Analiza Financiar Economica a Societatii Comerciale

=== b0054d5c1271e1eead1acce11c5b0794f86746dd_577417_1 ===

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific:

Absolvent:

București

2018

ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ A S.C. AGRANA ROMÂNIA SA

Cuprins

Introducere 5

Capitolul I. Aspecte teoretice privind analiza financiara a unei

societăți comerciale 6

Analiza poziției financiare a întreprinderii 6

Analiza performanțelor financiare ale întreprinderii 8

Analiza fluxurilor de trezorerie 9

Analiza rentabilității 10

1.4.1. Locul rentabilității în cadrul indicatorilor de performanță 10

1.4.2. Ratele de rentabilitate: tipuri, conținut, utilitate 11

1.4.3. Sursele informaționale ale analizei ratelor de rentabilitate 18

Capitolul II. Agrana România SA 21

2.1. Prezentarea generală Agrana România SA 21

2.2. Structura Agrana România SA 22

Capitolul III. Analiza financiar-economică în cadrul Agrana

România SA 25

3.1. Analiza dinamicii și structurii activelor 25

3.2. Analiza dinamicii și structurii capitalurilor 30

3.3. Fondul de rulment, necesarul de fond de rulment și trezoreria 35

3.4. Ratele de lichiditate și de solvabilitate 40

3.5. Analiza rotație capitalurilor și a activelor 42

3.6. Situația soldurilor intermediare de gestiune 47

3.7. Indicatorii activitatii de productie si de comercializare 49

3.8. Indicatorii rentabilitatii in marime absoluta 52

3.9. Analiza ratelor de rentabilitate 53

3.10. Analiza capacității de autofinanțare 59

Concluzii 61

Bibliografie 62

Introducere

Lucrarea este structurată pe trei capitole și prezintă noțiunile generale cu privire la analiza financiară a unei societăți comerciale.

Primul capitol este preponderent teoretic cuprinzând elementele de baza ce vizează analiza oricărei societății comerciale. Diagnosticul financiar, atât pe plan intern, cât și pe plan extern, urmărește să evidențieze elementele nefavorabile în situația financiară a întreprinderii, precum și cauzele dificultăților prezente sau viitoare ale întreprinderii. Astfel, diagnosticul financiar are rolul de a evalua sănătatea financiară a acesteia, de a stabili punctele forte și punctele slabe, putându-se aprecia riscurile ce decurg din situația financiară, precum și soluțiile privind diminuarea riscurilor și ameliorarea rezultatelor întreprinderii. Analiza performanței financiare se realizează cu ajutorul contului de profit și pierdere. Acesta reflectă fluxurile de venituri și cheltuieli generate de operațiunile curente de gestiune și anume: operațiuni financiare, operațiuni de exploatare și uneori activități extraordinare( non-curente).

Tot în cadrul primului capitol am prezentat un alt aspect foarte important și anume ratele de rentabilitate și importanța pe care o prezintă acestea în cadrul companiei. Rentabilitatea unei întreprinderi poate fi exprimată atât în mărimi absolute, cât și relative prin intermediul unor indicatori ce permit măsurarea performanțelor economice și financiare ale întreprinderii. Acești indicatori sunt reprezentați de rezultatele obținute de întreprindere, majoritatea fiind determinați pe baza contului de profit și pierdere, și anume: profitul realizat din activitatea desfășurată și ratele de rentabilitate. Analiza profitului, deși oferă informații cu privire la rentabilitatea absolută a întreprinderii, nu constituie decât o etapă preliminară a analizei rentabilității.

Cel de-al doilea capitol prezintă informațiile generale privind societatea pentru care am efectuat analiza financiară și anume Agrana România SA, în timp ce în cadrul ultimului capitol am analizat din punct de vedere financiar și economic societatea menționată anterior.

Capitolul I

Aspecte teoretice privind analiza financiară a unei

societăți comerciale

Analiza poziției financiare a întreprinderii

Diagnosticul financiar urmărește identificarea influenței factorilor asupra rentabilității fiecarui tip de activitate și asupra rentabilității globale a întreprinderii. Evaluarea performanței sau non-performanței întreprinderii prin intermediul rentabilității exprimată în termeni absoluți implică abordări structurale și factoriale în vederea stabilirii cauzelor și măsurilor ce trebuie luate pentru corectarea, menținerea sau ameliorarea activității întreprinderii. Diagnosticul financiar, atât pe plan intern, cât și pe plan extern, urmărește să evidențieze elementele nefavorabile în situația financiară a întreprinderii, precum și cauzele dificultăților prezente sau viitoare ale întreprinderii. Astfel, diagnosticul financiar are rolul de a evalua sănătatea financiară a acesteia, de a stabili punctele forte și punctele slabe, putându-se aprecia riscurile ce decurg din situația financiară, precum și soluțiile privind diminuarea riscurilor și ameliorarea rezultatelor întreprinderii. În plus, realizarea diagnosticului financiar este importantă pentru utilizatorii externi atât pentru luarea deciziilor de pătrundere în capitalul unei întreprinderi, cât și pentru finanțarea acesteia prin acordarea de credite.

Având în vedere aceste obiective, nu se poate vorbi despre un diagnostic financiar complet, fără a se lua în considerare noțiunile de rentabilitate și risc. Noțiunea de echilibru financiar nu are sens decât în cadrul acestei dualități: rentabilitate-risc. Astfel, se poate realiza un diagnostic al rentabilității și riscului ce vizează în esență, aprecierea modului în care întreprinderea poate depăși constrângerile referitoare la performanțe, solvabilitate, autonomie și la flexibilitate financiară.

Bilanțul este documentul contabil de sinteză care reflectă poziția financiară a întreprinderii. Prin analiza acestuia se identifică starea de echilibru la nivelul firmei. Regula echilibrului financiar presupune ca activele permanente să se finanțeze din pasive permanente, iar activele temporare din pasivele temporare.

1.Activul net contabil (ANC) / Situatia neta(SN) arată averea netă a acționarilor și anume activul neangajat în datorii.

Activul net contabil inregistreaza de cele mai multe ori valori crescatoare ca urmare a unei bune gestiuni din punct de vedere economic. Acesta este cazul care apare pentru a evidentia faptul ca, compania indeplineste cel mai important obiectiv al gestiunii financiare si anume atingerea punctului de maxim al valorii capitalurilor proprii. Asadar, cresterea activului net apare ca urmare a reinvestirii unui procent din rezultatul pozitiv obtinut de compania.

Fondul de rulment (FR) reprezintă cantitatea in plus de surse de finantare cu caracter permanent, care ia nastere in momentul in care totalul capitalurilor permanente il depaseste pe cel al nevoilor de aceeasi natura. Aceasta este de natura a sublinia echilibrul financiar care apare pe termen lung. Pe de alta parte, daca acest indicator inregistreaza valori negative, atunci inseamna ca nevoile permanente sunt mult mai ridicate comparativ cu capitalurile ceea ce inseamna ca cele dintai trebuie acoperite din alte surse.

FR = CPR + DTL – IMO

Fondul de rulment pozitiv confirmă existența echilibrului financiar pe termen lung , pasivele permanente finanțând integral activele permanente.

Nevoia de rulment (NFR) arata echilibrul financiare care apare pe un termen scurt. In cazul in carea cesta inregistreaza valori pozitive atunci fie se poate sublini existente unei bune cresterii economice, fie scaderea indicatorilor privind viteza de rotatie a stocurilor si a creantelor. Mărimea negativă NFR poate evidenția fie un surplus de surse temporare ca umare a accelerării rotației activelor circulante, fie o întrerupere temporară a aprovizionărilor .

NFR = (Stocuri+Creante)+Cheltuieli in avans-Datorii curente-Venituri in avans

4.Trezoreria netă (TN) reprezintă excedentul de finanțare ( FR>NFR) și se concretizează în disponibilități bănești, în casa și în conturi bancare sau în investiții financiare pe termen scurt. Ea relevă calitatea echilibrului financiar atât pe termen lung cât și pe termen scurt.

TN= Casa si Conturile la banci+ Investitii financiare pts

In ceea ce priveste activele circulante nete acestea sunt egale cu fondul de rulment si se interpreteaza similar.

1.2.Analiza performanței financiare a întreprinderii

Analiza performanței financiare se realizează cu ajutorul contului de profit și pierdere. Acesta reflectă fluxurile de venituri și cheltuieli generate de operațiunile curente de gestiune și anume: operațiuni financiare, operațiuni de exploatare și uneori activități extraordinare( non-curente).

Marjele de acumulare (soldurile intermediare de gestiune)

Marjele de acumulare se calculează pe baza contului de profit și pierdere și oferă informații privind volumul și rentabilitatea activității întreprinderii. Aceste solduri se calculează în “cascadă”, fiecare sold bazându-se pe cel calculat anterior.

1.Marja asupra cheltuielilor variabile reprezintă diferența dintre cifra de afaceri (VE-veniturile din exploatare) și cheltuielile variabile și “cuantifică nivelul de performanță financiară înregistrat de firmă din activitatea comercială”.

MCV= CA (VE) – V

2.Excedentul brut al exploatării- EBITDA exprimă “ acumularea brută din activitatea de exploatare și capacitatea potențială de autofinanțare a investiților, de achitare a datoriilor către bugetul statului și de remunerare a investitorilor de capital.” Această marjă nu este influențată de politicile de amortizare, îndatorare și impozitare ale întreprinderii, putând fi utilizată pentru compararea profitabilității firmelor concurente.

