Analiza Financiară a Firmei pe Baza Situațiilor Financiare

Economie

Analiza Financiară a Firmei pe Baza Situațiilor Financiare

Byadmin ianuarie 1, 2024

ANALIZA FINANCIARĂ A FIRMEI SC AVE TEBIA SRL PE BAZA SITUAȚIILOR FINANCIARE

CUPRINS

Cap.1. Considerații teoretice referitoare la analiza financiară a întreprinderii 1

1.1. Analiza poziției financiare 2

1.1.1 Situația financiară a întreprinderii întocmită pe baza bilanțului

contabil 6

1.1.2 Analiza financiară a întreprinderii pe baza bilanțului financiar 7

1.1.3. Analiza financiară a întreprinderii pe baza bilanțului funcționalb#%l!^+ 111111a?

1.2. Analiza performanțelor financiare cu ajutorul contului de rezultate 12

1.2.1.Rezultatele întreprinderii evidențiate prin tabloul soldurilor

intermediare de gestiune 13

1.2.2. Rezultatele întreprinderii, capacitatea de finanțare și lichiditatea 14

1.3. Rentabilitatea întreprinderii și sistemul de rate 15

b#%l!^+a?

CAP.2. STUDIU DE CAZ – SC AVE TEBIA SRL 20

2.1.Prezentare firmă 20

2.2. Analiza bilanțului 23

2.3. Calculul activelor totale în anul 2013 27

2.4.Analiza rezultatului din exploatare în anul 2013 31

2.4. Indicatori 32

2.5. Indicatori 33

2.5.1.Analiza ratelor de structură ale pasivului 33

2.6. Analiza ratelor de lichiditate și solvabilitate 36

2.7. Rate privind rotația capitalurilor 39

2.8.Remunerarea personalului 39

2.9.Ratele de rentabilitate 40

CONCLUZII 46

BIBLIOGRAFIE 48

INTRODUCERE

Analiza economico-financiară a apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea în plină perioadă de avânt economic când “spiritul antreprenorial” solicita tot mai multe fonduri de investiții pe care le procura din sistemul bancar. Având în vedere faptul că fondurile solicitate b#%l!^+a?pentru afaceri erau din ce în ce mai mari, din dorința de a diminua și chiar elimina riscurile, bancherii au început să solicite informații pentru asigurarea garanțiilor pe care debitorii le aveau.

Economia de piață se află în plină modificare și, din nevoia de a stăpâni cât mai bine aceste fluctuații de piață, se impune ca un economist să cunoască cât mai amplu elementele ce caracterizează starea unei întreprinderi, respectiv analiza financiară care conduce la un diagnostic. Pe baza acestei analize, un economist poate face o evaluare corectă în sensul luării de decizii pentru funcționarea întreprinderii în condiții optime.

Motivul alegerii acestei teme îl constituie dorința de a evidenția, prin multitudinea indicatorilor, o apreciere corectă a activității întreprinderii SC AVE TEBIA SRL având ca domeniu de activitate construcțiile, fiind preocupată de îmbunatățirea continuă a calității produselor și serviciilor sale, de respectarea clauzelor contractuale pentru a asigura și întreține satisfacția totală a clienților.

Lucrarea se structurează în două capitole.

În capitolul I am evidențiat descrierea indicatorilor, teoretic, pe baza bilanțului contabil al întreprinderii și al contului de profit și pierdere prin: fondul de rulment; nevoia de fond de rulment; trezoreria netă; situația netă; soldurile intermediare de gestiune; ratele de rentabilitate; fluxurile financiare.

Analiza financiară trebuie să aprecieze dacă gradul lichidității activelor întreprinderii este suficient de ridicat pentru a-i permite acesteia să facă față în orice moment angajamentelor pe care și le-a asumat, respectiv pentru a-i asigura solvabilitatea.

Analiza financiară care urmează a fi efectuată se va stuctura în câteva etape succesive:

1.Analiza echilibrului financiar pe baza bilanțului contabil prin:

– fondul de rulment;

– nevoia de fond de rulment;

– trezoreria netă b#%l!^+a?

2.Analiza marjelor de rentabilitate (solduri intermediare de gestiune) prin:

– valoarea adaugată;

– rezultatul exploatării; b#%l!^+a?

– rezultatul curent;

– rezultatul net al exercițiului.

3.Diagnosticul firmei:

– rentabilitatea economică și financiară;

– diagnosticul rentabilității: economice, financiare, de faliment.

Sursele de date pentru analiza financiară vor fi următoarele documente:

– bilanțul contabil al firmei;

– contul de profit și pierdere;

Analiza financiară este “un instrument deosebit de prețios de care dispun factorii de decizie pentru a cerceta și evalua o stare de fapt din domeniul financiar contabil”

Partea a II a tratează analiza financiară a firmei SC AVE TEBIA SRL parte practică care conține interpretările indicatorilor calculați.

CAP.1. CONSIDERAȚII TEORETICE PRIVIND ANALIZA FINANCIARĂ A ÎNTREPRINDERII

ANALIZA POZIȚIEI FINANCIARE

Analiza financiară este activitatea de diagnosticare a „stării de sănătate financiară” a întreprinderii, la încheierea exercițiului contabil.” Ea urmărește să pună în evidență punctele tari și slabe ale gestiunii financiare și să ofere explicații cu privire la dificultățile apărute în cursul exercițiului financiar, sau previzionarea celor care vor apărea în exercițiile următoare. Obiectivele diagnosticului financiar sunt orientate spre evidențierea rentabilității și riscului. Ele sunt următoarele:

Întreprinderea își plătește la timp datoriile curente?

Are capacitatea de plată rapidă și foarte rapidă?

Care este capacitatea de plată a datoriilor pe termen mediu și lung?

Care este gradul de acoperire a datoriilor?

Care este ponderea activelor circulante în total active?

Care este ponderea stocurilor în active circulante?

Care este ponderea produselor finite în stocuri?

Care este tendința ponderii mijloacelor circulante? Dar a stocurilor?

Care este ponderea capitalului propriu în capitalul permanent? Dar tendința acestei ponderi? b#%l!^+a?

Care este tendința lichidității? Dar a solvabilității?

Există fondul de rulment necesar pentru desfășurarea normală a activității?

Care este evoluția trezoreriei?

În cât timp își plătește firma furnizorii? b#%l!^+a?

În cât timp își încasează întreprinderea facturile?

Care este viteza de rotație a stocurilor?

Care este rentabilitatea financiară a întreprinderii?

Rentabilitatea este în creștere, stagnare sau descreștere?

Sursa de date pentru analiza financiară o constituie documentele contabile de sinteză; bilanțul, contul de profit și pierdere, rezultatele și anexa la bilanț.

„Bilanțul este cel mai reprezentativ instrument de înregistrare și control folosit de contabilitate, pentru realizarea chintesenței acesteia, deosebit de util pentru analiza situației financiare și caracterizarea activității economice a întreprinderii,….mijlocul de a oglindi la un moment dat situația întreprinderii evaluată în bani, prin punerea față în față a mijloacelor și resurselor…”

Bilanțul financiar stă la baza analizei financiare și are scopul de a inventaria averea și angajamentele întreprinderii și ordinea lor în funcție de lichiditate, respectiv exigibilitate. Acest tip de bilanț se întocmește în valori nete.

