Analiza Financiara la S.c. Asined Prod Impex S.r.l

ANALIZA FINANCIARĂ LA S.C. ASINED PROD IMPEX S.R.L.

CUPRINS

INTRODUCERE

1. ASPECTE PRIVIND ANALIZA FINANCIARĂ

1.1. Analiza costurilor

1.2. Analiza veniturilor și cheltuielilor

1.3. Analiza factorială a cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri

1.4. Analiza nivelului cheltuielilor la 1000 lei venituri totale

1.5. Analiza rentabilității

1.6. Analiza structurală a profitului brut

1.6.1. Analiza factorială a rezultatului brut

1.7. Analiza rentabilității pe baza ratelor de rentabilitate

1.7.1. Analiza ratei rentabilității economice

1.7.2. Analiza ratei rentabilității comerciale

1.7.3. Analiza ratei rentabilității financiare

1.8. Analiza pragului de rentabilitate

2. ANALIZA ELEMENTELOR FINANCIARE LA S.C. ASINED PROD IMPEX S.R.L.

2.1. Scurt istoric al S.C. ASINED PROD IMPEX S.R.L.

2.2. Structura organizatorică, funcțională și organizarea S.C. ASINED S.R.L.

2.3. Particularitățile procesului tehnologic

2.4. Caracterizarea activității la S.C. ASINED PROD. S.R.L. pe baza principalilor indicatori pe ultimii 3 ani  calculați în prețuri comparabile

2.5. Analiza factorială a cheltuielilor variabile la 1000 lei cifră de afaceri

2.6. Analiza factorială a cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri

2.7. Analiza cheltuielilor materiale

2.8. Analiza dinamicii și structurii cheltuielilor în perioada 2011-2013

2.9. Analiza factorială a cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri

2.10. Analiza nivelului cheltuielilor la 1000 lei venituri totale

2.11. Analiza dinamicii și structurii profitului brut

2.12. Analiza structurală a profitului brut

2.13. Analiza factorială a profitului brut

2.14. Analiza ratei rentabilității economice

2.15. Analiza ratei rentabilității comerciale (a vânzărilor)

2.16. Analiza ratei rentabilității resurselor consumate

2.17. Analiza ratei rentabilității financiare

2.18. Analiza pragului de rentabilitate pe total întreprindere

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Desfășurarea unei activități eficiente reprezintă, în mod firesc, obiectivul esențial al oricărei firme sau entități economice, inclusiv și în cadrul unităților de transport care se încadrează în sectorul serviciilor. Astfel se poate menționa că eficiența economică înseamnă gospodărirea rațională a materiilor prime și a materialelor, a combustibilului și energiei, a forței de muncă, a capitalului și al altor factori de producție cu scopul sporirii (maximizării) veniturilor, care concomitent cu reducerea la maxim posibil (minimizarea) cheltuielilor ocazionate cu obținerea rezultatelor.

În accepțiunea cea mai generală eficiența economică este expresia raportului dintre efectul util (rezultatul) și cheltuiala (efortul) făcut pentru obținerea lui, sau invers, raportul între efort și efect. Dacă exprimăm efectul și efortul în indicatori valorici atunci se poate aprecia că o activitate este eficienta atunci când rezultatul raportului efect/efort este mai mare decât 1 și este o activitate ineficientă (cu pierderi) atunci când rezultatul este mai mic decât 1.

Importanța producției și serviciilor constă nu numai în funcția pe care o au în dezvoltarea complexului socio-economic național, ci și în rolul important exercitat asupra amplificării relațiilor economice. Acestea continuă procesul de producție în sfera circuitului economic și reprezintă un sistem tehnico-economic complex prin intermediul căruia o parte din produsul social realizat pe piață, contribuid astfel la modificări de structură, calitate și cantitate în produsul intern brut.

Lucrarea de față prezintă unele modalități de analiză a eficienței economice a unei societăți comerciale. Rezultatele obținute în urma analizei sunt foarte utile pentu managementul socieății în vederea luării unor decizii corecte pentru asigurarea continuității activității și evitarea riscului de faliment. Cunoașterea situției financiare permite stabilirea unor strategii de dezvoltare adecvate.

În condițiile de criză economică ce afectează de mai mulți ani țările din Uniunea Europeană , când zilnic se închid un număr însemnat de firme funcționarea normală a unei societăți comerciale este o performanță. În condițiile de risc și incertitudine care se manifestă în perioada de criză economică profundă rolul analizei eficienței economice a activității este crescut, de această analiză depinzând bunafuncționare a firmei în perspectivă.

ASPECTE PRIVIND ANALIZA FINANCIARĂ

Analiza costurilor

Desfășurarea activității oricărui agent economic necesită consumuri de resurse umane, materiale și financiare.

Analiza costurilor aferente activității economice au în vedere fenomenele legate de consumul acestor resurse. De utilizarea cu maximă eficiență economică și socială a factorilor de producție – muncă și capital – depind rezultatele economico-financiare ale firmei, capacitatea concurențială a acestora în cadrul pieței pe care acționează

În mărimea și structura costurilor unei societăți comerciale este reflectată eficiența activității economice în întreaga ei complexitate, astfel încât analiza sistematică a acestora permite evidențierea mecanismului de formare a rezultatelor firmei în funcție de volumul, structura și tendința diferitelor categorii de cheltuieli, identificarea performanțelor realizate pe linia consumului de resurse și permite totodată elaborarea fundamentală a bugetului de cheltuieli pe perioada de gestiune.

Evaluarea eficienței economice pe linia consumului de resurse, se realizează pe baza datelor furnizate de bilanțul contabil, contul de profit și pierdere și bugetul de venituri și cheltuieli.

Scopul analizei costurilor aferente activităților desfășurate de o societate comercială îl constituie: cunoașterea mărimii și structurii consumurilor de resurse și a modului de reflectare a acestora în nivelul rentabilității firmei, identificarea resurselor existente pe linia economisirii resurselor, asigurarea bazei de fundamentare a strategiei firmei pentru perioadele pe linia politicilor de produs și de preț.

Analiza costurilor aferente activității firmei este deosebit de importantă deoarece aceasta influențează în mod direct nivelul rentabilității, optimizarea lui constituind un factor esențial al creșterii eficienței economice.

Costurile grevează veniturile întreprinderii, de aceea într-un mediu concurențial aflat sub impactul caracterului limitat al resurselor, gestiunea eficientă a tuturor resurselor atrase – umane, materiale, financiare – trebuie să constituie un obiectiv al managementului intern.

Pentru a fi eficientă întreprinderea trebuie să depună eforturi pe linia optimizării tuturor elementelor de cost și în special a acelora care influențează într-o măsură mai mare rezultatul final – nivelul profitului net – acesta constituind o condiție esențială a creșterii puterii concurențiale a firmei, a consolidării poziției sale în cadrul pieței pe care acționează.

Analiza veniturilor și cheltuielilor

Analiză prin costuri reprezintă un domeniu deosebit de important în activitatea întreprinderii, deoarece în această zonă se produc o serie de fenomene economice legate de consumul și utilizarea factorilor de producție.

De modul cum se consumă și cum se utilizează factorii de producție depinde în mare măsură competitivitatea produselor și eficiența activității desfășurate.

Reducerea costurilor de producție constituie, acolo unde este posibil, un obiectiv prioritar al oricărei întreprinderi. În acest sens, este necesară analiza detaliată a principalelor categorii de cheltuieli care concură la formarea costurilor.

Problemele prioritare ale diagnosticării cheltuielilor vizează, pe de o parte, cheltuielile aferente veniturilor întreprinderii, în special cheltuielile de exploatare, iar, pe de o parte, eficiența diferitelor categorii de cheltuieli (variabile și fixe, directe și indirecte, materiale și salariale, etc).

Trebuie avută în vedere corelația care există între venituri și cheltuieli, prin aceea că realizarea unui venit presupune efectuarea unei cheltuieli și invers. Excepții de la această regulă se întâlnesc în cazul cheltuielilor financiare care nu generează venituri, după cum realizarea de venituri nu implică neapărat o cheltuială. O situație similară se întâlnește și în ceea ce privește cheltuielile și veniturile excepționale.

Desfășurarea oricărei activități reclamă un consum de resurse, indiferent de natura acestora(materiale, umane și financiare), pe temeiul cărora se clădește producția valorilor materiale.

În contabilitatea financiară, cheltuielile întreprinderii sunt structurate după natura lor, pe categorii de cheltuieli, după cum urmează:

cheltuieli de exploatare, reprezentând consumurile efectuate în scopul realizării obiectului de activitate:

materii prime și materiale consumabile

energie electrică și apă

– lucrări și servicii executate de terți(reparații, întreținere, chirii, etc)

impozite, taxe, vărsăminte asimilate

salarii și cheltuieli asimilate acestora

amortizări și provizioane

cheltuieli financiare, care cuprind:

pierderi din creanțe imobilizate legate de participații

pierderea netă din vânzarea titlurilor de plasament

diferențe nefavorabile de curs valutar

dobânzi plătite aferente creditelor contractate

cheltuieli excepționale, reprezentând acele cheltuieli care nu sunt legate de activitatea normală, curentă a unității patrimoniale. Ele cuprind:

cheltuieli legate de operații de gestiune(despăgubiri, amenzi, pierderi din calamități, pierderi din debitori diverși)

cheltuieli legate de operații de capital (valoarea contabilă imobilizărilor cedate și alte cheltuieli excepționale)

Concentrarea atenției în direcția unei analize sistematice a volumului, structurii și tendințelor pe care le înregistrează diferitele categorii de cheltuieli, oferă posibilitatea identificării măsurilor care trebuie întreprinse în direcția reducerii costurilor.

