Analiza Financiara Comparativa a Doua Comapanii din Domeniul Transportului de Energie

=== 6e5005b14e472a5e6909118895e2c2e3c972ac44_658422_1 ===

Academia de Studii Economice din București

Facultatea de Finante Asigurări Bănci și Burse de Valori

Lucrare de licență

cu titlul

Analiza financiară comparativă a două companii din domeniul transportului de energie

Coordonator științific:

Absolvent:

București

2018

Cuprins

Introducere 4

Capitolul I. Aspecte teoretice privind analiza financiara a unei

societăți comerciale 5

Analiza poziției financiare a întreprinderii 5

Analiza performanțelor financiare ale întreprinderii 8

Analiza fluxurilor de trezorerie 9

Analiza rentabilității 10

1.4.1. Locul rentabilității în cadrul indicatorilor de performanță 10

1.4.2. Ratele de rentabilitate: tipuri, conținut, utilitate 11

1.5. Indicatori de risc 16

Capitolul II. Transelectrica și Transgaz 18

2.1. Prezentarea generală a celor doua companii 18

2.2. Metodologie studiu de caz 24

Capitolul III. Analiza financiară comparativa în cadrul

Transelectrica și Transgaz 25

3.1. Analiza structurii activelor 25

3.2. Analiza structurii capitalurilor 26

3.3. Fondul de rulment, necesarul de fond de rulment și trezoreria 28

3.4. Ratele de lichiditate și de solvabilitate 30

3.5. Situația marjelor de acumulare 32

3.6. Capacitatea de autofinanțare și situatia cash-flow-urilor 33

3.7. Analiza rotație capitalurilor și a activelor 34

3.8. Analiza ratelor de rentabilitate 36

Concluzii 39

Bibliografie 40

Introducere

Lucrarea este structură pe trei capitole și prezintă aspectele fundamentale cu privire la analiza financiară a unei companii, dar și aspecte practice privind două companii importante din domeniul transportului de energie și anume Transelectrica și Transgaz.

Scopul acestei lucrări este de a analiza comparativ doua dintrele cele mai mari societății ale transportului de energie pentru a stabili situația din punct de vedere financiar existentă la nivelul acestora, precum și compania care prezintă cei mai buni indicatori atât la nivel intern, cât și în ceea ce îi privește pe investitori. Importanța temei este dată de faptul că analiza financiară este fundamentală la nivelul companiilor pentru a stabili care sunt punctele forte ale acesteia, dar și pentru a determina elementele mai puțin avantajoase în vederea îmbunatățirii lor.

În cadrul primului capitol am prezentat aspecte teoretice cu privire la analiza financiară, dar și cu privire la principalii indicatori utilizați în cadrul acesteia.

Analiza financiară, fie că este pe plan extern fie că este pe plan intern are în vedere scoaterea în evidență a tuturor elementelor nefavorabile prezente în cadrul societății, dar și a tuturor aspectelor cu privire la impedimentele pe care aceasta ar putea să le întâmpine atât în momentul analizei, cât și în momentele ulterioare acesteia. Cu alte cuvinte, se poate spune faptul că prin intermediul diagnosticării financiare este posibilă determinarea stării de sănătate pe care o prezintă compania, prin evidențierea elementelor favorbile, pe de o parte, și a celor nefavorabile, de cealaltă parte, în vederea eliminării acestora din urmă pe cât posibil și a îmbunatățirii rezultatelor prin scăderea riscurilor la care este supusă societatea .

Ultimele două capitole sunt preponderent practice și prezintă aspecte generale cu privire la cele două companii analizate și la activitatea desfășurată de acestea, dar și principalii indicatorii ai analizei financiare determinații pentru perioada 2013-2017

Capitolul I

Aspecte teoretice privind analiza financiară a unei

societăți comerciale

Analiza poziției financiare a întreprinderii

Prin determinarea diagnosticului financiar al unei societăți se are în vedere scoaterea în evidență a informațiilor relevante referitoare la modul în care compania își desfășoară activitatea în perioada de analiza, precum și a tuturor detaliilor cu privire la modalitatea în care aceasta se poziționează în comparație cu sectorul în cadrul căruia își desfășoară activitatea. Totodată prin intermediul diagnosticului financiar se urmărește informarea celor ce prezintă interes cu privire la societatea analizată în ceea ce privește rezultatele obținute în cadrul acesteia, modul în care sunt utilizate mijloacele de care dispune, precum și aspecte cu privire la rentabilitatea pe care o înregistrează societatea analizată. Nu în cele din urmă, în urma analizei diagnosticului se urmărește identificarea aspecteleor cu privire la riscurile la care este supusă societatea în cauză, precum și la punctele tari și punctele slabe pe care aceasta le prezintă.

Totodată trebuie menționat faptul că diagnosticul, fie că este pe plan extern fie că este pe plan intern are în vedere scoaterea în evidență a tuturor elementelor nefavorabile prezente în cadurl societății, dar și a tuturor aspectelor cu privire la impedimentele pe care aceasta ar putea să e întâmpine atât în momentul analizei, cât și în momentele ulterioare acesteia. Cu alte cuvinte, se poate spune faptul că prin intermeidiul diagnosticării financiare este posibilă determinarea stării de sănătate pe care o prezintă compania, prin evidențierea elementelor favorbile, pe de o parte, și a celor nefavorabile, de cealaltă parte, în vederea eliminării acestora din urmă pe cât posibil și a îmbunatățirii rezultatelor prin scăderea riscurilor la care este supusă societatea .

Ca urmare a acestor aspecte se poate spune faptul că, orice analiză financiară a unei societăți nu poate fi realizată fără a se urmări două planuri importante:

Rentabilitățile;

Riscurile.

Noțiunea de echilibru financiar nu are sens decât în cadrul acestei dualități: rentabilitate-risc. Astfel, se poate realiza un diagnostic al rentabilității și riscului ce vizează în esență, aprecierea modului în care întreprinderea poate depăși constrângerile referitoare la performanțe, solvabilitate, autonomie și la flexibilitate financiară.

Realizarea analizei financiare a societății se poate face doar ca urmare a analizei situațiilor financiare a acesteia, respectiv a bilanțurilor și a conturilor de profit și pierdere, pe baza cărora se stabilește echilibrul financiar al companiei. În ceea ce privește regulă echilibrului financiar se poate spune faptul că aceasta vizează egalitatea dintre activele cu caracter permanent și pasivele de aceeași natură, pe de o parte, și de cealaltă parte egalitatea dintre activele și pasivele ce prezintă caracter temporar.