„Contul de profit și pierdere servește analizei dinamice sau statice a performanțelor înregistrate în perioadele trecute de către întreprindere. Analiza dinamică urmărește variația de la un an la altul a performanțelor economice și financiare, iar cea statică le surprinde la un moment dat.”

Din punct de vedere al managerilor, analiza financiară este utilă pentru studierea performanțelor financiare ale firmei la un moment dat și permite utilizarea concluziilor formulate în fundamentarea deciziilor privind strategia de dezvoltare din punct de vedere al b#%l!^+a?entităților exterioare firmei. Analiza financiară este orientata spre studiul echilibrului financiar al întreprinderii și spre riscul de faliment.

Principalele acțiuni ale analizei financiare se pot desfășura în succesiune sau ca etape independente de lucru:

Analiza echilibrului financiar pe baza bilanțului;

Analiza marjelor de rentabilitate pe baza contului de rezultate;

Diagnosticul financiar al rentabilității și riscului întreprinderii;

Analiza fluxurilor financiare.

Într-o manieră generală, echilibrul evocă ideea de armonie între diferitele elemente ale unui sistem, ceea ce în domeniul financiar se traduce prin armonizarea resurselor cu nevoile. Astfel, noțiunea de echilibru financiar va fi prezentată în funcție de două concepții de elaborarea bilanțului: patrimonială și funcțională.

1.1.1 Situația financiară a întreprinderii întocmită pe baza bilanțului

Forma de prezentare a bilanțului diferă de la o țară la alta, și de la perioadă la perioadă. Totuși, oricare ar fi prezentarea, această situație contabilă se supune principiilor generale de construcție care îl fac un suport privilegiat al analizei financiare a întreprinderii.

Bilanțul constituie reprezentarea patrimoniului unui agent economic: întreprindere, b#%l!^+a?individ, societate, asociație. În acest sens, bilanțul constituie totdeauna, modelarea conceptului juridic de patrimoniu. Conform O. M. F. P. 1725, modelul de bilanț adoptat de România este orientat spre optica anglo-saxonă. Situațiile financiare cuprind:

bilanțul ; b#%l!^+a?

contul de profit și pierdere;

situația modificărilor capitalurilor proprii;

situația fluxurilor de trezorerie;

politici contabile și nete explicative;

Bilanțul poate fi interpretat din două puncte de vedere:

concepția juridică, în care bilanțul sintetizează starea patrimonială, respectiv drepturile și angajamentele patrimoniale existente la un moment dat;

concepția financiară, care pune în evidența relația dintre sursele de formare a fondurilor (resurse) și nevoile cărora le sunt alocate (utilizări).

Tabelul nr.1.1.1.1. Dubla reprezentare a patrimoniului

1.1.2. Analiza financiară a întreprinderii pe baza bilanțului financiar

Analiza bilanțului financiar (analiza patrimonială) permite identificarea stării de echilibru a firmei analizate. Astfel, se încearcă evidențierea raportului dintre activele și pasivele pe termen lung și scurt. Activele pe termen lung ar trebui finanțate din pasive pe termen lung, în timp ce activele pe termen scurt, din pasive pe termen scurt.

Activul este o resursă controlată de întreprindere, provine din evenimente trecute și este purtătoare de avantaje economice viitoare ce trebuie să fie benefice acesteia.

Activul se compune din bunuri deținute de întreprindere și creanțe. Pasivul se compune din capitaluri proprii și, într-o măsură considerabilă, din datorii contractate de b#%l!^+a?întreprindere și nerambursate încă.

Această ecuație fundamentală a bilanțului redă situația netă a întreprinderii, respectiv averea netă a acționarilor. Situația netă este cel mai adesea pozitivă și crescătoare, ca efect al unei gestiuni economice sănătoase. Această situație marchează de fapt atingerea obiectivului major al gestiunii financiare și anume maximizarea valorii capitalurilor proprii, a activului net finanțat din aceste capitaluri.

Creșterea situației nete este consecința reinvestirii unei părți din profitul net și a altor elemente de acumulări: provizioane reglementate, reporturi din exercițiul precedent, subvenții. Situația netă poate indica deci o îmbogățire (o creștere a capitalurilor proprii), în cazul realizării și reinvestirii de beneficii sau dimpotrivă o sărăcire (o micșorare a capitalurilor proprii). in cazul încheierii exercițiului cu pierderi.

Analiza lichiditate–exigibilitate, numită în practica țărilor occidentale analiza patrimonială pune în evidență riscul de insolvabilitate al întreprinderii. Aceasta constă în incapacitatea întreprinderii de a-și onora angajamentele față de terți.

S N = ACTIV – DATORII TOTALE

Elementele de activ sunt structurate în funcție de creșterea gradului de lichiditate începând din partea de sus a activului bilanțier. Lichiditatea reprezintă aptitudinea unui activ de a se transforma fără termen în monedă dar și fără pierdere de valoare.

Elementele de pasiv sunt structurate după gradul crescător de exigibilitate. Astfel se vor înscrie mai întâi capitalurile proprii provenite de la asociați cât și din reinvestiri ale acumulărilor anterioare (rezerve, profit nerepartizat), iar apoi capitalurile din surse publice (subvenții, provizioane reglementatelui net finanțat din aceste capitaluri.

Creșterea situației nete este consecința reinvestirii unei părți din profitul net și a altor elemente de acumulări: provizioane reglementate, reporturi din exercițiul precedent, subvenții. Situația netă poate indica deci o îmbogățire (o creștere a capitalurilor proprii), în cazul realizării și reinvestirii de beneficii sau dimpotrivă o sărăcire (o micșorare a capitalurilor proprii). in cazul încheierii exercițiului cu pierderi.

Analiza lichiditate–exigibilitate, numită în practica țărilor occidentale analiza patrimonială pune în evidență riscul de insolvabilitate al întreprinderii. Aceasta constă în incapacitatea întreprinderii de a-și onora angajamentele față de terți.

S N = ACTIV – DATORII TOTALE

Elementele de activ sunt structurate în funcție de creșterea gradului de lichiditate începând din partea de sus a activului bilanțier. Lichiditatea reprezintă aptitudinea unui activ de a se transforma fără termen în monedă dar și fără pierdere de valoare.

Elementele de pasiv sunt structurate după gradul crescător de exigibilitate. Astfel se vor înscrie mai întâi capitalurile proprii provenite de la asociați cât și din reinvestiri ale acumulărilor anterioare (rezerve, profit nerepartizat), iar apoi capitalurile din surse publice (subvenții, provizioane reglementate și alte fonduri). Practic, aceste resurse nu au o anumita scadență deci, nu sunt exigibile (decât în situații extreme de faliment) și de aceea pot fi numite b#%l!^+a?și resurse permanente sau capitaluri permanente. Datoriile pe termen scurt regrupează ansamblul datoriilor cu scadența mai mică de un an numite și resurse temporare.

Cele două părți ale bilanțului financiar, cuprinzând elemente de activ, în strânsă corespondență cu cele de pasiv, reflectă echilibrul financiar pe termen scurt.