Veniturile întreprinderii reprezintă sumele sau valorile încasate sau de încasat în cursul exercițiului. Potrivit reglementărilor contabile, în mod similar cheltuielilor, veniturile întreprinderii sunt structurate pe categorii de venituri, după natura lor, astfel:

venituri din exploatare, care cuprind :

– venituri din vânzarea produselor, mărfurilor, lucrărilor executate și serviciilor prestate

– venituri din producția stocată și imobilizată

– alte venituri legate de exploatare

venituri financiare, care cuprind :

– venituri din participații

– venituri din alte imobilizări financiare

– venituri din creanțe imobilizate

– venituri din titluri de plasament

– venituri din diferențe de curs valutar

– venituri din dobânzi, etc.

venituri excepționale, reprezentând acele venituri care nu sunt legate de activitatea normală, curentă a unității patrimoniale și se referă fie la operații de exploatare, fie la operații de capital cum sunt:

– despăgubiri și penalități încasate

– venituri din cedarea activelor

– cote-părți de subvenții pentru investiții virate la rezultatul exercițiului

– alte venituri excepționale(donații, salarii neridicate prescrise și alte venituri)

Indicele de variabilitate al unei cheltuieli nu rămâne în permanență același, deoarece ele se modifică sub influența diferiților factori(volumul fizic al producției, perioada de timp pe care se analizează cheltuiala în cauză, caracterul particular al respectivei categorii de cheltuieli), dar volumul fizic al producției rămâne totuși factorul hotărâtor.

După comportamentul diferitelor categorii de cheltuieli față de modificarea volumului fizic al producției, prin intermediul coeficientului de variabilitate se deosebesc cheltuieli variabile și cheltuieli fixe.

Cheltuielile variabile sunt cheltuieli aferente activității de exploatare, modificându-se proporțional sau neproporțional cu volumul de activitate.

În general cheltuielile variabile sunt cheltuieli directe, deci pot fi individualizate distinct pe produsele la a căror realizare concură.

Analiza cheltuielilor materiale

Cheltuielile materiale pot fi dă natura lor, astfel:

venituri din exploatare, care cuprind :

– venituri din vânzarea produselor, mărfurilor, lucrărilor executate și serviciilor prestate

– venituri din producția stocată și imobilizată

– alte venituri legate de exploatare

venituri financiare, care cuprind :

– venituri din participații

– venituri din alte imobilizări financiare

– venituri din creanțe imobilizate

– venituri din titluri de plasament

– venituri din diferențe de curs valutar

– venituri din dobânzi, etc.

venituri excepționale, reprezentând acele venituri care nu sunt legate de activitatea normală, curentă a unității patrimoniale și se referă fie la operații de exploatare, fie la operații de capital cum sunt:

– despăgubiri și penalități încasate

– venituri din cedarea activelor

– cote-părți de subvenții pentru investiții virate la rezultatul exercițiului

– alte venituri excepționale(donații, salarii neridicate prescrise și alte venituri)

Indicele de variabilitate al unei cheltuieli nu rămâne în permanență același, deoarece ele se modifică sub influența diferiților factori(volumul fizic al producției, perioada de timp pe care se analizează cheltuiala în cauză, caracterul particular al respectivei categorii de cheltuieli), dar volumul fizic al producției rămâne totuși factorul hotărâtor.

După comportamentul diferitelor categorii de cheltuieli față de modificarea volumului fizic al producției, prin intermediul coeficientului de variabilitate se deosebesc cheltuieli variabile și cheltuieli fixe.

Cheltuielile variabile sunt cheltuieli aferente activității de exploatare, modificându-se proporțional sau neproporțional cu volumul de activitate.

În general cheltuielile variabile sunt cheltuieli directe, deci pot fi individualizate distinct pe produsele la a căror realizare concură.

Analiza cheltuielilor materiale

Cheltuielile materiale pot fi determinate prin scăderea cheltuielilor cu amortizarea din totalul cheltuielilor materiale.

Analiza cheltuielilor cu materialele se efectuează cu ajutorul indicatorului sintetic cheltuieli cu materialele la 1000 lei cifră de afaceri.

Modelul de analiză al cheltuielilor cu materialele la 1000 lei cifră de afaceri este următorul:

Cm=csjpj

Cm – cheltuieli cu materialele pe unitatea de produs

csj – consumul specific din resursa materială j

pj – prețul de aprovizionare al resursei de materiale j

Efectuarea analizei factoriale a cheltuielilor cu materialele la 1000 lei cifră de afaceri, presupune pentru început determinarea modificării nivelului acestor cheltuieli.

Analiza evoluției în dinamică a cheltuielilor firmei

Aprecierea evoluției în timp a principalelor categorii de cheltuieli se realizează cu ajutorul indicilor. În acest sens se utilizează datele cu caracter financiar – contabil incluse în cadrul contului de rezultate. Accentul primordial în procesul de diagnoză trebuie să cadă asupra cheltuielilor cu caracter operațional dată fiind ponderea dominantă pe care o dețin acestea în total.

Analiza factorială a cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri

În analiza factorială a cheltuielilor la 1000 lei CĂ poate fi utilizat următorul model de analiză.

Potrivit reglementărilor în vigoare, CĂ se calculează prin însumarea veniturilor rezultate din livrările de bunuri executarea de lucrări și prestările de servicii și alte venituri din exploatare, mai puțin rabaturile și remizele și alte reduceri acordate clienților. (Articolul 99 din Regulamentul de aplicare a Legii Contabilității).

Analiza nivelului cheltuielilor la 1000 lei venituri totale

Desfășurarea activității unui agent economic necesită consumuri de resurse umane, materiale și financiare. După natura lor, după care se realizează și gruparea în contul „Profit și Pierdere” cheltuielile și veniturile întreprinse se grupează astfel: cheltuieli și venituri de exploatare, financiare și excepționale.

Dacă se face corelația între cheltuieli și venituri se constată că sunt cheltuieli care generează venituri și cheltuieli care nu generează venituri. Astfel cheltuieli de exploatare se corelează direct cu veniturile de exploatare în timp ce cheltuielile financiare nu au ca rezultat obținerea de venituri financiare.

Unele cheltuieli financiare cum sunt cele cu dobânzile plătite pentru creditele primite pot fi corelate cu veniturile din exploatare. În ce privește cheltuielile excepționale, unele pot fi corelate cu veniturile excepționale ca de exemplu cele aferente cedării activelor, iar altele nu se corelează direct cu veniturile excepționale.

Analiza cheltuielilor aferente veniturilor are rolul de a evidenția evoluția acestora, factorii care influențează nivelul lor, precum și identificarea rezervelor care pot fi puse în valoare pentru reducerea lor sau menținerea în limitele de eficiență care concură la performanța economico-finenciară a întreprinderii.

Pentru urmărirea evoluției cheltuielilor aferente veniturilor se utilizează indicatorul „rata de eficiență a cheltuielilor totale (cheltuieli la 1000 lei venituri).

Se menționează că, ținând seama de modul de calcul al rabei, respectiv raportul efort/efect, nivelul descrescând al ei relevă creșterea eficienței cheltuielilor.

Analiza rentabilității

„Funcția scop a oricărei societăți comerciale este de a maximiza averea acționarilor. Realizarea acestui obiectiv este posibilă numai prin desfășurarea unei activități rentabile, profitul net obținut putând servi pentru remunerarea imediată a acționarilor prin dividende, sau pentru remunerarea la termen prin creșterea valorii firmei ca urmare a alocării acestuia pentru autofinanțare.” (Popescu, 2006)

Rentabilitatea poate fi definită ca fiind capacitatea unei întreprinderi de a obține profit prin utilizarea factorilor de producție și a capitalurilor, indiferent de proveniența acestora.

Rentabilitatea este una din formele cele mai sintetice de exprimare a întregii activități economico-financiare a întreprinderii, respectiv a tuturor mijloacelor de producție utilizate și a forței de muncă, din toate stadiile circuitului economic: aprovizionare, producție și vânzare.

Pentru exprimarea rentabilității se utilizează două categorii de indicatori: profitul și ratele de rentabilitate. Mărimea absolută a rentabilității este reflectată de profit, iar gradul în care capitalul sau utilizarea resurselor întreprinderii aduc profit este reflectat de rață rentabilității(indicator al mărimii relative a rentabilității).

Ca orice fenomen economic, profitul poate fi studiat în dinamică, din punct de vedere al structurii și factorial.

Analiza structurală a profitului brut

Analiza structurală urmărește evoluția profitului brut pe categorii de activități și punerea în evidentă a schimbărilor intervenite pe elemente componente.

Analiza structurală a rezultatului brut se poate realiza prin analiza următoarelor posturi bilanțiere :

Venituri din exploatare

Cheltuieli din exploatare

Venituri financiare

Cheltuieli financiare

Rezultatul exploatării

Rezultatul financiar

Venituri excepționale

Cheltuieli excepționale

Rezultatul curent al exercițiului

Rezultatul excepțional

Rezultatul brut

Analiza factorială a rezultatului brut

,,Prin statutul de înființare și funcționare, obiectul de activitate al firmei poate concentra mai multe genuri de activitate care să-i asigure rentabilitatea scontată.

Cunoașterea nivelului de rentabilitate al categoriilor de activități este deosebit de importantă în practică economică atât pentru dezvoltarea activităților mai rentabile, cât în special pentru aprecierea corectă a posibilităților viitoare de creștere a rentabilității.” (Popescu, 2006)

Pentru analiza factorială a profitului brut sunt necesare date din contul de profit și pierdere.

Analiza rentabilității pe baza ratelor de rentabilitate

Ratele de rentabilitate fac parte din categoria indicatorilor de eficientă de tipul efect/efort.

Efectul este profitul, sub diversele sale forme, brut, net, din exploatare, curent,etc.

Efortul se poate prezenta sub forma capitalurilor(proprii, permanente), resurselor consumate(costurilor), activelor totale sau a unor părti din acestea, veniturilor, etc.

