Analiza Financiara A Unei Societatii Comerciale
ANALIZA FINANCIARĂ A UNEI SOCIETĂȚII COMERCIALE
CUPRINS:
INTRODUCERE
CAPITOLUL 1: ASPECTE TEORETICE GENERALE PRIVIND ANALIZA FINANCIARĂ A UNEI SOCIETĂȚI COMERCIALE
1.1. Conceptul de analiză financiară: evoluție și necesitate
1.2. Utilizatorii și scopul analizei financiare
1.3. Principiile de bază ale analizei financiare
1.4. Surse de date ale analizei financiare
1.5. Abordări conceptuale privind performanța unei societăți comerciale
1.6 Rentabilitatea și riscul unei societăți comerciale
CAPITOLUL 2: PREZENTAREA GENERALĂ A SOCIETĂȚII S.C DELTA S.R.L
2.1. Scurt istoric și prezentarea obiectelor de activitate ale societății S.C DELTA S.R.L
2.2. Activități desfășurate de S.C DELTA S.R.L
2.3. Principalele produse oferite de S.C DELTA S.R.L
2.4. Poziția pe piață, principalii clienți și furnizori ai societății S.C DELTA S.R.L
CAPITOLUL 3: ANALIZA PATRIMONIALĂ A ECHILIBRULUI FINANCIAR
3.1 Analiza fondului de rulment, necesarului de fond de rulment și a trezoreriei nete
3.1.1 Situația netă
3.1.2 Fondul de rulment financiar
3.1.3. Nevoia de fond de rulment
3.1.4 Trezoreria netă
3.1.5 Cash-flow-ul
3.2. Analiza patrimonială a echilibrului financiar pe baza ratelor
3.2.1 Rata de finanțare a stocurilor
3.2.2 Rata fondului de rulment
CAPITOLUL 4: ANALIZA REZULTATELOR ÎNTREPRINDERII
4.1. Metoda FRANCEZĂ
4.1.1 Marja comercială
4.1.2 Producția exercițiului
4.1.3 Valoarea adăugată
4.1.4 Excedentul brut din exploatare
4.1.5 Rezultatul din exploatare
4.1.6 Rezultatul curent
4.1.7 Rezultatul brut
4.1.8 Rezultatul net al exercițiului
4.1.9 Capacitatea de autofinanțare
4.2. Metoda ANGLO-SAXONĂ
4.2.1 EBITDA
4.2.2 EBIT
4.2.3 EBT
4.2.4 NI
4.3. Principalii indicatori ai rezultatelor întreprinderii în mărimi reale
CAPITOLUL 5. ANALIZA FINANCIARĂ PE BAZA RATELOR
5.1 Ratele de rentabilitate
5.1.1 Rentabilitatea financiară
5.1.2 Rentabilitatea economică
5.1.3 Rentabilitatea dobânzilor
5.1.4 Rentabilitatea comercială
5.2. Ratele de lichiditate
5.2.1 Rata lichidității generale
5.2.2 Rata lichidității reduse
5.2.3 Rata lichidității la vedere
5.2.4 Ciclul de conversie al numerarului
5.2.5 Rata solvabilității pe termen lung
5.3 Ratele de îndatorare
5.3.1 Rata levierului
5.3.2 Rata datoriilor financiare
5.3.3 Rata capacității de împrumut
5.3.4 Rata capacității de rambursare
5.3.5 Rata de prelevare a cheltuielilor financiare
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Analiza SWOT
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
INTRODUCERE
Analiza financiară a unei societăți comerciale este importantă deoarece reprezintă activitatea de diagnosticare a stării de sănătate a întreprinderii, realizată de regulă la sfârșitul unui exercițiu contabil, dar și datorită faptului că este un instrument managerial care ajută conducerea întreprinderii să înțeleagă atât trecutul cât și prezentul în vederea fundamentării obiectivelor strategice de menținere și dezvoltare a acesteia într-un mediu concurențial tot mai accentuat. Analiza financiară a unei societăți comerciale este și va fi un subiect de actualitate în viața unei astfel de entități. Scopul analizei financiare este de a aprecia situația financiară a întreprinderi la un moment dat, aceasta sintetizând date ce stau la baza elaborării unei strategii de dezvoltare și de menținere în economia locală, națională sau internațională. Prezintă interes pentru toți colaboratorii direcți având în vedere faptul că la sfârșit trebuie să furnizeze informații atât celor din interiorul societății cât și celor din exterior.
Motivația pentru care mi-am ales această temă este aceea că am dorit o cunoaștere și o analiză în detaliu a tendințelor în evoluția mediului de afaceri în care activează întreprinderea studiată, pentru a indentifica problemele care îi pun pe gânduri pe manageri, în inițiativa lor de a diminua riscul aferent afacerii pe care o conduc (consider că nu există afaceri fără risc). De asemenea, mi-am ales această temă, deoarece am manifestat un interes deosebit asupra materiei studiată în anul doi de facultate,"Gestiunea Financiară a Întreprinderii", iar aspectele teoretice și practice abordate în cadrul semninarului m-au incitat spre o cercetare mult mai aprofundată a analizei financiare. În plus am decis realizarea unui astfel de studiu deoarece intenționez să-mi continui studiile în cadrul masterului "Management financiar și investiții – Dafi", iar în acest sens consider că lucrarea de licență îmi va fi de un real ajutor.
Scopul cercetării
Prin prezenta lucrare am urmărit să scot în evidență punctele forte și punctele slabe ale gestiunii financiare și să găsesc elemente care să explice cauzele dificultăților existente, dar am efectuat și o evaluare a capacității întreprinderii de a asigura finanțarea dezvoltării și de a satisface exigențele acționarilor și celor direct interesați de buna sa funcționare. Rezultatele obținute în studiu au ca și fundament teoretic indicatori preluați din studii de specialitate realizate de autori atât din țară cât și din străinătate, iar cea mai mare parte a rezultatelor obținute au relevanță întrucât sunt în conformitate cu cele din analizele consultate. Elaborarea lucrării a presupus un demers complex de cercetare, analiză și studiu iar principalele documente care au stat la baza realizării acesteia au fost situațiile financiare ale societății, care au fost întocmite pe baza contabilității de angajamente și a principiului continuității activității. Prin evoluția sa din punct de vedere financiar în perioada 2009-2013, societatea S.C DELTA S.R.L a constituit un domeniu de studiu interesant.
În primul capitol am evidențiat aspecte generale legate de obiectul analizei financiare a unei societăți comerciale. De asemenea m-am referit la principalele surse de date utilizate pentru întocmirea analizei financiare și în plus am realizat o prezentare succintă a conceptelor de performanță, rentabilitate și risc.
În al doilea capitol am prezentat societatea analizată referindu-ne la activitățile desfășurate, produsele oferite, poziția pe care o ocupă în cadrul pieței locale și am precizat cei mai importanți clienți și furnizori.
În cel de-al treilea capitol am analizat echilibrul financiar al societății comerciale prin intermediul unor indicatori de bază calculați în mărimi absolute și în mărimi reale, iar în partea a doua a acestui capitol am prezentat societatea din punct de vedere a celor mai importante rate financiare.
În al patrulea capitol am analizat rezultatele întreprinderii atât prin metoda franceză cât și prin metoda anglo-saxonă în mărimi nominale, iar la sfârșitul capitolului am prezentat evoluția indicatorilor în perioada 2009-2013 sub influența exercitată de modificările prețurilor la nivel național (în mărimi reale).
În al cincilea capitol am abordat analiza financiară prin prisma ratelor, făcând referire la o serie de indicatori care ne permit să apreciem rentabilitatea, lichiditatea, dar și îndatorarea întreprinderii.
La final am prezentat concluziile lucrării și propuneri pentru îmbunătățirea nivelului de dezvoltare financiar și tehnologic actual. Prezenta lucrarare se încheie cu analiza swot a societății studiate.
CAPITOLUL 1: ASPECTE TEORETICE GENERALE PRIVIND ANALIZA FINANCIARĂ A UNEI SOCIETĂȚI COMERCIALE
1.1. Conceptul de analiză financiară: evoluție și necesitate
Analiza financiară a fost întotdeauna considerată un instrument de încredere pentru companii, cunoscând o multitudine de modificări în timp, în conformitate cu cerințele sociale, economice sau de guvernare. În plus analiza financiară este un element cheie în viața unei societăți deoarece prin procedeele, metodologia și tehnicile specifice, contribuie la descoperirea diferitelor procese și fenomene, stabilește cauzele acestora, arată modalitatea cum s-au format și se dezvoltă, fiind un suport pentru conducere în adoptarea deciziilor privind îmbunătățirea performanței pe viitor. Aceasta, ca activitate practică sau ca disciplină științifică, este menită să ofere o imagine clară a realității economico-financiare a unei firme. Noțiunea de firmă este greu de definit având în vedere multitudinea intereselor care stau la baza constituirii acesteia, în funcție de care poate fi privită ca o asociere de acționari, care are ca obiectiv obținerea de profit, sau ca o unitate independentă, care urmărește supraviețuirea sau creșterea în domeniul de activitate în care activează. Firma poate fi privită din mai multe perspective:
– din perspectiva juridică, firma capătă personalitate de sine stătătoare și se află printre plătitorii de impozite către Bugetul de Stat;
– din perspectiva acționarilor , reprezintă numai un instrument folosit în scopul maximizării averii personale;
– din perspectiva membrilor societății umane, poate reprezenta atât locul de muncă aducător de venituri cât și prestatorul de servicii sau furnizorul de produse preferat.
Analiza financiară vizează, în fapt, aprecierea situației întreprinderii din punct de vedere al rentabilității și al riscului, depistarea deficiențelor majore și estimarea posibilităților de dezvoltare, având o importanță deosebită atât ca procedeu aparte (utilizat pentru evaluarea situației financiare actuale), dar și ca procedeu folosit pentru examinarea consecințelor deciziilor luate. În plus pune la dispoziție informații tuturor persoanelor interesate și este la îndemâna tuturor. Extinderea câmpului de aplicabilitate a analizei financiare evidențiază faptul că aceasta a știut să gestioneze nevoi de conducere, de control și de guvernare a firmei. Este de remarcat faptul că se vorbește tot mai mult în discursurile privind gestiunea firmei de diagnosticul întreprinderii, mai mult decât se amintește de analiza financiară. Trebuie evidențiat faptul că există o deosebire clară între aceste două concepte: analiza financiară pune accentul pe un demers analitic, în esență, care vizează trăsăturile financiare ale întreprinderii, iar în cazul diagnosticului întreprinderii demersul analitic este mult mai cuprinzător și are în vedere atât aspectele financiare, cât și cele nefinanciare. Așadar analiza financiară reprezintă una dintre componentele diagnosticului financiar.
În ultimii ani analiza financiară a cunoscut o evoluție care s-a datorat mai multor cauze. Una dintre acestea ar putea fi tendința de concentrare a firmelor, care a condus la dezvoltarea unor investiții importante, a căror rentabilitate se întinde pe mai mulți ani, ceea ce a impus obligativitatea băncilor și a instituțiilor financiare de a elabora și folosi metode de analiză tot mai perfecționate în vederea acordării sau refuzării unor credite. De asemenea această evoluție poate fi pusă și pe seama dezvoltării unor mijloace moderne de finanțare care au impus aprofundarea studiului echilibrelor financiare și a costului capitalului, indiferent de sursa de proveniență. Evoluția analizei financiare este influențată și de dezvoltarea pe plan internațional a societăților, care a condus la căutarea unor tehnici adaptate pentru efectuarea de comparații în ceea ce privește situațiile financiare și contabile ale diverselor țări. Nu în ultimul rând, evoluția analizei financiare se datorează constrângerilor legate de politica creditului, ratelor de dobândă destul de ridicate, inflației precum și variațiilor cursului de schimb care au amplificat problemele de ordin financiar ale întreprinderii.
Necesitatea întocmirii analizei financiare a întreprinderii derivă din nevoia de cunoaștere a fenomenelor și proceselor la nivel macroeconomic, dar și la nivel microeconomic. Prin intermediul acestei analize, întregul este descompus în părțile sale componente, iar acestea sunt studiate individual, analistul financiar determină factorii care le generează și formulează strategii cu privire la prezentul și viitorul întreprinderii pe care o analizează, pentru o mai bună gestiune și pentru fundamentarea deciziilor. Analiza financiară este realizată din necestitatea de a informa în permanență actualii și potențialii acționarfaptul că se vorbește tot mai mult în discursurile privind gestiunea firmei de diagnosticul întreprinderii, mai mult decât se amintește de analiza financiară. Trebuie evidențiat faptul că există o deosebire clară între aceste două concepte: analiza financiară pune accentul pe un demers analitic, în esență, care vizează trăsăturile financiare ale întreprinderii, iar în cazul diagnosticului întreprinderii demersul analitic este mult mai cuprinzător și are în vedere atât aspectele financiare, cât și cele nefinanciare. Așadar analiza financiară reprezintă una dintre componentele diagnosticului financiar.
În ultimii ani analiza financiară a cunoscut o evoluție care s-a datorat mai multor cauze. Una dintre acestea ar putea fi tendința de concentrare a firmelor, care a condus la dezvoltarea unor investiții importante, a căror rentabilitate se întinde pe mai mulți ani, ceea ce a impus obligativitatea băncilor și a instituțiilor financiare de a elabora și folosi metode de analiză tot mai perfecționate în vederea acordării sau refuzării unor credite. De asemenea această evoluție poate fi pusă și pe seama dezvoltării unor mijloace moderne de finanțare care au impus aprofundarea studiului echilibrelor financiare și a costului capitalului, indiferent de sursa de proveniență. Evoluția analizei financiare este influențată și de dezvoltarea pe plan internațional a societăților, care a condus la căutarea unor tehnici adaptate pentru efectuarea de comparații în ceea ce privește situațiile financiare și contabile ale diverselor țări. Nu în ultimul rând, evoluția analizei financiare se datorează constrângerilor legate de politica creditului, ratelor de dobândă destul de ridicate, inflației precum și variațiilor cursului de schimb care au amplificat problemele de ordin financiar ale întreprinderii.
Necesitatea întocmirii analizei financiare a întreprinderii derivă din nevoia de cunoaștere a fenomenelor și proceselor la nivel macroeconomic, dar și la nivel microeconomic. Prin intermediul acestei analize, întregul este descompus în părțile sale componente, iar acestea sunt studiate individual, analistul financiar determină factorii care le generează și formulează strategii cu privire la prezentul și viitorul întreprinderii pe care o analizează, pentru o mai bună gestiune și pentru fundamentarea deciziilor. Analiza financiară este realizată din necestitatea de a informa în permanență actualii și potențialii acționari despre performanțele întreprinderii, ceea ce va conduce la creșterea valorii de piață a firmei și implicit la majorarea averii acestora. De asemenea analiza financiară este fundamentală din perspectiva dezvoltării respectivei firme, prin realizarea de investiții sau stabilirea poziției financiare în raport cu principalii concurenți.
Autorul francez Élie Cohen apreciază că o analiză corectă din punct de vedere financiar este cea care identifică și ierarhizează caracteristicile financiare cele mai semnificative, în vederea aprecierii pertinente a situației și anticipării lucide a perspectivelor întreprinderii.
1.2. Utilizatorii și scopul analizei financiare
Evoluția analizei financiare vizează adaptarea obiectivelor sale la cerințele diferitelor tipuri de utilizatori, în funcție de aspectele specifice fiecărui domeniu de interes în parte. Analiza financiară nu exprimă doar opinia bancherilor, din contra, de stabilitatea din punct de vedere financiar sunt interesate în egală măsură toate grupurile care intră în contact direct cu societatea comercială, mai precis "stakeholderii", în categoria cărora includem:
– Managementul companiei, cu scopul identificării dezechilibrelor care ar putea afecta securitatea financiară. Acesta are ca și obiectiv asigurarea rentabilității capitalurilor investite precum și a durabilității întreprinderii, prin menținerea, dar și îmbunătățirea mijloacelor de producție existente.
-Acționarii actuali și potențiali care urmăresc sectorul de activitate al respectivei întreprinderi și locul ocupat de aceasta, manifestând interes pentru capacitatea de autofinanțare, gradul de îndatorare precum și pentru rentabilitatea investițiilor. În acest sens aceștia doresc minimizarea riscurilor și maximizarea rentabilității capitalurilor investite. Acționarii sunt interesați în evaluarea corelației risc-beneficiu.
– Băncile care se află în relații directe cu societatea. Ele sunt interesate de fiabilitatea sa, ceea ce înseamnă certitudinea instituțiilor de credit că respectiva întreprindere își va onora obligațiile de plată. Creditorii sunt interesați, pe termen scurt, de lichiditatea întreprinderii, însă și de realizarea echilibrului pe termen lung, respectiv manifestă interes pentru mărimea fondului de rulment și a nevoii de fond de rulment. Pe termen lung însă, aceștia trebuie să se asigure de solvabilitatea și rentabilitatea respectivei întreprinderi. În acest sens acordă o atenție deosebită mărimii datoriilor contractate, capacității de autofinanțare, precum și posibilității de rambursare, deoarece doresc recuperarea, dar și rentabilitatea fondurilor încredințate întreprinderii. Pentru toate acestea creditorii analizează o serie de indicatori care indică performanța sau riscul financiar.
– Partenerii de afaceri (clienții sau furnizorii). Furnizorii manifestă interes pentru inițierea și continuarea relațiilor comerciale precum și acordarea de facilități, iar în acest sens evaluează solvabilitatea întreprinderii pentru dezvoltarea sau continuarea relațiilor comerciale. Clienții manifestă un interes deosebit în evaluarea continuității activității, pentru colaborări pe termen lung cu respectiva întreprindere.
– Concurenții sunt interesați de situația financiară a firmei în vederea consolidării propriilor poziții pe piață;
– Autoritățile administrative centrale și locale, interesate de situația patrimonială și financiară a companiiei, deoarece reprezintă o sursă de venit și un mijloc de rezolvare a problemelor economice și sociale. Administrația fiscală trebuie să se asigure de achitarea la scadență a diferitelor obligații de plată;
Scopul analizei financiare este acela de a oferi științelor economice, care abordează probleme care au legatură cu fundamentarea deciziilor legate de întreprinderea analizată, o imagine pertinentă și de ansamblu a situației în care se află. De asemenea pune în evidență modalitățile prin intermediul cărora se realizează echilibrul financiar, analizează randamentul obținut din capitalul investit și valoarea firmei. În general analiza financiară are ca scop furnizarea de informații participanților la activitatea economică, atât celor din exteriorul cât și celor din interiorul întreprinderi. Dinamica externă- evidențiază influența transformărilor care afectează mediul economic și financiar asupra analizei financiare. Utilizatorii analizei externe sunt toți potențialii parteneri economici și financiar-bancari interesați să dezvolte relații de colaborare cu firma respectivă, precum și viitorii acționari, analiștii financiari sau statul. Dinamica internă-corelează eforturile practicienilor și cercetătorilor pentru îmbogățirea temelor și a studiilor privind analiza. Utilizatorii analizei interne sunt conducătorii, acționarii sau salariații. Analiza finaciară se realizează în scopul efectuării unei comparații, care le permite utilizatorilor să își formeze o imagine cu privire la informațiile înregistrate în cadrul situațiilor financiare pe un anumit interval de timp, pentru a determina evoluția în acea perioadă a performanțelor și poziției financiare a întreprinderii.
Așadar analiza financiară este menită să identifice punctele tari, punctele slabe, oportunitățile și riscurile care se manifestă la nivelul întreprinderii. În acest sens aceasta identifică modalitățile de a îmbunătăți gestionarea resurselor, este o sursă importantă de informații și de decizie în ceea ce privește contractarea sau acordarea unui împrumut și, de asemenea, este o sursă de informare cu privire la partenerii de afaceri (clienți și furnizori). În plus aceasta urmărește să evidențieze modul în care s-a realizat echilibrul financiar pe termen mediu și lung (obiectiv al analizei pe baza bilanțului) precum și treptele de acumulare bănească, de rentabilitate ale activității întreprinderii (obiectiv al analizei pe baza contului de profit și pierdere).
1.3. Principiile de bază ale analizei financiare
Analiza financiară funcționează pe baza următoarelor principii:
1. Investigarea, în primul rând, a aspectelor care determină funcționalitatea întreprinderii. Firmele funcționează în scopul obținerii de profit și se bazează pe un management care utilizează pârghii economice precum prețul, salariile oferite, mediul concurențial, piața care funcționează pe baza legii cererii și ofertei în cadrul reglementărilor de politică economică. Funcționalitatea firmei depinde de personalul angajat și de nivelul de tehnologizare. În acest sens fiecare organizație trebuie să aibă relații directe cu mediul pentru a putea recruta personal cu o pregătirea corespunzătoare cerințelor și necesităților sale.
2. Abordarea dintr-o perspectivă dinamică a comportamentului întreprinderii. Comportamentul dinamic (strategic, inovator, anticipativ) explică modul în care acționează firma într-un mediu aflat într-o continuă schimbare, care se caracterizează printr-un grad ridicat de incertitudine și de risc în care concurența este acerbă atât pe plan național cât și pe plan internațional. De fapt, comportamentul unei întreprinderi dobândește un caracter strategic, având în vedere faptul că pentru a-și desfășura activitatea într-un anumit sector, firmele trebuie să își adapteze comportamentul operațional și strategic la variațiile cererii și a oportunităților de pe diferite piețe, în acest sens firma își elaborează mai multe strategii.
3. Corelarea rezultatelor obținute cu caracteristicile mediului concurențial. În contextul actual, orice firmă, indiferent de profil, dimensiune și forma de proprietate trebuie să se adapteze la cerințele pieței și ale mediului socio-economic care este unul dinamic și complex, să încerce să își îmbunătățească performanța și să aibă capacitatea de a răspunde imediat la reacțiile concurenței. Analiza financiară a unei întreprinderi nu trebuie să excludă factorii externi și diagnosticarea poziției pe care o are firma în mediul concurențial în care activează. Așadar corelarea rezultatelor obținute cu cele ale concurenților, face firma mai competitivă și garantează stabilitatea acesteia în sectorul de activitate-element cheie pentru potențialii investitori.
