si o mare flexibilitate, adaptandu-se continuu la cerintele pietei. Politica Petrobrazi in domeniul protectiei mediului porneste de la realitatea ca procesele tehnologice aplicate in domeniul prelucrarii titeiului, reprezinta un potential poluant. De aici, au rezultat actiuni in doua directii principale, si anume:

– reducerea surselor de poluare prin masuri luate in cadrul modernizarii fiecarei instalatii tehnologice;

– cresterea performantelor dotarilor existente pentru tratarea fuxurilor poluante.

In luna februarie a acestui an, sucursala Petrobrazi a avut onoarea de a primi vizita Delegatiei Europene de Comisari de Mediu, insotita de inalti reprezentanti ai autoritatilor romane de mediu.1Delegataia a avut ca misiune finalizarea Raportului de tara al Romaniei in ceea ce priveste respectarea legislatiei de mediu. Reprezentantii conducerii Petrobrazi au reafirmat angajamentul societatii privind un nivel ridicat de protectie a mediului in integritatea sa, prin prevenirea si reducerea emisiilor in aer, apa si sol. In urma acestei vizite, oaspetii europeni si autoritatile romane au felicitat conducerea Petrobrazi, pentru progresele obtinute pe linie de mediu.Eforturile depuse in acest domeniu s-au concretizat deja in domeniul incinerarii si valorificarii rezidurilor petroliere, precum si in functionarea performanta a statiilor de epurare chimica- biologica. Sistemul de monitorizare pentru factorii de mediu ( apa, aer, sol ) functioneaza si este imbunatatit continuu, el reprezentand o oglinda fidela a starii mediului in zona Petrobrazi.

Vizita delegatiei europene nu este singura veste buna pentru rafinaria Petrobrazi. Aici este in curs de finalizare un studiu de concept efectuat de compania Porner Ingenieurgesellschaft impreuna cu INCERP Cercetare Ploiesti pentru optimizarea si modernizarea parcurilor de rezervoare din rafinarie.

CAPITOLUL 2

ANALIZA RENTABILITATII INTREPRINDERII

2.1. ANALIZA DIAGNOSTIC A PROFITULUI

2.1.1. Analiza structurala a profitului

Ca orice fenomen economic, profitul poate fi analizat structural si factorial.

Analiza structurala presupune descompunerea in elemente componente, care, in cadrul profitului, se poate efectua din mai multe puncte de vedere.

Rezultatul exercitiului inaintea impozitarii (profit brut sau pierdere) nu este omogen in compozitia sa intrand rezultatele din activitati diferite. Modul de formare a rezultatului exercitiului consta in calculul impozitarii pe baza datelor din contul de profit si pierdere.

Rezultatul exercitiului inaintea impozitarii (profit brut sau pierdere) este format din:

rezultatul curent al exercitiului format din rezultatul financiar si rezultatul exploatarii

rezultatul exploatarii

Rezultatul exploatarii se determina ca diferenta intre veniturile din exploatare si cheltuielile de exploatare. Veniturile din exploatare sunt compuse din cifra de afaceri, veniturile din productia stocata, veniturile aferente productiei de imobilizari si alte venituri din exploatare.

Cheltuielile de exploatare includ toate cheltuielile aferente ciclului de exploatare (activitati de productie si de comercializare a marfurilor).In cazul in care productia stocata si productia imobilizata se evalueaza la costuri effective, veniturile aferente lor sunt egale cu cheltuielile, neinregistradu-se profit. In aceasta situatie rezultatul din exploatare este determinat de rezultatul aferent cifrei de afaceri, de diferenta dintre alte venituri din exploatare si alte cheltuieli de exploatare si de diferenta dintre veniturile din provizioane privind exploatarea (cand obiectul sau cauza care a generat constituirea provizionului nu mai exista) si cheltuielile cu provizioanele aferente exploatarii (pentru deprecierea stocurilor de materii prime, materiale, productie neterminata, produse finite, marfuri, pentru creante neancasate, clienti rau platnici sau aflati in litigiu, pentru deprecierea activelor imobilizate necorporale si corporale, etc.)

Rezultatul financiar (profit sau pierdere) se calculeaza ca diferenta intre veniturile financiare si cheltuielile financiare.

Rezultatul curent al exercitiului (profit sau pierdere) se obtine insumand rezultatul exploatarii si rezultatul financiar. O alta modalitate de determinare a rezultatului curent al exercitiului este ca diferenta intre veniturile curente (venituri din exploatare plus venituri financiare) si cheltuielile curente (cheltuieli de exploatare plus cheltuieli financiare).

Rezultatul exceptional al exercitiului (profit si pierdere) este un rezultat intamplator, neavand caracter de regularitate, asa cum este cazul pentru rezultatul curent al exercitiului se determina ca diferenta intre veniturile exceptionale si cheltuielile exceptionale ale perioadei. In aceasta categorie se include veniturile si cheltuielile legate de capital (cedarea de active) si aferente operatiunilor de gestiune (amenzi, penalizari, donatii etc.).

Rezultatul exercitiului inaintea impozitarii (profit brut total sau pierdere) este format din rezultatul curent si rezultatul exceptional al exercitiului. Se mai poate determina ca diferenta intre veniturile totale ( din exploatare, financiare si exceptionale) si cheltuielile totale (de exploatare, financiare si exceptionale).Un indicator important pentru aprecierea performantelor intreprinderii este si rezultatul exercitiului dupa impozitare, respectiv profitul net sau pierderea.

Rezultatul impozabil (fiscal) este diferit de rezultatul exercitiului inaintea impozitarii pentru ca se impun unele corectii. Astfel, se aduna cheltuielile care depasesc nivelul admis prin acte normative (cheltuieli de protocol, cheltuieli de transport etc.) si cele neadmise a se scade din rezultatul impozabil (amenzi si penalitati, provizioane nedeductibile). Deci, se scad nu se impoziteaza deducerile fiscale cum sunt: rezervele legale, pierderile din anii precedenti, reducerea de impozit, stabilite prin acte normative, in cazul reinvestirii profitului etc. Rezultatul exercitiului dupa impozitare (profit net sau pierdere) este determinat ca diferenta intre rezultatul impozabil si impozitului pe profit . Pentru a explica modificarea rezultatului exerrcitiului inainte de impozitare si a profitului net se utilizeaza metoda bilantiera.

Contul de profit si pierdere, in cadrul sistemului de baza (dezvoltat), permite stabilirea contului de rezultate intermediare sau a situatiei soldurilor intermediare ale gestiunii. Indicatorii cuprinsi in situatia soldurilor intermediare ale gestiunii sunt necesari in adoptarea deciziilor, atat la nivel de intreprindere, cat si la nivelul tertilor cu care firma are legaturi pe plan economic si financiar.

Soldul intermediar al gestiunii este diferenta dintre doua valori. Prin scaderi successive se obtin indicatori de caracterizare a rentabilitatii si gestiunii intreprinderii unii se regasesc ca atare in contul de profit si pierdere, iar altii se calculeaza in situatia soldurilor intermediare ale gestiunii).1

2.1.2. ANALIZA FACTORIALA A PROFITULUI

Analiza factoriala a profitului brut

Analiza factoriala a profitului brut presupune stabilirea factorilor care influenteaza asupra profitului si a marimii influentelor lor. Avand in vedere multitudinea de forme sub care se prezinta profitul (sau pierderea), in analiza factoriala se aprofundeaza urmatorii indicatori:

rezultatul exercitiului inaintea impozitarii (profitul brut total);

rezultatul exploatarii (profit sau pierdere);

rezultatul aferent cifrei de afaceri (productiei vandute).

Prin statutul de înfiintare si functionare, obiectul de activitate al firmei poate concentra mai multe genuri de activitate care să-i asigure rentabilitatea scontată.

Departajarea rezultatului brut in functie de aportul adus de cele trei tipuri de activitati permite evidentierea contributiei fiecarui tip de activitate la formarea rezultatului brut.Pentru analiza factorială a profitului brut sunt necesare date din contul de profit si pierdere.

Prin statutul de infiintare si functionare, obiectul de cativitate al firmei poate concentra mai multe genuri de activitati care sa-I asigure rentabilitatea scontata. Pentru analiza profitului brut se pot folosi urmatoarele modele:

1) Pb = Vt x R; unde: – Pb = profitul brut

– Vt = venituri totale

– R = rentabilitatea medie a veniturilor

2); unde: – Vi = venituri pe categorii de activitati

– ri = rentabilitatea veniturilor pe categorii de activitati

Pentru aplicarea modelului 1 si 2 de analiza a profitului brut se folosesc veniturile pe categorii de activitati precum:

– Venituri provenite din vanzari de marfuri ;

– Venituri provenite din vanzari de produse;

– Venituri financiare;

– Venituri exceptionale – acestea din urma nu au fost realizate de catre societate.

Pentru a determina profitul brut, vom calcula in prealabil rentabilitatea medie pe categorii de venituri.

Analiza factoriala a profitului net (PN)

Analiza factoriala a profitului net presupune utilizarea urmatoarei relatii de calcul:

PN = PB – Impozit pe profit

unde: – PN = profit net

– PB = profit brut

– Ip = impozit pe profit = 16%

Profitul impozabil se calculeaza ca diferenta intre veniturile realizate din orice sursa si cheltuielile efectuate in scopul realizarii de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile si al care se adauga cheltuieli nedeductibile. La publicarea profitului impozabil se iau in calcul si alte elemente similare veniturilor si cheltuielilor potrivit normelor de aplicare.

Incepand cu data de 01.01.2005,cota de impozit pentru determinarea impozitului pe veniturile din:salarii, activitati independente, cedarea folosintei bunurilor, pensii, activitati agricole, premii, alte surse, este de 16% aplicata asupra venitului impozabil corespunzator fiecarei surse din categoria respectiva.

In teoria economica contemporana exista o impartire a opiniilor in ceea ce priveste definirea profitului, acesta reprezentand:

Avantajul rezultat sub forma baneasca dintr-o actiune, operatiune sau activitate economica.

Agentii economici trebuie sa dispuna de informatii privind marimea si dinamica profitului pentru orientarea activitatilor, informatii relevate prin cei doi indicatori esentiali: masa si rata profitului.

Masa profitului reprezinta suma absoluta obtinuta ca diferenta intre venituri si costuri sau, la nivel de produs, diferenta dintre pretul de vanzare si cost.Rata profitului semnifica raportul procentual intre masa profitului si cifra de afaceri (costuri sau capital), in functia de baza de comparative pe care o dorim. Aceasta rata reprezinta gradul de rentabilitate pe produs, agent economic, ramura, economie nationala si este deosebit de importanta pentru orientarea structurii activitatii economice pe bunuri, ramuri si subramuri.

b) Un element final sau residual al diferentai dintre venitul total si costuri;

c) Profitul- remuneratie “implicita” a factorilor de productie.

Aceasta conceptie se bazeaza pe intrebarea: “de unde provine si in ce consta acest profit?” Astfel, unii economisti au ajuns la concluzia ca profitul este un venit rezultat din aportul adus de unul sau mai multi factori de productie. rentabilitătii.

Exista diverse cai de maximizare a profitului:

minimizarea costurilor de productie;

introducerea progresului ethnic, deci realizarea de produse de calitate, ceea ce se va reflecta in preturi;

organizarea si eficientizarea muncii prin volum de munca, timp, structura personalului etc.

Profitul se poate obtine si pe cai independente de masurile interne ale unitatii economice:

o amplasare a agentului economic langa piata de desfacere asigura acestuia nivelul scazut al cheltuielilor de transport;

conjunctura economica: inflatie, taxe vamale ridicate reflectate in preturi (acestea majoreaza in mod nereal profitul);

situarea agentului economic pe pozitia de monopol, ceea ce ii ofera posibilitate de a practica preturi de monopol.

Profitul ca diferenta dintre venitul total si cheltuieli (conceptia official-legislativa) este maxim atunci cand productivitatea marginala a fiecarui factor este egala cu pretul sau.

Deci ne aflam in situatia in care produsul va utiliza un factor de productie in cantitati tot mai mari, cat timp veniturile obtinute din utilizarea suplimentara a factorului vor fi mai mari decat costul acelui factor.

2.2. RENTABILITATEA – CONTINUT- FUNCTII – INDICATORI

a) Continutul rentabilitatii

In economia de piata, profitul constituie ratiunea de a fi a unei intreprinderi. Intreprinderile care se dovedesc nerentabile sunt supuse falimentului. Profitul se dimensioneaza in jocul preturilor ca urmare a raportului cerere-oferta si a al costurilor, care reflecta modul de gospodarire a resurselor consumate. Cererea solvabila a consumatorilor influenteaza oferta si, prin mecanismul rentabilitatii orienteaza plasarea capitalurilor si deci productia.

Rentabilitatea apare astfel ca instrument hotarator in mecanismul economiei de piata in orientarea productiei in raport cu cerintele consumatorilor (productivi sau individuali). Rentabilitatea presupune obtinerea unor venituri mai mari decat cheltuielile in urma vinderii si incasarii productiei fabricate. Deci rentabilitatea reflecta capacitatea firmei de a produce profit, oglindind intr-o forma sintetica eficienta intregii activitati economice a intreprinderii.Noțiunea de rentabilitate este legata, in general, de cea de profit, reprezentând „aptitudinea unei întreprinderi de a degaja un rezultat exprimat in unități monetare”.

Abordarea rentabilității se integrează logic in investigarea eficientei si eficacității activității unei întreprinderi, privilegiind o evaluare monetara a performantelor. Aceasta optica monetara poate părea ineficienta, deoarece, la prima vedere, minimalizează realizările întreprinderii care nu capătă o exprimare monetara. In realitate, abordarea sistematica a întreprinderii permite înțelegerea conversiei oricărei realizări favorabile in rezultatele monetare si deci in rentabilitate.

Noțiunea de rentabilitate are un caracter relativ. Aptitudinea de a degaja rezultatele monetare nu poate fi judecata independent de mijloacele angajate pentru a le obține. De aceea analiza rentabilității nu se limitează la investigarea indicatorilor ei absoluți, ci si a celor relativi obținuți prin raportarea rezultatelor la mijloacele angajate sau consumate pentru desfășurarea activității respective.

Funcția scop a oricărei societăți comerciale este de a maximiza averea acționarilor. Realizarea acestui obiectiv este posibil numai prin desfășurarea unei activități rentabile, profitul net obținut putând fi servit pentru remunerarea imediata a acționarilor, prin dividende, sau pentru remunerarea la termen prin creșterea valorii firmei ca urmare a alocării acestuia pentru autofinanțare.

Rentabilitatea poate fi definita ca fiind capacitatea unei întreprinderi de a obține profit prin utilizarea factorilor de producție si a capitalurilor, indiferent de proveniența acestora.Intr-un sistem concurențial dat, o întreprindere trebuie sa se dezvolte, sa investească, iar aceasta investiție trebuie finanțata.1Pentru manageri, rentabilitatea financiara reprezinta un obiectiv fundamental, o condiție esențiala a strategiei lor de menținere a puterii.

Rentabilitatea este una din formele cele mai sintetice de exprimare a eficientei întregii activități economico-financiare a întreprinderii, respectiv a tuturor mijloacelor de producție utilizate si a forței de munca, din toate stadiile circuitului economic: aprovizionare producție, vânzare.

Eficienta economica este o categorie economica mai cuprinzătoare decât rentabilitatea. In acest sens menționam si următoarele afirmații eficienta economica reprezinta cea mai generala categorie care caracterizează rezultatele ce decurg din diferite variante preconizate pentru utilizarea sau economisirea unor resurse intrate sau neintrate in circuitul economic.

Pentru exprimarea rentabilității se utilizează doua categorii de indicatori: profitul si ratele de rentabilitate. Mărimea absoluta a rentabilității este reflectata de profit, iar gradul in care capitalul sau utilizarea resurselor întreprinderii aduc profit este reflectat de rata rentabilității.

b) Functiile rentabilitatii

Rentabilitatea, evidentiata pe baza ratelor de rentabilitate indeplineste o gama larga de functii, foarte importante in asigurarea echilibrului financiar si a performantelor firmei.