Așadar un prim punct în analiza financiară este reprezentat de determinarea situației nete a acționarilor, care mai poate fi denumită și că activ net contabil. Acest indicator este mai mare ca zero și înregistrează un trend ascendent atunci când în cadrul societății exista o bună gestiune din punct de vedere economic. Aceasta este situația care apare atunci când societatea se afla într-un bun moment din punctul de vedere al gestiunii financiare și anume atunci când ajunge să înregistreze cea mai mare valoare în ceea ce privește capitalurile proprii. Cu alte cuvinte, se poate spune faptul că apare o creștere a acestui indicator în momentul în care se realizarea o reinvestire a unui procent din cadrul profitului obținut la nivelul societății.

Un alt indicator important este reprezentat de fondul de rulment. Determinarea acestuia are rolul de a stabili care este cuantumul în care capitalurile permanente deținute de societate sunt mai mari comparativ cu necesitățile cu caracter permanent pe care le prezintă aceasta. În alt sens, fondul de rulment poate fi definit ca reprezentând acel echilibru de tip financiar ce apare în cadrul resurselor și a necesitaților pe termen lung. În cazul în care indicatorul prezintă valori mai mici decât zero, se poate trage concluzia că necesitățile pe termen lung pe care le prezintă societatea analizată sunt mai mari comparativ cu resursele de aceesi natură, ceea se înseamnă că acesta trebuie să asigure acoperirea necesitaților având la baza alte surse.

Fondul de rulment= Capitaluri proprii + Datorii pe termen lung– active imobilizate

În cazul în care valoarea fondului de rulment este mai mare decât zero, se poate trage concluzia că necesitățile permanente sunt acoperite integral din resurse de aceeași natură, iar surplus poate fi direcționat în alte părți.

Necesarul de fond de rulment este un alt indicator care poate fi determinat, scopul calculării aceastuia fiind acela de a arăta dacă între activele deținute de companie și pasivele acesteia exista un echilibru, cu condiția ca ambele categorii să facă referire la elemente temporare. Spre deosebire de fondul de rulment, în cazul necesarul orice societtate dorește ca acesta să prezinte o valoare inferioară lui zero deoarece doar în acest caz se poate spune că la nivelul companiei, situația este una bună.

Nevoia de fond de rulment = (Stocuri+Creanțe)+Cheltuieli în avans-Datorii curente-Venituri în avans

În ceea ce privește trezoreria netă aceasta arată excedentul de finanțare și poate fi exprimată prin disponibilități, conturi la bănci sau casa, precum și prin intermediul investițiilor realizate pe perioade scurte de timp, mai puțin creditele de aceeași natură. Prin determinarea acesteia se urmărește stabilirea calității pe care o prezintă cele două tipuri de echilibruir determinate prin indicatorii anteriori.

Trezoreria netă= Casa și Conturile la bănci+ Investiții financiare TS- Credite pe termen scurt

Referitor la activele nete circulante, se poate spune că ele prezintă aceeași valoare ca cea a fondului de rulment.

1.2.Analiza performanței financiare a întreprinderii

Cea de-a doua parte a analizei financiare, are în vederestudierea companiei și determinarea indicatorii la nivelul acestora utilizând elementele prezentate în cadrul unui alt document contabil important și anume a contului de profit și pierdere. Scopul acestui document este de a prezenta situația pe care o prezintă toate veniturile obținute de companie, dar și toate cheltuielile acesteia, atât la începutul cât și la sfârșitul exercițiului pentru care se întocmește. Așadar, pe baza acestuia se calculează indicatorii de performanță înregistrați la nivelul firmei.

În acest sens, vom prezenta pe scurt modul în care se determina marjele de acumulare la nivelul unei societăți. Marjele de acumulare, se calculează în scopul de a se stabili care este profitabiliattea și volumul activității companiei analizei, având în vedere determinarea indicatori pe rând, unul în funcție de celălalt.

O primă marjă ce se poate calcula este reprezentată de cea determinată luând în calcul cheltuielile variabile, prin intermediul acesteia stabilindu-se care este nivelul de profitabilitate și perfomanta apărut la nivelul companiei ca urmare a activității de natură comercială pe care aceasta o desfășoară. Relația de calcul se poate exprima sub această formă formă:.

Marja cheltuielilor variabile= CA – Chelt.variabile

Pe baza acestui indicator, se poate calcula excedentul brut din exploatare care are rolul de a arăta care este excedentul brut ce se obține ca urmare a activității comerciale desfășurate, fără însă a se ține cont de sumele privind amortizările sau provizioane . Așadar, la determinarea acestuia nu sunt avute în vedere și politicile companiei cu privire la modul de determinare al amortizării sau cele cu privire la impozit. Relația de calcul îmbraca forma de mai jos:

Excedentul brut din exploatare = MCV – Cheltuieli fixe (mai puțin amo. și proviz.)

Ulterior execentului brut și având în vedere rezultatul obținut în urma determinării acestuia, la nivelul societății se determina un alt indicator privind performanta și anume profitul exploatării. Scopul determinării lui este de a afla care este rentabilitatea companiei ca urmare a desfășurării activității de exploatare, rentabilitate ce este prezentate prin cadrul acestuia în mărime absolută. Menționăm faptul că în determinarea lui se scad acele elementele ce nu au fost avute în vedere la determinaera excedentului brut de exploatare, astfel că relația de calcul este:

PE=Excedentul brut din exploatare-Amortizare-Provizioane

În continuare, din categoria marjelor de acumulare, menționăm și profitul calculat fără a se lua în considerare sumele rezultate din dobânzi și impozite plătite, astfel că în determinarea lui vor fi avut vedere toate cheltuielile și toate veniturile firmei, mai puțin cele menționate anterior, relația de calcul fiind.:

EBIT= Profit din exploatare+ Venituri financiare

Acum, ignorând doar cheltuiala cu impozit pe profit și introducând în calcul cheltuiala cu dobânzile, obținem formula pentru profitul determinat înainte de impozitare:

EBT=EBIT- Dobânzi

În cele din urmă, din categoria indicatorilor de performanță mai menționăm profitul net, dar și capacitatea de autofinanțare. Analiștii au în vedere determinarea profitului net pentru a arăta ce rezultat se obține la nivelul întregii societății, în urma introducerii în calculul indicatorului a cheltuielii cu impozitul pe profit, neluată în calcul la indicatorul determinat anterior. Relația de calcul este următoarea:

PN= EBIT-Dobânzi- cheltuiala cu impozitul pe profit

Nu în cele din urmă, în cadrul companiilor se poate determina, capacitatea acestora de autofinanatare, care arata care este realtia între intrările și ieșirile pentru a se determina dacă aceasta este în măsură să își acopere propriile nevoi pe baza surselor proprii.

1.3.Analiza fluxurilor de trezorerie

După ce am prezentat aspectele privind analiza performanțelor și a echilibrului financiar vom analiza pe larg în cadrul acestei secțiuni, fluxurile de trezorerie de la nivelul unie societății și a informațiilor pe care le oferă calculul indicatorii referitor la acestea.