4. Aprecierea gradului de vulnerabilitate și de risc- analiza financiară trebuie să evalueze riscurile care însoțesc activitatea firmei, având în vedere faptul că unele dintre ele semnalează vulnerabiltatea acesteia, iar altele prefigurează insolvabilitatea, care amenință supraviețuirea întreprinderii. Riscul este echivalent cu vulnerabilitatea firmei, care se manifestă în prezent în toate sectoarele, iar pentru analiza lui trebuie făcută o multitudine de cercetări. Vulnerabilitatea firmelor este influențată și de schimbările tehnologice, având în vedere faptul că aceasta trebuie să se adapteze în permanență la noile evoluții. Există puține întreprinderi care în prezent nu sunt vulnerabile.
În vederea realizării acestor principii, datele financiar-contabile trebuie completate cu informații privind rezultatele întreprinderii din activitatea de producție și comercializare, cum se situează întreprinderea în mediul concurențial și imaginea acesteia pe piață, modalitatea de evoluție a prețurilor precum și nivelul cheltuielilor, asigurarea și valorificarea instrumentelor tehnico-materiale, dar și a potențialului uman.
1.4 Surse de date ale analizei financiare
Analiza financiară efectuată în scopul întocmirii diagnosticului financiar, este esențială deoarece permite adoptarea unor decizii, dar și stabilirea unor previziuni financiare, iar în acest sens se bazează pe situațiile financiare ale întreprinderii. Între finanțe și contabilitate există o relație de dependență având în vedere faptul că o parte importantă a procesului de contabilizare este reprezentat de situațiile financiare. Demersul analizei financiare nu se poate limita doar la acestea, ci trebuie să colecteze informații asupra sectorului în care activează întreprinderea precum și informații de ordin general pe plan economic, fiscal și monetar. Informațiile referitoare la sector cuprind natura produselor, procesele tehnologice utilizate și structura de producție, care au o influență semnificativă asupra rentabilității, a mijloacelor de finanțare dar și asupra rotației stocurilor din patrimoniu. În cadrul informațiilor generale includem situația generală a economiei la un moment dat, întrucât este cunoscut faptul că rezultatele întreprinderii sunt influențate în mod hotărâtor de expansiunea, sau după caz de recesiunea economică generală, care favorizează creșterea (reducerea) activității desfășurate.
O imagine fidelă asupra patrimoniului unei întreprinderi este asigurată de contabilitatea generală care oferă informațiile necesare analizei financiare prin documentele de sinteză- situațiile financiare anuale, întocmite pe baza unui suport care corespunde exigențelor românești, armonizate cu Directiva a IV-a a Comunității Economice Europene, cu Standardele Internaționale de Contabilitate (IAS 1) și Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 306/2001. Documentele de sinteză, egale din punct de vedere al importanței, sunt: bilanțul, contul de profit și pierdere, situația modificării capitalurilor proprii, situația fluxurilor de numerar, politici contabile și note explicative.
Situațiile financiare anuale au ca și obiectiv furnizarea unor informații pertinente cu privire la poziția financiară, performanțele, precum și modificările poziției financiare a întreprinderii fiind prezentată sub forma raportului anual, împreună cu raportul administratorilor și al auditorilor financiari (cenzorii). Aceste documente oferă informații contabile care trebuie adaptate și prelucrate în vederea întocmirii analizei financiare în funcție de obiectivele propuse. Principalele caracteristici ale informației contabile sunt relevanța (reflectă fidel procesul și fenomenul economic făra a fi perturbat de prelucrări informaționale), credibilitatea, comparabilitatea și complexitatea. De asemenea informațiile contabile trebuie să asigure un raport cost-beneficiu optim tuturor persoanelor direct interesate de evoluția întreprinderii. În realizarea unei analize financiare, analistul nu se limitează doar la utilizarea informațiilor în stare brută din documentele contabile de sinteză ci acesta efectuează un set de operațiuni de prelucrare, transformare și retratare, pentru a obține informații pertinente care să satisfacă obiectivele analizei financiare. Este necesară trecerea de la informația contabilă la cea de analiză având în vedere faptul că vocația de bază a contabilității este de a constata o stare de fapt, în timp ce vocația analizei financiare este de a reda o imagine de ansamblu asupra stării și performanțelor realizate de întreprinderea analizată.
Analiza financiară, prin intermediul mijloacelor și instrumentelor folosite, adaptate scopului urmărit, conduce la diagnosticul financiar, care alături de diagnosticul contabil vizează funcțiunea dintr-o perspectivă financiar-contabilă a întreprinderii, prin indentificarea elementelor de rentabilitate și risc ale acesteia.
1.5. Abordări conceptuale privind performanța unei societăți comerciale
Analiza performanțelor unei societăți comerciale este necesară pentru aprecierea și evaluarea corectă a eventualelor modificări majore în ceea ce privește resursele economice pe care respectiva întreprindere le-ar putea controla în viitor. Conceptul de performanță este definit și perceput în mod diferit de fiecare categorie de utilizatori de informații, în funcție de propriile lor obiective, însă în prezent nu s-a ajuns la un consens privind definirea, metodologia și modelele de performanță utilizate, deoarece politicile adoptate de managementul entității sunt diverse și acestea sunt influențate la rândul lor de reglementările legale care sunt într-o continuă schimbare. Performanța întreprinderii este în strânsă legătură cu însușirile mediului în care este transmisă informația financiar-contabilă, cu scopul de a identifica limitele acesteia și mai ales punctele sale sensibile.
Principalii indicatori utilizați pentru măsurarea performanțelor întreprinderii au o mare diversitate, însă clasificarea cea mai uzuală este între indicatori clasici și indicatori moderni, iar în cadrul acestora cei mai importanți pentru analiza financiară sunt indicatorii de creare de valoare. Cele mai importante calități ale indicatorilor de analiză financiară sunt reflectarea dinamică și cât mai succintă a situației economico-financiare a întreprinderii, asigurarea interdependenței dintre fenomenele economice, sociale și naturale, în scopul prevenirii și încetinirii degradării mediului natural, precum și evidențierea corelației dintre funcțiile principale ale întreprinderii (producție, comercială, resurse umane, financiar-contabilă, cercetare-dezvoltare). De asemenea indicatorii de analiză financiară oferă posibilitatea comparării în timp și în spațiu, prin intermediul utilizării unor rate folosite atât pe plan național, cât și pe plan internațional.
În accepțiunea autorului francez G.Lavalette "performanța este un nivel de potențialitate instabil al unei firme, realizat prin ceea ce a reușit cuplul valoare-cost și ceea ce a făcut întreprinderea competitivă pe segmentele sale strategice".
1.6 Rentabilitatea și riscul unei societăți comerciale
Rentabilitatea întreprinderii, dată de capacitatea acesteia de a obține profit prin utilizarea tuturor capitalurilor și a factorilor de producție indiferent de sursa de proveniență a acestora, reprezintă o formă succintă de evidențiere a mijloacelor de producție și a forței de muncă utilizate în cadrul circuitului economic: aprovizionare, producție și vânzare. Obiectivul major al oricărei întreprinderi este mărirea averii participanților care intră în contact direct sau indirect cu respectiva societate (acționarii, creditorii, salariații și statul), dar și creșterea valorii sale, în vederea realizării propriei dezvoltări. Acest obiectiv se poate realiza doar dacă aceasta desfășoară o activitate rentabilă, care permite atât remunerarea factorilor de producție cât și a capitalurilor utilizate, indiferent de sursa lor de proveniență. Este cert faptul că orice afacere implică o investiție, iar consecința acesteia este rezultatul așteptat de investitor. Cu cât acest rezultat este mai important cu atât se pot forma noi surse disponibile în vederea realizării unor investiții în alte scopuri cum ar fi crearea unor rezerve sau asigurarea propriei dezvoltări. Rentabilitatea unei afaceri este rezultatul comparației dintre efecte (care sunt concretizate în venituri) și eforturi (reflectate în cheltuieli). În funcție de modul în care se realizeză comparația între efecte și eforturi, în cadrul analizei rentabilității se vor utiliza indicatori de evaluare exprimați atât în mărimi absolute cât și în mărimi relative. Cei în mărimi absolute se exprimă sub forma unor marje (diferențe) între elementele de venituri și cele de cheltuili- maja netă (profit), în timp ce indicatorii în mărimi relative se obțin sub forma unor rate (rapoarte) dintre diverse rezultate obținute și cheltuielile sau, după caz, capitalurile folosite. Profitul favorizează progresul unei întreprinderi, însă nu îl garantează. Un progres real al societății este indispensabil legat de modalitatea de utilizare a profitului, de economisirea și investirea unei părti importante a acestuia pentru dezvoltarea și modernizarea firmei.
În cazul în care creșterea întreprinderii se realizează exclusiv din reinvestirea profitului, fenomen tot mai des întâlnit în România având în vedere perioada de criză cu care ne confruntăm, trebuie făcute câteva corelații în plan financiar care sunt de mare interes pentru decizia managerială. Prima corelație o reprezintă cea dintre cifra de afaceri și capitalul propriu. Creșterea sustenabilă din punct de vedere financiar presupune o creștere a cifrei de afaceri în același ritm cu creșterea capitalului propriu. Cea de-a doua corelație se referă la relația dintre creșterea profitului, rentabilitatea utilizării capitalurilor în exploatare și rata de reinvestire. Dacă se dorește menținerea unei rate a profitului în creștere în condițiile în care rentabilitatea economică a capitalului reinvestit a scăzut, întreprinderea va trebui să își asume o rată de reinvestire mai mare concomitent cu scăderea cash-flow-ului din exploatare. Așadar rata de creștere a profitului și rentabilitatea economică a exploatării sunt factori care exercită o influență decisivă asupra valorii întreprinderii.
Definirea noțiunii de risc reprezintă o sarcină anevoioasă, având în vedere diversitatea accepțiunilor cu privire la risc, precum și tipologia bogată a riscului la nivelul întreprinderii. În legătură cu conceptul de risc, se afirmă că, în limbajul comun, nu se face distincție între risc și incertitudine, deși orice situație riscantă este incertă, însă poate exista incertitudine și fără risc. Cu toate acestea, majoritatea autorilor sunt de părere că, la nivelul gestiunii financiare a întreprinderii, prin risc se înțelege îndeosebi variabilitatea indicatorilor de rezultate ai întreprinderii, profit și rentabilitate.
O întreprindere se află într-o situație satisfăcătoare în momentul în care rentabilitatea oferită acționarilor neutralizează riscul pe care aceștia și-l asumă, iar una care nu este capabilă să obțină o rentabilitate optimă pe termen lung, va avea reale probleme în ceea ce privește onorarea obligațiilor sale față de creditorii financiari. În condițiile în care se urmărește creșterea rentabilității activității având ca și scop diminuarea riscului economic și financiar se va pune accent pe o bună gestionare a capitalului de lucru, care implică gestionarea activelor și pasivelor curente, în condițiile stabilite prin politica fondului de rulment. Așadar pentru a răspunde necesității de diminuare a riscului, gestiunea activelor circulante vizează, în fapt, eliminarea lipsei de lichidități, a întreruperilor în mod accidental ale activității de aprovizionare, funcționare și livrare precum și necesitatea deținerii unui stoc permanent. În ceea ce privește pasivele circulante, diminuarea riscului presupune reducerea sau chiar eliminarea deficitului de capitaluri temporale solicitate de ciclul de exploatare, precum și creșterea autonomiei financiare a ciclului de exploatare. În vederea realizării acestora se impune constituirea la nivelul pasivelor circulante a unui fond de rulment, care reprezintă de fapt resurse permanente suplimentare care sunt necesare pentru asigurarea echilibrului financiar pe termen scurt.
Așadar armonizarea relației rentabiliatate- risc se va realiza în cadrul echilibrului dintre necesarul de active circulante și sursele care au fost mobilizate pentru finanțarea acestuia.
CAPITOLUL 2: PREZENTAREA GENERALĂ A SOCIETĂȚII S.C DELTA S.R.L
2.1. Scurt istoric și prezentarea obiectelor de activitate ale societății S.C DELTA S.R.L
Societatea S.C DELTA S.R.L, cu sediul în localitatea Râmnicu Vâlcea, Strada Calea lui Traian, Nr. 10 activează pe piața lemnului din anul 1999. Activitatea de bază desfășurată de întreprindere este 1610 "Tăierea și rândeluirea lemnului; impregnarea lemnului", iar domeniul secundar de activitate este 3614 "Fabricarea altor tipuri de mobilier", conform Clasificării Activităților din Economia Naționala (CAEN). Este o societate cu răspundere limitată, iar capitalul este integral privat (una dintre primele firme particulare din industria lemnului din țară). Principalul obiect de activitate îl constituie procesarea bușteanului și producerea de cherestea de cea mai bună calitate, obținută din foioase de fag, cu posibilități de aburire și uscare. Pentru o valorificare mai bună a materiei prime a luat naștere secția de tamplărie, specializată în producția de mic mobilier (scaune și mese).
2.2. Activități desfășurate de S.C DELTA S.R.L
Principalele activități desfășurate de întreprindere sunt:
Exploatări forestiere: experiența cumulată de-a lungul anilor, cu rezultate bune într-un timp scurt și respectând normele de mediu, a ajutat societatea să valorifice diferite tipuri de lemn din mai multe zone ale țării. În acest sens societatea se bucură de personal specializat în domeniu și de un număr mare de utilaje performante pentru exploatări forestiere (activitatea a fost desfășurată până septembrie 2012);
Bușteni furnire: stejar, frasin, cireș, paltin, fag, molid, brad;
Bușteni gaterabili: stejar, frasin, cireș, paltin, fag, molid, brad;
Lemn foc: fag, carpen, tei, stejar, rașinoase.
Transport forestier: Materialul lemnos extras din exploatările forestiere cât și cheresteaua deja prelucrată este transportată cu mașinile proprii de mare tonaj;
Debitare cherestea: societatea dispune de o hală industrială pentru debitarea cherestelei dotată cu două linii tehnologice prevăzute cu fierăstraie panglică, aburitoare și uscătoare pentru cherestea, o hală industrială care are în dotare echipamente tehnologice pentru producerea, prelucrarea și finisarea de prefabricate pentru mobilier din lemn masiv, precum și depozite de materii prime și produse finite.
Uscarea și prelucrarea primară a lemnului: se face în uscătoare de capacitate mare, încălzite cu ajutorul resturilor de lemn rezultate în urma prelucrării, eficientizând astfel procesul și costurile de prelucrare. Volumul materialului procesat (exploatare / prelucrare) depășește 1000 m³/lună.
Societatea S.C DELTA S.R.L își desfașoară activitatea mixtă (industrială și comercială) într-un singur punct de lucru care este localizat în comuna Mateești, Județul Vâlcea și se întinde pe o suprafață de 11000 mp din care 6500 mp sunt arii acoperite (hale industriale, ateliere și depozite). Societatea dispune de depozite pentru materie primă, uscătoare pentru lemn, mașini de rândeluit pe patru fețe performante precum și toate utilajele specializate pentru producția de scaune și mese.
2.3. Principalele produse oferite de S.C DELTA S.R.L
Portofoliul de produse al societății cuprinde:
Cherestea de diverse grosimi (60 mm, 50 mm, 38 mm, 25 mm);
Scaun prestige 2- scaun din lemn masiv de stejar, ideal pentru restaurante, baruri, săli de nunți și alte manifestații. Șezutul și spătarul sunt tapițate cu stofă de diferite culori;
Scaun alpin- scaun din lemn masiv de stejar sau frasin, ideal pentru restaurante, baruri, săli de nunți și alte manifestații;
Scaun bar- scaun executat din lemn masiv de fag utilizat ca mobilier pentru baruri;
Scaun Copil- scaun pentru copii, executat din lemn de fag, destinat copiilor cu vârsta cuprinsă între 2-5 ani;
Scaun București- scaun cu spătar înalt, elegant, executat din lemn de fag masiv, în stil tâmplăresc. Șezutul este tapițat cu stofă în diferite nuanțe de culori, ideal pentru restaurante, baruri, săli de nunți și alte manifestații, cât și pentru sufragerii;
Scaun Pliant- scaun din lemn de fag lăcuit ecologic cu șezut din lemn masiv;
Masă Bucătărie- masă dining, folosită ca mobilier pentru restaurant și/sau bucătărie;
Masă lemn masiv- executată din lemn de fag;
Măsuță Cafea- executată din lemn de fag;
În ceea ce privește finisajul și culoarea produselor de mic mobilier, societatea se adaptează cerințelor clientului: lac semilucios, culori natur, cireș, wenghe, mahon, lacuri poliuretanice și lacuri ecologice pe bază de apă. Produsele oferite de această societate sunt solicitate de producătorii de mobilă și alte produse din lemn masiv, societățile de construcții și magazinele de vânzare din cadrul pieței externe și interne. Firma debitează anual între 20.000 m³ și 25.000 m³ de buștean, iar exportul de cherestea este de aproximativ: 4800m³/an (În China), 6850m³/an în Țările Arabe și de 2100 m³/an în Europa.
2.4. Poziția pe piață, principalii clienți și furnizori ai societății S.C DELTA S.R.L
Pe piața locală există o concurență suficient de mare în domeniul exploatării și prelucrării lemnului, însă S.C DELTA S.R.L ocupă în fiecare an locuri fruntașe în "Topul firmelor vâlcene", conform statisticilor Camerei de Comerț și Industrie Vâlcea. Principalii concurenți pe piața locală sunt: HARDWOOD S.A, S.C ZUIDAM S.R.L, S.C DAVIC MOB S.R.L, ARTEMICO S.R.L, METVIL S.R.L. La realizarea serviciilor oferite, aceasta colaborează cu firme specializate în domeniul exploatării lemnului și producției de mobilă.
Tabelul nr. 2.1: Principalii clienți și furnizori ai societății S.C DELTA S.R.L la nivel local
Sursa: Prelucrarea datelor din documentele furnizate de societatea S.C DELTA S.R.L .
Direcțiile în care se va dezvolta S.C. DELTA S.R.L sunt bazate pe un studiu atent al pieței de desfacere, care are o dezvoltare puternică în domeniul producției de mobilă și produse rezultate din exploatarea lemnului, aceasta fiind principala piață de desfacere pentru serviciile oferite de societate.
Afacerea S.C DELTA S.R.L, privită în ansamblu reușește să facă față concurenței datorită activității desfășurate, renumelui pe care a reușit să și-l dobândească prin seriozitatea dovedită în perioada anterioară, experiența conducerii, calificarea personalului, politica de prețuri practicată de aceasta, seriozitatea angajaților, dar și datorită situației patrimoniale solide de care se bucură. Firma este permanent preocupată de menținerea și/sau îmbunătățirea calității, în acest sens comparându-se cu nivelul produselor similare autohtone.
CAPITOLUL 3: ANALIZA PATRIMONIALĂ A ECHILIBRULUI FINANCIAR
Primul segment al analizei financiare la care vom face referire în continuare îl reprezintă analiza pe baza bilanțului (analiza patrimonială). Pentru realizarea acestei analize trebuie ca activele (nevoile) să fie structurate în ordinea crescătoare a lichidității, iar pasivele (resursele) în ordinea descrescătoare a exigibilității. Analiza patrimonială evidențiază o abordare statică a echilibrului financiar al unei societăți comerciale. Aspectul esențial al analizei financiare statice îl reprezintă studiul financiar al bilanțului.
Bilanțul reprezintă o situație a poziției financiare care redă activele, datoriile și capitalurile proprii (activul net) la un moment dat și este descris ca fiind o imagine statică deoarece reflectă soldurile conturilor, comparativ cu celelalte situații financiare care sunt considerate dinamice și evidențiază tranzacțiile desfășurate de-a lungul unei perioade. Egalitatea între activul și pasivul firmei trebuie văzută ca un echilibru între valoarea nevoilor de finanțare și cea a resurselor de care dispune întreprinderea, în contextul în care pasivul reflectă sursele fondurilor constituite de întreprindere, iar activul grupează utilizările cărora le sunt atribuite aceste fonduri. Analiza patrimonială a echilibrului financiar se derulează pe două direcții mai importante, care sunt detaliate în cele ce urmează:
3.1. Analiza fondului de rulment, necesarului de fond de rulment și trezoreriei nete
Prima direcție a analizei patrimoniale este menită să pună în evidență modalitatea de formare a principalelor echilibre financiare, pe termen scurt și pe termen lung, prin intermediul indicatorilor:
3.1.1 Situația netă este expresia cea mai simplă a valorii patrimoniale a întreprinderii la data închiderii exercițiului și se calculează ca diferență între activul total și datoriile totale contractate, sau prin adăugarea la capitalul social a rezultatelor sau rezervelor ce revin acționarilor. Spre deosebire de noțiunea de capitaluri proprii, cea de situație netă este mult mai restrictivă, excluzând din categoria acestora subvențiile pentru investiții și provizioanele reglementate (Situația netă = Capitaluri proprii – Subvenții pentru investiții – Provizioane reglementate), elemente susceptibile de a fi grevate de datorii sau de a angaja creanțe fiscale. Analizând indicatorul activul net contabil al societății S.C DELTA S.R.L observăm o valoare pozitivă și într-o continuă creștere în toți anii supuși analizei, aceasta este explicată de reinvestirea în totalitate a profitului obținut. În cazul societății analizate, valoarea situației nete coincide cu cea a capitalurilor proprii, deoarece în bilanțurile din perioada 2009- 2013 nu există provizioane reglementate și nici subvenții pentru investiții.