Diferitele forme de exprimare ale ratelor de rentabilitate au o valoare informațională variată și oglindesc multiplele laturi ale activității economico-financiare a firmei.

Pentru analiza rentabilității pe baza ratelor de rentabilitate se folosesc următoarele rate de rentabilitate:

rentabilitatea economică

rentabilitatea comercială

rentabilitatea resurselor consumate

rentabilitatea financiară

Analiza ratei rentabilității economice

„Rata rentabilității economice măsoară performantele activului total al întreprinderii pornind de la un rezultat economic și ansamblul mijloacelor utilizate. Rata rentabilității economice este independentă de mecanismul de finanțare, de presiunea fiscală și de fluxurile informaționale. Rata rentabilității economice se poate descompune în așa zisele rate explicative ca un produs între o rată de rotație și o rată a marjei.” (ionescu, 2006)

Analiza ratei rentabilității comerciale

Rata rentabilității comerciale caracterizează eficiența politicii comerciale (a procesului de aprovizionare, stocare și vânzare) și mai ales a politicii de prețuri practicate de întreprindere. În concordanță cu obiectivele analizei și sfera de investigare, acest indicator poate fi determinat prin aplicarea în calitate de efect a rezultatului exploatării. În mod corespunzător, cifra de afaceri implicată vizează activitatea curentă de exploatare sau totală .

Indiferent de modalitatea de calcul, scopul analizei este de a explica factorial evoluția acestui indicator, de a-i stabili tendința.Creșterea ratei rentabilității comerciale aferente activității de exploatare față de o anumită bază de referință reflectă o stare pozitivă și au loc atunci când indicii indicatorilor absoluți ai rentabilității îi devansează indicele cifrei de afaceri. Rata rentabilității comerciale poate fi analizată pe baza modelului.

Modificarea ratei rentabilității comerciale este determinată de influența structurii cifrei de afaceri, a costului mediu pe produs și a prețului mediu de vânzare pe produs.

Analiza ratei rentabilității financiare

Rentabilitatea financiară exprimă corelația dintre profit și capitaluri(ca surse de finanțare a activității). Rentabilitatea financiară este un indicator prin prisma căruia posesorii de capital apreciază eficiența investițiilor lor, respectiv oportunitatea menținerii acestora. Pentru manageri rentabilitatea financiară reprezintă un obiectiv fundamental, o condiție esențială, a strategiei lor de menținere a puterii.

Analiza pragului de rentabilitate

Activitatea unei întreprinderi este supusă riscului economic(sau operațional) întrucât acesta nu poate să prevadă cu certitudine diferitele componente ale rezultatului său(cumpărări, prelucrări, vânzări). Riscul economic apreciază posibilitatea înregistrării(obținerii) unui rezultat insuficient sau chiar a unor pierderi. Această eventualitate este legată de importanța cheltuielilor fixe care diminuează flexibilitatea întreprinderii, respectiv capacitatea acesteia de a se adapta la variația cifrei de afaceri. Gradul de flexibilitate fiind dependent de potențialul tehnic al întreprinderii, de potențialul uman, cât și de structura ei organizatorică, variabilitatea rezultatului va fi cu atât mai bine stăpânită de agentul economic, cu cât aceasta manifestă un grad mai mare de flexibilitate. Deci, riscul activității economice nu este altceva decât în capacitatea întreprinderii de a se adapta în timp și cu cele mai mici costuri, eforturi, la variația mediului economic. Mai exact, el exprimă volatilitatea rezultatului economic la condițiile de exploatare.

Riscul nu depinde numai de factori generali(preț de vânzare, cost, cifră de afaceri), ci și de structura costurilor, respectiv comportamentul lor față de volumul de activitate. Structura cheltuielilor și în special repartiția între cheltuielile fixe și cheltuielile variabile în raport cu cifra de afaceri, exercită o influență marcantă asupra rentabilității, ceea ce justifică determinarea unui „efect de levier al exploatării” și mai mult, formularea modelului de analiză al „punctului mort”.

Riscul de exploatare depinde în special de nivelul cheltuielilor fixe, același nivel al cheltuielilor fixe fiind mult mai bine absorbit de o cifră de afaceri mai mare. Dar importanța cheltuielilor fixe nu poate fi apreciată în valoare absolută, ci numai în raport cu marjă generală de întreprindere, deoarece există sectoare, cum ar fi acela al serviciilor, în care raportul cifra de afaceri/cumpărări este foarte mare, deci cheltuielile fixe sunt mult mai ușor absorbite prin cifra de afaceri.

Sinteza între nivelul cheltuielilor fixe și cel al marjei o realizează punctul mort, evidențiat prin analiza cost – volum – profit. Punctul mort sau punctul critic reprezintă nivelul de activitate(CA), care absoarbe în totalitate cheltuielile de exploatare ale unei perioade, iar rezultatul este nul.

Punctul mort denumit și prag de rentabilitate evidențiază nivelul minim de activitate la care trebuie să se situeze întreprinderea pentru a nu lucra în pierdere. Depășind acel nivel, activitatea societății devine rentabilă deci, riscul economic va fi cu atât mai mic cu cât nivelul punctului mort va fi mai redus.

În funcție de modul cum evoluează costul variabil total(CVT) se disting două modalități de determinare a nivelului pragului de rentabilitate liniară și neliniară.

În baza acestor ipoteze, pragul de rentabilitate liniar, reprezentând volumul fizic al producției vândute care acoperă totalul cheltuielilor(cheltuieli fixe + cheltuieli variabile; CT=CF+CV), iar rezultatul exploatării este nul(RE=0), se determină după relația:

CA=CT                   iar                  RE=

CA=CV+CF           pQ=vQ+CF

(pQ)-(vQ)=CF QPR=CF/(p-v)

în care:

QPR – volumul fizic al producției vândute pentru a atinge pragul de rentabilitate(PR).

p-v – marja unitară asupra cheltuielilor variabile(MCV) sau marja brută de acumulare pe unitatea de produs.

Rezultă că: QPR =CV/MCV

Graficul din figura de mai jos oferă managerului posibilitatea de a analiza stabilitatea profitului. Se constată că:

în QPR întreprinderea nu degajă nici profit nici pierdere. Instabilitatea profitului este cu atât mai mare cu cât întreprinderea este mai aproape de punctul său critic. Când nivelul de activitate(CA) se situează în vecinătatea punctului critic, o mică variație a CĂ antrenează o mare variație a profitului.

când Q < QPR costurile depășesc CA, iar întreprinderea lucrează în pierdere.

Cheltuielile fixe, repartizate asupra întregii producții fiind cu atât mai reduse pe unitatea de produs cu cât volumul producției este mai mare, vor fi recuperate prin vânzările inițiale(vânzări realizate până la atingerea punctului critic).

În realitate însă cheltuielile fixe nu prezintă o anumită constantă pentru toate nivelurile de activitate, și de aceea, chiar dacă costurile variabile respectă regulă proporționalității, modificarea costurilor totale determină apariția unui nou prag de rentabilitate.

Totodată, în realitatea economică, prețul de vânzare nu poate rămâne constant, deoarece concurența oferă situații diverse. Astfel, în cazul scăderii cererii pe piață(neprevăzută de întreprindere), prețurile vor scădea. Acest fenomen va fi însoțit de întârzierea plăților, creșterea stocurilor, a provizioanelor pentru exploatare cât și a celor pentru riscuri și cheltuieli. Drept urmare, cheltuielile relativ constante sporesc considerabil, iar profitul va înregistra o scădere semnificativă.

În consecință, va crește nivelul pragului de rentabilitate, iar în reprezentarea grafică acesta se va deplasa spre dreapta pe axa absciselor. În cazul în care cererea de produse pe piață crește, prețurile și implicit profitul vor crește, determinând o scădere a punctului critic, deci o deplasare spre stânga pe axa absciselor. Prin urmare, punctul de echilibru nu este un concept static, nu există un punct critic absolut, ci un prag de rentabilitate cu un anumit orizont de calcul.

Analiza pragului de rentabilitate liniar oferă informații de gestiune interesante din punct de vedere al calculului economic, dar mai puțin pertinente sub aspectul realității economice, datorită următoarelor limite:

-presupune o cerere limitată, la preț fix, cât și randamente constante

-orizontul pe care îl au în vedere este scurt și nu determină modificări în structura producției. În realitate, separația în cheltuieli variabile și cheltuieli fixe nu rămâne constantă în timp și nici pentru variații mai mari ale cifrei de afaceri. De aceea metoda poate fi aplicată cu succes numai la întreprinderile mici, la nivel de atelier, precum și la întreprinderile cu activitate comercială la care această structură nu suportă modificări sensibile.

Modelul pragului de rentabilitate prezentat este fundamentat pe ipoteza privind liniaritatea evoluției indicatorilor financiari(CA, costuri) pe toată perioada supusă analizei.

Dacă se adoptă ideea mai realistă a neliniarității între evoluția eforturilor(cheltuieli variabile) și cea a efectelor(CA), se remarcă apariția mai multor praguri de rentabilitate.

Această variație neliniară a costurilor de producție și a vânzărilor determină două puncte critice.

În modelul neliniar, prețul de vânzare poate avea o evoluție descrescătoare în raport cu cifra de afaceri, creșterea volumului vânzărilor făcându-se cu acordarea unor reduceri de prețuri din ce în ce mai mari. Variația CĂ determină o scădere a cheltuielilor în prima parte a intervalului de variație(PR1, PR2) și o creștere accentuată în ultima parte a acestuia.

În aceste condiții, vor apărea două praguri de rentabilitate(PR1, PR2). Între cele două puncte critice se observă că activitatea întreprinderii este rentabilă, profitabilă. Se apreciază că cea mai mare rentabilitate se obține la acel nivel al CA(Qopt) care egalează costul marginal cu venitul marginal. Pe grafic, panta curbei costurilor totale(tg) corespunde costului marginal, iar cea a veniturilor totale măsoară venitul marginal.