Bilanțul oferă deci criterii de apreciere a echilibrului financiar la un moment dat și baza de calcul pentru elaborarea bugetelor întreprinderii.

A.Fondul de rulment

Noțiunea de fond de rulment a dat loc la multiple formulări. Totuși, două din aceste formulări prezintă un interes particular și apar drept concepte fundamentale ale gestiunii și analizei financiare.

Fond de rulment = Surse permanente – Alocări permanente = (Capitaluri proprii + Datorii financiare) – Imobilizări nete (fără amortizări) = Active circulante + Cheltuieli în avans – Datorii curente – Venit în avans = ACR nete

Fondul de rulment „brut” sau „total” sau „economic”. Noțiunea de fond de rulment „brut” sau „total” sau „economic”, corespunde pur și simplu sumelor valorilor de rulment, adică elementelor de activ circulant. b#%l!^+a?

FONDUL DE RULMENT BRUT = ACTIV CIRCULANT = STOCURI + CREANȚE + DISPONIBILITĂȚI

Fondul de rulment net sau permanent se poate defini :

FONDUL DE RULMENT NET SAU PERMANENT = CAPITALURI PERMANENTE – b#%l!^+a?ACTIVE IMOBILIZATE NETE

FRN = active circulante – datorii pe termen scurt14

În termen strict descriptiv această noțiune poate fi comentată la două niveluri:

Fond de rulment precedent = capitalul propriu total + împrumuturi și datorii financiare – total active imobilizate

Fondul de rulment propriu

Această noțiune se definește în modul următor:

Fondul de rulment propriu = Capitaluri proprii – Active imobilizate nete

Capitalurile proprii constituie, împreună datoriile pe termen lung și mediu, ansamblul capitalurilor permanente.

În aceste condiții se ot calcula:

CAPITALURI PERMANENTE = CAPITALURI PROPRII + DATORII PE TERMEN MEDIU ȘI LUNG

FONDUL DE RULMENT PROPRIU = FONDUL DE RULMENT NET – DATORII FINANCIARE

Fondul de rulment străin (împrumutat)

FRÎ = FRN – FRP

Fondul de rulment străin = Fondul de rulment net

= Fondul de rulment propriu

= Datorii mai mari de un an

B. NEVOIA DE FOND DE RULMENT

NFR = Nevoi temporare – Resurse temporare

(exclusiv disponibilitățile) (exclusiv credite bancare pe termen scurt)

Nfr = alocări ciclice (în stocuri și creanțe) – surve ciclice = (stocuri + creanțe) – datorii curente

NFR = STOCURI + CREANȚE + ACTIVE DE REGULARIZARE – DATORII CURENTE – PASIVE DE REGULARIZARE

SITUATII:

Dacă NFR este pozitiv avem un surplus de nevoi temporare în raport cu resursele temporare de mobilizat.

Dacă NFR este negativ avem un surplus de resurse temporare în raport cu nevoile corespunzătoare de capitaluri circulante sau necesități temporare mai mici decât sursele temporare posibile de mobilizat. b#%l!^+a?

C. Trezoreria netă

Dacă fondul de rulment, la un moment dat (al încheierii exercițiului contabil), este superior nevoii de fond de rulment atunci excedentul de finanțare se regăsește sub forma unei trezorerii nete, concretizată în disponibilități bănești cu conturi bancare și în casă.

Trezoreria netă = Fond de rulment – Nevoia de fond de rulment

Trezoreria netă pozitivă evidențiază faptul că exercițiul financiar s-a încheiat cu un surplus de monetar, expresie concretă a profitului net din pasivul bilanțului și a altor acumulări bănești. Trezoreria netă negativă evidențiază un echilibru financiar la încheierea exercițiului.

Această situație arată dependența întreprinderii de resursele financiare externe. Aceasta înseamnă că fondul de rulment financiar permite finanțarea integrală a nevoii de fond de rulment (FRF = NFR) și atunci întreprinderea poate evita dependența sa față de resursele de trezorerie.Din analiza evoluției de la un exercițiu la altul, se desprinde un indicator cu o deosebita putere de sinteză denumit cash – flow.

Creșterea trezoreriei nete, pe perioada exercițiului contabil analizat, reprezintă cash-flow-ul perioadei(CF), determinat conform relației: CF = TN1 – TN0

unde TN1(TN0) = trezoreria netă la sfârșitul (începutul exercițiului contabil).

1.1.3. Analiza întreprinderii bazată pe bilanțul funcțional

În analiza funcțională a bilanțului, indicatorul fundamental îl constituie necesarul de fond de rulment (NFRE) care este definit ca o diferență între activele curente de exploatare și datoriile de exploatare. b#%l!^+a?

NFRE = STOCURI LEGATE DE EXPLOATARE + CREANȚE DE EXPLOATARE – DATORII DE EXPLOATARE

În terminologia analizei funcționale a bilanțului acest indicator poartă numele de fond de rulment net global (FRNG), definit ca diferență între capitalurile permanente și activele imobilizate: FRNG = CAPITAL PERMANENT – ACTIVE IMOBILIZATE

În centrul analizei funcționale se situează ciclul de producție sau de exploatare cu cele patru faze: achiziționarea și stocajul materiei prime, fabricarea, stocajul produselor finite și comercializarea, încasările din vânzări.

NFRAE = STOCURI ÎN AFARA EXPLOATĂRII + CREANȚE ÎN AFARA EXPLOATĂRII – DATORII ÎN AFARA EXPLOATĂRII PE TERMEN SCURT

b#%l!^+a?

INDICATORI AI ECHILIBRULUI FUNCȚIONAL

Potrivit concepției funcționale, întreprinderea se caracterizează prin trei faze: ciclul de investiție, ciclul de producție și ciclul de finanțare.

În centrul analizei de funcționale se situează ciclul de producție cu cele patru faze ale sale: faza de aprovizionare, faza de fabricație, faza de comercializare și faza de încasare a creditelor. Structura bilanțului funcțional cuprinde patru niveluri: fondul de rulment, nevoia de fond de rulment pentru exploatare și în afara exploatării și trezoreria netă. b#%l!^+a?

Se apreciază că indicatorul cel mai relevant al echilibrului funcțional este nevoia de fond de rulment care are meritul de a evidenția nevoile ciclice care nu pot fi acoperite de resursele temporare.

Fondul de rulment net global

FRNG excedentul de resurse durabile în raport de nevoile imobilizate ce poate fi utilizat pentru finanțarea activelor ciclice de exploatare.

1. FRNG = RESURSE DURABILE – NEVOI STABILE

2. FRNG = (NEVOI CICLICE + NEVOI DE TREZORERIE) – (RESURSE CICLICE + RESURSE DE TREZORERIE) = (ACE +ACAE + D) – (DE + DAE + CT)

Nevoia de fond de rulment

Semnificație: Indicatorul NFRT reflectă diferența dintre alocările ciclice totale și resursele ciclice ale întreprinderii.

NFRT = NEVOI CICLICE – RESURSE CICLICE

NFRT se poate descompune astfel:

NFRT = NFRE + NFRAE

NFRE = ACE – DE

NFRAE =ACAE – DAE

Trezoreria netă

Egalitatea capitalului din activ cu cel din pasiv conduce la expresia trezoreriei nete.

