Analiza Financiara la Nivelul Intreprinderii

CUPRINS

CAPITOLUL I Analiza financiara la nivelul intreprinderii – concept teoretice

1.1. Importanța analizei financiare in politica decizională a întreprinderii

1.2 Principalele elemente teoretice ale analizei financiare

CAPITOLUL II Analiza financiară a întreprinderii prin sistemul de rate

2.1. Rate de structură la nivelul activului și pasivului

2.2. Ratele de îndatorare

2.3. Rate cinetice (de gestiune)

2.4. Rate de rentabilitate

CAPITOLUL III Analiza financiara prin sistemul de rate la S.C. Bermas SA

3.1. Prezentarea S.C. BERMAS SA

3.2. Prezentarea produselor la SC Bermas SA

3.3. Analiza ratelor de structură ale activului

3.3.1 Rata activelor imobilizate

3.3.2 Rata imobilizărilor necorporale

3.3.3 Rata imobilizărilor corporale

3.3.4 Rata imobilizărilor financiare

3.4 Analiza ratelor de structură ale pasivului

3.4.1 Rata stabilității financiare

3.4.2 Rata autonomiei financiare globale

3.4.3 Rata autonomiei financiare la termen

3.4.4 Rata de îndatorare la termen

3.5 Ratele de indatorare

3.5.1 Rata levierului

3.5.2 Rata datoriilor financiare

3.5.3 Rata creditelor de trezorerie

3.5.4 Rata de rambursare a datoriilor financiare prin capacitatea de autofinantare

3.6 Analiza ratelor cinetice( de gestiune)

3.6.1 Durata de rotatie a stocurilot

3.6.2 Durata de incasare a creantelor

3.6.3 Durata de achitare a furnizorillor

3.7 Analiza rentabilitatii

3.7.1 Ratele de rentabilitate economice brute

3.7.1.1 Rata nominala a rentabilitatii economice brute

3.7.1.2 Rata reala a rentabilitatii economice bruta

3.7.2 Ratele rentabilitatii economice nete

3.7.3 Rata nominala a rentabilitatii economice nete

3.7.4 Rata reala a rentabilitatii economice nete

3.7.3 Rata rentabilitatii financiare

3.8. Posibilități de îmbunătățire a sistuației financiare S.C Bermas SA

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL I ANALIZA FINANCIARA LA NIVELUL ÎNTREPRINDERII – CONCEPTE TEORETICE

1.1. Importanța analizei financiare in politica decizională a întreprinderii

Analiza financiară joacă un rol important în procesul decizional, deoarece acesta reprezintă elementul esențial al unei unități fiind elemenrul său specific de exprimare cel mai important. Nivelul calitativ al conducerii unei întreprinderi îl constitue prin deciziile elaborate și puse în aplicare.

Decizia reprezintă o hotărâre luată în urma examinării unei probleme, a unei situații, exprimă instrumentul de acțiune ales pentru realizarea unui sau a mai multor obiective implicând în mod obligatoriu mai multe elemente:

• este privită ca un proces de alegere rațională;

• identificarea mai multor variante pentru atingerea obiectivelor;

• acțiunea poartă denumirea de decizie numai în măsura în care corespunde unei situații de alegere.

Pentru management, prezintă interes cu prioritate, deci decizia este un act specific speciei umane.

Decizia managerială are urmări nemijlocite asupra deciziilor, acțiunilor si comportamentelor a cel putin unei alte persoane. Element principal al procesului de conducere, decizia reprezintă actul de trecere de la gândire la acțiune, de la planificarea unor obiective, la punerea în apractică a acestora. Prin aceasta se urmărește găsirea celor mai raționale căi de acțiune viitoare menite să asigure eficiența maximă a acțiunilor conducerii.

Caracteristic deciziei este faptul că ea reprezintă, expresia unui act rațional, coerent formulat, pe baza interpretării unor informații ce se prelucrează în scopul alegerii unei alternative menită să conducă la realizarea obiectivelor prestabilite.

În cadrul unei situații decizionale același obiectiv poate fi realizat pe mai multe căi, cu resurse diferite, se solicită din partea conducerii societății o înaltă competență profesională și responsabilitate, atît în ceea ceprivește stabilirea variantelor posibile, evaluarea lor și alegerea celei mai avantajoase, cît si cu privire la urmările acestora.

Activitatea de elaborare și alegere a deciziilor implică profesionalism din partea angajaților firmei, dezvoltarea cunoștințelor și capacitatea de a aprecia apariția diferitelor consecințecare pot fi atât pozitive cât și negative.

O decizie adoptată, în cele mai multe situații, determină luarea a noi decizii, cauzele generale fiind:

a) sunt necesare decizii de corecție, deoarece pot aparea factori negativi ;

b) apariția unor noi rezerve ce nu au fost luate în calcul inițial, astfel fiind posibil accelerarea realizării obiectivelor propuse.

Decizia necesită o relație rațională între experiență și creativitate deoarece experiența acordă evaluarea efectelor diferitelor soluții posibile, comparativ cu rezultatele înregistrate din deciziile anterioare, iar creativitatea face posibilă imaginarea de noi posibilități, pentru care experiența anterioară nu are efect asupra consecințelor aplicării acestora.

Din implicațiile multiple ale deciziilor asupra activității și rezultatelor societății rezultă necesitatea elaborării unui număr corespunzător de variante și evaluarea reală a urmărilor fiecăruia.

Pentru a diminua riscul apariției unor consecințe nedorite după materializarea lor si declanșarea unui nou ciclu decizional pentru corecție este necesară cunoașterea calității deciziilor și implicațiile acestora înainte de a fi adoptate .

1.2 Principalele elemente teoretice ale analizei financiare

Orice firmă care își desfășoară activitatea în domeniul economic, financiar, social, sau cultural, al unei țări indiferent de obiectul de activitate, de dimensiune, de profil și spațiul social-economic în care activează, trebuie neaparat să-și verifice în mod continuu viabilitatea, puterea și capacitatea de a comunica și adapta, performanțele, politicile economico-financiare cu atât mai mult, cu cât mecanismele economiei de piață sunt formate și funcționează cu toate rigorile și măsurile necesare.

Pentru o întreprindere, scopul principal este satisfacerea nevoilor sociale , care pot fi mai mult sau mai puțin cunoscute, mai mult sau mai puțin comandate, dar mai ales un obiectiv propriu este realizarea unui profit. Atingerea acestui scop, este determinată de cunoașterea permanentă și aprofundată a situației reale a societății. Acestă cunoaștere este posibilă atât prin prisma unor manifestări exterioare, concretizate în nivelul atins de indicatori specifici, cât si prin găsirea factorilor care au influențat nivelul indicatorilor și a cauzelor principale care acționează asupra acestora. În acest sens, se pot utiliza măsurile necesare de corecție, care să imprime fenomenelor un comportament dorit, prestabilit.

Indiferent de situația materială a unei întreprinderi, factorul primar care poate influența și ajuta mersul pozitiv al acesteia este cel factorul uman. Deci este foarte necesar ca echipei manageriale să i se ofere informații reale, operative, cât mai analitice și clare, semnalând punctele critice, pentru a se lua masuri necesare și pentru aputea interveni prompt si eficient. Pentru procurarea acestor informații, cea mai mare parte îi revine analizei economico-financiare.

Schimbările ce au marcat întreprinderile românești, cu efect asupra economiei, au influențat atât structurile organizatorice, cât și cadrul legislativ. Mai mult decât atât, și-au întipărit aceste schimbări asupra întregului mecanism economico-financiar. În emiterea strategiilor pe termen scurt, dar mai ales pe termen mediu și lung, orice unitatea economică trebuie să se pornească de la cunoașterea cât mai completă și complexă a situației economico-financiare. Drept urmare, o „radiografie" și un „diagnostic" al principalelor aspecte ce vizează activitatea curentă, problemele de restructurare economică, de competitivitate sunt deosebit de necesare pentru prezent, dar mai ales pentru viitor.

Analiza este o metodă de descompunere a unui fenomen sau a unui proces în trăsăturile sale componente, este o diagnostificare a ” stării de sănătate financiară ” a unei unități cu scopul recunoașterii cauzelor sau a factorilor care au influențat întreaga activitate la încheierea exercițiului contabil.