Din totalitatea acestor functii, cu importanta deosebita in cadrul sistemului de performante ale firmei, amintim:

– sporirea rentabilitatii firmei pe categorii de veniturii constituie o rezultanta a imbunatatirii intregii activitati;

– rentabilitatea indeplineste functia de dimensionare a eforturilor pentru obtinerea unui anumit profit, in raport cu rezultatele concurentei;

– functia de estimare si negocierea preturilor de vanzare a produselor sau a tarifelor pentru servicii;

– functia de apreciere globala asupra eficientei capitalului investit;

– functia de exprimare a capacitatii activului economic efectiv investit, de a degaja profit;

– functia de masurare a randamentelor capitalurilor proprii, deci a plasamentului financiar pe care actionarii l-au facut prin cumpararea actiunilor firmei;

– functia de remunerare a proprietarilor firmei, prin distribuirea de dividende catre acestia.

c) Indicatori de rentabilitate

In conformitate cu sistemul actual de planificare si evidenta economico-financiara, indicatorii de rentabilitate pot fi grupati astfel:

1.indicatori care reflecta rentabilitatea neta a unitatii economice, din care fac parte :

– profitul net, calculate ca diferenta intre profitul brut si impozitul pe profit

– rata rentabilitatii nete, calculate ca raport intre profitul net si deversele resurse luate in considerare

2.indicatori care reflecta rentabilitatea bruta a unitatii economice, din care fac parte;

– profitul brut, calculate ca diefernta intre veniturile totale si cheltuielile totale ale unitatii;

– rata rentabilitatii brute, calculate ca raport intre profitul brut si diversele resurse luate in considerare.

Mai exista numeroase alte posibilitati de a determina rentabilitatea, in functie de interesele existente, deci in functie de scopul analizei. Se poate opera cu indicatori care sa reflecte efectul sau efortul.

Pe baza acestui sistem de indicatori, pot fi identificate domeniile de activitate, structurile organizatorice si produsele unde eventual s-a inregistrat o dinamica nefavorabila a rentabilitatii sau, desi favorabila, inca nu se ridica la nivelul de competitivitate.

Tot in sensul determinarii rentabilitatii, este posibila si utila efectuarea urmatoarelor comparatii de indicii:

profitul si rata rentabilitatii;

profitul net din activitatea totala si profitul brut din activitatea totala;

rata rentabilitatii nete din activitatea totala si rata rentabilitatii brute din activitatea totala.

Rentabilitatea se poate analiza prin cativa indicatori foarte importanti:

– Rentabilitatea economica = Profit brut/Capital permanent

– Rentabilitatea financiara = Profit net/Capital propriu

– Rata rentabilitatii resurselor consumate = Profit net/Cheltuieli totale

– Punctul critic al rentabilitatii = Cheltuieli totale fixe/[1 – Cheltuieli variabile totale/Cheltuieli fixe totale + Cheltuieli variabile totale]

– Nivelul cifrei de afaceri aferent unui profit minim

Sunt si alte modalitati de a determina rentabilitatea, in functie de scopul analizei. Indicatorii folositi in cadrul ratelor de rentabilitate sunt in evidenta legatura de cauzalitate cu datele contabile si formulele economico-matematice, utilizate in acest domeniu. Deci documentele fundamentale ce stau la baza calcularii indicatorilor de rentabilitate sunt: contul de profit si pierdere si bilantul contabil.

Indicatorii utili in aprecierea modului de gestionare a intreprinderii si care se calculeaza in situatia sodurilor intermediare de gestiune sunt:

Marja comerciala (suma adaosului commercial) este diferenta intre cifra de afaceri (exclusiv TVA) aferenta vanzarii de marfuri si costul de cumparare a marfurilor vandute. Acest indicator este folosit in mod deosebit in cadrul intreprinderilor care au ca obiect de activitate comercializarea (distributia) marfurilor si evidentiaza impactul politicii commerciale privind preturile practicate si sursele de aprovizionare utilizate asupra rezultatului activitatii.

Productia exercitiului este un indicator care se aplica in special in cazul intreprinderilor industriale, masurand volumul global al activitatii desfasurate.

Valoarea adaugata se determina ca diferenta intre volumul global al activitatii si consumurilor intermediare (consumurile provenind de la terti).

Prin continut, valoarea adaugată exprimă cresterea de bogăție care se obține prin activitatea tehnico-productivă.Indicatorul permite aprecierea structurii și metodelor de productie ale întreprinderii prin intermediul gradului de integrare (ca raport intre valoarea adăugată și cifra de afaceri), precum și dezvoltarea sau regresul activității întreprinderii.

Valoarea adăugată se determină prin metoda de repartiție sau aditivă

care are în vedere însumarea următoarelor elemente:cheltuieli cu personalul salariat, impozite și taxe, amortizare și profit.

Excedentul (deficitul) brut al exploatarii (E.B.E.). Acest indicator reflecta rezultatul economic brut al intreprinderii, determinat numai de activitatea de exploatare, nefiind influentat de sistemul de amortizare si de provizioane, politica financiara, politica fiscala si de modul de distribuire a dividendelor. Modul de calcul este:

E.B.E. = Valoarea adaugata + Suventii de exploatare – Cheltuieli cu personalul – Impozite, taxe si varsaminte asimilate(exclusiv impozitul pe profit si T.V.A.)

Excedentul brut al exploatarii este surplusul monetar potential degajat de catre activitatea de exploatare, deoarece poate fi determinat si ca diferenta intre veniturile de exploatare, care genereaza incasari (imediate sau ulterioare) si cheltuieli de exploatare care implica plati (imediate sau ulterioare). Veniturile din exploatare, urmate de incasari sunt formate din vanzari si subventii de exploatare.

Cheltuielile de exploatare care implica plati sunt formate din: costul de cumparare a marfurilor vandute, consumurile provenind de la terti, impozitele, taxele si varsamintele asimilate si cheltuielile cu personalul (cheltuieli cu salariile si cele cu asigurarile si protectia sociala).

In analiza sructurala a indicatorilor: suma adaosului comercial (marja comerciala), productia exercitiului, valoarea adaugata, excedentul brut al exploatarii, se foloseste metoda balantiera.Avand in vedere ca diferitele categorii de rezultate (profit sau pierdere) se formeaza sub actiunea unor factori deosebiti, se impune analiza lor din punct de vedere factorial.

2.3. ANALIZA DIAGNOSTIC PE BAZA RATELOR DE RENTABILITATE

Rata rentabilitatii este o marime relativa care exprima gradul in care capitalul in intregul sau, capitalul permanent sau capitalul propriu, aduce profit. In ansamblul indicatorilor economico-financiari, rata rentabilitatii se situeaza printre cei mai sintetici indicatori de eficienta a activitatii intreprinderii.

In profit si rata rentabilitatii se reflecta rezultatele activitatii intreprinderii din toate stadiile circuitului economic. Comparativ cu costurile pe produs care reflecta rezultatele din stadiul producitiei, rata rentabilitatii sintetizeaza si pe cele din stadiul distributiei.1

Indicatorul rata rentabilitatii, ca indicator de eficienta, poate capata forme diferite, dupa cum se ia in considerare profitul brut sau net la numerator sau se schimba baza de raportare, care exprima efortul sau cheltuiala (resurse consumate, capitaluri, costul unui factor al procesului de productie sau costul mai multor factori, valoarea productiei vandute la prêt de vanzare etc.).

Diferite modele utilizate pentru exprimarea ratei rentabilitatii au putere

informativa diferita, oglindind eficienta diferitelor laturi ale activitatii economice a

intreprinderii. Indicatorii construiti in functie de capitalul avansat sau ocupat exprima predominant interesele investitorilor (stat, societati comerciale etc.), in timp ce indicatorii construiti pe resurse consumate exprima preponderent interesele managerilor unitatii economice.

Prin intermediul unei analiza retrospective, diagnosticul financiar detecteaza eventualele stari de dezechilibru financiar, in scopul identificarii originii si cauzelor care le-au generat si al stabilirii masurilor de redresare. Diagnosticul financiar are ca obiective : masurarea rentabilitatii capitalurilor intreprinderii si aprecierea conditiilor de echilibru economic si financiar, pentru a evalua gradul de risc ( economie, financiar si de faliment) al intreprinderii.

Ratele de rentabilitate evidentiaza caracteristicile economice si financiare ale intreprinderilor, permitand compararea performantelor industriale si comerciale ale acestora. In general, ratele de rentabilitate se determina ca raport intre efectele economice si financiare obtinute (diferite ca marja de acumulare) si eforturile depuse pentru obtinerea lor (active total, capital investit, capital economic etc.). Pentru analiza diagnostic, pe baza ratelor de rentabilitate sunt necesare informatii furnizate de catre serviciul contabilitate, desprinse din cadrul Bilantului Contabil si a Contului de Profit si Pierdere.

Ratele de rentabilitate masoara rezultatele obtinute in raport cu activitatea

intreprinderii (rentabilitate comerciala) si a mijloacelor economice (rentabiliate economica) sau financiare (rentabilitate financiara).

Din cele prezentate, rezulta ca rentabilitatea intreprinderii se poate analiza prin cativa indicatori foarte importanti:

– rate de rentabilitate comerciala;

– rate de rentabilitate economica;

– rate de rentabilitate financiara;

– rate de rentabilitate a resurselor consumate.

a) RATA DE RENTABILITATE COMERCIALA

Ratele marjelor beneficiare sau ratele de rentabilitate comerciala apreciaza randamentul diferitelor stadii ale activitatii la formarea rezultatului, fiind determinate ca raport intre marjele de acumulare si cifra de afaceri sau valoarea adaugata.

Rata rentabilitatii comerciale, calculate ca raport intre rezultatul aferent cifrei de afaceri si valoarea productiei vandute.

Rrc= P/ ∑Qv.p.100

In acest mod apar ca factori cu influenta directa structura productiei, costurile si preturile. Un asemenea model este mult utilizat in determinarea eficientei economice si se incadreaza, de asemenea, in categoria indicatorilor solicitati de bancile finantatoare in cazul intreprinderilor care iau credite.

Exista urmatoarele categorii de rate:

1. Rata marjei comerciale, utilizata indeosebi de intreprinderile cu activitate comerciala.

Rata marjei comerciale= Marja comerciala/Vanzari de marfuri

Analiza evolutiei ratei mareji comericale permite caracterizarea strategiei intreprinderii de maximizare a profitului si de asemenea confera o baza reala pentru comparatii intre intreprinderi pe o perioada mai mare de timp.De asemenea, rata marjei comerciale apreciaza influenta constrangerilor pietei si a politicilor preturilor de vanzare. Astfel, cresterea ratei insotita de o diminuare a vanzarilor (CA) semnifica faptul ca intreprinderea prefera reducerea preturilor de vanzare in scopul cuceririi unui nou segment de piata. In fine cazul in care cresterea ratei marjei comerciale este insotita de o crestere a cifrei de afaceri releva o situatie favorabila pentru intreprindere, respectiv punerea in vanzare de produse cu performante superioare sau ocuparea pe piata a unei pozitii concurentiale “forte”.

2. Rata marjei brute de exploatare sau rata EBE masoara nivelul rezultatului brut de exploatare, independent de politica financiara, politica de investitii, de incidenta fiscalitatii si a elementelor exceptionale.

Rata EBE= Excedent brut de exploatare/Cifra de afaceri

Aceasta rata indica aptitudinea proprie a activitatii de exploatare de a degaja profit.

Valoarea ridicata a ratei EBE reflecta posibilitatea financiara de reinnoire rapida a echipamentelor intreprinderii.

3. Rata marjei nete exprima eficienta globala a intreprinderii, respective capacitatea sa de a realiza profit si de a rezista concurentei.

Rata marjei nete=Rezultatul net al exercitiului/Cifra de afaceri

Aceasta rata prezinta facilitate de calcul, deoarece nu presupune o pregatire prealabila a datelor, fiind recomandata in analizele financiare vizand perioade scurte, dar si intreprinderi mici. De aceea, pentru perioade mai lungi si in special in marile intreprinderi, evaluarea activitatii de exploatare (comerciala, industriala) este bine sa fie facuta cu ajutorul ratei privind rentabilitatea exploatarii.

4. Rata marjei nete de exploatare, sau rata privind rentabilitatea exploatarii, pune in evidenta eficienta activitatii de exploatare sub toate aspectele: industrial, administrativ si comercial.

Rata marjei nete de exploatare= Rezultatul exploatarii/Cifra de afaceri

Rezultatul exploatarii prezinta avantaj de a fi influentat de amortismente si provizioane, devenind un rezultat net al exploatarii.

5. Rata marjei brute de autofinantare masoara surplusul de resurse de care va dispune intreprinderea pentru a-si asigura dezvoltarea si/sau remunerarea actionarilor sai.

Rata marjei brute de autofinantare= Capacitatea de autofinatare/Cifra de afaceri

6. Rata marjei asupra valorii adaugate masoara rezultatul brut de care dispune intreprinderea dupa deducerea cheltuielilor de exploatare (consumuri si cheltuieli de personal) pentru 100 lei bogatie creata (daca se exprima procentual).

Rata marjei asupra valorii adaugate = Excedent brut de exploatare/Valoarea adaugata

Valoarea adăugată este unul dintre indicatorii valorici de bază ce caracterizează activitatea agenților economici și care permite aprecierea structurii și metodelor de producție ale acestora prin intermediul gradului de integrare (ca raport între valoarea adăugată și cifra de afaceri).1

b) RATA DE RENTABILITATE ECONOMICA

Rata de rentabilitate economica este indicatorul care reflecta capacitatea economica a firmei, independent de modul de finantare si de sistemul fiscal. Alegerea unei asemenea rate este determinata de faptul ca tot capitalul folosit de firma este investit in elemente de activ, care contribuie la obtinerea profitului. Ea se poate calcula sub forma de coeficient sau sub forma procentuala, ca un raport intre rezultatul exploatarii si activele economice aferente exploatarii sau ca raport intre profitul brut impozabil si capitalul permanent, conform relatiilor

Rata rentabilitatii economice are o acceptiune mai larga, vizand in esenta eficienta capitalului economic alocat activitatii productive a intreprinderii si se exprima prin raportul :

Re = Rezultatul economic/Activ total (sau o parte din activul total)

In exprimarea rentabilitatii economice, la numaratorul fractiei se poate utiliza fie rezultatul exploatarii, fie excedentul brut de exploatare, iar la numitor activul total sau o parte a acestuia. Activul total sau capitalul angajat cuprinde capitalul economic, imobilizarile in afara exploatarii sau financiare, nevoia de fond de rulment in afara exploatarii si disponibilitatile banesti, in timp ce capitalul investit, parte a activului economic, cuprinde doar capitalul economic si imobilizarile in afara exploatarii.

Capitalul economic alocat exploatarii nu tine cont de imobilizarile utilizate de intreprindere pentru activitatea sa de exploatare si de cresterea nevoii de fond de rulment pentru exploatare.

In aceste conditii expresia generala pentru Re devine:

Re = Rezultat economic/(Imobilizari brute + NFR globala + Disponibilitati)

Daca rezultatul economic exprima rezultatul exploatarii inaintea cheltuielilor cu dobanzile si impozitul pe profit, relatia de calcul va fi:

RAE = Rezultatul exploatarii inaintea cheltuielilor cu dobanzile si impozitul pe profit/ Activ total

In care:

Rezultatul exploatarii inaintea cheltuielilor cu dobanzile si a impozitului pe profit= Rezultatul curent inaintea impozitului + Dobanzile si cheltuielile asimilate.

Rata rentabilitatii economice astfel calculate devine o rata a rentabilitatii activului economic (RAE) .Daca rezultatul economic este un excedent brut de exploatare, atunci raportul exprima rentabilitatea activului economic brut (RAEB):

RAEB= Excedent brut de exploatare/Activ total(Capital angajat)

In teoria financiara din tarile occidentale, problema alegerii numitorului intre activ total sau capital economic este foarte dezbatuta de autori, in general optandu-se pentru exprimarea rentabilitatii economice in functie de capitalul economic.

In functie de marjele de acumulare utilizate, rentabilitatea capitalurilor economice, angajate in exploatare, poate fi exprimata sub doua forme:

Re1 = Excedentul brut de exploatare /Capital economic

Re2 = Rezultatul exploatarii/Capital economic

Capitalul economic poate fi brut sau net, dupa cum imobilzarile include sau nu amortizarile si provizioanele pentru deprecierea acestora. De asemenea, rezultatul generat de acest capital poate fi un rezultat brut sau net de exploatare . Pe baza rezultatului brut si net al exploatarii, precum si a capitalului economic brut se determina doua rate de rentabilitate economica:

rentabilitate economica bruta (Re bruta) = EBE/ Capitalul economic

rentabilitate economica neta (Re neta) = Rezultatul exploatarii/Capital economic net

Rentabilitatea economica bruta, nefiind perturbata de deciziile privind amortizarea, este folosita frecvent in analize externe, deoarece permite efectuarea comparatiilor in spatiu, intre intreprinderi apartinand aceluiasi sector sau sectoare diferite de activitate, indiferent de marimea lor sau forma de proprietate. Rata rentabilitatii economice brute masoara aptitudinea capitalului economic de a asigura reinnoirea si remunerarea sa, reinnoire care ar trebui sa se realizeze intr-o perioada cat mai scurta.