TN = FRNG – (NFRE + NFRAE)

1.2 ANALIZA PERFORMANȚELOR FINANCIARE CU AJUTORUL CONTULUI DE REZULTATE

Evidențierea rezultatelor constituie unul din obiectivele tradiționale ale contabilității generale în toate țările prevăzându-se în acest sens elaborarea unei situații de sinteză specifică numită contul de rezultate sau contul de profit și pierdere.

REZULTAT = VENITURI REALE – CHELTUIELI REALE

Drept urmare veniturile și cheltuielile de gestiune sunt generate, în principal, de trei domenii de activitate:de exploatare,financiare si excepționale. Prezentarea contului de rezultate ia forma unui tablou care evidențiază pe de-o parte „cheltuielile” sau debitul și pe de altă parte, „veniturile” sau creditul.

b#%l!^+a?

1.2.1. Rezultatele întreprinderii evidențiate prin Tabloul soldurilor intermediare de gestiune

Structura contului de profit și pierdere pe cele trei tipuri de activități, permite degajarea unor solduri de acumulări bănești potențiale destinate să îndeplinească o anumita funcție de remunerare a factorilor de producție și de finanțare a activității viitoare, denumite solduri intermediare de gestiune (SIG).

1) Marja comercială

MARJA COMERCIALĂ = VÂNZARI DE MĂRFURI – COSTUL DE APROVIZIONARE AL MĂRFURILOR VÂNDUTE

2) Producția exercițiului

PRODUCȚIA EXERCIȚIULUI = CIFRA DE AFACERI + PRODUCȚIA STOCATĂ + PRODUCȚIA IMOBILIZATĂ

Producția exercițiului fiind conceptul central în calculul soldurilor intermediare de gestiune, alături de marja comercială, merită diferențiat de indicatorul cifra de afaceri.

3) Valoarea adăugata (VA)

VA = MARJA COMERCIALĂ – CONSUMURI DE PROVENIENȚĂ EXTERNĂ + PRODUCȚIA.

Excedentul brut de exploatare(EBE) sau după caz insuficiența brută de exploatare EBE = (VALOAREA ADĂUGATĂ + SUBVENȚII DE EXPLOATARE) – (CHELTUIELI CU PERSONALUL + IMPOZITE, TAXE ȘI VĂRSĂMINTE ASIMILATE)

EBE măsoară surplusul monetar potențial furnizat de activitatea curentă și se mai EBE este o măsură a performanțelor economice;

EBE este independent de politica financiară a întreprinderii (nu este influențat de veniturile și cheltuielile financiare);

EBE reprezintă o resursă financiară fundamentală pentru întreprindere b#%l!^+a?

Rezultatul exploatării (profit sau pierdere)

Rezultatul exploatării exprimă mărimea absolută a rentabilității activității de exploatare, obținută prin deducerea tuturor cheltuielilor din veniturile exploatării.

Rezultatul exploatării = EBE + (venituri din provizioane pentru exploatare + alte venituri din exploatare) – (cheltuieli cu amortizarea și provizioanele pentru exploatare + alte cheltuieli pentru exploatare).

Rezultatul exploatări = EBE + alte venituri din exploatare – cheltuieli cu amortizările – alte cheltuieli de exploatare.

Acest rezultat este independent de politica de explorare a întreprinderii. Acesta trebuie să fie pozitiv deoarece reprezintă rezultatul pentru care întreprinderea a fost creată.

Rezultatul curent (profit sau pierdere). b#%l!^+a?

RC = rezultatul exploatării + venituri financiare – cheltuieli financiare.

Rezultatul excepțional

Rezultatul excepțional = venituri excepționale – cheltuieli excepționale

1.2.2.Rezultatele întreprinderii și capacitatea de finanțare

1) Capacitatea de autofinanțare – reflectă potențialul financiar degajat de activitatea rentabilă a întreprinderii la sfârșitul exercițiului financiar, destinat să remunereze capitalurile proprii (prin dividendele datorate) și să finanțeze investițiile de expansiune (partea din profit repartizată pentru constituirea rezervelor și a fondului de dezvoltare). b#%l!^+a?

CAF reflectă creșterea economică a întreprinderii, respectiv sursa financiară generată de activitatea industrială și comercială a firmei după scăderea tuturor cheltuielilor plătibile la o anumită scadență. CAF se poate determina prin două metode: deductivă și adițională.

Indicator calculate pe baya contului de rezultate, capacitatea de autofinanțare exprimă practic o diferență între veniturile încasabile ale firmei și cheltuielile plătibile ale acesteia.

Metoda deductivă.

CAF este calculată pornind de la EBE.

EBE:

+ transferuri de cheltuieli (de exploatare)

+ alte venituri (de exploatare)

– alte cheltuieli (de exploatare)

± cote parte a rezultatului aferent operațiilor făcute în comun (a)

– cheltuieli financiare (b)

+ venituri excepționale din operații de gestiune (c)

– cheltuieli excepționale din operații de gestiune (d)

– participarea salariaților (*)

– impozitul pe profit

= CAF

(*) unde este cazul: economiile țărilor occidentale

cu excepția reluărilor privind provizioanele;

cu excepția amortismentelor și provizioanelor financiare;

cu excepția veniturilor din cesiuni de imobilizări

cu excepția cotei părți a subvențiilor de investiții virate în contul de rezultate;

cu excepția valorii contabile a imobilizărilor cedate b#%l!^+a?

cu excepția amortismentelor și provizioanelor excepționale.

Metoda adițională.

CAF este calculată pornind de la rezultatul net contabil.

Rezultatul net contabil:

+ amortismente și provizioane

+ cheltuieli excepționale calculate

+ valoarea contabilă a elementelor de activ cedate

– reluări și transferuri de cheltuieli (venituri de exploatare)

– reluări și transferuri de cheltuieli (venituri financiare)

– reluări și transferuri de cheltuieli (venituri excepționale)

– subvenții virate la rezultate (venituri excepționale)

– venituri din cesiunea elementelor de activ imobilizate (venituri excepționale)

= CAF

2) Cash – flow–ul întreprinderii – corespunde resurselor generale de activitate a întreprinderii în cazul unei perioade și reprezintă capacitatea potențială de creștere a întreprinderii.

CASH-FLOW = REZULTAT NET + AMORTISMENTE

CASH-FLOW = REZULTAT NET + AMORTISMENTE + PROVIZIOANE

3) Trezoreria de exploatare – reprezintă trezoreria obținută din operațiuni de exploatare.

TREZORERIA DE EXPLOATRE = EBE – VARIAȚIA NEVOILOR DE FOND DE RULMENT DE EXPLOATARE.

1.3. Rentabilitatea întreprinderii. Sistemul de rate

Prin intermediul unei analize retrospective, diagnosticul financiar detectează eventualele stări de dezechilibru, în scopul identificării originii și cauzelor care le-au generat și al stabilirii măsurilor de redresare.

Diagnosticul rentabilității capitalurilor se realizează prin intermediul a două categorii de rate de eficiență, una generală și două care compun pe cea generală:

rate de rentabilitate economică

rate de rentabilitate financiară si rate de dobândă.