Fluxurile de trezorerie sunt un termen complex, astfel că în conformitate cu IAS care este destinat acestora, a fost desemnată noțiunea de numerar ca incluzând atât disponibilități bănești cât și elementul de depozite la vedere, cu mențiunea ca echivalentele de trezorerie desemnează toate plasamentele pe termen scurt care pot fi foarte rapid fructtificate în bani, cu mențiunea că prezintă un risc neglijabil în ceea ce privește modificarea valorii acestora.

Prin determinarea situație pe care o prezintă fluxurile de trezorerie firmele urmăresc să stabilească modalitatea prin care ia naștere cash de la nivelul acestora, respectiv tipurile de activități care duc la apariția cash flow-ului. De ceea în funcție de activitățile care îl generează, cash flow-ul poate fi împărțit în trei mari categorii:

Rezultat din activitatea de exploatare;

Rezultat din activitățile de investiții;

Rezultat în urma activităților de finanțare

Așadar, totalul de cash flow înregistrat la nivelul unei societății se obține prin însumarea celor trei tipuri rezultate în urma activităților menționate. În ceea ce privește valoarea pe care acesta o înregistrează, așa cum este lesne de înțeles ca urmare a definiție pe care am prezentat-o cu privire la acesta, societatea urmărește să aibă valori pozitive, deoarece acest lucru ar înseamnă că la nivelul ei exista un cuantum necesar de lichidității ce pot fi utilizat în vederea platii sumelor ce ajung la scadență.

Primul dintre tipuri de cash flow este cel este generat din activitatea de exploatare și mai poate fi denumit și că, cash flow de gestiune, deoarece apare ca urmare a desfășurării diferitelor activități de gestiune. Cel de investiții exprima totalitatea fluxurilor ce apar ca urmare a activităților cu acest specific, ori din vânzarea ori achiziția activelor fixe la nivelul companiei, în timp ce cash flow-ul de finanțare, apare ca urmare a creșterilor de capital social deținut de firma sau a creșterii elementului de datorii prin luarea de credite ori prin emisiunea de noi obligațiuni.

1.4.Analiza rentabilității

1.4.1.Locul rentabilității în cadrul indicatorilor de măsurare a performanțelor

Ultima secțiune din acest capitol este destinată analizei pe larg a noțiunilor cu privire la ratele de rentabilitate ce se pot calcula în cadrul unei societăți, dar și cu privire la locul și importante pe care le ocupa acestea în cadrul analizei indicatorilor performanței. În acest sens se poate spune faptul că, cele mai importante scopuri ale oricărei societti sunt acele de a înregistrată performante mari care să fie de natură să le permită păstrarea poziitie pe piață pe care își desfășoară activitatea, sau îmbunătățirea acesteia.

Așadar, în vederea unei bune performanței înregistrate la nivelul societății, aceasta va trebui să urmărească în primul rând obținerea unor rentabilității ridicate apropiate de cele înregistrate la nivelul pieței. În vederea atingerii acestui scop, persoanele responsabile cu luarea deciziilor la nivelul societăților vor trebui să urmărească luarea celor mai bune decizii cu privire la modul de utilizarea a resurselor pe care acestea le dețin, dar și cu privire la modul în care ar trebui să evolueze producția.

1.4.2.Ratele de rentabilitate: tipuri, conținut, utilitate

Termenul de rentabilitate este folosit destul de des atât în cadrul teorie cât și în cadrul practicii, fiind prezentate în mai multe forme, ca urmare a acestui kucru putând să tragem concluzia că rentabilitatea poate fi redata prin mai multe forme. În conformitate cu DEX-ul din România, termenul este definit ca fiind acel rezultat financiar ce se obține în urma desfășurării unei activități, rezultat pozitiv care este de natură să arate faptul că nivelul cheltuielilor este depășit de cel al veniturilor. Așadar, prin intermediul acestui concept se definește modalitatea în care sunt utilizate resursele pe care le deține o societate astfel încât să se poată spune că gestionarea acestora este una eficienta.

În cadrul oricărei companii, analiza financiară, așa cum am menționat și anterior, este necesară oferirii de informații către toate categoriile de persoane interesate, atât interne cât și externe, în ceea ce privește categoria din urmând putând spune că stabilirea faptului dacă societatea este sau nu capabilă și obține sau nu profit nu este suficient, ci aceste informații trebuie să fie completate cu altele, cum ar fi cuantificrea eforturile care sunt făcute în vederea obținerii respectivului profit etc. De aceea, la nivelul societăților se determina ratele de rentabilitate, deoarece acestea sunt în măsură să arate capacitatea firmei de a obține profit sau de a asigura renumerarea capitalurilor ce sunt investite în raport cu resursele ce sunt utilizate pentru îndeplinirea acestor obiective.

Prin determinarea diferitelor categorii de rate de rentabilitate se are invederea oferire de informații relevante pentru toți utilizatorii, informații care să aibă în vedere și resursele utilizate nu doar rezultatele obținute, însă este inportant de menționat faptul că la nivelul societăților trebuie calculate doar acele rate relevante, nu o multitudine de astfel de rate care să nu ofere informații ce prezintă relevanță pentru utilizatori

.

În continuare vom prezenta cele mai relevante rate ale rentabilității care se determina în prezența la nivelul companiilor din România. Acestea sunt clasificate în raport de cirteriul funcțional, astfel că întâlnim:

rentabilitate economică;

rentabilitate financiară;

rate ale rentabilității veniturile;

rate ale rentabilității resurselor consumate.

Acesta însă nu este singurul criteriu în funcție de care pot fi clasificate ratele, astfel că întâlnim și rate clasificate în raport cu elementele utilizate în determinarea acestora, intrând în acesta categorie ratele de structura care sunt determinate pe baza unui flux general înregistrat la nivelul companiei și rațe propriu zise ce au la baza strict resursele ce sunt afectate în vederea obținerii rezultatului respectiv.

Așa cum am menționat, în raport cu criteriul funcțional de clasificare, una dintre rentabilități este rentabilitatea economică, care poate fi privită ca una dintre cele mai importante, din prima informațiilor pe care le oferă odată cu determinarea acesteia. Prin calculul ei, analiști scot în evidență ce performante este în măsură să nască totalul activelor existente la nivelul firmei, arătând astfel dacă acționarii vor putea fi remunerați în raport cu acțiunile pe care aceștia le dein. Rentabilitatea economică poate fi determina și având al numitor, nu activele totale, însă rata care ne interesează este cea care utilizează activele totale.