In economiile occidentale se considera corespunzatoare o rentabilitate economica mai mare de 25%, ceea ce inseamna ca in maxim 4 ani intreprinderea isi poate reinnoi capitalurile angajate prin excedentul sau brut de exploatare.

In conditiile economiei, care inregistreaza durate medii de rotatie ale activelor economice mult mai mari de 4 ani, pragul minim al rentabilitatii economice va fi mult mai mic decat cel din economiile occidentale.

Rentabilitatea economica trebuie sa depaseasca, in mod necesar, rata inflantiei, pentru ca intreprinderea sa-si poata recupera integral eforturile depuse pentru desfasurarea activitatii, mentinandu-si astfel activul sau economic. In conditii de inflatie (Ri), rentabilitatea economica in termeni reali (Rr), determinate dupa formula lui Fischer, reprezinta un procent mult mai mic comparative cu rentabilitatea nominala (Rn).

Pornind de la relatia:

(1 + Rn) = (1 + Rr)(1 + Ri)

Obtinem: Rn = Ri + Rr, de unde

Rr = Rn – Ri

Astfel, pentru o intreprindere occidentala, o rata nominala a rentabilitatii economice de 25% in conditiile unei inflantii de 5%, reprezinta in termini reali un procent de numai 20%:

Rt = 25% – 5% = 20%

Aceasi rentabiltate economica poate fi realizata de intreprinderile romanesti in conditiile unei inflantii ce inregistreaza valori semnificative de 250%, cu o rentabilitate nominala mult mai mare, respectiv Rn = 320%

Rr = (3.2 – 2.5)(1 + 2.5) = 0.2×100 = 20%

In termeni reali, rata rentabilitatii economice are doua dimensiuni si anume: una pentru remunerarea capitalurilor investite cel putin pana la nivelul ratei minime de randament din economia nationala (rata medie a dobanzii), iar cealalta pentru remunerarea riscului economic si financiar pe care si l-au asumat posesorii capitalurilor puse la dispozitia intreprinderii. Daca rata rentabilitatii economice este mai mare decat rata medie a dobanzii la capitalurile imprumutate, actionarii vor beneficia de efectul de parghie financiara al datorarii intreprinderii (cresterea rentabilitatii financiare cu fiecare procent de crestere a indatorarii).

Factorii determinanti ai rentabilitatii economice sunt pusi in evidenta prin descompunerea acesteia in doua rate explicative, conform relatiei:

EBE/Capital ec. = EBE/Cifra de afaceri x Cifra de afaceri2/ Capital economic

1. Rata marjei brute de acumulare

2. Coeficientul de rotatie al capitalului economic

Sau Re = Rentabilitatea comerciala x Productivitatea mijloacelor economice

Nivelul marjei brute evidentiaza rezultatul activitatii de exploatare inclusiv finalizarea ei prin conditiile de comercializare oglinite in cifra de afaceri, in timp ce rotatia capitalului economic prin cifra de afaceri exprima gradul de intensitate al utilizarii resurselor financiare ale intreprinderii. Se observa ca rata rentabilitatii economice poate fi ameliorata, fie prin cresterea marjei brute de acumulare, respectiv prin cresterea vanzarilor si reducerea cheltuielilor platibile, fie prin cresterea rotatiei capitalului economic prin cifra de afaceri. Obiectiv realizabil in conditiile diminuarii investitiilor economice, prin optimizarea nivelului stocurilor, creditului-clienti, selectivitatea stricta a investitiilor etc.,fie prin ambele cai.

Rata rentabilitatii economice exprima in fapt o anumita combinatie intre cei doi factori de influenta:

cantitativ, exprimand marja bruta de acumulare realizata asupra vanzarilor si deci politica de preturi practicata

calitativ, exprimand gradul de intensitate a utilizarii capitalului economic, deci viteza de rotatie prin cifra de afaceri.

De asemenea, se poate observa ca aceasi rentabilitate economica poate fi generata de doua startegii comerciale opuse:

o politica de preturi inalte, deci cu o marja bruta ridicata, dar cu o rotatie lenta a capitalului economic si un volum al desfacerilor redus (in tarile occidentale aceasta strategie este caracteristica investitiilor din centrul orasului);

o politica de preturi scazute, deci o marja mai slaba, dar cu o rotatie accelarata a capitalului economic si un volum al desfacerilor important (specifica investitiilor situate la periferia orasului).

Rentabilitatea economica poate fi pusa in relatie directa si cu rentabiliatea factorului munca oferita de rata marjei asupra valorii adaugate (diferenta dintre valoarea adaugata si cheltuielile de personal), cu productivitatea activelor fixe (exprimata prin valoarea adaugata ce revine la un leu imobilizari) si cu structura investitiei (oferita de coeficientul investitiilor srategice):

EBE/Capital ec. = (EBE/Val. adaugata)1x (Val. adaugata/Imobilizari)2 x (Imobilizari/Capital ec.)3

1- Rata marjei asupra valorii adaugate

2- Productivitatea activelor fixe

3- Gradul de imobilizare a capitalului economic

Drept urmare, rata rentabilitatii economice poate fi majorata, fie prin cresterea marjei asupra valorii adaugate, fie prin cresterea gradului de imobilizare a capitalului economic, fie actionand simultan asupra celor trei factori.

c) RATA DE RENTABILITATE FINANCIARA

Rentabilitatea financiara reprezinta capacitatea intreprinderilor de a degaja profit net prin capitalurile proprii angajate in activitatea sa.

Rata rentabilitatii financiare se determina ca raport intre profitul net si capitalul propriu. Acest indicator este exprimat in functie de rata rentabilitatii economice, rata dobanzii imprumuturilor si creditelor bancare si coeficientul capacitatii de indatorare si cota de impozit pe profit.

Rs=Pn/Capital propriu

Rentabilitatea financiara reflecta scopul final al actionarilor unei intreprinderi, exprimat prin rata de remunerare a investitiei de capital facuta de acestia in procurarea activelor ei sau a reinvestirii totale/partiale a profiturilor ce le revin de drept. De aceea, la numitorul raportului vor figura capitalurile proprii, sau media acestora, in masura in care cursul exercitiului au avut loc modificari sensibile ale capitalului propriu prin aporturi noi, in numerar.

In functie de indicatorii utilizati la numaratorul raportului, rentabilitatea financiara poate fi exprimata astfel:

Rentabilitatea financiara neta = Rezultatul net al exercitiului/Capitaluri proprii

Rentabilitatea financiara inainte de impozitare = Rezultatul curent inainte de impozitare/Capitaluri proprii

Randamentul capitalurilor proprii = Dividende/(Capitaluri proprii- Capitaluri proprii exclusiv profitul nerepartizat)

Rentabilitatea financiara (exprimata de relatia nr. 3) remunereaza actionarii fie prin acordarea de dividende, fie sub forma afectarii (majorarii) rezervelor, care in fapt reprezinta o crestere a averii proprietarilor (prin incorporarea lor in capital) si deci o crestere a valorii intrinsece a actiunilor.

Ca si rentabilitatea economica, rentabilitatea financiara neta poate fi descompusa pe componente astfel:

Profit net/Capital propriu = (Profit net/ Cifra de afaceri)1 x (Cifra de afaceri/Capitaluri proprii)2

1- Rata marjei nete de acumulare

2- Rotatia capitalurile proprii

sau: (Profit net/Capitaluri proprii) = (Profit net/Cifra de afaceri)1 x (Cifra de afaceri/Activ total)2 x (Pasiv total/Capitaluri proprii)3

Rata marjei nete de acumulare

Rata globala de indatorare

Rotatia activului total prin cifra de afaceri,adica

Rentabilitatea financiara neta = (Rentabilitatea economica) x (Rata globala de indatorare), dar

Rata globala de indatorare = Pasiv total/Capitaluri proprii= 1 + Datorii totale/Capitaluri proprii = 1 + Coeficientul de levier”L”

Drept urmare, rentabilitatea financiara neta avand originea in rentabilitatea economica va fi determinata de aproximativ aceiasi factori. Diferenta dintre rentabilitatea economica si cea financiara se datoreaza politicii de finantare promovata de intreprindere. Astfel, la rentabilitati economice egale, rentabilitatea financiara va fi diferita, dupa cum intreprinderea se finanteaza prin fonduri proprii sau imprumutate. Aceasta diferenta provine din dublul joc al cheltuielilor financiare si al impozitului pe profit.

Fiind influentata de rentabilitatea economica si de gradul de indatorare, rentabilitatea financiara se majoreaza pe masura ce indatorarea creste. Acest efect de multiplicator al coeficientului de indatorare constituie “efectul de levier”, denumire ce provine de la faptul ca imprumuturile reprezinta o parghie financiara care influenteaza nivelul rentabilitatii capitalurilor proprii. Exista insa, anumite limite al intreprinderii, limite care sunt puse in evidenta prin relatia de dependenta dintre rentabilitatea economica si rentabilitatea financiara. La aceasta relatie se ajunge pornind de la expresia rentabilitatii economice (Re):

Re = Rezultatul inaintea cheltuielilor cu dobanda si impozitul pe profit/(Capitaluri proprii + Datorii) = R/(CP + D) => R = Re x CP + Re x D

Notatii:

D = rata medie a dobanzii la capitalurile imprumutate (costul capitalului)

i = cota de impozit pe profit

Rnet = rezultatul net (rezultatul dupa cheltuielile cu dobanzile si impozitul pe profit)

Vom avea:

Rezultatul inaintea cheltuielilor cu dobanzile si

inaintea impozitului pe profit……………………Re x CP + Re x D

Cheltuieli cu dobanzile…………………………..d x D

Rezultatul dupa cheltuielile cu dobanzile dar

inaintea impozitului pe profit…………………….Re x CP + D(Re – d)

Rezultatul net……………………………………. (1 – i)x[Re x CP + D(Re – d)]

Rf = Rnet/CP = (1 – i)[Re + (Re – d)D/CP] si

Rf = Re + (Re – d)D/CP, in lipsa impozitului pe profit.

Rentabilitatea financiara este deci egala cu rentabilitatea economica la care se adauga “efectul de levier” exprimat prin relatia: (Re – d)D/CP.

Efectul de levier se descompune:

1)(Re – d) => numit levierul exploatarii si poate avea valori mai mari sau mai mici decat zero.

daca (Re – d)> 0 =>Re >d (efect de levier), indica faptul ca Rf va fi mai buna decat Re, daca Re este superioara costului mediu al datoriilor (d).

daca (Re – d)<0 => Re< d; (efect de levier negativ), costul mediu al datoriilor este mai mare decat Re si atunci Rf risca sa devina inferioara fata de Re.

Efectul de levier este considerat favorabil sau pozitiv, daca intreprinderea degaja prin activele cumparate din capitalurile imprumutate, o rentabilitate superioara costului datoriilor pe care ea le-a contractat pentru finantarea acestora.

In caz contrar. Ea va trebui sa “munceasca pentru bancherii sai”.

2)D/CP => numit “bratul levierului”, exprima structura financiara.

Cu cat D/CP este mai mare, Rf va fi mai daca daca (Re – d)>0.

Cu cat D/CP este mai mica, Rf va fi mai mica daca (Re – d)<0.

Efectul nefavorabil al indatorarii asupra rentabilitatii financiare, adauga riscului economic o dimensiune specifica: riscul financiar. De aceea, este de dorit ca rata rentabilitatii financiare sa fie mai mare decat rata medie a dobanzii de pe piata pentru a face mai atractiva investitia in intreprinderea respectiva decat in depozitele bancare, iar depasirea ratei de dobanda sa fie proportionala cu prima de risc pe care mediul economic al intreprinderii o prezinta investitorului.

In concluzie, rentabilitatea unei intreprinderi nu poate fi apreciata facand

abstractie de riscurile cu care ea se confrunta, riscuri corespunzatoare ultimelor doua

tipuri de rentabilitate prezentate: riscul economic, concretizat in efectul de levier operational si riscul financiar, exprimat prin efectul de levier negativ. Riscul financiar adanceste riscul economic, traducandu-se printr-o mai mare vulnerabilitate a trezoreriei (la cheltuielile privind dobanda adaugandu-se si cele de rambursare a imprumuturilor), care in final genereaza o incapacitate de plata a intreprinderii, adica riscul de faliment.

Rata rentabilitatii financiare masoara randamentul capitalurilor proprii, deci al plasamentul financiar, pe care actionarii l-au facut prin cumpararea actiunilor intreprinderii. Rentabilitatea financiara remunereaza proprietarii intreprinderii prin distribuirea de dividened catre acestia si prin cresterea rezervelor, care, in fapt, reprezinta o crestere a averii proprietarilor. Deci, rata rentabilitatii financiare (Rfin) este egala cu raportul:

Rfin = Profitul net/Capitaluri proprii

Cu toate ca aceasta rata este foarte utilizata ca instrument de analiza financiara,

trebuie sa se tina cont de inconvenientele metodologice ale determinarii profitului net: regimul de calcul al amortizarilor si provizioanelor, cel al cheltuielilor deductibile din materia impozabila etc. Rentabilitatea financiara este deci influentata de modalitatea de procurare a capitalurilor si de aceea este sensibila la structura financiara, respectiv la situatia indatorarii intreprinderii.

Este de dorit ca rata rentabilitatii financiare sa fie mai mare decat rata medie a dobanzii de piata pentru a face atractive actiunile intreprinderii si a creste cursul lor bursier.

In cadrul ratei rentabilitatii financiare, distingem doua rate de rentabilitate esentiale cele referitoare la eficienta capitalului investit:

– Rata rentabilitatii financiare a capitalului propriu

– Rata rentabilitatii financiare a capitalului permanent.

a)Rata rentabilitati financiare a capitalului propriu (Rfcpr) calculate ca raport intre profitul net (Pn) si capitalul propriu(Cpr):

Rfcpr= Pn/Cpr.100

b)Rata rentabilitatii financiare a capitalului permanent (Rfcp). Capitalul permanent reprezinta suma dintre capitalul propriu si capitalul imprumutat pe termen mediu si lung.Aceasta rata se calculeaza dupa relatia:

Rfcp=Pn/Cp.100

Importanta acestor rate este deosebit de mare intrucat principalul criteriu in orientarea plasamentului de capital il constituie corelatia dintre rata rentabilitatii financiare a capitalului propriu (Rfcpr) si rata rentabilitatii financiare a capitalului permanent (Rfcp) si rata dobanzii (Rd). Legatura dintre cele doua rate de rentabilitate financiara se poate exprima prin relatia matematica:

Rfcpr=Rfcp + (Rfcp – Rd)Ci/Cp

in care: Ci reprezinta capitalul imprumutat

d) RATA RENTABILITATII RESURSELOR CONSUMATE.

Rata rentabilitatii resurselor consumate se calculeaza ca raport intre rezultatul aferent cifrei de afaceri a intreprinderi si costul productiei vandute.

Rrc= P/∑Qv.c x100

In literatura de specialitate, o asemenea rata se regaseste si sub denumirea de rata rentabilitatii costurilor. In practica aceasta rata prezinta importanat in estimarea si negocierea preturilor de vanzare a produselor sau tarifelor pentru prestari servicii. Prin aceasta rata se evidentiaza trei factori ce influenteaza rata rentabilitatii, deci capacitatea intreprinderii de a obtine profit, si anume: structura productiei vandute, costurile de productie si preturile de vanzare.

2.3.4. PRAGUL DE RENTABILITATE

O modalitate eficientă de analiză a riscului cu care se confruntă o firmă si un instrument de previziune a profitului este analiza pragului de rentabilitate.

Pragul de rentabilitate este punctul la care cifra de afaceri acoperă cheltuielile de exploatare, iar profitul este nul.El mai este numit și „cifra de afaceri critică” sau punctul de echilibru. După acest prag, activitatea devine rentabilă. Determinarea pragului de rentabilitate se poate face în unități fizice sau valorice pentru un singur produs sau pentru întreaga activitate a firmei. Punctul critic, numit si punctual de echilibru sau prag de rentabilitate marcheaza acea dimensiune a productiei din vanzarea productiei (nu se obtine nici profit, nici pierdere).Nivelul costului pe produs si marimea ratei rentabilitatii sunt intr-o stransa dependenta de raportul dintre cantitatile de produse fabricate si cheltuielile totale de productie.

In raport cu dinamica volumului productiei, elementele cheltuielilor de productie se grupeaza in cheltuieli variabile si cheltuieli fixe (conventional constante). Daca cheltuielile variabile sunt constante ca marime pe unitatea de produs (suma lor creste direct proportional cu volumul productiei), cheltuielile fixe sunt variabile pe unitatea de produs (suma lor fiind constanta, inseamna ca ele se reduce odata cu cresterea volumului productiei obtinute prin imbunatatirea utilizarii extensive a capacitatii de productie).