Costul marginal exprimă creșterea costului total antrenată de obținerea ultimului produs, sau serie de produse. Costul marginal este dat de variația cheltuielilor de producție determinată de variația cu o unitate a producției. Pantă curbei costurilor totale, reprezentând derivata funcției cost de producție în raport cu producția, corespunde costului marginal(Cm):

Cm=dCT/dQ

Fiecărei unități de producție îi corespunde nu numai un cost marginal, ci și un venit marginal obținut din vânzarea ultimei unități de producție. Venitul marginal(Vm), fiind derivata încasărilor totale(It) în raport cu cantitatea vândută măsoară panta curbei veniturilor totale.

Vm=dIt/dQ

Când cele două pante devin identice, abaterea între cele două curbe va fi maximă și profitul total(Pt) va atinge valoarea maximă în punctul Qopt. Profitul total poate fi determinat după relația:

Pt=It-CT

În cazul concurenței perfecte prețul și încasarea marginală sunt mărimi echivalente și constante. Așadar unei creșteri cu o unitate a vânzărilor dintr-un produs îi corespunde o încasare suplimentară egală cu prețul acelui produs. Profitul va fi maxim, atunci când costul marginal al unei anumite variații a producției va ajunge egal cu prețul de vânzare unitar.

În regimul concurenței imperfecte, producătorul își poate maximiza profitul prin variația producției, cât și a prețului. Prețul și producția sunt mărimi dependente, întrucât creșterea cantității vândute poate fi însoțită de scădere a prețului. În aceste condiții, venitul marginal, adică încasarea suplimentară ce rezultă din creșterea vânzărilor va fi descrescătoare.

Pentru a lărgi noțiunea de punct mort, incluzând în cheltuielile fixe și cheltuielile financiare(care nu sunt evidențiate în rezultatul exploatării) se determină un punct mort global. Pe baza punctului mort global, care ia în calcul și costul îndatorării, se poate face o primă apreciere asupra riscului financiar.

Cu toate aceste limite, calculul pragului de rentabilitate poate fi utilizat de conducerea întreprinderii din următoarele considerente:

-furnizează informații cu privire la nivelul minim de activitate necesar pentru a obține profit;

-permite sub diferite ipoteze anticiparea profitului;

-este un instrument ce ajută la luarea deciziei privind investițiile pentru produse noi, investițiile de modernizare sau de dezvoltare a întreprinderii;

-oferă explicații privind abaterile dintre previziuni și realizări.

Studiile realizate în economiile occidentale apreciază situația întreprinderilor în raport cu pragul de rentabilitate astfel:

-instabilă, dacă CA reală este cu mai puțin de 10% deasupra pragului de rentabilitate;

-relativ stabilă, dacă CA reală este cu 20% deasupra punctului critic;

-comfortabilă, dacă CA reală depășește punctul critic peste 20%.

În acest sens, punctul critic indică într-o anumită măsură, faptul că scăderea profitului este datorată fie scăderii vânzărilor, fie unei creșteri a costurilor fixe sau a celor variabile și invers.

ANALIZA ELEMENTELOR FINANCIARE LA S.C. ASINED PROD IMPEX S.R.L.

Scurt istoric al S.C. ASINED PROD IMPEX S.R.L.

Societatea se numește ASINED PROD IMPEX S.R.L. cu sediul în Oradea, strada Dr. Severin, nr.16.

Societatea este o societate cu răspundere limitată în sensul că obligațiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social iar fiecare asociat în parte răspunde în limita cotei lui de participare la constituirea capitalului social.

Obiectul de activitate al S.C. ASINED PROD S.R.L. este structurat pe mai multe domenii de activitate : producție, servicii, import-servicii, comerț, construcții.

PRODUCȚIE:

producția și prelucrarea cărnii, producția băuturilor răcoritoare și de larg consum.

fabricarea brânzeturilor, lactatelor, înghețatei, produselor de panificație și de patiserie, băuturilor alcoolice, distilate și a vinului de struguri.

producția de articole din mase plastice: fermoare, capace, dopuri, husă trusă auto Dacia, apărătoare schimbător viteză, huse mortuale transport incinerare, ghiozdane școlare, huse-coșuri antipoluante, huse protecție haine, perii, umerașe, flacoane.

fabricarea articolelor de îmbrăcăminte din piele și îmblănite, articole de voiaj și marochinărie, încălțăminte din piele și înlocuitori.

producția de mobilă și prelucrări din material lemnos

producția de ambalaje din orice material, prelucrarea deșeurilor textile precum și producția și industrializarea în domeniul alimentar.

SERVICII:

recuperarea, refolosirea și valorificarea materialelor recuperabile din fier, materialelor neferoasa, hârtie, plastic și cauciuc de la populație, agenții economici și instituțiile publice.

întreținerea și repararea autovehiculelor și tinichigerie, vopsitorie, reparații articole de uz casnic.

transport auto de mărfuri și persoane

alimentație publică în toate formele de agrement, depozitare pentru terți, servicii în consignație ți în comision.

curățătorie chimică, școală pentru coafură, frizerie și cosmetice precum și servicii de reparații și recondiționări în legătură cu activitatea de producție.

IMPORT-SERVICII de:

produse agroalimentare, zootehnice, produse alimentare și echipamente, piese de schimb pentru mașini și utilaje bunuri de larg consum, materii prime pentru industria textilă și materiale de construcții, precum și anvelope reșapate.

COMERȚ:

comercializarea en-gros și en-detail de bunuri și produse alimentare și nealimentare de larg consum, băuturi alcoolice, țigări, cosmetice, îmbrăcăminte, încălțăminte, produse electrice și electronice.

comercializarea de legume, fructe, citrice, flori, animale vii, detergenți, vată medicinală, bunuri de folosință îndelungată, autoturisme, piese de schimb auto, produse animale și vegetale, materii prime pentru industria textilă, utilaje în domeniul industriei textile și alimentare, precum și a oricărui bun neexceptat de la comercializare.

CONSTRUCȚII:

construcții metalice, părți componente, structuri și tâmplărie metalice, rezervoare, cisterne și containere metalice.

construcții noi, reparații și întreținere, transformări și consolidări de clădiri și construcții inginerești

lucrări de instalații, izolații și instalări de echipamente și alte lucrări care dau funcționalitate clădirilor și construcțiilor.

Prezentele activități vor fi interpretate în forma lor extensivă și nu limitativă, implicând și activități conexe lor.

Comercializarea de produse și servicii se va efectua în sistemele comerciale permise de lege(triunghiular, barter, licitații, lohn, switch leasing, consignație, en-detail și en-gros).

Capitalul social al firmei este în valoare de trei milioane lei. Profitul de activitate s-a îmbogățit cu noi produse foarte căutate și bine apreciate de către beneficiari.

Temeiurile juridice ale constituirii S.C. ASINED PROD. S.R.L. sunt reprezentate de Legea 31/1990, privind societățile comerciale.

Structura organizatorică, funcțională și organizarea S.C. ASINED S.R.L.

Structura de conducere ce definește procesul managerial este stabilită în conformitate cu prevederile Legii 31/1990.

Structura organizatorică și de conducere a societății prevede următoarele nivele ierarhice:

Directorul General al societății

Directorii pe funcțiuni

Servicii- șefi de servicii

Birouri- șefi de birouri

În vederea atingerii obiectivelor pe care și le-a propus, dezvoltarea activității societății, realizarea de profituri și aplicarea principiilor organizatorice, specifice economiei de piață, în cadrul S.C. ASINED PROD. S.R.L., procesul managerial cuprinde următoarele secțiuni:

Management general în subordinea directă a Directorului General(organizare, conducere, gestiune, prognoze, plan).

Management al producției coordonat de Directorul tehnic și de producție(promovarea și realizarea producției, investiții, sectorul mecano-energetic, controlul tehnic de calitate).

Management comercial, coordonat de Directorul comercial(aprovizionare, vânzări, transport, contracte)

Management economico-financiar în subordinea Directorului economic(contabilitate, financiar, prețuri și analize economice).

ORGANIGRAMĂ S.C. ASINED S.R.L.

DIRECTOR GENERAL

DIRECTOR TEHNIC DIRECTOR COMERCIAL DIRECT.ECONOMIC

SECȚIA 1 DEPART.CONTABILITATE DEPART. FINANCIAR

SECȚIA 2

Sursa: Autor

Particularitățile procesului tehnologic

Obiectul de activitate al S.C. ASINED S.R.L. îl reprezintă producția de articole din mase plastice și producție textilă PVC.

Societatea comercială este formată din două secții de producție.

Prima secție produce mase plastice, produse tehnice, casnice(perii, capace, umerașe, flacoane, etc). Aceste produse sunt fabricate din polietilenă granulată de mică sau joasă densitate. Polietilena granulată este produsă de către S.C. ARPECHIM S.A. Produsele sunt fabricate cu ajutorul mașinilor de injecție automate. Aceste mașini încălzesc polietilena granulată până la temperatura de 400 0C, după care este turnată în diferitele forme, în funcție de produsul ce se dorește a fi obținut. Muncitorii care lucrează în această secție sunt puțini la număr, în principal și din cauza gradului crescut de tehnologizare. Muncitorii se numesc operatori mase plastice. Aceștia poartă în timpul lucrului costume de protecție. Beneficiarii produselor obținute în această secție sunt diverși en-grosiști.

Cea de-a doua secție a S.C. ASINED S.R.L. are ca obiect de activitate producția textilă PVC. Cel mai important produs al secției și cel care a făcut ca activul societății la 31.12.2012 ce însuma 350.427 lei să crească față de anul precedent cu 165% este husa de trusă auto.