EBITDA = MCV – F (exclusiv Amo si Proviz.)

3.Profitul din exploatare exprimă mărimea absolută a rentabilității activității de exploatare, prin deducerea tuturor cheltuielilor (plătibile și a celor calculate) din veniturile exploatării (încasabile și a celor calculate):

PE=EBITDA-Amo-Proviz.

4.Profitul înainte de dobânzi și impozit (EBIT) se utilizează pentru calculele financiare de rentabilitate și se calculează ca diferență între veniturile totale și cheltuieilile totale, cu excepția dobânzilor și a impozitului pe profit. Se considera că EBIT este egal cu profitul din exploatare (considerând toate celelalte elemente din afara profitului din exploatare nesemnificative).

EBIT= PE+ Venituri financiare

5.Profitul înainte de impozitare -EBT este rezultatul activității curente.

EBT=EBIT- Dobânzi

6.Profitul net (PN) este rezultatul activității după deducerea impozitului și a dobânzilor, iar acesta se redistribuie acționarilor sub formă de dividend și/sau se reinvestește în întreprindere.

PN= EBIT-Dobânzi- impozit pe profit

7.Capacitatea de autofinanțare (CAF) se determina ca diferenta intre intrarile si iesirire ce apar ca urmare a activitatilor de gestiune desfasurate de societate si care ii permite acesteia sa beneficieze de surse proprii pentru acoperirea diferitelor nevoi.

1.3.Analiza fluxurilor de trezorerie

Expresia fluxuri de trezorerie (cash flows) desemnează ansamblul intrărilor ( inflows) și ieșirilor (outflows) de numerar și de echivalente de numerar. Potrivit standardului IAS 7 Situația fluxurilor de trezorerie, numerarul cuprinde disponibilitățile bănești și depozitele la vedere, în timp ce echivalentele de trezorerie reprezintă plasamente pe termen scurt, foarte lichide care pot fi transformate ușor în bani, în sume cunoscute și pentru care riscul de schimbare a valorii este neglijabil.

Situația fluxurilor de trezorerie explică sursele de formare a cash-flow-ului întreprinderii pe seama operațiunilor de gestiune, de investiții și de capital, iar principalul atu este relevarea abilității întreprinderii de a genera cash:

CF = CFgest + CF inv +CF fin

CF de gestiune arată fluxurile de numerar din activitatea de exploatare.

Valorile pozitive indică faptul că întreprinderea are o bună capacitatea a activității de exploatare de a genera trezorerie și dispune de suficiente lichidități pentru a-și putea acoperi plățile scadente.

CF de investiții indică fluxurile de numerar generate de activitatea de investiții, precum achiziția sau vânzarea de active fixe (acțiuni, obligațiuni, proprietăți, mașini etc).

CF de finanțare este generat de majorările de capital social (prin emisiune de acțiuni noi) și/sau majorări de datorii pe termen mediu și lung (prin contractarea de noi împrumuturi sau prin emisiunea de obligațiuni ale întreprinderii).

Analiza rentabilitatii

1.4.1.Locul rentabilității în cadrul indicatorilor de măsurare a performanțelor

Lumea contemporană nu ar putea exista fără preocupări pentru performanță, pentru reușită și pentru succes. Aceste elemente au devenit obiectivele tuturor întreprinderilor ce doresc să răspundă exigențelor economiei de piată și competiției mondiale.

Într-o economie de piață, principalul obiectiv al unei firme îl reprezintă maximizarea rentabilității pe baza căruia se adoptă deciziile de alocare a resurselor privind organizarea, extinderea sau restrângerea producției. Analiza rentabilității este o parte esențială în mecanismul de feed-back la nivelul firmei, asigurând rolul de pârghie de reglare. Astfel, prin analiza rentabilității se stabilesc evoluțiile pozitive sau negative ale anumitor fenomene economice și se emit semnale de redresare sau îmbunătățire a acestora pe baza deciziilor aparatului managerial.

Solvabilitatea sau echilibrul financiar reprezintă capacitatea societății de a-și onora obligațiile față de creditori, pe măsură ce acestea ajung la scadență. Putem spune că acest element a fost printre primele luate în considerare în momentul realizării unei analize financiare, deoarece instrumentele acesteia au fost elaborate de către bancheri sau alți creditori, care erau interesați ca societatea să-și poată îndeplini angajamentele.

Analiza performanțelor întreprinderii constituie un element important în cadrul diagnosticului, prin interpretarea rezultatelor obținute în trecut și în prezent și previzionarea evoluției acestora în viitor. Prin compararea acestor rezultate cu mărimi de referință se poate efectua o evaluare a capacității întreprinderii de a pune în valoare capitalurile deținute, obținând o rentabilitate care să compenseze costurile suportate.

Diagnosticul financiar oferă informații relevante cu privire la evoluția activității întreprinderii în perioada examinată, informații referitoare la ritmul de creștere a activității întreprinderii în raport cu ritmul sectorului. În plus, pune la dispoziția utilizatorilor informații legate de rezultatele obținute, dacă acestea sunt pe măsura mijloacelor folosite, dacă această creștere a fost însoțită de o rentabilitate suficientă, informații legate de structura financiară a întreprinderii și dacă aceasta a fost echilibrată, identifică riscurile, punctele de vulnerabilitate ale firmei și precizează dacă există un risc de faliment crescut sau nu.

1.4.2.Ratele de rentabilitate: tipuri, conținut, utilitate

Noțiunea de rentabilitate este folosită frecvent în teoria și practica financiară, prezentându-se sub diverse forme, de unde rezultă varietatea modalităților de exprimare a acesteia. Astfel, rentabilitatea este definită în Dicționarul Limbii Române Contemporane ca fiind rezultatul financiar al unei activități economice, concretizat în obținerea unor venituri care depășesc cheltuielile. Prin urmare, putem spune că rentabilitatea este o restricție ce se manifestă sub aspecte diferite, dar corelate între ele, și anume: asigurarea remunerării factorilor de producție și a capitalului investit, dar și gestionarea resurselor în condiții de eficiență și eficacitate.

Potrivit lui Xavier Richet în “L’économie de l’entreprise”, rentabilitatea cuprinde un ansamblu de indicatori sintetici care permit aprecierea măsurii în care întreprinderea valorifică factorii de producție utilizați.

Rentabilitatea „reprezintă un instrument de fundamentare a tuturor deciziilor ce privesc atât gestiunea internă a firmelor, cât și relațiile lor cu partenerii de afaceri, dobândind în consecință și calitatea de a fi un criteriu esențial de apreciere a eficienței economice”. Atunci când determinăm rentabilitatea unei întreprinderi, calculăm de fapt „rentabilitatea cu care au fost investite capitalurile atrase de la diverși investitori”, respectiv gradul în care aceste capitaluri aduc profit. Cei care pun la dispoziția firmei resurse necesare desfășurării activității și dezvoltării acesteia sunt proprietarii sau creditorii, bănci sau alte instituții financiare.

Rentabilitatea unei întreprinderi poate fi exprimată atât în mărimi absolute, cât și relative prin intermediul unor indicatori ce permit măsurarea performanțelor economice și financiare ale întreprinderii. Acești indicatori sunt reprezentați de rezultatele obținute de întreprindere, majoritatea fiind determinați pe baza contului de profit și pierdere, și anume: profitul realizat din activitatea desfășurată și ratele de rentabilitate. Analiza profitului, deși oferă informații cu privire la rentabilitatea absolută a întreprinderii, nu constituie decât o etapă preliminară a analizei rentabilității. Rata profitului este fundamentală pentru a caracteriza concurența într-o economie, reflectând alocarea capitalului întreprinderii pentru nevoile economice ale acesteia de a face față concurenței.

Atât pentru diagnosticul intern, cât și pentru utilizatorii externi ai informației privind întreprinderea, cunoașterea capacității de a produce profit absolut nu este suficient de reprezentativă. Drept urmare, se impune compararea masei profitului cu alte mărimi, în special cu mărimile care exprimă efortul depus pentru obținerea masei profitului, degajându-se astfel rate ale rentabilității care, din punct de vedere al analizei, au o mai mare capacitate informațională. Aceste rate scot în evidență rentabilitatea relativă a întreprinderii și exprimă capacitatea acesteia de a asigura remunerarea capitalurilor investite prin utilizarea resurselor de care dispune. Diferitele forme de exprimare ale ratelor de rentabilitate au valori informaționale variate și oglindesc multiple laturi ale activității economico-financiare a firmei. Multiplicarea exagerată a numărului de rate utilizate reflectă în final neseriozitatea analiștilor.

Evaluarea eficientă a unei întreprinderi nu presupune utilizarea unui număr cât mai mare de rate, ci alegerea, analiza și interpretarea acelor rate care răspund cel mai bine obiectivelor urmărite de analistul economico-financiar. Pentru a elimina unele erori ce ar putea apărea în utilizarea sistemului de rate, valorile raportate trebuie să fie comparabile între ele sub aspectul conținutului și al prezentării monetare. Cunoașterea ratelor de rentabilitate este necesară pentru utilizatorii informațiilor financiare deoarece aceste rate prezintă următoarele funcții:

Favorizează orientarea structurii producției pe produse, ramuri si subramuri, în sensul găsirii celor care oferă cel mai mare avantaj;

Fluxurile economice se redirecționează permanent, imprimând activităților economice o dezvoltare inegală;

Stimulează gestiunea prin utilizarea rațională a resurselor și favorizează segmentarea pieței și diferențierea strategiilor comerciale;

Contribuie la întărirea interesului întreprinzătorului pentru diferențierea produselor având în centrul acesteia modernizarea conceptului de calitate.