Aceasta legatura dintre suma cheltuielilor de productie si cantitatea de produse ce trebuie fabricate, astfel incat din incasarile obtinute sa se acopere toate cheltuielile, este evidentiata cu ajutorul punctului critic.Pragul de rentabilitate în unități fizice se stabilește în cazul firmelor monoproductive.

Pentru determinarea pragului de rentabilitate în unități fizice se pornește de la relațiile:

CA = CT;

qp = CV + CF;

qp = qcvm + CF;

unde:

CA este cifra de afaceri; CT este costul total;

q este volumul fizic al producției vândute;

CV – cheltuieli variabile; CF – cheltuieli fixe.

Rezultă că volumul fizic al producției pentru care profitul este nul se calculează după relația:

qPr = .

Deoarece diferența P – CVM reprezintă marja unitară a cheltuielilor variabile (mjv), relația se mai scrie sub forma:

qPr =.

Pragul de Rentabilitate (Q) la nivel de intreprindere se determina pe baza relatiei:

Q = F/{ 1 – ∑[qcv/V(CA)]}

F = cheltuieli fixe

qcv = cheltuieli variabile

V = venituri; sau

C.A. = cifra de afaceri

Principalele avantajepe care le ofera metoda de analiza a rentabilitatii pe baza punctului critic sunt:

permite stabilirea dimensiunii la care productia devine rentabila;

indica volumul productiei necesar pentru a obtine un anumit cuantum al profitului;

pune in evidenta corelatiile dintre dinamica productiei, respectiv a veniturilor si dinamica costurilor, grupate in variabile si fixe;

permite determinarea gradului de utilizare a capacitatii de productie in corelatie cu un anumit cuantum urmarit al profitului;

ofera posibilitatea unui grad de dependenta intre curba profitului si o serie de alte

curbe cum sunt: productia, cererea, fondul de rulment, cota de cheltuieli pentru C+D etc.;

in corelatie cu ciclul de viata al produsului, ofera posibilitatea corelarii profitului cu variatia cererii si a celorlalte curbe mentionate anterior;

analiza pragului de rentabilitate dezvaluie resursele financiare minime de mobilizate pentru a putea face fata costurilor fixe au pachetului de costuri pe care doreste firma sa-l mentina;

aflarea acestui punct permite luarea unor decizii de calibrare a veniturilor potential optenabile in functie de costurile pe care le are firma;

pragul de rentabilitate reprezentand, in esenta, un instrument financiar de performanta este punctul de plecare in dezvoltarea unei strategii privind pastrarea unui echilibru optim intre resursele investite si performantele obtinute.

CAPITOLUL 3

ANALIZA SITUATIEI FINANCIAR-PATRIMONIALE A INTREPRINDERII

3.1. ANALIZA STRUCTURII PATRIMONIALE A INTREPRINDERII

Metoda ratelor de structura patrimoniala reprezinta un instrument operational si eficient al analizei financiare capabil sa ofere informatii pe baza carora se pot lua cele mai potrivite decizii tehnice si economice.

Ratele de structura financiara se stabilesc ca raport intre un post (sau o grupa de posturi) din active sau pasiv si totalul bilantului precum si ca raport intre diferite componente de active sau de pasiv. Deci este simpla aceasta metoda furnizeaza informatii edificatoare privind situatia financiara a intreprinderii mai ales in cazul unor analize comparative in timp si spatiu.

3.1.1 ANALIZA RATELOR DE STRUCTURA PENTRU ACTIVUL BILANTULUI

Pe baza acestor rate se reflecta, in principal, aspectele privind patrimoniul economic al unitatii, natura activitatii acesteia si mai putin aspecte de structura financiara.

In sistemul ratelor de structura a activului cele mai semnificative ca valoare informativa si totodata mai frecvent recomandate de specialisti sunt:

rata activelor imobilizate;

rata stocurilor;

rata creantelor;

rata disponibilitatilor si plasamentelor banesti.

1.Rata activelor imobilizate se calculeaza ca un raport intre activele imobilizate si total activ folosind formula:

Ra.i. = Active imobilizate/Activ total x100

Acest indicator arata ponderea activelor imobilizate in total active si masoara gradul de investire a capitalului in intreprinderea respective.O pondere ridicata a acestei rate reprezinta necesitatea utilizarii la maxim a capacitatii activelor imobilizate astfel incat acestea sa se recupereze pe seama noilor produse, lucrari sau servicii obtinute.1

Pentru aprofundarea acestei analize este necesar sa calculam ratele complementare pentru a desprinde ponderea fiecarei grupe de imobilizari in total activ.In acest sens se calculeaza urmatoarele rate:

a) Rata imobilizarilor corporale = Imobilizari corporale/Activ total x 100

b) Rata imobilizarilor necorporale = Imobilizari necorporale/Activ total x100

c) Rata imobilizarilor financiare = Imobilizari financiare

Marimea acestor rate este determinata in primul rand de natura activitatii desfasurate, astfel in ramurile industriei grele aceasta rata inregistreaza valori ridicate iar in ramurile care solicita o slaba dotare tehnica rata imobilizarilor este redusa. Diferentele care apar de la o intreprindere la alta care apartin aceleiasi ramuri sunt influentate de politica de dezvoltare a intreprinderii, obiectivele strategice ale intreprinderii, conditiile concrete in care intrerpinderea isi desfasoara activitatea, sumele de bani aflate la dispozitie. Pentru intreprinderile comparabile aceste rate ne arata masura capacitatii intreprinderii de a rezista in cazul unei crize, capacitatea de se adapta la schimbarea brusca a tehnicii sau la cerintele pietei.

2. Rata activelor circulante arata ponderea acestor elemente in total activ si se calculeaza folosind formula:

Ra.c. = Activ circulant/Activ total x 100

In aceasta situatie analiza se poate detalia prin calcularea ratelor analitice ale activelor circulante:

a) Rata stocurilor

b) Rata creantelor

c) Rata disponibilitatilor si plasamentelor banesti.

a) Rata stocurilor are valori diferite in functie de natura activitatii, astfel la intreprinderile din sfera productiei valoarea ratei este mai mare, iar la intreprinderile din sfera serviciilor aceasta rata este mai mica.

Interpretarea evolutiei in timp a stocurilor respective a ratei stocurilor necesita corelarea acesteia cu cifra de afaceri admitandu-se ca ecuatie minima de echilibru structural: Indicatorul Cifra de afaceri > Indicatorul Stocurilor .

Prin urmare o crestere a volumului de activitate si implicit a Cifrei de afaceri genereaza o sporire justificata a stocurilor.

b)Rata creantelor reflecta ponderea creantelor in total activ si se calculeaza dupa formula:

R creante = Creante/ Total active x 100

Marimea acestei rate este determinate de natura relatiilor intreprinderii cu clientii, de termenele de plata acordate acestora, de modalitatile de incasare practicate (incasare imediata in numerar, incasare la termen, incasare ce depaseste termenul).

c) Rata disponibilitatilor si plasamentelor banesti ne arata ponderea acestor elemente in total active si se calculeaza folosind formula;

R disp. pl. = Disponibilitati si plasamente / Total activ x 100

Pentru o investigare mai analitica se pot determina doua rate distincte:

– Rata disponibilitati = Disponibilitati banesti /Activ total x 100

– Rata plasamentelor banesti = Plasamente banesti / Activ total x 100

Informatiile furnizate de Rata disponibilitatilor banesti necesita o intrepretare nuantata de la caz la caz, astfel o valoare ridicata a disponibilitatilor banesti poate reflecta o situatie in termen de echilibru financiar dar poate fi semnul detinerii unor resurse insufficient utilizate a unor resurse neproductive.

3.1.2. ANALIZA RATELOR DE STRUCTURA PENTRU PASIVUL BILANTULUI

Ratele de structura ale pasivului bilantului permit aprecierea politicii financiare a firmei si pun in evidenta aspecte privind stabilitatea si autonomia acesteia. Analiza acestor rate ofera posibilitatea aprecierii politicii financiare a intreprinderii prin punerea in evidenta a unor aspecte referitoare la stabilitatea si autonomia financiara a acesteia.

Avand la baza elementele care alcatuiesc pasivul patrimonial putem calcula mai multe rate, din care:

1. Rata stabilitatii financiare

2. Rata autonomiei financiare globale

3. Rata autonomiei financiare la termen

4. Rata indatorarii la termen.

1.Rata stabilitatii financiare reflecta legatura dintre capitalul permanent de care dispune intreprinderea in mod stabil ( pe o perioada de cel putin un an) si patrimoniul total si se calculeaza folosind relatia:

R stabilitatii financiare = Capital permanent/ Pasiv total x 100

Capital permanent = Capital propriu + Datorii pe termen mediu si lung

Capital propriu = Capital social + Rezerve, Provizioane, Rezultat financiar

O valoare mai mare acestei rate comparativ cu alta intreprindere de acelasi fel sau cu o stabilitate financiara mai mare intrucat dispune de fonduri mai mari.

2. Rata autonomiei financiare globale se calculeaza dupa relatia urmatoare:

Rafg = Capital propriu/ Pasiv total x 100

Ponderea capitalului propriu difera de la un caz la altul in functie de politica financiara a intreprinderii, de la conditiile concrete de desfasurare a activitatii, de eficienta deciziilor financiare, de resursele financiare aflate la dispozitie. Cei mai multi specialisti in domeniu recomanda ca satisfacatoare pentru echilibrul financiar o Rafg ≥ 3% sau mai mare sau egala cu ½ din pasivul intreprinderii.

3.Rata autonomiei financiare la termen se calculeaza folosind formula urmatoare:

Raft = Capital propriu/ Capital permanent x 100

Aceasta rata ne arata gradul de autonomie bazat pa capitalul propriu fara a tine cont de imprumuturile pe termen lung. Specialistii in domeniu apreciaza ca pentru asigurarea unei autonomii financiare solide capitalul propriu trebuie sa reprezinte jumatate din cel permanent.

4.Rata de indatorare la termen se calculeaza dupa formula urmatoare:

R indatorarii la termen = Datorii pe termen lung / Capital permanent x 100

Cu cat aceasta rata este mai mica cu atat unitatea are o independenta mai mare ceea ce ii permite sa fie autonoma in privinta deciziilor.

3.2. ANALIZA RATELOR DE STRUCTURA A CAPITALURILOR

Ratele de structura a capitalurilor caracterizeaza modalitatile de finantare a investitiilor intreprinderii, respectiv strategice, de exploatare si de echilibru. Comparand finantarea externa prin datorii cu fondurile proprii, ratele pun in evidenta componenta datoriilor din pasivul bilantului dar si repartitia capitalurilor permanente intre fondurile proprii si cele imprumutate pe temen mediu si lung. Din aceasta categorie fac parte:

Ratele de echilibru financiar

Ratele indatorarii

A.RATELE ECHILIBRULUI FINANCIAR au ca scop verificarea regulii de echilibru financiar minim (intrebuintarile stabile trebuie sa fie finantate din resurse permanente si evaluarea FRNG.1

FRNG = Resurse permanente – Intrebuintari stabile

FRNG = Activ circulant – Alte datorii

BILANTUL FUNCTIONAL

1.Rate de finantare a activelor fixe evidentiaza existenta sau inexistenta unui fond de rulment (RFR) – chiar a unui fond de rulment propriu (RFP).

R.F.R. = K.permanente / Active fixe brute

R.F.P. = K. proprii / Active fixe brute

Valoarea supraunitara (>100%) a celor doua rate evidentiaza existenta FR global sau chiar a FRP. Este de preferat ca aceasta rata sa fie mai mare de 1 (>100%). Daca aceasta rata este mai mica de 0.2 (<20%), firma poate fi in pericol.

2. Rata de finantare a nevoii de fond de rulment pune in evidenta existenta sau lipsa trezoreriei .

RNFR = Fond de rulment/Nevoia de rulment = FR/NFR

RNFR este de preferat sa fie mai mare ca 1 pentru a evidentia existenta unei trezoreriei nete la sfarsitul exercitiului:

NFR = Activ circulant brut (fara active de trezorerie) – Datorii pe termen scurt (fara pasive de trezorerie)

3. Rata de trezorerie (Lichiditatea firmei). Aceasta rata este complementara ratelor de finantare si masoara capacitatea de plata a intreprinderii.

In cadrul ei se disting:

– Rata de lichiditate generala (capacitatii de plata a ciclului de exploatare)= Active circ./Dat. Exploatare (Datorii exigibile pe termen scurt)

– Rata lichiditatii imediate (capacitatii de plata imediata) = Disponibilitati/Dat.Exploatare

Riscul de lichiditate este acela de incapacitate a firmei de a plati datoriile care au devenit scadente. Pentru a face fata platilor firma trebuie sa desfasoara o activitate prin care transforma activele sale in produse si servicii din vanzarea carora va incasa bani. Aceasta analiza se realizeaza cu ajutorul ratelor de lichiditate.

Daca rata Lichiditatii generale este subunitara aceasta semnifica inexistenta fondului de rulment, deci firma nu dispune de resurse pentru a-si asigura finantarea activelor circulante. Aceste rate ale capacitatii de plata, arata daca firma dispune sau nu de o potentiala capacitate de plata, furnizata de ciclul de exploatare. Cand Rata capacitatii de plata imediata este insuficienta, firma se confrunta cu stocuri fara desfacere, precum si cu credite prea mari acordate clientilor.

RATE ALE INDATORARII (SOLVABILITEA)

Ratele de solvabilitate, folosite in analiza financiara, sunt semnificative in cazul unei comparatii intre intreprinderile din acelasi sector sau intre ratele ronologice realizate de aceasi intreprindere.1 Din punct de vedere al solvabilitatii firma trebuie sa faca fata angajamentelor asumate pe termen lung. Acest fapt este evidentiat de valorile ratelor de solvabilitate (rata de indatorare, levierul, perioada de acoperire prin castig a dobanzilor), care corespund nivelelor impuse adesea de catre banci. Daca rata de indatorare generala este mult sub 50% semnifica faptul ca firma nu intampina niciun fel de dificultati in rambursarea datoriilor si plata dobanzilor corespunzatoare conform conditiilor prestabilite prin contract.

Raportul Datorii financiare/Capitaluri proprii mai mic decat 1 evidentiaza ca angajamentele bancare ale firmei pe termen mediu si lung sunt garantate de capitalurile proprii.Valoarea PAD mai mare decat 1 dovedeste ca firma poate face fata platilor cu dobanzile din surse proprii (profit net si amortizare). Pentru acordarea de credite, in conditii de garantie sigura, normele bancare impun existenta unui levier mai mic decat 2 (<200%).

Rata datoriilor financiare caracterizeaza gradul de indatorare al firmei pe termen lung . Din considerente mentionate mai sus, normele bancare impun o rata mai mica de

0.5 (<50%).

1. Rata de autonomie financiara exprima prin rapoartele:

a) L= Indatorare globala (datorii pe termen lung si scurt)/Capitaluri proprii, in care:

L = “rata levierului” sau coeficientul total de indatorare. Se recomanda sa fie mai mic decat 1. In caza contrar, creditorii vor suporta o parte mai mare din riscul intreprinderii indatorate.

Daca “L” este mai mic decat 1 banca va acorda in continuare credite in conditii de garantie sigura. Valoarea ratei D/CP influenteaza rentabilitatea financiara facand sa apara efectul de levier.

b) RDF = Datorii financiare/Capitaluri permanente = Datorii financiare/Capit. Proprii + datorii financiare

RDF = rata datoriilor financiare, exprima gradul de indatorare pe termen lung. Intrerpinderea poate beneficia de credite pe termen lung daca RDF este mai mica decat valoarea de 0,5.

2. Rata creditelor de trezorerie masoara gradul de indatorare a activitatii de exploatare; apelarea de catre intreprindere la credite pentru acoperirea necesitatilor de exploatare.

RCT = Credite de trezorerie/Nevoia de fond de rulment

RCT este complementara cu rata de finantare a nevoii de fond de rulment (RNFR) adica

RNFR = 1 – RCT

Aceasta rata este data de relatia: R.T. = (Credite de trezorerie/ N.F.R.) *100

3. Rata de prelevare a cheltuielilor financiare (dobanzi si cheltuieli assimilate) se exprima cu ajutorul raportului:

RPCF = Cheltuieli financiare (dobanzi)/EBE

RPCF pune in evidenta capacitatea de plata a costului indatorarii separand intreprinderile sanatoase de cele falimentare. Daca raportul este mai mare decat 0,6 intreprinderea analizata se confrunta cu dificultati de gestiune financiara riscand sa intre in stare de faliment.