Metoda ratelor este o tehnică de analiză folosită, atât de analiștii financiari din b#%l!^+a?întreprindere, cât și de organele bancare și cele de studii financiare.

Această metodă permite să se pună în evidență anumite aspecte semnificative relative la bilanț, la contul de rezultate sau la tabloul fluxurilor. Ratele posibil de determinat fiind numeroase iar gruparea lor omogenă și riguroasă fiind greu de realizat, se vor prezenta cele mai semnificative rate circumscrise celor trei dimensiuni financiare, și grupate pe următoarele coordonate: b#%l!^+a?

rate de rentabilitate;

rate de structură a capitalurilor;

rate privind rotația capitalului.

Pentru efectuarea diagnosticului financiar se face apel la datele contabile din bilanț și din contul de profit și pierdere, cât și la informațiile conținute în bilanțul financiar și în bilanțul funcțional.

1) Ratele de rentabilitate

Sistemul de rate de rentabilitate cuprinde în sinteză trei grupe:

rate de rentabilitate economică;

rate de rentabilitate financiară;

rate de structură a capitalului.

Ratele de rentabilitate măsoară rezultatele obținute în raport cu activitatea întreprinderii (rentabilitatea comercială) și a mijloacelor economice (rentabilitatea economică) sau financiare (rentabilitate financiară).

2) Ratele de structură a capitalurilor

Sunt formate din: b#%l!^+a?

ratele echilibrului financiar;

ratele de îndatorare;

ratele privind structura activului și pasivului.

3)Ratele privind rotația capitalului.

Analiza ratelor de rotație permite aprecierea comportamentului fiecărei componente a nevoii fondului de rulment, deoarece ratele măsoară ritmul de reînnoire a elementelor patrimoniale, respectiv lichiditatea stocurilor și creanțelor comerciale pe de o parte și exigibilitatea datoriilor de exploatare pe de altă parte. Pentru analiza activelor și pasivelor mai mici de un an pot fi utilizate ratele de rotație exprimate în număr de rotații (Kr = coeficient de rotație), dar și în număr de zile (D = durata unui circuit de rotație a capitalurilor prin cifra de afaceri).

; Vz = viteza exprimată în număr de zile

DR = durata de rotație globală a capitalurilor prin cifra de afaceri.

1.4. Analiza fluxurilor financiare

Fluxurile de trezorerie și analiza lichidității

Toate operațiunile pe care întreprinderea le realizează cu mediul său se traduc imediat sau la termen, prin fluxul de trezorerie.

Diferența încasări – plăți reprezintă fluxul net global de trezorerie ∆T obținut în cursul unui exercițiu financiar.

∆T = ∆FR – ∆NFR b#%l!^+a?

Flux net de trezorerie legat de activitate + flux net de trezorerie legat de investiție + flux net de trezorerie legat de funcționare = ∆FR + ∆NFR = ∆T

1.4.1. Fluxul net de trezorerie legat de activitate (FNTLA)

FNTLA = venituri de gestiune încasate – cheltuieli de gestiune plătite

El poate fi calculat pornind de la capacitatea de autofinanțare apelând la anumite corecții: CAF = venituri încasabile (cu excepția VCEA) – cheltuieli plătibile.

Corecția relativă a variației de stocuri.

CAF este calculat ținând cont de variația stocurilor. Constatarea variaților stocului nu are nici un efect asupra trezoreriei. Prin urmare trebuie eliminate variațiile de stocuri din CAF pentru a găsi fluxul net de trezorerie legat de activitate.

Corecția relației la variațile creanțelor și ale datoriilor.

Venituri încasate = venituri încasabile – creanțe + încasări de creanțe anterioare

Venituri încasate = venituri încasabile – ∆ creanțe

Cheltuieli plătite = cheltuieli plătibile – ∆ datorii

Concluzie:

Relația dintre fluxul net de trezorerie legat de activitate și CAF este următoare:

FNTLA = CAF – ∆ stocuri – ∆ creanțe + ∆ datorii

FNTLA = CAF – ∆ NFR legată de activitate

Dacă FNTLA < 0 întreprinderea se găsește într-o situație critică și ar risca să fie confruntată cu probleme de non lichiditate.

Dacă FNTLA > 0 arată existența unui potențial de autofinanțare și este semnul unei bune rentabilități.

1.4.2. Excedentul de trezorerie al exploatării (ETE) sau fluxul de trezorerie al exploatării (FTE)

ETE = + încasări din vânzări

plăți aferente aprovizionărilor

plăți aferente altor cheltuieli de exploatarea

reglementarea TVA de plată

-Calculul ETE pornind de la EBE:

ETE = EBE – variația NFRE

-Calculul ETE pornind de la excedentul asupra operațiunilor (ESO):

ESO = vânzări (fără TVA) + producția imobilizată

cumpărări (fără TVA) b#%l!^+a?

alte cheltuieli de exploatare (∆ stocuri exclusă)

ETE = ESO – ∆ creanțe de exploatare + datorii de exploatare

Calculul ETE pornind de la încasări și plăți (inclusiv TVA) aferente operațiunilor de exploatare:

ETE = încasări din operații de exploatare – plăți din operații de exploatare

CAP.2. STUDIU DE CAZ – SC AVE TEBIA SRL

2.1.Prezentare firmă

AVE TEBIA SRL este o societate cu capital integral privat românesc, inființată în anul 2000, cu activitate principală “Lucrări de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale – 4120”. Societatea a început activitatea cu o echipă restrânsă iar, pe parcursul anilor, prin politica de personal adoptată a crescut considerabil numărul de angajați calificați, Astfel, în prezent societatea are peste 90 de angajați, cu următoarele calificări: dulgher, zidar, faianțar, electrician, instalator, fierar – betonist, izolator, sudor, maistri si tehnicieni în construcții, precum și ingineri cu experiență, atestați de forurile de specialitate.

Calitatea serviciilor SC AVE TEBIA SRL este dată de inaltul grad de calificare al angajaților, de implicarea activă în permanenta dezvoltare profesionala a acestora. S-au investit sume mari de bani în echipamente de mică si mare mecanizare, în mijloace proprii de transport atât a personalului la și de la punctele de lucru cat și a materialelor. Societatea dispune de o bază proprie de producție secundară modernă, cu ateliere pe specialități, dotate cu linii de echipamente și SDV-uri performante, adecvate portofoliului de lucrari. Din portofoliul de lucrări executate de SC AVE TEBIA SRL putem aminti:

Construcții civile:

Locuință colectivă P+6/8E b#%l!^+a?

Sediul ING BANK D+P+4/5E

b#%l!^+a?

Imobil P+5/6E Hera Navodari

Construcții industriale:

Sediul S.C. TORENT COMPUTER S.R.L. S+P+3E

CITY PARK MALL – infrastructura b#%l!^+a? b#%l!^+a?

Construcții edilitare:

Reabilitarea stației de epurare – Poarta Alba

Reabilitare stație de pompare apă potabilă, extindere retea canalizare – Navodari

Restaurare obiective istorice:

Casa cu țâțe” 1902 – Piata Ovidiu nr.4

Construcții hidrotehnice:

Terminal GPL 4000 mc.

b#%l!^+a?

