Analiza favorabilității terenurilor pentru extinderea zonei rezidențiale în comuna Albeștii de Muscel [307975]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE GEOGRAFIE

Domeniul: Geografie

Specializarea: Cartografie

Analiza favorabilității terenurilor pentru extinderea zonei rezidențiale în comuna Albeștii de Muscel

Coordonator științific:

Conf. Univ. Dr. SĂVULESCU Ionuț

Absolvent: [anonimizat] / 4

Obiectivele studiului / 4

Ce este GIS / 6

Particularități geografice ale teritoriului comunei Albeștii de Muscel / 6

Așezare și limite / 6

Particularități geologice / 8

Relief / 10

Hipsometrie / 10

Adăncimea fragmentării reliefului / 11

Densitatea fragmentării reliefului / 11

Pantele / 12

Expoziția versanților / 12

Procesele de modelare actuală și influența lor în configurația arealului / 13

Procesele fluviale / 14

Particularități climatice / 15

Factorii genetici ai climei / 16

Temperatura aerului / 16

Precipitații atmosferice / 17

Stratul de zăpadă / 18

Vânturile / 19

Alte fenomene meteorologice / 19

Hidrografie / 21

Rețeaua hidrografică permanentă / 21

Regimul de scurgere și surse de alimentare cu apă / 22

Regimul hidrologic al debitelor / 23

Stabilitatea albiilor / 23

Lacurile si apele subterane / 24

Metodologia de cercetare / 25

Etapa de laborator / 26

Etapa de teren / 28

Etapa de corelare a datelor bibliografice și informațiilor geografice cu cele constatate în arealul de studiu / 30

Etapa de redactare a lucrării de licență / 35

Influența factorilor / 36

Relieful – factor principal / 36

Pantele / 37

Expoziția versanților / 39

[anonimizat] / 42

Particularități geologice / 45

Rețeaua de drumuri și rolul acestora în dezvoltarea zonei rezidențiale / 49

Analiza GIS / 50

Concluzii privitoare la studiul geografic efectuat / 55

Bibliografie / 56

[anonimizat]-[anonimizat], climatic, [anonimizat], poate fi atrasă într-o acțiune de dezvoltare durabilă cu multiple posibilități: turistice, imobiliare, agroindustrial, dar și de conservare și protecție a mediului înconjurător.

Localitatea, [anonimizat], prezintă o sinteză a Muscelului, unde se mai păstrează încă elemente ale arhitecturii tradiționale sau activități unice: prelucrarea pietrei, a lânii, a lemnului, elemente de artizanat bazate pe preocupările locuitorilor.

[anonimizat]-[anonimizat] – există un model de adaptare a [anonimizat].

În ultimul timp am constatat o [anonimizat] ([anonimizat], pensiuni turistice) care, [anonimizat]. Sunt și preocupări economice cu o [anonimizat] o anumită influență negativă asupra valorificării corecte a terenurilor (păstrăvariile, [anonimizat], axploatrea agresivă a pădurilor).

Comuna Albeștii de Muscel a [anonimizat], prin calcarul de Albești din care s-au realizat numeroase edificii arhitecturale de mare valoare ( Mănăstirea Curtea de Argeș, Palatul Regal din București, Muzeul de Istorie al României, Casa Scânteii).

De mare importanță a fost și contribuția Patriarhului Iustin Moisescu la scoaterea din anonimat a comunei, acesta fiind un mare admirator al zonei Muscelului și al localităților din vecinătatea Câmpulungului. Având în vedere și faptul că bunicii mei sunt locuitori ai acestei importante așezări rurale din Muscel, iar eu vacanțele mi le petrec pe aceste meleaguri, am fost și sunt fascinată de particularitățile geografice ale zonei, materializate prin peisaje unice, atât în arealul montan al Iezerului, Văii Bratiei, cât și în compartimentul vestic al Depresiunii Câmpulung.

Acest studiu se dorește a fi o analiză complexă, astfel încât finalitatea lui să scoată în evidență caracteristicile acestui areal, precum și favorabilitatea terenurilor pentru extinderea zonei rezidențiale. Mi-am propus să realizez studiul cu intenția de a spori interesul pentru acest colț al pământului românesc, creator și conservator de tradiții și obiceiuri, frumuseți ce au contribuit la formarea, continuitatea și menținerea permanenței românești. Toate aspectele prezentate în această lucrare ne conduc câtre ideea că, orice spațiu, indiferent de configurația reliefului său, de poziționarea pe glob, are însușiri specifice în concordanță cu factorii ce il determină.

Pentru comuna Albeștii de Muscel am decis să realizez un proiect prin care să ating următoarele obicetive:

Cunoașterea în amănunt a terenurilor din spațiul administrativ al comunei, atât din intravilan cât și din extravilan; voi încerca un studiu atent și în detaliu a potențialului reliefului în corelație cu factorii climatici, hidrologici, boigeografici, dar și în corelație cu pantele, cu expoziția versanților, geologiei, solurilor și a rețelei de drumuri, în vderea depistării gradului lor de favorabilitate;

Stabilirea celor mai favorabile areale pentru construcții civile, industriale, artere stradale, drumuri de acces pe întregul teritoriu al comunei, starea terenurilor în spațiile deja construite (în intravilan sau extravilan);

Cunoașterea legăturilor care se stabilesc între componentele naturale ale mediului (climă, hidrografie, vegetație, sol) în menținerea echilibrului geomorfologic al versanților, precum și în arealele construite;

Impactul așezărilor uname din satele Albești și Cândești asupra terenurilor, prin modul de amplasare și structurare al gospodăriilor, la care se adaugă și starea drumurilor, rețelele de apă potabilă și cele electrice;

Analiza potențialului turistic al spațiului montan aferent comunei Albești, având în atenție particularitățile geografice ale versantului sudic al Munților Iezer – vor fi luate în calcul culmile Iezerul Mic, Capra, Portăreasa, Boldu;

Pe Valea Brătioarei s-au construit multe case de vacanță, accesul câtre ele făcându-se prin rețele de drumuri comunale mai mult sau mai puțin întreținute, dar cu un anumit impact în starea terenurilor;

Voi încerca să corelez analizele geografice făcute de către mine, trecând prin diferitele areale ale așezărilor Cândești și Albești, cu cele ale planului de urbanism al primăriei și cele ale strategiei de dezvoltare locală, în vederea unui optim al extinderii zonei rezidențiale;

Prin acest proiect voi căuta să promovez comuna Albeștii de Muscel cu o mențiune specială pentru cei ce vor să construiască – vor fi obligați să păstreze stilul de arhitectură locală, iar amplasarea clădirilor adaptată la cele mai bune terenuri.

Ce este GIS

GIS reprezintă prescurtarea în limba engleză pentru Sisteme Informaționale Geografice și reprezintă un sistem utilizat pentru prelucrarea informației, a proceselor precum și a structurilor care reflectă lumea reală, inclusiv evenimentele trecute. Un sistem GIS poate fi descris ca un sistem de gestiune a unei baze de date care, de regulă, prezintă utilizatorului datele într-un mod interactiv grafic și care, bază de date, poate fi interogată și analizată.

Componentele unui GIS:

Persoane – designul și implementarea unui sistem GIS începe cu oamenii și necesitățile lor, și se termină cu o serie de aplicații pe care aceștia le folosesc pentru a-și atinge scopurile;

Aplicații – acestea definesc modul de funcționare pe care trebuie să îl aiba un sistem GIS;

Date – elemente necesare pentru ca aplicațiile să funcționeze corect;

Software – aici vorbim de instrumentele folosite pentru a stoca, analiza și afișa informațiile geografice;

Hardware – GIS hardware nu este nimic altceva decât un sistem, un computer pe care sa ruleze aplicația GIS. Pe lângă componentele de bază (monitor, tastatură) mai pot exista alte echipamente speciale cu ajutorul cărora se pot introduce datele preluate din hărți în bazele de date GIS;

Ce poți să faci cu GIS?

Să reprezinți pe hartă und se află diverse obiecte

Să reprezinți diferite cantități

Să reprezinți densități

Să descoperi ce este într-un anumit real

Să găsești ce se află în vecinătatea unui anumit punct ori areal

Să cartografiați schimbările pentru un areal unde sunt anticipate schimbări viitoare

Particularități geografice ale teritoriului comunei Albeștii de Muscel

Așezare și limite

Comuna Albeștii de Muscel reprezintă un ansamblu administrativ cu un anumit specific geografic. Acesta este influențat și determinat, într-o anumită măsură, de așezarea gepgrafică în teritoriul Județului Argeș, dar și în teritoriul României. Trebuie menționat faătul că ocupă o poziție aproape centrală în cadrul României, având ca repere matematice următoarele coordonate:

-paralela de 45° 29‵ 42‶ delimitează partea nordică a comunei, respectiv Muntele Păpău, Muntele Iezerul Mic, Plaiul Păpăului, Muntele Groapele;

-paralela de 45° 29‵ 30‶ marchează limita sudică a comunei;

-limita estică este dată de meridianul de 25° 12‵ 48‶;

-pe latura vestică, limita este marcată de meridianul de 24° 46‵ 38‶;

Între aceste coordonate matematice, comuna Albeștii de Muscel se desfășoară pe o suprafață de 121 km2 și un perimetru de aproape 62,3 km2.

Din punct de vedere administrativ, comuna aparține județului Argeș, așezată fiind în partea de nord-vest a acestuia, pe un spațiu complex din punct de vedere geografic.

Fig. nr. 1. Localizarea arealului de stdiu în cadrul României și al județului

Limitele administrative ale comunei sunt următoarele:

-în partea de nord-est este învecinată cu localitatea Lerești, urmărind Valea Râușorului , afluent pe stânga al Râului Târgului; de menționat faptul că aceasta este o limită clară, oferită celor două comune de natura locului, fără a ridica probleme conflictual-administrative niciuneia dintre părți;

-limita estică către comuna Bughea de Sus este marcată de Valea Bughiței și Dealul Cărbunarului;

-în partea de sud se află teritoriul administrativ al comunei Bughea de Jos, iar limita urmarește cu aproximație Valea Mare (la sud de drumul care leagă comuna cu orașul Câmpulung Muscel) și zona mai joasă, mlăștinoasă de la Mlăci;

-pe latura vestică, Albeștii se află în vecinătatea comunei Berevoești, limita dintre cele doua așezări ocupând interfluviul dintre Valea Bratiei și Valea Năvrapului , repsectiv Dealul Măcelarului, Plaiul Ulmului (993m), Dealul Zarzănului (1150m), Muntele Duvalmu (1250m), Muntele Jupâneasa (1713m);

-nordul comunei se află la limita cu Nucșoara, pe un aliniament montan foarte clar și cu o personalitate geografică cu o importantă valență administrativă, respectiv Plaiul Jupănesei, Muntele Iezerul Mic (2409m), Muntele Obârșia (2314m);

Din punct de vedere fizico-geografic, terotoriul administrativ al comunei Albeștii de Muscel este foarte bine structurat, dezvoltându-se pe o orientare generală nord-sud. Acesta se încadrează morfologic pe două unități de relief: Masivul Iezer-Păpușa și Dealurile Subcarpatice – Muscelele Argeșului, respectiv compartimentul vestic al Depresiunii Câmpulung. Din punct de vedere al spațiului construit aparținător intravilanului, unde se grupează majoritatea gospodăriilor, Albeștii de Muscel se concentrează în arealul Subcarpatic.

Un alt reper fizico-geografic pentru localizarea comunei sunt cele doua artere hidrografice care se implică în peisaj și în potențialul economic: Bratia cu afluentul Brătioara.

Comuna se află la o distanță de 60 km de municipiul Pitești și la 10 km de Câmpulung Muscel, iar accesul către aceasta se face prin drumul județean D.J.735.

Particularități geologice

Datele geologice pentru arealul montan al comunei Albeștii de Muscel sunt relativ puține, iar analiza acestei secvențe a lucrării s-a realizat pe baza foilor de hartă pentru Pitești și Târgoviște, la care se adaugă informații cu suport geologic dintr-o serie de articole și lucrări având caracter general, cum sunt „Geologia României (Mutihac V., Savu Al. ), „Carpații și Subcarpații României” (Velcea V., Savu Al. ), „Interrelațiile dintre componentele fizico-geografice și etajarea pădurilor în Munții Iezer” (Săvulescu I.). La acestea se adaugă informațiile primite de la oamenii care au lucrat la vechea carieră de calcar numulitic din localitate, de la Ocolul Silvic Aninoasa, Serviciul de Cadastru al Județului Argeș și primăria comunei Albeștii de Muscel. Foarte utile au fost și informațiile primite de la specialiștii în domeniu care au efectuat sau au participat la unele prospecțiuni geologice efectuate în zonă sau în zonele apropiate, pentru punerea în valoare a unor zăcăminte de substanțe minerale utile (metale rare, ape minerale, materiale naturale de construcție).

În Munții Iezer (partea aparținătoare comunei) predomină, în proporție de 80%, șisturile cristaline. În funcție de particularitățile lor minerale și gradul de metamorfism, au fost grupate în doua serii principale cu efecte în morfologia zonei: cristalinul de Cumpăna și cristalinul de Leaota (Gherasi și colaboratorii, 1966).

Seria de Cumpăna este alcătuită predominant din gnaise oculare, care cuprind subordonat paragnaise (multe dintre ele au un conținut micaceu), gnaise albe și amfibolite. Textura acestora este pregnant liniară, sunt uneori masive și au o compoziție granitică. Această serie a fost identificată în structura geologică a Munților Păpău, Culmea Capra, Muntele Obărșia.

Seria de Leaota aparține complexului Munților Iezer-Voinești, iar formațiunea geologică este destul de complexă, fiind alcătuită din paragnaise și mai rar micașisturi, în care se intercalează nivele subțiri de gnaise oculare. De remarcat este faptul că în această structură se cantonează multe mineralizații: cuarțitul muscovitul, biotitul, titanul (I. Popovici, 1986).