Aceasta rata separa firmele sanatoase de cele falimentare.Aceste masuri trebuie sa vizeze scaderea cheltuielilor financiare si cresterea Excedentul brut din exploatare (E.B.E.).

4. Rata capacitatii de rambursare (RCR) masoara capacitatea intreprinderii de a rambursa datoriile sale. Se exprima in ani:

a) RCR = Indatorare globala/Capacitatea de autofinantare = Datorii pe termen lung si scurt/C.A.F.

In principiu, RCR determinate conform relatiei de mai sus, nu trebuie sa depasesca 4 ani, adica indatorarea globala a intreprinderii nu trebuie sa fie mai mare decat 4 ori capacitatea de autofinantare pe care ea o degaja. De aceea, durata de rambursare a datoriilor globale cu ajutorul C.A.F. trebuie sa fie mai mica decat 4 ani.

RCR mai poate fi exprimata astfel:

b) RCR = Datorii pe termen lung/C.A.F.

In aceasta formula RCR exprima capacitatea intreprinderii de a rambursa datoriile financiare (numai cele pe tremen lung). Durata de rambursare a datoriilor financiare prin C.A.F. este, in principiu de maxim 3 ani. Rata capacitatii de rambursare este data de relatia:

R.c.r. = (Datorii financiare / Capacitatea de autofinantare) * 100

Capacitatea de autofinantare este data de relatia: Capacitate de autofinantare = (E.B.E. + Venituri Exceptionale) – (Alte Cheltuieli + Cheltuieli Exceptionale + Particip. Salariati + Impozit pe profit).

5. Ponderea creditelor curente in indatorarea globala (RCC);

RCC = Credite bancare curente/Indatorare globala

RCC = exprima alegerea realizata de intreprindere intre imprumuturule pe termen mediu si lung si credite bancare curente (credite pe termen scurt). O proportie mare a creditelor curente in indatorarea intreprinderii poate semnifica o situatie de vulnerabilitate care tine de tipul acestor resurse si de costul lor ridicat.

3.3. ANALIZA FINANCIARA PE BAZA BILANTULUI CONTABIL SI A CONTULUI DE PROFIT SI PIERDERE

Drept surse de date pentru analiza financiară vom folosi următoarele documente:

a. bilanțul contabil al firmei;

b. contul de profit și pierdere;

c. anexele la bilanț (situația activelor imobilizate în valoare brută și amortizările înregistrate pentru acestea ).

Deci, analiza financiară ce urmează a fi realizată își propune să evidențize următoarele aspecte:

1. modalitatea de realizare a echilibrului financiar pe termen lung și pe termen scurt-analiză pe bază de bilanț contabil

2.stabilirea treptelor de acumulare bănească numerică și marjele de rentabilitate sau soldurile intermediare de gestiune- analiză pe baza contului de profit și pierdere.

Bilanțul contabil constituie documentul principal care stă la baza evaluării patrimoniale a întreprinderii, existând trei abordări diferite ale acestuia, și anume:

1.abordare patrimonială;

2.abordare financiară;

3.abordare funcțională.

Analiza echilibrului financiar pe baza bilantului contabil se realizeaza prin calcularea urmatorilor indicatori:

fondul de rulment

nevoia de fond de rulment

nevoia de fond de rulment

Fondul de rulment ( FR ).

Pentru realizarea echilibrului financiar la nivelul intreprinderii, trebuie sa se respecte principiul paritatii maturitatilor potrivit caruia alocarile permanente (imobilizari) trebuiesc finantate pe seama surselor permanente (capitalurile proprii si imprumuturile pe termen lung) datorita rotatiei mai lente a acestora; alocarile ciclice (activele circulante) se finanteaza pe seama surselor temporare (datorii pe termen scurt).Cu cat sursele permanente sunt mai mari decat necesitatile permanente de alocare a fondurilor banesti, cu atat intreprinderea dispune de o marja de securitate, care o pune la adapost de evenimente neprevazute.Acest surplus de resurse permanente, degajat de ciclul de finantare al investitiilor, poate fi rulat pentru reannoirea stocurilor si creantelor. Aceasta utilizare potentiala a marcat si denumirea lui, si anume aceea de fond de rulment..1

Fond de rulment = Surse permanente – Alocari permanente

Fond de rulment = (Capitaluri proprii + Datorii financiare) – Imobilizari nete de amortizare

Cresterea fondului de rulment reflecta alocarea tuturor acumularilor nete ale exercitiului anterior in cresterea activelor circulante.

Fondul de rulment net ( FRN )

Pentru a permite formularea si calcularea FRN, bilantul trebuie sa fie organizat in parti mari regrupand elementele de activ si de pasiv pe baza criteriului duratei activelor si pasivelor.

Relatia de calcul este:

FRN = CP – Ai ; unde – CP = capital permanent; Ai = active imobilizate.

FRN = AC- Datorii pe termen scurt

Fondul de rulment propriu ( F.R.P. )

Fondul de rulment propriu prezinta o utilitate mai limitata decat fondul de rulment net.Se calculeaza, cand se doreste sa se aprecieze autonomia finaciara a unei intreprinderi, pe baza urmataorei relatii:

F.R.P. = Cp -Ai ; Cp – capital propriu; Ai – active imobilizate

Nevoia de fond de rulment ( N.F.R. )

Diferenta dintre necesitatile de finantare ale ciclului de exploatare si datoriile de exploatare este numita nevoia de fond de rulment.Ea este expresia realizarii echilibrului financiar pe termen scurt a echilibrului dintre necesarul si resursele de capitaluri circulante ( ale exploatarii).

Relatia de calcul generala :

N.F.R. = ( Stocuri + Creante ) – Datorii de exploatare

Daca, la un moment dat, fondul de rulment este superior nevoii de fond rulment, atunci excedentul de finantare se regaseste sub forma unei trezoreriei nete concretizata in disponibilitati banesti in conturi bancare si in casa.

Trezoreria neta

In timp ce componentele NFR sunt legate de activitatea curenta si in special de activitatea de exploatare, cele ale trezoreriei sunt legate de operatiuni financiare pe termen scurt realizate de intreprindere.

Trezoreria este diferenta dintre fondul de rulment net global si necesarul de fond de rulemnt ( de exploatare si in afara exploatarii). Un fond de rulment superior necesarului de fond de rulment va conduce la o trezorerie pozitiva.Un fond de rulment inferior nevoilor de fond de rulment va genera o trezorerie negativa.

T = UT – RT

Tinand cont de elementele sale de definire, trezorerie exprima pozitia globala pe care intreprinderea o are asupra operatiunilor sale financiare pe termen scurt.

T> 0, UT>RT

O trezorerie pozitiva semnifica faptul ca intreprinderea constituie plasamente financiare

fata de parteneri financiari pentru o suma care o depaseste pe cea a resurselor pe termen scurt obtinute de la partenerii financiari.

T<0, UT<RT

O trezorerie negativa semnifica, din contra, faptul ca intreprinderea e dependenta de resursele sale financiare pe termen scurt.

Contul de profit si pierdere – sursa de informații in determinarea rezultatului întreprinderii

Contul de profit si pierdere reprezintă un document contabil de sinteza, prevăzut de Legea Contabilității nr. 82/1991 care concentrează veniturile si cheltuielile unei întreprinderi pentru o perioada data si explica modul de formare a rezultatului. Intr-o maniera generala, el oferă informațiile necesare pentru înțelegerea si explicarea profitului sau pierderii înregistrate de un agent economic.

Contul de profit si pierdere cuprinde:

toate veniturile generate de activitatea întreprinderii pe parcursul exercițiului;

toate cheltuielile aferente, pe parcursul aceleiași perioade.

Veniturile corespund resurselor obținute prin realizarea operațiunilor industriale, comerciale, financiare, excepționale, iar cheltuielile corespund resurselor consumate cu ocazia realizării acestor operațiuni.

In consecința, compensarea veniturilor obținute cu cheltuielile efectuate pentru obținerea unui rezultat global de tipul:

Contul de profit si pierdere prezintă un interes dublu:

Rezultatul = Venituri – Cheltuieli

– permite determinarea unui rezultat global si formarea unei aprecieri de ansamblu asupra performantelor economico-financiare ale perioadei;

– permite recapitularea exhaustiva a elementelor de venituri si cheltuieli care au contribuit la realizarea lui si identificarea factorilor favorabili sau nefavorabili care l-au influențat.

Pentru exprimarea rentabilitatii se utilizeaza doi indicatori: profitul si rata rentabilitatii. Marimea absoluta a rentabilitatii este o oglinda de profit (indicator de volum), iar gradul in care capitalul sau folosirea resurselor intreprinderii aduc profit este reflectat in rata rentabilitatii (indicator al marimii relative a rentabilitatii).

Deci indicatorii de profitabilitate a firmei sunt: rata de rentabilitate a vanzarilor (Rrv) sau marja profitului brut care masoara cu cat veniturile depasesc cheltuielile, respectiv cat de mare este profitul obtinut la fiecare leu vanzari si rata de rentabilitate a activelor (Rra) care reflecta cat de mare este profitul obtinut de o firma in raport cu totalul activelor pe care le detine.

In legatura cu corelatia dintre rentabilitate si eficienta economica sunt de facut unele precizari. Eficienta economica este mai cuprinzatoare decat rentabilitatea. Se poate aprecia ca eficienta economica reprezinta cea mai generala categorie care caracterizeaza rezultatele ce decurg din diferite vatriante preconozate pentru utilizarea (consum productiv, consum individual, vanzare) sau economisirea unor resurse (umane, materiale sau financiare) intrate sau neintrate in circuitul economic.

Conceptul de eficienta, care se poate referi la o activitate, persoana sau obiect, este acela de avea calitatea de a produce efectul util scontat. Trebuie adaugat ca rationalitatea oricarei actiuni umane presupune ca efectul sa devanseze efortul ( consumul de resurse) cece ce inseamna ca eficienta economica vizeaza minimizarea resurselor ce revin pe o unitate de efect util.

Rentabilitatea constituie una din formele de exprimare a eficientei economice, anume o forma sintetica de exprimare cu ajutorul categoriilor valorice. Calculele de rentabilitate se pot efectua utilizand ca rezultat nu numai profitul net, ci intregul venit net, deci profitul brut (care cuprinde si datoriile financiare si impozitele).

Astfel, nivelul de rentabilitate, stabilit prin intermediul ratelor de rentabilitate, reliefeaza mai amanuntit diagnosticul rentabilitatii, prin insasi capacitatea informationala In elaborarea diagnosticului firmei, ratele de rentabilitate, permit efectuarea de comparatii in spatiu, precum si fata de anumite norme sau standarde elaborate si acceptate de organismele de specialitate.Rentabilitatea in sistemul de performante financiare ale unei firme, ocupa un loc important, deoarece, prin intermediul acesteia, firma isi poate consolida pozitiile pe diverse piete si este in acelasi timp un criteriu major privind cotatia firmei la BurseledeValori.Intr-o definire sintetica, rentabilitatea, reprezinta capacitatea firmei de a realiza profit, necesar atat reproductiei si dezvoltarii cat si remunerarii capitalurilor. Marimea absoluta a rentabilitatii este oglindita de profit – ca indicator de volum – iar gradul in care capitalul sau folosirea resurselor firmei aduc profit este reflectata de ratele de rentabilitate – indicatori ai marimii relative a rentabilitatii.Rentabilitatea face parte, sau cu alte cuvinte poate fi inclusa in cadrul diagnosticului financiar al firmei.

Diagnosticul financiar, identifica punctele tari si punctele slabe ale gestiunii financiare; prevede sansele de viitor ale firmei si riscurile sale; propune masuri pentru redresarea situatiei; si nu in cele din urma, are ca obiective masurarea rentabilitatii capitalurilor firmei si aprecierea conditiilor de echilibru financiar pentru a evalua gradul de risc al intreprinderii.

CAPITOLUL 4

STUDIU DE CAZ PRIVIND ANALIZA FINANCIARA PE BAZA RATELOR DE RENTABILITATE LA SUCURSALA PETROBRAZI DIN CADRUL S.C.PETROM S.A. -BUCURESTI

Analiza financiara pe baza ratelor de rentabilitate ce urmeaza a fi efectuata se va structura in cateva etapa successive:

1. Analiza echilibrului financiar pe baza bilantului contabil:

– Fondul de rulment

– Nevoia de fond de rulment

– Trezoreria neta

Analiza financiara se desfasoara pe o perioada de patru ani, 2002-2005, prin calcularea indicatorilor in RON, conform Legii denominarii emisa la data de 1 iulie 2005, cand moneda nationala a Romaniei, leul, a fost denominat astfel incat 10000 lei vechi, aflati in circulatie la aceasta data, vor fi preschimbati pentru 1 leu nou.1

Fondul de rulment ( FR )

Fond de rulment = (Capitaluri proprii + Datorii financiare) – Imobilizari

Sursa datelor: Bilant

Grafic nr. 1 Evolutia fondului de rulment

Cresterea fondului de rulment pe perioada 2002-2005 reflecta alocarea tuturor acumularilor nete ale exercitiului anterior in cresterea activelor circulante.

Fondul de rulment net ( FRN )

Sursa datelor: Bilant

Grafic nr. 2 Evolutia fondului de rulment net

In acest mod de calcul FRN pozitiv evidentiaza surplusul activelor circulante nete in raport cu datoriile temporare sau partea activelor circulante nefinantata de datoriile pe termen scurt. Activele circulante transformabile in lichiditati intr-un termen scurt (sub un an) vor permite nu numai rambursarea integrala a datoriilor pe termen scurt (exigibile intr-un interval de timp sub un an), dar in egala masura si degajarea lichiditatilor excedentare. Aceasta situatie reflecta o perspective favorabila intreprinderii, sub aspectul solvabilitatii sale.

Din valorile inregistrate de acest indicator rezulta urmatoarele:

– in anul 2003 F.R.N. inregistreaza o crestere fata de 2002, crestere datorata unei majorari a capitalului permanent;

– in anul 2004 F.R.N. continua sa aiba o evolutie pozitiva bazata pe o crestere importanta a capitalului permanent, crestere mult mai semnificativa in raport cu cresterea activelor imobilizate;

– in anul 2005 F.R.N. cresterea este din nou majora, daca o comparam cu anul anterior.

Fondul de rulment propriu ( F.R.P. )

F.R.P. = Capital propriu –Active imobilizate

Sursa datelor: Bilant

Grafic nr. 3 Evolutia fondului de rulment propriu

Grafic nr. 4 Evolutia fondului de rulment strain

Atat din calculele efectuate cat si din graficele de evolutie, observam o crestere accentuata a F.R. in perioada 2002-2003. Aceasta se datoreaza cresterii majore a capitalului propriu dar si a datoriilor financiare. Si in perioada 2004-2005 se inregistreaza o crestere importanta a fondului de rulment.

Nevoia de fond de rulment ( N.F.R. )

N.F.R. = ( Stocuri + Creante ) – Datorii de exploatare

Tabel nr. 5 Nevoia fondului de rulment (N.F.R.)

RON

Grafic nr. 5 Evolutia nevoii fondului de rulment

Daca, la un moment dat, fondul de rulment este superior nevoii de fond rulment, atunci excedentul de finantare se regaseste sub forma unei Trezoreriei nete, concretizata in disponibilitati banesti in conturi bancare si in casa.

Trezoreria neta

Grafic nr. 6 Evolutia trezoreriei nete

Trezoreria neta ia valori pozitive in toti anii, fiind rezultatul desfasurarii de catre firma analizata a unei activitati eficiente prezentand un excedent de trezorerie care se afla in casieria unitatii si conturile bancare sub forma disponibilitatilor. In acest caz firma dispune de autonomie pe termen scurt.

Din calulele rezultate reiese ca principala componenta a echilibrului financiar a unitatii o reprezinta Nevoia de Fond de Rulment a carui valoare depinde de cifra de afaceri a firmei, astfel putand fi previzionata politica financiara de catre conducerea firmei.

2.Analiza financiara pe baza contului de profit si pierdere. In cadrul acestei analize se studiaza veniturile si cheltuielile pe cele trei domenii de activitate:

de exploatare

exceptionale

soldurile intermediare de gestiune

Marja comerciala = Venituri din vanzari – Costul marfurilor vandute

Tabel nr. 7 Marja comerciala

RON

Sursa datelor: Contul de profit si pierdere

Grafic nr. 7 Evolutia marjei comerciale

Pe perioada celor patru ani 2002-2005 exista un excedent privind vanzarea de marfuri in raport cu costul acestora, adica firma obtine profit din activitatea comerciala desfasurata. In plus, cresterea inregistrata de acest indicator semnifica o imbunatatire, din punct de vedere financiar, a activitatii comerciale a firmei.