Secția mai are în producție și apărătoare schimbător viteză, huse mortuale transport incinerare, ghiozdane școlare, huse coșuri antipoluante, huse protecție haine. Muncitorii ce lucrează în această secție sunt croitori, mașiniști, designeri. Pentru confecționare produselor sunt folosite mașini speciale de cusut, croit, festonat. Materia primă folosită este PVC, textilo-lon, fermoare, aprovizionate de la COOP. Odorheiul Secuiesc, Textila Pitești, din diferite magazine. Firma livrează produsele la I.M.L., Dacia Pitești, diferiți en-grosiști, librării.

Caracterizarea activității la S.C. ASINED PROD. S.R.L. pe baza principalilor indicatori pe ultimii 3 ani calculați în prețuri comparabile

Date necesare analizei principalilor indicatori economici, în perioada 2011-2013

Tabel nr.2.4.1.

Sursa: Autor

Observăm că se realizează o cheltuială bună, având în vedere condițiile în care s-a desfășurat activitatea: aprovizionări în salturi, creșteri salariale, blocaj financiar și nu în ultimul rând inflația.

Realizarea acestui profit a permis desfășurarea în bune condiții a activității de producție în continuarea activității în exercițiul următor.

Se constată o lichiditate foarte bună a societății, acest lucru fiind influențat foarte mult de valoarea mare a stocului.

Întreprinderea prezintă o rentabilitate economică bună, datorită unui management bun, evitându-se crearea de stocuri mari, neconcretizate în venituri.

Tabel nr.2.4.2.

Sursa: Autor

Din activitatea indicatorilor prezentați rezultă că, societatea a desfășurat o activitate economică bună, fapt ce i-a permis continuarea activității și implicit realizarea unui profit.

Indicatorul cheltuieli la 1000 lei venituri este relativ constant, cu o ușoară scădere la nivelul anului 2012, explicat prin faptul că în cursul anului 2011 au fost efectuate o serie de modernizări la utilaje, fapt ce a condus la o ridicare a nivelului productivității și a unui redus consum de materii prime și materiale auxiliare.

Aceleași motivații stau la baza profitului la 1000 lei cifră de afaceri și profitul la 1000 lei venituri.

Rata lichidității generale prezintă un curs descendent, explicat prin faptul că activele circulante au fost în continuă creștere, în special la materia primă prin aprovizionări și la clienți care prezintă un șold destul de important, explicat prin neîncasarea acestora, situație ce a dus la lipsa lichidităților.

Lipsa lichidităților se observă și în situația negativă a indicatorului rata lichidității imediate(de la 6,68 în 2011 la 0,07 în 2012 și la 0,2 în 2013). Această descreștere se explică prin faptul că datoriile pe termen scurt au crescut foarte mult, nemaiputând fi acoperite din sursele proprii.

Indicatorul solvabilitatea patrimonială reprezintă gradul în care unitățile patrimoniale pot face față obligațiilor de plată. După cum am arătat mai sus, că datoriile au cunoscut o creștere considerabilă, rezultă că per total, pasivul a crescut și el. Cum capitalurile proprii s-au menținut pe o linie constantă, acestea nu au mai putut face față obligațiilor de plată.

Rentabilitatea capitalului social și rentabilitatea economică se prezintă în condiții favorabile.

Indicatorii viteza de rotație a stocurilor că nr. de rotații și viteza de rotație a stocurilor ca durata unei rotații au cunoscut o îmbunătățire după anul 2011, în principal introducerii în procesul de fabricație al produsului husă trusă auto. Contractul încheiat cu Dacia Pitești pentru producerea acestor huse a adus firmei un client important și în principal o desfacere sigură a produselor.

Analiza factorială a cheltuielilor variabile la 1000 lei cifră de afaceri

Tabel nr.2.5.1.

Sursa: Autor

Se constată că la finele perioadei analizate s-a înregistrat, comparativ cu nivelul programat o creștere a cheltuielilor variabile la 1000 lei CA cu 110,29 lei ceea ce se înscrie în tendința generală de creștere a consumurilor resurselor întreprinderii. Aceasta cu atât mai mult cu cât creșterea cheltuielilor la nivel de întreprindere s-a datorat în exclusivitate pe seama cheltuielilor variabile.

Această creștere a cheltuielilor variabile la 1000 lei CĂ s-a datorat creșterii costurilor variabile unitare, care este determinată de creșterea prețurilor materiilor prime, a materialelor consumabile, a creșterii inflației.

Nu trebuie neglijate în perspectivă, acele produse care au cheltuieli variabile mai mari, fapt ce impune a se acționa în direcția reducerii acestora.

O altă categorie de cheltuieli sunt cheltuielile fine. Definind cheltuielile fine în funcție de comportamentul pe care îl au față de modificarea volumului fizic al producției, trebuie subliniat faptul că această categorie de cheltuieli se caracterizează printr-un indice de variabilitate egal cu zero.

În general, aceste cheltuieli sunt determinate de capacitatea de producție a întreprinderii, iar structura lor diferă de la o întreprindere la alta în funcție de factorii care-i determină capacitatea și respectiv de apartenență la o anumită ramură cu activitate industrială.

Masa cheltuielilor fixe ar trebui să rămână aceeași indiferent de gradul de utilizare a capacității de producție a întreprinderii, însă din punct de vedere practic în cadrul acestora se disting două categorii de cheltuieli: cheltuieli fixe propriu-zise și cheltuieli relativ fixe.

Cota cheltuielilor fixe ce revine pe unitatea de produs, depinde de suma lor totală și de volum fizic al producției sau vânzărilor întreprinderii.

Analiza factorială a cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri

Eficiența cheltuielilor fixe poate fi caracterizată și analizată prin nivelul lor la 1000 lei cifră de afaceri.

Analiza factorială a modificării nivelului cheltuielilor fixe la 1000 lei CA, se realizează pe baza datelor din următorul tabel:

Tabel nr.2.6.1.

Sursa: Autor

Ch f1000CA=Ch f11000CA – Ch f01000CA=91,43 – 71,43=+20 lei

La S.C. ASINED PROD S.R.L. se constată o creștere a nivelului realizat al cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri comparativ cu nivelul programat, cu 20 lei. Această situație constituie consecința nerespectării corelației de bază dintre indicele cifrei de afaceri și indicele cheltuielilor fixe (ICA<IChf, 111,11%<142,22%).

Creșterea cifrei de afaceri, datorată într-o proporție hotărâtoare componentei cantitative, respectiv creșterii volumului fizic al producției vândute (6,33 lei), denotă utilizarea la un nivel ridicat al capacităților de producție, onorarea cerințelor excedentare ale clienților dincolo de obligațiile asumate prin contractele încheiate cu aceștia, nivelul calitativ ridicat al produselor expresie a cererii clienților.

Suma cheltuielilor fixe, ca factor care influențează direct proporțional asupra fenomenului analizat, a crescut conducând implicit la creșterea acestuia. Pentru a ajunge la situația normală în care ICAIchf trebuie identificate toate cauzele care au determinat creșterea cheltuielilor fixe.

Cheltuielile fixe au crescut datorită majorării prețului energiei electrice, energie electrică ce este folosită la iluminatul întreprinderii și pentru funcționarea utilajelor din fabrică. Cum numărul mașinilor folosite a crescut, a determinat și creșterea energiei electrice.

O altă serie de cheltuieli ce au determinat creșterea cheltuielilor fixe sunt cheltuieli cu remunerațiile personalului de conducere, tehnic, economic și de altă specialitate.

Analiza cheltuielilor materiale

Date necesare analizei factoriale a cheltuielilor materiale la 1000 lei cifră de afaceri

Tabel nr. 2.7.1.

                                                                                                         lei

Sursa: Autor

Cm1000CA=Cm11000CA-Cm01000CA=393,94-403,05=-9,11 lei din care datorită:

În urma analizei efectuate se constată că la nivel de întreprindere s-a înregistrat o reducere cu 9,11 lei a cheltuielilor materiale la 1000 lei cifră de afaceri. Această situație se apreciază ca fiind pozitivă deoarece contribuie, pe de o parte la creșterea ratei medii de eficiență a cheltuielilor totale, iar pe de altă parte, creează premizele îmbunătățirii exploatării.

Din punct de vedere al influențelor factorilor care acționează asupra nivelului cheltuielilor materialelor la 1000 lei cifră de afaceri se remarcă următoarele:

–         modificarea structurii producției vândute pe produse a influențat favorabil, deoarece a determinat scăderea cu 1,82 lei a cheltuielilor materiale la 1000 lei cifră de afaceri, ca urmare a scăderii ponderii acelor produse care au cheltuieli cu materialele la 1000 lei cifră de afaceri pe produs mai mari decât media programată la nivel de întreprindere. Produsele care au înregistrat această scădere sunt huse mortuare transport incinerare, huse protecție haine, ghiozdane școlare;

–         prețurile de vânzare au fost mai mari decât cele prevăzute pe principalele categorii de produse, ceea ce a contribuit la reducerea cu 69,55 lei a nivelului cheltuielilor materiale la 1000 lei cifră de afaceri, ca urmare a depășirilor constatate la sortimentele care dețin ponderea hotărâtoare în totalul vânzărilor.

Aprofundând influența acestui factor, constatăm că depășirea înregistrată s-a datorat atât modificării consumurilor specifice (36,13 lei), cât și a prețurilor de aprovizionare (26,13 lei).

Analiza dinamicii și structurii cheltuielilor în perioada 2011-2013

Dinamica cheltuielilor la S.C. ASINED PROD S.R.L.

Tabel nr. 2.8.1.

NOTĂ: Datele sunt în valori comparabile (prin inflatare la nivelul anului 2013)

Sursa: www.bnr.ro

Ritmul de creștere a cheltuielilor pe categorii de cheltuieli și pe total

Tabel nr. 2.8.2.