Gestiunea financiară are ca obiectiv major creșterea valorii întreprinderii. La societatea S.C DELTA S.R.L acest obiectiv s-a realizat având în vedere faptul că în perioada 2009-2013 acesta are un trend ascendent al capitalurilor proprii, nivelul atins în anul 2013 fiind cu 699.473 lei mai mare decât cel din anul 2009. Cea mai semnificativă creștere se înregistrează în 2010, când capitalurile proprii înregistrează o valoare cu 101,36% mai mare decât în 2009 și se datorează creșterii profitului întreprinderii. Așadar societatea are o gestiune economică sănătoasă, dat fiind faptul că profiturile înregistrate favorizează creșterea activului net contabil și, în consecință, determină majorarea averii acționarilor.
3.1.2 Fondul de rulment financiar este un indicator prin intermediul căruia se poate stabili echilibrul financiar pe termen lung și contribuția acestuia la finanțarea activelor curente, fiind cunoscut în literatura de specialitate și sub denumirea de "capital de lucru net". Altfel spus fondul de rulment financiar reprezintă partea de capital, care are cel mai redus grad de exigibilitate, fiind util la finanțarea activelor care au un grad de lichiditate ridicat. Acest indicator poate fi definit în două modalități:
a)Diferența între capitalul permanent și activele imobilizate nete;
b)Diferența între activele circulante și datoriile pe termen scurt.
Urmărind dinamica acestui indicator prezentată în graficul nr. 3.2 putem observa că în anul 2009 înregistrează o valoare negativă, ceea ce ne permite să afirmăm că o parte din imobilizări sunt finanțate din datoriile curente. La nivelul anului 2009, sursele permanente de finanțare (capital permanent= 744.02 lei) nu acoperă integral nevoile permanente de finanțare (active imobilizate= 1.033.421 lei). Așadar asistăm la formarea unui deficit la nivelul surselor permanente de finanțare, exprimat printr-un fond de rulment negativ în valoare de -289.399 lei. Firma se confruntă cu o situație nedorită, având în vedere faptul că deține active imobilizate pe o perioadă mai lungă decât sursa din care acestea sunt finanțate. Valoarea negativă a fondului de rulment financiar, indică faptul că o parte din resursele temporale sunt destinate unor nevoi permanente, ceea ce contrazice principiul de gestiune financiară (legea echilibrului financiar minim), conform căruia la nevoi permanente trebuie alocate resurse permanente. Insuficiența fondului de rulment este una pasageră, consecutivă unei ample mobilizări de resurse în vederea obținerii unor rezultate mai bune în viitorul apropiat, iar aceasta se reglează de la sine chiar din anul următor prin intermediul unei creșteri a beneficiilor, acesta înregistrează valori pozitive, nivelul înregistrat în anul 2010 este de 49.188 lei, în ascensiune până în anul 2013 când atinge valoarea de 265.002 lei, semn că firma a reușit să repare dezechilibrul din anul 2009. Pentru o întreprindere industială, așa cum este și cazul societății S.C DELTA S.R.L, această situație este una favorabilă deoarece dispunde de imobilizări importante (instalații tehnice, materiale și utilaje industiale). Prin definiție o întreprindere industială fabrică produse finite și prin urmare are nevoie de echipamente importante pentru transformarea materiei prime. Imobilizările constituie un element fundamental al producției, iar acesta este motivul pentru care finanțarea lor trebuie să se realizeze într-un mod sigur și de durată. Faptul că societatea deține capitaluri cu eligibilitate mai mare de un an, acoperă necesarul de finanțat al imobilizărilor. De asemenea un fond de rulment pozitiv poate fi înțeles ca un fond de rezervă din care se pot finanța deficitele ce pot apărea între alocările și resursele de finanțat pe termen scurt (firma dispune de o marjă de securitate, care o pune la adăpost de evenimente neprevăzute). În 2010 datoriile pe termen lung sunt inferioare celor din 2009, ceea ce ne permite să afirmăm că menținerea echilibrului financiar este determinată de majorarea capitalurilor proprii a căror structură se modifică în funcție de mărimea profiturilor obținute de companie. Acest indicator crește cu 57.595 lei în perioada 2010-2011. Altfel spus, imobilizările au crescut comparativ cu 2010 (firma a facut investiții), iar acestea au fost susținute prin contractarea unor credite suplimentare pe termen lung, dar mai ales prin majorarea capitalurilor proprii prin încorporarea, în totalitate, a profitului în rezerve. În anul 2012 fondul de rulment financiar crește cu 107,32% față de anul 2011, dinamică explicată de creșterea capitalurilor permanente are ca bază principală înregistrarea de profit, astfel că s-a realizat echilibrul financiar pe termen lung. Aceeași tendință se remarcă și la nivelul anului 2013. Valoarea pozitivă înregistrată în ultimii patru ani arată și contribuția acestui indicator la realizarea echilibrului financiar pe termen scurt. Fondul de rulment financiar se poate obține prin însumarea fondului de rulment propriu cu fondul de rulment împrumutat.
Fondul de rulment propriu- reprezintă excedentul de capitaluri proprii, după repartizarea profitului, în raport cu imobilizările.
Fondul de rulment împrumutat- indică gradul de autonomie al întreprinderii și modalitatea în care împrumuturile contractate pe o durată mai mare de un an contribuie la realizarea echilibrului pe termen lung.
În conformitate cu datele din graficul nr. 3.3 putem observa că fondul de rulment propriu, în primii patru ani de analiză înregistrează valori negative, explicate de mărimea imobilizărilor care depășesc capitalurile proprii ale întreprinderii. Valoarea negativă a fondului de rulment financiar, în anul 2009, arată că acesta nu este constituit în întregime din împrumuturi pe termen lung, pentru acoperirea lui fiind nevoie și de împrumuturi contractate pe termen scurt. În anul 2010 fondul de rulment propriu este negativ, însă în creștere față de 2009, datorită nivelului mai mare al capitalurilor proprii în 2010 față de 2009, urmând apoi o scădere a acestuia în anul 2011 și o creștere în anul 2012, însă valoarea se menține în continuare negativă. Faptul că mărimea fondului de rulment financiar este pozitivă în perioada 2010-2012, ne permite să concluzionăm că acesta este format în totalitate din împrumuturile pe care le obține firma pe termen lung (capitalurile proprii sunt insuficiente pentru a susține nivelul ridicat al imobilizărilor) . La nivelul anului 2013 fondul de rulment propriu înregistrează o valoare pozitivă și este explicată în special de reducerea imobilizărilor cu 158.368 lei. Tot din datele prezentate în graficul nr. 3.3 putem remarca un fond de rulment împrumutat cu toate valorile pozitive, în scădere în 2010 față de 2009 și în 2012 față de 2011, ceea ce evidențiază autonomia financiară a firmei și faptul că aceasta are libertate deplină în ceea ce privește luarea deciziilor de investire. În 2011 fondul de rulment împrumutat înregistrează o valoare cu 36,45% mai mare față de anul anterior și este pusă pe seama majorării imobilizărilor cu 18,3% (cea mai importantă creștere din perioada analizată), când nivelul de 922.002 lei al capitalurilor proprii nu a putut susține această creștere, fiind nevoie de contractarea unor credite pe termen lung în mărime absolută de 430.304 lei. În perioada 2012-2013 îndatorarea pe termen lung se reduce considerabil, mai precis cu 68%, ceea ce înseamnă că firma are nevoie de mai puțin capital străin pentru finanțarea imobilizărilor, mare parte din acestea sunt acoperite de capitalurile proprii deținute.
3.1.3. Nevoia de fond de rulment este un indicator financiar pus în evidență de bilanțul patrimonial, pornind de la ideea că între nevoile temporare și resursele temporare trebuie să existe un anumit echilibru. Operațiile de exploatare și din afara exploatării ale întreprinderii generează în același timp active (alocări), deci nevoi de finanțare precum și datorii care constituie resurse de finanțare.
La nivelul anului 2009, datoriile contractate pe termen scurt acoperă în totaliatate nevoile de finanțare generate de activitatea curentă de exploatare a întreprinderii, ceea ce se explică prin surplusul de surse de finanțare la dispoziția acesteia, în valoare absolută de 301.001 lei, expimat sub forma unui necesar de fond de rulment negativ. Acest surplus a fost folosit de societatea S.C DELTA S.R.L pentru a finanța o parte din activele imobilizate. În anul 2010 se observă o valoare pozitivă a nevoii de fond de rulment, ceea ce are corespondent în situațiile financiare ale întreprinderii, având în vedere faptul că cifra de afaceri netă cunoaște o creștere semnificativă, însă firma își recuperează mai greu creanțele comparativ cu anul precedent și are nevoie de un nivel al împrumuturilor aferente exploatării mai mare. La nivelul anului 2011 firma reușește să depășească situația mai puțin favorabilă în care se află în 2010 când, deși cifra de afaceri netă crește cu doar 4% față de 2009, firma își recupereză creanțele mai repede și se angajează în datorii de exploatare cu exigibilitate mai mare, pe seama cărora reușeste să-și finanțeze în întregime activele curente. În plus poate degaja un nivel de resurse din care să se poată finanța și o parte din activele pe termen lung (situație obișnuită pentru firmele din comerț). În anul 2012 se reflectă aceeași situație favorabilă pentru firma în ceea ce privește acest indicator financiar, explicată de creșterea cu 46,04% a cifrei de afaceri, rezultată din accelerarea evidentă a rotației stocurilor. La nivelul anului 2013 firma înregistrează o valoare pozitivă a nevoii de fond de rulment și se datorează creșterii creanțelor cu 65,82% față de anul anterior. După cum se observă pe seama comparației cu dinamica volumului de activitate (scăderea cifrei de afaceri cu 7,64%), creșterea creanțelor s-a datorat diminuării vitezei de rotație. Acest fenomen a fost determinat de acordarea de către firmă a unor credite comerciale cu durată mai mare clienților. Datoriile de exploatare pe termen scurt au crescut cu 21,15% pe seama creșterii datoriilor față de furnizori. Această creștere s-a datorat majorării de către furnizori a creditului comercial acordat firmei.
3.1.4 Trezoreria netă reprezintă indicatorul financiar cel mai potrivit pentru evidențierea desfașurării unei activități eficiente și echilibrate la nivelul întregii firme, atât pe termen lung cât și pe termen scurt. Acesta reprezintă rezultatul mai multor strategii, în contextul în care variațiile sale sunt în deplină concordanță cu fondul de rulment și cu nevoia de fond de rulment.
În intervalul de timp 2009-2013 acest indicator înregistrează o valoare pozitivă, având în vedere faptul că firma adoptă o politică de formare și utilizare a fondului de rulment defensivă, prin folosirea unui fond de rulment superior care este în măsură să neutralizeze orice variație mai mică sau mai mare a nevoii de fond de rulment.
Politica defensivă este adoptată de conducătorii prudenți și presupune realizarea unei cifre de afaceri mari prin intermediul unui nivel ridicat al stocurilor și lichidităților. Cea mai mare valoare a trezoreriei nete este înregistrată în anul 2012, de 449.130 lei, și poate fi explicată de creșterea semnificativă a fondului de rulment comparativ cu anul precedent, datorată în special majorării capitalurilor proprii, concomitent cu o valoare negativă a nevoii de fond de rulment. Aceasta situație este una favorabilă, care reflectă un surplus de resurse curente, favorizată de creșterea vitezei de rotație a activelor circulante și în același timp, de datorii exigibile în condiții avantajoase pentru firmă. Acest fapt se concretizează într-o trezorerie netă pozitivă alcătuită din disponibilități ale firmei în contul curent. Valoarea pozitivă a acestui indicator în cei 5 ani consecutivi reflectă succesul de care se bucură societatea în domeniul în care activează și faptul că dispune de resurse bănești, pentru a ocupa o poziție din ce în ce mai bună pe piață.
3.1.5 Cash-flow-ul este un indicator al echilibrului financiar prin intermediul căruia este pusă în evidență evoluția trezoreriei nete a societății de la un exercițiu financiar la altul. Calculul acestui indicator se determină conform următoarei relații:
Din graficul nr. 3.6 observăm că fluxul monetar net al exercițiului înregistrează valori pozitive până în anul 2012. La nivelul anului 2011, valoarea indicatorului a crescut cu 852,86 % față de anul precedent- fapt explicat de majorarea bruscă a trezoreriei nete față de anul 2010, când disponibilitățile firmei în casă și în cont au cea mai mare valoare din perioada analizată. Valoarea pozitivă a cash-flow-lui pune în evidență încasări de numerar mai mari decât plățile efectuate de firmă, ceea ce a condus la obținerea de profit, care favorizează creșterea valorii de piață a întreprinderii precum și realizarea unor investiții în condiții de certitudine din punct de vedere financiar. În anul 2013 cash-flow-ul înregistrează o scădere de 314.817 lei, care este pusă pe seama scăderii trezorerie nete, ca urmare a înregistrării unei nevoi de fond de rulment în valoare absolută de 130.689 lei.
Pentru o imagine mai clară a evoluției acestor indicatori am realizat și calculul în mărimi reale a situației nete, fondului de rulment financiar, nevoii de fond de rulment, trezoreriei nete și a cash-flow-ului. Am deflatat acești indicatori pentru eliminarea impactului inflației, astfel am realizat o comparabilitate în timp a rezultatelor obținute. De asemenea această metodă este relevantă în contextul în care se dorește aprecierea firmei la nivel național. Calculul în valori reale arată gradul în care inflația afectează unele sectoare de activitate și îi ajută pe potențialii investitori în fundamentarea deciziilor de investire. Am ales ca și an de bază pentru deflatare anul 2008, pentru a urmări evoluția nivelului general al prețurilor în România, înainte și după criza economică. Evoluția ratei inflației și a indicilor prețurilor de consum, în perioada 2009-2013, este sintetizată în cele ce urmează, iar cu ajutorul indicilor prețurilor de consum am calculat indicii cu bază fixă, anul de referință fiind cel menționat anterior.
Tabelul nr. 3.1: Evoluția ratei inflației în România (2009-2013)
Sursa: Institutul național de statistică.
În continuare, în tabelul nr. 3.2, am prezentat principalii indicatori în mărimi reale :
Tabelul nr. 3.2 : Evoluția indicatorilor echilibrului financiar în mărimi reale
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale ale S.C DELTA S.R.L
Calculul situației nete în mărimi reale scoate în evidență un nivel al capitalurilor proprii considerabil mai redus, datorită influenței exercitate de modificările prețurilor la nivel național. Valoarea maximă atinsă de situația netă în anul 2013, respectiv de 1.090.165 lei, este cu aproximativ 27% mai mare în termeni absoluți decât valoarea reală a acestui indicator. Calculul în mărimi reale a fondului de rulment arată că disponibilul rămas la dispoziția întreprinderi pentru finanțarea activelor curente, raportat la nivel național, este mult mai redus comparativ cu cel exprimat în mărimi nominale. De exemplu partea din capitalul permanent destinată și utilizată pentru finanțarea activității curente de exploatare (fondul de rulment) în valoare de 265.002 lei înregistrată la nivelul anului 2013, în mărimi reale are o valoare de 208.128,25 lei. Exprimarea în mărimi reale a nevoii de fond de rulment scoate în evidență un nivel mai mic al datoriilor de exploatare, dar și un nivel al stocurilor și al creanțelor mai redus. De asemenea disponibilitățile de la nivelul trezoreriei înregistrează valori mai scăzute raportându-ne la nivel național. Astfel că cele mai mari încasări ale întreprinderii, înregistrate la nivelul anului 2012, de 449.130 lei sunt diminuate de efectul inflației cu 22,5 %. Abordarea în termeni reali evidențiază faptul că România încă are probleme cu inflația.
3.2. Analiza patrimonială a echilibrului financiar pe baza ratelor
Cea de-a doua direcție de analiză a echilibrului patrimonial aduce informații suplimentare, mai analitice care permit aprofundarea și precizarea aspectelor relevante cu privire la aprecierea sintetică a bilanțului. În acest sens pe lângă indicatorii prezentați anterior, am realizat și calculul următoarelor rate: rata de finanțare a stocurilor, rata autonomiei financiare, rata fondului de rulment, precum și rata fondului de rulment propriu.
Tabelul nr. 3.3: Evoluția ratelor echilibrului financiar
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale ale S.C DELTA S.R.L
3.2.1 Rata de finanțare a stocurilor, definită prin raportul dintre fondul de rulment financiar și nivelul total al stocurilor, este un indicator ce evidențiază ponderea în totalul valoric a stocurilor finanțate prin intermediul fondului de rulment.
Conform datelor prezentate tabelul nr. 3.3, observăm că în anul 2009 rata de finanțare a stocurilor are o valoare de -0.37, deoarece nivelul fondului de rulment este negativ. Societatea dispune de capital permanent insuficient chiar și pentru finanțarea activelor imobilizate, așadar finanțarea stocurilor se realizează prin contractarea unor credite pe termen scurt. Faptul că stocurile sunt finanțate prin intermediul unor datorii de exploatare, reprezintă o situație nedorită pentru firmă, însă nu este una nefavorabilă, întrucât aceasta are relații stabile cu furnizorii de mărfuri și materiale. Referitor la perioada 2010-2013 observăm că o parte din stocuri se finanțează pe seama excedentului de capital permanent rămas la dispoziție, după finanțarea activelor imobilizate. Nivelul maxim al ratei de finanțare a stocurilor îl regăsim la nivelul anului 2013, când fondul de rulment înregistrează cea mai mare valoare din perioada de analiză, respectiv de 265.002 lei. Până în anul 2011 rata de finanțare a stocurilor este una redusă, însă nu reprezintă un pericol pentru firmă, dat fiind faptul că firma activează în comerț. Întreprinderea reușește să finanțeze din fondul de rulment financiar 29% din stocuri, în anul 2012, respectiv 31% din totalul stocurilor în anul 2013 și evidențiază o politică prudentă aplicată în ceea ce privește finanțarea.
3.2.2 Rata fondului de rulment relevă condițiile de finanțare ale imobilizărilor.
Analizând datele din tabelul nr. 3.3 putem sesiza că doar în anul 2009 acest indicator are o valoare subunitară, acest fapt se datorează valorii negative a fondului de rulment financiar, astfel că există un deficit de resurse permanente comparativ cu nivelul activelor imobilizate. În ceea ce privește următorii ani rata fondului de rulment înregistrează o valoare supraunitară și într-o continuă creștere, ceea ce înseamnă că din anul 2010 asistăm la o ameliorare a structurii de finanțare. În altă ordine de idei valoarea supraunitară a acestei rate se datorează valorii pozitive a fondului de rulment financiar și indică faptul că la acoperirea activelor circulante au contribuit pe langă datoriile contractate pe termen scurt și capitalurile permanente. Valoarea maximă, de 1,29, atinsă în anului 2013 se datorează, în cea mai mare parte, scăderii cu aproximativ 15% a activelor imobilizate nete, în condițiile în care capitalul permanent a scăzut cu doar 8% față de anul anterior.
În ceea ce privește rata fondului de rulment propriu aceasta se determină ca raport între capitalurile proprii și activele imobilizate și arată măsura în care firma își poate finanța imobilizările. Până în anul 2012 această rată are o valoare subunitară ceea ce înseamnă că firma dispune de un nivel mai redus al capitalurilor proprii comparativ cu cel al imobilizărilor. La nivelul anului 2013 firma atinge nivelul optim de finanțare a imobilizărilor întrucât rata fondului de rulment propriu are o mărime supraunitară, ceea ce este în conformitate cu normele impuse.
CAPITOLUL 4: ANALIZA REZULTATELOR ÎNTREPRINDERII
În capitolul anterior am analizat bilanțul societății comerciale, care a exprimat poziția financiară, starea patrimonială la care s-a ajuns la încheierea exercițiului. Vom analiza în cele ce urmează contul de profit și pierdere pentru a explica, în mare parte, cum s-a ajuns la respectiva stare patrimonială.
Contul de profit și pierdere este un document contabil menit să evidențieze și să explice într-o formă analitică rezultatele obținute de întreprindere prin prisma raporturilor dintre venituri și cheltuieli.
În literatura de specialitate există două metode de analiză pe baza contului de profit și pierdere:
4.1. Metoda FRANCEZĂ
Veniturile sunt grupate în funcție de natura rezultatelor obținute, cheltuielile se clasifică după natura resurselor utilizate. Contul de profit și pierdere formulat în Planul General de Contabilitate, revizuit în Franța în anul 1982, a dus la o defalcare a veniturilor și cheltuielilor în trei subseturi corespunzătoare: referitoare la activitățile de exploatare ale ciclului de afaceri curente (achiziție, producție și vânzări), la tranzacțiile financiare (privind participațiile la capitalurile altor societăți și alte acțiuni de plasament) și la operațiunile excepționale (privind operațiile de gestiune și de capital care nu sunt legate de activitatea normală și curentă desfășurată de întreprindere).
Fiecare dintre aceste activități degajă un anumit rezultat (profit sau pierdere) stabilit ca diferență între veniturile și cheltuielile perioadei de gestiune, reflectate în contul de profit și pierdere pe cele trei domenii de activitate. Așadar analiza rezultatelor întreprinderii se va realiza pe baza contului de profit și pierdere. Pe cele trei tipuri de activități din structura contului de profit și pierdere, se pot determina anumite solduri de acumulări de numerar, care sunt folosite pentru a îndeplini o anumită funcție: de finanțare a activității viitoare sau de remunerare a factorilor de producție, denumite în continuare, solduri intermediare de gestiune. Toate soldurile pornesc de la acumulările ce se realizează prin vânzarea mărfurilor, produselor, serviciilor, la care se vor adaugă succesiv și celelalte categorii de venituri și se scad în mod corespunzător cheltuielile, iar într-un final se ajunge la profitul net (sau pierdere) ca ultim sold intermediar de gestiune.
4.1.1 Marja comercială (adaos comercial) reprezintă primul indicator furnizat de tabloul soldurilor intermediare de gestiune. Marja comercială reflectă excedentul obținut din vânzarea mărfurilor (bunuri care nu reprezintă obiectul de activitate al întreprinderii) în raport cu costul de cumpărare al acestora. Indicatorul se referă exclusiv la întreprinderile comerciale sau numai la activitatea comercială a întreprinderilor cu activitate mixtă (industrială și comercială).