Productia Exercitiului ( PE) = (Prod. Stocata +Prod. Vanduta +Prod. Imobiliz. – Variatia stoc.)

Tabel nr. 8 Productia exercitiului (PE) RON

   Sursa datelor : Cont de profit si pierdere

Grafic nr. 8 Evolutia productiei exercitiului

Productia exercitiului caracterizeaza activitatea de productie a unitatii: ceea ce intreprinderea a fabricat si a vandut, ceea ce a fabricat si a ramas in stoc (productia stocata), precum si ceea ce ea a fabricat pentru ea insasi (productia imobilizata). Calculele efectuate si evolutia grafica arata ca productia exercitiului inregistreaza o usoara descrestere, dar interpretarea acestui indicator se poate face numai in comparatie cu rata inflatiei perioadei respective.

Valoarea adaugata

Valoarea adaugata =(Prod. Exercitiului + Marja Comerciala) – Consum Extern

Tabel nr. 9 Valoarea adaugata

RON

   Sursa datelor :Contul de profit si pierdere

Grafic nr. 9 Evolutia valorii adaugate

Conform calculelor efectuate si a reprezentarii grafice valoarea adaugata inregistreaza valori pozitive in toate exercitiile, cu o usoara scadere in anul 2005, lucru care poate insemna cresterea vanzarile sau aprovizionari mai putin importante ( sau mai putin scumpe).In anii 2003 si 2004 valoarea adăugată inregistrează o evoluție ușor ascendentă, ceea ce reprezinta o crestere a cifrei de afaceri, deci a vanzarilor.

Excedentul brut al exploatarii

E.B.E.= (VA + Subventii pt. Exploatare ) – ( Impozite si taxe + Cheltuieli cu personalul )

Sursa datelor: Contul de profit si pierdere

Grafic nr. 10 Evolutia execedentului brut de exploatare

Valorile pozitive ale EBE arata ca firma dispune de resurse financiare necesare mentinerii sale sau cresterii acesteia. Existenta EBE demonstreaza performanta economica a unitatii, independenta politicii de investitie si a celei de dividend. EBE exprima acumularea bruta din activitatea de exploatare, resursa principala a intreprinderii,cu influenta hotaratoare asupra rentabilitatii economice si a capacitatii potentiale de autofinantare a investitiilor ( din amortizari, provizioane, profit).

Atat din calculele efectuate, dar mai ales din reprezentarea grafica a evolutiei E.B.E. constatam urmatoarele:

– cresterea E.B.E. in perioada 2002-2005, valoarea maxima inregistrandu-se in 2004 se datoreaza cresterii valorii adaugate si a subventiilor pentru exploatare .

– in anul 2005 inregistram o scadere considerabila a E.B.E. datorat cresterii impozitelor si taxelor dar si a cheltuielilor cu personalul.

Rezultatul exploatarii

Rezultatul exploatarii= Venit din Expl.- Ch.de Exploatare

Tabel nr. 11 Rezultatul exploatarii

RON

Sursa datelor: Contul de profit si pierdere

Grafic nr. 11 Evolutia rezultatului din exploatare

Datele de mai sus arata ca societatea obtine profit din activitatea de exploatare exprimand rentabilitatea activitatii curente din deducerea tuturor cheltuielilor din veniturile de exploatare.

Din valorile inregistrate de acest indicator se observa o crestere moderata a Rezultatului exploatarii pe perioada 2003-2004,in 2004 s-a atins valoarea maxima pentru perioada analizata. Aceasta evolutie pozitiva are la baza cresterea veniturilor din activitatea de baza.

In 2005 Rezultatul exploatarii scade vertiginos, scadere ce are la baza realizarea unor venituri conditionate de Cheltuielile mari de exploatare .

Cresterea Cheltuielilor de exploatare s-a datorat cresterii cheltuielilor cu energia electrica si termica, importului de piese de schimb speciale, cheltuieli datorate unor reparatii capitale, cheltuieli de modernizare.

Rezultatul exploatarii priveste activitatea de exploatare normala si curenta a intreprinderii. Prin deducerea cheltuielilor cu amortizarile (doar amortizarile economice justificate, normale, ale imobilizarilor, surplusul fiind transferat la cheltuielile exceptionale) si provizioanele din excedent brut al exploatarii devine un rezultat net al exploatarii.

Rezultatul financiar

R.f.= Venituri financiare – Cheltuieli financiare

Tabel nr. 12 Rezultatul financiar

RON

Sursa datelor: Contul de profit si pierdere

Grafic nr. 12 Evolutia Rezultatului financiar

Grafic nr. 13 Evolutia comparativa a veniturilor si cheltuielilor financiare

Din calculele efectuate si din reprezentarea grafica rezulta ca Rezultatul financiar a inregistrat valori foarte mici in anii 2002 si 2005, valori foarte mari inregistrand in anii 2003 si 2004. Deci intreprinderea poate sa finanteze costul activitatii.

Rezultatul financiar puternic negativ inseamna intotdeauna dezechilibre bilantiere, dar nu neaparat o intreprindere a carei sanatate este periclitata, dinamismul economic, creand adesea dezechilibre financiare, ceea ce nu este cazul pentru societatea luata in calcul.

Rezultatul curent al exercitiului

R.C.Ex. = R.Exploatarii + R. Financiar

Sursa datelor:Contul de profit si pierdere

Grafic nr. 14 Evolutia Rezultatului Curent

Rezultatul curent indica valoric scaderea performantelor financiare ale intreprinderii in ultimul an datorita scaderii profitului din exploatare. In anii anteriori rezultatul curent detine o pozitie buna fata de anul 2005. In acest an RC are o valoare mai mica decat RE lucru datorat scaderii in acest exercitiu a activitatii financiare, scadere datorata in special cheltuielilor privind sconturile acordate.

Rezultatul curent este determinat atat de rezultatul exploatarii normale si curente, cat si de cel al activitatii financiare. Este, deci, rezultatul tuturor operatiilor curente ale intreprinderii.

Grafic nr. 15 Evolutia comparativa a RE si a RF

Rezultatul exceptional al exercitiului

R.C.Ex. = R.Exploatarii + R. Financiar

R.Exceptional = V.Exceptionale – Ch.Exceptionale

Tabel nr. 14 Rezultatul Exceptional RON

Sursa datelor: Contul de profit si pierdere

Grafic nr. 16 Evolutia Rezultatului Exceptional

Rezultatul exercitiului inainte de impozitare

Acest indicator se poate calcula dupa urmatoarea relatie:

Profitul brut = Venituri totale – Ch.totale

Tabel nr. 15 Rezultatul exercitiului inainte de impozitare

RON

Sursa datelor: Contul de profit si pierdere

Grafic nr. 17 Evolutia Profitului Brut

Rezultatul Net Exercitiului (RN )

R.N. Ex. = R.impozabil – Impozit pe profit

Cota de impozitare pentru determinarea impozitului pe veniturile din: activitati independente, salarii, cedarea folosintei bunurilor, pensii, activitati agricole, premii, alte surse este de 16% aplicata asupra venitului impozabil corespunzator fiecarei surse din categoria pentru anul 2005 respectiva1.

Procentul de impozitare pentru anii 2002, 2003, 2004 este de 25%.

Sursa datelor: Contul de profit si pierdere

Grafic nr. 18 Evolutia R.N.E (PN)

3. Analiza factoriala a Profitului Brut

1) Pb = Vt x R, – Pb = profitul brut

– Vt = venituri totale

– R = rentabilitatea medie a veniturilor

2), – Vi = venituri pe categorii de activitati

– ri = rentabilitatea veniturilor pe categorii de activitati

Sursa datelor: Contul de profit si pierdere

Grafic nr. 19 Rentabilitatea medie a veniturilor

Atat din tabelul de calcul cat si din reprezentarea grafica a rentabilitatii medii a veniturilor observam urmatoarele:

– in 2003 se inregistreaza o crestere a (R) CU 13,32% fata de anul 2002. Aceasta crestere o inregistram pe baza evolutiei ascendente a veniturilor totale.

– in 2004 Rata rentabilitatii medii a veniturilor inregistreaza o scadere in raport cu anul 2003 datorita decalajului mare dintre veniturile totale si profitul brut realizat. Acest decalaj il consemnam datorita cheltuielilor efectuate pentru realizarea respectivelor venituri.

Tabel nr. 18 Profitul Brut

RON

Sursa datelor: Contul de profit si pierdere

Grafic nr. 20 Evolutia Profitului Brut

Modelul nr.2 privind calcularea profitului brut consta in analiza urmatoarelor activitati ale sucursalei “Petrobrazi”:

– venituri provenite din vanzari de marfuri ;

– venituri provenite din vanzari de produse;

– venituri financiare;

– venituri exceptionale

Pentru a determina profitul brut, vom calcula in prealabil rentabilitatea medie pe categorii de venituri.

Tabel nr. 19. Rentabilitatea veniturilor provenite din vanzari de marfuri

RON

Sursa datelor: Contul de profit si pierdere

Grafic nr. 21 Rentabilitatea veniturilor din vanzari de marfuri

Tabel nr. 20. Rentabilitatea veniturilor provenite din vanzari de produse

RON

Sursa datelor: Contul de profit si pierdere

Grafic nr. 22 Rentabilitatea veniturilor din vanzari de produse

Tabel nr. 21 Rentabiltatea veniturilor financiare

RON

Sursa datelor:Contul de profit si pierdere

Grafic nr. 23 Rentabilitatea veniturilor financiare

Tabel nr. 22 Profitul brut pe categorii de activitati

RON

Grafic nr. 24 Profitul brut pe categorii de activitati

In cazul Sucursalei “Petrobrazi” constatam:

– in anii 2002-2005 s-a constatat o crestere constanta a veniturilor din vanzari de produse ceea a dus la o crestere a rentabilitatii, valoarea maxima inregistrandu-se in anul 2005 cu un procent de 68,95%, la o diferenta de 3,61% fata de anul 2003;

– veniturile din vanzarea de marfuri inregistreaza valori foarte mici, valoarea minima fiind in anul 2004, fapt datorat obiectului de activitate care nu se bazeaza in mod special pe activitatea de comercializare a marfurilor;

– veniturile financiare inregistreaza o pondere mai mare decat veniturile din vanzarea de marfuri, valorile maxime fiind inregistrate in anii 2003-2004

Asupra evolutiei Profitului brut pe perioada 2002 – 2004 concluzionam urmatoarele aspecte:

– in 2003 s-a inregistrat o crestere importanta a profitului brut fata de 2002, crestere datorata:

1.evolutiei pozitive a veniturilor din vanzari marfuri, vanzari de produse, din venituri financiare;

2. evolutiei pozitive a: Rentabilitatii veniturilor din vanzari marfuri,Rentabilitatii veniturilor financiare, Rentabilitatii veniturilor din vanzari produse care a avut o evolutie crescatoare fata de 2002;

– in anul 2004 s-a inregistrat o usora crestere a profitului brut fata de 2003 datorata:

cresterii veniturilor din vanzari marfuri,cresterii veniturilor financiare, modificarea valorii procentuale a rentabilitatii;

– in anul 2005 avem o scadere a profitului brut in raport cu 2004, datorita variabilitatii valorii veniturilor obtinute pe categoriile de activitati mentionate mai sus dar si datorita faptului ca unele instalatii ale sucursalei Petrobrazi au fost inchise pentru revizie timp de doua luni de zile.

4. Analiza factoriala a Profitului net (PN)

PN = PB – Impozit pe profit

Ip = impozit pe profit: – 25% pentru anii 2002, 2003, 20041

– 16% pentru anul 20052

Tabel nr. 23 Profitul net pe categorii de venituri RON

Grafic nr. 25. Profitul net pe categorii de activitati

Analiza factoriala a Profitului brut se efectueaza plecand de la Profitul brut pe categorii de activitati.In analiza Profitului Net, determinat prin calculele anterioare constatam o situatie asemanatoare ca in cazul profitului brut.Indicatorul principal care conditioneaza profitul net este profitul brut.

Situatia profitului net obtinut de sucursala “Petrobrazi”, in perioada 2002-2005, se prezinta astfel:

Profitul Net aferent veniturilor provenite din vanzari de marfuri scade in 2003, fata de 2002, aceasta scadere se mentine pana in anul 2004.

In 2005 societatea consemneaza o noua crestere a profitului net aferent veniturilor din vanzari de marfuri.

Per ansamblu in 2002 in cadrul profitului net locul cel mai important il ocupa profitul net aferent veniturilor obtinute din vanzarea marfurilor.

In 2003 profitul net aferent veniturilor obtinute din vanzarea produselor continua sa fie predominat in strucura, pe categorii de activitati a profitului net general.

In anul 2004 in structura profitului net general predomina profitul net aferent veniturilor obtinute din vanzarea produselor.

In final putem concluziona ca profitul net al sucursalei “Petrobrazi” inregistreaza o evolutie pozitiv crescatoare pe perioada 2002-2004, dupa care in 2005 constatam o scadere a acestuia.

4.Diagnosticul rentabilitatii intreprinderii

Diagnosticul se realizeaza prin intermediul a trei categorii de rate:

-rata rentabilitatii comerciale

-rata rentabilitatii economice

-rata rentabilitatii financiare

Tabel nr. 24 Indicatori utilizati in analiza diagnostic

RON

Sursa datelor: Bilant si Cont de profit si pierdere

Rata rentabilitatii comerciale

1. Rata marjei comerciale = Marja comerciala/Vanzari de marfuri

2.Rata marjei brute de exploatare sau RataEBE = E.B.E./Cifra de afaceri
3.Rata marjei nete = Rezultatul net al exercitiului/ Cifra de afaceri 4. Rata marjei nete de exploatare = Rezultatul exploatarii/Cifra de afaceri,

5. Rata marjei brute de autofinantare = Capacitatea de autofinantare/Cifra de afaceri

6. Rata marjei asupra valorii adaugate =E.B.E./Valoarea adaugata

Rata rentabilitatii comerciale

Rc = (PN / CA) * 100, unde

Tabel nr. 25 Rata rentabilitatii comerciale

RON

Sursa datelor: Contul de profit si pierdere

Grafic nr. 26 Evolutia Ratei rentabilitatii comerciale

Rata rentabilitatii comerciale este utilizata indeosebi de intreprinderile cu activitate comerciala si pune in evidenta strategia comerciala a intreprinderii analizate. Rata rentabilitatii comerciale la sucursala “Petrobrazi” a avut o evolutie descrescatoare, exceptie facand anul 2003, ceea ce inseamna ca firma, incepand cu 2004 inregistreaza de la un an la altul o rentabilitate comerciala scazuta.

Aceasta se datoreaza faptului ca unitatea economica a pierdut o serie de parteneri straini, carora le exporta o gama larga de produse.Toate acestea au condus la micsorarea profitului si deci implicit la diminuarea rentabilitatii comerciale.

Tabel nr. 26 Rata marjei brute de exploatare

Sursa datelor: Contul de profit si pierdere

Grafic nr. 27 Rata marjei brute de exploatare

Din calculele efectuate si din reprezentarea gafica rata marjei comerciale de exploatare pentru anii 2002-2005 se incadreaza in limite aproape egale, inregistrand in totii anii valori ridicate ceea ce reflecta capacitatea intreprinderii de degaja profit si posibilitatea financiara de reinnoire rapida a echipamentelor intreprinderii, deci cresterea productivitatii.

Tabel nr. 27 Rata marjei nete de exploatare

RON

Sursa datelor:Contul de profit si pierdere

Grafic nr. 28 Rata marjei nete de exploatare

Rata privind marja neta de exploatare, pune in evidenta eficienta activitatii de exploatare sub toate aspectele: industrial, administrativ si comercial.

Astfel in anul 2004 rata marjei nete de exploatare inregistreaza cea mai ridicata valoare cu 2,01% mai mare fata de anul 2003, urmand ca in anul 2005 aceasta sa scada cu 4,23% fata de anul 2004. Deci rata marjei nete de exploatare nu inregistreaza valori deosebite ceea ce indica faptul ca activitatea de exploatare sub toate aspectele ei nu se desfasoara la capacitate maxima.