NOTĂ: Datele sunt în valori comparabile (prin inflatare la nivelul anului 2013)

Sursa: Autor

Identificarea unor ritmuri diferite de evoluție a cheltuielilor în 2013 față de 2012 și față de 2011 poate fi explicată printre altele:

–         de evoluția indicilor prețurilor la materiile prime și respectiv a tarifelor la energia electrică, combustibil și transport.

–         de modul concret de cointeresare materială a personalului propriu practicat de managementul firmei

–         de introducerea în procesul de fabricație ca efect al introducerii noului produs

–         de nivelul diferit de tehnologizare al fiecărei secții în parte.

Așa cum se poate constata cheltuielile care au înregistrat o evoluție extraordinară în ultimii trei ani sunt cheltuielile cu lucrările și serviciile executate de terți, cheltuieli cu impozite, taxe și vărsăminte asimilate, cheltuieli cu renumerațiile personalului, cheltuieli privind asigurările și protecția socială pe de o parte, reclamată de necesitățile desfășurării activității curente corespunzător perioadei analizate.

Analiza structurală a principalelor categorii de cheltuieli

Tabel nr.2.8.3.

Sursa: Autor

Pe baza analizei structurale se identifică categoriile principale de cheltuieli operaționale fapt ce este de natură să ajute managementul societății la focalizarea eforturilor în vederea încadrării în normativele de consum stabilite, în respectarea fondului de salarizare maxim admisibil.

După cum am arătat și la dinamica cheltuielilor, cheltuielile care au cunoscut o creștere în fiecare an. O altă categorie de cheltuieli care au cunoscut o creștere sunt cheltuielile cu lucrări și servicii executate de terți, deoarece s-a apelat la o serie de furnizori cum ar fi: Coop. Odorheiul Secuiesc, Textila Pitești, diferite magazine, ca o consecință a introducerii în procesul de fabricație a produsului husă trusă auto.

Consumurile de muncă vie deși au cunoscut o creștere importantă în ultimii ani, în raport cu cheltuielile de exploatare ele au scăzut de la 42,25% în 2011, la 25,97% în 2012 până la 18,07% în 2013. Această scădere a consumurilor de muncă vie în raport cu cheltuielile de exploatare se datorează investițiilor făcute în ultimii doi ani în firmă și creșterii numărului de angajați, în fiecare an, a celor cu contract de muncă și al colaboratorilor.

Analiza factorială a cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri

Tabel nr. 2.9.1.

Sursa: Autor

C1000CA=C11000CA-C01000CA=606,42-476,19=130,23 lei

Creșterea în cazul dat al nivelului cheltuielilor la 1000 lei CA + 130,23 lei (606,42-476,19).

Acest rezultat are o semnificație economică pozitivă (de reducere a cheltuielilor la 1000 lei) este urmarea modificării structurii producției vândute în sensul creșterii ponderii produselor cu o rentabilitate prevăzută mai mare. O influență semnificativă la acest rezultat l-a avut introducerea în procesul de fabricație în anul 2011 a produsului husă trusă auto printr-un contract încheiat cu Dacia Pitești.

Modificarea prețurilor de vânzare unitare au exercitat o Influență favorabilă asupra nivelului cheltuielilor la 1000 lei CA, determinând diminuarea acestuia cu 77,78 lei. Această situație este rezultatul creșterii prețurilor de vânzare comparativ cu cele prevăzute de la 9450 lei la 10500 lei la categoria de produse care dețin o pondere însemnată în totalul vânzărilor.

Se cunoaște faptul că prețurile de vânzare se pot modifica ca urmare a schimbării mai multor factori. În acest caz se impune determinarea rezultatului dependent de efortul propriu al întreprinderii.

Cunoscându-se soldul modificărilor de prețuri independente de activitatea întreprinderii (Mp) ce însumează 2720 lei datorită schimbării raportului dintre cerere și ofertă și îmbunătățirii calității produselor se procedează la corectarea influenței anterior determinate.

Rezultă că din influența totală a modificării prețurilor de vânzare unitare cu 77,78 lei, doar 77,2 lei se datorează efortului propriu al întreprinderii, diferența de 0,58 lei fiind aferentă unor cauze independente de efortul propriu.

Costurile complete unitare au contribuit la depășirea cu 235,47 lei a nivelului cheltuielilor la 1000 lei CA, conducând la scăderea profitului aferent CA. Această situație este determinată de depășirea costurilor programate la produsele care dețin ponderea majoritară în totalul vânzărilor, de la 4500 lei la 6368 lei.

Influența în cauză o putem aprecia că fiind justificată datorită folosirii unor materii prime și materiale de calitate superioară celor prevăzute ceea ce se reflectă în îmbunătățirea calității produselor și creșterea prețului de vânzare al acestora.

Creșterea calității produselor este una din principalele căi pentru a se putea obține un profit cât mai mare și pentru ca firma să o poată face față concurenței. De aceea firma caută furnizori care reflectă o cât mai bună calitate a materiilor prime folosite. SC ASINED PROD SRL are încheiat un contract de SC Arpechim SA de la care ia polietilenă granulată de mică sau joasă densitate, materie primă folosită la fabricarea maselor plastice. Firma se aprovizionează de la diverși producători de fermoare, textilo-lon, PVC. Un alt factor care a contribuit la creșterea costurilor unitare este și majorarea prețurilor materiilor prime folosite.

Este importantă aprofundarea influenței costurilor unitare în funcție de factorii specifici firmei, pentru a se putea depista cauzele care au determinat respectiva situație și a stabili pe această bază măsurile concrete privind reglarea activității.

Se recomandă aprovizionarea cu materii prime cu un preț cât mai mic pentru scăderea costurilor complete unitare.

Efortul propriu al întreprinderii în ceea ce privește obținerea rezultatului se evidențiază prin determinarea soldului modificărilor de cheltuieli independente de activitatea acesteia (Mc) ce însumează 51420 lei datorită modificării prețurilor de aprovizionare la materii prime, materiale, combustibili, energie, modificării salariilor tarifare.

Analiza nivelului cheltuielilor la 1000 lei venituri totale

Date necesare analizez nivelului cheltuielilor la 1000 lei venituri totale

Tabel nr.2.10.1.

Sursa: Autor

Tabel nr.2.10.2.

                                             (gi)                                                       (ci)

Sursa: Autor

În urma analizei efectuate se constată că deși s-a avut în vedere o îmbunătățire a eficienței cheltuielilor pe total activitate, bazată pe reducerea cheltuielilor la 1000 lei venituri totale, la finele perioadei canalizate se înregistrează o situație inversă, deoarece indicele cheltuielilor totale (Icht), devansează indicele veniturilor totale (Iv), respectiv IchtIv (166,24%147,02%).

Structura veniturilor, ca factor de influență, reflectă dinamica veniturilor pe categorii de activități, cu precădere creșterea ponderii veniturilor din activitatea de exploatare, ceea ce constituie un aspect pozitiv urmare a unei mai bune vânzări a produselor firmei pe piață. Contractele încheiate de SC ASINED PROD SRL cu Dacia Pitești, Institutul Medico-Legal diferite librării au condus la creșterea ponderii vânzărilor produselor solicitate. Cele mai bine vândute produse ale SC ASINED PROD SRL sunt husa trusă auto, autoapărarea pentru schimbătorul de viteză, husele mortuale transport incinerare, ghiozdane școlare, huse coșuri antipoluante, huse protecție haine.

Influența modificării structurii poate fi considerată ca fiind favorabilă, deoarece a contribuit la creșterea ratei medii de eficiență. Aceasta s-a datorat faptului că structura veniturilor s-a modificat în sensul creșterii ponderii activității de exploatare a cărei rată de eficiență (933,05) este superioară ratei medii programate (824,86) la nivel de întreprindere.

Rata de eficiență a cheltuielilor pe categorii de venituri influențează în mod nefavorabil, ceea ce a condus la scăderea ratei medii de eficiență în 2012 cu 103,98, iar în 2013 cu 99,17 lei.

Influența ratei de eficiență a cheltuielilor pe categorii de venituri imprimă sensul rezultatului, respectiv scăderea ratei medii de eficiență la nivelul societății.

Se evidențiază astfel influența nefavorabilă pe care o exercită deteriorarea ratei medii de eficiență a cheltuielilor totale asupra rezultatului exercițiului, în sensul diminuării acestuia 185148,55 lei.

Se recomandă pentru creșterea ratei medii de eficiență a cheltuielilor totale, creșterea masei veniturilor.

Analiza dinamicii și structurii profitului brut

Pentru a se putea analiza dinamica profitului brut pe cele trei categorii de activități se folosesc următoarele date, grupate în tabelele de mai jos.

lei

Tabel nr. 2.11.1.

NOTĂ: Datele sunt în valori comparabile(prin inflatare la nivelul anului 2013

Sursa: Autor

Ritmul de creștere al profitului brut pe cele trei categorii de activități

%

Tabel nr. 2.11.2.

Sursa: Autor

În urma inflatării sumelor din anii precedenți s-a ajuns la următoarele concluzii.

Rezultatul din exploatare a scăzut puternic în anul 2013. Dacă în anul 2012 rezultatul din exploatare reprezintă 506% din cel precedent, în anul 2013 comparativ cu 2012 el reprezintă doar 58%, ceea ce înseamnă o diminuare a acestuia cu 42%. Motivele pentru care rezultatul din exploatare s-a diminuat sunt creșterea puternică, comparativ cu ceilalți ani, a cheltuielilor de exploatare. În cadrul cheltuielilor de exploatare cele care au înregistrat creșterea cea mai semnificativă sunt cheltuielile cu mărfurile, cheltuielile cu materiile prime, cheltuielile cu lucrările și serviciile executate de terți, cheltuielile cu remunerațiile personalului. Cu o valoare de 215.889 lei în anul 2012 rezultatul din exploatare a ajuns în anul 2013 la o valoare de 125.355 lei, diminuându-se cu 42%.