Alături de următorii doi indicatori, producția exercițiului și valoarea adaugată, arată mai degrabă o expresie a fluxului global al activității întreprinderii (exprimă dimensiunea acesteia și sunt esențiali în aprecierea creșterii întreprinderii) decât un indicator de rezultat.
Urmărind evoluția acestui indicator în perioada de referință putem trage următoarele concluzii: în primul an al analizei efectuate marja comercială a societătății înregistrează o valoare negativă, de 63.077 lei, ceea ce scoate în evidență cheltuieli cu mărfuri superioare veniturilor încasate din vânzarea lor, deci firma înregistrează pierdere din activitatea sa comercială. Situația nefavorabilă înregistrată la nivelul anului 2009 poate fi explicată de contextul economic la nivel internațional, criza economică, fenomen care a afectat puternic și România. Așadar firma evoluează nefavorabil într-un mediu nefavorabil. Marja comercială negativă se datorează crizei economice care a determinat o creștere generalizată a prețurilor comparativ cu anul precedent, ceea ce a dus la o scădere a puterii de cumpărare.
În anul 2010 se observă o creștere importantă a acestui indicator, ajungând la valoarea de 27.597 lei, ceea ce se transpune într-un rezultat favorabil pentru întreprindere obținut din vânzarea/ cumpărarea de mărfuri. În anul 2011 indicatorul atinge nivelul maxim din perioada de analiză, respectiv de 98.475 lei, însă în anul 2012 marja comercială scade, datorită accelerării vitezei de rotație a stocurilor prin cifra de afaceri, astfel că reducerea stocurilor de la nivelul de 830.696 lei în anul 2011, la 751.768 lei în anul 2012 a condus la o majorare a vânzărilor cu aproximativ 50%. Așadar variația marjei comerciale poate fi explicată în funcție de rotația stocurilor, fiind cunoscut faptul că reducerea marjei, trebuie să fie compensată printr-o creștere a vânzărilor, care conduce la o reorientare a politicii comerciale, așa cum este și cazul societății analizate. La nivelul anului 2013 marja comercială înregistrează o scădere mai evidentă de 72,19% ajungând aproximativ la nivelul înregistrat în anul 2010, iar acest lucru se datorează scăderii semnificative înregistrate de veniturile din vânzarea mărfurilor. Atât cheltuielile privind mărfurile cât și veniturile din vânzarea mărfurilor înregistrează, la nivelul anului 2013, valori la jumătatea celor din anul 2010, însă acestă situație este compensată de o creștere a producției vândute cu aproximativ 44%.
4.1.2 Producția exercițiului (în cadrul activității industriale) include valoarea bunurilor și serviciilor "fabricate" de întreprindere pentru a fi vândute, stocate sau utilizate pentru nevoile proprii.
Prin urmare indicatorul are trei componente principale, fiecare având semnificații diferite: prin producția vândută este reflectată cifra de afaceri aferentă activității industriale pe care o desfășoară întreprinderea, producția stocată indică modificarea stocurilor de produse intermediare, care urmează a fi produse precum și a produselor finite, dar încă nevândute, iar producția imobilizată este reprezentată de lucrările pe care le face firma în beneficiul propriu. Acest indicator prezintă caracter eterogen având în vedere faptul că producția vândută este evaluată la prețul de vânzare, în timp ce producția stocată și cea imobilizată sunt evaluate la costul de producție.
Producția exercițiului înregistrează un trend ascendent pe parcursul analizei efectuate, ajungând în anul 2013 la valoarea maximă de 5.999.989 lei. Acest indicator este alcătuit, în cazul societății S.C DELTA S.R.L, doar din producția vândută și din producția stocată. Cea mai importantă diferență de valoare se înregistrează în perioada 2012-2011 când producția exercițiului crește pe ansamblu cu 30,76%. Influența cea mai mare asupra acestei creșteri o exercită producția vândută, care în același interval de timp înregistrează o creștere cu aproximativ 50%. Conform anexei nr. 2, tabelul nr. 2.8 până în anul 2012 producția vândută înregistrează un trend ascendent, însă în 2013 asistăm la o scădere cu circa 7% a acestui indicator. Nu a fost afectată creșterea producției exercițiului, întrucât firma a încheiat exercițiul financiar din anul 2013 cu costuri aferente producției neterminate semnificativ mai mici, comparativ cu perioada anterioară. Producția stocată (venituri aferente costului producției în curs de execuție) reflectă diferența pozitivă sau negativă dintre valoarea, la costul de producție real, a stocului de produse și servicii în curs de execuție de la sfârșitul anului și valoarea stocului inițial de produse și servicii în curs de execuție, fără a ține cont de ajustările pentru depreciere. Variația stocurilor de produse finite și în curs de execuție pe parcursul perioadei reprezintă o corecție a cheltuielilor de producție pentru a reflecta faptul că fie producția a majorat nivelul stocurilor, fie vânzările suplimentare au redus nivelul stocurilor. În perioada 2009-2010 creșterea vânzărilor a condus la reducerea stocurilor întreprinderii (stocurile cumulate aveau o valoare de 784.409 lei în anul 2009 și au scăzut la 627.134 lei în anul 2010), iar în perioada următoare, 2010-2013, creșterea producției a fost susținută de majorarea stocurilor, valoarea absolută a acestora, în anul 2013 fiind de 865.748 lei. În ceea ce privește ultimul element care intră în componența producției exercițiului, producția imobilizată, lipsește deoarece întreprinderea nu realizează venituri din producția de imobilizări corporale sau necorporale.
4.1.3 Valoarea adăugată, în accepțiunea autorului francez Élie Cohen, este obținută prin compararea valorii produselor (care fac obiectul activității firmei) furnizate pe piață și consumul intermediar colectat de companie de pe piață. Acest indicator permite remunerarea participanților direcți și indirecți la activitatea economică a firmei. Prin intermediul valorii adăugate se poate aprecia performanța unei întreprinderi precum și contribuția acesteia la realizarea Produsului Intern Brut. În analiza financiară a societății este importantă atât dinamica cât și structura valorii adăugate, motiv pentru care am analizat cele două metode de formare ale valorii adăugate, cunoscute în literatura de specialitate: metoda sintetică și metoda aditivă.
Metoda sintetică presupune scăderea consumurilor intermediare, provenite de la terți, din volumul total al activității de producție și comerciale a întreprinderii.
Analizând graficul nr. 4.3 observăm un trend crescător al indicatorului în perioada 2009-2011, calculat prin metoda sintetică. În anul 2012, valoarea adăugată înregistrează o scădere care s-a datorat creșterii consumului de materii prime și materiale consumabile cu 59,44%, antrenat de volumul ridicat al producției realizate față de anul anterior. Referitor la anul 2013 asistăm la o valoare adăugată a societății în creștere cu 2,22%, față de anul 2012. Cert este că în perioada supusă analizei modificările valorii adăugate, atât în sens pozitiv cât și în sens negativ nu sunt însemnate, deci aportul economic al întreprinderii sau, altfel spus, surplusul de valoare pe care firma reușește să-l genereze ca urmare a efortului depus în procesul de producție este unul satisfăcător, cu abateri valorice reduse de la un an la altul. În analiza financiară nu este importantă doar dinamica valorii adăugate, ci și dinamica structurii ei prezentată în cele ce urmează.
Metoda aditivă (de repartiție) presupune calcularea valorii adăugate prin însumarea elementelor componente, care se stabilesc în funcție de factorii participanți la activitatea întreprinderii. Prin metoda aditivă valoarea adăugată poate fi interpretată ca un potențial de remunerare a stakeholderilor întreprinderii . Algoritmul de calcul corespunzător este prezentat în figura nr. 4.1:
Figura nr. 4.1: Calculul valorii adăugate prin metoda aditivă
Sursa: Prelucrare proprie
Prin raportarea mărimii acestor fluxuri la mărimea valorii adăugate deja calculată, din care s-a realizat repartizarea lor, vom obține procentele în care acestea au fost distribuite. Valorile obținute obținute sunt prezentate în graficul nr. 4.4:
Realizarea analizei privind structura valorii adăugate ne va permite identificarea modului în care aceasta a fost repartizată către cei care sunt implicați, atât în mod direct cât și în mod indirect în procesul său de constituire. Evoluția procentelor alocate stakeholderilor trebuie să fie corelată cu gradul de eficiență, respectiv cu politica de finanțare pe care o adoptă societatea. În condițiile date, o finanțarea prin credite implică o majorare a procentului din valoarea adăugată oferit creditorilor, în timp, ce în cazul proprietarilor, majorarea ponderii indică o politica adoptată de firmă de atragere respectiv de menținere a interesului acționarilor pentru activitatea întreprinderii. Referitor la procentele alocate salariaților sau capacităților de producție existente comparația ar trebui să se realizeze în funcție de eficiența factorilor de producție.
În cazul societății S.C DELTA S.R.L observăm că, pe parcursul anilor de referință, mai mult de jumătate din valoarea adăugată, cu excepția anului 2010, este alocată forței de muncă, ceea ce este și normal deoarece această componentă contribuie semnificativ la realizarea producției. Cheltuielile aferente personalului direct productiv au înregistrat valori mari și se datorează atât fluctuațiilor salariului minim pe economie (toți muncitorii care lucrează în producția întreprinderii- care dețin cea mai mare pondere din totalul angajațiilor societății- sunt remunerați cu salariul minim pe economie), cât și creșterii numărului de salariați: societatea a angajat personal pentru a face față comenzilor ridicate provenite atât de pe piața internă cât și de pe piața internațională. Cheltuielile cu salariile, cu asigurările și protecția socială înregistrează cea mai mare valoare în anul 2012, când 63,91% din surplusul realizat la nivelul întreprinderii este alocat salariaților, în timp ce în anul 2010 li se alocă cel mai puțin (40,64% din valoarea adăugată aferentă anului respectiv). Procentul mare distribuit forței de muncă în anul 2012 este justificat având în vedere faptul că producția exercițiului a crescut cel mai mult din perioada de analiză (cu 30,76%). Această majorare s-a realizat prin creșterea numărului de angajați, dar și a productivității muncii în acest sens societatea a investit în mod constant în calificarea și motivarea în condiții superioare, în special, a personalului direct productiv. Perfecționarea pregătirii profesionale a personalului este o preocupare majoră a managerului, aceasta se asigură continuu prin parcurgerea unor cursuri obligatorii de pregătire profesională organizate de Agenția Județeană pentru Ocupare și Formare Profesională, precum și training-uri oferite de diverse organizații sau de Camera de Comerț și Industrie, care implică cheltuieli suplimentare. Un rol important îl are asimilarea experienței de la personalul cu vechime. Ponderea mare a cheltuielilor cu personalul este justificată în măsura în care reflectă calitatea muncii acestora. În perioada analizată s-a dovedit că personalul pe care îl are S.C DELTA S.R.L prestează servicii de calitate, întrucât cererea pentru produsele societății a crescut.
Capacitățile de producție existente înregistrează o pondere ridicată în totalul valorii adăugate aferente anului 2009, mai exact 21,45%. Această valoare indică o eficiență necorespunzătoare a capitalului existent (pierderi de valoare ale activelor imobilizate) precum și necesitatea realizării unor investiții în retehnologizare. Începând cu anul 2010 firma investește în mijloace tehnice și mașini ceea ce determină o scădere a ponderii cheltuielilor cu amortizarea în surplusul de valoare obținut de firmă. În 2012 valoarea se apropie de cea din 2009 datorită existenței unor cheltuieli cu provizioanele ridicate. La nivelul anului 2013 un procent de 15,58% din totalul valorii adăugate este destinat remunerării capacităților de producție existente.
În anul 2009 nivelul fiscalității suportat de firmă a fost cel mai mare din perioada de analiză, 2,22% din totalul valorii adăugate realizată de S.C DELTA S.R.L, în timp ce minimul perioadei se îl întâlnim în anul 2012, când doar 0,43% din aceasta a mers la Bugetul de Stat. Per ansamblu putem remarca un procent aproape nesemnificativ din valoarea adăugată care merge către stat sub forma altor impozite, taxe și vărsăminte asimilate, care reflectă o reducere a presiunii fiscale și implicit creșterea surselor de dezvoltare ale întreprinderii.
În ceea ce privește ponderea cheltuielilor cu dobânzile în totalul valorii adăugate, acestea urmează un trend descendent, scăzând în perioada 2009-2013 de la 13,66% la 6,21%, ceea ce denotă că operațiunile desfășurate de managementul financiar au avut rezultate favorabile pentru întreprindere. Cheltuielile cu dobânzile înregistrate la nivelul anului 2013 sunt cu 51,41 % mai reduse decât cele de la începutul perioadei de analiză. O importanță deosebită în diminuarea efectului pe care îl are contractarea de împrumuturi a avut-o scăderea duratei de rotație a stocurilor prin cifra de afaceri. Astfel că durata unei rotații înregistrată la nivelul anului 2013 este, conform anexei nr. 1, tabelul nr 1.8, cu 18 zile mai mică decât în anul 2009, iar acestă realizare este pusă în special pe seama creșterilor semnificative ale cifrei de afaceri. Faptul că întreprinderea își finanțează o bună parte a activității de exploatare prin credite, este reflectată prin procentul încă ridicat din valoarea adăugată alocat creditorilor.
Referitor la ponderea din valoarea adăugată ce revine întreprinderii și proprietarilor acesteia, observăm că se atinge un maxim în anul 2010, respectiv 32,45%. Această situație se datorează ritmului de creștere al costurilor aferente exploatării care este la jumătatea ritmului înregistrat de încasări. În perioada 2011-2012 procentul din valoarea adăugată care se cuvine întreprinderii și proprietarilor este în scădere, iar valoarea minimă se înregistrează la nivelul anului 2012 (6,72%) și este explicată de creșterea costurilor aferente exploatării, cu aproximativ 33%, care au depășit dinamica veniturilor care a fost de circa 29%. Explicația pentru costurile mari aferente aprovizionării, este că S.C DELTA S.R.L, din anul 2012, renunță la exploatările forestiere care îi asigurau o bună parte din materia primă necesară desfășurării activității. La nivelul anului 2012 societatea s-a axat pe dezvoltarea capacităților de producție și pe investiții în capitalul uman, pentru a face față comenzilor din exterior. În ceea ce privește anul 2013 observăm că un procent semnificativ de 21,36% din valoarea adăugată înregistrată la nivelul acelui an este destinată remunerării întreprinderii și a proprietarilor. Această situație este rezultatul scăderii costurilor aferente exploatării față de anul 2012, semn că societatea dezvoltă relații favorabile cu furnizorii de materie primă. O influență semnificativă a avut-o însă și scăderea cheltuielilor cu dobânzile cu aproximativ 16% în anul 2013 față de anul 2012.
4.1.4 Excedentul brut din exploatare (EBE) este un indicator ce scoate în evidență diferența pozitivă dintre fluxurile de numerar implicate în activitatea de exploatare. În cazul în care întreprinderea înregistrează o pierdere din activitatea sa de exploatare, putem afirma că aceasta se confruntă cu o insuficiență brută de exploatare. Este cel mai important indicator pus în evidență de soldurile intermediare de gestiune, deoarece mărimea acestuia influențează în mod direct capacitatea de autofinanțare a întreprinderii, respectiv potențialul acesteia de a susține prin surse proprii activitatea desfășurată. Modalitatea de calcul a acestui indicator este prezentată în cele ce urmează:
Valorile înregistrate de acest indicator între anii 2009- 2013 sunt pozitive ceea ce ne permite să afirmăm că societatea analizată are potențial financiar pentru finanțarea investițiilor, pentru remunerarea acționarilor, a surselor externe, dar și pentru autofinanțare. Maximul valoric este atins în anul 2010, respectiv de 729.332 lei, când întreprinderea acumulează cel mai mult din operațiunile sale de bază: activitatea comercială și industrială, iar cheltuielile cu salariile înregistrează cea mai mică valoare din toți anii, situație pusă pe seama faptului că la nivelul anului 2010 societatea are cei mai puțini angajați din perioada de analiză, respectiv 62. Acest rezultat explică nivelul ridicat al rentabilității economice, dar și faptul că firma poate să investească în reînnoirea imobilizărilor sale prin amortizări. În anul 2011 și 2012 se remarcă o scădere bruscă de valoare față de anul precedent, valoare înregistrată în 2012 fiind cu aproximativ 38% mai mică decât cea aferentă anului 2010. Această situație se datorează în special creșterii cheltuielilor cu salariile angajațiilor direct productivi deoarece societatea S.C DELTA S.R.L a făcut angajări suplimentare, la nivelul anului 2012, având cu 18 angajați mai mulți decât în anul 2010. Suplimentarea posturilor a fost necesară pentru a face față numărului mare de comenzi provenite din exterior, iar remunerarea salariaților direct productivi a atras costuri adiționale pentru companie, valoare din anul 2012 a cheltuielilor cu personalul fiind cu aproximativ 60% mai mare decât cea din anul 2010. Aceasta creștere a cheltuielilor poate fi corelată în mod direct cu modificările salariului minim pe economie care s-a majorat de la nivelul de 600 lei (în anul 2010) la nivelul de 700 lei la sfârșiul anului 2012, având în vedere că aceasta este forma de remunerare pentru salariații direct productivi. Acest salariu este completat cu prime și bonusuri pe care angajații le primesc pe măsura muncii prestate, deoarece dacă ar încasa doar salariul minim pe economie profitabilitatea firmei ar fi amenințată întrucât nu ar fi stimulați să muncească pentru realizarea nivelului de producție așteptat. Astfel, tot personalul manifestă loialitate față de firmă și față de percepțiile care coordonează activitatea firmei, respectiv onoare, seriozitate și satisfacerea exigențelor impuse de clienți în ceea ce privește calitatea produselor și serviciilor oferite.
În anul 2013 asistăm la o creștere cu 23,7% față de anul 2012 a excedentului brut din exploatare, acesta înregistrând o valoare de 557.692 lei, care este aproximativ egală cu cea din anul 2009. În perioada 2012-2013 valoarea adăugată a companiei a crescut cu circa 2%, concomitent cu o scădere a cheltuielilor cu personalul cu 10,5% care s-a datorat restructurărilor făcute de societate, având în vedere faptul că S.C DELTA S.R.L mai avea la data de 31 decembrie 2013 doar 71 de angajați.
Următoarele solduri intermediare de gestiune ne permit să apreciem dacă resursele create de întreprindere din activitatea sa de exploatare, respectiv excedentul brut din exploatare, sunt alocate sau nu într-un mod corespunzător pentru a menține capacitățile de producție existente. Evoluția acestor indicatori este prezentată în tabelul nr. 4.1:
Tabelul nr. 4.1: Evoluția rezultatului din exploatare, a rezultatului curent și a rezultatului net
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale ale S.C DELTA S.R.L
4.1.5 Rezultatul din exploatare se obține corectând excedentul brut din exploatare cu cheltuielile calculate de exploatare, precum și cu alte venituri și cheltuieli care nu sunt utilizate în calculul excedentului brut din exploatare.
În cazul societății S.C DELTA S.R.L acest indicator, conform tabelului nr. 4.1, evoluează pozitiv în perioada de analiză, ceea ce înseamnă că activitatea curentă a întreprinderii este una favorabilă și evidențiază, în mod indirect, sumele din activitatea de exploatare care au ca destinație întreținerea dotărilor materiale ale societății. Valoarea maximă a acestuia este de 503.626 lei în anul 2010 cu 92,5% mai mare decât cea aferentă anului 2009. În perioada 2011-2012 înregistrează o scădere bruscă de valoare pentru ca în anul 2013 să asistăm la o creștere cu 67,14% față de nivelul din anul 2012. Putem remarca faptul că excedentul brut din exploatare exercită o influență semnificativă, deoarece trendul urmat de acesta dă și direcția de evoluție a indicatorului analizat. Mai mult decât atât rezultatul exploatării poate fi privit de către creditori ca o garanție că societatea cumulează suficiente resurse din activitatea sa curentă de exploatare, necesare acoperirii eventualelor cheltuieli financiare.
4.1.6 Rezultatul curent reprezintă rezultatul activității curente (ordinare) desfășurată de întreprindere și este egal cu diferența dintre rezultatul de exploatare și cheltuielile financiare nete.
4.1.7 Rezultatul brut se determină ca diferență între rezulatul curent și ansamblul evenimentelor extraordinare, favorabile sau nefavorabile, care generează rezultate și asupra cărora întreprinderea are de obicei posibilitate de control limitată. Relația de calcul este următoarea:
În cazul societății S.C DELTA S.R.L rezultatul curent și rezutatul brut au aceleași valori datorită faptului că pe parcursul perioadei de analiză, firma nu înregistrează venituri sau cheltuieli din activitatea sa extraordinară. Se remarcă o scădere semnificativă de valoare a rezultatului curent față de cel din exploatare, iar principala cauză a acestei degradări o reprezintă apelearea frecventă la credite a societății pentru majorarea și/ sau menținerea aceluiași nivel al producției. Dezvoltarea puternică în sectorul vânzării și al producției de mobilă din ultimii ani a determinat creșterea valorii și a numărului de comenzi, iar societatea a încheiat un număr mare de contracte de export în țări precum: Egipt, Syria, Iordania, China, Taiwan, Spania, Grecia. În acest sens, firma are nevoie de credite pentru a investi în utilaje și în resurse umane, deoarece în industria mobilei tehnologiile și calificarea muncitorilor joacă un rol primordial. Chiar dacă pe parcursul perioadei 2009-2013 activitatea financiară a întreprinderii se încheie cu pierderi importante (veniturile financiare sunt net inferioare cheltuielilor financiare), rezultatul curent pozitiv din această perioadă este explicat de profitul obținut din activitatea de exploatare. Pierderile din activitatea financiară se diminuează în perioada de analiză astfel că la nivelul anului 2009 activitatea financiară a societății se încheie cu un rezultat negativ în valoare absolută de -209.814 lei urmând ca la nivelul anului 2013 pierderea financiară să fie de doar 84.232 lei. Conform anexei nr.2, tabelul nr. 2.8, se remarcă cheltuieli importante generate de activitatea financiară pe toată perioada de analiză, însă acestea sunt în scădere și este o situație favorabilă pentru societate, maximul valoric al cheltuielilor financiare îl întâlnim la nivelul anului 2009, când societatea are cheltuieli financiare per ansamblu de 218.831 lei, datorită crizei economice care a antrenat o nevoie importantă de resurse împrumutate. Miminul valoric îl regăsim la nivelul anului 2013, în valoare absolută de 99.046 lei, semn că întreprinderea a depășit cu bine criza economică și își poate susține mai bine propria activitate. Ne permitem să facem această afirmație deoarece S.C DELTA S.R.L are cheltuieli financiare cu aproximativ 55% mai reduse decât în anul 2009. În ceea ce privește veniturile financiare totale ale societății acestea fluctuează în decursul perioadei de analiză, iar cel mai mare nivel îl întâlnim în anul 2010 și este pus pe seama variațiilor pozitive ale cursului valutar de schimb.