Rata marjei brute de autofinantare

Pentru calculul ratei marjei brute de autofinantare este necesar determinarea capacitatii de autofinatare prin urmatoarea relatie:

CAF= E.B.E. + Venituri financiare – Cheltuieli financiare – Soldul exceptional asupra operatiilor de gestiune – Impozit pe profit

Tabel nr. 28 Capacitatea de autofinantare

RON

Sursa datelor:Contul de profit si pierdere

Tabel nr. 29 Rata marjei brute de autofinantare

RON

Sursa datelor: Contul de profit si pierdere

Grafic nr. 29 Rata Marjei brute de autofinantare

Fata de celelalte rate ale marjei, Rata marjei brute de autofinantare este reprezentata printr-un procentaj destul de crescut, in totii anii inregistrand o valoare aproape constanta, ceea ce semnifica ca intreprinderea dispune de un surplus de resurse pentru a-si asigura dezvoltarea si/sau remunerarea actionarilor sai.

Tabel nr. 30 Rata marjei asupra valorii adaugate

RON

Grafic nr. 30 Rata marjei asupra valorii adaugate

Pe parcursul celor patru ani Rata marjei asupra valorii adaugate inregistreaza valori destul de ridicate, deci ea masoara rezultatul brut de care dispune intreprinderea dupa deducerea cheltuielilor de exploatare (consumuri si cheltuieli de personal).

Rata de rentabilitate economica

Rata economica neta = Profit net/Capitaluri investite

Rata economica bruta= EBE/Capitaluri investite

Rentabilitatea economica neta

Tabel nr. 31 Rentabilitatea economica neta

RON

Sursa datelor:Cont de profit si pierdere

Grafic nr. 31 Evolutia ratei rentabilitatii economice nete

Tabel nr. 32 Rata de rentabilitate economica bruta

RON

Grafic nr. 32 Evolutia ratei rentabilitatii economice brute

Din calculele efectuate pentru rentabilitatea neta si bruta rezulta ca firma este rentabila din punct de vedere economic inregistrand niveluri de rentabilitate foarte mari prin efectuarea de investitii profitabile. In economiile occidentale se considera corespunzatoare o rentabilitate economica mai mare decat 25% , ceea ce inseamna ca in maximum 4 ani intreprinderea isi poate reinnoi capitalurile angajate prin excedentul sau brut de exploatare.

Rata rentabilitatii economice a activului

Re = (Pb / A) * 100

Tabel nr. 33 Rata de rentabilitate economica a activului

RON

Sursa datelor: Bilant si Contul de Profit si Pierdere

Grafic nr. 33 Evolutia ratei de rentabilitate economica a activului

Conform calculelor si graficului de evolutie putem concluziona urmatoarele:

– in perioada 2002- 2004 s-a consemnat o crestere de 10% pana la 15% a Ratei Rentabilitatii economice a activului;

– in anul 2005 s-a inregistrat o scadere a acestei rate de 16,37%.

Rata Rentabilitatii Economice a Activului este influentata de:

– viteza de rotatie a activului

– rata rentabilitatii veniturilor

Tabel nr. 34 Viteza de rotatie a activelor

RON

Sursa datelor: Contul de profit si pierdere

Grafic nr. 34 Evolutia Vitezei de rotatie a activului

Pentru încurajarea creșterii vitezei de rotație trebuiesc identificate elementele materiale ce contribuie la încetinirea vitezei și eliminate. Acestea pot fi :

–  investiții puse în funcțiune care funcționează sub parametrii proiectați;

– creșterea investițiilor în curs de execuție;

– existența unor stocuri de produse finite fără desfacere asigurată;

– creșterea soldului conturilor de creanțe.

Astfel, conform calculelor efectuate si reprezentarii grafice, viteza de rotatie a activelor in perioada 2002-2005 la sucursala “Petrobrazi” se prezinta astfel:

– in 2003 viteza de rotatie a activelor scade fata de 2002. Aceasta se datoreaza cresterii considerabile a veniturilor, dar si din cauza diferentei, relativ mici dintre valoarea veniturilor si cea a activelor;

– in 2004 viteza de rotatie a activelor inregistreaza o crestere usoara fata de 2003;

– in 2005 acelasi indicator inregistreaza o usoara scadere fata de 2004.

Din cele prezentate mai sus rezulta o diminuare a rentabilitatii activului ceea ce ar echivala cu o sporire a imobilizarilor in elemente patrimoniale, ca efect a incetinirii vitezei de rotatie a intregului activ.

De asemenea, o influenta destul de importanta o are rentabilitatea veniturilor. Aceasta influenta se poate observa din graficul evolutiei ratei rentabilitatii veniturilor.

Rata rentabilitatii financiare

Rfin = Profitul net/Capitaluri proprii

In cadrul ratei rentabilitatii financiare, distingem doua rate de rentabilitate esentiale:

a) Rata rentabilitatii financiare a capitalului propriu

b) Rata rentabilitatii financiare a capitalului permanent

a) Rata rentabilitatii financiare a capitalului propriu

Rf = (Pn / Kp) *100

Tabel nr. 35 Rata rentabilitatii financiare a capitalului propriu

RON

Sursa datelor: Bilant si Contul de Profit si Pierdere

Grafic nr. 35 Evolutia Ratei rentabilitatii financiare a capitalului propriu

In concluzie putem spune:

– in anul 2003 inregistram o crestere a Rata rentabilitatii financiare a capitalului propriu cu 10,13% fata de 2002, crestere care se continua promitator pana in anul 2005. Aceasta o datoram unei cresteri importante a profitului net cu 1.415.122 lei.

– in anul 2005 continuam sa ne confruntam cu o scadere considerabila a acestei rate datorita evolutiei negative a profitului net si cresterii capitalului propriu.

b) Rata rentabilitatii financiare a capitalului permanent

Rf. = (Profit brut / Capital permanent) * 100

K. permanent = K. propriu + K. imprumutat

Tabel nr. 36 Rata rentabilitatii financiare a capitalului permanent RON

Sursa datelor: Bilant si Cont de profit si pierdere

Grafic nr. 36 Evolutia Ratei rentabilitatii financiare a capitalului permanent

Din calculele efectuate, precum si din reprezentarea grafica evolutiei Ratei rentabilitatii financiare a capitalului permanent concluzionam:

– in 2003 inregistram o crestere a acestei rate de 7,07% fata de 2002. Aceasta se datoreaza cresterii considerabile a profitului brut;

– in 2004 raportat la 2002 avem o crestere de numai 27,69%, fata de anii precedenti datorita cresterii profitului brut;

– in 2005 consemnam o scadere considerabila a Ratei rentabilitatii financiare a capitalui pernmanent de 28,97% fata de 2004, inregistrand cea mai scazuta valoare din anii precedenti iar in raport cu 2004 o scadere de 8,7%. Aceasta scadere o datoram cresterii considerabile a capitalului permanent.

6. Ratele de structura a capitalurilor

A. Rate ale echilibrului financiar

a) Rata de finantare a activelor fixe

b) Rata de finantare a Fondului de rulment

c) Rata de trezorerie (lichiditatea firmei)

R.F.R. = Capital permanent / Active fixe brute

R.F.P. = Capital propriu / Active fixe brute

Tabel nr. 37 Rata de finantare a activelor fixe RON

Sursa datelor: Bilant

Grafic nr. 37 Evolutia Ratei de finantare a activelor fixe

Aceste rate trebuie sa fie supraunitare (>100%), ceea ce in cazul nostru corespunde intru totul. Aceasta semnifica faptul ca se asigura finantarea alocarilor permanente pe seama capitalurilor permanente si cu atat mai mult pe seama capitalurilor proprii.Astfel, sucursala “Petrobrazi” nu trebuie sa recurga la datorii pe termen scurt.

Tabel nr. 38 Rata de finantare fondului de rulment

RON

Este de preferat ca aceasta rata sa fie mai mare de 1 (>100%), situatie in care de altfel ne aflam. Astfel se evidentiaza existenta la finele perioadei de gestiune a unei trezorerii nete. Daca aceasta rata este mai mica de 0,2 (<20%), firma poate fi in pericol.

Rata de trezorerie (Lichiditatea firmei)

In cadrul ei se disting:

– Rata capacitatii de plata a ciclului de exploatare

– Rata capacitatii de plata imediata

Tabel nr. 39 Rata de lichiditate

RON

Sursa datelor: Bilant

Grafic nr. 38 Evolutia Ratei lichiditatii

Tabel nr. 40 Rata capacitatii de plata imediata (Rata de Trezorerie imediata)

RON

Sursa datelor:Bilant

Grafic nr. 39 Evolutia ratei capacitatii de plata

Grafic nr. 40 Evolutia comparativa a ratei de lichiditate si rata capacitatii de plata

Aceste rate ale capacitatii de plata, arata daca firma dispune sau nu de o potentiala capacitate de plata, furnizata de ciclul de exploatare.Cand Rata capacitatii de plata imediata este insuficienta, firma se confrunta cu stocuri fara desfacere, precum si cu credite prea mari acordate clientilor.In cazul analizat, sucursala “Petrobrazi” dispune de o rata a capacitatii de plata imediata buna, pe intreaga perioada analizata, totusi este necesar ca unitatea sa actioneze rapid in incasarea creantelor pentru a nu intra in incapacitatea de plata a celorlalte credite.

B. Rate ale indatorarii

Rata de autonomie financiara (Rata levierului)

Tabel nr. 41 Rata de autonomie financiara RON

Sursa datelor: Bilant

Grafic nr. 41 Evolutia Ratei de autonomie financiara

Pentru acordarea de credite, in conditii de garantie sigura, normele bancare impun existenta unui levier mai mic decat 2 (<200%).

Dupa cum reiese din calcule, precum si din reprezentarea grafica observam ca aceasta rata este in continua crestere, crestere ce se accentueaza pe anul 2003- 2005 cand datoriile totale cresc iar Capitalul creste considerabil, datorita investitiilor majore din societate. Conform calculelor, reiese ca societatea se incadreaza in normele bancare privind acordarea creditelor.

Rata de prelevare a cheltuielilor financiare

Tabel nr. 42 Rata de prelevare a cheltuielilor financiare RON

Sursa datelor: Bilant

Grafic nr. 42 Evolutia ratei de prelevare a cheltuielilor financiare

Aceasta rata separa firmele sanatoase de cele falimentare.In cazul in care Rata cheltuielilor financiare >0,6 (>60%), firma inregistreaza probleme grave de gestiune financiara si risca sa intre in stare de faliment, ceea ce nu se intampla in situatia noastra. Cu toate acestea se observa ca Rata cheltuielilor financiare la sucursala “Petrobrazi” are o crestere destul de insemnata pe perioada 2004-2005 ceea ce impune masuri stricte si riguroase de micsorare a acesteia.

Aceste masuri trebuie sa vizeze scaderea cheltuielilor financiare si cresterea Excedentului brut din exploatare (E.B.E.).

Rata creditelor de trezorerie

Aceasta rata este data de relatia:

R.T. = (Credite de trezorerie / N.F.R.) *100

In perioada 2002-2005 sucursala “Petrobrazi” nu a apelat la astfel de credite.

Rata capacitatii de rambursare

Rata capacitatii de rambursare este data de relatia:

R.c.r. = (Datorii financiare / Capacitatea de autofinantare) * 100

Capacitatea de autofinantare este data de relatia:

Capacitate de autofinantare = (E.B.E. + Venituri Exceptionale) – (Alte Cheltuieli + Cheltuieli Exceptionale + Particip. Salariati + Impozit pe profit).

Tabel nr. 43 Rata capacitatii de rambursare (R.c.r.)

RON

Sursa datelor: Contul de profit si pierdere

Rata capacitatii de rambursare se exprima in ani. Normele bancare impun 3 ani pentru rambursarea datoriilor financiare.Intreprinderea dispune de o capacitate de rambursare ridicata si este in masura sa solicite noi imprumuturi fara sa-si pericliteze solvabilitatea la termen, intreprinderile pentru care acest indicator depaseste 3 ani au o scazuta capacitate de rambursare, iar recurgerea la noi datorii le agraveaza situatia. Autofinantarea constituie fundamentul capacitatii de rambursare.

6. Analiza ratelor de structura patrimoniala

a) Analiza ratelor de structura pentru activul bilantului

b) Analiza ratelor de structura pentru pasivul bilantului

Tabel nr. 44 Analiza activelor la sucursala Petrobrazi

RON

Sursa datelor: Bilant si Contul de profit si pierdere

Rata activelor imobilizate

Ra.i. = Active imobilizate/Activ total x100

a) Rata imobilizarilor corporale = Imobilizari corporale/Activ total x 100

b) Rata imobilizarilor necorporale = Imobilizari necorporale/Activ total x100

c) Rata imobilizarilor financiare = Imobilizari financiare

Tabel nr. 45 Rata activelor imobilizate RON

Sursa datelor: Bilant

Grafic nr. 43 Ponderea activelor imobilizate in activul bilantului

Analiza structurala sau a proportiilor grupei de imobilizari, reflecta in primul rand, ponderea relativ scazuta a acestora in totalul activului bilantului in anii 2004-2005. In anii 2003-2004 ponderea activelor este mai mare fata de anii urmatori.

Dinamica pe baza marimilor absolute este crescatoare pentru majoritatea posturilor de imobilizari si cu precadere la investitiile in curs (+58,3%) ceea ce denota schimbari in politica firmei de investire in exterior a unei parti disponibile din capitalul sau (titluri de participare).

Mijloacele fixe au ponderea cea mai ridicata in totalul imobilizarilor (71,06% si 73,27%). Se remarca o scadere a acestora, totusi aceasta pondere reflecta un grad ridicat de retehnologizare. Numarul de rotatii ale activelor fixe arata o imbunatatire a utilizarii acestora, inregistrand valori mari.

Analiza elementelor care compun activele imobilizate

Se calculeaza prin intermediul celor trei rate de structura.

Tabel nr. 46 Rata imobilizarilor corporale , necorporale si financiare RON

Sursa datelor: Bilant

Ponderea activelor corporale ocupa in toti anii valori foarte mari datorita investitiilor facute de societate prin inlocuirea instalatiilor vechi cu altele noi performante, construirea unei centrale termice proprii, a innoirii parcului auto cu autoturisme de ultima generatie si mijloace de transport pentru transportul intern.

Ponderea activelor necorporale inregistreaza valori mai mici in primii ani, urmand ca in anii urmatori sa creasca aproape dublu.

Ponderea activelor financiare inregistreaza valori constante pentru primii ani urmand sa scada usor in ultimii doi ani.

Ratele de structura privind activele circulante

Tabel nr. 47 Analiza activelor circulante RON

Sursa datelor: Bilant

In sistemul de evidenta financiara a firmei analizate, in exercitiul financiar 2004-2005. Activele circulante reflecta o crestere de 5,38% in conditiile in care Cifra de afaceri (C.A.) a scazut cu 20%, ca urmare rotatia a scazut de la 1,74 la 1,27 deci cu circa 30%.

Cauza principala o reprezinta reducerea stocurilor cu 8,5% ca volum valoric si cu 5,1% ca pondere. Societatea are de incasat sume foarte mari din creante, ceea a dus la micsorarea disponibilitatilor si la diminuarea stocurilor. Trebuie actionat rapid pentru recuperarea acestora pentru a plati furnizorii si creditele efectuate, care inregistreaza valori mai mari in ultimii ani si pentru a determina cresterea substantiala a disponibilitatilor si existenta unei consolidari in trezoreria firmei.

Ca urmare a celor mentionate si numarului de rotatii a stocurilor s-a accelerat de la 19,5 rotatii la 28,82 rotatii, deci un rezultat pozitiv.

Grafic nr. 44 Evolutia comparativa a Ratei activelor imobilizate si Rata activelor circulante

Analiza ratelor de structura pentru pasivul bilantului

-Rata stabilitatii financiare (Rstf) = Capital permanent/ Pasiv total x 100 Capital permanent = Capital propriu + Datorii pe termen mediu si lung

Capital propriu = Capital social + Rezerve, Provizioane, Rezultat financiar

– Rata autonomiei financiare globale (Rafg) = Capital propriu/ Capital permanent x 100

– Rata autonomiei financiare la termen (Raft) = Capital propriu/ Capital permanent x 100

– Rata indatorarii la termen (Rit) = Datorii pe termen lung / Capital permanent x 100

Tabel nr. 48 Analiza ratelor de structura pentru pasivul bilantului RON

Sursa datelor: Bilant

Grafic nr. 45 Evolutia comparativa a ratelor de structura pentru pasivul bilantului

Din calculele efectuate si din reprezentarea grafica rezulta urmatoarele:

– rata stabilitatii financiare inregistreaza pe cei patru ani valori peste cota procentuala, datorita ponderii deosebit de importante a capitalului permanent in totalul pasivului. Deci firma are autonomie pe termen lung in ceea ce priveste creditele bancare pe o perioada mai mare de un an;

– rata autonomiei financiare globale inregistreaza valori foarte mari fata de limita admisa recomandata de cei mai multi specialisti in domeniu ca satisfacatoare pentru echilibrul financiar o Rafg ≥ 3% sau mai mare sau egala cu ½ din pasivul intreprinderii;

– rata autonomiei financiare la termen a inregistrata valori mari in perioada 2002-2003, urmand ca in anii 2004-2005 aceasta sa scada cu peste 20%, ceea ce inseamna ca intreprinderea a achitat o parte din creditele contractate pentru realizarea de investitii majore la instalatii necesare pentru prelucrarea titeiului;

– rata indatorarii la termen, demonstreaza inca o data firma are obligatii financiare pe termen lung fata de alte persoane juridice.