La partea superioară, sub nivelul micașisturilor și amfibolitelor de Bughea se intercalează stratiform granitul de Albești, având grosimi metrice și discontinuități. Granitul este constituiut din cuarț, feldspat potasic, feldspat cu plagioclaz, biotit, iar textura acestuia variază de la masivă, în zona centrală a corpului granitic, până la gnaisică în zonele marginale. Deasupra granitului de Albești a fost identificat nivelul amfibolitelor de Bughea – acest nivel cuprinde atât amfibolitul bazal, cât și amfibolite similare dezvoltate ca intercalații într-un punct relativ omogen de micașisturi și paragnaise. Acest complex geologic este specific Munților Boldu, Plesnitoarea, Duvalmu, Negomiru.

Formațiunile sedimentare, mai reduse în cadrul arealului montan, întră în alcătuirea unei unități structurale distincte, aparținătoare vestului, Depresiunea Câmpulung, respectiv compartimentului depresionar Albești-Cândești. Din punct de vedere stratigrafic, aceste depozite sedimentare aparțin oligocenului, miocenului și cuaternarului. Depozitele eocene și oligocene s-au format prin acumulări de tip piemontan, provenite din materialele detritice aduse de o puternică rețea hidrografică din Munții Iezer-Pâpușa.

În bază există un orizont de conglomerate cu elemente grosiere de micașisturi, gnaise și calcare jurasice, gresii cu un conținut mare de mică. Peste acestea se așază un orizont mai gros de marne cenușii cu intercalații de gresii. Alături de acestea sunt marne șistuoase, argile și gipsuri.

Subcarpații Argeșului sau Muscelele Argeșului sunt reprezentate de dealuri moderate ca și altitudine și de compartimentul vestic al Depresiunii Câmpulung. În vecinătatea Munților Iezer, pe o zonă de contact geologic bine definit, predomină formațiunile cretacice aparținând cenomanianului, unde, peste un fundament cristalin carpatic se așază straturile de conglomerate și gresii. La sud de aceste formațiuni geologice, în cea mai mare parte a teritoriului comunei, sunt prezente formațiunile monoclinale paleogene și miocene, foarte puțin cutate față de alte sectoare subcarpatice.

Predomină pe aliniamentul nordic al acestei structuri geologice formațiuni petrografice mai compacte și cu o duritate mai mare (gresii, calcare numulitice). Depozitele sedimentare s-au realizat în trei etape care se succed ca vechime de la nord la sud:

Etapa paleogenă în care predomină eocenul format din conglomerate și gresii

Etapa oligocenă – formate din conglomerate, argile și gips

Etapa sarmato-pliocenă în care predomină nisipurile slab cimentate, marnele și argilele

La sfârșitul pliocenului și începutul cuaternarului au loc mișcările tectonice Valahe ce au condus la accentuarea și definitivarea structurilor geologice aferente sectorului subcarpatic pe care se desfășoară amplasamentul comunei Albeștii de Muscel. Paralel cu înâlțarea edificiului subcarpatc, ia amploare depunerile de pietrișuri (pietrișurile de Cândești).

Relieful

Caracteristicile morfografice și morfometrice ale reliefului comunei Așbeștii de Muscel, sunt influențate și determinate de morfogeneza diferită a sectoarelor de munte și subcarpatice. La aceste cauze destul de complexe se adaugă și particularitățile geologice ale teritoriului, evoluția rețelei hidrografice (acțiunile combinate ale Bratiei și a principalilor săi afluenți).

Hipsometria

Treptele hipsometrice ale arealului de studiu coboară de la nord la sud în sectorul montan și de la vest la est în segmentul subcarpatic. Altitudinea maximă este în Vârful Iezerul Mic (2409 m), iar cea mai mica de 570 m , după confluența Bratiei cu Brătioara. Pe baza hărților topografice am identificat mai multe intervale hippsometrice pe o desfășurare altitudinală de 300 m:

Peste 1800 m este caracteristic Munților Păpușa, Danciu, Capra, Obârșia, Portăreasa. Pentru aceste masive, altitudinea se datorează structurii geologice formată predominant din roci metamorfice mai greu de erodat. Din interpretările mele, rezultă faptul că această altitudine este deținută de 9,5% din suprafața comunei

Intervalul cuprins între 1400 – 1700 m caracterizează aceleași masive, în special interfluviile ce coboară lin, câtre sud, spre Văile Bratia, Brătioara și Năvrapului. Se constată o dezvoltare în Munții Portăreasa, Boldu, Cernatu.

Altitudini de 1200 – 1400 sunt caracteristice culmilor marginale care fac joncțiunea cu sectorul subcarpatic, respectiv piscurile Duvalmu, Neamțului, Voivoade, Meledic

În interfluviile montane și subcarpatice dintre Râușor, Bratia, Brătioara și Râul Târgului (Dealul Cărbunarului, Dealul Măcelarului), întâlnim altitudini cuprinse în intervalul hipsometric 800 – 1100 (40,5%)

Adâncimea fragmentării reliefului

Este un parametru important în analiza terenurilor ce poate fi utilizat în acest studiu de caz. Reprezintă rezultatul relațiilor foarte precise și complexe dintre erozine, în special cea fluvială, condiționată de baza de eroziune generală sau locală și fundamentul geologic (petrografie, structură, tectonică). De fapt, acest parametru geomorfologic este un indicator morfometric care exprimă, cantitativ, gradul de adâncire al văilor Bratia, Brătioara, Năvrapu, Bughița. Pe teritoriul administrativ al comunei putem consemna următoarele:

Valori ale adâncimii fragmentării de peste 600m/km2 sunt în Curmătura, Groapele, Muntele Danciu, Iezerul Mic;

Indicatori de 400 – 600 m/km2 sunt caracteristici culmilor Capra, Plesnitoarea, Portăreasa, Cernatu;

În sectorul subcarpatic valorile se încadrează în limita cu muntele de 300 – 400 m/km2, iar în compartimentul depresionar Cândești-Albești la 150 – 300 m/km2;

Densitatea fragmentării reliefului

Reprezintă pentru subiectul meu un indicator morfometric care, prin repartiția sa spațială, arată unele diferențieri teritoriale în ceea ce privește evoluția rețelei hidrografice, a sistemelor de văi, cât și legatura acestora cu substratul geologic, la care se adaugă specificul climei și al vegetației (Tufescu V., 1974).

În sectorul montan al comunei valorile densității fragmentării reliefului sunt între 0 – 1 km/km2 pe interfluvii și cumpenele de apă și de 6,1 km/km2 în arealele glaciare, periglaciare și pe văile principale Bratia, Brătioara, Bughița Albeștilor.

Indici mai mari ai acestui parametru morfometric, cuprinși între 4,1 – 5 km/km2 îi întâlnim pe versanții mai abrupți, fragmentați de numeroase văi permanente cum ar fi Valea Largă, Valea Danciului, Valea Caprei, Valea Clincei. Valorile cele mai mari, 5,1 – 6,2 km/km2 apar în Obârșia Danciu, Iezerul Mic, unde s-au dezvoltat rețele dense de pâraie și torenți, alimentate din precipitații.

Pe segmentul subcarpatic, densitatea fragmentării este de 1,5 – 2,5 km/km2, deoarece versanți sunt afectați de șiroiri, ravenări, alunecări de teren.

Pantele

Caracteristicile generale ale declivității suprafețelor morfologice din spațiul administrativ al comunei, suportă particularitățile specifice arealului montan și a celui subcarpatic.

O cauză esențială care influențează particularitățile pantelor o constituie raporturile dinamice diferențiate, stabilite între densitatea și adâncimea fragmentării reliefului. Pe fondul unei petrografii relativ variate (roci metamorfice, granite, conglometare, gresii, argile, marne, pietrișuri, nisipuri) care acționează diferit la procesele specifice, evoluția pantelor îmbracă trăsături de o mare diversitate.

Importantă este, din acest punct de vedere, și vegetația pădurilor, mai ales pentru stabilitatea pantelor accentuate, cât și în privința accelerării sau întârzierii ritmului de evoluție al profilului de echilibru al suprafețelor înclinate.

Acest indicator morfometric se imprimă în configurația generală a satelor Albești și Cândești, dar și posibilitățile de dezvoltare ale unor activități agricole, turistice, industriale sau din domeniul organizării drumurilor (atât în intravilan, cât și în extravilan). Putem menționa faptul că în teritoriul administrativ al comunei, cu cât panta este mai mare, cu atât posibilitâțile de extindere sunt mai mici. Astfel, versanții cu valori unghiulare mari, din sectorul montan, se pretează doar la activități turistice, pastorale. Atât în sectorul carpatic cât și subcarpatic, pantele mari ale versanților sunt acoperite cu păduri, pășuni și fânețe naturale la care se adaugă și câmpurile de jnepeni. Pe aceste areale considerăm că pantele cu valori cuprinse între 7° – 35° dețin aproximativ 22% din suprafața comunei, iar cele mai mari valori, de peste 35°, le întâlnim în jumătatea nordică a arealului (57,5%). Spațiile cu înclinarea cea mai mică (0° – 7°) sunt în compartimentul depresionar Cândești-Alnești, dar și luncile Râurilor Bratia, Brătioara, acestea reprezentând 20,5%.

Expoziția versanților

Se referă, în principal, la orientarea versanților față de punctele cardinale, în funcție de care evoluează acțiunea radiației solare asupra acestora. Pentru teritoriul studiat, acest parametru determină amplasarea gospodăriilor, orientarea locuințelor și bonitarea terenurilor (în funcție de gradul de acoperire cu vegetație, fertilitatea solurilor, tipul de agricultură practicat).

Se consideră ca versanții sudici primesc o cantitate de căldură mai mare pe unitatea de suprafață, cu peste 2,3 ori mai mult față de cei cu expunere nordică (Constantinescu N., 1973). Aceste variații ale evoluției regimului termic influențează, în primul rând, componentele naturale ale mediului (climă, vegetație, sol), dar și configurația satelor componente (Albești și Cândești).

În sectorul montan, expoziția versantului sudic al Munților Iezer este influențat de expoziția bazinului hidrografic al Bratiei și direcția văilor afluente principale (Brătioara, Năvrap), precum și de densitatea fragmentării reliefului. Pe această parte a teritoriului, cea mai mare pondere o au versanții cu expunere sud-vestică, estică, sudică și sud-estică.

În sectorul subcarpatic (dealurile și compartimentul depresionar Albești-Cândești), expoziția versanților este determinată de direcția nord-sud a Văii Bratia și de versanții acesteia, predominant simetrici și cu un traseu aproape rectiliniu, la care se adaugă o valoare media a densității fragmentării reliefului. Prin urmare, expunerile vestice și, implicit, sud-vestice și estice caracterizează aproape 61% din teritoriru.

Locuințele și gospodăriile aferente celor doua așezări rurale, Albești și Cândești, sunt foarte bine adaptate la gradul și modul de expunere al versanților, majoritatea fiind orientate pe direcțiile vest, sud, sud-est.

Procesele de modelare actuală și influența lor în configurația arealului

Procesele de modelare actuală și formele rezultate pe teritoriul administrativ al comunei Albeștii de Muscel reprezintă o tipologie, o intensitate și un mod de asociere diferențiat în funcție de spațiul carpatic și cel subcarpatic.

De cele mai multe ori, activitatea antropică influențează modul de manifestare al proceselor: am observat că defrișările au influențat torențialitatea, ravenarea, curgerile noroioase atât în masivele montane mai joase, cât și în dealurile subcarpatice limitrofe.

Pluviodenudarea și eroziunea în suprafață sunt mai agresive în rocile slab consolidate în sectorul subcarpatic, în condițiile unor pante de 15° – 20° și a unui sol mai puțin protejat de vegetație (areale defrișate, terenuri cu arături perdendiculare pe curbele de nivel, drumuri forestiere). Cele mai agresive și frecvente procese de ravenare sunt pe rocile detritice slab cimentate din dealurile aflate în vecinătatea satului Cândești sau pe versantul dintre Albești și localitatea menționată anterior.

Ravenările sunt uneori frecvente pe afluenții Bratiei și ai Brătioarei, unde factorul uman a intervenit prin defrișări (Valea Clincii, Valea Meledic).

Torențialitatea se manifestă mai mult în lunile de primăvară, când topirea zăpezilor coincide cu ploile abundente de primăvară, dar și vara. Am observat că, de cele mai multe ori, văile torențiale au albii puțin adâncite (datorită rocilor cristaline, a calcarelor și conglomeratelor), dar panta și debitul ridicat le asigură o capacitate mare de transport. În cadrul compartimentului depresionar Cândești-Albești am remarcat o serie de văi torențiale, scurte, ce coboară din dealurile și culmile montane din jur.

Șiroirea, revenarea, torențialitatea sunt procese de modelare actuală dominante în sectorul subcarpatic al comunei. Aceste manifestări sunt cauzate, în mare parte, de ploile torențiale sau liniștite și de lungă durată, la care se adaugă versanți înalți cu pante accentuate (30° – 35°), combinate cu elemente de impact antropic (despăduriri, pășunat excesiv, excavații pentru construcția clădirilor, conducte, rețele de drumuri).

Procese fluviale

Intensitatea manifestărilor fluviale din bazinul hidrografic al Bratiei sunt destul de active și în morfologia de ansamblu al teritoriului administrativ al comunei Albeștii de Muscel. Această manifestare este în funcție de debitul râului și al altor afluenți, la care se adaugă regimul scurgerii, diferențiat în funcție de sezon și altitudine. La modul de acțiune și manifestare al proceselor fluviale se impune, poate, și configurația geologică a terenului; o anumită contribuție o au și intervențiile antropice cum ar fi defrișările, ce au amplificat procesele de versant, ducând la modificări pe anumite sectoare ale Bratiei, Valea Clincii, Valea Albeștilor.

In sectorul montan, morfodinamica albiilor este influențată în mod direct de pantă, alcătuirea geologică (predominant metamorfică) și de configurația generală a râurilor. Aceste albii au un profil longitudinal în pantă accentuată, la care se asociază numeroase praguri. Trebuie să menționăm și viteza mare a șuvoiului de apă, unde acțiunea lineară este dominantă. Procesele de acumulare sunt mai active doar în porțiunile de confluență unde pantele sunt mai mari.