Rezultatul financiar a crescut în fiecare an în principal lipsei cheltuielilor financiare. Singurele venituri care au contribuit la creșterea rezultatului financiar sunt veniturile din dobânzi. Rezultatul financiar a crescut în anul 2013 comparativ cu 2012 cu 181%, iar fată de 2011 cu 173%, ceea ce în mărimi absolute înseamnă în anul 2013(1.156 lei), în anul 2012(412 lei), iar în anul 2011(423 lei).

Rezultatul excepțional reprezintă pentr S.C. ASINED PROD. S.R.L. pierdere datorată în principal cheltuielilor excepționale privind operațiunile de gestiune și cheltuielilor excepționale privind amortizările și provizioanele, dar și lipsei în totalitate a veniturilor excepționale.

Rezultatul excepțional a înregistrat o creștere bruscă în anul 2012, comparativ cu 2011 cu 42.511% datorată acelorași factori menționați mai sus. În anul 2013 rezultatul excepțional s-a diminuat de la 3.835 lei în 2012 la 104 lei în 2013. Diminuarea rezultatului excepțional are o valoare relativă de 97%.

Comparativ cu anul 2011 rezultatul brut al exploatării a înregistrat în 2012 o creștere de 393%, ca apoi, în anul 2013 acesta să crească cu 193%.

În anul 2013 rezultatul brut al exercițiului a atins o valoare de 126.407 lei, ceea ce reprezintă o diminuare a acestuia, comparativ cu 2012 de 41%, menținându-se în același ritm de scădere pe care l-au înregistrat rezultatele pe cele trei categorii de activități.

Rezultatul net al exercițiului a atins în anul 2013 valoarea de 78.372 lei reprezentând 59% din rezultatul net al anului 2012. Această diminuare se datorează ratei inflației care în anul 2013 fată de 2012 a fost de 41% și în principal acelorași cauze care au determinat scăderea rezultatului exploatării, cât și a celorlalte rezultate.

Analiza structurală a profitului brut

Analiza structurală a evoluției profitului brut pe cele trei categorii de activități se poate realiza pe baza datelor din tabelul nr.14.

                                                                                                  %

Tabel nr. 2.12.1.

Sursa: Autor

Cea mai mare influență asupra profitului brut o are rezultatul din exploatare. Rezultatul excepțional are o influență negativă datorată cheltuielilor excepționale privind amortizările și provizioanele. Rezultatul financiar are o influență nesemnificativă în comparație cu celelalte rezultate neatingând nici 2%din rezultatul brut al exercițiului.

Pentru a stabili contribuția elementelor componente la modificarea profitului brut se aplică metoda balanțieră.

Analiza factorială a profitului brut

Pentru a efectua analiza factorială a profitului brut se folosesc datele din tabelele de mai jos.

lei

Tabel nr. 2.13.1.

Sursa: Autor

%

Tabelul nr. 2.13.2.

Natura activității / Structura Veniturilor             

Sursa: Autor

Profitul mediu brut la 1 leu

Venituri pe tipuri de activități (prbi)         

Natura activității                        

  %

Tabelul nr..2.13.3.

Sursa: Autor

Luând în considerare anii 2012 și 2011 s-a înregistrat o creștere a profitului brut cu 169.368 lei. Această creștere s-a datorat îndeosebi modificării profitului mediu brut la 1 leu venituri totale, cât și modificării sumei veniturilor totale.

Cea mai mare influentă asupra profitului brut dintre cei doi factori a avut-o profitul mediu brut la 1 leu venituri totale cu o valoare de 133.269,38 lei. Această influentă se datorează în principal creșterii într-o mai mică măsură în anul 2012 a cheltuielilor totale fată de veniturile totale. S.C. ASINED PROD. S.R.L. a obținut în anul 2012 o producție în valoare de 763.312 lei, iar cheltuielile totale au fost de 551.258 lei, de aici rezultând și modificarea mare a profitului brut pe care a determinat-o profitul mediu brut la 1 leu venituri totale.

Veniturile totale au modificat profitul brut cu 36.098,62 lei, având și acestea o influentă favorabilă. Modificarea în sens pozitiv a profitului brut este datorată acelorași cauze menționate și la influența profitului mediu brut la 1 leu venituri totale.

Profitul mediu brut la 1 leu venituri totale este influențat de structura veniturilor pe tipuri de activității și de profitul mediu brut la 1 leu venituri pe tipuri de activități.

Structura veniturilor pe tipuri de activități are o influentă nesemnificativă în sens negativ asupra profitului mediu brut la 1 leu venituri totale în sumă de 342,607 lei. Această diminuare a profitului mediu brut la 1 leu venituri totale se datorează scăderii în anul 2012 fată de 2011 a veniturilor financiare de la 423 lei în anul 2011 la 412lei în 2012.

Influența profitului mediu brut la 1 leu venituri pe tipuri de activitate a fost favorabilă modificării profitului mediu brut la 1 leu venituri totale. Suma cu care s-a modificat profitul mediu brut la 1 leu venituri totale a fost de 133.611,98 lei. Această modificare s-a datorat creșterii în anul 2012 a veniturilor din exploatare în comparație cu o creștere, însă într-o măsură mai mică, a cheltuielilor din exploatare, de aici rezultând și un profit mediu brut la 1 leu venituri din exploatare mai mare în anul 2012(0,277) fată de anul 2011(0,102).

În anul 2013 profitul brut avea o valoare de 126.407 lei iar în anul 2012 o valoare de 212.466 lei, ceea ce înseamnă o diminuare a acestuia de 86.059 lei.

În urma analizei factoriale a profitului brut s-a ajuns la următoarele concluzii. Veniturile totale au avut o influentă favorabilă deoarece acestea în anul 2013 au înregistrat o valoare de 1.873.594 lei, în comparație cu anul 2012 când acestea nu erau decât de 763.724 lei.

Cel de-al doilea factor și cel care a avut influenta cea mai semnificativă este profitul mediu brut la 1 leu venituri totale. În anul 2013, comparativ cu anul 2012 acesta a avut o influentă nefavorabilă asupra profitului brut, contribuind la diminuarea acestuia cu 394.821,9 lei. Influență negativă a profitului mediu brut la 1 leu venituri totale asupra profitului brut se datorează creșterii în anul 2013 a cheltuielilor din exploatare, acestea contribuind la diminuarea profitului mediu brut la 1 leu venituri totale.

Influență negativă a profitului mediu brut la 1 leu venituri totale se datorează în cea mai mare parte modificării profitului mediu brut la 1 leu venituri pe tipuri de activități, în acest sens negativ și într-o mai mică măsură modificării structurii veniturilor.

Structura veniturilor a acționat în sensul creșterii profitului mediu brut la 1 leu venituri totale cu 60,89 lei, aceasta datorându-se menținerii veniturilor din exploatare din anul 2013 la aceeași pondere ca în anul 2012 și creșterii veniturilor financiare de la 412 lei în 2012 la 1.156 lei în 2013.

Profitul mediu brut la 1 leu venituri pe tipuri de activități a determinat o diminuare a profitului mediu brut la 1 leu venituri totale de 394.882,79 lei. Această diminuare a profitului mediu brut la 1 leu venituri totale s-a datorat în principal creșterii cheltuielilor de exploatare în anul 2013 obținându-se un profit mediu brut la 1 leu venituri din exploatare mai mic decât în anul 2012. Creșterea cheltuielilor din exploatare s-a datorat creșterii cheltuielilor cu mărfurile, cheltuielilor cu materiile prime, cheltuielilor cu lucrările și serviciile executate de terți. O creștere importantă au înregistrat și cheltuielile cu personalul și cheltuielile cu amortizările și provizioanele.

Analiza ratei rentabilității economice

Pentru a putea efectua analiza ratei rentabilității economice se folosesc datele din următorul tabel:

lei

Tabelul nr. 2.14.1.

Sursa: Autor

Luând în considerare comparația anului 2012 față de 2011 se constată o creștere a ratei rentabilității economice cu 29,29%. Cea mai semnificativă influență asupra ratei rentabilității economice a avut-o rata rentabilității comerciale cu o valoare relativă de 39,17%. Această influență se datorează creșterii cifrei de afaceri într-o mărime mai mare decât creșterea rezultatului exploatării în anul 2012 față de 2011. Rotația activului total a avut o influență negativă asupra ratei rentabilității economice, contribuind la diminuarea acesteia cu 9,88%. Scăderea ratei de rotație a activului total s-a datorat unui ritm de creștere a activului total(165,36%) dublu față de ritmul de creștere al cifrei de afaceri(84%).

În anul 2013, comparativ cu anul 2012, situația se prezintă exact invers. Rata rentabilității economice a înregistrat o scădere de 42,35%. Rata rentabilității comerciale a avut o influență negativă, în sensul diminuării ratei rentabilkității economice cu 56,27%. Acest lucru s-a datorat menținerii ritmului de creștere al cifrei de afaceri însă reducerii ritmului de creștere al rezultatului exploatării pentru anul 2013, de acici rezultând o rată a rentabilității comerciale de 7,21%, în comparație cu anul 2012, când aceasta a fost de 28,28%.

Rata de rotație a activului total a avut o influență pozitivă, contribuind la creșterea ratei rentabilității economice cu 13,92%. Creșterea rate de rotație a activului total s-a datorat creșterii cifrei de afaceri în anul 2013 față de 2012 cu 127%, iar activul total și-a redus ritmul de creștere la jumătate, ajungând la 85,7%. Astfel s-a înregistrat o rată de rotație a activului total mai mare în anul 2013(2,67%) decât în anul 2012(2,18%).

Analiza ratei rentabilității comerciale (a vânzărilor)

Pentru efectuarea analizei ratei rentabilității comerciale se utilizează datele din tabelul de mai jos.