7. Pragul de rentabilitate

Q = F/{ 1 – ∑[qcv/V(CA)]}

F = cheltuieli fixe; qcv = cheltuieli variabile; C.A. = cifra de afaceri

Tabel nr. 49 Pragul de rentabilitate RON

Sursa datelor: Cont de profit si pierdere

Grafic nr. 46 Evolutia pragului de rentabilitate

Pe baza datelor obtinute din tabel si a graficului de evolutie constatam urmatoarele:

– in intervalul 2002-2003 se inregistreaza o crestere a pragului de Rentabilitate cu 1.695.672 lei, crestere datorata in special majorarii cheltuielilor fixe cu 300.760 lei;

– in intervalul 2003-2004 continua sa se inregistreze o usoara scadere a Pragului de Rentabilitate datorata scaderii aceluiasi factor, cheltuieli fixe;

– in 2004-2005 se inregistreza o crestere spectaculoasa a Pragului de Rentabilitate, datorita cresterii valorii Cifrei de Afaceri in 2005.

8. Intervalul de siguranta

Is= (1 – Q/V*100)

Q – Pragul de rentabilitate

V- Venituri

Tabel nr. 50 Intervalul de siguranta

RON

Sursa datelor: Contul de profit si pierdere

Grafic nr. 47 Evolutia intervalului de siguranta

Pe baza datelor obtinute din tabel si a graficului de evolutie constatam urmatoarele:

– in 2003 se inregistreaza o scadere de 21,1% a Intervalului de siguranta, datorata cresterii foarte mari a veniturilor;

– in 2004 inregistram o crestere foarte mare a Intervalului de siguranta, datorata cresterii mari a Pragului de Rentabilitate.

– in 2005 scaderea Intervalului de siguranta este mult mai evidenta datorata pragului de rentabilitate care a crescut foarte mult dar si a veniturilor a caror pondere este mare.

Concluzii preliminare

Putem spune ca sucursala Petrobrazi inregistreaza performante financiare bune pe perioada analizata de patru ani, inregistrand totusi o scadere usoara in anul 2005, datorita investitiilor majore realizate pentru modernizarea instalatiilor tehnologice, a construirii unei centrale termice proprie, a modernizarii tehnicii de calcul si operare PC prin introducerea de aparatura de ultima generatie si a programelor informatice necesare desfasurarii activitatii financiar-contabile, marketing, perfectionarea personalului prin organizarea de cursuri de instruire profesionala pentru salariatii care utilizeaza aceasta aparatura.

Societatea dispune de o capacitate de autofinantare pozitiva si poate apela oricand la credite bancare pe termen lung, dar trebuie sa rezolve problema cu creantele, care inregistreaza valori mari, prin incasarea lor cat mai urgenta pentru a determina cresterea substantiala a disponibilitatilor si existenta unei consolidari in trezoreria firmei.

Societatea trebuie sa-si impuna punctul de vedere cu privire la acordarea de creante in special la clientii care inregistreaza debite mai vechi, impunerea unor conditii la livrarea produselor.

Concluziile finale se regasesc in Capitolul nr. 5 denumit “Concluzii si recomandari privind cresterea rentabilitatii la sucursala Petrobrazi”.

CAPITOLUL NR. 5

CONCLUZII SI RECOMANDARI

PRIVIND CRESTEREA RENTABILITATII LA SUCURSALA “PETROBRAZI”

In conditiile actuale, in care calitatea este principalul criteriu de competitivitate, trebuiesc folosite parghii organizatorice in definirea responsabilitatilor si a autoritatii asupra calitatii fiecarui produs, pe toate verigile lantului care il creaza.

Situatia economico – financiara a societatii reflecta elocvent dificultatile cu care s-a confruntat. Rezultatele Sucursalei “Petrobrazi” trebuie apreciate in contextul economic general creat de transformarile de substanta ce se deruleaza la nivel national.

Indicatorii de baza ai activitatii societatii: cifra de afaceri, valoarea adaugata, au cunoscut o dinamica puternic ascendenta ca efect al cresterii accentuate a preturilor. Volumul C.A. a crescut in mod constant pe parcursul celor patru ani, valori mai scazute inregistrand in anii 2003 si 2005, determinata in special de cresterea preturilor de livrare, atat la produsele petroliere cat si la produsele petrochimice, pe piata interna cat si pe piata externa.

In ansamblul indicatorilor economico-financiari, rata rentabilitatii se situeaza printre cei mai sintetici indicatori de eficienta ai activitatii intreprinderii.

Sporirea capitalului social pe perioada 2002-2003 este un efect al majorarii patrimoniului, concomitent cu majorarea elementelor patrimoniale de activ si s-a realizat prin investitii si reevaluarea capitalului. In perioada 2004-2005 se inregistreaza o micsorare a capitalului social prin vanzarea unor imobile firmelor care activeaza pe teritoriul Petrobrazi, dar si prin casarea mai multor instalatii tehnologice aflate in conservare si a unor mijloace fixe care au depasit durata normala de functionare.

Avand in vedere evolutia cererii de produse petroliere si preturile internationale pe piata, este evident ca societatea nu poate continua politica obtinerii de profit pe baza majorarii preturilor, deci este de asteptat, in perioada urmatoare, ca ratele de rentabilitate sa scada. Facand referire la imposibilitatea unor beneficiari care au facut comenzi de produse, si care sunt in imposibilitatea de a le achita (ceea ce justifica numarul mare de facturi emise si neincasate).

In ceea ce priveste depasirea necesarului de materii prime si materiale, ceea ce a dus la formarea stocurilor peste nivelul proiectat, releva o proasta organizare a compartimentului de aprovizionare – care a contractat necesar de aprovizionare peste necesitatile reale ale productiei; nerespectarea de catre furnizori a termenelor de livrare, ceea ce a dus la o suprapunere a aprovizionarii; nerespectarea ritmicitatii aprovizionarii cu materii prime si materiale.

In ceea ce priveste analiza stabilitatii efectivului de salariati, o conditie importanta pentru utilizarea deplina si eficienta a fortei de munca existente in unitatea economica o constituie asigurarea unei stabilitati cat mai mari a acesteia. Aceasta reducere se datoreaza faptului ca unitatea a fost integrata in programul de disponibilizare de personal conceput de actionarul majoritar austriac, dar si pensionarea tuturor celor care indeplineau varsta. Nivelul de calificare al personalului reprezinta un aspect important, care se concretizeaza in perfectionarea muncii ca factor de productie. Dimensionarea productiei muncii depinde nemijlocit de nivelul calificarii fortei de munca.

Sucursala “Petrobrazi” continua sa fie un agent economic a carui productie este foarte solicitata pe piata interna si externa, produsele avand o desfacere sigura. Din datele obtinute cu ocazia intocmirii studiului, se desprinde faptul ca este evidenta nevoia de a actiona in directia mentinerii si consolidarii pozitiei Sucursalei “Petrobrazi”pe piata externa, deziderat realizabil numai prin eforturi sustinute in directia cresterii calitatii produselor si a productivitatii muncii, calitate cu preturi competitive.

Recomandari privind cresterea rentabilitatii si competitivitatii unitatii economice analizate:

1 – Cresterea productivitatii muncii prin:

– stabilirea preturilor cu ridicata franco – depozit in special la produsele cu pondere mare (benzina,motorina,pacura) corelat cu preturile externe de cotatie ale produselor petroliere,cu preturile de cotatii la titeiul din import si cu cresterea pretului la titeiul din tara.

– cresterea volumului din livrari la export la produsele petroliere, Sucursala facand eforturi pentru mentinerea pietei de desfacere livrata la export;

– reducerea costurilor de intretinere si reparatii, cheltuielilor generale ale sectiei si la nivelul cheltuielilor generale de intreprindere,o gospodarire responsabila a resurselor materiale si banesti, intensificarea activitatii de vanzare si incasare a produselor pe piata externa;

– cresterea vanzarilor pe piata externa, minimizarea pierderilor (bani) prin reducerea costurilor de reparatii;

– imbunatatirea activitatii de organizare profesionala a intregului personal. Redresarea activitatii economico-financiare;

– intocmirea unor grafice de urmarire a incasarilor de la clienti cu datorii foarte mari ca urmare a decalajului mare intre livrarea produselor Sucursalei Petrobrazi catre clienti si plata acestora catre societate. O mai buna aranjare a datelor societatii si o mai buna gospodarire a timpului personalului Tesa;

– repartizarea extra-contabila a diferentelor favorabile rezultate la activitatea de extractie titei calculate ca diferente intre pretul cu ridicata al titeiului de tara si costul efectiv realizat. Unele produse care se livreaza la export au pretul mai mare decat preturile externe de cotatie. Personalul Tesa de la compartimentul “Contabilitate” care este in numar suficient poate efectua si aceasta repartizare contabila pentru stabilirea corecta a costurilor la produsele ce se livreaza la export si incadrarea lor in preturile de cotatie;

– organizarea de cursuri de perfectionare si sporirea motivatiei personalului care contribuie la redresarea activitatii societatii;

– cresterea gradului de valorificare a resurselor materiale si umane;

– perfectionarea organizarii conducerii a productiei si a muncii prin perfectionarea sistemului informational prin introducerea unor programe informatice performante de prelucrare automata a datelor;

– cresterea gradului de cooperare si specializare in productie;

– reducerea coeficientului de rebuturi si pierderi;

– organizarea locurilor de munca conform principiilor ergonomice;

– cresterea indicilor de utilizare a timpului de munca, prin aplicarea unui sistem de normare corespunzator;

– cresterea nivelului de calificare profesionala a fortei de munca prin organizarea de cursuri de perfectionare. Forta de munca reprezinta una din resursele importante ale Sucursalei, prin faptul ca raspunde cerintelor activitatii sub aspectul calificarii profesionale.

2 – Introducerea progresului tehnic si tehnologic prin:

– modernizarea mijloacelor tehnice si tehnologice existente;

– achizitionarea de noi licente si brevete;

– reorganizarea si modernizarea fluxurilor tehnologice prin achizitionarea de noi tehnologii, cu grad ridicat de productivitate, fiabilitate, dar mai ales cu un consum energetic redus, ceea ce implica un volum scazut de cheltuieli.

3 – Perfectionarea politicii comerciale si de desfacere prin:

– promovarea unei politici promotionale adecvate, ce are ca scop marirea pietelor de desfacere existente, si patrunderea pe alte noi piete;

– folosirea in mod adecvat si convenabil a mixului promotional, atat pe piata interna cat si externa;

– reorienatrea unitatii economice catre noi furnizori, ce pot oferii materii prime si materiale de buna calitate si la preturi reduse – convenabile.

– elaborarea unor strategii si politici globale si partiale realiste,centrale pe studii de diagnosticare, studii de marketing si de prognoza la nivelul compartimentului Management-strategic. Cresterea responsabilitatii din cadrul compartimentelor Diagnosticare,Strategie si imbunatatirea si cresterea performantelor sucursalei, prin diminuarea cheltuielilor si cresterea profitului.

4 – Promovarea unei politici financiare care sa urmareasca:

La nivelul unei intreprinderi se pot identifica trei politici financiare, considerate, la inceput, independente:

politica de investitii ( interne si/externe);

politica de finantare (surse proprii si/sau imprumutate);

politica de dividende (distribuire si/sau reinvestire de dividende)

In politica de investitii, alternativele de decizie pot fi :

specializarea, respectiv adancirea profitului de activitate in produse noi, in tehnologii noi. Pentru aceasta se vor propune investitii interne in achizitionarea de echipamente noi, in perfectionarea personalului in anumite domenii de activitate

diversificarea, respectiv cumpararea de participatii la capitalul social al altor societati. Se vor propune, deci proiecte de investitii externe in achizitionareea de titluri financiare. Diminuarea riscului, prin diversificare, are loc pe fondul unei rentabilitati mai moderate, ca medie a rentabilitatii diferitelor activitati interne si externe ale intreprinderii.

In politica de finantare, alternativele de decizie pot fi :

surse interne, rezultate din autofinantare (amortizari + profit) si din dezinvestiri (cesiuni) de active fixe si circulante;

surse externe, respectiv atragerea de capitaluri din afara intreprinderii (economisirea publica, capitalurile bancare etc.)

Politica de dividend priveste decizia (AGA) de a distribui dividendele ce au rezultat la incheierea exercitiului financiar si/sau de a le reinvesti in dezvoltarea intreprinderii.

– reducerea cheltuielilor de transport; a cheltuielilor de exploatare, si nu in cele din urma a cheltuielilor financiare si exceptionale;

– cresterea veniturilor din exploatare, a veniturilor financiare, ceea ce conduce la cresterea profitului;

– evitarea contractarii de credite cu dobanzi mari; a creditelor neperformante care contribuie la cresterea volumuli de datorii;

– atragerea de subventii din partea statului pentru realizarea unor proiecte de investitii a caror importanta este majora;

– cresterea majora a cifrei de afaceri;

– majorarea capitalului permanent.

5 – Sporirea calitatii produselor prin:

– folosirea unui proces tehnologic de prelucrare si fabricatie de un inalt nivel calitativ. – folosirea unor materii prime de o calitate superioara si prin modernizarea unor instalatii din Rafinarie. Imbunatatirea calitatii produselor rafinate, cresterea ponderii produselor de calitate superioara in totalul produselor livrate. Reducerea cererii la sortimentele care nu corespund normelor internationale din punct de vedere calitativ.

6- Imbunatatirea activitatii de organizare profesionala a intregului personal prin organizarea de cursuri de perfectionare si sporirea motivatiei personalului care contribuie la redresarea activitatii societatii.

Din toata analiza structurii financiare se sugereaza ca intreprinderea poate, in practica, sa exercite o influenta asupra costului finantarii sale, datorita unei actiuni asupra structurii sale financiare.

BIBLIOGRAFIE:

ISFANESCU AUREL “Analiza economico-financiara”,

HRISTEA ANA MARIA Editura A.S.E., Bucuresti, 2002

VASILESCU CAMELIA

LAZAR CORNEL “Statistica economica”,

Editura Universitatii din Ploiesti, 2003

MARGULESCU DUMITRU “Analiza economico-financiara”,

Editura Bren, Bucuresti, 2001

RISTEA MIHAI “Contabilitatea rezultatului intreprinderii”,

Editura Tribuna Economica, Bucuresti, 1997

STANCU ION “FINANTE. Teoria pietelor financiare. Finantele

intreprinderii. Analiza si gestiunea financiara”,

Editura Economica, Bucuresti, 2003

VINTILA GEORGETA “Gestiunea financiara a intreprinderii”,

Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2003

REVISTA “PETROCHIMISTUL” Nr. 80/2005- Supliment lunar editat de Sindicatul

Liber al Salariatiilor din Petrobrazi

REVISTA “INFO PETROM” Nr. 3/2006- Publicatie Nationala

a Sindicatelor Libere si Independente din Petrom

*** Codul Fiscal/ 2003 modificat prin O.U.G. nr. 138/2004 si aprobat prin Legea nr. 163/2005

*** Legea nr. 348 din 14 iulie 2004 publicată în M.O. Partea I nr. 664 din 23.07.2004
privind denominarea monedei naționale

*** Ordonanta Guvernului nr. 5/2005 pentru modificarea alin. (1) al art. 6 din Legea nr. 348/2004 privind denominarea monedei naționale

**** Ordinul nr. 1752/2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile armonizate cu Directiva a IV- a a comunitatilor economice europene si cu standardele de contabilitate internationala, publicat in MOF nr. 1080 Bis din 30.11.2005

*** Date din Bilantul anual si Contul de profit si pierdere a Sucursalei Petrobrazi pe anii: 2002, 2003, 2004, 2005

=== Organigrama ===

ANEXA NR. 1

ORGANIGRAMA SUCURSALEI PETROBRAZI – “PETROM” S.A. BUCURE{TI

=== Planul de conturi ===

PLANUL DE CONTURI

|Contabilitate financiara|   |Meniu – Planul de conturi|

Planul de conturi general
aprobat prin ordinul M.F.P. nr. 94/ 2001 – adnotat

Nota: Pasivele incep prin a se credita – Activele incep prin a se debita.

………………………………