Terminal produse petroliere 7000 mc, Zona liberă Giurgiu

2.2. Analiza bilanțului

Societatea AVE TEBIA SRL s-a înființat în anul 2000 cu numărul de înregistrare la Registrul b#Comerțului J13/1472/2000, cod unic de înregistrare 13269001. Sediul social este în Constanța str. Pescarilor nr.16C-16D.

Capitalul social al firmei este de 400200 RON. Asociatul unic al firmei este Butucescu Gabriel născut la 31.05.1960 în Comuna Ostrov, Județul Constanța. Activitatea b#%l!^+a?principală a firmei este de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale, cod CAEN 4120.

În anul 2013/2012 societatea AVE TEBIA SRL a înregistrat următorii indicatori:

Tabelul nr. 2.2.1. Indicatorii financiari în perioada 2012-2013

Bilanțul contabil a fost întocmit pe baza soldurilor conturilor sintetice și analitice b#%l!^+a?preluate din balanța de verificare. Situațiile financiare au fost întocmite pe baza principiului continuității activității. Societatea nu deține titluri de participare la alte societăți. Din tabelul de mai sus se poate observa faptul că societatea a mers mai bine în anul 2013 față de anul 2012 și a înregistrat o creștere a cifrei de afaceri cu 58%, creștere care s-a datorat în primul rând managerului societății Butucescu Gabriel cât și celorlalți manageri ai societății.

Tabelul nr.2.2.2. Analiza rezultatului din exploatare în anul 2013

Graficul nr.2.2.2. Analiza rezultatului din exploatare în anul 2013

Tabel nr.2.2.3. Situația creanțelor și datoriilor în anul 2013

Tabel nr.2.2.4. Situația datoriilor înregistrate de firmă în anul 2013

2.3. Calculul activelor totale în anul 2013

Active totale = Active imobilizate + Active circulante + Cheltuieli in avans

Graficul nr. 2.3.1. Active totale ale SC AVE TEBIA SRL în anul 2013

Mai jos este prezentată situația financiară a SC AVE TEBIA SRL din anii 2012 și 2011 din care se constată faptul că, în anul 2013, datorită managementului firmei cifra de afaceri a crescut cu 58,76%.

b#%l!^+a? b#%l!^+a?

Tabel nr.2.3.2. Situațiile financiare din anul 2012

Tabel nr.2.3.3.Situațiile financiare din anul 2011

Din analiza bilanțurilor contabile pentru anii 2011, 2012 și 2013 se constată faptul că, în anul 2012 cifra de afaceri netă a fost de numai 828 667 lei față de 7 307 156 lei, în anul 2012 iar numercul de personal în 2011 a fost de 11 persoane față de 69 persoane, în anul 2012. De asemenea se constată faptul că, în perioada 2011-2013 cifra de afaceri a crescut de la 828667 lei în 2011 la 11601249 în anul 2013.

Tabel nr. 2.2.5.4. Comparație între cifrele de afaceri și numericul de personal pentru perioada 2011-2013

b#%l!^+a?

Graficul nr.2.2.5.1. Evoluția cifrei de afaceri

De ce au fost înregistrate aceste creșteri? Datorită faptului că managerii firmei s-au implicat din ce în ce mai mult în dezvoltarea acesteia. Profitul înregistrat în anul 2013 a fost de 31204 lei din care suma de a fost constituită drept rezervă legală iar 14466 a fost repartizată în contul 117 (alte repartizări).

2.4.Analiza rezultatului din exploatare în anul 2013

Bilanțul contabil a fost întocmit pe baza soldurilor conturilor sintetice și analitice preluate din balanța de verificare. Situațiile financiare au fost întocmite pe baza principiului continuității activității. Societatea nu deține titluri de participare la alte societăți. Din tabelul de mai sus se poate observa faptul că societatea a mers mai bine în anul 2013 față de anul 2012 și a înregistrat o creștere a cifrei de afaceri cu 58%, creștere care s-a datorat în primul rând managerului societății Butucescu Gabriel cât și celorlalți manageri ai societății.

lei

Tabelul nr.2.4.1. Analiza rezultatului din exploatare în anul 2013 b#%l!^+a? b#%l!^+a?

b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a?

2.5. Indicatori

Fond de rulment = Active circulante+Cheltuieli in avans-Datorii curente-Venituri in avans = 3651214+18380-5048638-0 = -1379044

NFR=Stocuri Creante –Datorii curente

Trezoreria neta = FR-NFR = 124133

Rezultat = Venituri reale – Cheltuieli reale

Venituri totale = 11720430

Cheltuieli totale = 11648344

Rezultat = 72086

2.5.1.Analiza ratelor de structură ale pasivului

Ratele de structură ale pasivului permit aprecierea politicii financiare a unității, prin punerea în evidență a unor aspecte privind stabilitatea și autonomia financiară a acesteia, precum și a gradului de îndatorare.

Ratele de structură ale pasivului evidențiază modul de structurare al surselor de finanțare în funcție de proveniența și de gradul de exigibilitate ale acestora. Prin nivelul acestor rate se poate identifica la un moment dat existența sau inexistența unei structuri financiare adecvate pentru unitatea analizată, rezultat al politicii financiare promovată de conducerea firmei.

Cele mai utilizate rate in acest caz sunt:

a) rata stabilității financiare (rsf);

Această rată reflectă ponderarea capitalurilor permanente (Cpm) în totalul resurselor de finanțare. Aceste capitaluri permanente sunt formate din capitalul propriu și capitalul împrumutat cu durata mai mare de un an, motiv pentru care se mai numesc și surse stabile de b#%l!^+a?finanțare.

Stabilitatea financiară a unității este cu atât mai mare cu cât nivelul ratei este mai aproape de 100.

Rata stabilității financiare pentru unitatea noastră reflectă, în totalitate capitalurile permanente și proprii fără utiliazarea altor surse împrumutate.

b) rata autonomiei financiare (raf); b#%l!^+a?

Autonomia financiară pune în evidență măsura în care sursele de finanțare aparțin proprietarului. Cu cât sursele proprii dețin o pondere importantă în totalul surselor de finanțare cu atât autonomia financiara este mai ridicată.

Se poate vorbi de doua tipuri de autonomie financiară și anume:

1) autonomie financiară globala (rafg), când sursele proprii se compară cu totalul surselor de finanțare;

2) autonomie financiară la termen (raft), când sursele proprii se compară doar cu sursele permanente sau stabile de finanțare.

a) Rata autonomiei financiare globale (rafg) se calculează ca raport intre capitalul propriu (Cpr) si pasivul total (PT) și reflectă ponderea surselor proprii în totalul surselor de finanțare.

Aceasta rată are o importanță deosebită pentru instituțiile financiare în cazul în care unitatea solicită un imprumut, in acest caz evaluarea se face in felul urmator:

– cand rafg > 66,7% înseamnă că autonomia financiară globală este ridicată și unitatea poate beneficia de credit;

– cand rafg = 30 – 50% se poate obtine creditul, dar creste riscul lui;

– canr rafg < 30% unitatea nu prexinta garantii pentru a obtine creditul.

b) Rata autonomiei financiare la termen (raft) se calculeaza ca raport intre capitalul propriu (Cpr) si capitalul permanent (Cpm) si reflecta ponderea surselor proprii in totalul surselor permanente de finantare.