Tabelul nr. 2.15.1.

Sursa: Autor

Analiza ratei rentabilității resurselor consumate 

Rentabilitatea resurselor consumate se calculează prin raportarea unui rezultat parțial la consumul de resurse implicat în obținerea lui. 

Rata rentabilității resurselor consumate a crescut în anul 2012 față de 2011 cu 27,95%. Această creștere s-a datorat în principal influenței pozitive a costului unitar. Mărimea costului a înregistrat o creștere mai mică în comparație cu prețul de vânzare, influențând modificarea ratei rentabilității resurselor consumate cu 68,79%.

„Costul exercită o acțiune dublă asupra ratei rentabilității resurselor consumate, influențând în sensuri diferite numărătorul și numitorul raportului.” (Ionescu, 2006)

Prețurile de vânzare au determinat reducerea ratei rentabilității resurselor consumate cu 40,48%, datorită creșterii acestora.

Ca și la rata rentabilității comerciale, structura producției nu a avut nici o influență asupra ratei rentabilității resurselor consumate.

În anul 2013 rata rentabilității resurselor consumate s-a diminuat cu 31,66% față de anul 2012. costul a avut o influență foarte importantă asupra ratei rentabilității resurselor consumate în sensul că a contribuit la diminuarea acesteia cu 14,08%. Cum costul unitar pe produs a fost depășit, numărătorul(profitul) se reduce, iar numitorul(cheltuielile totale) crește, iar influența negativă asupra ratei rentabilității resurselor consumate este mult mai puternică decât în cazul altor rate de rentabilitate.

Prețul de vânzare nu a mai avut o influență atât de mare ca în anii trecuți, însă a dus la diminuarea ratei rentabilității resurselor consumate cu 17,58%. Influența prețului de vânzare s-a diminuat deoarece prețul de vânzare s-a redus și el.

Analiza ratei rentabilității financiare

Cum S.C. ASINED PROD. S.R.L. nu au împrumuturi și datorii pe termen lung capitalul propriu este egal cu capitalul permanent. De aici rezultă că vom calcula numai o rentabilitate financiară, cea a capitalului propriu.

lei

Tabelul nr. 2.17.1.

Sursa: Autor

Tabelul nr.2.17.2.

Sursa: Autor

În anul 2012, comparativ cu 2011, se constată o creștere a ratei rentabilității financiare deci o creștere a eficienței capitalului propriu .Această evoluție favorabilă s-a datorat în special profitului la 100 lei venituri totale, care a crescut, ceea ce înseamnă o creștere a ratei rentabilității financiare. Pârghia financiară a avut de asemenea o influență favorabilă deoarece a crescut ponderea capitalului propriu în pasivul total, respectiv s-a majorat îndatorarea. În acest interval s-a înregistrat o reducere a rotației activului determinând o reducere a ratei rentabilității financiare cu 59,66%.

Analizând comparativ anul 2013 cu 2012, se observă o scădere a ratei rentabilității financiare. Această reducere s-a datorat în principal diminuării profitului la 1 leu venituri totale de la 0,18 în 2012 la 0,04 în 2013, influențând rata rentabilității financiare. Pârghia financiară a înregistrat o creștere puternică de la 8,89% în anul 2012 la 23,25% în 2013, datorită majorării activului total. Pârghia financiară a influențat rata rentabilității financiare. Un alt factor care a contribuit la diminuarea ratei rentabilității financiare este rotația activului total.

Situația financiară a firmei este destul de bună, veniturile sunt suficiente pentru a acoperi cheltuielile, înregistrându-se însă în anul 2013 un profit mult mai mic decât în anul 2012. Se poate vorbi totuși de o folosire ineficientă a capitalului propriu.

Analiza pragului de rentabilitate pe total întreprindere

Date necesare analizei pragului de rentabilitate în perioada 2011-2013

Tabel nr. 2.18.1.

Sursa: Autor

Pentru anul 2011 pragul de rentabilitate se calculează astfel:

Pragul de rentabilitate pe total întreprindere s-a atins la data de 2.04.2012 cu o producție de 2.787 bucăți.

Pragul de rentabilitate pe total întreprinderi pe anul 2013 s-a atins la data de 8.11. cu o producție de 17.773 bucăți.

Analiza pragului de rentabilitate la nivelul unui produs principal

Pentru a analiza pragul de rentabilitate la nivelul unui produs principal luăm ca produs principal al S.C. ASINED PROD. S.R.L.  Oradea husa trusă auto.

Pentru aceasta avem următorul tabel:

Tabelul nr. 2.18.2.

Sursa: Autor

Pragul de rentabilitate al produsului husă trusă auto pentru anul 2011 a fost atins la data de 24.07 cu o producție de 3.731 bucăți.

În anul 2012 pragul de rentabilitate al produsului husă trusă auto a fost atins la data de 17.03. cu o producție de 1.611 bucăți.

Pragul de rentabilitate al produsului husă trusă auto pe anul 2013 a fost atins la data de 4.07. cu o producție de 17.659 bucăți.

În fiecare din cei trei ani întreprinderea realizează punctul critic al exploatării, deoarece veniturile sunt mai mari decât cheltuielile de exploatare(415.188 lei372.504 lei în 2011; 763.312 lei547.423 lei în 2012 și 1.872.438 lei1.747.083 lei în 2013) astfel înregistrându-se profit.

În perioada analizată punctul critic s-a situat la nivelul de 59,15% din veniturile din exploatare în 2011, de 25,55% din veniturile din exploatare în 2012 și de 80,68% din veniturile din exploatare în 2013.

Poziția punctului critic față de capacitatea maximă de producție a crescut în fiecare an datorită investițiilor făcute de către firmă și a unei productivități a muncii în creștere. În anul 2012 față de 2011 punctul critic a avut o variație nesemnificativă de la 10,36% în 2011 la 10,64% în 2012. În anul 2013 poziția punctului critic față de capacitatea maximăde producție a crescut până la 57,55% datorită cauzelor enumerate mai sus.

CONCLUZII

În anul 2012, comparativ cu 2011, se constată o creștere a ratei rentabilității financiare deci o creștere a eficienței capitalului propriu .Această evoluție favorabilă s-a datorat în special profitului la 100 lei venituri totale, care a crescut, ceea ce înseamnă o creștere a ratei rentabilității financiare.

În acest sens, punctul critic indică într-o anumită măsură, faptul că scăderea profitului este datorată fie scăderii vânzărilor, fie unei creșteri a costurilor fixe sau a celor variabile și invers.

În fiecare din cei trei ani întreprinderea realizează punctul critic al exploatării, deoarece veniturile sunt mai mari decât cheltuielile de exploatare(415.188 lei372.504 lei în 2011; 763.312 lei547.423 lei în 2012 și 1.872.438 lei1.747.083 lei în 2013) astfel înregistrându-se profit.

Poziția punctului critic față de capacitatea maximă de producție a crescut în fiecare an datorită investițiilor făcute de către firmă și a unei productivități a muncii în creștere. În anul 2012 față de 2011 punctul critic a avut o variație nesemnificativă de la 10,36% în 2011 la 10,64% în 2012. În anul 2013 poziția punctului critic față de capacitatea maximă de producție a crescut până la 57,55% datorită cauzelor enumerate mai sus.

Luând în considerare comparația anului 2012 față de 2011 se constată o creștere a ratei rentabilității economice cu 29,29%. Cea mai semnificativă influență asupra ratei rentabilității economice a avut-o rata rentabilității comerciale cu o valoare relativă de 39,17%. Această influență se datorează creșterii cifrei de afaceri într-o mărime mai mare decât creșterea rezultatului exploatării în anul 2012 față de 2011.

Activitatea economică a societății menționate înregistrează profit chiar și în condițiile de criză prin care trece economia românească și cea europeană.

Rezultatele înregistrate de către societatea comercială analizată denotă un management eficient, rezultatele analizei fiind utilizate în luarea deciziilor privind activitatea viitoare. Cunoașterea exactă a situației financiare și a poziției societății comerciale permit formarea unei imagini clare referitoare societatea analizată. Dezvoltarea haotică a unei firme fără analizarea periodică a eficienței economice și luarea unor decizii corespunzătoare duce inevitabil la faliment.

BIBLIOGRAFIE

Ionescu I. (2006), Calculația costurilor și managementul firmei, Ed. Universitaria, Craiova

Popescu L. (2006), Microeconomie, Ed. Dimitrie Cantemir, București

Robu V., Georgescu N. (2007), Analiza economico-financiară, Ed. Omnia, Brașov

Mărgulescu D. (2006), Analiza economico-financiară, Ed. Fundației România de mâine, Oradea

Călin O. (2004), Contabilitate de gestiune, Ed. Tribuna Economică, București

Ristea M., Bossler L., Ebbeken K. (2007), Calculația și managementul costurilor, Ed. Teora, Oradea

Revista Tribuna Economică (2007), nr.34, Ed. Tribuna Economică, București

*** Legea nr.31/1990 a societăților comerciale

BIBLIOGRAFIE

Ionescu I. (2006), Calculația costurilor și managementul firmei, Ed. Universitaria, Craiova

Popescu L. (2006), Microeconomie, Ed. Dimitrie Cantemir, București

Robu V., Georgescu N. (2007), Analiza economico-financiară, Ed. Omnia, Brașov

Mărgulescu D. (2006), Analiza economico-financiară, Ed. Fundației România de mâine, Oradea

Călin O. (2004), Contabilitate de gestiune, Ed. Tribuna Economică, București

Ristea M., Bossler L., Ebbeken K. (2007), Calculația și managementul costurilor, Ed. Teora, Oradea

Revista Tribuna Economică (2007), nr.34, Ed. Tribuna Economică, București

*** Legea nr.31/1990 a societăților comerciale