Așadar, relația de calcul poate fi exprimată astfel:

ROA==;

unde: PB= profitul brut al companiei

At= activele totale

Aimobilizate= active imobilizate

Acirculante= active circulante

Așa cum am precizat, în cadrul literaturii de specilitate sunt utilizate diverse formule, așadar o altă formă de calcul este:

=

În vederea interpretării ratei de rentabilitate economică a activelor totale, putem spune că aceasta este în măsură să arate cât de eficient sunt folosite activele din cadrul societății, doearece rezultatul arata cât profit este înregistrat ca urmare a investirii unui leu din cadrul activelor. Utilizarea eficientă a resurselor poate să urmeze mai multe direcții:

îmbunătățirea tehnologie din cadrul firmei prin creșterea performanței acesteia;

creșterea procentului de utilizare în ceea ce privește capacitatea de producție.

Cea de-a doua rata pe care o vom analiza este cea privind rentabilitatea financira. Acesta este intotdeauna determinată atunci când se face analiza sau diagnosticul financiar al unei societății deoarece informațiile pe care le oferă sunt în măsură să stabilească dacă investițiile făcute sunt eficiente și profitabile, astfel ca aceasta este importanta în primul rând pentru cei care investesc în companie.

Cu alte cuvinte, rentabilitatea financiară are ca scop fundamental acela de a stabili randamentul pe care îl dau capitalurile proprii de la nivelul firmei, precum și capacitatea acesteia de a acorda dividente. Relația de calcul este următoarea:

Un aspect foarte important în ceea ce privește această rată este reprezentat de faptul că valoarea ei nu trebuie privită individual, astfel că nu se urmărește doar înregistrarea unei valori ridicate a rentabilității financiare, ci se are în vedere compararea ei cu costul pe care îl prezintă cpautalul propriu. Altfel spus, atunci când rentabilitatea financiară este mai mare decât aceasta, acțiunile societății vor prezenta o atractivitate mai mare pentru cei care doresc să investească și implicit se va majorarea averea celor care deja dețin acțiuni în cadrul companiei. Așadar, importanta determinării ei este dată de faptul că în urma acestea se poate stabili cât de oportun este pentru investitorii să dețină acțiuni în cadrul societății analizate.

Foarte importantă este și rentabilitatea pe care o înregistrează resursele consumate, deoarece aceasta arată cuantumul cheltuielilor ce este utilizat în vederea obținerii profitului referitor la cifra de afaceri a companiei. Ca și în cazul celorlaltor rate și în cazul acesteia, se pot folosi elemente diferite pentru exprimarea ei, formula de baza fiind:

,

Unde:

PR- profitul cifrei de afaceri;

Ch- cheltuielile aferente cifrei de afaceri

Nu în cele din urmă, la nivelul firmelor este important să se calculeze rentabilitatea înregistrată la nivelul vânzărilor, doarece prin intermediul acesteia se arata care este cuantumului profitului ce se obține la nivelul a 100 lei din cadrul veniturilor. Această rată poate fi calculată utilizându-se în cadrul numărătorului mai multe elemente, astfel:

unde:

EBE- excedentul brut de exploatare;

Pe- profit din exploatare;

Pr- profitul aferent cifrei de afaceri.

În continuare vom prezenta un alt aspect foarte important cu privire la aceste rate de rentabilitate și anume analiza DuPont care urmărește să descompună rentabilitățile în trei tipuri:

rate de marjă;

de structură a capitalurilor;

de rotație.

Prima categorie de rațe, respectiv cele de marjă reprezintă acele rate privind structura marjelor raportate la cifra de afaceri sau la veniturile obținute.

Întâlnim două tipuri din această categorie:

– rate de marjă brută : PB/CĂ

– rate de marjă netă: PN/CĂ

Referitor la ratele de rotație acestea arată măsura în care activele companiei sunt exploatate. Pot fi calculate prin două moduri :

sub forma coeficientul de rotație, care arată numărul de rotații realizate de active prin cifra de afacerii, în decurs de un an

ca durata de rotație, prin care se arata câte zile sunt necesare pentru a se realiza o rotație a activului prin cifra de afaceri;

Cea de-a treia categorie sunt ratele de structura care arata capacitatea pe care o are societatea de a-și îndeplini obligațiile pe care le are față de cei care îi furnizează capitalul, de aceea se poate spune faptul că prin această categorie de rate se exprima riscul, spre deosebire de cele de rotarie care arata profitabilitatea.

Ca urmare a celor menționate, putem spune faptul că rata de rentabilitate financiară poate fi formată pe baza unei rate de marjă și a unei rate de rotație, astfel:

Așadar, ca urmare a acestei formule se poate spune faptul că valoarea ratei de rentabilitate financiară poate fi îmbunătățită atât prin rata de marjă în sensul creșterii acesteia, cât și prin creșterea rotației activelor.

1.5. Indicatori de risc

Solvabilitatea arată capacitatea de care o prezintă firma de a-și îndeplini obligațiile pe care le are față de creditori, în momentul în care acestea ajung la scadență. Așadar, pentru o analiză completă la nivelul oricărei societăți este important să se determine și indicatorii privind solvabilitatea, dar și alți indicatori privind riscul, deoarece așa cum am menționat și anterior, alături de rentabilitate, analiza riscului este elementul fără de care nu se poate realiza o diagnosticare completă.

În ceea ce privește lichiditatea, unul dintre indicatorii de risc foarte importanți ce trebuie determinați la nivelul oricărei societăți, putem spune faptul că aceasta poate să se prezinte sub mai multe forme:

Lichiditate curentă = Active curente/ Datorii curente

Lichiditate rapidă se determina ca raport între diferența dintre activele curente și stocuri, pe de o parte și datoriile curente, de cealalata parte.

Un alt indicator de risc important este reprezentat de solvabilitate, care de asemenea, poate fi exprimat sub mai multe forme. Este vorba în primul rând de solvabilitatea generală care se determinată prin împărțirea totalului de active al societății, la totalul datoriilor. Scopul determinării acestei rate este acela de a arăta modalitatea în care sunt securizate investițiile celor care au calitatea de creditori ai societății. Totodată, solvabilitatea poate fi exprimată și sub forma solvabilității patrimoniale și se calculează prin împărțirea capitalului propriu deținut de societate, la capitalul social al acesteia.

Un ultim element pe care îl vom prezenta în cadrul acestei secțiuni este reprezentat de pragul de rentabilitate. Acesta mai este denumit și punct critic și poate fi determinat că fiind acel nivel în cadrul căruia totalul veniturilor ce sunt încasate de societate sunt în măsură să acopere în totalitate cheltuielile efectuate de către această, cheltuieli de tip variabil.

În ceea ce punctul critic, aș acum mai este denumit pragul de rentabilitate în cadrul literaturii de specialitate, importanta determinării și a interpretării acestuia poate fi privită din mai multe puncte de vedere :

Prin intermediul lui se urmărește modalitatea în care profitul din activitatea curentă suferă modificări în funcție de cele de la nivelul de activitate ;

Se analizează consecințele care se nasc ca urmare a majorării vânzărilor sau a creșterii cifrei de afaceri ;

Se studiază programele prin intermediul cărora se asigura retehnologizarea producției.