Analiza financiară este acel instrument care ajută conducerea firmei respective la ințelegerea atât a prezentului cât și a trecutului pentru a întemeia obiectivele strategice viitoare de dezvoltare a unității în mediul concurențial. Ea urmărește sa identifice modul de realizare a unui echilibru financiar care într-o manieră generală evocă ideea de armonie între diferitele elemente ale activității finnciare. Acest echilibru trebuie să reziste nu doar pe termen scurt ci și pe termen lung.

Analiza economico-financiară este formată din totalitatea de procedee, metode, tehnici, și concepte ce asigura identificarea informațiilor financiare interne și externe punând în evidență punctele tari și slabe ale situației financiare urmând să ofere și explicațiile reale a cauzelor dificultăților existente. Documentul care sintetizeaza cel mai bine starea patrimonială a unei societăți la un moment dat este bilanțul care reflectă starea patrimonială a întreprinderii la un moment dat, pe când contul de profit și pierdere analizează rezultatul fluxurilor economice și financiare de intrare, prelucare, de ieșire pe o perioadă considerată. Ca o reflectare a stării și rentabilității societății rezultatul net este informația comună ce se regasește în ambele documente de analiză.

Datorită existenței unei varietății mari de activități desfășurate de către o întreprindere și diversitatea situațiilor concrete întâlnite au dus la nevoia utilizării a mai multor feluri de analiză, care sunt clasificate după mai multe criterii:

a) În funcție de raportul dintre momentul analizei si perioada de desfăsurare a fenomenului, analiza poate fi:

– analiza realizării obiectivelor – reprezintă analiza unor fenomene prezente si trecute, aceste fenomene fiind studiate sub aspectul nivelului global înregistrat în sine, precum si în comparație cu o perioadă sau cu un nivel considerat semnificativ;

– analiza previzională – se referă la stabilirea, cu o anumită probabilitate, a schimbărilor viitoare a fenomenelor și caracteristicile acestora, având aceleași condiții de existență;

b) Din punct de vedere al nivelului la care se realizează analiza, se disting:

– analiza macroeconomică – cercetează fenomenele atât la nivelul economiei naționale cât și la nivelul economiei mondiale;

– analiza mezoeconomică – studiază procesele la nivelul ramurilor de activitate;

– analiza microeconomică – urmărește fenomenele și procesele economico-financiare la nivelul unității.

c) În funcție de însusirile esențiale ale fenomenelor urmărite, se deosebesc:

– analiza cantitativă – studiază fenomenele întreprinderii,rezultatele fiind exprimate prin număr, greutate, suprafață, volum, durată, valoare

– analiza calitativă – îsi propune cercertarea unor însusiri principale, cât mai sintetice posibile, ajungând cât mai aproape de esența fenomenului; rolul său constă în redactarea modelelor de analiză dar nu sub formă cantitativă.

d) După modul de urmărire a fenomenelor în timp:

– analiza statică – cercetează fenomenele la un moment dat, relevând relațiile existente între componentele fenomenului supus analizei;

– analiza dinamică – studiază procesele economice și modificările survenite în diferite momente.

e) După orizontul de timp pe care se studiează fenomenul:

– analiza pe termen scurt (până la un an) – ajută managementul întreprinderii pentru conducerea optimă a activității;

– analiza pe termen lung (peste un an) – cuprinde și deciziile strategice.

f) În funcție de poziția analistului:

– analiza internă – presupune sprijinirea conducerii întreprinderii în echilibrarea funcționării unității și corectarea unor nereguli, un rol important în această analiză îl are analistul, fiind că beneficiază de o serie de informații despre întreprinderea analizată care nu sunt accesibile analistilor externi;

– analiza externă – se efectuează de către partenerii externi (bănci, clienți, furnizori, instanțele de judecată etc.) interesați în a-și forma o opinie despre situația economico-financiară a întreprinderii, pe baza informațiilor furnizate de analiza financiară.

CAPITOLUL II Analiza financiară a întreprinderii prin sistemul de rate

SISTEMUL DE RATE

Analiza financiară prin sistemul de rate presupune cunoașterea nivelului de independență financiar-economică detectarea la momentul potrivit a diferitelor cauze care produc schimbari negative nedorite în activitatea firmei.

Ratele se stabilesc sub forma de rapoarte semnificative între două sau mai multe elemente care pot fi comparabile, și deobicei, care sunt legate între ele printr-o relație cauza – efect. Forma de exprimare a ratelor este variata, principalele modalități fiind exprimarea printr-un un numar, printr un procent sau printr-un numarde zile (durata).

Matematic această exprimare oferă posibilitatea formării unui numar mare de rate ca rezultat al diferitelor combinații între posturile din bilanț sau informațiilor conținute in situația reală de sinteză.

Alegerea ratelor trebuie facută în funcție de poziția pe care analistul se află, dar și în funcâie de problemele ce urmează să fie rezolvate.

Metoda ratelor este o tehnică de analiză care este utilizată, atât de analiștii financiari din interiorul unității, cât și de organele bancare și cele de studii financiare. Deci, analistul va trebui să acționeze cu mare atenție în ceea ce privește alegerea și interpretarea ratelor care alcătuiesc "bateria" capabilă de a aprecia gestiunea unei întreprinderi și ”starea de sănatate financiara” a acesteia. Din acest motiv, folosirea ratelor în analiza financiară a unei întreprinderi, presupune selecția acelor rate semnificative, independente și omogene. Valorile care s-au raportat trebuie comparate între ele sub aspectul conținutului și al prezentării monetare, deoarece succesul analizei prin rate este asigurat în condole în care ratele calculate pe mai multe exerciții succesive sunt comparabile.

Principalele obiective în cazul analizei pe baza sistemului de rate presupune în studierea succesivă și continuă a cel puțin trei elemente financiare ale întreprinderii: retabilitate, lichiditate, structură financiară.

Ratele care pot fi determinate sunt numeroase, și gruparea lor omogenă și riguroasă fiind greu de realizat, voi prezenta cele mai semniificative rate:

Rate de structură la nivelul activului și pasivului

Ratele de îndatorare

Rate cinetice (de gestiune)

Rate de rentabilitate

Pentru efectuarea diagnosticului financiar se face apel la datele contabile din bilanț și din contul de profit și pierdere, cît și la informațiile conținute în bilanțul financiar și în bilanțul funcțional.

2.1. Rate de structură la nivelul activului și pasivului

Pentru a putea face față unei economii concurențiale puternice, orice întreprindere trebuie să dispună de un potențial material corespunzător ca volum, structură si calitate, în vederea realizării unei producții care să satisfacă exigențele pieței interne si internaționale.

Ratele privind structura activului și pasivului bilanțier, sau ratele de structura patrimonială, ne arată ponderea fiecărui post sau grupe de posturi de activ sau pasiv în totalul bilanțului, rezultând capacitatea exprimării bilanțului în procente.

Rolul acestui proces este identificarea caracteristicilor majore ale structurii bilanțului și posibilitatea de a oferi date cu privire la evoluțiile cele mai semnificative în timp. Informațiile care ne arată situația financiară a întreprinderii vor fi lămurite,, în cazul analizelor comparative în timp și spațiu.

Ratele privind structura activului reprezintă forma simplificată a structurii productive a întreprinderii.

În ceea ce privește sistemul de rate de structură a activelor cele mai des folosite și semnificative ca valoare informativă dar și recomandate de literatura de specialitate sunt:

Rata activelor imobilizate (RAI) –reprezintă ponderea elementelor patrimoniale ce servesc întreprinderea permanent în totalul activului. Este un raport între activele imobilizate si totalul activului, evaluând gradul de investire a capitalului in intreprinderea respectiva.

RAI =x 100

Deoarece elementele imobilizărilor prezintă sub acțiunea factorilor economici, juridici și cei tehnici un conținut diferit și o reacție nuanțată teoria și practica economică ne sugerează utilizarea unor rate analitice, cum ar fi:

Rata imobilizărilor corporale (RIC) – se calculează sub forma unui raport dintre imobilizările corporale și activul total.

RIC = x 100

Rata imobilizarilor corporale va înregistra diferite valori de la o ramură la alta datorită faptului că această rată este dependentă de felul activității, de caracteristicile tehnice ale firmei. Așadar în ramurile cu dotare tehnica mai mare și mai puternică ponderea ratei este mai mare, pe când în ramurile cu dotare tehnică mai mică și mai slabă este clar că ponderea ratei va fi mai scăzută.

Este foarte dificil ca să se stabilească o mărime de referință, o rata optimă datorită existenței multiplilor factori care acționează asupra ratei imobilizărilor corporale.

Dacă valoarea raportului este foarte mare și în continuă creștere pentru orice firmă este greu să facă față în cazul unei schimbări neașteptate a tehnicii și a preferințelor consumatorilor. Deoarece mulți specialiți afirmă faptul că, pentru întreprinderi comparabile, rata imobilizărilor corporale arată în ce măsură firma respectivă va putea supraviețui unei eventuale crize economic, șitiind că imobilizarea foarte ridicată a capitalului în active fixe implică riscul netransformării a acestora in lichidități.

Rata imobilizăriilor financiare (RIF) – reflectă intensitatea relațiilor pe care o firmă le are cu celelalte firme, mai ales cu acele firme care ea deține participații la capitalul social. Se calculează sub forma unui raport dintre imobilizările financiare ale întreprinderii și activul total:

În practica financiară occidentală politica de investiții financiare este dependentă de mărimea întreprinderii, acest lucru fiind demonstrat de valorile scăzute înregistrate de rata imobilizărilor financiare la firmele mici, precum și de valorile mari a ratei in cazul întreprinderilor mari.

Rata activelor circulante (RAC) – exprimă ponderea pe care o dețin utilizările cu caracter ciclic în total activ. Această rată exprimă în mărimi relative nivelul capitalului imobilizat în procesul de exploatare. Se calculează după formula următoare:

RAC = x 100

În procesul decizional al întreprinderii apar și alte rate cum ar fi Rata stocurilor, rata creanțelor comerciale, rata activelor de trezorerie. Aceste rate fiind ratele analitice ale activelor circulante.

c.1) Rata stocurilor (Rs) – reprezintă nivelul stocajului pe care firma îl înregistrează care poate fi influențat de natura activității întreprinderii dar și de lungimea ciclului de exploatare. Trebuie să ținem cont și de factorii conjuncurali ai pieței pe care acționează deoarece acești factori influențează nivelul stocurilor. La firmele din cadrul producției și din cea a distribuției rata stocurilor va întregistra valori foarte ridicate, pe când la firmele care presteazî servicii valorile ratei va fi scăzute. Este necesară compararea continuă a nivelului stocurilor cu nivelul cifrei de afaceri deoarece indicele stocurilor trebuie sa fie mai mica decât indicele cifrei de afaceri, iar durata de reînoire a stocurilor prin cifra de afaceri să fie cât mai mică, acest lucru fiind posibil doar prin accelerarea rotației stocurilor.

c.2) Rata creanțelor comerciale (Rc) – această rată este influențată direct de natura clienților întreprinderii și de termenele de scandență pe care firma le acordă clienților, deci reflectă politica comerciala a firmei. Se calculează sub forma unui raport și ne arată ponderea creanțelor comerciale pe care le are firma din activul total.

Rc =

Pentru firmele care prestează servicii directe către populație, sau care au contact direct cu clienții aceștia efectuând plata pe loc cu numerar, rata creanțelor comerciale va înregistra valor mici, nesemnificative, iar în cazul întreprinderilor cu decontări fără numerar valorile ratei vor fi mai mari.

c.3) Rata activelor de trezorerie (RAT ) – reflectă ponderea disponibilităților, și valorile mobiliare de plasament în total active circulante, adică gradul de lichiditate imediată a activelor curente. Rata disponibilităților bănești reflectă ponderea disponibilităților bănești în patrimonialul întreprinderii. În teoria echilibrului financiar un nivel mare a activelor de trezorerie reprezintă o situație pozitivă a întreprinderii, adică valoarea lor depășește nivelul pasivelor de trezorerie. În cazul opus firma este nevoită să apeleze la credite bancare curente pentru acoperirea nevoilor de exploatare evitând astfel un posibil faliment. Formula de calcul acestei rate este:

RAT =

Ratele privind structura pasivului – reprezintă politica de finanțare a întreprinderii rezultate din informatiile referitoare la structura resurselor financiare, adică existența sau inexistența unei structuri financiare adecvate pentru întreprinderea analizată, precum și autonomia financiară globală și gradul de îndatorare.

Cele mai importante rate de structură ale pasivului sunt:

Rata stabilității financiare (RSF) – este un indicator global care ne arată în ce măsură firma dispune de resurse financiare permanente față de totalul resurselor financiare. Penrtu aflarea ratei stabilității financiare se va raporta capitalul permanent la pasivul total, astfel:

RSF = x 100

Rata autonomiei financiare globale (RAFG) –este un indicator global ce ne arată cât din patrimoniul firmei este finanțat din resursele proprii ale firmei. Având în vedere că această rată reflectă valoarea ponderii capitalurilor proprii în total surse de finanțare, orice firmă își dorește ca nivelul ratei să fie cât mai mare. Totuși este foarte dificil de stabilit un nivel optim al ratei, având în vedere politica financiară a fiecărei întreprinderi.

RAFG = x 100

Rata îndatorării globale (RIG) – reflectă ponderea datoriilor, făra a lua în considerare durata și originea lor în patrimoniul întreprinderii. Totodată ne arată în ce măsură sursele împrumutate și atrase participă la finanțarea activității firmei. Această rată este subunitară prin natura ei și pe măsură ce valoarea ei scadeși îndatorarea va scădea. Se calculează după formula:

RIG =

2.2. Ratele de îndatorare

Realizarea structurii financiare optime depinde într-o foarte mare parte de capacitatea de îîndatorare a firmei. Ratele de îndatorare pune accentul pe importanța îndatorării asupra gestiunii financiare a oricărei firme. Aceste rate reflectă componența datoriilor din pasiv și repartiția capitalurilor permanente între sursele proprii și sursele financiare îndatorate, deci ele compară mereu finanțarea externă prin datorii cu fonduri prorii.

Ratele de îndatorare sunt:

Rata levierului (L) – compară mărimea datoriilor totale cu cea a capitalului propriu, reflectă capacitatea capitalurilor proprii de a asigura finanțarea activității firmei. Normele bancare impun o rată a levierului subunitară, pentru acordarea de credite cu garanție sigură. Dacă societatea analizată înregistrează o rată a levierului sub limita recomandată, și valoarea capitalului propriu depășeste cu mult nivelul datoriilor, rezulta un aspect economic favorabil pentru societate respactivă. În caz contrar pentru firmă va prezenta un aspect nefavorabil.

Rata levierului se calculează astfel:

L =

Rata datoriilor financiare (RDF) – reprezintă ponderea datoriilor financiare în totalul capitalurilor permanente și măsoară gradul de îndatorare pe termen mediu si lung a societății. Normele bancare impun o valoare maximă de 0,5 pentru aceasta rata.

RDF =

Rata independenței financiare (RIF) – reprezintă raportul dintre capitalurile părprii în ansamblul resurselor permanente. Această rată trebuie să fie mai mare sau cel puțin egala cu 0,5 pentru ca firma să poată beneficia în continuare de serviciile bancare. Se poate calcula în felul următor:

RIF =

Rata capacității de împrumut (RCI) – compară resursele proprii ale firmei cu cu împrumuturile pe termen lung. Capacitatea teoretică de împrumut este saturată numai în cazul în care resursele proprii sunt mai mici decât datoriile la termen, adica RCI < 1.

RCI =

Rata capacității de rambursare (RCRTL) – reprezintă puterea de rambursare a împrumuturilor cotractate pe termen lung a firmei, exprimată în număr de ani. Capacitatea de rambursare va fi mai mare cu cât valoarea raportului este mai mică. Normele bancare impun o perioadă de rambursare a împrumuturilor de 3-4 ani, pentru aflarea acestei rate se folosește următoarea formulă:

RCRTL =

Capacitatea de autofinanțare reprezintă potențialul financiar de creștere economică a societății comerciale, sursă internă de finanțare, generată de activitatea comercială a unității după scăderea tuturor cheltuielilor plătibile la o anumită scadență. Ea este un surplus financiar degajat de activitatea rentabilă a întreprinderii și se calculează astfel:

CAF = Rezultatul net + Cheltuieli calculate cu amortizări și provizioane – Venituri calculate reluări asupra amortizărilor și provizioanelor

2.3 Ratele cinetice (de gestiune)

Ratele cinetice reflectă o mare putere informativă asupra duratei plății furnizorilor, duratei de rotație a stocurilor duratei clienților, duratei amortizării atât prin gradul ridicat de comrabilitate cât și prin exprimarea lor sub formă de mărimi concrete.

Ansamblul tuturor ratelor cinetice formează un sistem de indicatori financiari prin care se evidențiează echilibrul financiar al întreprinderii.

Principalele rate cinetice sunt:

Durata de rotație a stocurilor (DST) – trebuie examinată în funcție de natura activității firmnei și condițiile de gestiune. Durata de rotație a stocurilor arată numarul de zile cuprinse între momentul achiziției mărfurilor de la furnizori și momentul livrării lor ătre clienți sau distribuției pe piață. Pentru societăților care desfașoară comert, durata de rotație a stocurilor e recomandată sa fie mai mică de 30 zile. Această durată se calculează sub forma raportului:

DST = x 360

Durata de încasare a creanțelor (DCR) – reprezintă durata de încasare a creanțelor de la clienți. Este de recomandat pentru orice firmă ca această durată să fie mai mică de 30 de zile. Durata de încasare a creanțelor se prezintî sub urmatoarea formulă:

DCR = x 360

Durata de achitare a furnizorilor (DFZ) – exprimă numarul de zile în care se face plata furnizorilor. Ca o societate să prezinte un fenomen pozitiv în ceea ce privește durata de achitare a furnizorilor se recomandă ca această durată să fie cât mai mare, însa nu mai mare de 30 zile. Se calculează astfel:

DFZ = x 360

2.4. Rate de rentabilitate

Ratele rentabilității reprezintă acele caracteristici economice și financiare ale întreprinderii care permit copararea performanțelor comerciale. Deobicei aceste rate se determină ca raport între efectele financiare și efectele economice obținute și eforturile necesare pentru obținerea lor.

Rentabilitatea întreprinderii se va analiza prin două categorii:

– rate de rentabilitate economică

– rate de rentabilitate financiară

a) Ratele de rentabilitate economică (Re) – măsoară eficiența mijloacelor financiare și materiale alocate întreprinderii.

Aceste rate măsoară eficiența mijloacelor materiale și financiare alocate întregii activități

a întreprinderii. Se poate face o anumită distincție între ratele de rentabilitate (raport între

rezultate și capitaluri alocate) și ratele de marjă (raport între rezultate și cifra de afaceri).*/

Asupra acestora din urmă vom reveni în cadrul descompunerii ratelor de rentabilitate, pentru a observa că ratele de marjă sunt elemente componente ale primelor, așa cum va rezulta și din descompunerea ratelor cinetice (respectiv ratele "2", privind structura valorică a cifrei de afaceri).

Capitalurile, asupra cărora se analizează profitabilitatea, sunt cele angajate de întreprindere în cadrul exercițiului, respectiv capitalurile proprii și capitalurile împrumutate, pentru creșterea averii proprietarilor și remunerarea "furnizorilor" de capitaluri.

Rentabilitatea economică a acestor capitaluri investite ne apare ca o rentabilitate intrinsecă, ce nu ține seama de modalitatea de procurare a capitalurilor (proprii) sau împrumutate.

Reprezentarea bilanțului financiar net al întreprinderii este, deci, independentă de politica de finanțare promovată de întreprindere.

Aceste rate se vor calcula sub forma unor raporturi, unde la numărător se poate folosi profitul din exploatare (PE) sau excedentul brut al exploatării (EBE).

Deci rezultă două rate rentabilitate: netă și brută.

Rnen =

Rneb =

Capital investit = Active fixe brute + nevoia fondului de rulment + Disponibilități bănești

a.1) Rata nominală a rentabilității economice brute (Rneb) – reprezintă un procent din raportul între excedentul brut de exploatare și capitalul investiției:

Rneb = x 100

a.2) Rata reală a rentabilității economice brute (Rreb) – se calculează astfel:

Rreb = , dacă Ri >10

Rreb = Rneb – Ri , dacă Ri < 10

a.3) Rata nominală a rentabilității economice nete (Rnen) – reprezintă un procent din raportul între rezultatul din exploatare și capitalul investiției:

Rnen = x 100

a.4) Rata reală a rentabilității economice nete (Rren) – este un indicator care trebuie să fie superior ratei inflației, pentru ca societatea să-și poată recupera integral eforturile depuse pentru desfașurarea activității, menținandu-și astfel activul său economic. Formula de calcul penru această rată este:

Rren = Rnen – Ri

b) Rata rentabilității financiare (Rf) – măsoară randamentul capitalurilor proprii, plasamentului financiar, pe care acționarii l-au fpcut prin cumpărarea acțiunilor firmei. Este influențată de modalitatea de procurare a capitalurilor. Rentabilitatea financiara remunerează acționarii societății fie prin acordarea de dividende, fie prin majorarea rezervelor, care de fapt reprezintă o creștere a valorii intrinseci a acțiunilor societății.

Se poate calcula astfel: Rf = x 100

CAPITOLUL III ANALIZA FINANCIARĂ prin sistemul de rate la S.C. BERMAS SA

3.1 Prezentarea societății S.C. BERMAS SA

Societatea s-a înființat în anul 1974, ca o secție de producere a berii, aflată în subordinea Întreprinderii de Spirt, Bere și Amidon Suceava și având o capacitate inițială de 200.000 hl/an. În anul 1981, a intrat în funcțiune secția de producere a malțului, cu o capacitate de 11.000 tone/an. În anul 1990, prin preluarea activității secției de bere și malț Suceava din cadrul ISBA Suceava, se înființează „Întreprinderea de Bere și Malț” Suceava. Începând cu anul 1991, Întreprinderea de Bere și Malț, s-a constituit ca societate pe acțiuni, sub denumirea de BERMAS SA Suceava.

Titlurile Bermas Suceava sunt listate la Bursa de Valori București la categoria a-II-a, cu simbolul bursier BER. În anul 2010, societatea BERMAS SA prezenta un capital social de 13.467.940 RON. În anul 2007, firma și-a majorat capitalul social prin emisiune de noi acțiuni, prin acordarea de acțiuni gratuite acționarilor înregistrați în registrul societății la data de 31.03.2007, proporțional cu numărul de acțiuni deținute.

Societatea Comercială BERMAS S.A. Suceava este o persoană juridică română, având formă juridică de societate pe acțiuni cu capital integral privat autohton, fiind înmatriculată la Oficiul Registrului Comețului sub nr. J33/37/1991, cod de înregistrare fiscală RO 723636, desfășurându-și activitatea la adresa sediului social (Șcheia, str. Humorului, nr.61, jud. Suceava), neavând în afara acestuia alte filiale sau sucursale.

Obiectul principal de activitate al societății constă în producerea și comercializarea berii, malțului, derivatelor și subproduselor rezultate.

Obiective secundare sunt:

• prestări de servicii pentru terți;

• operațiuni de import-export din domeniul său de activitate.

Principalele grupe de produse rezultate din cadrul activității de bază sunt:

• bere la sticlă pasteurizată;

• bere la KEG;

• malț;

S.C. BERMAS S.A. Suceava s-a înființat ca societate pe acțiuni .

Acțiunile S.C. „BERMAS” S.A. Suceava s-au tranzacționat până la data de 17 februarie 1998 pe piața extrabursieră RASDAQ, iar începând cu data de 16 aprilie 1998 se tranzacționează pe piața busieră la BVB.

Activitatea de bază a societății nu are un impact negativ semnificativ asupra mediului înconjurător. Societatea și-a stabilit măsurile interne necesare pentru încadrarea în parametrii calitativi ai factorilor de mediu și respectarea legislației de mediu. Nu există litigii ca urmare a încălcării legislației privind protecția mediului înconjurător.

În ultimii ani, societatea nu a avut litigii, onorându-și la timp plățile către stat, salariați, furnizori, creditori.

3.2 Prezentarea produselor la SC Bermas SA

a) Bere "SUCEAVA CLASIC"

Caracteristicile acestui sortiment sunt următoarele: bere blondă pasteurizată; extract primar: 10,2 ◦ Plato; gust caracteristic, plăcut, amăreală fină; miros plăcut cu aromă curată de hamei; culoare deschisă, caracteristică; aspect lichid limpede, fără sedimente sau impurități; dioxid de carbon g/100ml: 0,42; prezentare: sticlă EURO 0,5 l și sticlă MOLD 0,5 l.

b) Bere "CĂLIMANI PREMIUM"

Caracteristicile acestui sortiment sunt următoarele: bere blondă pasteurizată; extract primar: 11,2 ◦ Plato; gust caracteristic, plăcut, amăreală fină; miros plăcut cu aromă curată de hamei; culoare deschisă, caracteristică; aspect lichid limpede, fără sedimente sau impurități; dioxid de carbon g/100ml: 0,42; prezentare: sticlă NRW 0,5 l și la KEG-uri (butoaie inox a 50 litri), pentru consumul la halbă.

c) Bere "BERMAS"

Caracteristicile acestui sortiment sunt următoarele: bere blondă pasteurizată; extract primar: 11,5◦ Plato; gust caracteristic, plăcut, amăreală fină; miros plăcut cu aromă curată de hamei; culoare deschisă, caracteristică; aspect lichid limpede, fară sedimente sau impurități; dioxid de carbon g/100ml: 0,42; prezentare: sticlă NRW 0,5 l

Amortizarea este stabilită pe baza clasificației și duratelor normale de funcționare ale mijloacelor fixe , societatea aplicând metoda de amortizare liniară pentru toate mijloacele fixe

Principalii concurenți actuali interni și / sau externi

Principalii concurenți interni ai societății Bermas sunt:

Brau Union România– Heineken, Kaiser, Gosser, Schlossgold, Silva, Ciuc, Golden Brau, Bucegi,

Ursus Breweries SA– Ursus, Timișoreana, Ciucaș, Aurora, Cerbul 3, Ciucaș, Stejar, Peroni

Interbrew Români– Becks, Stella Artois, Leffe, Hoegaarden, Hopfen Koning

Efes, Caraiman, Bergenbier, Noroc, Lowenbrau;

United Romanian Breweries Tuborg, Skol, Carlsberg, Holsten, Guiness, Kilkenny

Avantajele SC BERMAS SA, față de concurenți:

Prin sortimentele de bere, volumul vânzârilor și raportul calitate/preț, S.C. “BERMAS” S.A. Suceava se numără printre primii 8 producători de profil din țară, având propriile puncte forte și deține în județele Moldovei ponderi de piață ridicate.

Activitatea comercială a societății se desfășoară în condiții de concurență loială.

Punctele forte față de concurenții din aceeași ramură sunt:

relații stabile cu clienții și furnizorii tradiționali;

situație financiară bună în ultimii ani și în perspectivă;

bază materială creată în ultimii 30 ani și dezvoltarea acesteia prin ample programe de modernizare și retehnologizare cu perspectiva continuării acestui proces;

prețuri relativ scăzute, mai apropiate de puterea de cumpărare a majorității consumatorilor pentru produse de o calitate bună comparabilă cu cea a produselor concurenților;

faptul că este și producător de malț, cantitatea produsă acoperind necesitățile proprii, existând și o marjă suficientă care oferă posibilitatea dezvoltării viitoare.

S.C. “BERMAS” S.A. Suceava deține 30% din piața berii în județul Botoșani, 30% din județul Suceava, 10% din județul Iași, 5% din județul Neamț, 5% din județul Galați, 2% din județul Brăila, 3% din județul Vaslui și Buzău.Sugestivă în acest sens este reprezentarea grafică a livrărilor de bere pe județe.

Principalii furnizori de materii prime

Societatea se aprovizionează cu materii prime și alte materiale în proporție de 95% din țară. De exemplu, Bermas se aprovizionează cu hameiul, o materie primă cu pondere importantă în fabricarea berii din județele Alba și Sibiu. Principalii furnizori de materii prime și materiale sunt societăți comerciale din Galați, Alexandria, Trușești, Aiud, Piatra Neamț, Bistrița, Botoșani, București, Iași, Bacău, Tg. Mureș.

3.3 Analiza ratelor de structură ale activului

Cele mai semnificative ca valoare informativă dar si frecvent recomandate de literatura de specialitate sunt:

TABEL PRIVIND EVOLUȚIA RATELOR DE STRUCTURĂ ACTIVULUI IMOBILIZAT

a) Rata activelor imobilizate (RAI) exprimă ponderea elementelor patrimoniale aflate la dispoziția întreprinderii în mod permanent, reflectând gradul de imobilizare a activului.

RAI= x100

Rata activelor imobilizate se apreciază în mod diferit în funcție de specificul activității. Rata activelor imobilizate măsoară gradul de investire a capitalului fix. La societatea analizată, rata activelor imobilizate înregistrează valori maxime de 54,23% in 2012 DIN TOTALUL ACTIVELOR.

b)Rata imobilizărilor necorporale (RIN) este dependentă de natura activității întreprinderii și de caracteristicile tehnice ale acesteia.

RIN =

La societatea analizată, rata imobilizărilor necorporale înregistrează valori mici datorita obiectului de activitate.

c) Rata imobilizărilor corporale (RIC) este dependentă de natura activității întreprinderii și de caracteristicile tehnice ale acesteia.

RIC =

La societatea analizată, rata imobilizărilor corporale înregistrează o tendință de scădere de la 53,65% în 2012 la 52,16% în 2013 si 50,64% in 2014 ca urmare a procesului de amortizare. Valorile înregistrate variază de la o ramură de activitate la alta. În ramurile industriei grele și în cele care solicită echipamente importante ca volum, rata înregistrează valori ridicate, în timp ce în ramurile cu dotare tehnică slabă rata imobilizărilor corporale este relativ redusă.

Rata imobilizărilor financiare (RIF) reflectă politica de investiții financiare a firmei, precum și legăturile financiare stabilite cu întreprinderile la care deține participații la capitalul social.

RIF =

Nivelul acestei rate este strâns legat de mărimea firmei și de politica sa financiară, având valori ridicate în cazul holdingurilor. La societatea analizată, rata imobilizărilor financiare înregistrează o tendință de scădere în perioada 2012-2014, reprezentând o pondere de 0.29% din totalul activelor in 2012, in 2013 0,25% iar in anul 2014 o pondere de 0,27%, ca urmare a împrumuturilor realizate.

TABEL-EVOLUȚIA RATELOR DE STRUCTURA A ACTIVELOR CIRCULANTE

2) Rata activelor circulante (RAC) exprimă ponderea pe care o dețin utilizările cu caracter ciclic în total activ, fiind complementară cu rata activelor imobilizate.

RAC=

Rata activelor circulante se apreciază în mod diferit în funcție de specificul activității. În dinamică, o tendință de creștere este apreciată favorabil dacă indicele cifrei de afaceri este superior indicelui activelor circulante, reflectând accelerarea vitezei de rotație. În mod asemănător, reducerea ratei poate fi apreciată pozitiv dacă este consecința modificării cifrei de afaceri într-o proporție mai mică decât cea a valorii activelor circulante, însemnând o accelerare a vitezei de rotație. In procesul decizional sunt operative ratele analitice privind activele circulante: rata stocurilor, rata creanțelor comerciale, rata activelor de trezorerie (disponibilități, valori mobiliare de plasament etc).

Rata activelor circulante la societate analizată înregistrează o tendință de creștere de la 45,43% in 2012 la 47,02 % in 2013 iar in 2014 48,55 %.

Situația poate fi apreciată pozitiv prin reducerea imobilizărilor în activele circulante și negativ prin valorificarea insuficientă a potențialului concretizat și în reducerea cifrei de afaceri.

a) Rata stocurilor (RSt) reflectă ponderea stocurilor în totalul activelor circulante.

RSt =

Rata stocurilor este influențată de natura activității întreprinderii și de durata ciclului de exploatare, înregistrând valori mai ridicate la întreprinderile din sfera producției și distribuției de mărfuri și valori scăzute în sfera serviciilor. Interpretarea evoluției în timp a stocurilor necesită corelarea acestora cu cifra de afaceri. La societatea analizată, rata stocurilor înregistrează valori destul de mari respectiv 39,92 % in 2012, 39,80% in 2013 si in 2014 40,07%.

b) Rata creanțelor comerciale (RCr) reflectă politica financiară a întreprinderii și este influențată de natura clienților și de termenele de plată acordate partenerilor de afaceri.

RCr =

Rata creanțelor înregistrează valori nesemnificative la întreprinderile aflate în contact direct cu o clientelă care realizează plata în numerar (comerțul cu amănuntul, prestările de servicii către populație) și valori mai ridicate în cazul decontărilor fără numerar.

Analiza structurii creanțelor trebuie aprofundată avându-se în vedere:

natura creanțelor (din ciclul de exploatare, din afara exploatării)

certitudinea realizării lor (certe sau incerte);

termenul de realizare (creanțe sub 30, 60, 90 de zile sau peste 90 de zile)

Ca principiu, rata creanțelor din exploatare trebuie să dețină ponderea majoritară și să prezinte o tendință de creștere, cu condiția realizării unei viteze de rotație superioare.

La societatea analizată, rata creanțelor comerciale înregistrează valori mici de 5,43% in 2012, in 2013 7,15 % iar in 2014 8,42 % ca o consecință a încasărilor anticipate.

c) Rata disponibilităților (RDb) reflectă ponderea disponibilităților bănești și a valorilor mobiliare de plasament în patrimoniul întreprinderii.

RDb =

Valoarea ridicată a activelor de trezorerie indică o situație favorabilă în teoria echilibrului financiar, dacă nivelul lor depășește nivelul pasivelor de trezorerie. În caz contrar, întreprinderea face apel la credite bancare pe termen scurt pentru finanțarea nevoilor de exploatare. Totuși, o valoare ridicată poate semnifica o utilizare ineficientă a resurselor disponibile. De regulă, nivelul disponibilităților este fluctuant, nivelul minim acceptat fiind de 5% din totalul activelor circulante, iar nivelul maxim de 25%. Analiștii apreciază că nivelul optim al ratei disponibilităților este de 10%.La societatea analizată, rata disponibilităților reprezintă o pondere foarte mica din totalul activelor circulante respectiv 0,09 % in 2012, 0,07 % in 2013 si in 2014 0,06 % din totalul activelor

3.4 Analiza ratelor de structură ale pasivului

1) Rata stabilității financiare (RSF) exprimă măsura în care firma dispune de resurse financiare cu caracter permanent sau stabil față de total resurse.

RSF =

Preponderența capitalului permanent în resursele financiare conferă un grad ridicat de siguranță prin stabilitate în finanțare. Valoarea minim acceptabilă a ratei pentru o firmă industrială este de 50%, iar o valoare normală oscilează în jurul a 66% și are o tendință de creștere.

În dinamică, o creștere a ratei stabilității financiare este apreciată favorabil dacă este consecința modificării capitalului propriu într-un ritm superior modificării datoriilor pe termen mediu și lung. În mod asemănător, diminuarea ratei poate fi considerată o situație pozitivă dacă se datorează în exclusivitate reducerii datoriilor pe termen mediu și lung, fără însă ca rata să scadă sub nivelul minim acceptabil.

Rata stabilității financiare exprimă măsura în care firma dispune de resurse financiare cu caracter permanent sau stabil față de total resurse. O valoare normală a acestei rate este în jur de 66 %. În anul 2012 și 2014 se situează peste această valoare. Are totuși o tendință descrescătoare fata de anul anterior si anume 77,37% in 2012, 71,97 % in 2013 si 75,18 % in 2014.

2)Rata autonomiei financiare globale (RAFG) exprimă cât din patrimoniul firmei este finanțat pe seama resurselor proprii.

RAFG =

Fiind rezultatul politicii financiare promovate de fiecare întreprindere, rata autonomiei financiare poate să difere de la o întreprindere la alta. Totuși, analiștii apreciază că valoarea minim admisibilă este de 33% iar băncile folosesc ca prag minim o rata de 30% a activului net (capitaluri proprii) fata de totalul pasivului, deși sursele proprii ar trebui să contribuie la finanțare într-o proporție de cel puțin 50%. În cazul în care capitalul propriu reprezintă cel puțin 66% din totalul resurselor , firma are o autonomie financiară ridicată, prezentând garanții aproape certe pentru a beneficia de credite bancare pe termen mediu și lung.

Rata autonomiei financiare globale înregistrează o tendință de scădere de la 76,55 in 2012 la 67,55% in 2013 iar apoi in 2014 creste putin la 73,48%, reflectând diminuarea gradului de autonomie financiară în condițiile înregistrării unei tendințe de scădere a capitalului propriu ca urmare a utilizării profitului. Pragul minim de 30% a fost depășit în întreaga perioadă analizată.

3) Rata autonomiei financiare la termen (RAFT) este mai semnificativă decât precedenta deoarece permite aprecieri mai exacte prin luarea în considerare a structurii capitalului permanent și arată gradul de independență financiară a unității pe termen lung.

RAFT =

Această rată reflectă proporția în care capitalurile proprii participă la formarea capitalului permanent. Pentru asigurarea autonomiei financiare capitalul propriu trebuie să reprezinte cel puțin jumătate din cel permanent, deci RAFT>50 %.

În perioada 2012-2014 rata autonomiei financiare la termen înregistrează valori mult peste 50%, valoare recomandată, cu o tendinta de scadere respectiv 98,93% în 2012, 93,86 %in 2013 si 97,74 % in 2014 datorită creșterii capitalului propriu.

4) Rata de îndatorare globală (RIG) măsoară ponderea datoriilor totale în patrimoniul întreprinderii, indiferent de durata și originea lor.

RÎG =

Prin natura ei, rata de îndatorare globală este subunitară, valoarea maxim admisibilă fiind 50%, mergând până la 66%, pe măsură ce valoarea raportului se diminuează, îndatorarea se reduce, respectiv autonomia financiară crește.

Rata îndatorării globale arată ponderea datoriilor în totalul surselor de finanțare. În perioada 2012-2014 înregistrează o tendință de creștere de la 23,45% in 2012 la 32,45% apoi scade in 2014 la 26,52 % mult sub limita de 66% a datoriilor în totalul surselor de finanțare.

5) Rata de îndatorare la termen (RÎT) reflectă proporția în care datoriile pe termen mediu și lung participă la formarea capitalurilor permanente, valoarea ratei fiind considerată normală dacă este mai mică decât 50 %.

RÎT =

În perioada analizată rata de îndatorare la termen are valori reduse, cu tendințe de creștere de la 1 ,07% în 2012 la 6,14% in 2013 si 2,26 % in 2014.

Ratele de îndatorare

a)Rata levierului (RL)

RL=

Datorii totale=datorii termen scurt +datorii termen lung + provizioane + venituri in avans

RL2012= = 0,306

RL 2013 = = 0,480

RL 2014 = = 0,360

Rata levierului compara marimea datoriilor totale cu cea a capitalului propriu. Normele bancare impun o rata a levierului subunitară, pentru acordarea de credite cu garantie sigura.

Societatea analizata inregistreaza o rata a levierului sub limita recomandata, astfel ca in general, valoarea capitalului propriu depășeste cu mult nivelul datoriilor, aspect economic favorabil pentru societate.

b)Rata datoriilor financiare (RDF)

RDF=

RDF 2012 = = 0,010

RDF 2013 = = 0,061

RDF 2014 = = 0,022

Rata datoriilor financiare exprimă ponderea datoriilor financiare în totalul capitalurilor permanente. Masoară gradul de îndatorare pe termen mediu și lung a societății. Normele bancare impun o valoare maxima de 0,5 pentru aceasta rata.

Societatea analizată se incadrează in aceasta limită, astfel că ar putea solicita un nou credit bancar pe termen mediu și lung.

Capacitatea de autofinanțare (CAF)

Metoda adițională

CAF = Rezultatul net + Ch calculate cu amortizări și provizioane – Venituri calculate reluări asupra amortizărilor

CAF2012 = 1.581.486 + 198.737 – 34.006 = 1.746.217

CAF2013 =1.277.371 + 484.213 – 540.202 = 1.221.382

CAF2014 = 932.523 + 269.322 – 9.766 = 1.192.07

Capacitatea de autofinanțare reprezintă potențialul financiar de creștere economică a societății comerciale, sursă internă de finanțare, generată de activitatea comercială a unității după deducerea tuturor cheltuielilor plătibile la o anumită scadență. Ea este un surplus financiar degajat de activitatea rentabilă a întreprinderii.

În perioada analizată, firma are o capacitate de autofinantare pozitiva, înregistrând valori destul de mari, înregistrându-se o tendință de scadere de la o perioadă la alta.

c) Rata creditelor de trezorerie (RCT)

RCT=

NFR = Nevoi temporare – Surse temporare

Nevoi temporare = Stocuri + Creanțe + Investiții financiare pe termen scurt + Ch in avans

Surse temporare = Datorii de exploatare + Venituri in avans

Nevoi temporare2012 = 11.518.038 + 1.567.064 + 0 + 99.062 = 13.184.164

Nevoi temporare2013 = 12.991.789 + 2.334.598 + 0 + 122.494 = 15.448.881

Nevoi temporare2014 = 12.304.475 + 2.585.389 + 0 + 123.558 = 15.013.422

Surse temporare2012 = 6.529.025 + 0 = 6.529.025

Surse temporare2013 = 9.150.059 + 0 = 9.150.059

Surse temporare2014 = 7.619.980 + 0 = 7.619.980

NFR2012 =13.184.164 – 6.529.025 = 6.655.139

NFR2013 = 15.448.881 – 9.150.059 = 6.298.822

NFR2014 = 15.013.422 – 7.619.980 = 7.393.442

Nevoia de fond de rulment reprezintă expresia realizării echilibrului financiar pe termen scurt.

Nevoia de fond de rulment pozitiva reprezintă dezechilibru financiar pe termen scurt.

Nevoia de fond de rulment negativa reprezintă echilibru financiar pe termen scurt.

Nevoia de fond de rulment este pozitiva în perioada analizata, fiind un aspect economic relativ pozitiv pentru societate.

Se manifestă o tendință de scădere, aspect pozitiv pentru societate.

RCT 2012 = = 0,98

RCT 2013 = = 1,45

RCT 2014 = = 1,03

Caracterizează gradul de îndatorare bancară a activității de exploatare.

În perioadele analizate rata creditelor de trezorerie sunt pozitive, prin urmare societatea solicita credit pe termen scurt în perioada analizată pentru a-și finanța activitatea.

d)Rata de rambursare a datoriilor financiare prin capacitatea de autofinantare (RCAF)

RCAF=

RCAF2012 = = 0,136

RCAF2013 = = 1,180

RCAF2014 = = 0,437

Aceasta rata exprima in numar de ani capacitatea unitatii de a-si rambursa datoriile pe termen lung contractate, pe baza capacitatii de autofinantare. Normele bancare impun un maxim de 3 ani pentru rambursarea datoriilor pe seama capacitatii de autofinantare.

Societatea analizata inregistreaza valori destul de mici aspect favorabil pentru societate.

Analiza ratelor cinetice( de gestiune)

a)Durata de rotatie a stocurilot (Dst)

Dst= x360

Dst2012 = x 360 = 173,40 zile

Dst 2013= x 360 = 197,72 zile

Dst 2014 = x 360 = 189,19 zile

Durata de rotatie a stocurilor arata numarul de zile cuprinse intre momentul achizitiei marfurilor de la furnizori si momentul livrarii lor catre clienti sau distributiei pe piata. In cazul societatilor care desfasoara comert, durata de rotatie a stocurilor e recomandata sa fie sub 30 zile.

În cazul analizat, durata de rotație a stocurilor se situează peste limita recomandată

b)Durata de incasare a creantelor (Dcr)

Dcr=

Dcr 2012= x 360= 23,59zile

Dcr 2013= x 360= 35,53zile

Dcr 2014 = x 360= 39,75zile

Durata de incasare a creantelor arata numarul de zile necesar pentru incasarea creantelor de la terti. Se doreste ca acesta durata sa fie mai mica de 30 de zile.

Societatea inregistreza valori sub limită recomandată și în scădere în perioada analizată.

c) Durata de achitare a furnizorillor (Dfz)

Dfz=

Dfz 2012= x 360 = 16,04zile

Dfz 2013 = x 360 = 20,30 zile

Dfz 2013 = x 360 = 19,56 zile

Durata de achitare a furnizorilor exprima numarul de zile in care se face plata furnizorilor. Societatea doreste ca aceasta durata sa fie cat mai mare, insa nu ar bine sa se depaseasca 30 zile.

In perioada analizata, durata de plata a furnizorilor este mai mică decât durata de încasare a clienților, aspect economic relativ negativ pentru societate, deoarece încasarea clienților se face mai lent decât plata furnizorilor.

Analiza rentabilitatii

Ratele de rentabilitate economice brute

a) Rata nominala a rentabilitatii economice brute (Rneb)

EBE = VA + Subvenții din exploatare –Ch cu personalul – Ch cu alte impozite si taxe

EBE 2012 = 10.708.683 + 0 – 6.894.864 – 151.892 = 3.661.927

EBE2013 = 10.337.741 + 0 – 7.332.402 – 150.475 = 2.854.861

EBE2014 = 18.076.892 + 0 – 7.452.007 – 151.006 = 10.473.879

VA = MC + Qex – Consumurile externe de la terți

Consumuri externe de la terți = Ch materiale + Ch cu serviciile executate de terți

Consumuri externe de la terți 2012 = 14.927.195 + 1.695.581 = 16.622.776

Consumuri externe de la terți2013 = 15.681.863 + 1.707.933 = 17.389.796

Consumuri externe de la terți2014 = 13.634.934 + 1.758.263 = 15.393.197

VA2012 = 0 + 27.331.459 – 16.622.776 = 10.708683

VA2013 = 0 + 27.727.537 – 17.389.796 = 10.337741

VA2014 = 0 + 33.470.089 – 15.393.197 = 18.076892

Qex = Qvanduta ± Qstocata + Qimobilizata

Qex2012 = 23.912.201 + 3.419.258 + 0 = 27.331.459

Qex2013 = 23.653.855 + 4.073.682 + 0 = 27.727.537

Qex 2014 = 29.910.745 + 3.559.344 + 0 = 33.470.089

MC = Venituri din vânzarea mărfurilor – Ch. privind mărfurile

MC2012 = 0 + 0 = 0

MC2013 = 0 + 0 = 0

MC2014 = 0 + 0 = 0

Capital investit = Active fixe brute + NFR + Disponibilitati banesti

Capital investit2012 = 21.890.136 + 6.655.139 + 25.180 = 28.570.455

Capital investit 2013 = 8.018.600 + 6.298.822 + 22.077 = 14.339.499

Capital investit 2014 = 24.973.200 + 7.393.442+ 19.873 = 32.386.515

Rneb=

Rneb 2012 = x 100= 12,82 %

Rneb 2013= x 100= 19,90 %

Rneb 2014 = x 100= 31,34 %

b) Rata reala a rentabilitatii economice bruta (Rreb)

Rreb= daca Ri>10

Rreb=Rneb-Ri , daca Ri≤10

Ri=rata inflatie

Ri2012 = 3,33

Ri2013 = 3,98

Ri2014 = 1,07

Rreb 2012 = = = 2,04 %

Rreb 2013 = = = 3,20 %

Rreb 2014 = = = 14.62%

Ratele de rentabilitate ec. brute masoara gradul societatii de a-si reinoi capitalul investit. E bine ca rezultatul obtinut sa fie cat mai mare pt a semnifica o perioada de reinoire a capitalului cat mai scurta.

In cazul analizat, rezultatele obtinute sunt pozitive, manifestându-se o tendință de crestere, aspect economic favorabil pentru societate.

Ratele rentabilitatii economice nete

a) Rata nominala a rentabilitatii economice nete (Rnen)

Rnen=

Rnen 2012 = x 100 = 7,45%

Rnen 2013 = x 100 = 13,23%

Rnen 2014 = x 100 = 6,63%

b) Rata reala a rentabilitatii economice nete (Rren)

Rren = Rnen – Ri

Rren 2012 = 12,82 – 3,33= 8,87%

Rren 2013 = 19,90 – 3,98 = 15,92%

Rren 2014 = 31,34-1,07 = 30,27%

Rren trebuie sa fie superioara ratei inflatiei, pt ca societatea sa-si poata recupera integral eforturile depuse pt desfasurarea activitatii, mentinandu-si astfel activul sau economic. În cazul analizat se observă o evoluție favorabilă a acestui indicator.

Rata rentabilitatii financiare (Rf)

Rf=

Rf 2012 = = 7,17%

Rf 2013 = = 5,57%

Rf2014 = = 4,13%

Rata rentabilitatii financiare masoara capacitatea firmei de a realiza profit in urma utilizarii capitalului propriu. Rentabilitatea financiara remunereaza actionarii societatii fie prin acordarea de dividende, fie prin majorarea rezervelor, care de fapt reprezinta o crestere a valorii intrinseci a actiunilor societatii.

S-a manifestat o tendinta de scadere a ratei rentabilitatii financiare de la o perioada la alta.

3.8. Concluzii și propuneri de îmbunătățire a sistuației financiare S.C Bermas SA

Urmărind structura financiară a firmei, se poate spune că din punct devedere al structurii activului, ponderea activelor imobilizate în total activ se reduceîn fiecare an, ajungând să reprezinte decât 54,23% în 2012, iar până în 2014 51,04 %. În schimb ponderea activelor circulante sporește continuu, fiind în 2012 45,43% din total activ în 2013 de 47,02%, iar în 2014 de 48,55 %. Structura activelor imobilizate arată o reducere în aceiași măsură a activelor corporale și a celor financiare.

Se poate spune că CA care a crescut, se obține mai ales pe seama creșterii activelor circulante, având în vedere că politica de investiții este nulă. Activele circulante cresc ca urmare a sporirii creanțelor care în 2012 au avut o pondere de 5,43% din activul total iar pană în 2014 a ajuns la 7,15%, dar și a stocurilor ce au crescut cu 30% în ultimii trei ani. Ca și structură, stocurile de materi prime și materiale sunt mari în perioada analizată.

Creanțele cresc continu, crescând durata medie de încasare a lor, ceea ceduce la situația ca firma să nu poată onora eventualele plăți scadente, lucru relizat în parte, pe seama disponibilităților în conturi curente și în casierie. Aceste disponibilități se reduc totuși în 2013-2014, față de 2012, dar se mențin la un nivelridicat. Se poate aprecia că firma duce o politică de investiții redusă, dovada fiind faptul că plasamentele sale se mențin aceleași pe toți cei 3 ani. Rezultă o imobilizare a lichidităților în conturi bancare, cu o remunerare destul de mică.

Din punctul de vedere al ratelor de structură ale pasivului, care reflectă modul de formarea resurselor financiare pe termene și surse de proveniență, se poate conchide că firma are ostructură satisfăcătoare, cu un grad de autonomie financiară globală foarte ridicat. Stabilitatea financiară se încadrează în limite normale. În anii 2012, 2013, 2014 autonomia financiară și gradul de îndatorarea semențin în limitele normale, ceea ce înseamnă că dependența de resursele împrumutate nu este accentuată.

Rata stabilității în perioada analizată descrește foarte puțin dar totuși nu sub valoarea normală a acesteia care este în jur de 66 % Rata stabilității financiare exprimă măsura în care firma dispune de resurse financiare cu caracter permanent sau stabil față de total resurse. În anul 2012 și 2014 se situează peste această valoare. Are totuși o tendință descrescătoare fata de anul anterior si anume 77,37% in 2012, 71,97 % in 2013 si 75,18 % in 2014.

Pentru creșterea vânzărilor, respectiv a cotei de piață, Consiliul de Administrație ar trebui sa ia în continuare o serie de decizii strategice printre care mai importante ar fi:

un amplu program de investiții de natura modernizării fluxurilor tehnologice de fabricare a berii conform Standardelor Comunității Europene prin achiziționarea unei instalații de îmbuteliere bere KRONES importată din Germania;

extinderea ariei de desfacere a berii, în zonele cu potențial comercial;

achiziționarea și punerea în funcțiune a unei linii de îmbuteliere bere la PET cu o capacitate medie care să completeze în piață cerințele consumului;

crearea condițiilor tehnologice și economice necesare pentru producerea unui brand de bere sub licență care să vină în întâmpinarea consumatorilor cu preferințe diversificate în acest sens;

modificări ale strategiei comerciale și de marketing

Ratele de rentabilitate redau caracteristicile economice și financiare ale întreprinderii. Astfel, rentabilitate economică exprimă eficiența capitalului economic alocat activității productive ale întreprinderii de a degaja profit net prin capitalurile proprii angajate în activitatea sa.

De regulă întreprinderile își fixează ca obiectiv general maximizarea profitului pe acțiune, ceea ce duce de fapt la maximizarea rentabilității financiare (determinată prin raportul dintre profitul net și capitalurile proprii).

Atunci când rentabilitatea economică este mai mare decât costul mediul al datoriei, rentabilitatea financiară crește cu atât mai mult cu cât raportul dintre datoriile financiare și capitalul propriu este mai mare; în acest caz pentru creșterea rentabilității financiare întreprinderea va trebui să facă apel la capitaluri împrumutate pentru a se bucura de rezultatele benefice ale efectului de levier financiar pozitiv. Atunci când rentabilitatea economică este mai mică decât costul mediu al datoriei, rentabilitatea financiară scade cu atât mai mult cu cât raportul dintre datoriile financiare și capitalul propriu este mai mare; în acest caz, întreprinderea va trebui să se abțină de la a utiliza capitaluri împrumutate și să folosească cu preponderență capitalurile proprii.

Sintetizând se poate afirmă că rentabilitatea financiară depinde de rentabilitatea economică și costul mediu real al capitalului împrumutat; modalitatea de procurare a capitalurilor; modalitatea de calcul al profitului net (dacă întreprinderea este profitabilă impozitul pe profit atenuează efectul de levier, iar dacă întreprinderea este deficitară fiscalitate nu influențează rentabilitatea financiară).

Dezbaterile în planul optimizării structurii financiare pe baza criteriului rentabilității financiare pot fi tratate și de o manieră mai analitică, deoarece atunci când se pune problema alegerii formei de finanțare a unei investiții trebuie să se țină cont de alternativele de finanțare (îndatorare, creșteri de capital, leasing) și de profituri pe o acțiune optenabil.

Analiza SWOT

PUNCTE TARI:

-profitabilitatea buna-aprovizionare corespunzatoare cu materii prime;- imbunatatire a echilibrului financiar, insa pe de o parte ca efect al sezonalitatii activitatii desfasurate desocietate;- politica stabila de dividente-a crescut preocuparea si grija salariatilor pentru bunul mers al productiei, pentru ridicarea calitatii produselor obtinute si marirea capacitatii de productie, chiar si prin eforturi proprii;

-societatea beneficiaza de un management modern.-structura organizationala a societatii este moderna cuprinzând sectoarele, sectiile si compartimentelenecesare unei intreprinderi moderne;-colectivul de specialisti la toate nivelele: ingineri, maistrii, muncitori etc. era la pornirea fabricii alcatuitin mare majoritate din oameni tineri, multi dintre acestia având doar cunostinte teoretice si nici un fel de practica in domeniu. Spre deosebire de alte unitati similare, mai vechi din tara, societatea nu se confruntacu conservatorismul, cu stereotipia sau plafonarea profesionala.-diversificarea sortimentala a productiei de bere a inceput o data cu pornirea fabricii.ocietatea prin produsele sale si preturile atractive ale acestora, are o imagine favorabila pe piata,situându-se printre liderii de piata.-solvabilitate buna;

PUNCTE SLABE:

– dinamica descnedenta a vanzarilor;- marketing precar;- reactie lenta la schimbarile survenite pe piata interna a berii, avand in vedere decizia de a intra pe piata PET cu ceva intarziere;- faptul ca nu se incearca o largire a pietei de desfacere la intern, dar si o crestere in notorietate a marcilor companiei, unde de fapt se duce lupta pe piata berii;-vânzari mai scazute in anotimpul rece.

OPORTUNITATI:

-intrarea pe noi nise de piata;-orientarea rapida spre ambalajele de plastic

AMENINTARI:

-emanciparea consumatorilor;-necesitatea unor investitii in retehnologizare pentru a creste competivitatea produselor fabricate;-alternanta de ani secetosi si umezi cu efecte asupra recoltelor de orz si orzoaica;-concurenta puternica a marilor producatori la nivel mondial- politicile de reducere si eliminare a consumului de alcool.10

BIBLIOGRAFIE

1. Vintilă G. – Gestiunea financiară a intreprinderii

3. Bîrsan Mihaela – Analiza economico – financiară în comerț și turism, Editura Universității, Suceava, 2003

4. Bîrsan Mihaela – Analiza diagnostic a costurilor și orientarea strategică a întreprinderii : metodologie și studiu de caz, Editura Didactică și Pedagocică, București, 2004

5. Chirilă Emil- Analiza financiară a întreprinderii – suport pentru studiu individual, Editura Universității Oradea

6. Bîrsan Mihaela – Diagnosticul și strategia firmei, Editura Universității, Suceava, 2004

7. Bîrsan Mihaela, Ștefăniță Șușu – Analiză economică și financiară în comerț și turism ; caiet de lucrări aplicative, Editura Didactică și Pedagogică, 2005

8. Dragotă Victor, Obreja Laura, Ciobanu Anamaria, Dragotă Mihaela – Management financiar, Editura Economică, 2001

9. Ptrescu Silvia – Diagnostic economic – financiar, Editura Sedcom Libris, Iași, 2004

10. Standardele Internaționale de Raportare Financiară, Editura CECCAR, București, 2006

11. Standarde Internaționale de Raportare Financiară Ghid Practic, Editura Irecson, București, 2006

12. www.mfinante.ro