4.1.8 Rezultatul net al exercițiului reprezintă rezultatul final al activității unei întreprinderi, rămas la dispoziție pentru crearea resurselor financiare proprii necesare pentru dezvoltare și remunerarea acționarilor. Acest indicator se calculează după următoarea formulă:
Din tabelul nr. 4.1 observăm că rezulatul net al societății S.C DELTA S.R.L evoluează în același mod ca și rezulatul curent, iar cea mai mare valoare a acestui indicator se înregistrează în anul 2010, respectiv de 295.308 lei. Societatea își revine din situația mai puțin favorabilă în care se află în 2009 și obține o creștere importantă a veniturilor din exploatare pusă pe seama majorării cifrei de afaceri cu 23,25% față de anul precedent, în timp ce cheltuielile din exploatare s-au menținut la un nivel relativ constant. Pierderea financiară s-a diminuat cu circa 27,85% în anul 2010 față de anul 2009, datorită faptului că societatea obține venituri financiare de circa 70 de ori mai mari decât cele din 2009, puse pe seama încheierii unor contracte benefice de export, în condițiile în care la nivel economic se înregistrau creșteri semnificative ale cursului valutar de schimb (valoarea efectiv încasată de firmă a fost mult mai mare decât valoarea facturată). Astfel companiei îi cresc veniturile din diferențe de curs valutar. Până în anul 2012, profitul companiei urmează un trend descendent. În anul 2011, dinamica veniturilor din exploatare (creștere cu 12,35% în anul 2011 față de anul 2010) a fost depășită de dinamica cheltuielilor din exploatare (creștere cu 19,62% în anul 2011 față de anul 2010). La nivelul anului 2012, cifra de afaceri s-a majorat cu 46% față de nivelul anterior, însă și cheltuielile de exploatare au crescut cu 36,64%, având în vedere faptul că din luna septembrie 2012 societatea S.C DELTA S.R.L nu mai desfașoară activitatea de exploatare forestieră, prin intermediul căreia era asigurată o cantitate importantă din materia prima (buștean) necesară realizării produselor finite (cherestea și mic mobilier). Cum cererea de cherestea a fost într-o continuă creștere, pentru a face față comenzilor interne, dar mai ales comenzilor externe, costurile antrenate de achiziționarea materiilor prime și materialelor consumabile au crescut cu circa 60% față de anul trecut din care cea mai mare parte o reprezintă cheltuielile generate de achiziționarea materiilor prime de la furnizori. Volumul mare al producției a antrenat și creșterea consumului de materiale auxiliare (rumeguș) necesare pentru uscarea produselor finite. În ceea ce privește anul 2013 putem remarca o scădere cu aproximativ 8% a cifrei de afaceri în condițiile diminuării producției vândute, dar și a veniturilor obținute din vânzarea mărfurilor.
Cu toate acestea, rezultatul net al exercițiului înregistrat în anul 2013 are un nivel absolut de 217.348 lei, care este cu circa 164% mai mare decât cel aferent anului 2012, iar această valoare este pusă pe seama creșterii veniturilor din exploatare per ansamblu, în timp ce cheltuielile antrenate au fost semnificativ mai reduse. Datorită faptului că acest indicator înregistrează numai valori pozitive putem concluziona că societatea S.C DELTA S.R.L este una performantă.
4.1.9 Capacitatea de autofinanțare este un indicator utilizat alături de soldurile intermediare de gestiune și reflectă potențialul financiar rezultat din activitatea rentabilă a societății, determinat la sfârșitul unui exercițiu financiar, destinat să remunereze capitalurile proprii (prin dividendele plătite acționarilor) și să finanțeze investițiile de menținere și reînnoire din exercițiile următoare. Se poate determina prin metoda deductivă și prin metoda adițională.
Figura nr. 4.2 : Determinarea capacității de autofinanțare
Sursa: Prelucrare proprie
Din capacitatea de autofinanțare doar o parte este reținută pentru finanțarea activității întreprinderii. Indicatorul care exprimă mărimea resurselor la dispoziția firmei poartă denumirea de autofinanțare și reprezintă profitul care se poate reinvesti. Aceasta este o resursă financiară total diferită de celelalte cu un statut deosebit în politica de finanțare. În măsura în care autofinanțarea exprimă aptitudinea firmei de a asigura reproducerea capitalurilor care îi sunt conferite, constituie singura sursă de finanțare stabilă și independentă care poate să asigure rambursarea împrumuturilor contractate. În cazul societății analizate capacitatea de autofinanțare este aceeași cu autofinanțarea, având în vedere faptul că firma reinvestește în totalitate profitul obținut. Fiind o societate cu răspundere limitată, aceasta nu distribuie dividende.
Se poate observa din graficul nr. 4.6 că societatea S.C DELTA S.R.L are o capacitate de autofinanțare pozitivă în perioada 2009- 2013, ceea ce înseamnă că firma obține resurse din operațiunile sale curente prin intermediul cărora poate finanța o bună parte din investițiile în retehnologizare și în managementul resurselor umane, cealaltă parte fiind acoperită prin intermediul creditelor contractate atât pe termen mediu cât și pe termen lung. Capacitatea de autofinanțare, în anii 2009, 2010, 2011 și 2013 evoluează în același mod ca și rezultatul net al exercițiului, iar în anul 2012 indicatorul crește cu 9,46% față de anul precedent, în ciuda faptului că profitul firmei a fost cu 41,24% mai mic decât cel înregistrat la nivelul anului 2011. Creșterea autofinanțării este rezultatul apariției unor cheltuieli cu provizioanele, în valoare de 60.000 lei și reprezintă fondurile suplimentare constituite de firmă, în contul cheltuielilor, pentru acoperirea eventualelor riscuri generate de deprecierea materiilor prime achiziționate de la furnizori sau de creșterea obligațiilor de plată față de aceștia (suma este justificată deoarece costurile aferente aprovizionării cu materii prime de la furnizori sunt cele mai mari din perioada analizată). Prin structura și dinamica înregistrată pe parcursul celor cinci ani (prezentată în anexa nr. 2, tabelul nr. 2.6)- creștere cu 62,23% în 2010, scădere cu 34,21% în 2011, creștere cu 9,46% în anul 2012 și din nou creștere cu 23,12%- indicatorul contribuie la menținerea valorii întreprinderii (prin amortizare și provizioane) și totodată poate fi privit ca un factor de creștere pentru societate (pentru că are în componența sa rezultatul net al exercițiului). În plus autofinanțarea este obținută prin activitatea întreprinderii și reprezintă singura garanție directă privind autonomia și stabilitatea financiară a întreprinderii, deoarece reflectă resursele potențiale de finanțare create de firmă din gestiunea propriei afaceri.
În concluzie valorile semnificative înregistrate de acest indicator corespund resurselor obținute de întreprindere care permit, în primul rând compensarea fără probleme a uzurii fizice și morale a imobilizărilor (prin amortizare). În al doilea rând autofinanțarea este suficientă și pentru compensarea anumitor riscuri referitoare fie la o parte a elementelor de activ, fie la ansamblul patrimoniului (prin provizioane). În cele din urmă, din autofinanțarea obținută de întreprindere rămân suficiente resurse și pentru reinvestirea în activiatea pe care o desfășoară.
4.2. Metoda ANGLO-SAXONĂ
În cadrul acestei metode am analizat doar patru din cei cinci indicatori care se calculează în mod tradițional. Pentru primul indicator propus, marja asupra cheltuielor variabile, nu am dispus de date suficiente, având în vedere faptul că acestă marjă presupune o contabilitate analitică a cheltuielilor variabile și a celor fixe în raport cu volumul vânzărilor. Așadar am calculat următorii indicatori:
Tabelul nr. 4.2 : Evoluția indicatorilor EBITDA, EBIT, EBT și NI
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale ale S.C DELTA S.R.L.
4.2.1 EBITDA (Earnings before interest, taxes, depreciation and amortization) reprezintă un indicator care cuantifică potențialul efectiv al unei firme, dat fiind faptul că amortizarea și provizioanele sunt cheltuieli doar calculate, nu și plătibile la o scadență determinată. Prin intermediul acestei marje se exprimă rezultatul în formă brută al unei firme, fără să țină cont de aplicarea unor politici specifice: de amortizare, de creditare și de impozitare.
În conformitate cu tabelul nr. 4.2, acest indicator înregistrează valori pozitive în toți anii pe care am efectuat analiza, ceea ce înseamnă că societatea S.C DELTA S.R.L încheie activitatea de exploatare cu un surplus monetar, înregistrat la nivelul trezoreriei sale. Indicatorul atinge o valoare maximă în anul 2010 de 677.337 lei, în creștere cu 42,14% față de nivelul anterior și se datorează volumului mare de producție realizat. Astfel compania a făcut față numarului mare de comenzi și i-au crescut veniturile aferente producției vândute cu 19,75% față de cele înregistrate la nivelul anului 2009. În următorii ani indicatorul cunoaște fluctuații relativ mari comparativ cu primul an de analiză, la sfârșitul exercițiului financiar din anul 2013 valoarea acestuia fiind cu aproximativ 62% mai mare decât cea înregistrată la începutul perioadei de analiză.
4.2.2 EBIT (Earnings before interest and taxes) cuantifică rezultatul obținut de întreprindere înainte de deducerea cheltuielilor cu dobânzile și de plata impozitului pe profit.
Analizând tabelul nr. 4.2 se constată o valoare considerabil mai scăzută a indicatorului EBIT comparativ cu EBITDA, ceea ce este un lucru normal având în vedere faptul că EBIT ține cont de necesarul de fonduri pentru finanțarea retehnologizării. Pentru a face față cererii mari de produse , societatea S.C DELTA S.R.L a realizat investiții în instalații tehnice, utilaje, echipamente tehnologice, dar a achiziționat și terenuri, în perioada de analiză, ceea ce a antrenat cheltuieli importante cu amortizarea, maximul valoric îl regăsim la nivelul anului 2009 de 259.469 lei. Cei doi indicatori evoluează în același mod până în 2011. La nivelul anului 2012, deși EBITDA a înregistrat o creștere cu 8,83% față de anul anterior, EBIT înregistrează o scădere, explicată de creșterea cu aproximativ 16% a cheltuielilor cu amortizarea, amplificată de constituirea de către societate a unor provizioane care au antrenat costuri importante pentru firmă și care au apărut pentru prima data în contul de profit și pierdere al societății. Valorile pozitive ale acestui indicator, arată că activitatea desfășurată de întreprindere este una rentabilă.
4.2.3 EBT (earnings before taxes) reprezintă rezultatul obținut înainte de deducerea impozitului pe profit și are drept corespondent în varianta franceză rezultatul brut.
Din tabelul nr. 4.2 se poate observa că EBT evoluează în același mod ca și EBIT. Acest indicator cuantifică rezultatul activității curente a întreprinderii (de exploatare și de finanțare). Cheltuielile cu dobânzile înregistrează valori semnificative la S.C DELTA S.R.L, însă trendul descendent al acestora (în anul 2009 nivelul înregistrat a fost cu 84.959 lei mai mare decât cel aferent anului 2013), ne permite să afirmăm că firma se află într-o situație favorabilă: ritmul de creștere al cheltuielilor cu dobânzile a fost unul într-o continuă scădere, în timp ce ritmul de creștere al cifrei de afaceri a fost unul crescător, cu excepția ultimului exercițiu financiar când cifra de afaceri a înregistrat o ușoară scădere, de la nivelul de 6.850.813 lei în anul 2012 ajungând la o valoare de 6.327.649 lei. Așadar pe toată perioada analizată cheltuielile cu dobânzile exercită o influență semnificativă asupra rezultatului obținut de întreprindere având în vedere faptul că aceasta a apelat la resurse externe pentru a-și menține poziția pe piață, dar și pentru a majora nivelul producției în vederea desfășurării unei activități rentabile.
4.2.4 NI (net income) reprezintă rezultatul rezidual, după deducerea impozitului pe profit, rezultat ce revine acționarilor, în funcție de mărimea capitalurilor investite în întreprindere.
Din tabelul nr. 4.2 putem observa că indicatorul NI din varianta anglo-saxonă are drept corespondent indicatorul rezultatul net din varianta franceză.
4.3. Principalii indicatori ai rezultatelor întreprinderii în mărimi reale
În cadrul analizei rezultatelor întreprinderii am efectuat și calculul tuturor indicatorilor, în mărimi reale, iar rezultatele obținute sunt sintetizate în anexa nr.2, tabelul nr. 2.7. Valorile reale ale acestor indicatori înregistrează același trend ca și cele în mărimi nominale, însă un nivel considerabil mai redus: nivelul absolut al indicatorilor a fost deflatat cu Indicele General al Prețurilor de Consum.
Producția exercițiului și valoarea adăugată sunt indicatorii care exprimă de fapt dimensiunea întreprinderii și permit aprecierea creșterii sale, motiv pentru care consider că este absolut necesară prezentarea acestora ținând cont de rata inflației.
Tabelul nr. 4.3: Evoluția producției exercițiului și a valorii adăugate
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale ale S.C DELTA S.R.L.
Calculul producției exercițiului și valorii adăugate în mărimi reale reflectă performanța efectivă înregistrată de firmă. În perioada 2009-2013 societatea nu se confruntă cu abateri ale indicatorilor în mărimi reale de la trendul celor calculați în mărimi nominale, singura deosebire constând în valori considerabil mai reduse după deflatare, datorită influenței schimbărilor importante de preț care au avut loc la nivelul României față de anul 2008- anul declanșării crizei economice. În prezent se remarcă persistența problemelor cu inflația la nivelul țării noastre, cu impact direct și la nivel microeconomic, astfel că valoare maximă atinsă de producția exercițiului în anul 2013 a societății S.C DELTA S.R.L, în mărimi reale, este cu 1.287.695 lei mai mică decât cea înregistrată în valori absolute.
CAPITOLUL 5. ANALIZA FINANCIARĂ PE BAZA RATELOR
5.1 Ratele de rentabilitate
5.1.1 Rentabilitatea financiară (ROE) sau rata de rentabilitate a capitalurilor investite de proprietari se măsoară prin raportarea profitului ce revine proprietarilor la totalitatea capitalurilor investite de aceștia în întreprindere, pe parcursul unui exercițiu financiar. Această rata este cea mai importantă, pentru că în funcție de ea acționarii decid dacă vor mai investi sau își vor retrage banii din afacerea respectivă. Prin intermediul acestei rate este exprimată capacitatea întreprinderii de a distribui dividende și de creștere a rezervelor, concretizate într-o creștere a averii acționarilor.
Pentru o analiză mult mai amănunțită, am utilizat descompunerea ratei de rentabilitate financiară după sistemul Du Pont. Conform datelor făcute publice de compania americană "Du Pont Corporation", rentabilitatea financiară este influențată de trei factori mai importanți: eficiența operațională măsurată prin rata marjei nete (rata profitului), eficiența utilizării activelor care se determină prin rata de rotație a activelor totale (Activul economic= Capital propriu + Datorii totale) și pârghia financiară exprimată prin rata de structură a capitalurilor proprii.
Tabelul nr. 5.1: Evoluția rentabilității financiare în perioada 2009-2013
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale ale S.C DELTA S.R.L
În anii supuși analizei, în conformitate cu datele înregistrate în tabelul nr. 5.1, acest indicator are valori pozitive, însă trendul este oscilant. Dacă în perioada 2009- 2010 asistăm la o creștere importantă, respectiv cu 66,79 pp, în perioada 2010- 2012 se remarcă scăderi semnificative până la nivelul de 8,93 %, pentru ca la sfârșitul anului 2013 să se realizeze o majorare cu 12,71 pp a rentabilității financiare, datorită valorii semnificativ mai mare a profitului (acesta a crescut de la nivelul de 82.314 lei în anul 2012, până la o valoare de 217.348 lei în anul 2013). Maximul perioadei de raportare se înregistrează în anul 2010, rentabilitatea financiară având o valoare de 75,59 %, explicată de creșterea rezultatului net cu 834.05%. Trendul descendent urmat de această rată în perioada 2010- 2012 este pus pe seama scăderii drastice a profitului concomitent cu o majorare importantă a capitalurilor proprii.
În cazul societății S.C DELTA S.R.L putem observa că eficiența utilizării activelor totale a crescut în 2010 față de 2009 (viteza de rotație a activului total prin cifra de afaceri s-a accelerat), fapt ce reprezintă o condiție esențială pentru sporirea ratei rentabilității financiare a capitalurilor proprii. De asemenea creșterea cu 5,69 p.p a ratei profitului comparativ cu anul precedent a exercitat o influență semnificativă, în sens pozitiv, pentru rentabilitatea degajată de capitalurile proprii. În ceea ce privește anul 2011 , ROE înregistrează o scădere importantă, cu 57,78 pp, pusă pe seama diminuării ratei marjei nete cu 3,56 pp și a reducerii numărului de rotații al activului total prin cifra de afaceri (scăderea vitezei de rotație a activului total conduce la diminuarea ratei rentabilității financiare a capitalurilor proprii). În fapt, elementul care explică cel mai bine această diminuare a rentabilității financiare este scăderea drastică a îndatorării: în anul 2011 a ajuns la nivelul de 3,22 comparativ cu valoarea de 6,03 din anul 2010- cu cât este mai mică rata de structură a capitalurilor proprii, cu atât scade rentabilitatea financiară. În anul 2012, în ciuda faptului că eficiența utilizării activelor a crescut semnificativ comparativ cu anul anterior, iar întreprinderea a avut un grad al îndatorării superior, diminuarea ratei profitului cu 1,79 pp a determinat obținerea unei rate de rentabilitate financiară de doar 8,93%. În ceea ce privește anul 2013 asistăm la o scădere a rotației activului economic prin cifra de afaceri, iar împrumuturile contractate de firmă sunt mai reduse, ceea ce în primă fază ar reprezenta premisele pentru o diminuare a rentabilității financiare, totuși această rata înregistrează o valoare cu 12,71 pp mai mare decât cea din anul anterior. Scăderile au fost atenuate de o creștere cu 2,23 pp a ratei marjei nete, care a condus la o rentabilitate a capitalurilor superioară. În concluzie factorul cu cea mai mare influență asupra rentabilității financiare este rata marjei nete.
5.1.2 Rentabilitatea economică (ROA) reflectă corelația dintre un rezultat economic și mijloacele economice (capitalurile) angajate pentru obținerea acestuia. În momentul efectuării calculului rentabilității economice la numărător se va utiliza profitul global net de impozit, care nu include economia fiscală determinată de deductibilitatea dobânzii din profitul impozabil, iar la numitor mijloacele economice totale (activul total) sau o parte a acestora.Analiza acestei rate este fundamentală pentru rentabilitatea întreprinderii și poate fi asimilată ratei interne de rentabilitate, a ansamblului de investiții atât mai vechi cât și mai noi realizate de întreprindere.
Tabelul nr.5.2: Evoluția rentabilității economice în perioada 2009-2013
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale ale S.C DELTA S.R.L
În conformitate cu rezultatele obținute în tabelul nr. 5.2, putem remarca faptul că trendul rentabilității economice este similar celui urmat de rentabilitatea financiară, iar pentru o analiză concretă a acestei rate am realizat, ca și în cazul rentabilității financiare, descompunerea conform sistemului "Du Pont". Ideea centrală a acestui tip de analiză constă în identificarea principalilor factori ce influențează direct sau indirect rentabilitatea întreprinderii și integrarea mărimii lor într-un sistem de rate ce condiționează nivelul acesteia. Astfel, în funcție de prioritățile managementului în gestiunea rentabilității, descompunerea factorială a acesteia diferă. Pentru îmbunătățirea ratei rentabilității economice întreprinderea va apela la un factor cantitativ, respectiv marja de acumulare ce ține mai mult de contextul economic în care își desfășoară activitatea societatea respectivă, dar și un factor calitativ (rotația activului economic prin cifra de afaceri) care ține în special de managementul firmei.
În conformitate cu graficul nr. 5.2 la nivelul anului 2009 rentabilitatea economică are o valoare de 8,14% ajungând ca în anul 2010 să atingă maximul valoric din perioada de analiză, respectiv de 18,84%. Această situație este pusă pe seama majorării cu 4,46 pp a ratei de marjă a profitului global net de impozit, dar poate fi explicată și de accelerarea vitezei de rotație a activului economic prin cifra de afaceri în cadrul aceleiași perioade de referință. Atât la nivelul anului 2011 cât și la nivelul anului 2012 se remarcă o diminuare bruscă a ratei rentabilității economice, pusă pe seama scăderii importante a ratei de marjă, în timp ce rata de rotație a activului economic prin cifra de afaceri a înregistrat o scădere aproape nesemnificativă în perioada 2010-2011, urmând ca în anul 2012 să crească de la nivelul de 1,85 (în anul 2011) până la nivelul de 2,21. În anul 2013 rentabilitatea economică a crescut până la valoarea de 9,05%, iar acest lucru s-a datorat faptului că indicatorul calculat conform metode anglo-saxone, EBIT, s-a majorat cu 10,78% față de anul 2012. În acestă situație rata marjei a înregistrat o creștere cu 1,92 pp și a reușit să neutralizeze influența nefavorabilă exercitată de reducerea vitezei de rotație a activului economic prin cifra de afaceri, conducând, în final, la o majorare cu 2,9 pp a rentabilității economice în perioada 2012-2013. În urma celor analizate am observat că cea mai mare influență asupra valorii rentabilității economice o exercită rata de marjă a profitului global net de impozit.
5.1.3 Rentabilitatea dobânzilor reprezintă de cele mai multe ori rata de dobândă nominală care se stabilește prin contractele de credit încheiate cu băncile sau în prospectele de emisiune ale obligațiunilor întreprinderii. Cum în cele mai multe cazuri o întreprindere poate avea credite din mai multe surse cu maturități diferite (termen lung, mediu și scurt), se recomandă pentru analiză și evaluare o rată medie a dobânzilor de plată calculată ca raport între cheltuielile anuale generate de dobânzi și soldul inițial al datoriilor care le-au generat.
În continuare am analizat rentabilitatea generată de dobânzi și am constatat că trendul urmat de acest indicator este unul descendent, valoarea înregistrată la nivelul anului 2013 fiind cu 4,52 pp mai mică decât cea înregistrată în anul 2009. Cheltuielile cu dobânzile s-au redus considerabil în perioada analizată astfel că valoarea minimă atinsă la sfârșitul perioadei, egală în termeni absoluți cu 80.297 lei, este cu circa 51,41% mai mică decât cea înregistrată la începutul perioadei de analiză. În ceea ce privește datoriile contractate de întreprindere acestea sunt atât pe termen scurt cât și pe termen lung și înregistrează diverse fluctuații în perioada de analiză. Cheltuielile cu dobânzile sunt generate în cea mai mare parte de creditele contractate de întreprindere cu scadența sub 1 an pentru a-și finanța nevoile curente de exploatare, în timp ce datoriile pe termen lung dețin, practic, o pondere aproape nesemnificativă în totalul datoriilor. Trendul descendent al rentabilității dobânzilor reprezintă un aspect favorabil pentru întreprindere deoarece reflectă o dependență din ce în ce mai redusă de resursele împrumutate.
Între cele trei rate de rentabilitate calculate până în acest moment există o relație fundamentală. Rata rentabilității economice (ROA) caracterizează profitabilitatea activului economic, rata rentabilității financiare (ROE) pe cea a capitalurilor proprii, iar rentabilitatea dobânzilor (Rdob) pe cea a capitalurilor împrumutate de întreprindere:
Relația nr. 1: ROA = ROE* + Rdob*
Cum însă activul economic este alcătuit din capitaluri proprii și cele împrumutate, tot astfel rentabilitatea economică (în valori contabile, netă de impozit) este o rezultantă a rentabilității financiare și a remunerării datoriilor. În aceste condiții relația nr. 1 devine:
Relația nr.2 : ROE= ROA + ( ROA- Rdob)*
Relația nr. 2 evidențiază corelația care există între rentabilitatea financiară, rentabilitatea economică și rentabilitatea dobânzilor, în vederea obținerii unui efect de levier financiar și pune în balanță riscul suplimentar asumat de acționari (prin îndatorare), măsurat prin levier, cu remunerarea suplimentară primită, reflectată în mărimea efectului de levier. Succesul în gestiunea financiară este asigurat în momentul în care se îndeplinesc următoarele inegalități:
În conformitate cu datele înregistrate în graficul nr. 5.1 această suită de inegalități se respectă în toți anii de analiză, ceea ce înseamnă că la nivelul întreprinderii are loc o capitalizare. Așadar, în perioada 2009-2013 rentabilitatea economică a societății S.C DELTA S.R.L este superioară rentabilității dobânzilor, ceea ce denotă o utilizare eficientă a resurselor împrumutate de la creditori, dar și faptul că întreprinderea obține o rentabilitate a activelor finanțate din aceste surse suficient de mare pentru acoperirea costului datoriilor (rentabilitatea dobânzilor) și pentru remunerarea corespunzătoare a acționarilor (prin efectul de levier). În acest caz, efectul îndatorării asupra rentabilității financiare este pozitiv, iar creșterea gradului de îndatorare duce la majorarea rentabilității capitalurilor proprii, în condițiile în care, în toți anii de analiză, rentabilitatea economică este mai mare decât rata medie de dobândă la împrumuturile contractate de întreprindere atât pe termen lung cât și pe termen scurt. Levierul societății analizate (ROA- Rdob) este pozitiv, iar rentabilitatea financiară este cu atât mai mare cu cât îndatorarea firmei este mai semnificativă. În condițiile date, este justificată preferința societății pentru împrumuturi, întrucât aceasta dorește să beneficieze de efectul de levier financiar. Acționarii sunt remunerați peste nivelul mediu de rentabilitate al întreprinderii (rentabilitatea economică).
Efectul de levier financiar ne arată în ce condiții putem crește rentabilitatea financiară prin recurgerea la îndatorare, însă nu trebuie să pierdem din vedere faptul că îndatorarea excesivă determină o creștere proporțională a riscului financiar.
5.1.4 Rentabilitatea comercială (RC) sau rata marjei nete exprimă corelația dintre profitul total și cifra de afaceri, dând expresie politicii comerciale a întreprinderii.Există mai multe formule de calcul ale rentabilității comerciale însă cea aleasă de noi o considerăm cea mai oportună având în vedere faptul că exprimă capacitatea întrepriderii de a obține profit și de a face față concurenței. Aceasta se calculează conform următoarei formule:
La societatea analizată rentabilitatea comercială evoluează în același mod ca și rentabilitatea financiară întrucât în cadrul sistemului Du Pont rata marjei nete este componenta care exercită cea mai mare influență asupra rentabilității capitalurilor proprii. Așadar trendul rentabilității comerciale influențeză hotărâtor evoluția rentabilității financiare. Conform anexei nr. 3, tabelul nr. 3.5, în anul 2009 valoarea ratei de 0,86% se datorează existenței unui profit relativ mic (31.616 lei), comparativ cu cifra de afaceri netă înregistrată de societate care are o valoare de aproximativ 116 ori mai mare. Creșterea fără precedent în anul 2010 a rezultatului net este reflectată printr-o rentabilitate comercială de 6,55% (nivelul maxim atins): dinamica profitului este net superioară modificării relative a cifrei de afaceri. Scăderea bruscă în perioada 2010-2012 se datorează reducerilor importante care s-au înregistrat la nivelul profitului net, concomitent cu vânzări tot mai mari efectuate de firmă. Situația se schimbă în anul 2013- rentabilitatea comercială crește cu 2,23 pp față de anul 2012- când rezultatul net se majorează considerabil concomitent cu o dinamică negativă înregistrată de cifra de afaceri. Așadar valorile atinse de rata marjei nete pe parcursul timpului scot în evidență că S.C DELTA S.R.L are capacitatea de a obține profit important, după cum s-a văzut și în perioada de analiză și, în plus, aceasta a reușit să facă față concurenței de pe piața locală. Produsele oferite de societatea analizată sunt apreciate pe piață, situație evidențiată de nivelul ridicat al cifrei de afaceri în cei cinci ani, ceea ce denotă o gestiune financiară de calitate.
5.2. Ratele de lichiditate(de trezorerie)
5.2.1 Rata lichidității generale sau rata capacității de plată a ciclului de exploatare, este o exprimare în termeni relativi a fondului de rulment financiar. Prin intermediul acestui indicator putem aprecia dacă elementele patrimoniale curente se pot transforma într-un termen cât mai scurt în lichidități pentru a satisface obligațiile de plată imediate.
Observăm că la societatea S.C DELTA S.R.L acest indicator are o valoare subunitară doar în anul 2009, ceea ce înseamnă că activele transformabile în monedă pe termen scurt au avut o valoare inferioară (datorită nivelului scăzut al disponibilităților), comparativ cu datoriile care trebuie rambursate într-o perioadă mai mică de un an. Din acest motiv fondul de rulment financiar are o valoare negativă la nivelul anului 2009: o parte din fondurile provenite din creditele bancare pe termen scurt au fost folosite pentru finanțarea unor imobilizări. Pentru firmă valoarea subunitară a acestui indicator nu reprezintă un pericol având în vedere faptul că în anul 2010 față de 2009 valoarea stocurilor scade pentru a putea achita datoriile scadente pe termen scurt, fără ca nivelul producției să se diminueze și fără ca politica de creditare pe termen scurt a societății să fie afectată. În perioada următoare 2010- 2013 această rată ia valori supraunitare, ceea ce constituie o garanție pentru bănci privind capacitatea întreprinderii de a onora datorii exigibile pe termen scurt. Putem aprecia că în perioada 2010-2013 firma se află într-o situație favorabilă din punct de vedere al lichidității, având în vedere faptul că rata lichidității generale este supraunitară și are un sens crescător, deci firma este capabilă să plătească datoriile cu banii de care dispune și cu cei care urmează să îi încaseze de la clienți. La nivelul anului 2013 rata lichidității generale este similară cu cea înregistrată la nivelul anului 2012, când activele circulante pe ansamblu, cresc în același ritm cu datoriile ce trebuie rambursate într-o perioadă mai mică de un an. Întreprinderea trebuie să fie atentă la decalajul dintre creditele acordate clienților și cele consimțite de principalii săi furnizori.
5.2.2 Rata lichidității reduse mai este cunoscută și sub denumirea de "Testul acid" și indică abilitatea întreprinderii de a plăti datoriile fără să fie nevoie să apeleze la vânzarea stocurilor. De aceea se spune că testul acid furnizează dovada lichidității imediate a întreprinderii.
În primul an al analizei valoarea acestui indicator este sub nivelul de 0,5, ceea ce susține faptul că întreprinderea, dacă nu apelează la vânzarea stocurilor, are probleme în ceea ce privește plata datoriilor pe termen scurt (disponibilitățile din contul curent și creanțele sunt insuficiente, înregistrând cele mai mici valori). Nivelul acestui indicator este apreciat ca fiind normal, potrivit uzanțelor internaționale, dacă este cuprins între 0,8 și 1. La societatea S.C DELTA S.R.L, începând cu anul 2010 această rată tinde să se apropie de limita inferioară a intervalului, însă în continuare activele curente, mai puțin stocurile, sunt insuficiente pentru acoperirea datoriilor pe termen scurt. Cu toate acestea situația nu reprezintă un pericol pentru societate deoarece dispune de un cuantum semnificativ de creanțe neîncasate pe care le poate utiliza prioritar pentru stingerea datoriilor curente.
5.2.3 Rata lichidității la vedere (imediată) reprezintă capacitatea firmei de a achita datoriile curente, pe baza disponibilităților bănești (inclusiv a investițiilor pe termen scurt) .
În perioada 2009-2012, rata lichidității la vedere a societății urmează un trend ascendent, spre nivelul normal impus care trebuie să fie mai mare decât 0,3. Creșterea bruscă înregistrată de indicator în 2011 față de 2010 se explică prin majorarea semnificativă a disponibilităților din contul curent, firma reușind să încaseze o parte importantă a creanțelor. La nivelul anului 2013 valoarea semnificativ mai redusă a acestei rate ilustrează o situație care poate fi comparabilă cu menținerea echilibrului financiar. Aceasta datorită faptului că societatea înregistrează o valoare a disponibilităților cu 314.817 lei mai mică decât cea aferentă anului 2012, însă deține în schimb, un sold considerabil mai mare de stocuri și creanțe, care sunt ușor lichidabile comparativ cu exigibilitatea datoriilor generate de activitatea de exploatare, care înregistrează cea mai mare valoare din perioada analizată. Pe viitor firma ar trebui să-și încaseze mai repede creanțele, care ar ajuta-o la îmbunătățirea lichidității imediate (prin creșterea nivelului disponibilităților).
5.2.4 Ciclul de conversie al numerarului reprezintă intervalul de timp necesar unei companii pentru a vinde stocurile, a încasa creanțele și pentru a achita datoriile comerciale. Este unul dintre cele mai importante instrumente de măsurare a eficienței gestionării capitalului de lucru și reprezintă diferența dintre ciclul operațional și ciclul de plăți. Ciclul operațional se referă la durata de rotație a stocurilor, respectiv perioada de timp necesară pentru transformarea materiilor prime în produse finite în vederea vânzării acestora pe piață și la perioada de recuperare a efectelor comerciale de primit. Ciclul de plăți se referă la durata de plată a datoriilor față de furnizori, respectiv perioada de timp dintre achiziționarea materiilor prime și plata în numerar a acestora.
Figura nr. 5.1: Formarea ciclului de conversie al numerarului
Sursa:Prelucrare proprie
Tabelul nr. 5.3 : Evoluția ciclului de conversie al numerarului în perioada 2009-2013
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale ale S.C DELTA S.R.L.
Conform datelor din tabelul nr. 5.3, ciclul de conversie al numerarului înregistrează o valoare pozitivă, ceea ce reprezintă, de fapt, o finanțare a stocurilor și a creanțelor. În continuare am efectuat analiza fiecărei durate de rotație din componența acestui indicator, reușind astfel să explicăm contribuția elementelor din ciclul operațional și ciclul de plăți la formarea ciclului de conversie al numerarului.
Durata de rotație a stocurilor prin cifra de afaceri, conform datelor prezentate în tabelul nr. 5.3 urmează un trend descendent în perioada 2009-2012, altfel spus viteza de rotație a stocurilor (materii prime, materiale consumabile, produse în curs de execuție, produse finite și mărfuri) cunoaște fenomenul accelerării de la un an la altul. Acest fenomen a fost influențat de modificarea cifrei de afaceri și a soldului mediu al stocurilor.
În cazul societății noastre, constatăm că reducerea duratei de rotație a stocurilor este determinată în exclusivitate de evoluția pozitivă și crescătoare a cifrei de afaceri, care depășește până în anul 2012 ritmul de creștere al stocului mediu. În anul 2010 față de anul 2009, reducerea cu 7,49 zile a duratei unei rotații a stocurilor este explicată de creșterea cifrei de afaceri cu 23,25%, care depășește dinamica stocului mediu aferent anului 2010 (creștere cu 8,98% față de anul anterior), ceea ce înseamnă că majorarea stocului mediu cu 58.171,5 lei a avut o influență negativă asupra duratei de rotație a stocurilor determinând prelungirea acestora cu 4,71 zile. La nivelul anului 2011 constatăm o reducere nesemnificativă a duratei de rotație a stocurilor, comparativ cu anul 2010, având în vedere faptul că ritmul de creștere al cifrei de afaceri (4,09%) nu depășește cu mult ritmul de creștere al stocului mediu (3,28%). Majorarea importantă a cifrei de afaceri în anul 2012 față de anul 2011 (46,04%) are o influență pozitivă asupra duratei de rotație a stocurilor determinând reducerea acestora cu 17,88 zile și neutralizează efectul nefavorabil al creșterii stocurilor (8,55%) care influențează negativ durata de rotație a stocurilor determinând prelungirea acesteia cu 3,32 zile. La nivelul anului 2013 se poate observă o scăderea cu 7,64% a cifrei de afaceri concomitent cu o majorare cu 2,22% a stocului mediu. Astfel în acest an modificările apărute în dinamica cifrei de afaceri și în cea a stocurilor au avut o influență negativă asupra duratei de rotație, întrucât aceasta s-a majorat cu 4,5 zile.
Durata de rotație a creditelor-clienți, în conformitate cu datele din tabelul nr. 5.3, cunoaște o creștere până în anul 2011. Durata în zile a unei rotații s-a majorat, în anul 2010 față de anul 2009 cu 2,1 zile și este rezultatul, pe de o parte, al creșterii cu 100.082,5 lei a soldului mediu creanțe( care a influențat nefavorabil indicatorul determinând prelungirea perioadei de colectare a creanțelor cu 9,99 zile) iar pe de altă parte al cifrei de afaceri, care prin creșterea sa cu 23,25% a atras o reducere a duratei rotației cu 7,89 zile. La nivelul anului 2011, comparativ cu anul 2010, se menține același aspect nefavorabil dat fiind faptul că factorii care influențează durata de rotație a creditelor-clienți au aceeași tendință ca în perioada precedentă: dinamica de creștere a soldului mediu creanțe (12,78%) este de aproximativ 3 ori mai mare decât cea a cifrei de afaceri (4,09%), situație reflectată printr-o sporire a duratei de rotație a creanțelor cu 2,83 zile.
În anul 2012 , situația se îmbunătățește la S.C DELTA S.R.L ca urmare a diminuării perioadei de colectare a creanțelor cu 5,94 zile, pusă pe seama creșterii cifrei de afaceri cu 46,04% față de anul 2011 (care a condus la o diminuare a duratei rotației cu 11,59 zile) reușind astfel să neutralizeze efectul nefavorabil dat de creșterea cu 22,44 % a soldului mediu al creanțelor (care a determinat prelungirea duratei rotației cu 5,65 zile). În ceea ce privește anul 2013 asistăm la o durată de rotație a creditelor- clienți de aproximativ 70 zile. Această situație fără precedent este explicată atât de scăderea cifrei de afaceri, dar și de creșterea importantă a soldului mediu al creanțelor comerciale. Astfel în perioada 2012-2013 se înregistrează o creștere cu aproximativ 40 zile a duratei de colectare a creanțelor comerciale ceea ce a decalat încasările, trezoreria netă a întreprinderii scăzând cu 314.817lei.
Durata de rotație a creditului-furnizori arată în câte zile întreprinderea își achită obligațiile față de furnizori, iar în perioada analizată, conform datelor înregistrate în tabelul nr. 5.3, la societatea S.C DELTA S.R.L valorile duratei de rotație a creditului furnizori înregistrează atât creșteri cât și descreșteri, evoluție pusă pe seama modificării cifrei de afaceri și a obligațiilor față de furnizori. În perioada 2009-2010 durata rotației a scăzut cu 7,88 zile, rezultat al creșterii cifrei de afaceri cu 23,25%, (care a condus la diminuarea duratei rotației cu 12,15 zile), dar și al majorării cu 42.784,9 lei față de anul 2009 a obligațiilor față de furnizori, cu efect imediat asupra creșterii duratei rotației cu 4,27 zile. Această situație defavorizează întreprinderea deoarece trebuie să-și achite datoriile față de furnizori cu 7,88 zile mai repede decât în anul precedent. Faptul că durata de rotație a creditelor furnizori a crescut cu 9,96 zile în perioada 2010-2011 reprezintă o situație favorabilă pentru întreprindere și se datorează ritmului de creștere al obligațiilor față de furnizori (23,94%) care este net superior rimului de creștere al cifrei de afaceri. Creșterea cu 4,09% a cifrei de afaceri în 2011 față de 2010, a avut ca efect o scădere a duratei de rotație a creditului furnizori cu 2,55 zile, în timp ce modificarea în valoare absolută cu 154.427,7 lei a obligațiilor față de furnizori, a atras prelungirea cu 12,51 zile a duratei de rotație. În perioada 2011-2012 ritmul de creștere al cifrei de afaceri (46,04%) nu diferă semnificativ de ritmul de creștere al stocului mediu furnizori (44,46%) ceea ce determină o variație a duratei de rotație de 0,67 zile. La nivelul anului 2013 se înregistrează o situație favorabilă din punct de vedere al acestui indicator întrucât firma obține o durată de plată a datoriilor față de furnizori cu aproximativ 21 zile mai mare decât cea din anul anterior. Creșterea soldului mediu al furnizorilor cu 23,71% a determinat o prelungire a duratei rotației cu 14,59 zile, în timp ce scăderea cifrei de afaceri a condus la o creșterea a duratei de rotație a datoriilor față de furnizorii comerciali cu 6,29 zile.
O importanță primordială pentru management o reprezintă în primul rând corelația care există între durata de încasare a clienților și durata de plată a furnizorilor. În perioada 2009-2012 durata de încasare a creanțelor reprezintă aproximativ jumătate din durata de plată a obligațiilor față de furnizori, situație benefică pentru întreprindere, care se transpune într-un surplus de resurse financiare. Diferența favorabilă dintre încasări și plăți, explică majorarea trezoreriei nete de la un an la altul. În ceea ce privește anul 2013 deși ecartul dintre cele două nu mai este atât de evident, durata de rotație a creditelor-furnizori depăsește cu aproximativ 12 zile durata de rotație a creditelor-clienți, ceea ce se transpune într-un surplus de disponibilități la nivelul trezoreriei mai mic comparativ cu cel din anul anterior. De asemenea prezintă importanță deosebită corelația care există între durata de rotație a furnizorilor și durata stocurilor întreprinderii. În anii 2009 și 2010 durata de rotație a creditelor-furnizori este mai mică decât durata de rotație a stocurilor ceea ce înseamnă că firma nu dispune de finanțare suficientă pentru acoperirea ciclurilor de producție și respectiv de comercializare. Începând cu anul 2011 și până în prezent durata de rotație a creditului-furnizori este net superioară duratei de rotație a stocurilor, ceea ce înseamnă că stocurile sunt finanțate fără probleme pe seama resurselor procurate de la principalii furnizori ai societății.
Așadar, ciclul de conversie al lichidităților a crescut în 2010 față de 2009, în timp ce în perioada 2010-2012 urmează un trend descendent. Deși în anul 2010 durata de rotație a stocurilor s-a diminuat cu 7,49 zile față de anul 2009, firma s-a confruntat cu o situație neobișnuită: decalajele de încasări nefavorabile (credite-clienți) au crescut cu 2,1 zile, iar decalajele de plăți favorabile (credite-furnizori) s-au redus cu 7,88 zile, motiv pentru care nevoia de fond de rulment înregistrează o valoare pozitivă, de 2.074 lei. Așadar creșterea nevoii de fond de rulment este consecința încetinirii încasărilor și a urgentării plăților, la nivelul anului 2010 față de anul 2009. Începând cu anul 2011, ciclul de conversie al lichidității se află într-o scădere până în anul 2012. Valoarea minimă este atinsă în anul 2012 și este de 11,39 zile, ceea ce înseamnă că în acest an pericolul lipsei de fonduri pentru desfășurarea normală a activității este cel mai redus. Creșterea cu aproximativ 40 zile a duratei de rotație a creditelor-clienți, a avut o influență semnificativă asupra creșterii cu circa 23 zile a ciclului de conversie al numerarului.
5.2.5 Rata solvabilității pe termen lung indică gradul în care întreprinderea face față datoriilor sale totale și se exprimă prin intermediul raportului:
Pe parcursul perioadei analizate acest indicator are o valoare supraunitară, activul total al societății S.C DELTA S.R.L fiind net superior datoriilor totale, ceea ce are corespondent în valoarea pozitivă a situației nete. Acest indicator vizează capacitatea întreprinderii de a-și onora datoriile totale nu în ipoteza continuității activității, ci în ipoteza lichidării. La nivelul anului 2009 valoarea activelor reprezintă circa 1,2 din valoarea datoriilor totale. Nivelul ratei solvabilității mai scăzut în anul 2009, se datorează contractării unor datorii mari în special pentru susținerea activității de exploatare. În perioada următoare, 2010-2013, valoarea de piață a activelor nu coboară sub nivelul de 1,4 din datoriile totale contractate de întreprindere, ceea ce ne permite să afirmăm că valoarea de lichidare ( obținută în cazul în care firma și-ar înceta activitatea) va fi suficientă pentru a face față cheltuielilor de lichidare și pentru a-și onora datoriile.
5.3. Ratele de îndatorare
Tabelul nr. 5.4 : Evoluția principalelor rate ale îndatorării.
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale ale S.C DELTA S.R.L
5.3.1 Rata levierului sau coeficietul total de îndatorare reprezintă o rată a îndatorării menită să indice gradul în care capitalurile proprii pot asigura finanțarea activității întreprinderii. Acest indicator poate fi interpretat ca o rata a autonomiei financiare a întreprinderii, care indică gradul în care angajamentele sale, pe termen scurt și pe termen lung, sunt garantate de capitalurile proprii ale întreprinderii.
În conformitate cu tabelul nr. 5.4 observăm că această societate are un coeficient total de îndatorare supraunitar ceea ce înseamnă că întreprinderea depinde foarte mult de creanțierii săi. În anul 2009 întâlnim cea mai mare valoare a acestui indicator și reprezintă o consecință a faptului că întreprinderea deține cele mai mici capitaluri proprii din perioada de analiză (390.692 lei) în condițiile în care nivelul datoriilor contractate atât pe termen lung cât și pe termen scurt au o valoare importantă de 1.963.789 lei. Scăderea bruscă de valoare a ratei în anul 2010, cu 2,8 pp, se datorează rambursării unei bune părți a datoriilor a căror valoare totală este cu 214.143 lei mai redusă decât cea înregistrată în anul anterior, în timp ce capitalurile proprii au cunoscut o creștere semnificativă cu aproximativ 101,36% față de anul 2009. În continuare, până la sfârșitul perioadei de analiză, valoarea ratei levierului se menține foarte apropiată de cea de la nivelul anului 2010, cu o marjă de variație aproape nesemnificativă, în plus sau în minus, ceea ce înseamnă că modificarea absolută a datoriilor totale contractate de întreprindere și a capitalurilor proprii este asemănătoare ca și nivel valoric. Așadar datele înregistrate de acest indicator arată că societatea este dependentă de creanțierii săi, iar băncile vor acorda în continuare credite în condiții de incertitudine în ceea ce privește garanțiile primite.
5.3.2 Rata datoriilor financiare este menită să exprime gradul de îndatorare al întreprinderii pe termen lung și se calculează după următoarea formulă:
În tabelul nr. 5.4 este prezentată rata datoriilor financiare și putem constata cu ușurință că se situează sub nivelul de 0.5 ceea ce reprezintă un lucru favorabil pentru întreprindere deoarece aceasta poate beneficia în continuare, fară nicio problemă, de credite cu scadența pe termen mediu sau pe termen lung. În anul 2013 față de anul 2009 rata are o valoare cu 0,39 mai scăzută și se datorează unei reduceri importante a datoriilor financiare, acestea fiind la nivelul anului 2013 cu circa 73% mai mici decât cele de la începutul perioadei de analiză. Diminuarea datoriilor se realizează concomitent cu o creștere a capitalului împrumutat cu circa 60%.
Complementară cu rata datoriilor financiare este rata independenței financiare a societății care are menirea de a stabili care este ponderea deținută de capitalurile proprii în ansamblul resurselor permanente. Formula care stă la baza calculului acestei rate este următoarea:
În conformitate cu valorile prezentate în tabelul nr. 5.4 putem remarca valori superioare nivelului de 0,5 înregistrate de rata independenței financiare. Faptul că în fiecare an capitalurile proprii reprezintă mai mult de jumătate din capitalurile permanente reprezintă un lucru favorabil pentru întreprinderea analizată din aceleași considerente impuse de bănci în relațiile cu aceasta, ca și în cazul ratei datoriilor financiare. Valoarea înregistrată de rată la nivelul anului 2009 este cu 0,39 pp mai mică decât cea înregistrată la nivelul anului 2013 și se datorează dinamicii de creștere a capitalului propriu care a fost de 179,03% și a depășit cu mult dinamica de creștere a capitalului permanent (acesta a crescut cu aproximativ 60% în perioada 2009-2013).
5.3.3 Rata capacității de împrumut reprezintă un indicator care realizează o comparație între resursele proprii ale întreprinderii și împrumuturile contractate de aceasta pe termen lung.
Urmărind, în tabelul nr. 5.4, dinamica ratei capacității de împrumut putem constata că aceasta este în conformitate cu normele bancare impuse, întrucât pe întreaga perioadă de analiză are o valoare supraunitară. Resursele proprii ale întreprinderii sunt net superioare datoriilor la termen contractate ceea ce denotă o capacitate teoretică de împrumut a întreprinderii nesaturată (societatea dispune de resurse suficiente pentru a rambursa eventualele credite contractate). Modificarea absolută a acestei rate în anul 2013 față de anul 2009 este de 10,45 pp și se datorează faptului că întreprinderea a contractat din ce în ce mai puține credite pe termen lung, concomitent cu majorarea capitalurilor proprii prin încorporarea, în rezerve a rezultatului net aferent fiecărui exercițiu financiar. Astfel nivelul înregistrat în anul 2013 al capitalurilor proprii este de 179% mai mare decât cel de la începutul perioadei de analiză.
5.3.4 Rata capacității de rambursare sau rata acoperirii creditelor exprimă în mod teoretic, în număr de ani, capacitatea unei societăți de a rambursa în totalitate împrumuturile contractate pe termen mediu și lung. Cu cât valoarea este mai mică, cu atât mai mare (bună) va fi capacitatea de rambursare a întreprinderii. Această rata se calculează astfel:
Din tabelul nr. 5.4 putem remarca valori net inferioare nivelului de 3 care este impus de normele bancare pentru acest indicator, ceea ce înseamnă că societatea în cauză are nevoie de mai puțin de 3 ani pentru rambursarea la termen, teoretică, a împrumuturilor contractate de aceasta pe termen mediu și lung prin intermediul autofinanțării. Societatea evoluează bine din acest punct de vedere, având în vedere faptul că pe toată perioada de analiză aceasta respectă normele impuse de reglementările băncilor. Așadar acest indicator permite să judece puterea întreprinderii de a-și rambursa datoriile pe termen lung și mediu prin sumele generate de autofinanțare. Cu cât rata este mai mică cu atât capacitatea de rambursare este mai mare, deoarece în realitate autofinanțarea asigură în primul rând finanțarea investițiilor, apoi remunerarea acționarilor și, prin urmare, aceasta nu poate fi folosită numai pentru plata datoriilor contractate pe termen lung și pe termen mediu.
În cazul societății analizate cel mai bine din punct de vedere al capacității de rambursare se situează în anul 2013, când rata are o valoare de 0,23 ceea ce înseamnă că la nivelul acestui an întreprinderea își poate rambursa cel mai repede creditele contractate pe termen mediu și lung din capacitatea de autofinanțare deținută. Era de așteptat ca cea mai mică valoare a ratei capacității de rambursare să se înregistreze în 2013 deoarece S.C DELTA S.R.L deține un nivel ridicat al autofinanțării, mai mare cu circa 23% decât în anul anterior, în timp ce datoriile financiare ale întreprinderii au înregistrat o scădere record cu aproximativ 68%. Cea mai redusă capacitate de rambursare a întreprinderii se înregistrează în anul 2011 și este pusă pe seama nivelului ridicat al datoriilor financiare, valoarea din 2011 este cu 36,5% mai mare decât cea din anul precedent, în timp ce autofinanțarea înregistrează o scădere cu 34,2%. Valorile, per ansamblu, ale acestui indicator ne permit să concluzionăm că întreprinderea analizată are resuse suficiente pentru a acoperi creditele contractate și îndeplinește fără probleme, condițiile impuse de normele bancare în vigoare.
5.3.5 Rata de prelevare a cheltuielilor financiare menită să pună în evidență capacitatea de plată a costului îndatorării realizând o delimitare clară între întreprinderile cu gestiune sănătoasă și cele care se află în pragul falimentului. Această rată se calculează astfel:
Valorile înregistrate de rata de prelevare a cheltuielilor financiare, conform tabelului nr. 5.4, sunt sub nivelul standard de 0,6 ceea ce denotă o gestiune financiară sănătoasă de care se bucură societatea S.C DELTA S.R.L. Cel mai dificil an pentru întreprindere l-a reprezentat anul 2009, când aceasta a înregistrat un nivel al ratei de prelevare a cheltuielilor financiare de 0,4 și poate fi explicat de existența unor cheltuieli financiare în valoare absolută de 218.831 lei, care reprezintă cel mai înalt nivel din perioada de raportare. În plus excedentul brut realizat din activitatea de exploatare a întreprinderii înregistrează o valoare importantă (542.498 lei). La polul opus, anul care este favorabil pentru întreprindere din punct de vedere al ratei de prelevare a cheltuielilor financiare este anul 2013, când nivelul atins de rata este de 0,18 și poate fi explicat de existența unor cheltuieli financiare per ansamblu cu 119.785 lei mai mici decât cele înregistrate în anul 2009, în condițiile în care excedentul brut din exploatare s-a menținut în anul 2013 aproximativ la nivelul înregistrat în 2009. Așadar faptul că întreprinderea are un nivel al ratei de prelevare a cheltuielilor sub pragul critic de 0,6 reprezintă o certititudine pentru acționari și pentru toți cei interesați direct de această societate că gestiunea ei este una sănătoasă, iar pericolul de a intra în stare de faliment este practic inexistent.
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Așadar prin prezenta lucrare am realizat analiza financiară a societății S.C DELTA S.R.L, urmărind să evidențiez echilibrul financiar și rezultatele înregistrate în perioada 2009- 2013, iar în acest scop am efectuat o analiză amplă a principalilor indicatori calculați atât pe baza bilanțului cât și a contului de profit și pierdere. Capacitatea societății de a obține profit important pe parcursul celor cinci ani prin utilizarea factorilor de producție, a capitalurilor indiferent de sursa de proveniență precum și a factorului uman rezultă din situațiile financiare întocmite la sfârșitul fiecărui exercițiu contabil, dar și din ratele de rentabilitate. Societatea analizată a reușit să se mențină în topul firmelor din județul Vâlcea în ciuda existenței unei concurențe suficient de mare în domeniul prelucrării masei lemnoase.
În urma analizei patrimoniale a echilibrului financiar putem afirma că S.C DELTA S.R.L are o gestiune economică sănătoasă, deoarece s-a realizat obiectivul major al gestiunii financiare- creșterea valorii de piață a întreprinderii- prin înregistrarea unei majorări, de la un an la altul, a capitalurilor proprii. Pentru realizarea echilibrului financiar, trebuie respectată legea echilibrului financiar minim, potrivit căreia la alocări permanente corespund surse permanente . Din studiul realizat a rezultat că doar în anul 2009 societatea s-a abătut de la acest principiu, când efectele nefavorabile cauzate de criza economică au fost resimțite, întrucât a întâmpinat anumite dificultăți care se reflectă în valoare negativă a fondului de rulment financiar. Această situație este nedorită deoarece societatea finanțează o parte din imobilizări din datorii curente. În anul 2013 încetinirea importantă a încasărilor față de anul 2012 s-a reflectat printr-o nevoie de fond de rulment pozitivă cu un nivel valoric semnificativ. Cu toate acestea valoarea pozitivă a trezoreriei nete înregistrată în cei cinci ani consecutivi reflectă o bună realizare a echilibrului financiar, succesul de care se bucură societatea în domeniul în care activează și capaciatatea acesteia de a ocupa o poziție din ce în ce mai bună pe piață.
Din analiza rezultatelor întreprinderii putem concluziona următoarele: adaosul comercial în anul 2009 are o valoare negativă datorită contextului economic, urmând ca în perioada 2010-2013 întreprinderea să obțină un rezultat favorabil din vânzarea/ cumpărarea de mărfuri. În ceea ce privește producția exercițiului, firma se bucură de valori în creștere în perioada de referință. Aceste rezultate s-au realizat pe baza onorării cererii ridicate de produse, provenită în special din partea pieței externe, dar și din partea pieței interne, respectiv a producătorilor de mobilier din lemn masiv și societăților de construcții. Nivelul mare al producției se datorează în cea mai mare parte imobilizărilor corporale aflate în patrimoniu. În ceea ce privește valoarea adăugată, aceasta a înregistrat modificări atât în sens pozitiv cât și în sens negativ, însă neînsemnate ca și nivel, ceea ce înseamnă că surplusul de valoare pe care firma a reușit să și-l creeze a fost unul satisfăcător. Aproximativ jumătate din aceasta este repartizată forței de muncă (managementul firmei investește tot mai mult în calificarea și motivarea în condiții superioare a angajațiilor implicați în producția firmei). Procentul este justificat de calitatea muncii prestate de aceștia care a antrenat o majorare a cererii pentru produsele realizate de societate. Nivelul ridicat al valorii adăugate permite remunerarea participanților direcți și indirecți la activitatea economică a firmei, în timp ce valorile pozitive ale excedentului brut din exploatare sugerează potențialul financiar ridicat al societății pentru finanțarea investițiilor, remunerarea acționarilor și autofinanțarea. Costurile de exploatare cunosc o majorare importantă începând cu anul 2012, deoarece întreprinderea renunță la exploatările forestiere care îi asigurau o bună parte din materia primă. Rezultatul aferent exploatării înregistrează valori importante și reprezintă principala garanție în fața creditorilor că societatea cumulează suficiente resurse din activitatea sa curentă pentru acoperirea eventualelor cheltuieli financiare, generate în special de contractarea unor împrumuturi pe termen scurt. Deși în toți cei cinci ani activitatea financiară a întreprinderii se încheie cu pierderi importante, rezultatul net al societății este pozitiv deoarece exploatarea aduce profit important societății. S.C DELTA S.R.L are o capacitate de autofinanțare pozitivă, cu alte cuvinte obține surse importante din operațiunile curente pe care le desfășoară, fiind capabilă să își finanțeze cea mai mare parte din investiții. Împrumuturile pe termen mediu și lung sunt din ce în ce mai reduse și reprezintă o consecință a faptului că societatea obține profit important pe care îl reinvestește în totalitate și astfel capacitatea sa de autofinanțare este superioară.
Analiza financiară pe baza ratelor a presupus calculul ratelor de rentabiliate, de lichiditate și a celor de îndatorare, iar concluziile desprinse sunt următoarele: rentabilitatea economică și financiară, înregistrează valori satisfăcătoare, cel mai mare nivel fiind atins în anul 2010. Rentabilitatea dobânzilor urmează un trend descendent și evidențiază o dependență din ce în ce mai redusă a întreprinderii de resursele împrumutate. În perioada de analiză rentabilitatea economică este superioară rentabilității dobânzilor ceea ce înseamnă o utilizare eficientă a împrumuturilor contractate, iar rentabilitatea activelor finanțate din aceste surse este suficient de mare pentru acoperireaa costului datoriilor, dar și pentru remunerarea acționarilor. Așadar îndatorarea exercită o influență pozitivă asupra rentabilității financiare, iar acționarii sunt remunerați peste nivelul mediu de rentabilitate al firmei. Valorile atinse de rentabilitatea comercială indică o capacitate mare a întreprinderii de a obține profit, iar produsele societății sunt aprecitate pe piată deoarece nivelul cifrei de afaceri este unul ridicat. Prin urmare S.C DELTA S.R.L se bucură de o gestiune financiară de calitate. Din punct de vedere al lichidității, în anul 2009, se remarcă un nivel scăzut al disponibilităților comparativ cu datoriile exigibile pe termen scurt, însă în următorii patru ani societatea deține numerar în contul curent și un nivel al creanțelor pe care îl poate utiliza prioritar pentru acoperirea datoriilor contractate pe termen scurt. Pe viitor se recomandă încasarea mai rapidă a creanțelor deoarece aceasta ar reprezenta un element cheie care ar contribui vizibil la îmbunătățirea lichidității imediate. Mărimea ratei solvabilității pe termen lung ne permite să concluzionăm că valoarea de lichidare a firmei (obținută în cazul în care firma și-ar înceta activitatea) va fi suficientă pentru acoperirea cheltuielile de lichidare și pentru a onora datoriile scadente. În ceea ce privește datoriile față de creditori, S.C DELTA S.R.L a reușit să ramburseze la timp dobânzile și ratele aferente creditelor contractate în special pe termen scurt. Durata de rotație a creditelor furnizori prezintă o tendință de creștere în cei cinci ani supuși analizei ceea ce reprezintă un aspect favorabil pentru întreprindere, aceasta reușind să obțină durate de plată a datoriilor față de furnizori tot mai mari. Situația benefică se reflectă asupra vitezei de rotație a stocurilor deținute de societate care cunosc fenomenul accelerării de la un an la altul.
Din punct de vedere al îndatorării societatea are resuse suficiente pentru a acoperi creditele contractate pe termen mediu și lung îndeplinind, fără probleme, condițiile impuse de normele bancare în vigoare. Mai mult decât atât ratele de îndatorare calculate reprezintă o certititudine pentru acționari și pentru toți cei interesați direct de această societate că gestiunea ei este una sănătoasă, iar pericolul de a intra în stare de faliment este practic inexistent.
Prin urmare analiza patrimonială a echilibrului financiar, analiza rezultatelor întreprinderii precum și analiza financiară pe baza ratelor ne permit să concluzionăm că S.C DELTA S.R.L s-a confruntat cu mici probleme în anul 2009 datorită crizei financiare, însă a reușit să le depășească, iar activitatea desfășurată atât pe termen lung cât și e termen scurt este una performantă. Din analiza tuturor indicatorilor observăm că societatea desfășoară o activitate rentabilă obținând în fiecare an profit.
Voi începe seria de propuneri prin prezentarea unor măsuri de îmbunătățire a managementului vânzărilor, dat fiind faptul că politica actuală de marketing a întreprinderii este orientată spre beneficiar: societatea consideră că cea mai bună reclamă este calitatea serviciilor prestate, astfel beneficiarii mulțumiți de calitatea oferită și de prețul folosit, vor recomanda ulterior serviciile furnizate de societate. Consider că este absolut necesar ca managemetul vânzărilor să țină cont de faptul că în industria de prelucrarea a lemnului există o concurență acerbă care derivă din costurile relativ scăzute ale intrării în sector, din rivalitatea puternică exercitată prin preț, dar cel mai important de faptul că pe piața externă cumpărătorii au o putere mare de negociere, motiv pentru care societatea ar trebui să investească în promovarea la nivel național și internațional. Ținând cont de faptul că cea mai mare parte a cherestelei produsă de societate este destinată exportului, trebuie să monitorizeze atent produsele oferite și gradul de satisfacere a clienților. Astfel, în vederea raționalizării managementului vânzărilor, o soluție care o consider absolut necesară este dezvoltarea vânzărilor prin internet. În acest sens întreprinderea ar trebui să angajeze o persoană care să administreze o pagină web, fiind astfel la dispoziția clienților 24 de ore din 24. În plus recomand înființarea la nivelul companiei a unui departament de vânzări în cadrul căruia să fie încurajată munca în echipă, personalul atras și păstrat în cadrul acestuia să fie cel mai bun, cu o instruire permanentă, iar remunerarea să se realizeze proporțional cu munca prestată. În plus societatea ar trebui să demareze promovarea pe piața de retail mediatizată prin televiziunile, radiourile și presă precum și realizarea unor oferte, pliante, cataloage de prezentare locală, în vederea obținerii rezultatelor scontate, privind vânzarea unor produse de mic mobilier cu asigurarea montajului.
Societatea se finanțează constant din împrumuturi pe termen scurt, motiv pentru care o propunere pe care o consider pertinentă este reducerea costului finanțării creditelor curente prin găsirea unor surse alternative de finanțare pe termen scurt. Împrumuturile pentru finanțarea activității curente au o valoare semnificativă și antrenează cheltuieli importante cu dobânzile. În acest sens m-am gândit că o soluție imediată ar fi vânzarea echipamentelor utilizate în exploatările forestiere, care au o valoare financiară considerabilă, pe care societatea nu le mai folosește deoarece nu mai desfășoară acest tip de activitate. Pe viitor aș recomanda încasarea mai rapidă a creanțelor deoarece aceasta ar reprezenta un element cheie care ar contribui vizibil la îmbunătățirea lichidității și la diminuarea gradului de îndatorare al societății.
Societatea ar trebui să valorifice în condiții superioare cantitatea importantă de deșeuri lemnoase (rumeguș de gater) de care dispune, motiv pentru care consider că ar fi bine ca acesta să achiziționeze una sau mai multe mașini de brichetat. În urma analizei efectuate am constatat că S.C DELTA S.R.L are potențial financiar pentru cumpărarea acestor mașini care, în primul rând reduc considerabil poluarea mediului, iar în al doilea rând, oferă posibilitatea obținerii unor beneficii materiale într-un interval de timp destul de redus. Datorită valorii mari a materialelor recuperate prin brichetare, firmele care achiziționează un astfel de echipament își amortizează investiția, de regulă, într-o perioadă de până la un an. În plus utilajul este extrem de ușor de manevrat astfel încât o singură persoană poate supraveghea, fără nicio problemă, o linie întreagă de producție.
Pentru a face față cererii mari de produse provenită în special din partea unor firme din străinătate consider că societatea ar trebui să realizeze un centru logistic chiar în localiatea Râminicu Vâlcea. Acest centru logistic va reprezenta punctul care va realiza alimentarea magazinelor cliente din țară la timp, cu o cantitate exactă de marfă, favorizând astfel desfășurarea în bune condiții a exportului. În acest sens, m-am gândit că ar fi bine ca societatea să realizeze această investiție în colaborare cu Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea, adică prin luarea în concesionare a unui teren pentru construirea acestui spațiu. Astfel, întreprinderea va crea locuri de muncă pe piața vâlceană care în prezent este în declin datorită restructurărilor de personal făcute de combinatul chimic Oltchim. Pentru locurile de muncă create, primăria va oferi anumite facilități: îi va face publicitate firmei și reduceri substanțiale în ceea ce privește taxele de construcție și de autorizare. În acest sens cheltuielile societății se vor reduce.
De asemenea consider că ar fi necesar ca pe viitor firma să își extindă numărul de magazine cu amănuntul pentru producția de mobilă și scaune în vederea creșterii veniturilor din vânzări. În acest sens firma ar trebui să își diversifice gama sortimentală atât la producția de mobilă, parchet, scaune cât și la semifabricate și prefabricate din lemn. Societatea poate transpune în realitate această propunere deoarece din analiza realizată reiese că are potențial financiar pentru efectuarea unei astfel de investiții. În cazul în care autofinanțarea nu ar fi suficientă, datorită relațiilor importante pe care le are cu băncile, aceasta poate obține credite în condiții avantajoase, întrucât rezultatele obținute din activitatea de exploatare reprezintă o garanție în ceea ce privește capacitatea acesteia de a rambursa împrumuturile.
Analiza SWOT a societății S.C DELTA S.R.L
Pentru a sintetiza rezultatele obținute în urma efectuării analizei financiare a societății S.C DELTA S.R.L, am considerat eficientă realizarea unei analize SWOT având drept scop identificarea punctelor tari și a punctelor slabe ale gestiunii financiare, dar și poziția sa pe piața locală. De asemenea am prezentat și aspectele care ar putea reprezenta amenințări pentru S.C DELTA S.R.L precum și oportunitățile pe care ar trebui să le valorifice în vederea îmbunătățirii activității pe care o desfășoară.
BIBLIOGRAFIE
ALAIN Marion, "Analyse financière concepts et Méthodes", 3ᵉ édition , Ed. Dunod, Paris, 2004.
AVRAM Veronel, "Financial Annual Statements – Source of Information for Determining the Company’s Financial Position and Performance", Economic Sciences Series, Volume XII, Issue 2/2012.
BISTRICEANU Gheorghe, ADOCHITEI Mihai, NEGREA Emil, "Finanțele agenților economici", Ed. Economică, București, 2001.
BOHUSLAVA Knapová, "EBIT Criterion: Financial Analysis", International journal of mathematical models and methods in applied sciences, 2011.
BREZEANU Petre "Analiză financiară", Ed. METEOR PRESS, București, 2007.
BREZEANU Petre "Finanțe corporative", Vol. I , Editura C. H. Beck, București 2008.
CĂRUNTU Constantin,"Rentabilitatea și echilibrul financiar", Universitatea Constantin Brâncuși din Târgu- Jiu, Seria Economie, nr. 3/2011.
COHEN Élie, "Gestion financière de l'entreprise et développement financier", EDICEF, Paris, 1999.
DRACA Mirko, "Minimum wages and firm profitability", NBER Working Paper No. 13996, Cambridge, 2011.
DRAGOTĂ Victor, OBREJA Laura, CIOBANU Anamaria, DRAGOTĂ Mihaela, "Management financiar: analiză financiară și gestiune financiară operatională", Volumul I, Editura Economică, București, 2003.
DRAGOTĂ Victor, ȚÂȚU Lucian, DRAGOTĂ Mihaela, OBREJA Laura, CIOBANU Anamaria, RACȘA Anda, "Abordări practice în finanțele firmei", Editura Irecson, București, 2005.
DUICU Stefan, "Economic and Financial Analysis – Integrated Part of the Economic and Social Dimension through the Specter of the Positive Theory of Accounting", Bucharest, 2013.
DUMITRESCU Dalina, "Decizia de distribuire a profitului, valoarea companiei și creșterea financiară sustenabilă", International Conference of the Institute for Business Administration in Bucharest, 2013.
HOANȚĂ Nicolae, "Finanțele firmei", Editura Economică, București, 2003.
ILIE Vasile,"Gestiunea financiară a întreprinderii", Editura Meteor Press, București, 2010.
IȘFĂNESCU Aurel, ROBU Vasile, HRISTEA Ana-Maria, VASILESCU Camelia: "Analiză economico-financiară", Editura ASE, București, 2002.
MICULEAC Melania-Elena ,"Armonizarea relației rentabilitate– risc", C.E.E.O.L (Central and Eastern European Online Library).
NICULESCU Maria, "Diagnostic financiar", Volumul 2, Ed. Economică, București, 2003.
PĂVĂLOAIA Willi, PARASCHIVESCU Marius, LEPĂDATU Gheorghe, PĂTRAȘCU Lucian, "Analiza economico-financiară: concepte și studii de caz", Ed Economică, București, 2010.
PODAȘCĂ Raluca, "Economic and Financial Analysis of an Intelligent Organization", Academy of Economic Studies, Volume XII, Issue 2/2012.
RĂSCOLEAN Ilie, "Patrimonial analysis of financial stability", Economics, 2011.
ROBU Vasile, GEORGESCU Nicolae, VÂLCEANU Gheorghe, "Analiza economico-financiară", Editura Economică, Ediția a II a, R.A, București, 2005.
ROBU Vasile, "Problematica analizei performanțelor– o abordare critică în contextul teoriilor informației și guvernanței corporative", București, 2011.
SOLOMON Daniela-Cristina, "Aspects of financial equilibrium analysis and its implications in management decisions", Studies and Scientific Researches, Economics Edition, No 18, 2013.
STANCU Ion,"Finanțe", Ediția a patra, Editura Economică, București, 2007.
STANCU Ion,"Finanțe corporative cu Excel", Editura Economică, București, 2012.
THIBAUT Jean-Pierre, "Le diagnostic d'entreprise- Guide Pratique", Ed. D'organisation, Paris, 1989.
VASILESCU Laura, "Evaluarea performanței firmei pe baza indicatorilor financiari", Analele Universității "Constantin Brâncuși" din Târgu Jiu, Seria Economie, Nr. 3/2011.
VÉLEZ Ignacio, "Financial Ratio Analysis", Universidad Tecnológica de Bolívar, Cartagena, 2012.
VINTILĂ Georgeta, "Gestiunea financiară a întreprinderii", Editura Didactică și pedagogică, R.A, Ediția a V a, București, 2006.
VINTILĂ Georgeta, "Factorial Analysis of Profitability", Revista Română de Statistică – Supliment Trim II/2012.
OMFP nr.3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene.
http://www.insse.ro/
ANEXE
Anexa nr. 1
ANALIZA PATRIMONIALĂ A ECHILIBRULUI FINANCIAR
Tabelul nr.1.1: Situația activelor, datoriilor și capitalurilor proprii
Sursa: Rapoartele S.C DELTA S.R.L
Tabelul nr. 1.2: Evoluția situației nete a societății S.C DELTA S.R.L
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale ale S.C DELTA S.R.L
Tabelul nr.1.3 : Evoluția capitalului permanent, a activelor imobilizate și a fondului de rulment financiar
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale S.C DELTA S.R.L
Tabelul nr. 1.4 : Evoluția fondului de rulment propriu și a fondului de rulment împrumutat
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale ale S.C DELTA S.R.L .
Tabelul nr. 1.5: Evoluția nevoii de fond de rulment și a cifrei de afaceri
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale ale S.C DELTA S.R.L
Tabelul nr. 1.6 : Evoluția trezoreriei nete
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale S.C DELTA S.R.L
Tabelul nr. 1.7 : Evoluția cash-flow-ului
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale ale S.C DELTA S.R.L
Tabelul nr. 1.8:
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale ale S.C DELTA S.R.L
Tabelul nr. 1.9: Numărul mediu de salariați
Sursa: Raportările financiare ale societății S.C DELTA S.R.L
Tabelul nr. 1.10 : Indicatorii echilibrului financiar
Sursa: Prelucrare proprie
Tabelul nr. 1.11: Salariul minim pe economie
Sursa: Institutul Național de Statistică
Anexa nr. 2
ANALIZA REZULTATELOR ÎNTREPRINDERII
Figura nr.2.1: Tabloul soldurilor intermediare de gestiune
Sursa: Prelucrare proprie
Tabelul nr. 2.1: Evoluția marjei comerciale
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale ale S.C DELTA S.R.L
Tabelul nr. 2.2: Evoluția producției exercițiului
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale ale S.C DELTA S.R.L
Tabelul nr. 2.3: Evoluția valorii adăugate
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale ale S.C DELTA S.R.L
Tabelul nr. 2.4: Repartizarea valorii adăugate
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale ale S.C DELTA S.R.L
Tabelul nr. 2.5 : Evoluția excedentului brut din exploatare
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale ale S.C DELTA S.R.L
Tabelul nr. 2.6 : Evoluția capacității de autofinanțare
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale ale S.C DELTA S.R.L
Tabelul nr. 2.7: Evoluția indicatorilor privind rezultatele întreprinderii în valori reale
Sursa: Raportările financiare ale societății S.C DELTA S.R.L
Tabelul nr. 2.8 : Conturile de profit și pierdere (valori nominale)
Sursa: Prelucrare proprie pe baza rapoartelor anuale furnizate de S.C DELTA S.R.L
Tabelul nr. 2.9 : Conturile de profit și pierdere (mărimi reale)
Sursa: Prelucrare proprie pe baza rapoartelor furnizate de S.C DELTA S.R.L
Anexa nr.3 :
ANALIZA FINANCIARĂ PE BAZA RATELOR
Tabelul nr. 3.1 : Evoluția rentabilității dobânzilor
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale ale S.C DELTA S.R.L
Tabelul nr. 3.2 : Determinarea rentabilității economice
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale ale S.C DELTA S.R.L
Tabelul nr. 3.3 : Determinarea rentabilității financiare.
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale ale S.C DELTA S.R.L
Tabelul nr. 3.4: Evoluția rentabilității comerciale
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale ale S.C DELTA S.R.L
Tabelul nr. 3.5: Evoluția profitului net și a cifrei de afaceri în perioada 2009-2013
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale ale S.C DELTA S.R.L
Tabelul nr. 3.6
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale ale S.C DELTA S.R.L
Tabelul nr. 3.7
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale ale S.C DELTA S.R.L
Tabelul nr. 3.8: Evoluția rentabilității dobânzilor
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale ale S.C DELTA S.R.L
Tabelul nr. 3.9
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale ale S.C DELTA S.R.L
Tabelul nr. 3.10
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale S.C DELTA S.R.L
Tabelul nr. 3.11 : Evoluția ratei lichidității generale
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale S.C DELTA S.R.L
Tabelul nr. 3.12: Evoluția ratei lichidității reduse
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale S.C DELTA S.R.L
Tabelul nr. 3.13 : Evoluția ratei lichidității la vedere
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale S.C DELTA S.R.L
Tabelul nr. 3.14 : Evoluția solvabilității pe termen lung
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale ale S.C DELTA S.R.L
Tabelul nr. 3.15 : Modificările relative ale stocului mediu, soldului mediu creanțe și a soldului mediu furnizori
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale ale S.C DELTA S.R.L
Variația duratei de rotație din care datorită:
1. Influența modificării CA = *365 – *365
2. Influența modificării element = *365 – *365
BIBLIOGRAFIE
ALAIN Marion, "Analyse financière concepts et Méthodes", 3ᵉ édition , Ed. Dunod, Paris, 2004.
AVRAM Veronel, "Financial Annual Statements – Source of Information for Determining the Company’s Financial Position and Performance", Economic Sciences Series, Volume XII, Issue 2/2012.
BISTRICEANU Gheorghe, ADOCHITEI Mihai, NEGREA Emil, "Finanțele agenților economici", Ed. Economică, București, 2001.
BOHUSLAVA Knapová, "EBIT Criterion: Financial Analysis", International journal of mathematical models and methods in applied sciences, 2011.
BREZEANU Petre "Analiză financiară", Ed. METEOR PRESS, București, 2007.
BREZEANU Petre "Finanțe corporative", Vol. I , Editura C. H. Beck, București 2008.
CĂRUNTU Constantin,"Rentabilitatea și echilibrul financiar", Universitatea Constantin Brâncuși din Târgu- Jiu, Seria Economie, nr. 3/2011.
COHEN Élie, "Gestion financière de l'entreprise et développement financier", EDICEF, Paris, 1999.
DRACA Mirko, "Minimum wages and firm profitability", NBER Working Paper No. 13996, Cambridge, 2011.
DRAGOTĂ Victor, OBREJA Laura, CIOBANU Anamaria, DRAGOTĂ Mihaela, "Management financiar: analiză financiară și gestiune financiară operatională", Volumul I, Editura Economică, București, 2003.
DRAGOTĂ Victor, ȚÂȚU Lucian, DRAGOTĂ Mihaela, OBREJA Laura, CIOBANU Anamaria, RACȘA Anda, "Abordări practice în finanțele firmei", Editura Irecson, București, 2005.
DUICU Stefan, "Economic and Financial Analysis – Integrated Part of the Economic and Social Dimension through the Specter of the Positive Theory of Accounting", Bucharest, 2013.
DUMITRESCU Dalina, "Decizia de distribuire a profitului, valoarea companiei și creșterea financiară sustenabilă", International Conference of the Institute for Business Administration in Bucharest, 2013.
HOANȚĂ Nicolae, "Finanțele firmei", Editura Economică, București, 2003.
ILIE Vasile,"Gestiunea financiară a întreprinderii", Editura Meteor Press, București, 2010.
IȘFĂNESCU Aurel, ROBU Vasile, HRISTEA Ana-Maria, VASILESCU Camelia: "Analiză economico-financiară", Editura ASE, București, 2002.
MICULEAC Melania-Elena ,"Armonizarea relației rentabilitate– risc", C.E.E.O.L (Central and Eastern European Online Library).
NICULESCU Maria, "Diagnostic financiar", Volumul 2, Ed. Economică, București, 2003.
PĂVĂLOAIA Willi, PARASCHIVESCU Marius, LEPĂDATU Gheorghe, PĂTRAȘCU Lucian, "Analiza economico-financiară: concepte și studii de caz", Ed Economică, București, 2010.
PODAȘCĂ Raluca, "Economic and Financial Analysis of an Intelligent Organization", Academy of Economic Studies, Volume XII, Issue 2/2012.
RĂSCOLEAN Ilie, "Patrimonial analysis of financial stability", Economics, 2011.
ROBU Vasile, GEORGESCU Nicolae, VÂLCEANU Gheorghe, "Analiza economico-financiară", Editura Economică, Ediția a II a, R.A, București, 2005.
ROBU Vasile, "Problematica analizei performanțelor– o abordare critică în contextul teoriilor informației și guvernanței corporative", București, 2011.
SOLOMON Daniela-Cristina, "Aspects of financial equilibrium analysis and its implications in management decisions", Studies and Scientific Researches, Economics Edition, No 18, 2013.
STANCU Ion,"Finanțe", Ediția a patra, Editura Economică, București, 2007.
STANCU Ion,"Finanțe corporative cu Excel", Editura Economică, București, 2012.
THIBAUT Jean-Pierre, "Le diagnostic d'entreprise- Guide Pratique", Ed. D'organisation, Paris, 1989.
VASILESCU Laura, "Evaluarea performanței firmei pe baza indicatorilor financiari", Analele Universității "Constantin Brâncuși" din Târgu Jiu, Seria Economie, Nr. 3/2011.
VÉLEZ Ignacio, "Financial Ratio Analysis", Universidad Tecnológica de Bolívar, Cartagena, 2012.
VINTILĂ Georgeta, "Gestiunea financiară a întreprinderii", Editura Didactică și pedagogică, R.A, Ediția a V a, București, 2006.
VINTILĂ Georgeta, "Factorial Analysis of Profitability", Revista Română de Statistică – Supliment Trim II/2012.
OMFP nr.3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene.
http://www.insse.ro/
ANEXE
Anexa nr. 1
ANALIZA PATRIMONIALĂ A ECHILIBRULUI FINANCIAR
Tabelul nr.1.1: Situația activelor, datoriilor și capitalurilor proprii
Sursa: Rapoartele S.C DELTA S.R.L
Tabelul nr. 1.2: Evoluția situației nete a societății S.C DELTA S.R.L
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale ale S.C DELTA S.R.L
Tabelul nr.1.3 : Evoluția capitalului permanent, a activelor imobilizate și a fondului de rulment financiar
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale S.C DELTA S.R.L
Tabelul nr. 1.4 : Evoluția fondului de rulment propriu și a fondului de rulment împrumutat
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale ale S.C DELTA S.R.L .
Tabelul nr. 1.5: Evoluția nevoii de fond de rulment și a cifrei de afaceri
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale ale S.C DELTA S.R.L
Tabelul nr. 1.6 : Evoluția trezoreriei nete
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale S.C DELTA S.R.L
Tabelul nr. 1.7 : Evoluția cash-flow-ului
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale ale S.C DELTA S.R.L
Tabelul nr. 1.8:
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale ale S.C DELTA S.R.L
Tabelul nr. 1.9: Numărul mediu de salariați
Sursa: Raportările financiare ale societății S.C DELTA S.R.L
Tabelul nr. 1.10 : Indicatorii echilibrului financiar
Sursa: Prelucrare proprie
Tabelul nr. 1.11: Salariul minim pe economie
Sursa: Institutul Național de Statistică
Anexa nr. 2
ANALIZA REZULTATELOR ÎNTREPRINDERII
Figura nr.2.1: Tabloul soldurilor intermediare de gestiune
Sursa: Prelucrare proprie
Tabelul nr. 2.1: Evoluția marjei comerciale
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale ale S.C DELTA S.R.L
Tabelul nr. 2.2: Evoluția producției exercițiului
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale ale S.C DELTA S.R.L
Tabelul nr. 2.3: Evoluția valorii adăugate
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale ale S.C DELTA S.R.L
Tabelul nr. 2.4: Repartizarea valorii adăugate
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale ale S.C DELTA S.R.L
Tabelul nr. 2.5 : Evoluția excedentului brut din exploatare
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale ale S.C DELTA S.R.L
Tabelul nr. 2.6 : Evoluția capacității de autofinanțare
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale ale S.C DELTA S.R.L
Tabelul nr. 2.7: Evoluția indicatorilor privind rezultatele întreprinderii în valori reale
Sursa: Raportările financiare ale societății S.C DELTA S.R.L
Tabelul nr. 2.8 : Conturile de profit și pierdere (valori nominale)
Sursa: Prelucrare proprie pe baza rapoartelor anuale furnizate de S.C DELTA S.R.L
Tabelul nr. 2.9 : Conturile de profit și pierdere (mărimi reale)
Sursa: Prelucrare proprie pe baza rapoartelor furnizate de S.C DELTA S.R.L
Anexa nr.3 :
ANALIZA FINANCIARĂ PE BAZA RATELOR
Tabelul nr. 3.1 : Evoluția rentabilității dobânzilor
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale ale S.C DELTA S.R.L
Tabelul nr. 3.2 : Determinarea rentabilității economice
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale ale S.C DELTA S.R.L
Tabelul nr. 3.3 : Determinarea rentabilității financiare.
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale ale S.C DELTA S.R.L
Tabelul nr. 3.4: Evoluția rentabilității comerciale
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale ale S.C DELTA S.R.L
Tabelul nr. 3.5: Evoluția profitului net și a cifrei de afaceri în perioada 2009-2013
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale ale S.C DELTA S.R.L
Tabelul nr. 3.6
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale ale S.C DELTA S.R.L
Tabelul nr. 3.7
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale ale S.C DELTA S.R.L
Tabelul nr. 3.8: Evoluția rentabilității dobânzilor
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale ale S.C DELTA S.R.L
Tabelul nr. 3.9
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale ale S.C DELTA S.R.L
Tabelul nr. 3.10
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale S.C DELTA S.R.L
Tabelul nr. 3.11 : Evoluția ratei lichidității generale
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale S.C DELTA S.R.L
Tabelul nr. 3.12: Evoluția ratei lichidității reduse
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale S.C DELTA S.R.L
Tabelul nr. 3.13 : Evoluția ratei lichidității la vedere
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale S.C DELTA S.R.L
Tabelul nr. 3.14 : Evoluția solvabilității pe termen lung
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale ale S.C DELTA S.R.L
Tabelul nr. 3.15 : Modificările relative ale stocului mediu, soldului mediu creanțe și a soldului mediu furnizori
Sursa: Prelucrarea datelor din rapoartele anuale ale S.C DELTA S.R.L
Variația duratei de rotație din care datorită:
1. Influența modificării CA = *365 – *365
2. Influența modificării element = *365 – *365
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Analiza Financiara A Unei Societatii Comerciale (ID: 135721)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.