Tabelul nr. 2.5.1.1.Analiza poziției financiare cu ajutorul ratelor în anul 2013

Graficul nr. 2.5.1.1. Analiza poziției financiare cu ajutorul ratelor în anul 2013

Se poate afirma că nivelul ratei are o mare importanță pentru deciziile viitoare de politică financiară pe care managerul firmei urmează să le ia. O formă de apreciere a gradului de autonomie financiara la termen este atunci când se compară capitalul propriu cu împrumuturile pe termen mediu si lung.

În acest caz se consideră că autonomia financiară este asigurată când capitalul propriu este cel puțin egal cu datoriile pe termen mediu și lung, respectiv raft >/= 100%.

În cazul nostru rata autonomiei financiare a fost asigurată efectiv de proprietarul societății asigurându-se o autonomie globală.

c) rata de îndatorare b#%l!^+a?

Exprimă în mărimi relative nivelul datoriilor pe care le are unitatea în raport, fie cu totalul surselor de finanțare, fie doar cu sursele proprii.

În practică se utilizează 2 rate principale de îndatorare:

1) rata îndatorării globale (rig), compara ansamblul datoriilor (Dt) pe care le are unitatea față de creditorii sai, indiferent dacă sunt de natură financiară sa nu, cu totalul surselor de finanțare (PT). Nivelul de îndatorare maxim acceptat, la un grad de risc suportabil este de 66%.

2) rata îndatorării la termen (rit), compară datoriile financiare pe termen mediu sau lung (Itml) cu sursele permanente de finanțare (Cpm) sau cu sursele proprii de finanțare (Cpr).

Cele 2 rate de îndatorare sunt complementare ratelor autonomiei financiare la termen.

2.6. Analiza ratelor de lichiditate și solvabilitate

1.Indicatori de lichiditate

Indicatorul lichidității curente

Active curente (Indicatorul capitalului circulant) 3.651.214 0,723208

Datorii curente 5.048.638

Valoarea recomandată acceptabilă este în jur de 2, valoare care oferă garanția acoperirii datoriilor curente din activele curente.

Indicatorul lichidității imediate

Active curente-Stocuri (Indicatorul test acid) 2.829.260 0,560401

Datorii curente 5.048.638

2.Indicatori de risc

Indicatorul gradului de îndatorare

Capital împrumutat × 100 313.752 78,3988

Capital propriu 400.200

Capital împrumutat × 100 313.752 43,94581

Capital angajat 713.952

Capitalul împrumutat = credite peste un an

Capitalul angafat = capital împrumutat + capital propriu

Indicatorul privind acoperirea dobânzilor – determină de câte ori entitatea poate acoperi cheltuielile cu dobânda. Cu cât valoarea acestui indicator este mai mică cu atât poziția entității este considerată mai riscantă.

Riscul de exploatare este urmărit cu interes de două categorii de participanți:

managementul întreprinderii, care este interesat de asigurarea unui nivel al riscului care să determine maximizarea profitului și maximizarea averii acționarilor;

investitorii externi, care sunt interesați de un plasament cât mai bun al capitalului, plasament care va aduce satisfacție atunci când se asigură un nivel scontat de retribuire a capitalului investit la un grad de risc pe care posesorii de capital externi sunt dispuși să și-l asume.

Cuantificarea nivelului riscului de exploatare se poate realiza utilizând metoda pragului de b#%l!^+a?rentabilitate sau punctului critic și metoda elasticității rezultatului exploatării (levierul exploatării).

Profit înaintea plății dobânzii și impozitului pe profit 118.528 2,552173 b#%l!^+a?

Cheltuieli cu dobânda 46.442

3. Indicatorii de activitate (de gestiune) furnizează informații cu privire la:

Viteza de intrare sau de ieșire a fluxurilor de trezorerie ale entității;

Capacitatea entității de a controla capitalul circulant și activitățile comerciale de bază ale entității;

Viteza de rotație a stocurilor rulajul stocurilor – aproximează de câte ori stocul a fost rulat de-a lungul exercițiului financiar.

Costul vânzărilor/ stoc mediu= 0/0=0

Numărul de zile de stocare indică numărul de zile în care bunurile sunt stocate în unitate

Stoc mediu /Costul vânzărilor x 365= 0 /0= 0

Viteza de rotație a debitelor clienți b#%l!^escalculează eficacitatea entității în colectarea creanțelor sale exprimă numărul de zile până la data la care debitorii își achită datoriile către entitate.

Sold mediu clienți/Cifra de afaceri x 365= 2.496.528/ 11.601.249 x 365= 78.54608

O valoare în creștere a indicatorului poate indica probleme legate de controlul creditului acordat clienților și, în consecință, creanțe mai greu de încasat (clienți rău platnici).

Viteza de rotație a creditelor – furnizor aproximează numărul de zile de creditare pe care entitatea îl obține de la furnizorii săi. In mod ideal ar trebui să includa numai creditorii comerciali

Sold mediu furnizori/Achiziții de bunuri fără servicii x 365= 2.694.975/11.601.249 x365 =84,78966

unde pentru aproximarea achizițiilor se poate utiliza costul nzărilor sau cifra de afaceri.

Viteza de rotație a activelor imobilizate – evaluează eficacitatea managementului activelor imobilizate prin examinarea valorii cifrei de afaceri generate de o anumită b#%l!^+a?cantitate de active imobilizate

Cifra de afaceri/Active imobilizate = 11.601.249/2.031.632×365 =5.71031

Viteza de rotație a activelor totale

Cifra de afaceri/Total active = 11.601.249/652.588 =17,77729

4. Indicatori de profitabilitate –aceștia exprimă eficiența entității în realizarea de profit din resursele disponibile.

Rentabilitatea capitalului angajat – reprezintă profitul pe care îl obține entitatea din banii investiți în afacere

Profit înaintea plații dobânzii și impozitului pe profit/Capital angajat= 118.528/652.588 = 0,181628

unde capitalul angajat se referă la banii investiți în entitate atât de către acționari cât și de creditorii pe termen lung și include capitalul propriu și datoriile pe termen lung sau active totale minus datorii curente.

Marja brută din vânzări

Profitul brut din vânzări /Cifra de afaceri x 100 = 0/11.601.249 x100 =0

O scădere a procentului poate scoate în evidență că entitatea nu este capabilă să își controleze costurile de producție sau să obțină prețul de vânzare optim. b#%l!^+a?

lei

Tabelul nr.2.6.1. Informații referitoare la impozitul pe profit în anul 2013

2.7. Rate privind rotația capitalurilor

Durata de încasare a creanțelor= Creanțe/ Cifra de afaceri netă=0.23476

Creanțe=2723507

Cifra de afaceri netă=11601249

Indicatorul, exprimat in zile, reprezintă durata de timp medie în care se realizează transformarea creanțelor în lichidități. Perioada în care societatea va putea beneficia de surse definanțare concrete, crește.

2.8.Remunerarea personalului

Salarii

2.9.Ratele de rentabilitate

Rata rentabilității comerciale

Rata marjei brute.

=31204/11601249×100=0.2689

Rata rentabilității veniturilor

rv = 0.00615

Rata rentabilității financiare

rf =0.092

b#%l!^+a?

b#%l!^+a? b#%l!^+a?