Ratele de rentabilitate prezentate în cadrul literaturii de specialitate sunt clasificate în funcție de mai multe criterii. Unul dintre cele mai importante criterii de clasificare a ratelor de rentabilitate este criteriul funcțional, în conformitate cu care întâlnim:

rate de rentabilitate economică;

rate de rentabilitate financiară;

rate ale veniturile;

rate ale resurselor consumate.

De asemenea, ratele de rentabilitate pot fi împărțite și în funcție de criteriul bazei de raportare în conformitate cu care, se disting două tipuri de rate: rate de rentabilitate propriu-zise, ce prezintă la numitor acele resurse consumate în vedera obținerii rezultatelor și rate de structură care au la numitor un flux global al activității.

Una dintre cele mai importante rate de rentabilitate, rata rentabilității economice pune în evidență performanțele utilizării activului total al unei întreprinderi, respectiv a capitalului investit pentru obținerea acestor performanțe. Nivelul rentabilității economice trebuie să permită remunerarea acționarilor și creditorilor, în concordanță cu riscul asumat investind în întreprindere sau acordându-i împrumuturi.

Rata de rentabilitatea economica poate fi exprimată atât ca rată de rentabiliate economică a acivelor cât și ca rată de rentabilitate economică a capitalurilor investite. Valorile ratei rentabilității economice a activelor pe perioada analizată evidențiază faptul că activul economic investit are capacitatea de a degaja un flux monetar pozitiv, care să asigure autofinanțarea creșterii economice a firmei și remunerarea proprietarilor. O prima modalitate de determinare a ratei de rentabilitate economică a activelor este :

Ra==;

unde: PB= profitul brut al companiei

At= activele totale

Ai= active imobilizate

Ac= active circulante

O alta formula utilizată în literatura de specialitate este:

=

ROA poate fi interpretat astfel: câți lei de profit generează un leu investit în active, arătând în acest fel eficacitatea cu care sunt utilizate activele unei firme. Gestionarea eficientă a activelor și implicit, obținerea unei valori ridicate a rentabilității economice, se realizează prin:

folosirea unor echipamente tehnologice performante;

gradul de utilizare al capacității de producție să fie cât mai ridicat.

O alta rată de rentabilitate economică este cea a capitalului investit care se determină pe baza următoarei formule:

Rki=

unde: Ki-reprezintă capitalul investit și se calculează pe baza formulei:

Ki= Capital propriu+Datorii financiare

Pe- reprezintă profitul din exploatare

O altă rată de rentabilitate este rata rentabilității financiare. Acest indicator reprezintă unul dintre cei mai importanti utilizati atat de catre cei care investesc cat si de catre conducatorii companiilor, deoarece prin intermediul acestei rate ei pot determina amsura in care investitia realizata este de natura a aduce profit sau nu. În analiza acestei rate de eficiență globală, desprindem ideea creării de valoare suplimentară pentru acționari.

Cu alte cuvinte, rentabilitatea financiara are ca principal obiectiv acela de a determina randamentul pe care il prezinta capitalurile proprii detinute de companie, fiind de natura a exprima capacitatea acesteia de a oferi dividente actionarilor.

Această rată se compară cu costul capitalului propriu (kc ). Când ROE> kc, cursul bursier crește și acțiunile întreprinderii devin atractive și va conduce la creșterea averii acționarilor (VAN(CPR)>0). Astfel, cu ajutorul acestei rate se poate analiza oportunitatea investirii în acțiunile unei companii. Rata rentabilității financiare are în vedere proveniența capitalurilor, fiind sensibilă la structura financiară a întreprinderii și în mare măsură influențată de gradul de îndatorare al întreprinderii.

Rata rentabilității resurselor consumate se determina ca raport intre rezultale obetinute si resursele utilizate in vederea obtinerii respectivelor rezultate. In cadrul literaturii de specialitate, au fost utilizate diferite formule in vederea determinarii acestui tip de rentabilitate, astfel ca cele mai importante sunt:

și , acestea reprezentând ratele rentabilității cheltuielilor de exploatare, unde: Ce – cheltuieli de exploatare; Aj – Ajustari privind provizioanele de exploatare; Cdda – cheltuieli cu despagubiri, donatii si active cedate.

, reprezentând rata rentabilității cheltuielilor aferente cifrei de afaceri, unde: PR- profitul aferent cifrei de afaceri; C-cheltuielile aferente cifrei de afaceri

O ultimă rată pe care o voi prezenta este rata de rentabilitate a veniturilor. Această rată arată profitul total care se obține în cadrul companiei, la 100 lei de venituri. Rentabilitatea vânzarilor se poate exprima sub una din urmatoarele forme:

Rata rentabilitatii vânzarilor, calculată pe baza profitului de exploatare, privilegiază interesele furnizorilor de capital și pe cele ale autorității fiscale, deoarece profitul obținut din activitatea de exploatare este utilizat aproape exclusiv pentru remunerarea acestor categorii. De multe ori, aceasta rată este preferată și de manageri, pentru ilustrarea eficienței activității de comercializare a firmei, deoarece reflectă o marja netă care se formează dupa acoperirea tuturor cheltuielilor aferente exploatării, indiferent daca au caracter potențial sau nu. De asemenea, ea arată contribuția managerilor la obținerea performanțelor firmei.

Conform analizei DuPont, ratele de rentabilitate pot fi descompuse în : rate de marjă, rate de rotație și rate de structură a capitalurilor. Mărimea acestor factori cantitativi (marja) și calitativi (rotația și structura capitalurilor) explică rentabilitatea capitalurilor proprii investite și orientează managementul pentru ameliorarea factorilor de rentabilitate mai puțin performanți.

Ratele de marjă (Gross, Operating, or Net Profit Margin, în engleză) sunt rate de structură a componentelor valorice de acumulare (a marjelor) în raport cu veniturile (cu cifra de afaceri).

Există două tipuri de astfel de marje:

– rate de marja brută : MCV%, EBIT%;

– rate de marja netă: EBIT(1-Ʈ)%, PN %)

Ratele de rotație sunt factori calitativi și exprimă intensitatea exploatării activelor întreprinderii. Aceste rate au două forme:

-coeficientul de rotație (viteză): arată câte rotații realizează elemental de activ considerat într-un an prin cifra de afaceri;

-durata de rotație arată numărul necesar de zile pentru o rotație completă a elementului de activ prin CA;

Cu cât activele sunt exploatate mai intens, cu atât viteza de rotație este mai mare și durata de rotație este mai scăzută.

Ratele de structură reprezintă un factor calitativ al rentabilității capitalurilor și exprimă capacitatea întreprinderii de a face față angajamentelor asumate față de furnizori de capital. Acestea sunt indicatori de exprimare a riscului, spre deosebire de ratele de rotație care exprimă profitabilitatea.

ROA poate fi descompusă în două rate: o rată de marja netă (factor cantitativ) și o rată de rotație (factor calitativ).

{rata de marja EBIT} {coef de rotatie al AE}

Din descompunere se observă că ROA poate fi sporită prin creșterea marjei și/sau prin accelerarea rotației activelor.

ROE poate fi descompusă în trei factori:

[Rmarja PN] x [R rotatie AE] x [ R structura]

1.4.3.Sursele informaționale ale analizei ratelor de rentabilitate

Analiza ratelor de rentabilitate se bazează pe informațiile furnizate de contabilitate, sintetizate în situațiile financiare, precum și pe cele culese prin mijloace proprii. Prelucrarea informațiilor contabile se realizează cu ajutorul instrumentelor analizei financiare.

Informațiile necesare pentru realizarea diagnosticului rentabilității unei întreprinderi se regăsesc în contul de profit și pierdere, în bilanțul contabil și în anexele sale, precum și în alte documente ale contabilității financiare ale firmei. Aceste documente de sinteză fac parte din categoria situațiilor financiare anuale, situații ce se bazează pe un suport ce răspunde exigențelor reglementărilor românești armonizate cu Directiva a IV-a a C.E.E. și cu Standardele Internaționale de Contabilitate (IAS 1), O.M.F.P. 1752/2005. Informațiile financiare oferite de aceste documente trebuie să fie relevante și credibile pentru realizarea unei analize financiare complete, precum și comparabile pentru a putea urmării evoluția unor indicatori importanți ai acestei analize.

Bilanțul evidențiază starea patrimoniului întreprinderii la un moment dat: începutul sau sfârșitul unui exercițiu financiar, sfârșitul unui semestru sau al unui trimestru. Sub formele sale prin care poate fi prezentat (tabel sau listă ), bilanțul reflectă ansamblul resurselor de care dispune întreprinderea și folosirea acestora la un anumit moment, evidențiind totodată rezultatul obținut de aceasta. În plus, reprezintă imaginea statică a nevoilor de finanțare a întreprinderii care sunt reflectate în activul bilanțier, respectiv a obligațiilor rezultând din constituirea surselor de finanțare ce se regăsesc în pasivul bilanțier. Acest document contabil indică poziția financiară a unei firme, oferind informații cu privire la capacitatea acesteia de a produce fluxuri viitoare de numerar, precum și informații despre resursele necesare în viitor.

Bilanțul și contul de profit și pierdere sunt considerate cele mai importante documente de raportare financiară, bilanțul ocupând locul central în economiile bazate pe implicarea majoră a statului, iar contul de rezultat fiind preferat în economiile finanțate prin contribuția capitalului privat. Dacă bilanțul exprimă starea patrimonială la care s-a ajuns la încheierea exercițiului, atunci contul de rezultate exprimă cum s-a ajuns la respectiva stare patrimonială, care au fost fluxurile de venituri și cheltuieli care au marcat traiectoria evoluției întreprinderii de la începutul până la sfârșitul exercițiului.

Informațiile financiare obținute în urma efectuării diagnosticului rentabilității și al riscului, precum și cele evidențiate în situațiile financiare ale întreprinderilor sunt importante pentru cei interesați în mod direct să investească (acționari), pentru managerii organizației, creditori, angajați, guvern și agențiile acestuia, analiștii financiari, etc. Acționarii urmăresc, în baza diagnosticului elaborat, să ia decizii pertinente privind vânzarea sau păstrarea acțiunilor de care dispun, considerând echilibrul financiar respectat atunci când remunerarea capitalului investit compensează riscul asumat. În concepția unor autori (F. Modigliani și M.H.Miller), valoarea acțiunilor este dependentă de profit, independentă de dividende, în timp ce alți autori (M.Gordon, E.Shapiro) consideră că aceasta este egală cu valoarea actuală a fluxurilor dividendelor estimate.

În ceea ce priveste personalul întreprinderii, putem menționa faptul că atât salariile, cât și regimul de participare al acestuia la profit creează interesul salariaților privind rentabilitatea pe termen scurt, dar și păstrarea locurilor de muncă prin echilibrul financiar pe termen lung.

Capitolul II

Prezentarea S.C. Agrana România S.A.

2.1. Prezentarea generală Agrana România SA

Scurt istoric

Istoricul acestei companii, începe încă din anul 1998 când au început investițiile în domeniul amidoului și a zahărului în țara noastră, investiții inițiate de către AGRANA Zucker A.G. În prezent, societatea care a început investitile are două fabrici de zahăr situate în orașe diferite precum și o fabrică de amidon. Ulterior acestei perioade, mai exact în anul 2005, toate fabricile de producție a zahărului care erau deținute de către societate trec prin procesul de fuziune luând astfel naștere AGRANA România.

Un an mai târziu, celui menționat anterior, în urma transferului capitalului social către grupul AGRANA, a fost înființată societatea Agrana Juice România, ca urmare a schimbării din numele de Wink România .

Obiectul de activitate al Agrana Romania SA

Referitor la principalul obiect de activitate al societății trebuie să menționăm faptul că acesta consta în producerea zahărului, proces care apare prin două metode: atât utilizându-se sfecta de zahăr cât și utilizându-se zahărul brut provenit din importurile din alte state. Așadar, Agrana este una dintre cele mai mari societăți care produce zahăr în scopul de a-l vinde fie cu amănuntul, fie pentru a fi utilizat în industria băuturilor răcoritoare, fiind totodată considerate unul dintre cei mai important furnizori pentru cei care distribuie zahăr în sate sau în orașele mai mici din România. Zahărul ce se obține utilizându-se sfecla de zahăr, se produce în orașul Roman, aceasta fiind una dintre cele mai mari fabrici care achiziționează sfecta de zahăr de la cei care o cultiveaza și implicit o comercializează.,

Persoanele specializate din cadrul societății au ca principal scop acela de a oferi informații de natură tehnică și Agricolă către cei care cultiveaza produsele necesare fabricii. Totodată printer preocupările majore pe care le prezintă societatea se număra oferirea solului o bună structura privită din perspectiva sanitară, deoarece societatea dorește ca activitatea pe care o desfășoară să se ridice la nivelul oferite de celelelate fabrici din Europa, fabrici care prezintă același obiect de activitate.

Important de menționat este și faptul că însă din momentul în care a luat naștere această firmă, s-a dorit desfășurarea activităților utilizându-se unele dintre cele mai performante instrumente și tehnologii care să facă facă cerințelor competiționale de pe piața din Uniunea Europeană, astfel că unul dintre obiectivele principale ale acesteia a fost acela de a găsi și de a folo cele mai bune metode prin intermediul cărora să se asigure o utilizare eficientă a energiei, utilizare care să permită protecția mediului înconjurător. Referitor la fabrica care are ca obeict producerea zahărului brut utiliandu-se trestia de zahăr trebuie spus că aceasta se afla în Buzău, fiind construită astfel încă să permită atât producerea zahărului având la baza sfecta de zahăr, cât și cea având la baza trestia de zahăr.

Trebuie menționat, de asemenea, și faptul că societatea, ca urmare a obiectului pe care îl are și anume acela de a își desfasora activitate ain conformitate cu standardele cerute și impuse pe piața europeană, învește ori de câte ori este cazul în modernizarea și îmbunătățirea metodelor și a instrumentele utilizate în desfășurarea activități. Ca urmare, o ultimă achiziție foarte important ape care a făcut-o societatea în acest sens a fost de a lua un sistem de anbalare automat care să permită ca două persoană ca poată Ambala o canitate de aproxiamtiv 60 de tone într-un timp foarte scurt de circa 12 ore.

2.2. Structura Agrana Romania SA

In ceea ce priveste structura actionariatului, Societatea AGRANA ROMANIA S.A. are un capital social de 80.919.033,80 RON divizat în 809.190.338 acțiuni, valoarea nominală a unei acțiuni fiind de 0,10 RON. a data de 05.10.2016, structura sintetică consolidată a acționariatului societății se prezintă astfel:

AGRANA Zucker GmbH deține un număr de 796.253.730 acțiuni, reprezentând 98.4013% din capitalul social;

A.V.A.S deține un număr de 5.856.865 acțiuni, reprezentând 0.7238 % din capitalul social;

Acționari persoane fizice dețin un număr de 5.886.929 acțiuni, reprezentând 0.7275% din capitalul social;

Acționari persoane juridice dețin un număr de 1.192.814 acțiuni, reprezentând 0,1474% din capitalul social.

Numărul total de acționari ai societății este de 40.618 la data de 05.10.2016. Societatea este cotată la Bursa de Valori București, sitemul alternativ de tranzactionare AeRO. Simbolul societății este BETA. De pe site-ul bursei (www.bvb.ro) se pot afla informații privind evoluția prețului acțiunilor, numărul tranzacțiilor înregistrate etc.

Vânzarea acțiunilor se face numai prin intermediul societăților de valori mobiliare. Informații în legătură cu numărul de acțiuni deținute de fiecare acționar pot fi obținute de la Depozitarul Central SA, societatea care ține registrul acționarilor societății.

Grafic 2.1. Structura actionat in anul 2016

Sursa grafic: Prelucrari proprii

Asa cum am precizat, unul dintre cele mai mari scopuri ale societati este dat de cresterea calitatii, atat in cee ace priveste segmenetul zahar, cat si in cee ace priveste alte segmente cum ar fi fructe si amidon. Modalitatea prin care se poate ajunge la realizarea acestui obiectiv consta, in primul rand intr-o buna alegere in ceea ce priveste materiile prime utilizate din acest domeniu, dar si in ceea ce priveste metodele de protective a resurselor si totodata a mediului.

AGRANA își concentrează eforturile în domeniul mediului și dezvoltării durabile mai ales asupra următoarelor segmente:

Utilizarea energiei și resurselor

Apa și aerul

Utilizarea subproduselor

Consilierea fermierilor

Fabricarea produselor organice

Asadar, Agrana se concentrează pe conștientizarea problemelor de mediu, pe o dezvoltare sustenabilă precum și oferirea unor produse și servicii de cea mai bună calitate, prin oferirea catre clienti a unei game largi de produse si servicii concepute individual in vederea satisfacerii nevoile specifice fiecaruia, dand dovada de creativitate si flexibilitate.

Capitolul III. Analiza economico-financiară în cadrul S.C. Agrana

România SA

3.1. Analiza dinamicii și structurii activelor

O primă analiză cu privire la societatea Agrana România SA, vizează modul în care sunt structurate activele din cadrul acesteia, dar și evoluția pe care au avut-o de-a lungul perioadei analizate. Perioada de analizĂ pentru societate este de patru ani.

Tabel 3.1. Analiza dinamicii elementelor de activ

Sursa tabel: Calcule proprii

Pe baza analizei, observăm faptul că societatea noastră inregstreaza în toți ani prezentați o creștere semificativa a uneia dintre cele mai importante categorii de active și anume activele imobilizate. Acestea cresc de la an la an cu un indice de aproximativ 130%, ceea ce duce la o creștere cu peste 45.000.000 în anul 2016 față de anul 2015. În ceea ce privește activele circulante, observăm în cadrul tabelului 3.2. că situația sta diferit. Acestea prezintă o evoluție ascendenta doar în primii ani de analiză, crescând în anul 2013 cu peste 400.000.000 față de anul 2012, însă ulterior acestei perioade, activele circulante sunt în continuă scădere de la an la an, ajung cu aproximativ 123.000.000 mai reduse în anul 2016, față de anul anterior acestuia.

Tabel 3.2. Analiza dinamicii elementelor de active (continuare)

Sursa tabel: Calcule proprii

In continuare voi analiza care este structura pe care o prezinta activele in cadrul societatii Agrana Romania SA in perioada analizata, dar si gradul de asigurare cu disponibilitati care se inregistreaza la nivelul acesteia.

Tabel 3.3. Structura activelor

Sursa tabel: Calcule proprii

Pe baza tabelului 3.3. observăm faptul că cea mai mare pondere din cadrul activelor imobilizate necorporale este reprezentată de cesiuni, brevete și licențe, acestea deținând pe toată perioada de analiza o proporție de cel puțin 87%, minimul istoric înregistrându-se în anul 2014, urmând ca după acest an , această categorie de active imobilizate să reprezintă un procent absolut din total imobilizărilor necorporate. În ceea ce privește imobilizările corporale, acestea prezintă fluctuații importante de-a lungul anilor analizati, deoarece în anul 2012, un procent de peste 50% este deținut de terenuri și construcții, lucru care se intamplă și în anul 2016, în timp ce în ceilalți doi ani analizați, valoarea acestor tipuri de imobilizări corporale este depășită de cea a instalațiilor tehnice și a mașinilor, care înregistrează un maxim istoric de aproximativ 55,43% în anul 2015. De asemenea, trebuie menționat faptul că deși, în anii 2013 și 2016, terenurile și construcții ocupa mai bine de jumătate din totalul imobilizărilor corporale, valoarea instalațiilor și a mașinilor este de asemenea forte mare, apropiată de cea a elementelor menționate anterior.

Grafic 3.2. Structura activelor in anul 2013

Sursa grafic: Prelucrarii proprii

În ceea ce privește structura activelor totale, observăm în baza graficului 3.2. faptul că în anul 2013, ponderea majoritară a acestora este deținută de către activele circulante, care depășesc un procent de 80% din activele totale. În anul 2014, aceasta pondere crește, ajung astfel să reprezintă peste 87% din totalitate activelor deținute de către Agrana România SA. Pe toată perioada de analiză majoritatea este reprezentată de activele circulante, însă este important de menționat faptul că în anii 2015 și 2016, ponderea acestora scade semnificativ, ajungând în ultimul an să reprezintă doar 61.8%, cu aproximativ 20 puncte procentuale mai puțin comparative cu anul în care s-a înregistrat maximul istoric al acestei categorii.

Grafic 3.3. Structura activelor in anul 2016

Sursa grafic: Prelucrarii proprii

Așadar, concluzinand, activele deținute de societatea Agrana România SA, sunt reprezentate în cea mai mare parte de active circulante. La începutul perioadei analizate acestea prezintă o evoluție ascendentă, urmând ca spre sfârșit activele imobilizate să devină din ce în ce mai numeroase și să ocupe astfel o pondere din ce în ce mai mare în cadrul totalului de active deținut. Este important de menționat faptul că această creștere a ponderilor activelor imobilizate apare pe fondul a două cauze. În primul rând, valoarea acestora a crescut semnficativ spre sfârșitul perioadei de analiza comparativ cu începutul acesteia, însă evoluția ascendenta a ponderii are ca factor și o scădere drastică a valorii totale a activelor circulante.

3.2. Analiza dinamicii și structurii capitalurilor

Un alt element foarte important de analizat din cadrul societății Agrana România SĂ este reprezentat de capitalurile deținute de această societate și modul în care acestea evoluează de-a lungul timpului. Am analizat așadar dinamica capitalurile, exprimată atât în mărime absolută cât și sub formă de indici, dar și structură pe care o prezintă acestea. Rezultatele obținute sunt prezentate în tabele 3.4. și 3.5.

Tabel 3.4. Dinamica elementelor de pasiv

Sursa tabel: Calcule proprii

Tabel 3.5. Dinamica elementelor de pasiv (continuare)

Sursa tabel: Calcule proprii

Pe baza calculelor prezentate în aceste tabele putem spune faptul că atât capitalul permanent cât și capitalul propriu al firmei sunt în scădere în anul 2014 față de anul 2013, în timp ce în restul eprioadei de analiza acestea înregistrează o evoluție acendenta și un indice de peste 100%. Referitor la datorii, trebuie să menționăm faptul că datoriile pe termen scurt, cele care reprezintă și cea mai mare pondere din cadrul datoriilor totale prezintă o evoluție contrară celei prezentate de capitaluri, astfel că în anul 2014 acestea sunt în creștere față de primul an analizat, urmând ca în anii 2015 și 2016, datorii pe termen scurt să urmeze un trend descendent.

În continuare am prezentat structura pe care o prezintă elementele de pasiv deținute de societate în perioada 2013-2016.

Tabel 3.6. Structura elementelor de pasiv

Sursa tabel: Calcule proprii

O asemenea analiză permite aprecierea modului în care firma reușește să-și procure resursele financiare adecvate structurii patrimoniului. În acest scop, se utilizează trei rate financiare:

rata stabilității financiare;

rata datoriilor pe termen scurt;

rata structurii financiare

Rata stabilității financiare este cea care arata ponderea pe care o deține capitalul permanent în cadrul capitalurilor totale ale firmei, în timp ce rata structurii financiare are rolul de a arăta cât anume din capitalul permanent deținut de societate este reprezentat de datoriile pe termen scurt. O altă rată foarte importantă este rata datoriilor pe termen scurt, al cărei calcul are scopul de a apăra procentul pe care îl reprezintă datoriile pe termen scurt comparativ cu capitalurile totale deținute de societatea analizată.

Grafic 3.4. Rata stabilitatii financiare si cea a activelor imobilizate

Sursa grafic: Prelucrarii proprii

În cadrul graficului 3.4. am prezentat evoluția înregistrată de rtță stabilității financiare comparativ cu cea înregistrată de activele imobilizate. Observăm pe baza acestui grafic faptul că în toată perioada de analiza, evoluția celor două rate este similară, astfel că în anul 2014 ambele înregistrează o scădere, urmând ca după acest an, trendul să fie ascendent. De asemenea, trebuie menționat faptul că valorile înregistrate de rată de stabilitate financiară sunt mult mai mari comparative cu cele înregistrate în cadrul ratei activelor imobilizate, cea mai mare diferență înregistrându-se în anul 2013, de aproximativ 13 puncte procentuale.

În continuare, în cadrul graficului 3.5. a reprezentat evoluția ratelor de autonomie.

Grafic 3.5. Ratele de autonomie

Sursa grafic: Prelucrari proprii

3.3. Fondul de rulment, necesarul de fond de rulment și trezoreria

Așa cum am menționat în cadrul părții teoretice, fondul de rulment este unul dintre cei mai importanti indicatori folositi in vederea determinarii starii de echilibru care exista in cadrul societatii. Rolul acestuia este de a arata daca este un surpus de capitaluri permanente este valoarea inregistrata de nevoile permanente, surplus care poate fi utilizat pentru acoperirea nevoilor existente pe termen scurt. În cadrul analizei am determinat atât fondul de rulment propriu cât și fondul de rulment străin.

Referitor la necesarul de fond de rulment, acesta poate fi definit ca reprezentând acele capitaluri de care societatea dispune in vederea finantarii stocurilor precum si a discrepantelor care apar pe termen scurt intre incasatea clientilor si plata furnizorilor sau a altor datorii de exploatare pe termen scurt.

Nu în cele din urmă am determinat valoarea trezoreriei nete, prezentând evoluția acesteia pe perioada 2013-2016.

Tabel 3.7. Fondul de rulment

Sursa tabel: Calcule proprii

Grafic 3.6. Evolutia fondului de rulment

Sursa grafic: Prelucrari proprii

Observăm pe baza graficului faptul că fondul de rulment înregistrează cea mai mică valoare în anul 2014 de aproximativ 41685417, urmând ca după această perioadă trendul să fie unul ascendent, maximul istoric înregistrat fiind de aproximativ 168846394 în anul 2016, ca urmare a faptului că, capitalul permanent deținut de companie în anul 2016 creștere semnificativ față de începutul perioadei de analiza, cu toate că și activele imobilizate înregistrează creșteri în această perioadă, însă creșteri sunt mult mai reduse comparativ cu cele existente la nivelul capitalului permanent.

Tabel 3.8. Ratele fondului de rulment

Sursa tabel: Calcule proprii

În cadrul tabelului 3.8. am prezentat principalele rate ale fondului de rulment. În ceea ce privește rata finanțării imobilizărilor, aceasta arată probabilitatea în care activele imobilizate deținute de către societatea analizată pot fi finanțate prin intermediul capitalurilor permanente totale ale acesteia, precum și prin capitalurile proprii. De cealaltă parte, rata de acoperire a capitalurilor investite presupune că resursele permanente să finanțeze nu numai activele imobilizate, ci și necesarul de fond de rulment.

Tabel 3.9. Necesaul de fond de rulment

Sursa tabel: Calcule proprii

Grafic 3.7. Evolutia necesarului de fond de rulment

Sursa grafic: Prelucrarii proprii

În ceea ce privește nevoia de fond de rulment, observăm faptul că, aceasta înregistrează valori pozitive doar în anul 2014, de aproximativ 84950408, în timp ce în ceilalți ani analizați valorile sunt negative. Cea mai mică valoare apare în anul 2015 de aproximativ -195031286. Important de menționat este faptul că valorile negative înregistrate sunt cele așteptate de societate deoarece acestea arată că există un surplus de resurse din exploatare în raport cu necesitățile din exploatare. Situația se apreciază favorabil dacă este determinată de rotația rapidă a stocurilor și creanțelor, respectiv de angajarea unor datorii de exploatare cu termene de plată mai îndepărtate. În caz contrar, ea poate fi rezultatul unor întreruperi ale procesului de aprovizionare cu materiale, cu consecințe nefavorabile pentru perioada următoare.

Tabel 3.10. Trezoreria neta

Sursa tabel: Calcule proprii

Grafic 3.8. Evolutia trezoreriei nete

Sursa grafic: Prelucrarii proprii

În ceea ce privește trezoreria netă, aceasta înregistrează pe toată perioada analizată valori pozitive, cea mai mare fiind în anul 2014 de aproximativ 13972698, iar minimul istoric al perioadei este de 2948437, înregistrat în ultimul an de analiza. Acest nivel pozitiv exprima faptul că societatea noastră prezintă echilibru financiar, doearece aceasta deține cuantumul necesar de lichidități în vederea acoperirii datoriilor contractate pe perioadă mai mică de un an. Totodată, o valoarea pozitivă a acestui indicator este de natură a arăta faptul să societatea nu prezintă credite contractate pe termen scurt. Cu toate acestea însă,o valoarea mare a trezoreriei nete nu este intodeauna un lucru favorabil deoarece acesta poate fi de natură a avea un impact negative asupra performanțelor firmei ca urmare a costurilor de oportunitate. Cu alte cuvinte, cel mai bun caz întâlnit este cel în care valoarea înregistrată de indicatorul trezoreriei nete este apropiată de zero ceea ce, pe de o parte, reduce riscul de a gestiona prost surplusul de resurse, iar, pe de altă parte, conferă întreprinderii un nivel satisfăcător al autonomiei financiare.

3.4. Ratele de lichiditate și de solvabilitate

Tabel 3.11. Determinarea ratelor de lichiditate

Sursa tabel: Calcule proprii

Tabel 3.12. Determinarea ratelor de solvabilitate

Sursa tabel: Calcule proprii

Grafic 3.9. Evolutia lichiditatii curente si a solvabilitatii patrimoniale

Sursa grafic: Prelucrarii proprii

Grafic 3.10. Evolutia creante-obligatii

Sursa grafic: Prelucrarii proprii

3.5. Analiza rotație capitalurilor și a activelor

Având în vedere structura capitalurilor unei firme, prezentată în pasivul bilanțului financiar, putem calcula numărul de rotații și, respectiv, durata în zile a unei rotații pentru fiecare element al acestora, respectiv: capital permanent; capital propriu; datorii totale; datorii pe termen mediu și lung; datorii pe termen scurt; datorii față de furnizori; datorii financiare curente.

Tabel 3.13. Rotatia capitalurilor

Sursa tabel: Calcule proprii

Capitalul permanent rămâne la dispoziția firmei o perioadă mai mare de un an, ceea ce înseamnă că rotația lor nu exprimă intervalul de timp necesar pentru reînnoirea lui, ci intervalul în care acesta trece prin toate stadiile circuitului economic. Fiind principala componentă a capitalului permanent, rotația capitalului propriu este determinată de aceiași factori de influență. Nivelul minim pentru această rată este de două rotații pe an.

În cazul nostru, observăm faptul că pe toată perioada de analiza, durata de rotație a capitalului înregistrează valori peste cele minime cerute, astfel ca cea mai mare durată de rotație se inregistreza în anul 2014, aceasta urmând un trend descendent în perioada următoare, valoarea indicatorului înregistrând minimul istoric al perioadei, de aproximativ 2,6 în ultimul an al perioadei de analiza.

Față de tipuri prezentate anterior de capitaluri ale societății, care, parțial sau în întregime, vor rămâne la dispoziția societății până în momentul în care are loc procedura de lichidare a acesteia, datorii sunt de natură a se înlocui în funcție de scadenta pe care o prezintă . Așadar, rotația pe care o prezintă aceste elemente de pasiv se poate determina fie utlizand rulajele pe care le prezintă elementele respective, fie utilizând cifra de afaceri, ana;liza acestora putând fi efectuată atât în ceea ce privește cuantumul total al datoriilor cât și în cee ace privește fiecare elemente din cadrul acestora. În cazul societății noastre, observăm faptul că durata de rotație a datoriilor totale se situează în jurul valorii de 2, pe toată perioada analizată, cu mici plusuri sau minusuri. Referitor la viteza de rotație înregistrată la nivelul activelor trebuie spus că aceasta este definită prin referire la totalul ciclurilor pe care le înregistrează.

Ciclul parcurs de acestea este format din totalitatea operațiunilor ce intervin între momentul transformării capitalului bănesc în capital real (active imobilizate și active circulante) până în momentul în care se recuperează fondurile investite.Aprecierea sintetică a rotației activelor întreprinderii se face cu ajutorul ratelor de rotație. Acestea se pot determina pentru ansamblul activelor firmei, precum și pentru principalele componente ale acestora (active imobilizate și active circulante).

Tabel 3.14. Rotatia activelor totale si a activelor imobilizate

Sursa tabel : Calcule proprii

În ceea privește rata de rotație a activelor totale, observăm faptul că aceasta este destul de scăzută, înregistrând pe toată perioada analizată, valori aproapiate de 2 sau sub 2, în timp ce activele imobilizate prezintă o valoare mai ridicată a acestei rațe în primi de ani de analizată, de aproximativ 11-12, urmând ca în anii 2015 și 2016 să scadă și valorile de rotație ale acestei categorii de active. Așa cum știm, rata de rotație a activelor totale, exprimă numărul de rotații al activelor totale într-o perioadă de timp, caracterizând în mod sintetic eficiența utilizării acestora. O valoare ridicată și în creștere a numărului de rotații exprimă capacitatea firmei de a obține un nivel ridicat al veniturilor cu același volum al activelor disponibile. În cazul nostru însă, valorile sunt scăzute și de asemenea urmează și un trend descendent, ceea ce înseamnă că firma nu are capacitatea de a obține un nivel ridicat al veniturile atât timp cât volumul activelor pe care le are nu este în creștere.

Sursa tabel : Calcule proprii

Activele circulante cuprind mai multe componente (stocuri, creanțe și disponibilități bănești), iar pentru a identifica direcțiile de acțiune pentru accelerarea rotației acestora se impune urmărirea separată a acestora. O asemenea analiză va permite stabilirea duratei fiecărui stadiu al circuitului economic (aprovizionare, producție, vânzare, încasare), ca și a locurilor unde rotația este mai lentă. Dintre elementele activelor circulante, pentru disponibilitățile bănești nu am urmărit rotația, deoarece un asemenea indicator ar exprima de câte ori acestea se transformă în lichidități, pe parcursul unui exercițiu, lucru evident fără logică.

Aceste rate exprimă numărul de cicluri pe care stocurile le parcurg în medie în cursul unui exercițiu financiar, respectiv numărul de zile necesare pentru parcurgerea unui ciclu. Nivelul lor diferă de la o întreprindere la alta în funcție de natura activității desfășurate, dar și de condițiile de gestiune din fiecare întreprindere. Încetinirea vitezei de rotație a stocurilor semnifică o reducere a eficienței folosirii lor având drept efect imobilizarea de resurse financiare și scăderea rentabilității. Stocurile au o structură eterogenă atât prin prisma formei materiale a acestora, cât și al modului în care participă la circuitul economic. De aceea, pentru a obține o imagine mai cuprinzătoare asupra rotației stocurilor, analiza trebuie continuată pentru componentele acestora: stocuri de materii prime și materiale; stocuri de producție neterminată; stocuri de produse finite și mărfuri.

Creanțele reprezintă cealaltă componentă a activelor circulante ce intră în procesul de rotație, ele urmând stocurilor în acest proces. Acestea sunt formate din creanțe comerciale și alte creanțe, ceea ce face ca ratele de rotație să fie determinate atât pe total, cât și pentru principala lor componentă (clienții). În cazul nostru, termenul mediu de încasare al creanțelor este peste 30 pe toți ani analizați. În ceea ce privește creanțele fata de clienți, o valoare în creștere a acestui indicator poate indica probleme legate de controlul creditului acordat clienților și, în consecință, creanțe mai greu de încasat, în timp ce reducerea duratei medii de încasare înseamnă îmbunătățirea gestiunii clienților ca urmare a schimbării politicii de credit comercial.

Grafic 3.11. Durata de rotatie a stocurilor si cea de incasare a creantelor

Sursa grafic: Calcule proprii

Pentru o apreciere obiectivă a vitezei de rotație a creanțelor, termenul mediu de încasare a acestora trebuie comparat cu termenul mediu de plată a furnizorilor. O situație favorabilă firmei se înregistrează atunci când creanțele sunt încasate mai rapid decât sunt plătiți furnizorii, generând un surplus de resurse financiare ce vor servi la finanțarea stocurilor.

Tabel 3.16. Ciclul de conversie al numerarului

Sursa tabel : Calcule proprii

În continuare am determinat structura ciclului numerarului, dar și ciclul de conversie al acestuiia. Ciclul de conversie al numerarului se determina ca diferența între ciclul operațional și ciclul de plăți.

Grafic 3.12 .Structura ciclului numerarului

Sursa grafic : Prelucrari proprii

Pe baza graficului, observăm faptul că ciclul operațional este mult mai mare pe toată perioada analizată, comparativ cu ciclul de plăți.

3.6. Situația soldurilor intermediare de gestiune

Pentru a efectua o analiză financiar economică mai aprofundata în ceea ce privește Agrana SA, am determinat situația soldurilor intermediare de gestiune în perioada 2013-2016.

Tabel 3.17. Situatia soldurilor intermediare de gestiune

Sursa tabel: Calcule proprii

Derularea de către întreprindere a operațiunilor de achiziții, vânzări, plăți etc. degajă un surplus financiar, care va fi reinvestit în alte operațiuni în vederea creșterii rentabilității și a rezultatului net. Aceste surplusuri sunt evidențiate cu ajutorul soldurilor intermediare de gestiune (S.I.G.), denumite și marje de acumulare. Construcția în trepte a acestor indicatori, pornind de la cel mai cuprinzător (producția exercițiului + adaosul comercial) și încheind cu cel mai sintetic (profitul net al exercițiului) le-a atras denumirea de cascadă a soldurilor intermediare de gestiune. Acestea sunt rezultate parțiale care reflectă volumul și rentabilitatea firmei și care explică formarea progresivă a rezultatului net al exercițiului

Tabel 3.18. Situatia soldurilor intermediare de gestiune(continuare)

Sursa tabel: Calcule proprii

Tabel 3.19. Situatia soldurilor intermediare de gestiune (continuare)

Sursa tabel: Calcule proprii

Important de menționat este faptul că multe dintre elementele prezentate în cadrul tabelelor anterioare, ca urmare a analizei soldurilor intermediare de gestiune, sunt prezente în situațiile financiare, de aceea sistemul contabil românesc nu prevede obligativitatea întreprinderilor de a întocmi această situație, dar ea este utilă pentru analiză, deoarece conține anumiți indicatori care nu se regăsesc în mod direct în contul de profit și pierderi, bilanțul contabil sau anexele la bilanț, cum sunt marja comercială, producția exercițiului, valoarea adăugată, excedentul brut de exploatare.

3.7. Indicatorii activitații de producție si de comercializare

În continuare am prezentat analiza producție exercițiului, dar și a cifrei de afaceri, pe care le prezintă societate în perioada 2013-2016.

Tabel 3.20. Analiza productiei exercitiului

Sursa tabel: Calcule proprii

Producția exercițiului arata cuantumul de bunuri realizat de catre societatea in cadrul unui interval de timp, bunuri care pot avea fie scopul de a fi utilizate in mod propriu de catre societate, fie pentru a fi vandute. Referitor la nivelul acestuia, trebuie spus ca el depinde de capcitatea pe care o are firma de productie si de gestiune.

Tabel 3.21. Analiza cifrei de afaceri

Sursa tabel:Calcule proprii

La fel de important pentru analiza companiei, este și analiza cifrei de afaceri. Cifră de afaceri arată volumul total al vânzărilor din activitatea de producție și de comerț realizate de către o firmă într-o anumită perioadă de timp. Analiza cifrei de afaceri reprezintă o importanță deosebită, deoarece permite aprecierea locului întreprinderii în sectorul său de activitate, a poziției sale pe piață, a aptitudinilor acesteia de a lansa, respectiv de a dezvolta diferite activități în mod profitabil. Totodată modificarea cifrei de afaceri se reflectă asupra principalilor indicatori economico-financiari, precum și asupra eficienței activității societăților comerciale.

În cadrul Agrana SĂ, observăm faptul că pe toată perioada analizată, cifra de afaceri intregistrata de companie este peste 900.000.000. Am determinat, de asemenea, în cadrul aceluiași tabel, ponderea veniturile obținute din vânzarea mărfurile fata de cifră de afaceri a societății, valorile urmând un trend sascendent în anul 2014 față de 2013, urmând ca în 2015 indicele să scadă la 0,33, cu aproximativ 0,12 mai mic fata de cel înregistrat în anul 2014. Totodoata am determinat ponderea pe care o reprezintă veniturile din canzarea produselor fata de cifră de afaceri a societății.

O importanță deosebită o reprezintă și calcularea raportului static și a raportului dinamic între cifra de afaceri și producția exercițiului. Raportul static arată proporția sau ponderea cifrei de afaceri a unei firme față de producția exercițiului și reflectă gradul de valorificare a producției exercițiului într-o anumită perioadă de timp. Acest raport poate lua valori mai mici, egale sau mai mari decât 1 (Rs1, Rs1) și exprimă modificările intervenite în stocurile de produse finite, semifabricate sau producție neterminată. Referitor la valorile înregistrate de raportul static în cadrul Agrana SA, observam pe baza calculelor din tabelul 3.21. faptul că valorile acestui indicator sunt în creștere în anul 2014 față de anul 2013, ajung la o majorare cu aproximativ 0,4, în timp ce în anul 2015 valoare scade la 1,25, ceea ce înseamnă că gradul de valorificare a producției exercițiului a scăzut. În anul 2016 însă, raportul înregistrează maximul istoric al perioadei, depășind valoarea de 2, fapt care reflectă îmbunătățirea înregistrată de Agrana SA în ceea ce privește modul de valorificare al producției exercițiului.

Raportul dinamic arată evoluția sau dinamica cifrei de afaceri în raport cu dinamica producției exercițiului și poate fi egal, mai mare sau mai mic decât 1 sau 100.

Tabel 3.22. Analiza valorii adaugate

Sursa tabel: Calcule proprii

3.8. Indicatorii rentabilității în mărime absoluta

Tabel 3.23. Analiza profitului

Sursa tabel: Calcule proprii

Pentru început am prezentat evoluția pe care o prezintă profitul brut și profit net din cadrul companiei analizate, pe perioada 2013-2016. In ceea ce priveste acesti indicatori trebuie mentionat ca ei intra in categoria indicatorilor sintetici si reprezinta rentabilitate pe care o prezinta societatea in cadrul careia se analizeaza, exprimata in varianta absoluta. Principalul scop in cazul acestora este acela de a se obtine niste valori cat mai mari care sa permita o buna pozitionare a scoietatilor pe piata pe care activeaza.

Cu toate acestea însă, în cazul Agrana SA, observăm că în primii doi ani de analiza, societatea inregistraza atât un rezultat brut cât și un rezultat net pozitiv, urmând ca în ultimii doi ani de analiza, să se înregistreze pierderii în cadrul societății noastre. Important de menționat este și faptul că în toți cei patru ani, societatea prezintă dificultății în ceea ce privește activitatea financiară, rezultatul financiar fiind pe toată perioada analizată negativ, ceea ce înseamnă că prezintă pierderi în ceea ce privește acest tip de activitate.

Foarte importantă este și analiza execedentului brut de exploatare, deoarece așa cum era de așteptat, activitatea de exploatare a companiei este cea care aduce cele mai multe venituri în cadrul acesteia. Acest indicator este calculate in vederea determinarii profitului sau a pierderii care se inregistreaza in urma desfasurarii activitatii de exploatare. Profitul sau pierderea sunt exprimatate astfel in marime bruta. Principalul motiv pentru care este determinat acest indicator este acela ca in calcului lui nu prezinta influenta nici amortizarea si nici politica de determinare a provizioane, cee ace inseamna ca este ferit de distorsiunile care sunt de natura a produce efecte negative asupra indicatorilor.

Tabel 3.24. Analiza excedentului brut de exploatare

Sursa tabel: Calcule proprii

3.9. Analiza ratelor de rentabilitate

Un alt aspect foarte important din cadrul analizei financiare a oricărei companii este reprezentat de determinarea ratelor de rentabilitate înregistrate la nivelul acesteia. După cum am menționat și în cadrul capitolului teoretic, exista numeroase rate de rentabilitate care pot fi determinarea și care prezintă o relevantă deosebită cu privire la activitatea desfășurată de firma, iar prima dintre ele pe care o vom prezenta este rata de rentabilitate economică a activelor totale deținute de societatea.

Rezultatele obținute sunt prezentate în cadrul tabelului 3.25. Rata rentabilității economice a activelor totale are rolul de a arata performanța economică a întreprinderii, respectiv modul în care aceasta utilizează ansamblul activelor aflate la dispoziția sa.

Tabel 3.25. Rata rentabilitatii economice a activelor totale

Sursa tabel: Calcule proprii

Pe baza tabelului, observăm faptul că, rata de rentabilitate economică a activelor totale prezintă relevanta doar în primii doi ani de analiza, doar în perioada 2015-2016 societatea înregistrează atât atât pierdere din exploatare cât și pierdere totală, astfel ca determinarea acestei rate nu mai este posibilă. În anul 2013, rata de rentabilitate economică a activelor prezintă o valoarea destul de ridicată, atât în ceea ce privește varianta de calcul utilizând profitul brut cât și în ceea ce privește varianta utilizând profitul din exploatare. În ambele cazuri rata înregistrează valori peste 20%, diferența dintre cele două fiind de mai putin de 3 puncte procentuale. În anul 2014, însă, aceste valori scad foarte mult, ajung sub 1%.

Importantă este și rata de rentabilitate economică a capitalului investit deoarece de evolutia acesteia depind in primul cand cei care au investit in cadrul societatii, dar si cei care vor piutea sa investeasca in viitor. Astfel ca ei vor face o comparative intre nivelul pe care il prezinta aceasta rata si cel prezentat de alte modalitati prin care isi pot plasa disponibilitatile, dar si cei care conduc societatea ei fiind cei care trebuie sa aprecieze gradul de eficienta pe care il prezinta utilizarea capitalurilor, in functie de aceasta rata.

Rezultate obținute sunt prezentate în cadrul tabelului 3.26. Pentru a intepreta corect această rată este necesar să se facă acest lucru prin comparație cu rata medie a costului capitalului, deoarece atunci când rata de rentabilitate economică a capitalului investit este mai mare comparativ cu cea a costului de capital, atunci activitatea desfășurată este de natura a genera o rata de rentabilitate mai mare decat cea inregistrata de costul capitalului, dand nastere unei valori adaugata economica mai mare ca zero cee ace inseamna ca va creste cota d epiata a societatii, în timp ce în caz contrar, rentabilitatea oferită de societatea nu este în măsură să acopere cerințele investitorilor.

Tabel 3.26. Rata de rentabilitate economica a capitalului investit

Sursa tabel: Calcule proprii

Grafic 3.13. Evolutia rentabilitatii economice a capitalului

Sursa grafic: Prelucrarii proprii

În continuare am determinat rata de rentabilitate financiară. Această rată are ca principal scop acela de a arăta capcitatea pe care o prezintă o societate de a obține profit ca urmare a folosirii eficiente a capitalurilor de care dispune, profit care este utilizat apoi recompensării disponibilităților utilizate. Ca urmare, așa cum am menționat și anterior această rată este foarte importantă în primul rând pentru care care investesc, dar și pentru conducerea societtatii deoarece o valoare mare a acesteia arată faptul că investitia realizată este profitabilă și totodată are impact pozitiv asupra modului de dezvoltare a societății în cadrul căreia se analizează. O valoarea mare a acestei rate duce la posibilitate creșterii investițiilor în cadrul respectivei societății.

Tabel 3.27. Rata de rentabilitate financiara

Sursa tabel: Calcule proprii

Ca și în cazul ratei de rentabilitate economică, și în această situație prezintă relevanta determinarea rentabilității financiare doar în perioada 2013-2014 deoarece ulterior acesteia, Agrana SA înregistrează pierderi, ceea ce duce la imposibilitatea determinării acestei rate, doar este lesne de înțeles faptul că atunci când societatea prezintă pierderii, nu se mai poayte vorbi de o rentabilitate a capitalurilor proprii, ci mai degrabă de o utilizare ineficientă a acestora de care companie. În primul an de analiza, rentabilittea financiară este foarte mare, în jur de 54,9%, ceea ce înseamnă că investiția pe care au făcut-o acționarii în cadrul acestei firme este una justificată și profitabilă. În anul 2014 însă, cu toate că se menține un rezultat net pozitiv la nivelul companiei, rata de rentabilitate financiară este aproape de 0, lucru mai puțin favorabil pentru acționarii ce și-au adus aportul.

Grafic 3.14. Evolutia ROE si ROA

Sursa grafic: Prelucrarii proprii

Ultimele rate de rentabilitate analizate sunt rata de rentabilitate a vanzarilor si cea a resurselor consumate.

Tabel 3.28. Rata de rentabilitate a vanzarilor

Sursa tabel: Calcule proprii

Această rată arata eficiența activității de comercializare a întreprinderii într-o anumită perioadă de timp se calculează, în general, ca raport între un rezultat economic (EBE, profitul de exploatare sau profitul aferent cifrei de afaceri) și cifra de afaceri. Ea exprimă eficiența activității de comercializare a întreprinderii, ca rezultat al eforturilor de promovare a produselor și mai ales al politicii de prețuri adoptate de întreprindere. Agrana Sa, inregistreaza valori pozitive ale ratei rentabilității vânzărilor, doar în anii 2013 și 2014, deoarece ulterior acestei perioade societatea prezintă pierdere din exploatare.

Rata rentabilității resurselor consumate se calculează ca raport între un anumit rezultat economic și cheltuielile efectuate pentru obținerea acestuia și arată cât costă obținerea unui leu de profit.

Tabel 3.29. Rentabilitatea resurselor consumate

Sursa tabel: Calcule proprii

Grafic 3.15. Evolutia rentabilitatii resurselor consumate si a vanzarilor

Sursa grafic: Prelucrarii proprii

3.10. Analiza capacității de autofinanțare

In ultima parte a analizei economico-financiara din cadrul Agrana SA am analizat capacitatea de autofinantare pe care o prezinta compania. Autofinanțarea reprezintă o sursă proprie de origine internă, destinată să acopere nevoile de finanțare ale exercițiilor următoare, expresie a bogăției create de întreprindere. Ea este determinată de creșterea surselor obținute din propria activitate a întreprinderii și care vor rămâne în mod permanent la dispoziția acesteia pentru finanțarea activității viitoare.

Rezultatele obtinute sunt prezentate in cadrul tabelului 3.30.

Tabel 3.30. Determinarea capacitatii de autofinantare

Sursa tabel: Calcule proprii

Concluzii

În concluzie, lucrarea are scopul de a prezenta pe larg aspectele teretice privind analiza economico-financiară a unei societăți comerciale, dar și aspectele practice privind această analiză. Analiza unei societății vizează mai multe aspecte și anume: analiza performanțelor fiannciare, analiza poziției financiare, analiza fluxurilor de trezorerie.

Un element forte important este reprezentat de analiza rentabilităților. Una dintre cele mai importante rate de rentabilitate este rata de rentabilitate economică. Rata de rentabilitatea economică poate fi exprimată atât ca rată de rentabiliate economică a acivelor cât și ca rată de rentabilitate economică a capitalurilor investite. Valorile ratei rentabilității economice a activelor pe perioada analizată evidențiază faptul că activul economic investit are capacitatea de a degaja un flux monetar pozitiv, care să asigure autofinanțarea creșterii economice a firmei și remunerarea proprietarilor. O altă rată de rentabilitate este rata rentabilității financiare. Acest indicator reprezintă unul dintre indicatorii majori urmăriți de investitori și de management. Cu ajutorul acestei rate, investitorii pot aprecia în ce măsură investiția lor este rentabilă sau nu. În analiza acestei rate de eficiență globală, desprindem ideea creării de valoare suplimentară pentru acționari.

În urma analizei economic-financiara a Agrana România SA, am ajuns la concluzia că rentabilitățile acesteia pot fi calculate și prezintă relevanță doar în primii doi ani de analiza deoarece ulterior acestora, societatea înregistrează pierderi, ceea ce face irelevantă determinarea rentabilităților. Referitor la ratele de lichiditate și de solvabilitate, am ajuns la concluzia că pe toată perioada supusă analizei lichiditatea curentă și solvabilitatea generală prezintă valori apropiate de 1, în timp ce lichiditatea imediată și solvabilitatea patrimonială prezintă valori mult mai mici, apropiate de 0.

În ceea ce privește echilibrul financiar, fondul de rulment prezintă în toți cei patru ani analiza valori pozitive, lucru bun pentru companie, în timp ce nevoia de fond de rulment înregistrează în anul 2014 valoare pozitivă, în timp ce în ceilalți ani de analiză, valorile sunt sub zero, situație de asemenea favorabilă pentru Agrana România SA.

Bibliografie

Căruntu Cornel , Diagnostic financiar-modalitate de obținere a performanțelor financiare ale firmei, Analele Universității „Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, Seria Economie, Nr. 1/2010

Crecană Cornel, Analiză economico-financiară, Editura Economică, București, 2006

Dragota Victor., Ciobanu Ana Maria, Obreja, Laura Brasoveanu, Management financiar: analiză financiară și gestiune financiară operațională, Editura Economică, București, 2003

Dragota Victor , Laura Obreja Brasoveanu, ,Management financiar, Volumul 1, Editura Economică

Dumitru Bucataru, Management financiar-suport de curs, Iași, 2007

Ghic Grațiela , Analiză economico – financiară, Editura Universitară, București, 2006

Ion Stancu, Finanțe corporative cu Excel, Editură. Economică, 2012

Nicolescu Ovidiu, Nicolescu Ciprian, Managementul întreprinderilor mici și mijlocii-suport de curs

Petcu Monica, David-Sobolevschi, Sandu, R., Analyse économique et financière, Editura ASE, București, 2005

Radu Vasilică, Rolul întreprinderilor mici și mijlocii în cadrul economiei românești, Universitatea din Pitești

S. Birley, P. Westhead, Growth and Performance Contacts between Types of Small Firms, Strategic Management Journal, Volumul I, 1990

Silvia Melania Petrescu, Analiza financiară aprofundata, Editura Universitatea “Al I Cuza” Iași, 2005

Tuclea Claudia Elena, Managementul întreprinderilor mici și mijlocii din turism și servicii, Biblioteca digitală ASE

Tudor Nistorescu, Dumitru Constantinescu, Economia Întreprinderii, Editura Universitaria, Craiova, 2012

Tiplic Gabriela, Analiza rentabilității economice în dezvoltarea firmei, Revista Tribuna Economică v. 17, Nr. 36, 2006

Vasile Ion, Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2006

Wagner, F., Milakovic, M., Firm profitability and the network of organizațional capabilities, Physica A 389, 2010