Capitolul II. Transelectrica și Transgaz

2.1. Prezentarea generală a celor doua companii

TRANSELECTRICA

Scurt istoric

Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "TRANSELECTRICA" S.A., societate pe acțiuni aflată în proprietatea statului, a fost înființată prin Ordonanța Guvernului nr. 627 / 2000, în urma separării structurii integrate vertical a fostei Companii Naționale de Electricitate în entități cu personalitate juridică independenta:

SC TERMOELECTRICA SA pentru producerea de energie electrică și termică;

SC HIDROELECTRICA SA pentru producerea de energie electrică;

SC ELECTRICĂ SA pentru distribuția energiei electrice la consumatori ;

CN TRANSELECTRICA SA pentru transportul energiei electrice, operator de sistem și dispecer.

Obiect de activitate și caracteristici

Transelectrica a luat naștere în baza Ordonantei de Guvern nr. 627/31 iulie 2000 ca o urmare a faptului că fostă Companie Națională de Electricitate s-a împărțit în patru mai companii care nu se aflau în raport de dependență. Acestea sunt: Transelectrica, Electrică, Hidroelectrica și Termoelectrica – pentru transportul și dispecerizarea, distribuția și producerea energiei electrice. Prin intermediul acestei separării, serviciile oferite cu privire la transport și sistem nu au mai avut legătura cu acelea privind producerea și furnizarea de energie. În ceea ce privește sistemul energetic, acesta dacă este privit din perspectiva tehnică prezintă un caracter unitar deoarece se afla în administrarea unei singure companii și aceea este Transelectrica, care începând cu anul 2006 a fost listata la Bursa de Valori din București. Modalitatea în care această companie își desfășoară activitatea respecta întocmai prevederile legislației în vigoare și anume Legea energiei, precum și a altor legii ce cuprind prevederi în acest domeniu cum ar fi, Codul Rețelei Electrice de transport, Codul Comercial etc. De asemenea, un alt aspect important de menționat cu privire la aceata companie este legat de faptul că ea este organizată în cadrul a opt sucursate de transport de tip teritorial. Obiectul de activitate al sucursalelor îl reprezintă gestionarea rețelei electrice de transport.

O altă caracteristică de baza a acestei societăți este reprezentată de faptul că ea urmărește consolidarea, dar în același timp și extinderea infrastructurii de transport, realizând acest lucru prin modernizările pe care le face cu privire la tehnologie, fiind astfel o companie ce investeste în elemente tehnice performante care să îi permită prestarea serviciilor în condițiile cât mai optime și mai eficiente, servicii care să vină în întâmpinarea cerințelor actuale ale clienților de pe piață pe care activează.

In ceea ce priveste angajatii Transelectrica trebuie specificat faptul ca aceasta este o companie ce nu angajaeaza persoana pentru perioade determinate de timp, astfel ca numarul acestora s-a mentinut aproximativ constant pe parcurcul ultimilor ani, ceea ce inseamna ca in lipsa unor modificari legislative, contributiile sociale datorate de societate pentru acestia ar fi trebui sa aiba valori similare.

Tabel 2.1. Numarul de salariati in cadrul Transelectrica

Sursa tabel: Prelucrari pe baza datelor din Raportul anual al Transelectrica

O altă caracteristică importanta în ceea ce privește această societate este reprezentată de faptul că, așa cum era de așteptat, ca urmare a cifrei de afaceri înregistrată la nivelul acesteia și a numărului de salariați, societatea este plătitoare de impozit pe profit.

În continuare, pentru a vedea modalitatea în care a evoluția activitatea desfășurată de ctare compania Transelectrica am prezentat evoluția principalilor indicatori înregistrați la nivelul acesteia în perioada 2013-2016. Rezultatele sunt prezentate în cadrul tabelului următor.

Tabel 2.2. Evolutia principalilor indicatori ai activitatii societatii

Sursa tabel: Prelucrarii proprii

In ceea ce priveste profitul brut si profitul net al societatii, observam ca in anul 2014 atat profitul brut, cat si profitul net creste, in timp ce in urmatorul an analiza, profitul brut inregistreaza o scadere destul de redusa, comparative cu profitul net, care urmeaza in continuare un trend ascendent. In ultimul an analizat, ambii indicatori prezinta o valoare mai redusa comparative cu cea inregistrata in anul precedent.

Grafic 2.1. Evolutia profitului brut si a profitului net

Sursa grafic: Prelucrarii proprii

De asemenea, important de mentionat este faptul ca Transelectrica este o societate inregitrata in scop de TVA, avand codul: RO 13328043.

Transgaz

Scurt istoric

Transgaz, privită din punctul de vedere al evoluției, se poate spune faptul că urmează aceleași coordonate ca cele privind industria gaziera din România. Un moment istoric important în ceea ce privește Transgaz este reprezentat de 2000, an în care a intrat în vigoare Hotărârea de Guvern 334/2000 în conformitate cu care Societatea Națională de Gaze Naturale "ROMGAZ" S.A. Mediaș a fost supusă reorganizării și restructurării, astfel că au apărut mai multe entități separate total din punctul de vedere al activității. Este vorba astfel de două societățile de tip național, printre care și TRANSGAZ și două societăți de tip comercial.

Obiect de activitate

Principalul obiectiv al societății este acela de a asigura atingerea obiectivelor rezultate din cadrul stategiei de la nivel național care vizează gazele naturale dar și domeniul de cercetare din cadrul transportului de gaze naturale, obiective care trebuie îndeplinite prin respectarea tuturor dispozițiilor legislative din domeniu , dar de asemenea activitatea trebuie să fie desfășurată în conformitate cu dispozițiile existente în cadrul actului ce stă la baza înființării companiei.

Pe lângă acesta, societatea are în vedere realizarea acelor activități care presupun susținerea acestui obeict principal și care, de asemenea, nu vin în contradicție cu dispozițiile legislative sau cu cele constitutive ale societății.

În continuare vom prezenta, câteva elemente fundamentale privitatea desfășurată de către Transgaz în ultimii ani.

Tabel 2.3. Numar de salariati in cadrul Transgaz

Sursa tabel: Prelucrari pe baza datelor din Raportul anual al Transgaz

În cazul Transgaz, observăm faptul că număr mediul de salariații al acestei companii este mult mai mare comparativ cu cel existent în cadrul Transelectica. Ca și în cazul Transelectrica așa cum era de așteptat, ca urmare a cifrei de afaceri înregistrată la nivelul acesteia și a numărului de salariați, societatea este plătitoare de impozit pe profit.

În continuare, pentru a vedea modalitatea în care a evoluția activitatea desfășurată de către compania Transgaz am prezentat evoluția principalilor indicatori înregistrați la nivelul acesteia în perioada 2013-2016. Rezultatele sunt prezentate în cadrul tabelului următor.

Tabel 2.4. Evolutia principalilor indicatori ai activitatii societatii Transgaz

Sursa tabel: Prelucrari pe baza datelor din Raportul anual al Transgaz

Pe baza tabelului 2.4. observăm faptul că pe toată perioada analizată, societea înregistrează o cifră de afaceri în creștere ajungând ca în ultimul an de analiza aceasta să depășească valoarea de 1.750.000.000. lei. De asemenea, un alt aspect important cu privire la activitatea societății este reprezentat de faptul că, ca și în cazul Transelectrica pe toată perioada de analiza, compania înregistrează profit, valorile acestuia urmând, de asemenea, un trend ascendent cu excepția anului 2015 când se înregistrează o scădere față de anul anterior, însă destul de redusă.

Grafic 2.2. Evolutie profit brut si net Transgaz

Sursa grafic: Prelucrarii proprii

2.2. Metodologie studiu de caz

În cadrul acestei ultime secțiuni, vom prezenta cele mai importante puncte de plecare cu privire la studiul de caz realizat în cadrul celor două societăți. Așadar, pentru început vom menționa faptul că vom efectua analiza financiară comparativă a celor două societăți pe perioada 2013-2017.

În ceea ce privește datele și informațiile necesare realizării studiului de caz, menționăm că pentru realizarea acestuia vom utiliza situațiile și rapoarte financiare anuale ale celor două societăți pentru fiecare dintre cei 4 ani de analiza, publicate pe site-ul Burse de Valori București.

În ceea ce privește componenta efectivă a studiului de caz, vom analiza atât aspectele cu privire la echilibrul financiar al societăților, cât și cele privind ratele de rentabilitate și de risc deoarece fără aceste două ultime aspecte, orice analiză financiară ar fi insuficientă și ineficienta deoarece aceste rate oferă cele mai multe informații necesare acționarilor și investitiorilor.

Capitolul III. Analiza financiară comparativa în cadrul Transelectrica și Transgaz

3.1. Analiza structurii activelor

Tabel 3.1. Structura active Transelectrica

Sursa tabel: Calcule proprii pe baza situatiilor financiare

Pe baza tabelului 3.1. observăm faptul că, în cazul Transelectrica, cea mai mare pondere în cadrul activelor totale este deținută de activele imobilizate, pe toată perioada de analiza. Cu toate acestea se observă fluctuații, astfel că în primul an ponderea acestei categorii de active este peste 70%, urmând ca în ceilalți ani ponderea să scadă sub 70%, în naul 2017, înregistrându-se din nou o valoare ridicată, apropiată de cea din anul 2013.

În ceea ce privește activele circulante, așa cum era de așteptat, ca urmare a procentelor pe care le prezintă imobilizările, ponderile în activele totale sunt mult mai reduse, ajungând în anul 2016 la cel mai mare procent de circa, 37,2%.

Tabel 3.2. Structura active Transgaz

Sursa tabel: Calcule proprii pe baza situatiilor financiare

În ceea ce privește compania Transgaz, situația este diferită. Astfel că, dacă la începutul perioadei analizată, ponderea pe care o dețin imobilizările din totalul activelor depășește 80%, în ceilalți ani analizați, acestea nu înregistrează procente mai mari 70%, ajungându-se în anul 2017 să reprezintă circa 58,6%. Comparativ cu situația din cadrul primei companii prezentată, în cazul Transgaz, situația este mult mai echilibrată dintre ponderea deținută de activele imobilizate și cele circulante.

3.2. Analiza structurii capitalurilor

În cadrul acestei secțiuni, vom prezenta structura pasivelor atât în cazul Transelectica, cât și în cazul Transgaz.

În ceea ce privește cazul Transelectrica, observăm pe baza tabelului 3.3. faptul că cea mai mare pondere, așa cum era de așteptat este dețină de capitalurile proprii, de peste 50% în toată perioada analizată, în timp ce datoriile pe termen scurt reprezintă în jur de 18-23% din pasivele totale. Ponderi mai mici, comparativ cu datoriile curente sunt deținute de datoriile pe termen lung, lucru ce poate fi privit ca un punct forte al societății.

Tabel 3.3. Structura pasive Transelectrica

Sursa tabel: Calcule proprii pe baza situatiilor financiare

În cadrul tabelului 3.4. am prezentat structura activelor în cadrul Transgaz în perioada 2013-2017. Comparativ cu situația Transelectrica, situația sta diferit, lucru care s-a întâmplat și în cazul activelor.

La nivel acestei companii, capitalurile proprii dețin o pondere mult mai mare din totalul pasivelor, pe toată perioada analizată depășind 70%. Așadar, dacă în cazul primei companii analizată, ponderea deținută de capitalurile proprii era apropiată de cea dețină de totalul datoriilor și a veniturilor în avans, în acest caz datoriile, provizioanele și capitalurilor proprii nu depășesc cumulat 30% din totalul activelor în niciun an al perioadei de analiză.

Tabel 3.4. Structura pasive Transgaz

Sursa tabel: Calcule proprii pe baza situatiilor financiare

3.3. Fondul de rulment, necesarul de fond de rulment și trezoreria

În continuare vom prezenta un alt element foarte important din analiza financiară a oricărei companii și anume analiza echilibrului financiar. Așa cum am precizat, echilibrul poate fi analizat prin intermediul fondului de rulment, caz în care se determina echilibrul pe termen scurt sau al nevoi de fond de rulment, caz în care se determina echilibrul pe termen lung. Rezultatele obținute în cazul celor două companii analizate sunt prezentate în tabele 3.5 și 3.6.

Tabel 3.5. Determinarea indicatorilor de echilibru financiar Transelectrica

Sursa tabel: Calcule proprii pe baza situatiilor financiare

În cazul Transelectrica, se observă faptul că doar în primul an de analiza, fondul de rulment înregistrează o valoare negativă de circa 57703785 lei , urmând ca în toți ceilalți ani, valorile să fie pozitive, ceea ce înseamnă că datoriile curente pot fi acoperite pe seama activelor de aceeași natură. Cea mai mare valoare a acestui indicator se înregistrează în anul 2016, urmând ca în ultimul an de analiza, valoarea să scadă semnificativ, cu peste 100000000 lei.

Tabel 3.6. Variatia indicatorilor de echilibru Transelectrica

Sursa tabel: Calcule proprii pe baza situatiilor financiare

Nevoia de fond de rulment, asa cum am precizat si in cadrul partii teoretice, arata existenta unei situatii favorabile atunci cand prezinta valori negative, lucru care se intampla doar in primii ani de analiza. Cu toate acestea, valoarea trezoreriei nete este una pozitiva pe toata perioada 2013-2017.

Tabel 3.7. Determinarea indicatorilor de echilibru financiar Transgaz

Sursa tabel: Calcule proprii pe baza situatiilor financiare

În cazul Transgaz, situația existența din punctul de vedere al echilibrului financiar este diferite comparativ cu cazul Transelectrica, fiind important de menționat faptul că, este mult mai favorabilă cea prezentată în cazul primei companii analizate.

Acest lucru se poate observa foarte ușor pe baza faptului că, deși fondul de rulment înregistrează valori pozitive în toată perioada de analiza, indicatorul nevoii de fond de rulment nu prezintă valori avanatajoase, ceea ce duce la o trezorerie netă negativă în primii patru ani de analiza, anul 2017 fiind singurul în cadrul căruia societatea înregistrează o valoare pozitivă a acestui indicator de circa, 43457511 lei.

Tabel 3.8. Variatia indicatorilor de echilibru Transgaz

Sursa tabel: Calcule proprii pe baza situatiilor financiare

3.4. Ratele de lichiditate și de solvabilitate

In cadrul acestei sectiuni vom prezenta si analiza pe larg ratele de lichiditate inregistrate la nivelul cleor doua companii, in perioada analizata, dar si gradul de indatorare al acestora. Rezultatele obtinute sunt prezentate in cadrul tabelelor 3.7. si 3.8.

Tabel 3.9. Determinarea lichiditatilor si a gradului de indatorare Transelectrica

Sursa tabel: Calcule proprii pe baza situatiilor financiare

Pe baza tabelului 3.7. observăm faptul că lichiditatea curentă, înregistrează pe toată peiroada 2013-2017 valori peste 100% ca urmare a faptului că activele curente depășesc pasivele de aceeași natură, respectiv datoriile curente, iar lichiditatea imediată prezintă valori apropiate de cele ale lichidității curente în toți cei cinci ani analizați.

Referitor la lichiditatea imediată determinată că raport între disponibilitățile existente la nivelul companiei și datoriile curente, puem spune că și aceasta prezintă valori destul de ridicate, ajung ca în anul 2015 disponibilitățile să depășească valoarea datoriilor pe termen scurt. Și în anii 2016 și 2017 situația este favorabilă companiei, din acest punct de vedere.

Tabel 3.10. Determinarea lichiditatilor si a gradului de indatorare Transgaz

Sursa tabel: Calcule proprii pe baza situatiilor financiare

În cazul Transgaz, valorile pe care le înregistrează lichiditățile sunt mult mai ridicate comparativ cu cele existente la nivelul primei societăți prezentată.

În ceea ce privește gradul de îndatorare, Transgaz prezintă valori mult mai scăzute ale acestui indicator, cea mai mare valoare fiind în anul 2017 de circa 3,6% în timp ce Transelectrica înregistrează în perioada analizată un grad de îndatorare chair de peste 20%, în unii ani de analiza, respectiv în 2013-2014 și 2017.

În concluzie, privite din acest punct de vedere, cele două societăți prezintă diferențe semnificative atât în ceea ce privste gradul d eindatorare și levierul, cât și în ceea ce privește ratele de lichiditate. Compania Transgaz înregistrează o situație mai bună, privită atât din perspectiva indicatorilor de îndatorare cât și din cea a lichidităților.

3.5. Situația marjelor de acumulare

În cadrul acestei secțiuni vom prezenta situația marjelor de acumulare înregistrată la nivelul celor două companii analizate. Rezultatele obținute sunt prezentate în cadrul tabelelor 3.11. și 3.12.

Tabel 3.11. Determinarea marjelor de acumulare Transelectrica

Sursa tabel: Calcule proprii pe baza situatiilor financiare

Comparând cele două companii, observăm pe baza tabelelor menționate faptul că în cazul ambelor se înregistrează în toată perioada 2013-2017 valori ale profitului net pozitive, acesta fiind și cazul celorlaltor marje prezentate.

Cu toate acestea trebuie menționat faptul că societatea Transgaz înregistrează valori mai mari ale profitului net determinat pe baza marjelor, comparativ cu cele existente în cazul Transelectrica, ceea ce întărește încă odată ideea rezultala ca urmare a analizei lichidităților și a gradului de îndatorare și anume aceea că în Transgaz prezintă o situație financiară mai bună comparativ cu Transelectrica.

Tabel 3.12. Determinarea marjelor de acumulare Transgaz

Sursa tabel: Calcule proprii pe baza situatiilor financiare

3.6. Capacitatea de autofinantare si situatia cash-flow-urilor

Tabel 3.13. Capacitatea de autofinantare si cash-flow Transelectrica

Sursa tabel: Calcule proprii pe baza situatiilor financiare

Avand la baza tabele 3.13 si 3.14 putem afirma faptul ca Transelectrica prezinta o capacitate de autofinantare mai mare comparativ cu cea inregistrata la nivelul Transgraz, in toti cei 5 ani de analiza.

Tabel 3.14. Capacitatea de autofinantare si cash-flow Transgaz

Sursa tabel: Calcule proprii pe baza situatiilor financiare

3.7. Analiza rotație capitalurilor și a activelor

În continuare vom prezenta comparativ duratele și vitezele de rotație pe care le înregistrează activele în cazul celor două societăți analizate. Rezultatele în ceea ce privește duratele de rotație sunt prezentate în cadrul tabelelor 3.15 și 3.16. Pe baza acestora observăm faptul că, în cazul Transelectrica, durata de rotație a stocurilor este mai mică ocmparativ cu cea înregistrează la nivelul Transgaz, în timp durata de rotație a disponibilităților înregistrează valori mult mai mari în unii ani de analiza comparativ cu cea existentă la nivelul Transgaz.

Tabel 3.15. Durata de rotatie active Transelectrica

Sursa tabel: Calcule proprii pe baza situatiilor financiare

Referitor la durata de rotatie a creantelor in cazul ambelor companii, valori sunt foarte ridicate pe toata perioada de analiza.

Tabel 3.16. Durata de rotatie active Transgaz

Sursa tabel: Calcule proprii pe baza situatiilor financiare

În cazul Transgaz, pe toată perioada analiza, durata de rotatie a creanțelor fie este în jur de 100 zile, fie depășește această valoarea, maximul istoric al perioadei fiind în anul 2016 de circa 198 de zile. Media duratei de rotație a creanțelor la nivelul acestei societăți este în jur de 168 de zile, în timp ce cea de la nivelul Transelectrica este de aproxiamtiv 113 zile.

Referitor la investițiile pe termen scurt, durata de rotație a acestora este mult mai scăzută comparativ cu cea de la nivelul creanțelor, astfel că în cazul Transgaz valoarea medie este de circa 99 de zile în timp ce la nivelul Transelectrica este de circa 32 de zile, de apropae 3 ori mai redusă, comparativ cu Transgaz.