Administrator Intocmit

Numele si prenumele Numele si prenumele

Semnatura

Calitatea 12 Calitatea

Stampila unitatii Contabil Sef

Semnatura

b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a?

b#%l!^+a?

Administrator Intocmit

Numele si prenumele Numele si prenumele

Semnatura

Calitatea 12 Calitatea

Stampila unitatii Contabil Sef

Semnatura

b#%l!^+a? b#%l!^+a?

Concluyii

CONCLUZII

Din analiza indicatorilor managerul va efectua analize prospective din care rezultă influențele globalizării asupra creșterii afacerilor și în special asupra comerțului, o tendință de accelerată de creștere a investițiilor, extinderea privatizării, alături de noi oportunități pentru companii în noile piețe. În acest fel managerul va observa și va adapta strategia și tactica societății la următoarele aspecte:

la viteza de fuziune și pentru a proteja compania împotriva unor alunecări și crize de pe piețele interne și internaționale;

la extinderea afacerii cu o dinamică accelerată;

la posibila creștere a cotei de piață;

la calitatea și eficiența în servirea clienților;

la tăierea costurilor;

la profituri suplimentare pentru acționari,

la viteze mai mari de dezvoltare pentru produsele și serviciile în conformitate cu cerințele financiare pentru accesul companiei la piețele internaționale,

asigurarea unei rate mari de lichiditate a firmei, inclusiv accesul firmei la bursă și comerțul cu acțiuni;

adoptarea de măsuri care vor conduce la scăderea riscurilor referitoare la incertitudini referitoare la afaceri, promovarea de inovații financiare sofisticate, va prognoza analize ale piețelor financiare și va dezvolta activitatea de cercetare și dezvoltare.

Principalele neajunsuri ale bilanțului funcțional sunt:

Nu respectă principiul unității de casă prin alocarea resurselor la nevoi specifice. La ora actuală, finanțarea utilizărilor stabile este contestată, relevându-se rolul creditelor pe termen scurt care, în anumite condiții menite să le asigure reînnoirea, pot finanța la fel de bine b#%l!^+a?utilizările stabile.

Atribuie trezoreriei o valoare reziduală și o tratează drept o rezultantă a alocării diferitelor resurse la nevoi specifice. Aceasta trebuie însă gestionată la fel ca și celelalte resurse, reprezentând un element de flexibilitate prin posibilitatea de a face față unor riscuri de curs b#%l!^+a?valutar sau de nivel al ratei dobânzii, precum și de a realiza achiziții oportune de natură materială sau financiară.

Oferă o optică perimată a echilibrului financiar, considerând că dacă fondul de rulment nu răspunde în același sens evoluției nevoii de fond de rulment, acesta conduce la degradarea trezoreriei prin recurgerea la credite pe termen scurt. Acestea sunt considerate riscante și apelul la ele este apreciat drept un indiciu al vulnerabilității agentului economic. Astăzi însă, tot mai mulți agenți economici recurg la acest tip de credite.

Pune accentul pe nevoia de fond de rulment, deci pe activitatea de producție și pe necesitatea ajustării resurselor pentru a acoperi aceste nevoi de exploatare. Nu toți agenții economici, și în special cei care prestează servicii, sunt la fel de interesați de această latură a activității.

La pregătirea rapoartelor financiare conducerea trebuie să aprecieze activitatea entității în ceea ce privește posibilitățile funcționării continue a acesteia, adică capacitatea entității de a-și continua activitatea într-un viitor previzibil. Rapoartele financiare trebuie să fie întocmite în baza principiului continuității, cu excepția cazurilor în care conducerea are intenția:

să lichideze entitatea sau

să reducă esențial dimensiunile activității ei sau conducerea are temeiuri să considere realizarea acestei intenții ca eventuală.

Dacă conducerea, în cadrul unei companii, conchide că sunt posibile situații sau premise care b#?pot influența continuitatea activității entității, este necesar ca aceste situații sau condiții să fie dezvăluite. Dacă rapoartele financiare sînt pregătite fără a se ține cont de principiul continuității activității entității, va trebui să fie argumentată cauza întocmirii rapoartelor financiare fără utilizarea acestui principiu.

Un manager de succes, cu ajutorul datelor și informațiilor din declarațiile financiare, răspunde întrebării puse și așadar, își confirmă din nou dexteritatea și abilitatea de a crea profit. Profitul este cel care consolidează și asigură calea deja stabilită către reușitele nui manager de success. De aici rezultă și sunt confirmate importanța și inevitabilitatea contabilității și contabililor care se asigură că bilanțul dezvăluie evenimente comerciale analizate și le transformă în informații utile.

Putem concluziona următoarele:

Informațiile contabile și datele financiare sunt cheia pentru a deschide și rezolva b#%l!^+a?problemele și ambiguitățile care sunt create în companii;

Contabilitatea (contabilii) reprezintă temelia prelucrării și analiza informațiilor utile;

Declarațiile financiare sunt o fereastră transparent prin care este reflectată starea de funcționare a companiilor.

BIBLIOGRAFIE

Valeria Arina Bălăceanu, The influences financial management in developing the future firm business, pag.117, traducere proprie, Analele Univ. Ștefan cel mare Suceava, vol. 9, nr.2(10), 2009

Bran P, „Finanțele întreprinderii. Gestiunea fenomenului microfinanciar”, Biblioteca digitală – www.ase.ro, decizia de finanțare pe termen scurt, cap. 17

Brezeanu P, Gestiunea financiară a întreprinderii, Elemente inspirate din teoria și practica financiară a Uniunii Europene, Ed. Cavallioti, București 2002b#%l!^+a?

Adela Deaconu; Diagnosticul și evaluarea întreprinderii, Editura Intelcredo; Deva; 2000

Dragotă V., Obreja L., Ciobanu A., Dragotă M, Managementul financiar, vol I, Analiză financiară și gestiune financiară operațională, Editura Economică, București, 2003

Gearbă R. (coord) – Management financiar, Ed. Renxrof & Stratan, București 2001, cod broșură F63

Maria Niculescu, Analiza economico-financiară, Ed. Universitatea „Constantin Brâncoveanu”, Pitești, 1993

Ristea M, Bilanțul în gestiunea patrimoniului, Ed. Academiei României, București 1989, Stancu I, Finanțe, Piețe financiare și gestiunea portofoliului. Investiții reale și finantarea lor. Analiza și gestiunea financiară a întreprinderii. Editura Economică, Ediția a treia, București, 2002

Ilie Vasile, Gestiunea financiară a întreprinderii, Ed. Didactică și Pedagogică, București 1999,

Vintilă G, Gestiunea financiară a întreprinderii, Ed. Economică și Pedagogică,, București 2006,

Valerin Voica; Contabilitatea. Principii și aplicații practice privind noul sistem de contabilitate modernă; Editura Eurounion; Oradea; 1993

http://www.mfinante.ro/infocodfiscal.html

Noile reglementări contabile conforme cu directivele europene, Ed. Best Publishing, București 2005

OMFP numărul 94/29 ianuarie 2001 pentru aprobarea Reglementarilor contabile actualizate cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate