Analiza Financiara a Unei Intreprinderi

INTRODUCERE

„Analiza financiară a unei întreprinderi ajută conducerea să compare rezultatele activității curente cu cele din anii trecuți din punct de vedere al rentabilității și al riscului companiei. Totodată, sprijină partenerii economici externi cât și interni în luarea unor decizii cu privire la o eventuală colaborare. “Își propune să stabilească punctele tari și punctele slabe ale gestiunii financiare în vederea fundamentării unei noi strategii de menținere și de dezvoltare într-un mediu concurențial.”

Necesitatea unei astfel de analize apare ca urmare a unor situații financiare alarmante obținute de companie cât și ca urmare a deciziei conducerii de schimbare a strategiilor companiei în vederea maximizării profitului și deținerii unei cote de piață cât mai bună.

Datele necesare analizei financiare sunt preluate la sfârșitul fiecărui exercițiu financiar și sunt reprezentate de bilanțul contabil, contul de profit și pierdere și anexele la bilanț. Astfel în vederea obținerii unor rezultate concludente vor trebui parcurse mai multe etape și anume: analiza echilibrului financiar prin care se face o analiză a bilanțului contabil, o analiză pe baza rezultatelor întreprinderii în care se analizează contul de profit și pierdere, o analiză a echilibrului financiar care se realizează pe baza tabloului fluxurilor de trezorerie și nu în ultimul rând analiza diagnosticului financiar prin sistemul de rate și evaluarea riscului de faliment.

Bilanțul contabil exprimă starea patrimonială la care s-a ajuns la încheierea exercițiului iar contul de profit și pierdere măsoară performanțele activității întreprindeii în cursul perioadei analizate, concentrând veniturile și cheltuielile unei întreprinderi pentru o perioadă dată și explicând modul de formare a rezultatelor.

Indiferent de persoanele care se folosesc de analiza financiară, fie că e vorba despre managementul firmei fie că e vorba de un potențial investitor ele ajută la luarea deciziilor în mod rațional.

Tema aleasă, și anume, „Analiza performanțelor fiananciare ale întreprinderii” analizează contul de profit și pierdere adică veniturile, cheltuielile și rezultatele financiare ale întreprinderii.

Cheltuielile constituie “creșteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub formă de intrări sau creșteri ale activelor ori reduceri ale datoriilor, care se concretizează în creșteri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din contribuții ale acționarilor, veniturile constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de ieșiri sau scăderi ale valorii activelor ori creșteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acționari”. Putem spune că societatea înregistrează profit în momentul în care veniturile sunt mai mari decât cheltuielile și pierdere în momentul în care se fac mai multe cheltuieli decât se încasează.

Analiza studiului performanței întreprinderii oferă informații utile atât managerilor interni, cât și partenerilor externi care sunt interesați de rezultatele viitoare ale întreprinderii. Astfel clienții sunt interesați de capacitatea întreprinderii de a le furniza bunurile și serviciile de care au nevoie iar sindicatele sunt interesate să analizeze rezultatele în vederea fundamentării politicilor economice și fiscale. Managerii folosesc contul de profit și pierdere pentru evaluarea eficacității resurselor consumate și realizarea de noi strategii, în special deținătorii de titluri sau potențialii investitori sunt interesați de cunoașterea beneficiilor pe care le pot obține, care garantează distribuirea dividendelor și realizarea plus-valoare de capital.

Performanța unei întreprinderi poate fi analizată cu ajutorul situațiilor financiare. Putem spune că o firmă este performantă dacă este rentabilă (capacitatea de a obține profit), dacă este lichidă (disponibilitatea de a-și plăti la scadență datoriile pe termen scurt) și dacă este solvabilă (capacitatea de a-și achita datoriile pe termen lung).

Încetarea activității putem spune ca se datorează insolvabilității în care poate ajunge aceasta datorită managementului defectuos care este echivalent cu intrarea firmei în faliment ceea ce atrage în mod firesc lichiditatea acesteia.

Lucrarea este structurată în trei capitole în care am prezentat elemente definitorii pentru tema aleasă cât și un studiu de caz realizat la câteva societăți din domeniul farmaceutic din România.

În primul capitol “Analiza lichiditate exigibilitate – performanță financiară” am prezentat câteva studii de caz, realizate de specialiști în domeniu, în care au fost calculați indicatorii esențiali aferenți contului de profit și pierdere, studii realizate în vederea determinării influenței anumitor elemente ale contului de profit și pierdere asupra rezultatelor care sunt importante pentru acționarii societăților. Tot aici am făcut o analiză a echilibrului financiar, a soldurilor intermediare de gestiune și a capacității de autofinanțare pentru patru firme din domeniul farmaceutic pentru a determina societatea cea mai profitabilă și în care se poate investi. Datele folosite au fost cele din contul de profit și pierdere aferent anilor 2010 – 2013.

Al doilea capitol, denumit „Dignosticul financiar al rentabilității întreprinderii”, cuprinde o analiză a ratelor de rentabilitate cu ajutorul cărora se poate determina sub formă relativă capacitatatea întreprinderii de a obține profit. Aici au fost calculate rata de rentabilitate comercială, economică și financiară.

În capitolul trei “Analiza și evaluarea riscului” au fost prezentate cele trei riscuri și ce implicații are fiecare asupra societăților analizate. Cele trei riscuri calculate și analizate sunt riscul economic, financiar și nu în ultimul rând riscul de faliment care este cel mai important.

În final am prezentat concluzile lucrării, influența rezultatelor obținute asupra modului de realizare a obiectivelor managementului financiar dar și dacă informațiile oferite motivează potențialii parteneri de afaceri (acționari, furnizori, cumpărători).

Astfel, prin lucrarea realizată încerc să răspund la toate cerințele conducerii unei întreprinderi și anume dacă întreprinderea este capabilă să onoreze datoriile pe termen scurt și pe termen lung și dacă poate să obțină profit.Ținând cont că am analizat indicatorii pentru patru firme din același domeniu de activiate și anume „Fabricarea produselor farmaceutice de bază” am încercat să văd cum au reușit întreprinderile să fie profitabile sau de ce nu sunt profitabile.

În urma analizei putem deduce că o intreprindere este performantă dacă „creează valoare pentru acționari, care satisface clienții, care ține cont de opinia salariaților săi și care respectă mediul natural. Astfel, acționarul este satisfăcut deoarece întreprinderea sa a obținut rentabilitatea dorită, clienții sunt încrezatori în viitorul întreprinderii și calitatea produselor și serviciilor sale, salariații sunt mândrii de întreprinderea în care lucrează, iar societatea se bucură de politica întreprinderii privind protecția mediului”.

CAPITOLUL 1

ANALIZA LICHIDITATE EXIGIBILITATE –

PERFORMANȚĂ FINANCIARĂ

Performanța este o stare de competitivitate a întreprinderii care îi asigură prezența durabilă pe piață. Performanța este un indicator al unui potențial de rezultate viitoare care apare ca urmare a satisfacerii obiectivelor strategice. Deci performanța nu caracterizează o situație de moment, ea se referă întotdeauna la viitor”.

Analiza performanței financiară a întreprinderii se realizează pe baza contului de rezultate. Contul de rezultate (profit și pierderi) sintetizează rezultatul fluxurilor economico-financiare de intrare, de prelucrare și de ieșire pe perioada considerată. Din acest motiv, analiza performanțelor financiare efectuată pe baza contului de profit și pierderi se mai numește și analiza rezultatelor întreprinderii.

Performanța financiară a întreprinderii a fost analizată de mai mulți autori, prin realizarea unor studii în care au fost luate în considerare mai multe situații.

În studiul (Vintilă Georgeta și Moscalu Maricica, 2012) s-a dorit realizarea unei analize a indicatorilor de evaluare, a indicatorilor aferenți soldurilor intermediare de gestiune și a riscului pentru două grupuri de societăți din România, performante și neperformante. Au fost luați în considerare anii 2009 și 2010.

Scopul studiului este de a oferi indicații cu privire la cauzele slabei performanțe pentru societățile neperformante, spre deosebire de cele performante. Se merge pe ipoteza că performanța slabă duce la faliment. Pe baza acestei abordări și utilizarea informațiilor de la contul de profit și pierderi pentru anul 2010, societățile din eșantion au fost grupate în două categorii: societățile cu profit net pozitiv în anul 2010 au fost considerate a fi societățile performante în timp ce societățile cu profit net negativ în 2010 au fost considerate ca fiind neperformante. Din cele 63 de societăți, 43 au fost incluse în prima categorie și restul de 20 în a doua categorie (12 din aceste societăți au avut un profit negativ și în 2009).

În vederea realizării sudiului au fost calculați indicatorii care determină performanța societăților analizate, aferenți contului de profit și pierdere pentru cei doi ani rezultând diferențele dintre societăți cu privire la rentabilitate, poziție financiară, gradul de îndatorare și de capital.

„Analiza lichiditate – exigibilitate se sprijină, pe de o parte, pe concepția patrimonială întreprinderii, iar, pe de altă parte, pe criteriile de clasificare a posturilor bilanțiere”.

În cadrul analizei performanței financiare regăsim: analiza de ansamblu a performanței financiare, analiza performanțelor financiare pe baza ratelor de rentabilitate și analiza riscurilor întreprinderii.

Analiza de ansamblu a performanței financiare are două componente majore: soldurile intermediare de gestiune (SIG) și capacitatea de autofinanțare, rezultate care interesează managerii financiari. Astfel, indicatorii cunoscuți sub denumirea de solduri intermediare de gestiune sunt utilizați de managerii financiari la întocmirea unor documente financiare de analiză și previziune și s-au transformat în veritabile instrumente de manager financiar. La rândul său, analiza capacității de autofinanțare îl ajută pe managerul financiar să aprecieze independența financiară a firmei și să afle dacă poate finanța prin efort propriu investițiile viitoare.

Acționarii sunt interesați de mărimea rezultatului contabil, deoarece acesta îi va ajuta să-și creeze unele imagini cu privire la modul în care echipa managerială a adiministrat resursele care i-au fost încredințate, capacitatea companiei de generare a lichidităților, vor putea confirma sau infirma evaluările anterioare și pot constitui baza pentru eventualele investiții în perioadele viitoare.

Profitul sau pierderea obținută de întreprindere este utilizată frecvent ca o măsură de apreciere a performanțelor. De aceea, utilizatorii doresc să afle cum a fost obținut acest rezultat, care au fost fluxurile de venituri și cheltuieli care explică acest rezultat.

Pe de altă parte, analiza performanțelor financiare are în vedere și calculul ratelor de rentabilitate care presupune o analiză a ratelor de rentabilitate comercială, economică si financiară si exprimă eficiența utilizării resurselor controlate de întreprindere la generarea de rezultate.

Rentabilitatea este categoria economică prin care se exprimă capacitatea întreprinderii de a obține profit, ceea ce reflectă performanța acesteia, realizând comparația între rezultatul obținut și mijloacele utilizate pentru a obține acest rezultat.

În studiul (Georgeta Vintilă, Ștefan Daniel Armeanu, Maria Oana Filipescu, Maricica Moscalu, Paula Lazăr, 2012) s-a dorit analizarea riscurilor unei întreprinderi prin calcularea coeficienților de elasticitate, a dispersiei precum și a intervalelor de încredere.

În orice societate, la un moment dat, poate interveni riscul, care are un impact semnificativ asupra activității care poate fi în sens pozitiv sau în sens negativ. Rezultatele se referă la neconcordanțe între rezultatele estimate la începutul unui exercițiu financiar și rezultatele reale. Astfel, lucrarea abordează următoarele riscuri: riscul economic, riscul financiar, riscul activității curente și riscul fiscal pentru un număr de 40 societăți din sectorul industriei prelucrătoare, cotate la bursă, pe baza situațiilor financiare aferente anilor 2008 – 2009.

Riscul economic este dat de incapacitatea întreprinderii de a-și adapta structura costurilor la variația cifrei de afaceri. Măsurarea riscului de exploatare s-a utilizat folosind drept indicatori efectul de levier al exploatării și abaterea standard a rezultatului din exploatare. Efectul de levier al exploatării măsoară sensibilitatea EBIT la variația cu 1% a cifrei de afaceri iar riscul economic ca abatere medie pătratică care se obține plecând de la relația de definire a EBIT și de la ipoteza conform căreia costurile fixe sunt constante pe termen scurt.

Riscul financiar al întreprinderii a fost calculat, prin intermediul efectului de levier financiar și al abaterii medii pătratice a rentabilității financiare. Efectul de levier financiar exprimă sensibilitatea rezultatului brut (EBT) la modificarea cu 1% a rezultatului brut înainte de dobânzi și de impozit iar abaterea medie pătratică a rentabilității financiare, introduce în analiză levierul (gradul de îndatorare) și efectul de levier al îndatorării.

Riscul activității curente pornește de la calculul coeficienților efectului de levier calculați la nivelul activității de exploatare, respectiv al celei financiare, putându-se determina și un coeficient de risc la nivelul activității curente. Acest coeficient de elasticitate măsoară sensibilitatea rezultatului brut (curent) pentru 1% variație a cifrei de afaceri și cuprinde influența atât a factorilor de risc de exploatare (structura de costuri), cât și a factorilor de risc financiari (structura financiară).

În vederea determinarii riscului fiscal a fost folosită o procedură similară celorlalte riscuri, utilizând un coeficient de elasticitate, astfel se poate spune că reprezintă rezultatul net al întreprinderii (RN) în raport cu modificarea rezultatului brut (EBT) – efect de levier fiscal. Cota efectivă de impozit pe profit reprezintă o măsură a presiunii fiscale a întreprinderii deoarece ea reprezintă cota de impozit plătită la profitul companiei și sintetizând efectele cumulative ale facilităților fiscale acordate de autoritățile fiscale; existența acestor facilități fiscale conducând la rate efective de impozit pe profit mai mici decât cele statutare.

Pornind de la calculul celor trei coeficienți de elasticitate, economic, financiar și fiscal, a fost determinat un coeficient de risc global astfel efectul de levier global, care cuprinde atât riscurile de la nivelul activității curente cât și riscul fiscal.

În concluzie, în urma analizei privind riscurile, putem spune că la nivelul întreprinderii, se pot identifica următoarele surse de risc: structura costurilor (ponderea costurilor variabile în cifra de afaceri, mărimea costurilor fixe de exploatare), pentru riscul economic; structura financiară (levierul, mărimea cheltuielilor cu dobânzile), pentru riscul financiar; prevederile fiscale, în legătură cu impozitul pe profit, pentru riscul fiscal.

Tot în cadrul studiului au fost calculate și intervale de încredere aferente indicatorilor analizați, prin verificarea normalității distribuției indicatorilor la nivelul eșantionului analizat, folosind testul de normalitate Kolmogorov-Smirnov. Rezultatele arată că, intervalul de încredere devine din ce în ce mai mare pe măsură ce acuratețea estimării crește.

În condițiile în care activitatea economică este supusă incertitudinii, investitorii au posibilitatea să utilizeze valori medii ale acestor indicatori, pentru a-și fundamenta deciziile de investire și a-și evalua corect riscurile la care se expun. Astfel, calculul intervalelor de încredere este esențial, putând fi folosite în luarea deciziilor în vederea dezvoltării viitoare.

Analiza riscurilor întreprinderii sunt și ele un element esențial în analiza performanței, „echilibrul financiar al unei întreprinderi este asigurat dacă rentabilitatea potențială compensează riscul asumat”.

In studiul (Georgeta Vintilă, Ștefan Daniel Armeanu, Maria Oana Filipescu, Maricica Moscalu, Paula Lazăr, 2012) s-a dorit realizarea unei funcții scoring de tip Altman pe un eșantion de 60 de societăți românești cotate pe piața românească de capital, cu scopul de a pune în evidență atât puterea financiară a acestora, cât și capacitatea lor de a face față obligațiilor asumate. Pe langă această analiză au mai fost calculate analiza cluster și analiza discriminantă.

Analiza cluster ocupă un loc important în cadrul metodelor de recunoaștere necontrolată a formelor (mai este cunoscute și sub denumirea de metode de învățare nesupervizată) cu scopul de a clasifica datele în structuri informaționale semnificative, relevante, cunoscute sub denumirea de clase, grupe sau clustere. Analiza discriminantă presupune utilizarea unui ansamblu de metode, tehnici și algoritmi în vederea determinării acelor caracteristici ale unor obiecte care au cea mai mare relevanță din punct de vedere al recunoașterii apartenenței acestor obiecte la anumite clase prestabilite și a determinării apartenenței a obiectelor la diferite clase. În urma studiului putem să constatăm faptul că atât aplicarea analizei cluster, cât și a analizei discriminante demonstrează faptul că cele trei zone identificate ale funcției scoring de grupare a întreprinderilor sunt corecte.

În studiului (Silvia Petrescu, 2005) se poate spune că evaluarea performanțelor prin marje și rate de rentabilitate servește la decizia financiară care poate reduce incidența riscului economic și financiar. Pentru a ajunge la această concluzie, au fost calculate soldurile intermediare de gestiune, capacitatea de autofinanțare, ratele de rentabilitate și ratele de risc, indicatori calculați pe baza datelor din contul de profit și pierdere.

Soldurile intermediare de gestiune au fost structurate în două categorii: creșterea și dezvoltarea întreprinderii (activitate) în urma cărora au rezultat dinamici ascendente, remarcându-se efectul favorabil al decalajului precum și corelații satisfăcătoare între ritmurile de creștere ale elementelor luate în calculul indicatorilor valorici ai producției și comercializării și rentabilitatea în urma căreia se poate observa o creștre a valorii adăugate asupra excedentului brut din exploatare și a celorlalți indicatori, precum și scăderea rezultatului din exploatare și pierderilor financiare care au favorizat creșterea rezultatului curent. Capacitatea de autofinanțare, indiferent de metoda folosită, are valori pozitive și în creștere atât pe seama EBE cât și pe cea a rezultatului net.

Relația rentabilitate – risc implică consum de capital, astfel un capital investit este cu atât mai riscant cu cât sensibilitatea rentabilității la modificarea volumului de activitate este mai mare la fel și rentabilitatea așteptată este cu atât mai mare cu cât riscul asumat este mare. Riscul este semnificativ doar atunci când prezintă viitorul și se încearcă o estimare a fluctuațiilor rentabilității implicând evaluarea efectelor în lanț ale coeficienților de levier în previziunile privind rezultatele.

Conform studiului o creștere a cifrei de afaceri poate duce la modificări ale rezultatului din exploatare și a rezultatului net.

Obiectivul major al întreprinderii este atât mărirea averii participanților la viața întreprinderii (acționari, salariați, creditori, stat), cât și creșterea valorii sale, pentru asigurarea propriei dezvoltări. Realizarea acestui obiectiv este condiționată de desfășurarea unei activități rentabile, care să permită remunerarea factorilor de producție și a capitalurilor utilizate, indiferent de proveniență.

Pentru realizarea studiului de caz au fost luate în considerare situațiile financiare aferente anilor 2010-2013, pentru patru firme din domeniul farmaceutic care au ca obiect de activitate “Fabricarea produselor farmaceutice de bază” și care sunt cotate la BVB București, Antibiotice S.A., Biofarm S.A., Zentiva S.A. și Meduman S.A. Vișeu de Sus.

Societatea Antibiotice S.A. este cel mai important producător român de medicamente generice. Pe cele 8 fluxuri de fabricație, modernizate și certificate conform standardelor Good Manufacturing Practice (GMP) sunt produse medicamente în 5 forme farmaceutice: pulberi pentru soluții și suspensii injectabile (din clasa penicilinelor), capsule, comprimate, supozitoare și preparate de uz topic (unguente, geluri, creme). În total, acestea formează un portofoliu complex de peste 148 de medicamente de uz uman, destinate tratării unei game largi de afecțiuni infecțioase, dermatologice, cardiovasculare, ale tractului digestiv sau ale sistemului musculo-scheletic. Antibiotice este unul din cei mai importanți exportatori români de medicamente în formă finită și de Nistatina (substanța activă). 

Dezvoltarea afacerilor pe piețele Comunității Europene, SUA, Rusiei, statelor CSI și Africii de Nord reprezintă o prioritate în strategia companiei Antibiotice.

Misiunea societății este să facă medicamentele valoroase mai accesibile ca mijloc de îngrijire a sănătății pentru pacienți, medici și farmaciști. Acțiunile companiei sunt tranzacționate la Bursa de Valori București, sectiunea BVB categoria I.

Biofarm este unul dintre primii producători români de medicamente și suplimente alimentare. De peste 80 de ani Biofarm este alături de specialiștii din România în cursa pentru descoperirea celor mai bune soluții pentru menținerea sănătății oamenilor.

Lansarea de noi produse și îmbunătățirea portofoliului sunt puncte cheie ale strategiei de dezvoltare a companiei. Pentru a-și îmbunătăți poziția atât pe piața internă, cât și pe cea internațională, Biofarm va dezvolta și lansa aproximativ 10 produse în fiecare an. Strategia de dezvoltare a companiei Biofarm include, de asemenea, îmbunătățirea prezentei companiei pe piața de retail, continuarea dezvoltării forței de vânzări pentru îmbunătățirea reprezentării în piață și creșterea numărului de produse. Investițiile în cercetare, lansarea și promovarea propriilor produse vor continua pentru a ajuta la îmbunătățirea poziției companiei în piață.

Biofarm are un portofoliu competitiv de peste 190 de produse care acoperă 60 de arii terapeutice și investește în mod continuu în campanii media, comerciale și de marketing pentru promovarea propriilor produse. Acțiunile companiei sunt tranzacționate la Bursa de Valori București, secțiunea BVB categoria I.

Societatea Zentiva N.V. este o societate farmaceutică internațională care se orientează pe dezvoltarea, producerea și comercializarea de produse farmaceutice generice moderne de marcă. Societatea este liderul pieții în Republica Cehă, România și Slovacia, iar importanța ei crește rapid și în Polonia, Rusia, Bulgaria, Ucraina, precum și în țările baltice.

Strategiei companiei Zentiva, orientată spre creșterea continuă a profitului, este de a face medicamente moderne mai accesibile pentru bolnavii din piețele Europei Centrale și de Est prin intermediul celor care prestează îngrijire medicală primară. 

Misiunea societății este de a extinde tratamente de calitate, în special în domeniul îngrijirii primare. Aria de produse cuprinde aproape 280 de produse în 500 de forme farmaceutice, acoperind o gamă largă de domenii terapeutice. Produsele companiei Zentiva sunt destinate tratamentului de dureri, la boli cardiovasculare, ale sistemului nervos central, digestiv, urologic și genital, precum și tratamentului bolilor respiratorii. În domeniul de suplimente alimentare se referă mai ales la vitamine.

Grupul Zentiva are aproximativ 6.500 de salariați și deține unități de producție în Republica Cehă, Slovacia, România și Turcia. Acțiunile companiei Zentiva N.V. sunt tranzacționate la Bursa de la Praga iar acțiunile sale globale de depozit sunt tranzacționate la bursa din Londra. În România acțiunile companiei sunt tranzacționate la Bursa de Valori București, sectiunea BVB categoria II.

SC Meduman SA Vișeu s-a înființat ca societate comercială pe acțiuni la data de 11.02.1991. Din luna aprilie 1999 societatea s-a privatizat, pachetul de 40% de acțiuni de la F.P.S. fiind adjudecat Asociației P.A.S. Meduman.

În perioada 1999 – 2006 s-au făcut investiții majore în scopul retehnologizării secțiilor de producție și achiziției de echipamente moderne și competitive pentru Laboratorul de analize fizico-chimice. Începând cu 2005, compania implemetează un sistem performant de asigurare a calității ce implică controlul strict al proceselor de fabricație pentru Fluxul de produse nesterile – forme lichide dozate – multidoza (soluții uz intern și extern), iar în 2006 investițiile continuă și pentru Fluxul de produse nesterile – forme solide dozate – unidoza și multidoza (pulberi uz intern și extern), fapt care dovedește preocuparea de calitatea produselor sale. Astfel, în 2005, respectiv 2006 S.C. Meduman S.A obține certificatele Good Manufacturing Practice (GMP) pentru fluxurile menționate.

SC Meduman SA înregistrează o creștere constantă a prezenței produselor sale pe piața internă. Toate acestea se datorează atât orientării către nevoile clienților noștri, cât și respectării celor mai ridicate standarde ale calității. Principala preocupare este aceea de a răspunde cât mai bine exigențelor clienților noștri.

Compartimentul marketing – distribuție se ocupă de promovarea și comercializarea produselor. Beneficiarii, depozite, spitale și farmacii sunt serviți cu promptitudine, corectitudine și seriozitate. Echipa de specialiști din firmă stă la dispoziția clienților pentru orice informație legată de calitatea, eficiența și siguranța medicamentelor fabricate.

Țelul companiei este acela de a rămâne în conștiința colaboratorilor și pacienților ca fiind adevărați profesioniști. Scopul principal este acela de a oferi tratamente accesibile și de calitate pacienților. Acțiunile companiei sunt tranzacționate la Bursa de Valori București, secțiunea RASDAQ la categoria III.

2.1. Analiza echilibrului financiar

Analiza echilibrului financiar a patrimoniului întreprinderii urmărește reflectarea raportului de egalitate dintre sursele de finanțare și utilizarile resurselor financiare dintre veniturile și cheltuielile aferente, desfășurarea activității firmei pe termene (termen lung, termen mediu, termen scurt) și pe principalele sale componente funcționale (exploatare, financiar, excepțional).

Analiza financiară evidențiază modalitățile de realizare a echilibrului financiar având ca obiective:

echilibru pe termen lung când se acoperă capitalul permanent cu activele imobilizate (fondul de rulment);

echilibru curent, când se compară activele circulante cu obligațiile pe termen scurt (nevoia de fond de rulment);

echilibru pe termen scurt, când se compară fondul de rulment cu nevoia de fond de rulment (trezoreria).

Pentru analizarea echilibrului întreprinderii am calculat situația netă (SN), fondul de rulment (FR), necesarul de fond de rulment (NFR) și trezoreria netă (TN) obiectivul acestora îl constituie determinarea modului de asigurare a echilibrului financiar al întreprinderii de care depinde securitatea acestuia și indirect a altor persoane cu care intră în legatură. Mai departe am prezentat modul de calcul precum și rezultatele obținute, pe baza datelor din Bilanțul structurat care se regăsește în Anexa 5.

Situația netă

Situația netă reprezintă valoarea activului realizat la un moment dat, adică sumele care revin asociaților sau acționarilor în caz de lichidare. Astfel, putem spune că reprezintă averea suficientă pentru a asigura funcționarea financiară a întreprinderii.

Situația netă (SN) = Activ total – Datorii totale = (Active imobilizate + Active circulante + Cheltuieli în avans) – (Datorii cu scadența<1an + Venituri înregistrate în avans + Datorii cu scadența>1an + Provizioane)

Fondul de rulment

Fondul de rulment reprezintă un indicator utilizat în analiza financiară pentru determinarea stării de echilibru / dezechilibru financiar a unei întreprinderi, la un moment dat. Acesta exprimă surplusul de resurse permanente peste valoarea activelor imobilizate, care servește la finanțarea activelor circulante și constituie premisa menținerii solvabilității întreprinderii, respectiv a unei independențe financiare a acesteia față de creditori.

Fondul de rulment poate fi determinat pe baza bilanțului financiar în două moduri:

a) Pe baza elementelor cu caracter permanent (de la vârful bilanțului financiar) – abordarea franceză – continentală

În acest caz, fondul de rulment exprimă partea din capitalurile permanente rămasă după finanțarea imobilizărilor, pe care întreprinderea o va folosi pentru finanțarea activelor circulante și reflectă echilibrul financiar pe termen lung. Se calculează cu relația:

Fondul de rulment (FR) = Capital permanent – Active imobilizate = Capitaluri proprii + Datorii pe termen lung + Subvenții pentru investiții + Provizioane pentru riscuri și cheltuieli – Active imobilizate

b) Pe baza elementelor pe termen scurt (de la baza bilanțului financiar) – abordarea anglo – saxonă

Potrivit acestei accepțiuni, fondul de rulment evidențiază acea parte a activelor circulante care nu poate fi finanțată pe baza datoriilor pe termen scurt și arată excedentul de lichiditate potențială. Se determină cu relația:

FR = (Activele circulante + Cheltuieli în avans) – (Datoriile pe termen scurt + Venituri înregistrate în avans)

Fondul de rulment propriu evidențiază gradul de autonomie financiară întreprinderii.

Fondul de rulment propriu (FRP) = Capitaluri proprii + Provizioane + Subvenții pentru investiții – Active imobilizate

Fondul de rulment împrumutat (străin) reprezintă gradul de îndatorare pe termen lung al firmei, pentru a finanța nevoi pe termen scurt.

Fondul de rulment împrumutat (FRI) = FR – FRP = Datorii pe termen lung

Necesarul de fond de rulment

Necesarul de fond de rulment reprezintă capitalurile pe care întreprinderea trebuie să le dețină în vederea finanțării stocurilor și a decalajelor temporare dintre momentul plății furnizorilor și momentul încasării de la clienți. Reflectă echilibrul curent al întreprinderii și depinde de cifra de afaceri, durata de rotație a stocurilor, decalajul dintre termenul de recuperare a creanțelor și termenul de plată a furnizorilor. Se calculează după formula:

NFR = (Active circulante – Investiții financiare pe termen scurt – Casa și conturi la bănci + Cheltuieli în avans) – (Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai < 1 an – Credite pe termen scurt + Venituri înregistrate în avans) = (Stocuri + Creanțe + Cheltuieli în avans) – (Datorii de exploatare + Venituri în avans)

Trezoreria netă

Trezoreria reprezintă o sumă de activități specializate de organizare și conducere a fluxurilor de intrare și ieșire de monedă, de administrare a lichidităților și a unor credite pe termen scurt. Formula de calcul este urmatoarea:

TN = FR – NFR

Cash-flow total (CF)

Tabloul fluxurilor de trezorerie arată modul în care este utilizată trezoreria de care dispune întreprinderea ca urmare a activității desfășurate după deducerea prelevărilor obligatorii, în special pentru finanțarea investițiilor.

∆TN=∆FR-∆NFR

În tabelul următor se regăsesc rezultatele indicatorilor calculați pe baza formulelor prezentate mai sus, detalierea regăsindu-se în Anexa 6 și analiza acestora.

Tabel 1.1. Indicatorii echilibrului financiar

Sursa: Prelucrare proprie pe baza Bilanțului structurat – Anexa 5

Valorile pozitive și în creste ale situației nete arată faptul că societățile analizate nu sunt aproape de faliment și reflectă o gestiune sănătoasă ca urmare a reinvestirii unei părți din profitul net. Astfel, putem spune că societățile analizate își ating obiectivul cel mai important și anume maximizarea valorii și capitalurile proprii ale întreprinderii.

Un fond de rulment pozitiv, ca și în cazul societăților analizate, pot fi considerate ca având echilibrul financiar, o situație favorabilă din punct de vedere a solvabilității. Creșterea valorii indicatorului poate fi pusă pe seama creșterii anuale a capitalurilor proprii, Antibiotice înregistrând o creștere de 14% în anul 2013 comparativ cu 2012.

Creșterea fondului de rulment arată faptul că acumulările nete ale exercițiului anterior au fost alocate în creștrea activelor circulante. Existența unui surplus de resurse putând fi utilizat pentru finanțarea activelor pe termen scurt.

Valoarea pozitivă a fondul de rulment propriu arată capacitatea firmei de a asigura un echilibru financiar prin capitaluri proprii, motiv pentru care nu sunt necesare împrumuturile pe termen lung.

Fondul de rulment împrumutat în cazul Antibiotice a fost în scădere până în anul 2012 ceea ce însemna că societatea avea un grad mare de îndatorare, celelalte societăți neavând influențe semnificative.

Valorile pozitive ale necesarului de fond de rulment, indică o accelerare a rotației activelor circulante și crearea de datorii cu scadențe mai mari evidențiind lipsa unui echilibru curent al întreprinderii. Societățile prezintă un surplus de nevoi, față de resursele temporare.Cu alte cuvinte, NFR fiind pozitivă, înseamnă că pe termen scurt nu avem echilibru.

Un nivel pozitiv al trezoreriei nete, ca în cazul societăților analizate, semnifică realizarea unui echilibru financiar pe termen scurt al acestora, deoarece dispun de lichidități care să le permită acoperirea datoriilor pe termen scurt si în același timp conferă și o autonomie financiară sporită, aceasta neavând credite pe termen scurt. Pe termen lung, menținerea unui nivel ridicat al trezoreriei pozitive poate afecta performanțele financiare ale întreprinderii datorită costurilor de oportunitate, cu efecte negative asupra remunerării capitalurilor.

Deoarece fluxul monetar net al exercițiului (cash-flow-ul perioadei exercițiuluisau variația trezoreriei nete) este negativ, capacitatea reală de finanțare a investițiilor a scăzut, fapt ce determină o scădere a valorii societăților.

2.2. Analiza soldurilor intermediare de gestiune

Structura contului de profit și pierdere pe cele trei tipuri de activități (de exploatare, financiară, extraordinară) permite aprecierea performanțelor întreprinderii evaluate prin soldurile intermediare de gestiune. Utilizarea soldurilor intermediare de gestiune se înscrie în practica financiară recentă a Uniunii Europene. În unele țări europene, stabilirea soldurilor intermediare de gestiune este obligatorie.

În România nu se prevede obligativitatea întocmirii unui document care să redea soldurile intermediare de gestiune și nici nu există la dispoziția întreprinderilor o astfel de opțiune. Totuși, structura actuală a contului de rezultate, acceptată în țara noastră, permite întocmirea soldurilor intermediare de gestiune, răspunzând nevoilor întreprinderii în analiza performanțelor economico-financiare; unii dintre acești indicatori sunt utilizați la întocmirea unor documente financiare, din categoria cărora se detașează situația fluxurilor monetare degajate de firmă. 

Soldurile intermediare de gestiune (SIG) permit analiza activității și rentabilității înterprinderii, contribuind la caracterizarea comportamentului economic al acesteia.

Tabloul SIG cuprinde următorii indicatori: marja comercială, producția exercițiului, valoarea adăugată, excedentul brut (sau insuficiența brută) de exploatare, rezultatul exploatării (profit sau pierdere), rezultatul curent (profit sau pierdere), rezultatul net al exercițiului (profit net sau pierdere).

Calculul indicatorilor a fost realizat pe baza rezultatelor din Contului de profit și pierdere luate de pe site-ul www.bvb.ro, vezi Anexele 1 – 4, pentru fiecare companie analizată.

Marja comercială (MC) are în vedere întreprinderile comerciale sau activitatea comercială a întreprinderilor cu activitate mixtă (industrială și comercială). Indicatorul se determină astfel:

MC = Vânzări de mărfuri – Costul mărfurilor vândute

Producția exercițiului (QE) evidențiază dimensiunea activității comerciale a unei firme productive atât în relația cu terții (clienții) prin producția vândută și variația producției stocate, pe de-o parte, cât și în relația cu sine însăși prin producția de imobilizări, pe de altă parte.

QE = Producția vândută + Variația producției stocate + Venituri din producția de imobilizări

Valoarea adăugată (VA) „creșterea de valoare rezultată din utilizarea factorilor de producție, îndeosebi a forței de muncă și capitalului, peste valoarea bunurilor și serviciilor provenind de la terți, în cadrul activității curente a întreprinderii”. Valoarea adăugată este cel mai sintetic indicator de rezultate care exprimă volumul activității unei întreprinderi și spre deosebire de ceilalți indicatori de volum prezentați mai sus prezintă avantajul de a reflecta doar volumul a ceea ce s-a produs efectiv în entitate, neluând în considerare intrările din afară. Reprezintă totalitatea acumulărilor banești pe care o întreprindere le poate folosi în vedera remunerării participanților direcți sau indirecți la activitatea economică: salariați (sub forma cheltuielilor cu personalul), stat (sub forma impozitului pe profit, a taxelor și vărsămintelor asimilate), creditori (sub formă de dobânzi și comisioane), acționari (sub formă de dividende), întreprindere (pentru autofinanțare). Valoarea adăugată se determină astfel:

VA = MC + QE – Consumăurile exercițiului provenind de la terți

Excendentul brut din exploatare (EBE) exprimă acumularea brută din activitatea de exploatare, adică din operații strict legate de producția industrială, de activitatea comercială sau prestări de servicii. EBE reprezintă resursa principală a întreprinderii, deoarece exercită o influență hotărâtoare asupra rentabilității economice și capacității potențiale de autofinanțare a investițiilor (din amortizări, provizioane, profit).

EBE = VA + Subvenții de exploatare – Cheltuieli cu impozite, taxe și vărsăminte asimilate – Cheltuieli cu personalul

Rezultatul exploatării (RE) „este calculat și raportat de către întreprindere în cadrul situațiilor financiare și reprezintă diferența existentă între veniturile și cheltuielile totale implicate de activitatea de exploatare a firmei. Acest sold intermediar de gestiune este influențat de politica de investiții a întreprinderii și ne arată în mod indirect suma din resursele create de întreprindere prin activitatea sa de exploatare direcționată către menționarea dotărilor materiale ale firmei”.

RE = EBE + Alte venituri din exploatare inclusiv cele din provizioane – Alte cheltuieli de exploatare – Cheltuieli de exploatare privind amortizarea și provizioanele

Rezultatul curent al exercițiului (RC) este calculat că suma dintre rezultatul exploatării și veniturile financiare din care se scad cheltuielile financiare, astfel:

RC = RE + Venituri financiare – Cheltuieli financiare

Rezultatul extraordinar al exercițiului (Rextr) provine din activitatea neobișnuită a întreprinderii, nefiind legat de activitatea curentă și se determină astfel:

Rextr = Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare

Rezultatul brut al exercițiului (Rbr) constituie soldul rezidual între veniturile totale și cheltuielile totale și se determină:

Rbr = RC + Rextr

Rezultatul net al exercițiului (Rnet) constituie soldul final după aplicarea cotei procentuale de impozit, asupra rezultatului brut si urmează a fi repartizat conform legii, parțial distribuit (participare salariați la profit, dividende acționari) sau reînvestit (pentru mărirea capitalurilor proprii prin autofinanțare), conform relației:

Rnet = Rbr – Impozit pe profit

Tabelul de mai jos conține rezultatele obținute în urma calculului indicatorilor aferenți soldurilor intermediare de gestiune și influența acestora asupra situațiilor financiare ale societăților analizate. Calculul detaliat de regăsește în Anexa 7.

Tabel 1.2. Soldurile intermediare de gestiune

Sursa: Prelucrare proprie pe baza Contului de profit și pierdere – Anexa 1-4

Marja comercială a înregistrat o evoluție descendentă pentru exercițiile financiare 2010-2013 în cazul societăților Biofarm și Meduman, scăzând din 2010 până în 2013 cu 89% în cazul Biofarm și cu 40% în cazul Meduman. Acest lucru s-a datorat scăderii de la an la an a veniturilor din vânzarea mărfurilor și a cheltuielilor privind mărfurile. În cazul societăților Antibiotice și Zentiva anii 2011 și 2013 sunt anii în care au fost întegistrate creșteri de până la 180% față de anii precedenți, situație influențată de creșterea atât a veniturilor cât și a cheltuilelilor legate de mărfuri. Valoarea pozitivă a marjei comerciale ne arăt că întreprinderea a comercializat o parte din stocurile existente în stoc la începutul perioadei.

Producția exercitiului a înregistrat scădere în cazul Meduman datorită scăderii producției vândute cu câteva procente de la an la an, celelalte societăți analizate înregistrând creșteri de 137% în cazul Antibiotice din anul 2010 până în 2013.

Valoarea adaugată ca indicator de performanța, exprimă realizările obținute de societățile analizate prin activitatea de exploatare, valoarea acestuia, în cazul societăților analizate, a înregistrat o creștere continuă ceea ce înseamnă că, societățile analizate satisfac cerințele conducerii. Singura companie care a înregistrat o scădere cu câteva procente este Meduman, scădere datorată producției vândute care este mai mică decât cea produsă.

Creșterea EBE nu indică numai o mărime a performanțelor economice ale societăților dar și o eficiență sporită a politicii sale financiare. Un excedent brut al exploatării suficient de mare va permite societăților (mai ales în cazul Antibiotice și Zentiva) reînnoirea imobilizărilor sale prin amortizări, acoperirea riscurilor din provizioanele constituite și asigurarea finanțării sale care antrenează cheltuieli financiare, iar diferența va fi distribuită statului (impozit pe profit), acționarilor (dividende) și/sau conservată prin autofinanțare. Datorită diferenței semnificative rezultată din compararea valorii adăugate și a excedentului brut din exploatare rezultă că, trei dintre societățile analizate nu sunt suficient de mecanizate, cheltuielile cu salariile reprezentând o pondere mare în totalul cheltuielilor. Meduman este singura foarte slab mecanizată, ponderea cheltuielilor cu salariile fiind foarte mare, peste 100% în fiecare an analizat.

Valoarea rezutatului exploatării este pozitivă și în creștere în cazul primelor trei societăți, cea mai mare creștere fiind realizată de Zentiva cu 26% în 2013 față de 2012. Compania Meduman înregistrează o scădere de la an la an și anume 8% în 2013 comparativ cu 2012. Un rezultat pozitiv al indicatorului reflectă că, societățile realizează în mod performant obiectul de activitate.

Rezultatul curent al exercițiului este pozitiv și în creștere pentru 3 dintre societățile analizate, Meduman fiind singura societate care înregistrează o scădere. Comparând rezultatul exercițiului cu rezultatul curent al exercițiului putem observa că în cazul societăților Antibiotice și Meduman cheltuielile financiare sunt mai mari decât veniturile financiare comparativ cu Biofarm și Zentiva unde se întamplă invers.

În urma clalculului rezultatului extraordinar al exercitiului a rezultat că nici o companie, din cele analizate, nu a avut venituri sau cheltuieli extraordinare, astfel valoarea este 0.

Luând în considerare faptul că, valoarea rezultatului extraordinar al exercițiului are valoarea 0 rezultatul brut al exercitiului nu a fost influențat. Valoarea acestuia este aceiași cu cea a rezultatului curent al exercițiului care este analizată mai sus.

Având în vedere că rezultatul net servește ca bază pentru evaluarea performanței prezente și trecute a societăților, în urma analizei, ne dăm seama că trei dintre societățile analizate sunt performante înregistrând o creștere an de an în timp ce Meduman a început să înregistreze o scădere încă din anul 2012, rezultatul cel mai mare avându-l în anul 2011.

Astfel, în cazul celor trei societăți la care rezultatul net este în creștere, acționarii se pot gândi la distribuirea dividendelor, la realizarea unor noi investiții, la remunerarea salariaților și la performanța echipei manageriale pe care o au.

În urma calculului soldurilor intermediare de gestiune am realizat și o analiză dinamică în care am calculat si interpretat indicatorii în mărime absolută și relativă pentru a determina influența anumitor elemente ale contului de profit și pierdere asupra indicatorului. Formulele folosite sunt:

Valoare absolută = I1-I0

Tabel 1.3. Dinamica absolută și relativă – Solduri intermediare de gestiune

Sursa: Prelucrare proprie pe baza Tabel 1.2. Solduri intermediare de gestiune

Valoarea marjei nete în anul 2012, conform calculelor, a înregistrat valori mai mici ale veniturilor din vânzări pentru toate societățile analizate, Antibiotice și Zentiva fiind singurele societăți care au reușit să se redreseze, în 2013 față de 2012 crescând cu 21,63% respectiv 44,06%.

Creșterea producției vândute de la an la an a făcut ca valoarea producției exercițiului să fie în creștere de până la 14,55% în cazul Biofarm în anul 2012 față de 2011 și cu 16,45% în cazul Zentiva în anul 2013 comparativ cu 2012. Meduman este singura care înregistrează un rezultat negativ, acest lucru datorându-se și puținelor tipuri de produse pe care le comercializează determinând scăderea producției vândute.

Luând în considerare domeniul de activitate al societăților analizate, producția și distribuirea produselor farmaceutice, valoarea adaugată este mult influențată de producția exercitiului, valorile ridicate putând să asigure cheltuielile cu terții, chiar dacă în unele cazuri reprezintă și peste 60% în cazul Antibiotice.

Anul 2011 comparativ cu 2010 prezintă un deficit de exploatare pentru toate societățile analizate, urmând creșteri ale valorilor pentru trei dintre ele. Meduman este singura cu deficit în toții anii analizați, deficit datorat cheltuielilor foarte mari cu personalul uneori reprezentând peste 100% din valoarea produselor realizate, element pe baza căruia se calculează indicatorul EBE.

Creșterea cea mai mare a rezultatului exploatării a fost calculată în cazul Biofarm cu 37,59% și Zentiva care în anul 2013 comparativ cu 2012 a crescut cu 35,30%, creștere datorată scăderii valorii reducerilor comerciale cu 36%, element care a influențat în mod negativ în anul 2012 comparativ cu 2011, valoarea indicatorului fiind negativă -1,91%.

Rezultatul curent al exercitiului nu este influențat semnificativ de creșterea sau scăderea veniturilor și/sau cheltuielilor financiare, în anul 2013 față de 2012 are o valoare pozitivă, modificări pe parcursul anilor analizații fiind în cazul Antibiotice în anul 2013 comparativ cu 2012 datorită creșterii valorii cheltuielilor financiare cu 17% și în cazul Zentiva care a crescut cu 28,41% dupa ce în anii anterioriă avusese o scădere datorată scăderii rezultatului exploararii cu 39% în 2012 comparativ cu 2011.

Datorită faptului că societățile analizate nu au venituri și/sau cheltuieli exceptionale, rezultatul brut al exercitiului nu este influențat în vreun fel fiind egal cu rezultatul curent al exercițiului.

Rezultatul exercițiului în cazul societăților analizate este pozitiv și în creștere în cazul Zentiva, în anul 2013 a crescut cu 25,22% față de 2012 când a înregistrat o scădere. Biofarm a înregistrat o scădere în 2013 față de 2012 când a atins valori mari. În 2012 comparativ cu 2011 în încercarea de a se redresa a crescut cu 47,93%, în timp ce Antibiotice înregistrează o scădere.

În urma analizei Meduman s-a dovedit a fi cea mai neprofitabilă societate înregistrând scăderi ale indicatorilor de la an la an, datorită produselor puține pe care le comercializează și cheltuielilor mari cu personalul datorită lipsei un sistem mecanizat foarte dezvoltat.

2.3. Capacitatea de autofinanțare

Capacitatea de autofinanțare „reflectă potențialul financiar degajat de activitatea rentabilă a întreprinderii, la sfârșitul exercițiului financiar, destinat să remunereze capitalurile proprii (prin dividendele datorate) și să finanțeze investițiile de expansiune (partea din profit repartizată pentru constituirea rezervelor și a fondului de dezvoltare) și de menținere sau reînnoire (prin amortizări ca veritabilă rezervă care permite reînnoirea imobilizărilor) din exercițiile viitoare”. Pentru determinarea capacității de autofinanțare (CAF), se pot utiliza două metode: metoda deductibilă și metoda adițională.

Metoda deductibilă, ia în calcul toate încasările reprezentate de câștigurile efective sau viitoare și plățile potențiale reprezentate de cheltuielile efective sau viitoare, astfel:

CAF = Venituri încasabile – Cheltuieli plătibile

Luând în calcul soldurile intermediare de gestiune calculate mai sus, capacitatea de autofinanțare se poate calcula și astfel:

CAF = EBE + Alte venituri din exploatare – Alte cheltuieli din exploatare + Venituri finanaciare (fără venituri din provizioane) – Cheltuieli financiare (fără cheltuieli din amortizări și provizioane) + Venituri excepționale (fără venituri excepționale din vânzarea imobilizărilor, a cotei-părți a subvențiilor pentru investiții virate la venituri și a veniturilor excepționale din provizioane) – Cheltuieli excepționale (fără valoarea netă contabilă a imobilizărilor cedate și a cheltuielilor excepționale privind amortizările și provizioanele) – Impozit pe profit

Metoda adițională duce la același rezultat ca cea deductibilă. În acest caz, se pornește de la profitul net realizat, din care sunt eliminate toate elementele de venituri calculate și sunt adăugate cheltuielile calculate pentru exercițiul financiar respectiv (în general amortizări și provizioane constituite).

CAF = Profit net – Venituri calculate + Cheltuieli calculate = Rezultatul exercițiului + Celtuielile cu amortizările + Cletuielile cu provizioanele (din exploatare, financiare și excepționale) – Venituri din provizioane (din exploatare, financiare și excepționale) + Valoarea netă contabilă a imobilizărilor cedate – Venituri excepționale din vânzarea imobilizărilor – Cota-parte a subvențiilor pentru investiții virate la venituri

Pornind de la informațiile reflectate de noua raportare a contului de profit și pierdere, relația de calcul devine:

CAF = Rezultatul net al exercițiului financiar – Veniturile din vânzarea activelor și alte operații de capital – Venituri din subvenții pentru investiții + Ajustarea valorii imobilizărilor corporale și necorporale + Ajustarea valorii activelor circulante + Ajustarea privind provizioanele pentru riscuri și cheltuieli + Cheltuieli privind activele cedate și alte operații de capital 

Tabelul următor conține rezultatele obținute în urma aplicării formulelor de calcul pentru cele două metode deductibilă si adițională precum și interpretarea acestora, calculul detaliat regăsindu-se în Anexa 8.

Tabel 1.4. Capacitatea de autofinanțare

Sursa: Prelucrare proprie pe baza Contului de profit și pierdere – Anexa 1-4

Valorile indicatorului CAF indică faptul că firma este capabilă să utilizeze eficient capitalurile încredințate și să le asigure investitorilor o remunerare atrăgătoare.

Capacitatea de autofinanțare a societăților analizate, calculată prin metoda deductibilă, pornește de la valoarea EBE observăm că în cazul Antibiotice valoarea CAF este mai mică decât valoarea EBE cu până la 30% acest lucru datorându-se creșterii cheltuielilor financiare și a impozitului pe profit, aceiași situație fiind și în cazul Meduman, scăderea fiind mai mică. În cazul Biofarm și Zentiva în anul 2012 valoarea CAF este mai mare decât EBE cu până la 10% datorită scăderii cheltuielilor fixe, situație menținută și în 2013 în cazul Biofarm. Astfel, putem spune că societățile dispun de un flux net de lichidități la sfârșitul exercițiului financiar, fluxul dintre încasări și plăți și dispun de mijloacele necesare activității de menținere a procesului de producție și a celei de expansiune după repartizarea profitului.

Capacitatea de autofinantare calculată prin metoda adițională, pornește de la rezultatul exercițiului care în toate cazurile este sub valoarea CAF, influența majoră având-o ajustările de valoare aferente imobilizărilor corporale.

Astfel, diferența dintre cele două metode constă în faptul că metoda deductibilă pornește de la EBE, în timp ce metoda adițională pleacă de la rezultatul net al exercițiului.  Se recomandă folosirea metodei adițională atunci când se iau în calcul amortizările și provizioanele, iar pe cea deductibilă atunci când se iau în calcul, veniturile din exploatare și cele financiare.

Indiferent de modul de calcul, CAF are caracter potențial, dacă nu este susținută prin mijloace financiare efective. Datorită faptului că ia în calcul fluxurile de încasări și plăti potențiale, în cazul unei economii cu mari blocaje financiare, acest indicator nu mai este atât de relevant.

În graficul de mai jos se poate vedea influența EBE si a rezultatului exploatării asupra CAF, indicatori de la care se pornește calculul conform celor două metode.

Grafic 1.1. Influența EBE și a Rezultatului exploatșrii asupra CAF

Antibiotice Biofarm Zentiva Meduman

Sursa: Prelucrare proprie pe baza datelor din Anexa 8

În urma calculului capacității de autofinanțare am realizat și o analiză dinamică în care am calculat indicatorii în mărime absolută și relativă pe baza formulelor folosite la analiza dinamică a cafacității de finanțare.

Tabel 1.5. Dinamica absolută și relativă – Capacitatea de autofinanțare

Sursa: Prelucrare proprie pe baza Tabel 1.4.

Conform metodei deductibile, în analiza capacității de autofinanțare un rol important îl ocupă valoarea EBE care, crescând de la an la an a făcut ca valorile indicatorului să fie pozitive, acoperind cheltuielile de exploatare, finanaciare și impozitul pe profit. In cazul Antibiotice chiar dacă EBE a crescut în anul 2012, valoarea acestuia a fost negativă -4,24% în anul 2012 față de 2011 datorită creșterii cheltuielilor cu 2% și scăderii veniturilor financiare cu 30%.

Același lucru s-a întamplat și în cazul Meduman cu precizarea că scăderea a fost înregistrată și în anul 2013 comparativ cu 2012.

Cea mai mare creștere a avut-o Biofarm de 37,42% în anul 2012 comparativ cu 2011 dar urmata de scadere in anul 2013 datorita scaderii veniturilor și cheltuielilor financiare și creșterii impozitului pe profit. Zentiva este singura societate care a înregistrat crștere în fiecare an.

Conform metodei adiționale, analiza capacității de autofinanațare este influențată atât de rezultat cât și de ajustările de valoare privind imobilizările și provizioanele. În cazul societăților analizate scăderea de 4,24% in cazul Antibiotice din anul 2012 față de 2011, folosind metoda adiționaă, s-a datorat scăderii cheltuielilor cu pierderile din creanțe și debitori diverși.

Creșterea valorii, cu 13,71% în cazul Antibiotice și cu 20,40% în cazul Biofarm, în anul 2013 comparativ cu 2012 s-a datorat creșterii cheltuielilor de exploatare privind provizioanele.

O creștere de valoare a avut și Zentiva, care în urma scăderii din anul 2011 comparativ cu 2010, an în care valoarea capacității de finanțare a societătii era negativă, a continuat cu creștere de 3% in 2013 față de 2012 cazul modului relativ.

CAPITOLUL II

DIAGNOSTICUL FINANCIAR AL RENTABILITĂȚII ÎNTREPRINDERII

Analiza rentabilității constituie, fără îndoială, un aspect esențial al diagnosticului financiar. Dar, nu se poate face o analiză dacă nu se ia în considerare si celălalt aspect al analizei financiare și anume riscul. Astfel, pentru o analiză cât mai eficientă am calculat ratele de rentabilitate și riscurile pentru cele patru societăți.

Bernard Colasse asociază noțiunea de rentabilitate cu cea de profit, reflectând aptitudinea unei întreprinderi de a degaja un rezultat exprimat în unități monetare.

În aricolul (Ion Stancu, 2006) s-a luat în vedere existența unei piețe financiare pe care se pot realiza investiții, prin atragerea de capital.

Studiul de caz este realizat pe de o parte prin determinarea succintă a elementelor cu ajutorul cărora se poate realiza eveluarea investiției de capital și pe de altă parte a pragului de rentabilitate pentru care veniturile sunt cel puțin egale cu cheltuielile (PN = 0) sau pentru care încasarile actualizate sunt egale cu plățile actualizate (VAN = 0).

Pentru a vedea dacă întreprinderea este performantă a fost calculat pragul de rentabilitate contabil și pragul de rentabilitate financiar.

În urma calculului pragului de rentabilitate contabil a rezultat lipsa de performanță prin pierderea de valoare reală a capitalurilor acționarilor, deci o decapitalizare a acestora. La acest nivel de activitate, în cinci ani și jumătate se va pierde întreaga valoare (putere de cumpărare) a capitalurilor acționarilor, întreprinderea intrând în stare de faliment.

Nu întotdeauna un nivel de activitate mai mare decât pragul de rentabilitate asigură un nivel mediu de performanță de fapt este vorba de un nivel de activitate care acoperă doar cheltuielile curente, nu și pe cele de capital.

Pragul de rentabilitate financiar este măsura minimă a performanței ce trebuie atinsă în gestiunea întreprinderii pentru a se conserva averea acționarilor. În cazul unui profit net peste nivelul minim de performanță se atinge media de performanță din sector. Un profit net inferior acestei mărimi va fi însotit de decapitalizarea averii acționarilor, deoarece nu va fi în masură să recupereze în întregime costul capitalului investit.

Ratele de rentabilitate sunt indicatori sintetici cu ajutorul cărora se poate determina sub formă relativă capacitatatea întreprinderii de a obține profit. Reflectă rezultatele obținute ca urmare a trecerii prin toate stadiile circuitului economic: aprovizionare, producție și desfacere.

Rata rentabilității, ca indicator de performanță, „poate avea mai multe forme de exprimare în funcție de modul de raportare a unui indicator de efecte sau rezultate obținute (profitul, excedentul (deficitul) brut din exploatare sau alți indicatori parțiali ai rentabilității) la un indicator de flux global al activității (cifra de afaceri, venituri din exploatare, valoarea adaugată) sau la mijloacele economice avansate sau consumate pentru obținerea rezultatului respectiv (ca indicatori de efort)”.

Rata rentabilității, ca indicator de eficiență, poate căpăta forme diferite, datorită faptului că se ia în considerare profitul brut sau profitul net la numărător, sau se schimbă baza de raportare care exprimă efortul sau cheltuiala procesului de producție. Diferitele modele utilizate pentru exprimarea ratei rentabilității prezintă informații diferite, oglindind eficiența diferitelor laturi ale activității economice ale întreprinderii. Indicatorii calculați în funcție de capitalul avansat sau ocupat exprimă cel mai des interesele investitorilor, în timp ce indicatorii calculați pe resurse consumate exprimă cel mai des interesele managerilor unității economice.

Principalele rate de rentabilitate utilizate în analiza economico-financiară a întreprinderii sunt: rata rentabilității comerciale, rata rentabilității resurselor consumate, rata rentabilității economice, rata rentabilității financiare.

Conform lucrării realizate de Jianu Iulia „rentabilitatea financiară constituie unul dintre principalii indicatori privind analiza performanței întreprinderii, care depinde de justețea politicii comerciale (rentabilitatea comercială), de eficiența capitalului angajat (rentabilitatea economică) și de politica și structura financiară a întreprinderii (rata îndatorării globale).”

2.1. Rentabilitatea comercială

Rata de rentabilitate comercială exprimă corelația dintre profitul total aferent vânzărilor companiei și cifra de afaceri. Formula de calcul a rentabilității comerciale este următoarea:

Calculul indicatorului pentru cele patru societăți, pentru anii analizați, se regăsește în tabelul de mai jos urmată de o scurtă analiză a acestora.

Tabel 2.1. Rata de rentabilitate comercială

Sursa: Prelucrare proprie pe baza Contului de profit și pierdere – Anexa 1-4

Cresterea ratei de rentabilitate comerciala, in cazul primelor trei societati, demonstreaza capacitatea societatilor de a obtine profit dupa calculul tuturor costurilor de exploatare (incluzand amortizarile si provizioanele), permitand remunerarea furnizorilor de capitaluri angajate si participarea intreprinderii la repartizarea venitului. Antibiotice si Biofarm sunt societatile care inregistreaza cresteri in fiecare an. In cazul Meduman rata a scazut in 2012 si este in scadere si in 2013.

Pentru a determina cresterea ratei, societatea trebuie sa creasca vanzarile, sa negocieze cu furnizorii preturi de achizitie mai avantajoase, sa optimizeze cheltuielile.

2.2. Rentabilitatea economică

Rata de rentabiliate economică (ROA) reprezintă o analiză a modului în care a fost alocat capitalui întreprinderii în activitatea de producție. Rentabiliatea economică reprezintă capacitatea întreprinderii de a distribui dividende acționarilor și de creștere a rezervelor, adică majorarea averii acționarilor. Rata rentabilității economice exprimă pe de o parte gradul de remunerare a capitalurilor angajate în activitatea societăților, iar pe de altă parte, modalitatea de remunerare a riscurilor asumate de acționari sau asociați pentru capitalul investit în societate. Formula de calcul a rentabilității financiare este următoarea:

rezultatele obținute în urma calculului și analiza acestora regăsindu-se în tabelul urmator.

Tabel 2.2. Rata de rentabilitate economică

Sursa: Prelucrare proprie pe baza Contului de profit și pierdere Bilantul contabil–Anexa 1-5

În urma calculului putem spune că societatea care își alocă cel mai bine capitalul economic al întreprinderii în activitatea de producție este Biofarm valoarea indicatorului fiind în creștere din 2012 cu 4% ceea ce ne arată o eficiență a utilizării activului economic destul de bună în raport cu celelalte societăți.

Antibiotice și Zentiva chiar dacă au înregistrat o scădere în 2012 în anul 2013 indicatorul are o evoluție pozitivă ceea ce ne arată că societățile sunt preocupate de eficientizarea afacerii. Singura societate care are valoarea indicatorului în scădere este Meduman care datorită creșterii activelor a fost influentat în mod negativ.

2.3. Rentabilitatea financiară

Rata de rentabiliate financiară (ROE) „măsoară randamentul capitalurilor proprii, deci al plasamentului financiar pe care acționarii l-au făcut prin investiția lor de capital în cumpărarea acțiunilor întreprinderii”. Putem spune că măsoară remunerarea investiției realizată de proprietarii unei întreprinderi prin aporturile de resurse efectuate de aceștia. Formula de calcul a rentabilitătii financiare este următoarea:

Calculul ratei umat de o analiză a acestora se regăsește în tabelul următor.

Tabel 2.3. Rata de rentabilitate financiară

Sursa: Prelucrare proprie pe baza Contului de profit și pierdere și Bilanțul contabil–Anexa 1-5

Rata rentabilității financiare pune în evidență randamentul capitalurilor proprii, respectiv al plasamentului efectuat de acționarii societății prin cumpărarea acțiunilor societății. Profitul, care este o sursă importantă de finanțare a dezvoltării unei activități, reprezintă parte componentă a capitalurilor unei întreprinderi, remunerând participarea acționarilor, prin intermediul dividendelor. O creștere a indicatorului în cazul Biofarm și Zentiva între 2% și 4% în 2012 și 2013, evidențiază o activitate eficientă din punct de vedere al fructificării capitalurilor proprii. Societatea Antibiotice a înregistrat o scădere nesemnificativă în anul 2012 dar a continuat în urmatorul an cu creștere, în timp ce Meduman care a înregistrat o creștere de 3% în 2011 urmată de scăderea valorii indicatorului în următorii ani.

Efectul de levier

Levierul arată gradul de îndatorare a capitalurilor proprii și este o expresie a riscului suplimentar asumat de acționari prin apelarea la îndatorare, risc pentru care aceștia solicită o primă de risc, o remunerare suplimentară (sub forma efectului de levier financiar al îndatorării), altfel spus “reflectă incidența care poate fi pozitivă, negativă sau nulă, a îndatorării întreprinderii asupra rentabilitățiicapitalurilor sale proprii”.

Efectul de levier este cel care influentează cel mai mult rentabilitatea financiară și explică cum se poate realiza o rentabilitate a capitalurilor proprii superioară rentabilității economice. Are la bază principiul că atunci când o întreprindere se îndatorează și investește fondurile împrumutate, obține pentru această sumă un rezultat economic peste cheltuielile financiare generate de îndatorare, în caz contrat nu ar mai investi. Efectul de levier financiar se calculează după formula:

În tabelul următor am calculat rata financiară pe baza efectului de levier, valoarea ROA fiind luată din capitolul 2.2. acolo unde a fost calculată

Tabel 2.4. Rata de rentabilitate financiară pe baza efectului de levier

Sursa: Prelucrare proprie pe baza Contului de profit și pierdere și Bilanțul contabil–Anexa 1-5

Conform rezultatelor obținute efectul de levier este negativ în cazul Antibiotice și Biofarm, astfel că rentabilitatea economică (randamentul activului) înregistrată la nivelul societăților este inferioară ratei dobânzii aferente capitalurilor împrumutate de către aceasta. În cazul societăților Zentiva și Meduman efectul de levier nu a influențat în nici un fel, valoarea acestuia în anii analizați fiind 0. Împrumuturile reprezintă o pârghie financiară care influențează nivelul rentabilității capitalurilor proprii.Rentabilitatea financiară va fi cu atât mai mare cu cât îndatorarea va fi mai importantă. Întreprinderea are în acest caz interesul să se împrumute la maxim pentru a beneficia de efectul de levier.

Tabelul umător prezintă ratele de rentabilitate calculate pentru cele partru societăți analizate.

Grafic 3.1. Ratele de rentabilitate

Ca urmare a calculului ratelor de rentabilitate am putut face o analiză dinamică absolută și relativă rezultatele regăsindu-se în tabelul următor.

Tabel 2.5. Dinamica absolută și relativă Rcom, ROA, ROE

Sursa: Prelucrare proprie pe baza Tabel 2.1., Tabel 2.2., Tabel 2.3.

În urma calculului rentabilitătii comerciale se poate evidenția faptul că Biofarm este societatea care are cel mai mare profit comparativ cu cifra de afaceri, creșterea cea mai mare înregistrându-se în 2012, cu 14%. Evoluția nivelului cifrei de afaceri a determinat o creștere a ratei comerciale cu 4,8% în termeni absoluți și cu 31,68 % în termeni relativi, comparativ cu anul 2011.

La polul opus, compania Zentiva în anul 2011 a suferit cea mai mare scădere a nivelului vânzărilor, afectând și rezultatul net al companiei. Zentiva a înregistrat o scădere a rentabilității comerciale cu 5,73% în termeni absoluți și cu aproape 26% în termeni relativi. Situația a continuat negativ în anul 2012, însă în 2013, rentabilitatea economică a crescut cu 13,27 % în termeni relativi.

Compania Antibiotice S.A. în perioada 2011-2013 a înregistrat o evoluție aproximativ constantă, fără o schimbare bruscă la nivel de rentabilitate economică în termeni absoluți. La nivel relativ, cea mai mare creștere a fost înregistrată în 2011, cu 39,23%.

Rentabilitatea economică evidențiază performanțele totale ale activității întreprinderii și eficiența tuturor fondurilor investite. În aceste condiții, analizând rezultatele din tabelul 2,5, în industria farmaceutică din perioada 2011-2013, compania Biofarm a avut din nou cele mai bune rezultate ale rentabilității economice. Cea mai mare creștere a fost înregistrată în anul 2012, cu o creștere în termeni aboluți de 3,89% și în termeni relativi de 39,8%.

O evoluție a fost înregistrată și în cazul companiilor Zentiva și Antibiotice pentru anul 2013, unde nivelul rentabilității economice a înregistrat o creștere de 12,69%, respectiv 8,86% în termeni relativi pentru Antibiotice.

În situația cea mai nefavorabilă s-a aflat Meduman în anul 2012, moment în care performanțele întreprinderii au scăzut cu aproximativ 1,82% în termeni absoluți și cu 30,93% în termeni relativi. În 2013, nivelul performanțelor acestei companii a crescut cu 4% în termeni relativi.

Rentabilitatea financiară este un indicator important de studiat pentru acționari, deoarece evidențiază cât de eficient reușeste o companie să își utilizeze nivelul capitalurilor proprii. Astfel, acționarii iau decizia de a investi, în funcție de nivelul rentabilității financiare a companiei.

Din companiile analizate, cea mai eficientă companie în utilizarea capitalurilor a fost Biofarm în anul 2012, Zentiva în anul 2013, respectiv Antibiotice în anul 2011. Creșterea renatbilității economice a fost de aproximativ 3% în termeni absoluți. La nivel relativ, cea mai mare eficiență a fost deținută de Meduman și Antibiotice în anul 2011.

În anul următor, Meduman înregistrează însă cea mai mare scădere a renatbilității financiare în perioada analizată, de aproximativ 33,77% în termeni relativi.

Companiile Biofarm și Zentiva prezintă o bună evoluție în anii 2012 și 2013, atât la nivel absolut, cât și relativ. O eficiență de aproximativ 13% este evidențiată în termeni relativi pentru ambele companii.

2.4. Descompunerea ratelor de rentabilitate (du Pont)

Acest sistem de descompunere permite identificarea de căi de îmbunătățire a ratelor de rentabilitate, prin intermediul factorilor de influență, cantitativi și calitativi.

Descompunerea ratei economice (Rec):

Rec = Rata marjei (factor cantitativ) * Rata rotației activului economic (factor calitativ)

În urma calculului descompunerii ratei economice au rezultat următoarele rezultate, detalierea acestora regăsindu-se în Anexa 9.

Tabel 2.6. Descompunerea ratei economice

Sursa: Prelucrare proprie pe baza Contului de profit și pierdere și Bilanțul contabil–Anexa 1-5

Societățile analizate au valoarea indicatorului în creștere datorită creșterii ratei de rotație a activului economic într-un an prin cifra de afaceri anuală de până la 0,9 rotații pe an. Rentabilitatea economică se poate îmbunătăți prin creșterea ratei marjei (prin creșterea CA într-un ritm mai mare decât creșterea costurilor) și creșterea vitezei de rotație a activului economic (prin creșterea numărului de rotații pe an), ceea ce duce la îmbunătățirea randamentului utilizării activelor. Valorile ridicate ale vitezei de rotație comparativ cu rata marjei înseamnă că societățile generează vânzări semnificative, cum este cazul Zentiva, dar pentru aceasta este posibil ca societățile să fie nevoite să aibă prețuri scăzute ale produselor.

Descompunerea ratei financiare (Rfin):

Rfin = Rata marjei nete (factor cantitativ) * Rata rotației (factor calitativ) * Rata de structură a capitalurilor (factor calitativ)

În urma calculului descompunerii ratei financiare au rezultat următoarele rezultate, detalierea acestora regăsindu-se în Anexa 10, unde sunt trecute toate elementele care influențeaza calculul.

Tabel 2.7. Descompunerea ratei financiare

Sursa: Prelucrare proprie pe baza Contului de profit și pierdere și Bilanțul contabil–Anexa 1-5

Rata marjei nete, factor cantitativ, este influențată de volumul vânzărilor și de structura costurilor întreprinderii, valoarea ei fiind în creătere. Rata rotației activului economic, factor calitativ, la fel ca și în descompunerea Rec, exprimă randamentul utilizării activelor.

Rata de structură a capitalurilor, factor calitativ, specific Rfin, oferind informații cu privire la structura financiară a întreprinderii, putem spune că Antibiotice și Biofarm stau bine din punct de vedere financiar valoarea fiind în creștere în timp ce Zentiva și Meduman în anul 2013 au înregistrat o scădere.

Rata financiară poate fi îmbunătățită prin creșterea gradului de îndatorare (a levierului), dar acest lucru se poate întampla doar dacă levierul financiar al îndatorării este pozitiv.

CAPITOLUL III

ANALIZA ȘI EVALUAREA RISCULUI

În cadrul analizei și evaluării riscului se urmărește variabilitatea rezultatelor întreprinderii la modificarea cifrei de afaceri, a structurii cheltuielilor, la modificarea structurii capitalurilor și a valabilității solvabilității întreprinderii.

În concordanță cu formele pe care le îmbracă riscul, problematica analizei poate fi structurată astfel:

analiza riscului economic (de exploatare);

analiza riscului financiar;

analiza riscului de faliment.

3.1. Riscul economic

Riscul economic reprezintă incapacitatea întreprinderii de a se adapta la timp și cu cel mai mic cost la variațiile mediului. Mai exact, el exprimă volatilitatea rezultatului economic la condițiile de exploatare.

Activitatea unei societăți, indiferent de ponderea pe care o deține în sectorul său de activitate este supusă riscurilor, întrucât acesta nu poate să prevadă cu certitudine diferitele componente ale rezultatului său (cost, cantitate, preț) și ale ciclului de exploatare (cumpărări, prelucrări, vânzări). Analiza riscului economic face parte din analiza rentabilității și constituie, in special, o premisă a fundamentării strategiilor referitoare la: aprovizionare, gestionarea capitalului tehnic, producție și comercializare.

Interesați de rezultatele analizei riscului economic pot fi managerii întreprinderii, investitorii, organizațiile financiare în scopul acordării de credite.

Pentru diminuarea și evitarea riscului se impune stabilirea producției minime care trebuie fabricată și vândută în vederea acoperirii integrale a cheltuielilor de exploatare. În acest sens, un rol deosebit îi revine contabilității de gestiune și calculației costurilor.

CELE =

Tabelul cuprinde rezultatele calculului riscului economic după formula de mai sus.

Tabel 3.1. Risc economic

Sursa: Prelucrare proprie pe baza Contului de profit și pierdere – Anexa 1-4

Valoarea riscul economic, în cazul societăților analizate, este supraunitar în 2013, ceea ce arată că o creștere a vânzărilor antrenează o creștere mai mare a rezultatului exploatării.

Din rezultatele obținute putem spune că Antibiotice și Biofarm au înregistrat o creștere de 4,4% repectiv 1,4% în 2012 față de 2011, urmată de o scădere în cazul Antibiotice, datorită creșterii rezultatului exploatării cu 15% comparativ cu cifra de afaceri unde creșterea a fost de 4% și creștere de 2% în cazul Biofarm datorită creșterii rezultatului exploatarii cu 20%.

În cazul Zentiva și Meduman au fost îregistrate scăderi ale valoii, în anul 2012 comparativ cu 2011, urmată de creșterea lor în anul următor.

3.2. Riscul financiar

Riscul financiar caracterizează variabilitatea indicatorilor de rezultate sub incidența structurii financiare a întreprinderii.

Acest risc privește structura financiară și depinde de modul de finanțare a activității. Capitalul propriu (o parte a acestuia) împreună cu creditele (a căror proporții variază), asigură resursele necesare procurării unui activ economic care prin utilizare, exploatare, acesta degajă un rezultat economic. La rândul său acest rezultat se va împărți între acționari care își însușesc beneficiul ce conține și impozitul, iar cealaltă parte, sub forma dobânzii, este folosită pentru remunerarea celor ce au acordat creditele.

Putem spune că exprimă sensibilitatea rezultatului înainte de deducerea impozitului pe profit la o modificare a rezultatului exploatării.

Dacă afacerea este finanțată exclusiv din capitaluri proprii nu comportă nici un risc financiar. Riscul financiar apare în momentul apelării la credite pentru a finanța o activitate care implică cheltuieli financiare și influențează rentabilitatea întreprinderii.

CELF =

Riscul finanicar a fost calculat după formula de mai sus și sunt prezentate în tabelul următor.

Tabel 3.2. Risc financiar

Sursa: Prelucrare proprie pe baza Contului de profit și pierdere – Anexa 1-4

În urma calculului putem spune că în anul 2013 societățile analizate prezintă o valoare a riscului financiar sub 1 ceea ce înseamnă o redresare a societăților. Acest lucru s-a datorat nu doar datorită creșterii rezultatului exploatarii și că rezultatul financiar nu a influențat prea mult profitul net ci și a faptului că societățile nu au mai contractat credite.

Pentru Antibiotice anul în care rata a avut valori mari este 2011, datorită scăderii pierderii financiare cu 46% fapt ce a determinat creșterea profitului net cu 38%. În cazul celorlalte trei societăți anul 2012 a înregistrat cea mai mare creștere cu până la 8% în cazul Meduman și cu 5% în cazul Biofarm si Zentiva.

3.3. Riscul de faliment

Solvabilitatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a face față obligațiilor scadente care rezultă fie din angajamente anterioare contractate, fie din operații curente a căror realizare condiționează continuarea activității, fie din prelevări obligatorii.

Falimentul reprezintă pentru societăți una dintre cele mai mari amenințări și apare ca urmare a incapacității acestora de a-și onora la timp plățile.

Complexitatea aspectelor pe care le implică conceptul de risc de faliment explică și varietatea de diagnosticare, de analiză a acestuia, dintre care amintim analiza lichiditate – exigibilitate, analiza functională, analiza prin rate, analiza dinamică. Altfel spus, procesul de diagnosticare a riscului de faliment constă în evaluarea capacității întreprinderii de a face față angajamentelor asumate față de terți si față de acționari, deci în evaluarea solvabilității întreprinderii.

Întreprinderea cu un sistem analitic serios poate să recunoască din timp criza care se apropie, cu ajutorul analizei financiare și în special a riscului de falimet pot fi găsite locurile vulnerabile în economia întreprinderii și propuse soluții eficiente de ieșire din situația dificilă.

În vederea determinării la timp a riscului de faliment, cercetătorii și organismele financiare internaționale au elaborat o metodă, denumită metoda scorurilor care are la baza tehnicile statistice ale analizei discriminante a caracteristicilor financiare care au fost determinate cu ajutorul ratelor de rentabilitate.

Conform studiului realizat de (Dumitrescu Gheorghe, 2010) exista mai multe modele străine și românești care au la bază metoda scorurilor și anume: modelul Altman, modelul Conan-Holder, modelul Centralei Bilanțurilor din Banca Franței, modelul Creditului Comercial Francez, metoda “credit-man” sau “security-analysis”, modelul B – Băileșteanu, Modelul A – Ion Anghel.

În vederea determinării riscului am ales modelele românesti și anume, modelul Ion Anghel și modelul Gheorghe Băileșteanu.

Modelul Ion Anghel

Modelul presupune calculul unei serii de indicatori care fac parte din următoarea relație:

A = 5,676 + 6,3718 X1 + 5,3932 X2 – 5,1427 X3 – 0,0105 X4

unde:

Interpretarea rezultatului este următoarea:

a) Dacă A este mai mică decăt 0, atunci societățile sunt în situația iminentă a falimentului societății;

b) Dacă 0 > A < 2,05, atunci societățile sunt în situația de incertitudine, ce poate impune o analiză suplimentară;

c) Dacă A > 2,05 , riscul de faliment este improbabil, starea societății fiind bună.

În tabelul următor se regăsesc valorile relației X rezultate în urma calculului indicatorilor. Detaliere acestora este prezentată în Anexa 11.

Tabel 3.3. Modelul Ion Anghel

Sursa: Prelucrare proprie pe baza Contului de profit și pierdere și Bilanțul contabil–Anexa 1-5

Conform rezultatelor obținute, peste 2,5 , putem spune ca toate societățile au o au o stare foarte buna, neexinstând riscul apariției falimentului chiar dacă pe parcursul conform calculelor indicatorilor privind performanța financiară a întreprinderii, Meduman nu a înregistrat cele mai bune valori, rezultând o societate neprofitabilă.

Modelul Gheorghe Băileșteanu

Modelul pornește de la premisa că apariția falimentului este determintă de următorii factori: imposibilitatea achitării obligațiilor curente, lipsa de surse financiare pentru rambursarea creditelor, încasarea cu mare întârziere a contravalorii produselor livrate, înregistrarea de pierderi.

Prognoza falimentului unei societăți după modelul Băileșteanu se realizează prin intermediul funcției “B”:

B = 0,444 G1 + 0,909 G2 + 0,0526 G3 + 0,0333 G4 + 1,414

unde:

Interpretarea rezultatului este următoarea:

a) Dacă B < 0,5 , atunci societățile sunt în situația iminentă a falimentului firmei;

b) Dacă 0,5 < B < 1,1 , atunci există un risc ridicat de faliment, iar zona de acțiune este limitată;

c) Dacă 1,1 < B < 2 , atunci societățile sunt într-o situație de incertitudine și într-o zonă intermediară;

d) Dacă B > 2 , atunci riscul de faliment este improbabil, starea societăților este bună, iar zona în care se află este favorabilă;

Rezultatele obținute în urma calculului relației sunt prezeentate în tabelul următor, detalierea acestora regăsindu-se in Anexa 12.

Tabel 3.4. Modelul Gheorghe Băileșteanu

Sursa: Prelucrare proprie pe baza Contului de profit și pierdere și Bilanțul contabil–Anexa 1-5

Conform modelului Baileșteanu, valorile relației pentru cei patru ani sunt > 2, ceea ce demonstrează, asemenea modelului Ion Anghel, ca societățile analizate nu prezintă risc de faliment.

Societățile analizate au o situație financiară bună, dar trendul acesteia nu este unul care să mulțumească, mai ales in cazul Zentiva care prezinta o scădere semnificativă în 2011 de 4,7 urmată de creștere în 2012 și scădere în 2013, la fel ca în cazul societăților analizate în studiul prezentat mai sus unde după prezentarea valorilor sintetice ale modelelor de risc analizate, cât și a evoluției scorului Z (A sau B) în anii 2006-2008 a rezultat că acuratețea predicției riscului de faliment este discutabilă. Societatea analizată în cadrul studiului de caz menționat chiar dacă au o situație financiară bună, conform cotațiilor de la bursa de valori, demonstrează că valorile scorului Z (A sau B) pentru modelele aplicate nu reflectă aceeași stare. Aplicarea modelelor având relevanță numai la nivelul economiilor în care s-au făcut studiile.

Elaborarea unui model de previziune a riscului de faliment care să răspundă cerințelor economiei românești este destul de greu de realizat ținînd cont că o parte din firmele falimentare își restrâng activitatea fără însă a declara starea de faliment în justiție, aspect care îngreunează foarte mult cercetarea în domeniu.

CONCLUZII

Analiza financiară „identifică starea de echilibru finanaciar (de risc) static și dinamic și starea de profitabiliate (de rentabilitate) ale întreprinderii pentru a măsura creșterea valorii capitalurilor acesteia și pentru a planifica activitățile viitoare de exploatare, investiții și finanțareț”.

Astfel, analiza financiară oferă informații, în primul rând, în plan intern asupra modului de realizare a obiectivelor managementului financiar cât și pe plan extern prin oferirea de informații care să motiveze potențialilor parteneri de afaceri (acționari, furnizori, cumpărători).

Conceptual de “performanță” este interpretat diferit de utilizatorii de informații contabile, în funcție de interesele lor. Managerii sunt concentrați asupra performanței globale, investitorii actuali și potențiali sunt interesați de rentabilitatea investițiilor lor, salariații de stabilitatea și rentabilitatea întreprinderii, creditorii de solvabilitatea întreprinderii, partenerii comerciali de stabilitatea întreprinderii. În concluzie, măsurarea performanței se face în funcție de obiectivul utilizatorilor.

Prin studiul de caz realizat pe parcursul lucrării am încercat să realizez o analiză care cuprinde patru societăți din domeniul farmaceutic, fiecare având anumite tipuri de produse pe care le produc și comercializează. În urma calculul indicatorilor echilibrului financiar am observat că toate societățile prezintă același comportament astfel, creșterea fondului de rulment arată faptul că acumulările nete ale exercițiului anterior au fost alocate în creștrea activelor circulante. Existența unui surplus de resurse putând fi utilizat pentru finanțarea activelor pe termen scurt.

Conform calculului soldurilor intermediare de gestiune și a capacității de finanțare, cu ajutorul cărora se poate determina comportamentul economic al societăților, putem spune că în cazul societăților Antibiotice, Biofarm si Zentiva la care rezultatul net este în creștere, acționarii se pot gândi la distribuirea dividendelor, la realizarea unor noi investiții, la remunerarea salariaților și la performanța echipei manageriale pe care o au.

Societățile dispun de un flux net de lichidități la sfârșitul exercițiului financiar, fluxul dintre încasări și plăți și dispun de mijloacele necesare activității de menținere a procesului de producție și a celei de expansiune după repartizarea profitului.

În schimb despre Meduman, conform indicatorilor analizați, nu pot spune că s-a dovedit a fi cea mai neprofitabilă societate înregistrând scăderi ale indicatorilor de la an la an, datorită produselor puține pe care le comercializează și cheltuielilor mari cu personalul datorită lipsei un sistem mecanizat foarte dezvoltat.

Cresterea ratei de rentabilitate comerciala, in cazul primelor trei societati, demonstreaza capacitatea societatilor de a obtine profit dupa calculul tuturor costurilor de exploatare, permitand remunerarea furnizorilor de capitaluri angajate si participarea intreprinderii la repartizarea venitului. În urma calculului putem spune că societatea care își alocă cel mai bine capitalul economic al întreprinderii în activitatea de producție este Biofarm.

Valoarea riscul economic, în cazul societăților analizate, este supraunitar în 2013, ceea ce arată că o creștere a vânzărilor antrenează o creștere mai mare a rezultatului exploatării. În urma calculului putem spune că în anul 2013 societățile analizate prezintă o valoare a riscului financiar sub 1 ceea ce înseamnă o redresare a societăților.

Pe lânga indicatorii mai sus menționati am calculat și riscul de faliment în urma căruia s-a demonstrat că nici una din cele patru societăți nu prezintă riscul de a falimenta chiar dacă Meduman nu a s-a dovedit a fi o societate performantă in urma calculului indicatorilor de performanță.

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

CĂRȚI:

Brezeanu Petre (2005) – Management financiar Vol II / Managementul financiar al riscului, Editura Universității Româno – Britanice.

Colasse Bernard (2009) – Analiza financiară a întreprinderii, Editura Tipo Moldova, Iași.

Dragotă Victor, Anamaria Ciobanu, Laura Obreja, Mihaela Dragotă(2003) – Management financiar VOL I – Analiza financiară și gestiune financiară operațional, Editura Economică, București.

Jianu Iuliana (2007) – Evaluarea, prezentarea si analiza performantei intreprinderii, Editura CECCAR, București.

Niculescu Maria (2005) – Diagnostic global strategic, Vol. 2, Editura Economică, București.

Roman Monica (2003) – Statistica financiar-bancară și bursieră, Editura ASE, Bucuresti

Stancu Ion (2007) – Finante, Editura Economică, București.

Vasile Ilie. (2005) – Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Meteor Press, București

Vintilă Georgeta (2006) – Gestiunea financiară a întreptinderii, Editura Economică, București.

ARTICOLE:

10. Brezeanu Petre (2008) – Finanțe corporative, Vol.I, Colecția Oeconomică, Editura.C.H.Beck, București.

11.Dumitrescu Gheorghe (2010) – Studii de cercetare cu privire la riscul de faliment /Modele și metode de previzionare, Romanian Statistical Review nr. 4

12. Gheorghe. N. Iosif (2010), Profitul și ratele de rentabilitate,Tribuna economică, v.21, nr. 36, pg. 54-56.

13. Mociar Ioana (2013) – Analiza echilibrului financiar al întreprinderii pornind de la situațiile financiare prelucrate, Tribuna Economică nr. 4

14. Stancu Ion (2006) – Măsurarea performanței întreprinderii, Theoretical and Applied Economics, pg.8-12

15. Petrescu Silvia (2005) – Performanță și risc în analiza financiară

16. Popescu Dan Dumitru (2009) – Utilizarea bilanțului în analiza financiară a firmelor, Tribuna Economică, v.20, nr. 5, pg. 68-70

17. Vintilă Georgeta, Moscalu Maricica (2012) – Business failure risk analysis using financial ratios, Procedia – Social and Behavioral Sciences, v.62, pg.728-732

18. Vintilă Georgeta, Ștefan Daniel Armeanu, Maria Oana Filipescu, Maricica Moscalu, Paula Lazăr (2012) – Analiza și evaluarea riscurilor activității antreprenoriale în mediul economic românesc, Economie teoretică și aplicată, v. XVIII, nr. 5(558), pg. 119-131

19. Vintilă Georgeta, Ștefan Daniel Armeanu, Maria Oana Filipescu, Maricica Moscalu, Paula Lazăr (2012) – Utilizarea tehnicilor de analiză cantitativă a datelor pentru estimarea riscului de faliment al corporațiilor, Economie teoretică și aplicată, v. XIX , nr. 1(566), pp. 86-102

LEGISLAȚIE

20. Reglementare contabilă conformă cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene și cu Directiva a VII-a a Comunităților Economice Europene din 29/10/2009, art. 34 (1), a,b

www.bvb.ro

www.antibiotice.ro

www.biofarm.ro

www.zentiva.ro

www.meduman.ro

ANEXA 1 – Contul de Profit si Pierdere – Antibiotice S.A.

ANEXA 2 – Contul de Profit si Pierdere – Biofarm S.A.

ANEXA 3

Contul de Profit si Pierdere – Zentiva S.A.

ANEXA 4 – Contul de Profit si Pierdere – Meduman S.A.

ANEXA 5 – Bilanțul structurat

Antibiotice S.A.

Biofarm S.A.

Zentiva S.A.

Meduman S.A.

ANEXA 6 – Indicatorii echilibrului financiar

Situația netă

Fondul de rulment – Abordarea franceză – continentală

Fondul de rulment – Abordarea anglo – saxonă

Necesarul de fond de rulment

Trezoreria netă

ANEXA 7 – Soldurile intermediare de gestiune

ANEXA 8 – Capacitatea de autofinanțare

Metoda deductibilă

Metoda adițională

ANEXA 9 – Descompunerea rentabilității economice

ANEXA 10 – Descompunerea rentabilității financiare

ANEXA 11 – Riscul de faliment – Modelul Ion Anghel

ANEXA 12 – Riscul de faliment – Modelul Gheorghe Băileșteanu

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

CĂRȚI:

Brezeanu Petre (2005) – Management financiar Vol II / Managementul financiar al riscului, Editura Universității Româno – Britanice.

Colasse Bernard (2009) – Analiza financiară a întreprinderii, Editura Tipo Moldova, Iași.

Dragotă Victor, Anamaria Ciobanu, Laura Obreja, Mihaela Dragotă(2003) – Management financiar VOL I – Analiza financiară și gestiune financiară operațional, Editura Economică, București.

Jianu Iuliana (2007) – Evaluarea, prezentarea si analiza performantei intreprinderii, Editura CECCAR, București.

Niculescu Maria (2005) – Diagnostic global strategic, Vol. 2, Editura Economică, București.

Roman Monica (2003) – Statistica financiar-bancară și bursieră, Editura ASE, Bucuresti

Stancu Ion (2007) – Finante, Editura Economică, București.

Vasile Ilie. (2005) – Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Meteor Press, București

Vintilă Georgeta (2006) – Gestiunea financiară a întreptinderii, Editura Economică, București.

ARTICOLE:

10. Brezeanu Petre (2008) – Finanțe corporative, Vol.I, Colecția Oeconomică, Editura.C.H.Beck, București.

11.Dumitrescu Gheorghe (2010) – Studii de cercetare cu privire la riscul de faliment /Modele și metode de previzionare, Romanian Statistical Review nr. 4

12. Gheorghe. N. Iosif (2010), Profitul și ratele de rentabilitate,Tribuna economică, v.21, nr. 36, pg. 54-56.

13. Mociar Ioana (2013) – Analiza echilibrului financiar al întreprinderii pornind de la situațiile financiare prelucrate, Tribuna Economică nr. 4

14. Stancu Ion (2006) – Măsurarea performanței întreprinderii, Theoretical and Applied Economics, pg.8-12

15. Petrescu Silvia (2005) – Performanță și risc în analiza financiară

16. Popescu Dan Dumitru (2009) – Utilizarea bilanțului în analiza financiară a firmelor, Tribuna Economică, v.20, nr. 5, pg. 68-70

17. Vintilă Georgeta, Moscalu Maricica (2012) – Business failure risk analysis using financial ratios, Procedia – Social and Behavioral Sciences, v.62, pg.728-732

18. Vintilă Georgeta, Ștefan Daniel Armeanu, Maria Oana Filipescu, Maricica Moscalu, Paula Lazăr (2012) – Analiza și evaluarea riscurilor activității antreprenoriale în mediul economic românesc, Economie teoretică și aplicată, v. XVIII, nr. 5(558), pg. 119-131

19. Vintilă Georgeta, Ștefan Daniel Armeanu, Maria Oana Filipescu, Maricica Moscalu, Paula Lazăr (2012) – Utilizarea tehnicilor de analiză cantitativă a datelor pentru estimarea riscului de faliment al corporațiilor, Economie teoretică și aplicată, v. XIX , nr. 1(566), pp. 86-102

LEGISLAȚIE

20. Reglementare contabilă conformă cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene și cu Directiva a VII-a a Comunităților Economice Europene din 29/10/2009, art. 34 (1), a,b

www.bvb.ro

www.antibiotice.ro

www.biofarm.ro

www.zentiva.ro

www.meduman.ro

ANEXA 1 – Contul de Profit si Pierdere – Antibiotice S.A.

ANEXA 2 – Contul de Profit si Pierdere – Biofarm S.A.

ANEXA 3

Contul de Profit si Pierdere – Zentiva S.A.

ANEXA 4 – Contul de Profit si Pierdere – Meduman S.A.

ANEXA 5 – Bilanțul structurat

Antibiotice S.A.

Biofarm S.A.

Zentiva S.A.

Meduman S.A.

ANEXA 6 – Indicatorii echilibrului financiar

Situația netă

Fondul de rulment – Abordarea franceză – continentală

Fondul de rulment – Abordarea anglo – saxonă

Necesarul de fond de rulment

Trezoreria netă

ANEXA 7 – Soldurile intermediare de gestiune

ANEXA 8 – Capacitatea de autofinanțare

Metoda deductibilă

Metoda adițională

ANEXA 9 – Descompunerea rentabilității economice

ANEXA 10 – Descompunerea rentabilității financiare

ANEXA 11 – Riscul de faliment – Modelul Ion Anghel

ANEXA 12 – Riscul de faliment – Modelul Gheorghe Băileșteanu