Tabele 3.18 și 3.19 prezintă cel de-al doilea indicator calculator în ceea ce privește rotația activelor la nivelul celor două companii și anume citeza de rotație a acestora.

Tabel 3.18. Viteza de rotatie active Transelectrica

Sursa tabel: Calcule proprii pe baza situatiilor financiare

La nivelul Transelectrica viteza de rotație a stocurilor este mai mare comparativ cu cea a stocurilor deținute de Transgaz, pe toată perioada 2013-2017, valorile acestui indicator fiind de circa 3 ori mai mari. Referitor la creanțe, putem spune faptul că, ca și în cazul indicatorului privind durata de rotație, valorile înregistrate sunt similare la nivelul societăților analizate, în timp de investițiile pe termen scurt prezintă o viteză de rotație mult mai mare la nivelul Transelectrica, lucru care era de așteptat ca urmare a rezultatelor indicatorului privind durata de rotație determinat anterior.

Tabel 3.19. Viteza de rotatie active Transgaz

Sursa tabel: Calcule proprii pe baza situatiilor financiare

3.8. Analiza ratelor de rentabilitate

Ultima secțiune din partea de analiză a celor două companii este destinată determinării rentabilităților, iar rezultatele obținute sunt prezentate în cadrul tabelelor 3.20 și 3.21.

Tabel 3.20. Rentabilitatile in cazul Transelectrica

Sursa tabel: Calcule proprii pe baza situatiilor financiare

Două rațe de rentabilitate foarte importante pe care le-am determinat pentru cele două companii în perioada 2013-2017 sunt rață de rentabilitate financiară și rata de rentabilitate economică.

În ceea ce privește compania Transelectrica, observăm pe baza tabelului 3.20, faptul că rata de rentabilitate financiară înregistrează pe toată perioada de analiza, valori pozitive, însă acestea sunt destul de scăzute, nu depășesc procentul de 4%. Această rată este foarte importantă pentru investitori, deoarece le permite acestora să stabilească dacă investiția lor în cadrul companiei este rentabilă sau dacă ar fi avantajoasa o investiție în viitor, de aceea aceatsa rata este comparată cu costul capitalului. Cea mai mare valoare a rentabilității financiare apare în anul 2016 de circa 4,4%. Referitor la rentabilitatea economică din cadrul Transelectrica și aceasta înregistrează valori destul de mici în anul 2017 și 2014 în timp ce anul 2015 prezintă o rată a rentabilității economice peste 10%.

Tabel 3.21. Rentabilitatile in cazul Transgaz

Sursa tabel: Calcule proprii pe baza situatiilor financiare

În cadrul tabelului 3.21. am prezentat rentabilitățile din cazul Transgaz, astfel că putem spune, comparativ cu situația Transelectrica, faptul că Transgaz prezintă pe toată perioada analizată rate de rentabilitate, atât economică cât și financiară mult mai mari, peste 10%, în ambele cazul. În ceea ce privește rentabilitatea financiară aceasta înregistrează maximul istoric al periodei în anul 2014, peste 16%, ceea ce înseamnă că, comparativ cu Transelectrica această companie este mult mai avantajoasă pentru investitori.

Concluzii

Analiza financiară este una dintre preocupările fundamentale ale oricărei societăți doarece pe baza acesteia, se stabilesc punctele forte, dar și vulnerabilitățile companiei, în vederea imbuntatirii situației acesteia. Realizarea analizei financiare a societății se poate face doar ca urmare a analizei situațiilor financiare a acesteia, respectiv a bilanțurilor și a conturilor de profit și pierdere, pe baza cărora se stabilește echilibrul financiar al companiei. În ceea ce privește regulă echilibrului financiar se poate spune faptul că aceasta vizează egalitatea dintre activele cu caracter permanent și pasivele de aceeași natură, pe de o parte, și de cealaltă parte egalitatea dintre activele și pasivele ce prezintă caracter temporar.

În cadrul oricărei societăți, analiza financiară, așa cum am menționat și în cadrul lucrării, este necesară oferirii de informații către toate categoriile de persoane interesate, atât interne cât și externe, în ceea ce privește categoria din urmând putând spune că stabilirea faptului dacă societatea este sau nu capabilă și obține sau nu profit nu este suficient, ci aceste informații trebuie să fie completate cu altele, cum ar fi cuantificarea eforturile care sunt făcute în vederea obținerii respectivului profit etc. De aceea, la nivelul societăților se determina ratele de rentabilitate, deoarece acestea sunt în măsură să arate capacitatea firmei de a obține profit sau de a asigura renumerarea capitalurilor ce sunt investite în raport cu resursele ce sunt utilizate pentru îndeplinirea acestor obiective.

În urma analizei companiilor Transgaz și Transelectrica, am ajuns la concluzia că acestea prezintă diferențe semnificative în ceea ce privește unele aspecte ale analizei. Unele dintre cele mai importante apar în cazul ratelor de rentabilitate. Transgaz, prezintă rentabilități mai ridicate, atât în cazul rentabilității economice cât și a rentabilității financiare, acest lucru fiind un factor important pentru investitori care preferă o companie ce prezintă o rentabilitate financiară mai mare, deoarece aceasta arată modul în care ei sunt remunerați.

Bibliografie

Dragota, V.., Ciobanu A., Obreja, L., (2003), Management financiar: analiză financiară și gestiune financiară operațională, Editura Economică, București

Dragota,V., Obreja,L. , Management financiar, Volumul 1, Editura Economică

Bucataru, D., (2007), Management financiar-suport de curs, Iași

Ghic, G., Analiză economico – financiară, (2006), Editura Universitară, București

Stancu, I., (2012), Finanțe corporative cu Excel, Editură. Economică

Nicolescu Ovidiu, Nicolescu Ciprian, Managementul întreprinderilor mici și mijlocii-suport de curs

Petcu, M., Sobolevschi, Sandu, R.,(2005), Analyse économique et financière, Editura ASE, București

S. Birley, P. Westhead,(1990), Growth and Performance Contacts between Types of Small Firms, Strategic Management Journal, Volumul I

Petrescu, S., (2005), Analiza financiară aprofundata, Editura Universitatea “Al I Cuza” Iași

Tuclea, C., Managementul întreprinderilor mici și mijlocii din turism și servicii, Biblioteca digitală ASE

Nistorescu, T., Dumitru, C., (2012), Economia Întreprinderii, Editura Universitaria, Craiova

Tiplic, G.,(2006), Analiza rentabilității economice în dezvoltarea firmei, Revista Tribuna Economică v. 17, Nr. 36

Vasile, I.,(2006), Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Didactică și Pedagogică, București

Vintila, G.,(2008), Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Didactică și Pedagogică, Bucuresti

Wagner, F., Milakovic, M.,(2010), Firm profitability and the network of organizațional capabilities, Physica A 389