Pe segmentul subcarpatic, panta râului se reduce, iar procesele de acumulare și transport sunt dominante. La intrarea în dealurile subcarpatice luca se lărgește, iar cursul Bratiei la nord de Cândești este ușor meandrat.

In compartimentul depresionar Cândești-Albești, lunca Bratiei se lărgește treptat, iar terasa atinge 3 – 4 m în această parte a râului. Această porțiune a culoarului de vale este, pe anumite sectoare, destul de largă, depășind patul de meandrare, cursul râului prezentând unele despletiri de brațe secundare ce prind între ele mici ostroave, fixate prin vegetație hidrofilă (arin, salcie).

Majoritatea afluenților Bratiei în zona subcarpatică au lungimi reduse și sunt în regim torențial. De menționat este faptul că aceștia fragmentează versanții Bratiei și ai Brătioarei printr-o eroziune regresivă, fiind constituiți din roci friabile. Torențialitatea este foarte activă la obârșia lor, iar volumul de materiale erodate și transportate de aceste organisme hidrologice este foarte mare. Frecvent, după ploi torențiale, se depun conuri de dejecție în lunca și albia râurilor, formând obstacole ce pot modifica profilul transversal.

Prăbușirile, rostogolirile și surpările – prăbușirile individuale sau în masă se produc pe versanți mai abrupți, înclinați uneori până la 90°, din zonele mai înalte – glaciare sau periglaciare – sau în râpele de desprindere. La baza versanților mai abrupți ai văilor principale se întâlnesc stânci prăbușite, blocuri rostogolite ce ajung în albiile râurilor sau pe drumurile forestiere.

Surpările sunt, în cele mai multe cazuri, asociate prăbușirilor din malurile unor ravene cât și din malurile Bratiei, Bughiței Albeștilor. In partea montană înaltă a Munților Iezer sunt destul de active procesele crionivale. Acestea, prin formele realizate, au rol hotărâtor în morfologia și dinamica proceselor geomorfologice din etajul alpin și subalpin, corespunzător teritoriului administrativ al comunei Albeștii de Muscel.

Alunecările de teren – caracterizează, în principal, dealurile mai înalte, iar în cadrul compartimentului depresionar Albești-Cândești se asociază cu procesele de ravenare și torențialitate. Datorită structurii geologice predominant argilo-marnoasă, pe anumite aliniamente, în special la contactul subcarpaților cu muntele, am identificat alunecări mai vechi, în mare parte stabilizate. Acestea au, de obicei, o așezare în trepte și o mulțime de valuri de alunecare, ce iau forma unor glacisuri de alunecare câtre luncile joase ale Bratiei și Brătioarei. De multe ori, alunecările din Dealul Cărbunarului, Dealul Măcelarului (areale defrișate), au fost reactivate în anul 2005 când au fost ploi abundente – în această situație, alunecările s-au produs brusc, afectând terenul pe suprafețe apreciabile.

Particularitățile climatice

Comuna Albeștii de Muscel, din punct de vedere climatic, se încadrează în ansamblul general al climei României – cel temperat moderat de tranziție, dar diferențiat în funcție de treptele de relief pe care se desfășoară: munte și dealuri subcarpatice.

În analiza climei, am utilizat datele meteorologice de la stația Câmpulung – aflată pe platoul Grui, la o distanță de 8,5 km față de Albești – la care am adăugat datele sporadice obținute de Ocolul Silvic Aninoasa. De asemenea, am avut în vedere unele informații oferite de primăria comunei, dar și observațiile fenologice făcute de mine pe anumite areale: Valea Brătioarei, Cândești, Valea Strigoiului. De mare folos au fost și informațiile climatice primite de la silvicultori, de la personalul păstrăvăriilor aflate în satul Cândești, dar și de la unii locuitori mai vârstnici, care mi-au putut furniza informații despre anumite fenomene extreme, înregistrate de-a lungul timpului, cum ar fi viscole, furtuni, secete. De un real folos mi-au fost și hărțile climatice întâlnite în diverse lucrări cu subiect geografic, agricol (Atlasul Climatologic, Monografia Geografică a României).

Factorii genetici ai climei

Factorii radiativi – pe teritoriul comunei, bilanțul radiativ este, în general, pozitiv. Principalele constatări au putut fi stabilite prin interpolare, unde am utilizat datele oferite de stațiile meteo Vf. Omu, Fundata, Rucăr (pentru spațiul montan), Câmpulung și Curtea de Argeș (pentru spațiul subcarpatic).. Putem spune că în arealul Vărful Păpău, Vârful Obărșia, Vârful Iezerul Mic, Munții Danciu, Munții Portăreasa valoarea radiației solare directe este de 1200-1400 kcal/cm2/an, iar în compartimentul vestic al Depresiunii Câmpulung și dealurile limitrofe, valoarea este de 900-1000 kcla/cm2/an.

Circulația generală a atmosferei – având o suprafață mică, arealul studiat se încadrează în ansamblul general al circulației atmosferice specifice României. Zona se află sub influența marilor centri barici: anticiclonul Azoric, ciclonul Islandez, anticiclonul Siberian și ciclonii Mediteraneeni. De remarcat este faptul că, în sectoarele mai înalte, predomină circulația vestică (M. Păpău, M. Capra, m. Iezerul Mic).

Orientarea generală a culmilor montane și a dealurilor din vecinătate, atenuează foarte mult efectele maselor de aer ale Anticiclonului Siberian, evitându-se, astfel, la Albești, gerurile puternice.

În porțiunile mai înalte, predomină circulația din vest și, parțial, din nord-vest unde, masele de aer de proveniență oceanică aduc precipitații bogate, iat vara schimbări bruște ale vremii.

Relieful – în spațiul montan, altitudinea mai mare și relieful foarte fragmentat, orientarea principalelor culmi și expunerea versanților determină anumite particularități ale climei.

Culoarele de vale (Bratia, Brătioara, Bughița Albeștilor), în special în zonele de confluență, determină o canalizare permanentă a curenților de aer, determinănd o circulație locală asemănătoare brizelor de munte. Pe fundul compartimentutlui depresionar Albești-Candești sunt frecvente, iarna și toamna tărziu, inversiunile de temperatură cu geruri puternice.

Temperatura aerului

Pentru climatul teritoriului studiat, temperatura aerului este un important parametru meteorologic. Această componentă climatică se implică atât în configurația generală a peisajului, dar are influență și asupra vegetației, solurilor, proceselor de modelare actuală, specificului hidrologic al apelor de suprafață și subterane.

Regimul termic amprentează foarte mult specificul socio-economic al comunei: stabilitatea gospodăriilor, activitățile agricole și silvice, posibilitățile turistice si starea de sănătate a cetățenilor.

Temperatura medie anuală – este determinată, în primul rând, de diferențele de altitudine, influența maselor de aer, expoziția versanților. Din acest punct de vedere am constatat următorele diferențieri teritoriale:

Izoterma de 0° C (media anuală) se conturează în jurul altitudinii de 2000m, încadrând Munții Izerul Mic, Păpăul, Obărșia;

Munții cu altitudine medie sunt încadrați de izotermele de 0° – 6° C;

Izotermele de 4° – 6° C încadrează culmile joase, ce cad în trepte către compartimentul depresionar vestic al Depresiunii Câmpulung (Albești-Cândești) – M. Duvalmu;

Spațiul subcarpatic este încadrat de izotermele de 6° – 8° C, cu o ușoară creștere la limita sudica cu Bughea de Jos;

Temperatura medie a lunii Ianuarie – oscilațiile periodice ale lunii Ianuarie au evidențiat variații însemnate în teritoriu, influențate de altitudinea reliefului, dar, mai ales, de factorii radiativi și circulația generală a atmosferei.

Iernile foarte reci prezintă anumite abateri ale mediilor temperaturilor negative, cele mai frecvente fiind în compartimentul depresionar de la Cândești. Acestea sunt influențate de inversiunile de temperatură cu o intensitate și o frecvență mai mare:

Izoterma de -8° C încadrează Vârful Obârșia și Iezerul Mic;

Izotermele de -6° și -8° C delimitează masivele cu peste 2000 m – M. Danciu, M. Păpău;

Dealurile subcarpatice și compartimentul depresionar Cândești-Albești sunt în zona izotermelor de -4° și -5° C;

Temperatura medie a lunii Iulie – este considerată ca aparținând perioadei celei mai calde, având o distribuție spațială mai diversificată, aici altitudinile având un rol determinant:

Izotermele de 6° – 8° C încadrează Vârfurile Iezerul Mic, Obârșia (la peste 2000 m);

Izotermele de 8° – 0° C cuprind majoritatea munților cu altitudini de peste 1500 m;

Culmile montane periferice situate la limita dealurilor aparțin izotermelor de 10° – 15° C;

Sectorul subcarpatic și compartimentul depresionar sunt încadrate de izotermele de 15° – 17° C;

Precipitații atmosferice

Chiar dacă distribuția lor în teritoriu este influențată, în mare parte, de altitudine, apar și alți factori care determină o anumită variabilitate în timp și spațiu: circulația generală a atmosferei, formațiunile barice dominante, precum și expoziția versanților, vegetația.

În arealul montan, versanții cu expoziție vestică și sud-vestică au o cantitate mai mare de precipitații la aceeași altitudine față de cei cu expunere estică și nord-estică, cu 50 – 100 mm (M. Jupăneasa, M. Iezerul Mic, M. Duvalmu, M. Boldu).

Pe etaje de altitudine, distribuția de ansamblu a precipitațiilor medii anuale este următoarea:

Masivele montane înalte, de peste 2000 m, sunt încadrate de izohieta cu valoarea de 1200 mm/an (M. Păpău, M. Iezerul Mic, M. Danciu);

Izohietele de 1000 – 1200 mm/an delimitează majoritatea masivelor ce depășesc 1500 m (M. Plesnitoarea, M. Paltinet);

Toate arealele montane cu altitudine de peate 1000 m sunt încadrate de izohietele de 900 – 1000 mm/an;

Sectorul subcarpatic dintre Râușor și Bughea, respectiv compartimentul depresionar este dominat de izohietele de 800 – 900 mm/an;

Pe teritoriul comunei, cele mai mari cantități de precipitații se înregistrează în intervalul mai-iunie, iar cele mai mici cantități în lunile februarie-martie.

Ploile torențiale au, în general, o prezență cu totul întâmplătoare în sezonul rece, iar când se produc pot avea efecte catastrofale, în special prin creșterea exagerată a debitelor râurilor. În sezonul cald, odată cu instalarea anticiclonului, în arealul comunei și, în special, la limita dintre munte și dealurile subcarpatice, se dezvoltă mișcările ascendente care produc formarea norilor cumulus (în preajma orei 13). În această situație se produc ploile de vară care, majoritatea, au caracter de aversă.

Stratul de zăpadă

Zilele cu ninsoare sunt caracteristice sezonului rece , respectiv lunilor octombrie-aprilie. Iarna intră treptat în drepturile sale de la Vârful Iezerul Mic, Vârful Păpău, Vârful Danciu în arealul subcarpatic. În cursul anului, cele mai multe zile cu strat de zăpadă este în luna Ianuarie. Pe vâile înguste, umbrite și în microdepresiunile orientate spre nord, la altitudinea de peste 2000 m, zăpada proaspătă poate cădea pe stratul mai vechi care nu a reușit să se topească.

În arealele înalte, unde altitudinile depășesc 2000 m, numărul zilelor cu strat de zăpadă este de peste 150/an. Pe culmile montane prelungi cu altitudini de 1000 – 1500 m, numărul zilelor cu strat de zăpadă este de 100 – 130/an. Pe dealurile subcarpatice și pe linia de contact cu muntele durata medie a stratului de zăpadă este de 60 – 80 zile/an.

Grosimea maximă a stratului de zăpadă este determinată în timp de condițiile meteorologice care provoacă căderi mari de zăpadă, la care se adaugă condițiile locale.

În Curmăturile Groapele, Plaiul Păpăului, Șaua Portăreasa grosimea maximă a stratului de zăpadă a fost de 170 cm, la Cândești de 123 cm (luna Ianuarie, 1963).

Vânturile

Pentru zona de studiu acest element climatic este mai instabil. În sectorul montan, orientarea curenților de aer este influențată de așezarea principalelor culmi la care se adaugă culoarele mai profunde de vale, mai contribuie și poziția geografică a compartimentului depresionar Cândești-Albești, unde există un specific local al vânturilor. Circulația generală a maselor de aer se face, predominant, din direcțiile nord-vest, vest și sud-vest (stațiile meteo Vf. Omu și Fundata, care oferă datele necesare)

La altitudini mai mici, culmile mai înalte ale Iezerului reprezntă o barieră pentru masele de aer care se orientează pe direcția sud-vest – nord-est, pe Valea Bratiei, Valea Râului Târgului sau Valea Dâmboviței (Sâvulescu I., 2008). Pe baza datelor de la stația meteorologică Câmpulung, am constatat următoarele:

Direcția principală a vântului (13,2%) este de la nord-est către sud-vest, condiționată de orientarea generală a Culoarului Rucăr-Bran

O frecvență destul de mare o au vânturile din sud-vest către nord-est (9,2%) datorată, în cea mai mare parte, canalizării aerului în lungul depresiunilor submontane din Muscelele Argeșului (Câmpulung, Berevoești, Nucșoara)

Pe Valea Bratiei, Brătioarei și Năvrapului și chiar pe Bughița Albeștilor, în sezonul cald, sunt caracteristice mișcările de aer asemănătoare brizelor de munte.

La limuta dintre munte și depresiunile submontane și dealurile subcarpatice (înclusiv compartimentul depresionar Albești-Cândești), primăvara sunt specifice fenomenele de foehn, care produc încălziri accentuate ale aerului și topiri bruște ale stratului de zăpadă.

Alte fenomene meteorologice

Roua – este un fenomen meteorologic caracteristic sezonului cald. În această perioadă, vaporii de apă din atmosferă condensează la nivelul solului, în nopțile senine, atunci când radiația nocturnă este intensă și are loc o răcire bruscă și evidentă a suprafeței subiacente și a aerului din vecinătate. Trebuie să remarcăm faptul că, în sectorul montan, numărul zilelor cu rouă este mai mic decât în arealul subcarpatic. Astfel, în vecinătatea Iezerului Mic, numărul mediu al zilelor cu rouă este de 38 – 41 zile/an, iar la Albești și Cândești de 100 – 110 zile/an.

Ceața – este o manifestare meteorologică specifică atât sezonului rece, cât și celui cald. Prezența ceții este diferențiată ca intensitate și durată în funcție de altitudine și originea maselor de aer care intersectează într-o anumită perioadă teritoriul. Pe porțiunile mai joase de pe Valea Bratiei, Brătioarei, Năvrapului și în compartimentul depresionar Cândești-Albești, ceața este, în majoritatea cazurilor, de natură radiativă, având o incidență mai mare iarna, în special noaptea și la primele ore ale dimineții.

Pe culmile montane ale Iezerului, ceața are o frecvență și o intensitate mai mare vara. Această manifestare este determinată de natura orografică și convectivă. La Vârful Groapele, Iezerul Mic, M. Păpău, M. Danciu, numărul mediu al zilelor cu ceață este de peste 250/an, iar în arealul locuit al satelor Albești și Cândești de 100 – 1300 zile/an.

Fig. nr. 2. Vedere spre M. Iezer din satul Albești

Grindina și fenomenele orajoase – aceste fenomene meteorologice sunt legate de încălzirea puternică a solului în timpul zilei. În această situație, circulația verticală a aerului favorizează ploile repezi și în cantități mari, însoțite de grindină și fenomene electrice (fulgere, tunete). Grindina înregistrează cea mai mare frecvență în lunile Iulie și August.

Pe Vârful Iezerul Mare, Vârful Groapele, Vârful Danciu, numărul anual al zilelor cu grindină este de 8,1 zile/an, iar la Cândești de 4,4 zile/an.

Fenomenele electrice sunt mai prezente în teritoriul comunei decât grindina, atât în zonele mai coborâte cât și la altitudini mai mari. La stânele din Munții Jupâneasa, Portăreasa, la limita dintre pădure și golul alpin, aceste manifestări electrice sunt foarte păgubitoare. De cele mai mult eori, trăznetele distrug stânile, omoară o mulțime de animale, produc victime umane.

Din studiile efectuate, am observat că fenomenele electrice sunt mai numeroase pe versanții cu expunere sudică sau pe dealurile mai înalte (Dealul Cândeștilor, Măcelarului).

Burnița – este un fenomen hidrometeorologic specific zonelor de altitudine din nordul comunei, cu o incidență mai mare în sezonul cald. Pe culoarele mai joase, bine conturate ale Bratiei, burnița se produce mai mult în sezonul rece.

Estimăm, la Iezerul Mic, că numărul zilelor cu burniță ar fi de 17,6/an, iar la Cândești de 15,4/an.

Bruma – se manifestă primăvara și toamna, atunci când solul se răcește, la temperaturi de sub 0 grade C.

Toamna și la începutul primăverii, când bruma se poduce brusc, după o perioadă de încâlzire, poate afecta vegetația și culturile agricole, în special livezile.

Viscolul – apare în zonă ca fenomen meteorologic agresiv și dăunător, atunci când căderile masive de zăpadă se asociază cu vânturi foarte puternice. Din zonele mai înalte curentul de aer spulberă zăpada și o depune în straturi foarte groase,în porțiunile mai adăpostite: confluențele afluenților Bratiei, areale mai joase ale depresiunilor, microdepresiunile nivale din masivele montane.

Pe Bratia, Brătioara și Năvrapu, bine acoperite cu vegetație forestieră, intensitatea viscolului este mai mică. Dacă în M. Capra și M. Păpău numărul zilelor cu viscol este estimat la 87,5/an, la Cândești și Albești acesta este de 14 – 15,8 zile/an.

Din analiza climatică efectută, constatăm existența unui climat moderat, fără excese care, de cele mai multe ori, pot fi dăunătoare activităților umane. Trebuie să menționez și faptul că fizionomia satelor Albești și Cândeșt, la care se adaugă activitățile economice aferente, reprezintă o adaptare permanantă la condițiile fizico-geografice ale zonei, clima având un rol determinant.

Hidrografie

Rețeaua hidrografică permanentă

Rețeaua hidrografică aferentă teritoriului administrativ al comunei Albeștii de Muscel, definește prin caracteristicile sale cele două trepte de relief pe care se desfășoară.

Principala arteră hidrografică este Râul Bratia, care adună din sectorul montam numeroși afluențim mai importanți fiind Brătioara, Năvrapul. Pe latura de est a comunei sunt afluenți mai scurți, care aparțin bazinului hidrografic al Râului Bughea.

Atât Bratia cât și Bughea aparțin bazinului hidrografic al Argeșului, iar anterior vărsării lor în Argeș, cele două componente hidrografice ajung în Râul Târgului.

Bratia își are obârșia la altitudinea de 2000 m, din sudul M. Obârșia, și confluează cu Râul Târgului la Băjești, la altitudinea de 324 m. Lungimea Bratiei este de 58,9 km, iar suprafața bazinului de 368 km2 (pe teritoriul comunei Albeștii de Muscel, respectiv în satul Cândești, reprezintă 1/3 din lungime și ¼ din suprafața bazinului).

În zona montană, afluenții mai importanți sunt destul de bine conturați, predominând cei cu debit constant, cu izvoarele aproape de cumpenele apelor dintre Bratia și Râușor, pe dreapta și Râul Târgului pe stânga.

Pe dreapta, principalii afluenți sunt Valea Largă, Valea Năvrapului, Valea Stânii, Valea Rotanului, iar din versantul stâng ajung afluenți ca Danciu, Cernatu, Capra, Plesnitoarea, Brătioara.

Brătioara este cel mai important afluen al Bratiei, luând naștere prin unirea a numeroase izvoare de sub Vârful Portăreasa (1944 m), vărsându-se în Bratia la Cândești. Dintre afluenții acesteia amintim Meledicul Mic, Meledicul Mare.

Din sectorul subcarpatic, afluenții adunați de Bratia sunt mici și cu un regim torențial.

Regimul de scurgere și surse de alimentare cu apă

Analiza de scurgere al apelor Râului Bratia va fi analizat pe baza datelor de la postul hidrografic Râușor-Pod, aflat la confluența Bratiei cu Râușorul. Regimul de scurgere al Bratiei este diferit de la un an la altul datorită variabilității parametrilor meteorologici și a factorilor fizico-geografici (alcătuirea geologică, gradul de acoperire cu vegetație, configurația afluenților). Datorită celor doua forme de relief, munte și deal (Muscelele Argeșului), scurgerea este complexă.

În sezonul rece, când temperaturile medii anuale sunt sub 0° C, iar precipitațiile sunt sub formă solidă, Râul Bratia are o scurgere foarte mică (apele mici de iarnă). Mai ales la sfârșitul lunii februrie, datorită încâlzirii ușoare a aerului combinată cu ploi bogate, are loc topirea stratului de zăpadă, ducând la producerea viiturilor (10 m3/s la postul hidrogracic Râușor).

Sezonul de primăvară începe cu temperaturi ridicate, ceea ce duce la topirea bruscă a zăpezilor, generând o creștere pronunțată a regimului de scurgere al râului, dar și al afluenților.

Sursele de alimentare – apa ce constituie cursul Bratiei, dar și al afluenților provine din ploi, topirea stratului de zăpadă, dar și din apele subterane – din acest punct de vedere se poate afirma că Bratia are o alimentare complexă.

Dintre sursele menționate anterior, cea pluvială este predominantă, între 50 – 60% din alimentare superficială. Aacest parametru hidrografic scade în funcție de altitudine, ajungând la 40% la confluența Bratei cu Râușorul.

Și izvoarele au un rol important în alimentarea cu apă a râului și la echilibrarea regimului hidrologic. La altitudinile mai mari de 1800 m, Bratia precum și afluenții Capra, Danciu, Brătioara se caracterizează prin debite moderate, dar constante. La altitudini mai mici numărul izvoarelor scade, iar în arealul muscelelor, majoritatea afluenților au un regim de scurgere torențial, ponderea fiind sub 10%.

Regimul hidrologic al debitelor

Această constantă hidrologică a fost analizată pe baza datelor obținute de la posturile hidrologice Râușor și Râușor-Pod. Analizele scot în evidență faptul că cele mai importante debite s-au înregistrat în anii:

Tabelul nr. 1. Anii de referință și debitele înregistrate

Dacă ne referim la debitul minim multianual la postul hidrometric Râușor, acesta a fost de 1,25 m3/s. Corelând valoarea menționată cu datele referitoare la precipitațiile atmosferice, măsurate și prelucrate la stația meteorologică Câmpulung, reiese faptul că a fost un an foarte secetos, cu precipitații foarte reduse în lunile de iarnă și vară.

Desfășurarea și manifestarea debitelor pe Râul Bratia este, de cele mai multe ori, diferită față de cele de la Râușor. La postul hidrologic Râușor-Pod, aflat în aval de confluența Râului Bratia cu Râușor, debitul cel mai mare s-a înregistrat în luna aprilie a anului 2007, acesta fiind de 7m3/s, iar cel mai mic debit a fost consemnat în anul 2000, de doar 0,95 m3/s.

Stabilitatea albiilor

Albia Râului Bratia se caracterizează printr-o dinamică permanentă, având o stabilitate mai mare pe segmentul montan datorită substratului geologic foarte stabil și al gradului de acoperire al versanților cu vegetație forestieră. Schimbări mai agresive, uneori neașteptate, suferă Bratia și Brătioara pe segmentul subcarpatic, unde geologia este permisivă (marne, pietrișuri, argile), iar gradul de acoperire cu vegetație de pădure este mai mic, predominând pășunile și fânețele.

Având posibilitatea efectuării proceselor de eroziune, transport și acumulare, apa Bratiei participă activ la modificarea albiilor. Se constată la Cândești o adâncire a talvegului cu 10 – 20 cm în arealul subcarpatic, și de 30 – 40 cm la cursul inferior (la vărsarea în Râul Târgului, la Băjești). În timpul cercetării efectuate în teren, am constatat sectoare cu stabilitate a albiilor în sectorul montan, dar și sectoare cu instabilitate în aval de confluența cu Brătioara.

Transportul materialelor aluvionare existente în albie se înscrie în procesul general de morfogeneză, având o tendință permanentă de echilibru. Aceste procese complexe ca mod de formare și manifestare, pot avea efecte negative (modificarea bazinului de tranzitare a debitului lichid, compromiterea unor segmente de drumuri comunale, distrugerea unor podețe) sau pozitive.

Lacurile și apele subterane

Pe teritoriul comunei Albeștii de Muscel există un număr foarte mic de lacuri, majoritatea de natură antropică și de mici dimensiuni.

Lacurile de nivație au fost identificate în partea înaltă a culmilor Portăreasa, Obârșia, Capra, Plaiul Păpăului. La formarea acestora au contribuit procesele crionivale, destul de frecvente în arealele menționate. Pentru acest tip la lacuri, o contribuție importantă a avut-o acțiunea mecanică a zăpezii. Destul de mult s-au implicat și avalanșele, cu manifestări agresive la care se adaugă procesele criogenetice. Alimentarea acestora se face prin izvoare, apa provenită din precipitațiile solide și lichide. În anii mai secetoți, cele de mici dimensiuni seaca.

Lacurile de tip iaz au fost realizate antropic, voit sau întâmplător. Cele realizate cu voința omului, sunt cele de la Cândești, amenajate prentru păstrăvării. La cea mai veche păstrăvărie din zonă, cea a Ocolului Silvic Aninoasa, malurile lacurilor sunt din pământ, consolidate de vegetație hidrofilă, fiind alimentate prin izvoare. Păstrăvăriile apărute recent pe malurile Brătioarei au bazine betonate și sunt alimentate cu apă adusă printr-o rețea de conducte.

Fig. nr. 3. Bazin de pește aparținând Păstrăvăriei Ocolului Silvic Aninoasa

Apele subterane – sau apele freatice se găsesc pe teritoriul comunei Albeștii de Muscel la adâncimi mici și sunt, în mare măsură, influențate de precipitațiile atmosferice și configurația geologică a terenurilor. Ele se conturează sub formă de acumulări în scoarța de alterare sau în fisurile rocilior dure (șisturile cristaline).

În sectorul carpatic, apele subterane au distribuție diferențiată și uneori diversificată, favorizând un drenaj intens.În ceea ce privește sectorul subcarpatic, apele freatice sunt cantonate mai mult în depozitele sedimentare ale teraselor, precum și în cele aluvionare (în special, în conurile de dejecție și luncile joase).

La baza terenurilor am identificat numeroase izvoare, majoritatea permenente și relativ bogate ca debit. Dacă aproape de lunca Bratiei, fântânile au adâncimi mici (3 – 5 m), pe terasele mai înalte ating 5 – 8 m, iar în porțiunile mai înalte din intravilanul satului Albești, ajung la peste 10 m.

Metodologia de cercetare

Demersurile științifice legate de elaborarea lucrării având ca obiect de studiu “Analiza favorabilității terenurilor pentru extinderea zonei rezidențiale în comuna Albeștii de Muscel“ au avut în vedere mai multe etape de documentare, cercetare și redactare.

Totul a pornit de la alegerea temei, unde am avut în vedere posibilitățile de valorificare ale resurselor naturale aferente teritoriului administrativ al comunei. Cunoscând foarte bine zona, am reușit să identific principalele elemente naturale și antropice ce pot contribui la dezvoltarea durabilă a comunei Albeștii de Muscel.

Elementul principal în spațiul geo-economic de studiu, a fost și rămâne personalitatea și favorabilitatea terenurilor și, spun acest lucru, bazându-mă pe cele ce urmează:

Relieful, prin morfologia, morfometria și morfodinamica sa, reprezintă suportul material, locul de manifestare în timp și spațiu al zonei construite precum și al dotărilor aferente;

Particularotățile geologice le-am văzut ca mediu propice al dezvoltării, cu părți favorabile și nefavorabile;

Impactul activităților umane în mediul înconjurător al comunei;

Gospodărirea corectă a resurselor naturale, ca factor dinamizator al dezvoltării rurale ca fizionomie, amplasarea gospodăriilor;

Pentru a realiza o analiză geografică corectă, pe un fond de veche locuire, favorizată în cea mai mare parte de potențialul natural al zonei, am structurat demersurile pe mai multe etape: etapa de laborator, etapa de teren, atapa corelării datelor din bibliografia aferentă zonei cu cele constatate în etapa de teren și etapa de redactare.

Etapa de laborator

Documentarea pentru realizarea acestei lucrări a început din vara anului 2017, imediat dupâ stabilirea titlului împreună cu domnul profesor doctor Ionuț Săvulescu, apoi am început să colectez date și informații despre arealul ales, în primul rând, din documentele existente la primăria din localitate sau la biserică; am studiat cu mare atenție monografii și texte vechi, unde am identficat numeroase considerațiuni geografice, istorice, sociale și culturale ce pot fi interpretate ca date necesare în stabilirea evoluției teritoriale a spațiului construit, a valorificării terenurilor, percum și principalele preocupări socio-economice ale locuitorilor.

De un mare interes pentru mine au fost datele preluate din „Dicționarul Geografic al Județului Muscel”, elaborat în anul 1893 de Alexandrescu C. sau cele oferite de Brătescu C. (1910) în lucrarea „Formele de relief din Muscel.Sumar geografic și antropogeografic”. O altă serie de date le-am preluat din lucrarea “Muscelul Nostru” elaborate în anul 1922 de Rădulescu Codin unde, referirile la arealul de studiu, sunt destul de multe și bine structurate. Pe această direcție a studiului unor lucrări mai vechi, se așază și culegerea de „Documente Muscelene” (1930) a preotului Răuțescu Ion. Problematica satului românesc, în trecut și prezent, am reușit să o înțeleg analizând lucrarea elaborată de Stahl Henry “Civilizația vechilor sate românești”.

În ceea ce privește studiul geografic complex al comunei Albeștii de Muscel, am utilizat lucrarea doamnei profesoare Dimulescu Maria, “Studiu geografic al comunei Albeștii de Muscel cu privire la utilizarea terenurilot” (1978). Autoarea menționată anterior împreună cu domnul Dimulescu Dan au publicat o altă lucrare “Călătorie pe Valea Bratiei”, un studiu geoeconomic care mi-a fost de mare ajutor.

Am studiat și teza de doctorat a domnului conferențiar doctor Ionuț Săvulescu “Interrelațiile dintre componentele fizico-geografice și etajarea pădurii în Munții Iezer” de unde am putut obține orientările geografice necesare spațiului montan aferent comunei. Pentru zona subcarpatică, am consultat “Relieful subcarpaților dintre Argeș și Argeșel.Studiu geomorfologic”. Aici am sesizat o preocupare majoră a autorului pentru procesele de modelare actuală ce influențează mult terenurile. În ceea ce privește zonele de risc din comună, precum și modul de gestionare al acestora, am folosit ca sursă “Hazarde și riscuri naturale” a doamnei Grecu F. (2006), dar și “Tipologia alunecărilor de teren din România” de Mihai Grigore (1998) sau “Caracterizare geomorfologică generală a degradărilor de teren din Valea Bughea”.

Problemele de natură geografică și geologică am mai cules din lucrarea “Geografia Carpaților și a Subcarpaților românești” din anul 1982 de V. Velcea și Al. Savu, unde spațiul aferent Depresiunii Câmpulung și al dealurilor adiacente este foate bine analizat, oferindu-mi un sprijin considerabil în elaborarea acestei lucrări. Pentru a observa mai bine calitatea terenului, dar și alcătuirea acestuia, am folosit Harta Geologică a României-1:200.000, foile pentru Pitești și Târgoviște, Harta Geologică a României-1:50.000, foaia 109 Nucșoara-Iezer și foaia 128 Câmpulung. Pentru stabilirea gardului de favorabilitate am analizat și alte documente cartografice cum ar fi “Studiu pedologic”, cartare națională pe scara 1:1.000.000.

Pentru realizarea hărților în programul ArcMap 10.3.1 am folosit date de tip vector și raster. O parte din datele vector au fost digitizate (râuri, drumuri), iar o parte au fost descărcate de pe internet.

Tebel nr. 2. Materiale și surse folosite

2.2.Etapa de teren

Pentru elaborarea unei lucrări de licență cu un conțint științific și caracter aplicativ, am considerat această etapă ca fiind cea mai importantă. Afirm acestea bazându-ma, în primul rând pe posibilitățile de aplicare a cunoștințelor primite pe parcursul anilor de studiu și, în al doilea rând, pe identificarea eventualelor puncte tari și puncte slabe pentru a oferi facilitățile necesare dezvoltării zonei rezidențiale.

Documentarea în orizontul geografic am realizat-o pornind pe anumite direcții de aprofundare a fenomenologiei teritoriale, a modului cum se manifestă componentele mediului și modul cum se impun în favorabilitatra terenului. Această documentare s-a realizat pe 3 segmente, din cauza întinderii mari a arealului de studiu: segmentul montan, segmentul subcarpatic și zona rezidențială.

Pentru sectorul montan am avut în vedere o analiză amănunțită a particularităților morfologice ale reliefului în scopul unor amenajări turistice, activități silvice sau pastorale care ar putea valorifica corect starea terenutilor și ar impulsiona starea economico-edilitară a intravilanului de la Albești și Cândești.

O atenție aparte am acordat rețelei hidrografice din sectorul montan, polarizată de râurile Bratia și Brătioara, unde majoritatea afluenților sunt permanenți iar torențialitatea este relativ mică, prezentă pe areale defrișate sau la limita cu dealurile subcarpatice. Pot afirma cu tărie că, în nordul satului Albeștii de Muscel există o rețea hidrografică foarte bogată, cu apă de calitate care poate asigura alimentarea gospodăriilor cu apă potabilă și industrială. În aproape tot arealul montan al comunei am descoperit o mulțime de izvoare, în special la baza muntelui, precum și la limita dintre zona alpină și cea forestieră (M. Capra, M. Portăreasa).

Observațiile la teren au fost materializate și prin schițe de hartă, dar și prin material fotografic, pentru a ilustra mai bine modul de manifestare al fenomenelor geografice și impactul activităților umane asupra mediului înconjurător.

Pentru sectorul subcarpatic (dealurile și vestul Depresiunii Câmpulung) accesul la starea terenurilor a fost mult mai ușor, iar manifestările factorilor geografici ușor de identificat. Am acordat o atenție mai sporită limitei dintre sectorul montan și cel subcarpatic, constatând faptul că este destul de clară, marcată de abrupturi litoogice sau tectonice, de dealurile Meledic, Cărbunarului.

În teritoriul comunei, pe fondul de ansamblu al Depresiunii Câmpulung, am sesizat existența a doua compartimente (bazinete) depresionare: Albești și Cândești, separate de o punte deluroasă cu o structură geologică mai complexă: Dealul Stânișoarei. Personalitatea acestui deal este dată de panta destul de accentuată către Cândești, unde drumul coboară în serpentine, iar versanții sunt afectați de procese de modelare actuală.

Lucrurile constatate în teren au fost corelate cu anumite repere geografice (curbe de nivel, vârfuri, dealuri, ape) furnizate de hărțile topografice 1:25.000 și 1:1.000.000. În arealul satului Albești am utilizat și harta geologică, precum și alte materiale unde sunt analizate formațiunile geologice din zonă (calcarul Numulitic sau granitul din sud-estul satului Albești). M-a preocupat și zona de confluență dintre Bratia și Brătioara, întâlnire de ape ce se concretizează la ieșirea lor din satul Cândești. În acest caz, de folos mi-au fost datele pe care le-am obținut de la Stația Hidrologică Câmpulung, punctul hidrometric Râușor și de la baza tehnico-hidrologică a Hidroelectrica Curtea de Argeș.

În ceea ce privește intravilanul satelor, acesta a fost parcurs și, cu ajutorul planului urbanistic obținut de la primăria comunei, am identificat cele mai vechi locuințe, stilul arhitectonic tradițional, materialele de construcție folosite. Majoritatea locuințelor au temelie din piatră de Albești (calcar Numulitic) și sunt însoțite, fără excepție, de structuri sculptate în acest material.

Fig. nr. 4. Casă aparținănd dl. Profesor- Inginer Gheorghe Comănescu

În mai multe situații am identificat și gospodării amplasate pe terenuri nefavorabile construirii, din punct de vedere al pantei, fragmentării reliefului, al expoziției versanților. De asemenea, am identificat diferențieri și în ceea ce privește starea drumurilor și al utilităților (rețeaua de apă, canalizare). La Albești am constatat că există mai multă ordine, surse de apă, rețea stradală, precum și o preocupare a cetățenilor predomunant industrială și meșteșugărească. În schimb, la Cândești, spațiul construit este mai bine organizat, gospodăriile au o amplasare mai bună.

Pe hărțile mai vechi, cu ajutorul informațiilor primite de la localnici, am identificat o cale ferată forestieră, cu o lungime de peste 40 km, ce urmărea firul Bratiei de la Stâlpeni-Berevoești-Cândești-Capra. Aceasta a funcționat între anii 1933-1990, având un rol crucial în transportul materialului lemnos din arealul M. Iezer câtre fabricile de profil de la Stâlpeni. Calea ferată a fost distrusă, astăzi mai păstrându-se doar terasamentul, dar dacă aceasta ar fi fost păstrată, îmbunătățită și modernizată ar fi impulsionat foarte mult activitățile turistice din bazinul Bratiei și, implicit, din comuna Albeștii de Muscel.

Cu ajutorul celor de la Ocolul Silvic Aninoasa și Ocolul Silvic Câmpulung am completat informațiile de natură geografică privitoare la particularitățile arealelor silvice precum și a păstrăvăriilor din zonă. În cadrul acestora am întâlnit multe referiri cu privire la starea terenurilor precum și la probabilitățile și posibilitățile de amenajare (turistică, zonă rezidențială). Parcurgând traseele montane aferente arealului de studiu, am ajuns la stâne unde am avut prilejiul de a purta, cu ciobanii, discuții destul de interesante, din care am aflat detalii privitoare la fenomenele meteorologice (modul lor de manifestare, impactul pozitiv sau negativ pe care îl pot avea asupra mediului). În ceea ce privește inundațiile, date despre acestea am obținut de la foștii angajați ai Păstrăvăriei Cândești: perioadele când s-au produs, cum s-au manifestat, care au fost efectele.

2.3.Etapa de corelare a datelor bibliografice și informațiilor geografice cu cele constatate în arealul de studiu

Studiul bibliografiei aferente zonei a reprezentat punctul de plecare în cercetarea cadrului natural, economic, istoric și social pe baza cărora comuna Albeștii de Muscel își va putea extinde zona rezidențială. Informațiile bibliografice au fost corelate în permanență cu datele obținute de la diverse instituții, dar și cu cele oferite de analiza, în programele GIS (ArcMap 10.3.1), a componentelor geografice luate în calcul în acest studiu. Pe baza unor materiale esențiale în cercetarea geografică (hărți topografice, hărți geologice, harta biopedogeografică) am reușit să identific sensurile dezvoltării rurale, precum și al dezvoltării arealelor rezidențiale.

Hărțile topografice (1:25.000 și 1:100.000) tipărite în perioade diferite mi-au oferit posibilitatea să consult evoluția în teritoriu a celor doua sate: Cândești și Albești. Din harta topografică 1:25.000 am extras curbele de nivel pe baza cărora am încercat să stabilesc principalele trepte altitudinale. Mai apoi, cu ajutorul programelor GIS, aceste curbe au fost vectorizate, fiindu-mi utile la realizarea modelului numeric al terenului, ce mi-a generat cu ușurință totalitatea hărților cuprinse în această lucrare (harta pantelor, harta expoziției versanților, harta cu principalele tipuri de roci, solurile precum și cea a rețelei de drumuri). Apoi, materialele cartografice rezultate le-am convertit din vector în raster pentru ca, mai apoi, să le pot reclasifica pe zone de favorabilitate.

Fig. nr. 5. Pașii parcurși pentru realizarea conversiei datelor

După vectorizarea curbelor, a urmat trasarea rețelei hidrografice, ca în final să termin prin a vectoriza rețeaua rutieră precum și spațiul construit, elemente ce mă vor ajuta în stabilirea gradului de favorabilitate al terenului.

Fig. nr. 6. Captură de ecran – curbe de nivel

Rețeaua hidrografică permanentă și secundară a fost identificată, în mare parte, cu ajutorul hărților topografice, apoi corelate cu datele și observațiile din teren (afluenți principali, rețeaua torențială și efectele ei, sursele de apă termală, zone cu exces de umiditate).

Fig. nr. 7. Izvoare termanle – satul Cândești

De pe harta geologică am consemnat în detaliu principalele structuri geologice aferente comunei și ale zonelor limitrofe. Unitatea administrativ teritorială se află, în cea mai mare parte, pe M. Iezer și oferă, predominant, o petrografie în care predomină rocile metamorfice din seria de Leaota, Valea lui Stan și foarte multe arealae cu șisturi cloritoase. În intravilanul satului Albești există un mozaic petrografic unde formațiunile cretacice, jurasice, paleogene, neogene și cuaternare se amestecă, formând petece izolate de gresii, calcare, pietrișuri și nisipuri, argile, la care se adaugă cele doua intruziuni granitice, considerate astăzi ca elemente geologice importante în teritoriu (declarate de Academia Română).

Fig. nr. 8. Captură de ecran – tipuri de roci

Pentru a scoate mai bine în evidență tipurile de roci care oefră un fundament stabil, favorabil construirii de locuințe și dotări aferente, am încercat să le reclasific, dând note de la 10 la 1 astfel:

Fig. nr. 9. Captură de ecran – note de favorabilitate ale tipurilor de roci

Pe baza informațiilor primite de la primăria comunei și după corelarea cu harta topografică am putut să identific mai bine configurația generală a drumurilor, dispunerea gospodăriilor, precum și starea principalelor dotări edilitare.

Fig. nr. 10. Captură de ecran – rețeaua de drumuri

Și în acest caz am reclasificat rețeaua de drumuri, de la cele mai apropiate de zona rezidențială, cărora le-am acordat nota maximă, până la cele mai îndepărtate, fiind notate cu 1.

Fig. nr. 11. Captură de ecran – note de favorabilitate a rețelei de drumuri

Pentru harta pantelor aferentă comunei Albeștii de Muscel, în urma reclasificării, pantele cele mai favorabile, cu valori cuprinse între 0° – 3° au primit nota 10, iar cele mai abrupte, între 35° – 58° nota 0.

Fig. nr. 12. Captură de ecran – pante

Același procedeu l-am folosit și pentru expoziția versanților. În urma reclasificării, versanții estici, sud-estici și cei sudici s-au dovedit ca fiind cei mai propice construirii, cei mai însoriți, fapt ce m-a determinat să le ofer nota 10. Cea mai mică nota, 2, au primit-o versanții nordici din cauză că aceștia primesc cea mai mică cantitate de căldură.

Fig. nr. 13. Captură de ecran – expoziția versanților

În ceea ce privește tipurile, subtipurile și asociațiile de sol le-am clasificat în 8 clase în funcție de favorabilitate astfel: cele mai favorabile s-au dovedit a fi solurile brune acide, împreună cu asociațiile lui, pe care le-am notat cu 10. La polul opus, solurile pseudogleice, dar și luvisolurile albice pseudogleice le-am notat cu nota 1 deoarece prezintă exces de apă. Nota 2 am acordat-o solurilor brune eu-mezobazice, erodate și erodisolurilor deoarece prezintă nefavorabilitate în ceea ce privesc culturile agricole.

Fig. nr. 14. Captură de ecran – tipuri de sol

Toți acești pași, prin care am scos în evidență zonele favorabile și nefavorabile ale fiecărei hărți in parte, i-am putut realiza tot cu programul ArcMap 10.3.1 astfel:

Fig. nr. 15. Pașii parcurși pentru reclasificarea datelor

2.4.Etapa de redactare a lucrării de licență

La finele etapei de corelare a datelor necesare elaborării acestei lucrări, am trecut la redactarea propriu-zisă, capitol cu capitol, căutând să surprind starea geografică, economică și socială a comunei, implicate în modul de valorificare al terenului.

Pentru capitolul introductiv am încercat să exprim preocuparea, intențiile și motivațiile mele privitoare la alegerea acestei teme. Prezentarea zonei am încercat să o realizez cu elemente de amănunt în ceea ce privește limitele, așezarea, relieful, geologia, iar ca spațiu geografic am încercat să surprind acele elemente ce sunt definitorii în această analiză.

În partea a doua, cea legată de metodologie, am vrut să scot în evidență datele, sursele, precum și modul, tehnicile și mijloacele folosite în prelucrarea lor. Mai apoi, în capitolele următoare (Influența factorilor, Analiza GIS, Concluzii) am detaliat fiecare factor în parte, influențele pozitive și negative pe care le au asupra terenului, precum și zonele favorabile și nefavorabile în vederea extinderii spațiului rezidențial.

Influența factorilor

Problematica extinderii zonei rezidențiale pentru o anumită localitate din România este legată, în primul rând, de elementele naturale și antropice ce pot deveni factori de favorabilitate sau de restrictivitate: alcătuirea și structura geologică, particularitățile reliefului care oferă personalitate terenurilor (pantele, expozitia versanților), solurile, precum și rețeaua de drumuuri. La aceste componente naturale de suport se adaugă și factorul antropic care poate deveni, pe anumite aliniamente ale comunei, element esențial în dezvoltarea edilitară: proprietatea terenurilor, poziția locuitorilor față de dezvoltarea zonei rezidențiale, starea drumurilor și a dotărilor tehnice, programul de dezvoltare economică și socială. Fiecare factor va fi tratat în amănunt ca mod de manifestare dar, mai ales, ca mod de implicare în starea terenurilor.

Relieful – factor principal

Relieful reprezintă suportul pe care se desfășoară activitățile sociale, economice, industriale ale unui teritoriu, determinând, în același timp, și configurația generală a acestuia, precum și gradul de favorabilitate pentru construcții. În cazul de față, relieful este o componentă definitorie în planul de extindere al zonei rezidențiale pentru comuna Albeștii de Muscel. Putem consemna că, în cea mai mare parte a teritoriului administrativ al satelor Cândești și Albești, distribuția spațială a gospodăriilor, drumurile, dotările edilitare sunt influențate, în proporție de 85% de relief.

Principalele componente geomorfologice implicate în aspectul, desfășurarea și funcționalitatea comunei joacă rolul și de elemente de favorabilitate pentru terenurile aferente în vederea extinderii zonei rezidențiale, acestea fiind pantele și expoziția versanților.

Pantele (declivitatea)

Pentru funcționalitatea și favorabilitatea terenurilor, declivitatea reprezintă unul din cei mai importanți parametri morfometrici și este în strânsă legătură cu factorii de ordin climatic, hidrologic, biogeografic și geologic.

În sectorul administrativ al comunei și, în special, în intravilanurile satelor, am constatat, ca o regulă generală că, cu cât panta este mai mică, factorii climatici, hidrologici, biopedogeografici acționează mai bine asupra reliefului.

Pentru o mai bună interpretare a acestui factor am realizat, cu ajutorul programelor GIS (ArcMap 10.3.1), o hartă a pantelor unității administrativ teritoriale pe care fac studiul, rezultând intervale între următoarele valori: 0° – 3°, 3° – 7°, 7° – 15°, 15° – 25°, 25° – 35°, 35° – 58°.

Fig. nr. 16. Albeștii de Muscel. Harta pantelor

Pantele cuprinse între 0° – 3° arată o configurație netedă a terenului și sunt influențate, în primul rând, de particularitățile geologice, intensitatea factorilor erozionali, la care se adaugă desfășurarea platformelor de eroziune: Borăscu, Gornovița, Râu-Șes. Pantele cuprinse în acest interval au o desfășurare insulară cu o densitate apreciabilă: Piscul Păpăului, M. Păpău, M. Duvalmu, M. Cernatu (la peste 2000m), culmea M. Portăreasa. Pantele cu aceste valori sunt bine conturate pe Valea Bratiei, în special pe arealele de confluență cu Valea Caprei, Valea Negomirului. De la confluența cu Valea Bratiei, pantele cu valori între 0° – 3° sunt într-o desfășurare aproape continuă până la intrarea râului în bazinetul de la Cândești. De menționat este faptul că acest aliniament cu pante mici a fost valorificat în anul 1930 pentru construcția unei căi ferate forestiere ce a funcționat până în anul 1992. Și pe teritoriul satului Albești sunt prezente aceste pante, dar cu o repartiție inegală și rarefiată, cele mai multe regăsindu-se în partea de sud-vest.

Areale cu pante cuprinse în intervalul 3° – 7° am identificat pe Valea Brătioarei, la punctele de confluent cu afluenții Valea Clincii, Valea Meledic, Valea Largă. Arealele menționte pot fi valorificate pentru amenajarea unor cabane turistice, pensiuni, cantoane silvice. În cazul acestor utilizări, terenurile sunt netede, cu un suport geologic bun, la care se adaugă materialul de construcție natural (piatră, lemn), surse bogate de apă și acces relativ ușor cu ajutorul drumurilor forestiere. Aceste pante au o desfășurare insulară și pe Bughița Albeștilor, unde deja funcționează un punct turistic (Pensiunea Casa Bela).

Suprafețe moderate în arealul montan ocupă și pantele cuprinse între 7° – 15°, grupate pe platformele și nivelurile mai înalte de 1800 m (Piscul Păpăului, M. Obârșia, Culmea Portăreasa), la care se adaugă porțiuni situate pe Valea Bratiei, Brătioarei, Bughița Albeștilor, în special în zonele de confluență cu afluenții principali, dar și pe areale așezate pe interfluviile cu altitudini de 1000 – 1800 m: M. Duvalmu, Plaiul Caprei, Plaiul Negomirului. In sectorul subcarpatic aferent comunei Albeștii de Muscel predomină pantele de 7° – 15° ce sunt specifice glacisurilor destul de bine conturate pe marginile bazinetelor depresionare Cândești și Albești, frunțile de tasare și pe anumite porțiuni ale Văilor Bratia, Brătioara, Largă. Pantele între 25°- 35° au pondere destul de mare în zonă și corespund versanților subcarpatici: Dealul Vârfurile, Dealul Bolovanului.

Pantele de 15° – 25° și 25° – 35° sunt predominante pe latura nord-vestică a Bazinului Bratiei (M. Jupăneasa, M. Duvalmu, culmile mai joase ale M. Plesnitoarea, Portăreasa), dar și pe versanții Bratiei, Brtioarei, se prelungesc și pe afluenții principali formând o încrengătură foarte complexă, dar unitară. Acestea sunt influențate, în principal, de substratul geologic, intensitatea eroziunii fluviale și evoluția rețelei de văi. Din punctul de vedere al favorabilității, am constatat că acestea sunt spații predominant forestiere, de echilibru pentru starea mediului înconjurător. De remarcat este faptul că, la limita superioară a pădurilor, sunt grupate majoritatea stânelor, saivanelor de capacitate mai mare. Pe M. Portăreasa a fost construit și un drum de altitudine, până la Vârful Iezerul Mare, ușor de străbătut în sezonul cald.

Pantele cu o valoare unghiulară mai mare de 35°, până la 58° sunt predominante pe versanții ce leagă culmile înalte ale M. Iezer cu culoarele de vale: interfluviile și versanții de la obărșia Bratiei, Bratioarei, versanții M. Capra, M. Danciu, M. Negomiru, M. Portăreasa, M. Meledic, M. Boldu, M. Jupâneasa, dar cuprinde și sectorul cu stâncării, abrupturi structurale și petrografice unde eroziunea prezintă proporții însemnate (Dealul Bolovanului, Dealul Stânișoarei), scoțând roca la zi.

O sinteză a tuturor categoriilor de pante mi-a putut-o oferi, în teren, drumul care pornește de la cabana Portăreasa (1020 m, Valea Râușorului) către Vârful Iezerul Mare. În prima parte urcușul este dificil, cu serpentine strânse, apoi devine destul de ușor câmd se ajunge la altitudinea de 1600 m (7° – 15°), urmând ca de la această altitudine traseul să devină destul de facil (pante de 3° – 7°, cu o vizibilitate mai bună).

Expoziția versanților

Expoziția versanților reprezintă orientarea acestora față de punctele cardinale, în funcție de care acționează radiația solară directă asupra suprafeței terestre. Din acest punct de vedere, expoziția versanților joacă un rol important nu numai în modul de manifestare al proceselor geomorfologice, ci și în constituirea topoclimatelor și dezvoltarea vegetației, precum și a formării învelișului de sol. Pentru extinderea zonei rezidențiale, favorablitatea terenului este, în mare parte, legată și de expunerea versanților care asigură, în funcție de orientare, anumite facilități în construcții și activitățile ulterioare.

In sectorul montan aferent zonei de studiu, domină expunerea macroversantului sudic al M. Iezer (Voiculescu, 2002), iar în cadrul acestuia domină expoziția sudică a bazinului hidrografic al Bratiei. Văile principale (Bratia, Brătioara, Clincii) au, în teritoriu, direcția nord-sud, cu bazine medii ca extindere, influențând mult expoziția versanților.

Fig. nr. 17. Albeștii de Muscel. Expoziția versanților

Analizând harta am constatat următoarele:

Versanții cu expunere nordică și nord-estică sunt mai umbriți și sunt grupați în partea de nord-est a bazinului Bratioarei, ocupând cea mai mare parte a interfluviilor secundare ce se desprind din M. Portăreasa. De cele mai multe ori aceștia se grupează pe văile umbrite, foarte strânse ale afluenților Bratioarei (Valea Largă, Valea Meledicului). Mai întâlnim în M. Boldu, Plesnitoarea, Duvalmu.

Cercetătorul Constantinescu N. (1973) consideră ca versanții cu expunere nordică și nord-estică primesc o cantitate de căldură pe unitatea de suprafață mai mică cu 1,6 – 2,6 kcal/cm2/an decât pe versanții cu expunere sudică.. Având o umiditate mai mare, dar temperaturi mai scăzute, aceștia sunt, în cea mai mare parte, acoperiți cu păduri de conifere, până la 1800 – 1900 m, iar apoi de câmpurile masive de jnepeniș (2000 m). Dincolo de acestea, roca este foarte puțin acoperită de vegetație, chiar apărând la zi, fapt ce favorizează intens procesele de eroziune prin îngheț – dezgheț. Pe văile profunde de pe versanții cu expunere nordică și nord-estică, zăpada persistă până la sfârșitul lunii iunie, iar pe cei sudici topirea stratului de zăpadă se încheie la sfârșitul lunii mai – începutul lunii iunie.

Versanții cu expunere vestică sunt destul de asemănători cu cei estici din punct de vedere climatic. Au și un element care îî deosebesc, respectiv cantitatea mai mare de precipitații. Aecst fenomen este determinat de poziția lor în calea maselor de aer foarte umede. Aici se concentrează majoritatea culmilor, grupate pe partea stângă a Bratiei, versanți ce fac legătura între firul văii și cele mai înalte interfluvii ce delimitează culoarul de vale (M. Cernatu, M. Danciu, M. Capra, Piscul Neamțului). Aceeași expnere există și pe Valea Bratioarei (Piscul Meledic, M. Boldu ). În zilele însorite, versanții cu expunere vestică și nord-vestică se caracterizează printr-o cantitate mai mare de căldură, în comparație cu cei estici, deoarece, aici, insolația după miezul zilei găsește un mediu cald, iar pe cei estici o mare parte dn energia solară se consumă pentru evaporație (Chiriță C., 1977)

Pe versanții cu expunere sudică sau sud-estică, pe măsură ce scade înclinarea terenului se mărește unghiul sub care razele solare cad pe suprafața solului, mărindu-se cantitatea de căldură cedată de acesta.

În sectorul subcarpatic predomină expunerile sudice, estice și sud-estice. Aceste expuneri sunt influențate, în primul rând, de orientarea văilor Bratia, Brătioara și Albești la care se adaugă configurația compartimentului vestic al Depresiunii Câmpulung, deschis, în principal, către est, sud și sud-est. Expunere vestică și nord-vestică au culmile deluroase ce delimitează cele două sate, respectiv Dealul Cărbunarului, Dealul Bolovanului. Trebuie să remarcăm că versanții însoriți au o expunere predominant sudică și sud-vestică, aceștia beneficiind de cantități mari de căldură, evaporație mai intensă, umiditate mai redusă, iar vegetația predominantă o reprezintă pădurile de foioase sau pajiștile secundare.

In ceea ce privește intravilanul satelor Alești și Cândesti, locuințele sunt amplasate cu vedere către sud și sud-est unde gradul de însorire este mai mare, dar, în unele situații, când terenul nu permite, sunt amplasate și spre est și sud-est (Albești). Livezile și culturile pomicole sunt grupate pe versanții mai însoriți, pe când culturile de cartofi și plante furajere pe cei mai umbriți. Pe Valea Brătioarei, unde nu există surse de curent electric, oamenii au căutat să își construiască casele de vacanță pe versanți sudici, însoriți, pentru a putea utiliza panouri solare și fotovoltaice în vederea obținerii energiei electrice.

Învelișul de sol – parte integrată în favorabilitatea terenurilor

Teritoriul administrativ al comunei Albeștii de Muscel, relativ redus ca întindere, prezintă o mare varietate de soluri. Ele au fost determinate, în primul rând, de particularitățile reliefului, diversitatea materialului parental, dar și de climă și de vegetație. În orice punct al peisajului comunei solul reprezintă o sinteză a interacțiunii tuturor factorilor de formare (relief, rocă, climă, vegetație). De un ajutor substanțial în realizarea acestui subcapitol, mi-a fost lucrarea domnului conferențiar doctor Ionuț Săvulescu “Interrelațiile dintre componentele fizico-geografice și etajarea pădurii în Munții Iezer”, la care se adaugă harta solurilor realizată de mine.

Analizănd și interpretând harta solurilor, se constată o diferențiere a lor pe trepte altitudinale, unde rolul reliefului și al factorilor bio-climatici este determinant.

Fig. nr. 18. Albeștii de Muscel. Harta solurilor

Litosolurile sunt acele soluri foate puțin evoluate, aflate, în mare parte, pe roci metamorfice dure. Au o proporție mare de fragmente de rocă și o grosime mică (10 – 20 cm); ocupă suprafețe mari la altitudini de peste 1700 m, unde înclinarea versanților este mare: Valea Bratiei, Valea Brătioarei, Valea Lungă, Valea Caprei și a Danciului. În general au un potențial edafic foarte mic, la care se adaugă rezervele foarte mici de substanțe nutritive. Din această cauză, ele nu pot fi considerate favorabile, de atractivitate pentru un spațiu rezidențial.

Aluviosolurile sunt tot soluri neevoluate, extinse pe materiale aluviale sau depozite coluviale, fiins specifice luncilor până la altitudini destul de mari. Substratul acestui tip de sol se caracterizează prin grosimi mici, reprezentând stadiul inițial de solidificare al depozitelor aluvio-proluviale și coluviale. Sunt mai bine reprezentate pe Valea Bratiei, Valea Brătioarei și la sud de confluența Bratiei cu Brătioara. Prin faptul că acestea sunt grupate mai mult în lunci, conțin cantități mari de apă.

Spodosolurile se întâlnesc în teritoriul administrativ al comunei Albeștii de Muscel, la altitudini mai mari, fiind influențate de o climă rece și umedă care determină o intensă debazificare a mineralelor. Se pare că cea mai mare parte a spațiului montan (M. Iezer) este ocupată de spodosoluri.

Podzolurile reprezintă, în principal, spodosoluri cu un orizont aluvial (Forea N., Buză M., 2004). Sunt caracteristice sectoarelor mai înalte cu temperaturi medii anuale de 2° – 5° și precipitații de 1100 – 1200 mm/an, formate pe materiale predominant acide, dar cu un conținut bogat în cuarț. Relieful pe care s-au definitivat, este reprezentat de interfluvii plane, rotunjite sau versanți cu înclinare mică (M. Păpău, M. Obârșia, M. Danciu). Pentru acest tip de sol se remarcă un conținut mic de humus și un conținut mare de acizi fulvici care determină alterarea silicaților. Majoritatea acestui tip de sol este acoperit cu pajiști alpine, iar în etajul subalpin cu tufărișuri de jneapăn, ienupăr, afin și, uneori, acoperit cu pădure. Datorită poziționării lor la altitudini mai mari și a proprietăților fizico-chimice nefavorabile dezvoltării vegetației forestiere, podzolurile sunt foarte puțin valorificate de păduri (Săvulescu I.)

In sectorul carpatic al comunei am întâlnit cambisolurile, în proporție de peste 60%, cu extinderi remarcabile și în arealul subcarpatic mai înalt.

Am remarcat și soluri brune feriiluviale care sunt caracterizate prin procese de humificare relativ lente, cu un orizont B Cambic având un grad de saturație în bază de sub 50%. Este foarte bine reprezentat în bazinele montane ale Bratiei, Brătioarei, fiind grupat în arealul pădurilor de foioase și conifere unde materia organică este mai puțin humificată (Săvulescu I.). Solurile brune, cu diversele variante (feriiluviale, brun acide) sunt dominante în arealul munților joși și în dealurile subcarpatice.

O categorie aparte, destul de bine conturată, o reprezintă solurile brune argiloiluviale – au caracteristic orizontul A Ocric și un orizont Bt ; ocupă suprafețe mai mari pe terasele mai înalte ale Bratiei și în dealurile Căprioarei, Albeștilor. Distribuția acestor soluri este legată de gradul de înclinare al formelor de relief, astfel, pe versanții cu pantă de 10° – 20°, cu alunecări de teren, întâlnim soluri brune argiloiluviale. Pe terenurile cu pantă de 3 – 10 (Bazinul Cândești, platoul Albeștilor, terasele Bratiei) se dezvoltă mai mult soluri brune luvice.

Solurile brune-argiloiluviale s-au format sub o vegetație reprezentată prin păduri de fag, dar și amestec de brad cu molid la partea superioară a etajului. O contribuție la geneza acestui tip de sol o au și pajiștile secundare, cu plante ierboase. Sunt, de regulă, soluri forestiere, dar pot avea și o anumită utilitate agricolă sub formă de pășuni și fânețe.

Solurile brune luvice (brune de pădure) au o largă răspândire în zona muscelelor și parțial a bazinetelor Albești și Cândești. Fragmentarea puternică a reliefului și neuniformitatea rocilor parentale, determină o răspândire mozaicată a solurilor brune luvice. Materialul parental este format predominant din depozite sedimentare cu granulometrie medie sau mare, fiind destul de sărace în elemente bazice.Din cauza proprietăților fizico-chimice puțin favorabile, care nu permit pătrunderea apei din precipitații în adâncimea solului, în perioadele secetoase culturile suferă din cauza deficitului de apă.

In intravilanul satelor Albești și Cândești, solurile luvice sunt folosite pentru cultura cartofului, a plantelor furajere, la care se adaugă suprafețele cu livezi.

Luvisolurile sunt soluri relativ vechi, dezvoltate predominant pe roci sedimentare (conglomerate, pietrișuri și nisipuri) sau pe roci metamorfice, prin alterarea șisturilor cristaline. Areale mai importante sunt în bazinul depresionar Cândești, pe interfluviul de confluență Bratia-Brătioara și pe dealurile din jur, dar și în proporții mici în partea de sud-est a satului Albești. Sunt soluri cu un drenaj relativ bun, apa din precipitații ducând la debazificarea materialului mineral care este supus unei alterări intense (Săvulescu I.). Proprietatea acestui tip de sol este dată de humificarea mai rapidă a resturilor vegetale acumulate la nivelul solului (frunze, crengi).

În funcție de materialul pe care s-a format și de gradul de înclinare al versanților ce condiționează cantitatea de apă infiltrată în sol, majoritatea suprafețelor teritoriului adminstrativ al comunei Albeștii de Muscel, aparțin luvisolurilor albice și luvisoluriloe tipice.

Luvisolurile albice reprezintă o fază înaintată de evoluție a solurilor de pădure, ca urmare a intensificării procesului aluvial față de cel bioacumulativ. Sunt răspândite pe podurile strcturale, interfluviile înalte cuprinse între râurile Bratia, Brătioara, Bughea ; se formează în condițiile unei umidități sporite, sub păduri de fag și de amestec. Depozitele geologice pe care se formează sunt de vârstă moi-pliocenă, cu o natură mineralogică și o textură variată (pietrișuri, marne). Acest tip de sol este, în cele mai multe cazuri, impropriu dezvoltării speciilor forestiere din cauza apei în exces, care stagnează la partea superioară a orizontului argilos.

Luvisolurile tipice sunt variante pedologice, unde procesele de eluviere-iluviere sunt mai puțin intense față de luvisolurile albice. Sunt formate sub o vegetație forestieră , dar astăzi foarte puține suprafeșe cu acest tip de sol mai sunt acoperite de pădure. Protosolurile aluviale sunt mai bine conturate în lunca joasă a Bratiei, în special după confluența cu Valea Brătioarei (există o scurtă prelungire și pe acest segment hidrografic). Sunt formate pe aluviuni aduse de râuri cu un suport geologic predominant detritic (pietrișuri, nisipuri, mâl). Pietrișurile și bolovănișurile, precum și nisipurile grosiere oferă un support petrografic mai bun, dar grosimea stratului de sol este mai mică. Porțiunile mai înalte situate între lunca înaltă și prima terasă a Bratiei, prezintă straturi de sol mai groase cu un conținut bogat în humus și sunt bine fixate în natura locului. Datorită apropierii de apă, sunt folosite parțial pentru culturi agricole.

Particularitățile geologice

Cele mai vechi formațiuni geologice sunt reprezentate de granitele de Albești, formațiuni precambriene, cu trei apariții la zi sau găsite la mică adâncime. Din punct de vedere funcțional, acestea reprezintă un factor de stabilitate geologică, în jurul acestora fiind consolidate în timp alte formațiuni geologice – jurasice, cretacice. Din acest punct de vedere putem spune că au asigurat și încă mai asigură stabilitate terenurilor din nordul și partea centrală a comunei.

Fig. nr. 19. Albeștii de Muscel. Harta geologică

Cea mai mare parte a teritoriului administrativ (spațiul montan) este formată din roci metamorfice. După caracteristicile lor petrografice și gradul de metamorfism, au fost grupate de Gherasim și Colaboratorii (1966) în doua categorii principale cu efecte în favorabilitatea terenurilor: seria cristalinului de Cumpăna și seria de Leaota. De remarcat este faptul că seria de Cumpăna este formată din gnaise oculare, ce cuprind subordonat paragnaise (gnaise albe și amfibolite – M. Păpău, M.Capra, M. Obârșia). Seria de Leaota aparține complexului Iezer-Voinești și este alcătuită, în general, din paragnaise (cuarțo-feldspatice) și mai rar din micașisturi, intercalate cu orizonturi subțiri de gnaise oculare.

La partea superioară a micașisturilor și amfibolitelor se așază granitul de Albești cu un aspect insular. Peste acesta se așază orizontul amfibolitelor cu numeroase intercalații de micașisturi și paragnaise – acest complex geologic este spacific munților Boldu, Duvalmu, Plesnitoarea. Din punct de vedere petrografic, rocile ce compun aceste ansambluri au o mecanică foarte complexă determinată de particularitățile lor mineralogice ce asigură o mare stabilitate terenurilor. În aceste orizonturi, favorabilitatea pentru extindere este limitată.

Formațiunile sedimentae au o răspândire mai redusă în sectorul montan, dar intră în alcătuirea unor unități structurale aparținând vestului Depresiunii Câmpulung, respectiv compartimentului depresionar Albești-Cândești. Din punct de vedere stratigrafic depozitele sedimentare aparțin jurasicului, cretacicului, paleogenului și cuaternarului. Porțiunile în care formațiunile jurasice apar sau cele aflate pe rama sud-estică a M. Iezer la limita cu orașul Câmpulung, au în componență gresii, calcare, șisturi.

Foarte bine sunt reprezentate formațiunile geologice cretacice, fiind bine consolidate în ansamblul teritorial al comunei, formând un brâu geologic aproape continuu între Valea Bratiei și Valea Bughea, cu spații mai largi la Albești și în nordul satului Cândești. Petrografic sunt constituite din calcare. conglomerate, gresii și, parțial, din marne bine consolidate. Acest complex geologic este foarte bine conturat în partea central-nordică a satului Albești (Dl. Căprioarei, Dl. Cărbunarului, Piscul Pârlit, Dl. Stânișoarei)

Cea mai mare parte a satului Cândești se desfășoară pe o formațiune geologică cretacică (centrul și nordul satului). Trebuie să remarcăm faptul că proprietățile petrografice și mecanice ale rocilor de vârstă cretacică au favorizat dezvoltarea așezărilor rurale în spațiul analizat. Aici, construcțiile sunt mai bine consolidate, cu dimensiuni relativ mari, iar densitatea gospodăriilor este apreciabilă atât la Albești cât și la Cândești. Substratul geologic oferă stabilitate și un anumit confort în extinderea spațiului rezidențial.

Paleogenul reprezintă o componentă geologică importantă, nu atât ca extindere cât mai ales ca valoare științifică ; în acest sens menționăm calcarul numulitic de la Albești, valorificat din plin pentru construcții monumentale în zonă sau în marile orașe ale țării.

Fig. nr. 20. Albeștii de Muscel. Cariera de calcar numulitic

Astăzi, acest areal, unde zăcământul a fost în mare parte epuizat, a fost declarat rezervație geologică iar vecinătățile sale sunt scoase din arealul rezidențial al comunei unde acesta s-ar putea extinde. Datorită existenței acestui zăcământ, la Albești a existat o tradiție în prelucrarea pietrei de calcar, iar majoritatea locuințelor au în componență structuri arhitecturale din această rocă (485 case au pivnițe, fundații și ornamente din piatră, 84 fântâni și 11 cișmele au ăn componență roca mențiobată – Dimilescu D., 2012).

Tradiția prelucrării calcarelor de la Albești se pierde treptat, iar cariera a început să fie invadată de vegetație, dar structura s-a menținut în timp fapt ce i-a conferit un interes turistic și științific.

Fig. nr. 21. Satul Albești. Atlierul unde se prelucra piatra de calcar

Complexele geologice neogene au reprezentativitate destul de mare în parte de vest, sud-vest, est a comunei unde sunt destul de compacte și pe areale extinse (cu excepția arealului sud-estic, către Bughea de Sus). Se remarcă structurile aquitaniene și helvetiene formate predominant din gresii, argile și gips. Între acestea se intercalează și structuri alcătuite din gresii silicioase, tufuri și marne (Dl. Vârfurile, Dl. Măcelarului).Terenurile alcătuite în principal din aceste formațiuni geologice sunt foarte puțin folosite pentru construcții de locuințe sau amenajări edilitare. Importante pentru specificul geologic al terenurilor din comună sunt cele ale neogenului recent, sarmațiene, pliocene și helventiene formate din structuri ușor cutate sau monoclinale, cu o petrografie dominantă de nisipuri, argile, argile nisipoase, pietrișuri. Acestea prezintă suportul material al unor procese de modelare actuale (alunecări, curgeri noroioase, torențialitate), fenomene ce influențează negativ favorabilitatea terenurilor precum și extinderea zonei rezidențiale (Dl. Măcelaru, Dl. Vârfurile, Valea Albeștilor, Valea Brezoiului, Dl. Greci).

Spațiul geologic cuaternar este reprezentat prin depozite aluvionare, depozite fluvio-lacustre (Depresiunea Cândești), depozite proluviale unde un loc aparte este deținut de pietrișuri, nisipuri cu intercalații masive de argilă. Privite ca favorabilitate geologică a terenurilor din vatra satelor Albești și Cândești sunt din plin valorificate pentru amplasarea locuințelor și a dependințelor adiacente, dar au un anumit grad de periculozitate (torențialitate, pânză freatică aproape de suprafață, alunecări de teren).

Rețeaua de drumuri și rolul acestora în dezvoltarea zonei rezidențiale

Drumurile, alături de favorabilitatea terenurilor, au o importanță mare în dezvoltarea zonei rezidențiale a satelor Albești și Cândești. Prin intermediul acestora se asigură legătura cu localitățile din apropiere sau mai îndepărtate, dar esențiale pentru funcționalitatea și atractivitatea zonei. În ceea ce privește extinderea zonei favorabile construirii de locuințe din punctul de vedere ai rețelei de drumuri, cele mai favorabile zone sunt cele aferente, dar și apropiate satelor Albești și Cândești, precum și terotoriul Văii Brătioara.

Orientarea lor geografică și starea tehnică reprezintă factorul de dezvoltare în ceea ce privește construcția și amplasarea locuințelor, a caselor de vacanță. Rețaua drumurilor din comuna Albeștii de Muscel reprezintă, poate, cea mai importantă componentă economico-socială ce poate contribui la atractivitatea zonei și dezvoltarea spațiului rezidențial. Este un factor de modernitate, care ar pune mai bine în valoare potențialul turistic al teritoriului. Privită în ansamblu, rețeaua tutieră este modestă, dar dotările tehnice sunt la limita unei bune circulații câtre toate punctele din cele doua sate.

Legătura cu drumul național DN 73 și orașul Câmpulung Muscel, aflate pe o importantă axă de circulație rutieră și turistică (București – Pitești – Câmpulung – Rucăr-Bran – Brașov) se face prin drumul județean DJ 735.

În teritoriul satului Albești, traseul se încadrează pe o orientare est-vest, are o desfășurare lipsită de dificultăți majore și este asfaltat. Pe un traseu ușor șerpuit și în pantă, DJ 735 coboară câtre satul Cândești, aflat pe un teren relativ plat, apoi se orientează câtre Bratia – Berevoești urmând terasa inferioară și lunca Râului Bratia. Cu excepția câtorva porțiuni, configurația geografică și starea tehnică a drumului este bună. Pe tronsonul menționat, drumul are o lungime de aproximativ 10 km. Din această arteră rutieră se desprind drumuri secundare, în cea mai mare parte, nemodernizate. În acest sens, se remarcă drumurile ce pornesc din Albești pe interfluviul dintre Valea Bratiei și Bughița Albeștilor, respectiv Dealul Căprioarei, Dealul Piscului.

Din satul Cândești, drumurile mai importante se încadrează pe Văile Brătioara și Bratia, toate făcând parte din categoria drumurilor comunale. Ca o concluzie, aceste drumuri pot ajuta la dezvoltarea activităților turistice din zonă, fiind valorificate înca din perioade mai vechi în domeniul forestier, silvic.

În ceea ce privește extinderea zonei favorabile construirii de locuințe din punctul de vedere al rețelei de drumuri, cele mai favorabile zone sunt cele aferente, dar și apropiate satelor Albești și Cândești, precum și terotoriul Vâii Brătioara.

Fig. nr. 22. Albeștii de Muscel. Harta căilor de comunicație

Analiza GIS

În urma cercetărilor amănunțite la teren, precum și a observațiilor făcute pe materialele cartografice realizate de mine, am putut descoperi și analiza zonele cele mai favorabile pentru extinderea spațiului rezidențial prin prisma fiecărui factor în parte, precum și zonele care prezintă un oarecare grad de risc.

Pentru a putea obține un rezultat de ansamblu asupra întregului teritoriu, am luat în calcul toți factorii implicați, factori care au prezentat un grad egal de importanță în analiză, fiind, în același timp, și complementari. Pentru acest lucru am utilizat din nou programul ArcMap 10.3.1 cu care am înmulțit toți cei 5 factori, cu ajutorul calculatorului integrat.

Fig. nr. 23. Pașii parcurși în scopul realizării hărții finale

Fig. nr. 24. Calculatorul integrat al programului ArcMap 10.3.1.

În urma rezultatelor obținute, am reuțit să identific spațiile ce pot fi valorificate rezidențial, asigurând facilitățile necesare: sol fertil, rocă cu un grad mare de stabilitate, pantă mică, versanți însoriți, dar și accesul ușor prin rețeaua de drumuri.

Fig. nr. 25. Albeștii de Muscel. Harta favorabilității terenurilor

Analizănd harta, putem observa că posibilitățile sunt limitate în satul Albești, fiind influențate de densitatea mai mare a clădirilor, planitatea terenurilor redusă, manifestări uneori agresive ale proceselor de modelare actuală, deschiderea redusă către peisaje mai pitorești. În schimb, la Cândești favorabilitatea terenurilor pentru extinderea zonei rezidențiale este destul de mare. Atât pe Valea Bratiei, Valea Brătioarei cât și pe dealurile mai joase din jur sunt spații cu un potențial de construcție ridicat. Acest potențial este favorizat de un cadru natural deosebit, planitatea terenurilor și deschiderea foarte mare câtre M. Iezer. Acest lucru este scos în evidență și de planul de sistematizare și de amenajare al teritoriului prin care se conturează o presiune mai mare câtre Cândești, pe Valea Brătioarei și în apropierea Bratiei.

Suprapunănd harta geologică peste cea geomorfologică generală și harta pantelor, am constatat că rolul factorului geologic în starea terenurilor este, de cele mai multe ori, definitoriu. Apoi, corelând planul cadru al comunei cu rețeaua gospodăriilor, a drumurilor și a dotărilor edilitare, am constatat că cea mai mare încărcătură o au șisturile cristaline, conglomeratele masive, gresiile silicioase.

În arealul forestier aferent Vâii Bratia, Brătioara am identificat puncte unde pădurile au fost defrișate nemilos, pe aceste spații locul fiind luat de pajiști, pașiuni favorabile construirii.

La polul opus se află zonele de risc iar, în acest sens am identificat în partea de nord-vest a satului Cândești arealul mlăștinos al Roghnei Mărăcinelui, zonă delimitată de aliniamente de izvoare, dar și de pânze freatice aproape de suprafață.

Fig. nr. 26. Satul Cândești. Arealul mlăștinos Roghina Mărăcinelui

O altă zonă de risc am identificat-o în sud-estul Albeștiului, chiar la câțiva metri de intrarea în sat, pe partea stângă a drumului DJ 735, unde se ramifică un drum asfaltat pe Dealul Greci. Este vorba despre o alunecare masivă de teren care se reactivează în perioadele foarte ploioase.

Fig. nr. 27. Satul Albești. Alunecare de teren

Această alunecare a fost reactivată de fiecare dată când condițiile i-au permis și, tot de atâtea ori, stabilizată, deoarece afectează rețeaua rutieră din zonă, în primul rând drumul județean 753. În prezent, această zonă nu este reabilitată, drumul fiind foarte greu de parcurs.

Aceste momente de manifestare agresivă a alunecarii a fost influențată, în primul rând, de particularitățile geostructurale ale arealului respectiv (pante relativ mari, substrat predominant argilos, dispunere monoclinală a stratelor), la acestea adăugându-se cele climatice (precipitații abundente pe o perioadă lungă de timp, topirea bruscă a stratului de zăpadă). Un alt factor care potențiază reactivările este acela al lipsei vegetației forestiere.

Alunecarea menționată s-a produs în etape, în mai multe zile, cu schimbări evidente în peisajul zonei. Aceasta a afectat și încă mai afectează drumul de acces în satul Albești, în principal jumătatea inferioară a versantului, un teren relativ neted,ocupat de diverse culturi – în special pomi fructiferi. Porțiunea alunecată are o formă neregulată, cu o lungime de 100 – 110 m și o lățime de aproximativ 50 m. La originea alunecării nu putem vorbi de o adevărată râpă de desprindere, ci de un teren larg vălurit, o amestecătură de materiale (argilă, nisip, marnă) cu spații mai joase unde, la ploi, se acumulează apa.

Din punct de vedere al favorabilității terenurilor pentru extinderea zonei rezidențiale am constatat la teren faptul că arealele unde predomină declivitatea cu valori unghiulare de 0° – 7°, sunt cele mai bune pentru amenajarea locuințelor, precum și a dotărilor aferente, a caselor de vacanță, a pensiunilor agroturistice. Fac excepție de la acest mod de valorificare terenurile din Roghina lui Mărăcine unde se produc îmlaștiniri, remarcate în peisaj prin vegetația hidrofilă (pipirig, papură, salcie), alunecarea de teren din sud-estul satului Albești, precum și cumile montane. De altfel, și rama bazinetelor este dominată de dealuri mai joase, iar dealurile mai înalte se termină către acestea prin prispe relativ netede desfășurate pe suprafețe medii, dar și mai întinse, utilizate de localnici pentru diverse amenajări. De aemenea, sunt valorificate și poduile de terasă ale Râurilor Bratia și Brătioara.

Concluzii privitoare la studiul geografic realizat

Extinderea zonei rezidențiale în teritoriul administrativ al comunei Albeștii de Muscel reprezintă o tendință importantă în dezvoltarea sa durabilă. Această tendință este oferită de un spațiu geografic generos, unde se întâlnesc particularitățile arealului mnntan al M. Iezer-Păpușa cu cele ale muscelelor Argeșului, respectiv bazinetele depresionare Cândești și Albești ce aparțin compartimentului vestic al Depresiunii Câmpulung.

Favorabilitatea terenurilor am analizat-o în funcție de particularitățile reliefului (pantă, expoziția versanților), ale substratului geologic, la care am adăugat învelișul pedologic și rețeaua de drumuri.

Pe baza analizei geografice efectuate am identificat și diferențiat următoarele:

Terenurile cu favorabilitate bună și foarte bună sunt caracterizate printr-un fundament geologic bine consolidat (calcare, conglomerate), fragmentarea reliefului și expoziția versanților sunt elemente permisibile pentru construcții. În această situație sunt areale destul de bine conturate în partea central-sudică a bazinetului Cândești, pe Valea Brătioarei și a Bratiei (lunca și terasele). Pe aceste aliniamente sunt condiții hidrologice și climatice bune, iar potențialul biogeografic completează favorabilitatea zonei. Putem menționa faptul că acestea sunt în apropierea drumului județean 753, iar ramificațiile secundare sunt în bună stare tehnică. În bazinetul depresionar Albești, ternurile cu favorabilitate mare sunt ocupate încă din perioade mai vechi, iar spațiile rămase libere, dar care sunt propice amenajării, sunt destul de puține

Terenurile cu favorabilitate medie sunt mai extinse în teritoriul administrativ al comunei. Aici putem include culmile deluroase mai joase, terasele înalte ale Bartiei, precum și porțiuni in sectorul montan al Bratiei și Brătioarei, aflate în jurul confluențelor. Acestea pot fi puse în valoare prin cabane, pensiuni agroturistice și mai puțin așezâminte locuite permanent. Dacă factorii naturali sunt buni (geoogie, relief, surse de apă), problema este legată de lipsa cailor de acces, precum și a dotărilor edilitare.

Terenurile cu favorabilitate mică sunt specifice sectoarelor montane M. Păpău, M. Obârșia, M. Danciu, M. Capra. Potențialul geologic al terenurilor este favorabil (șisturi metamorfice), dar sunt probleme legate de particularitățile morfometrice caracterizate prin pantă mare, fragmentare, expunerea nefavorabilă a versanților, soluri care nu sunt fertile). Pe anumite porțiuni pot fi amenajate refugii, dar și trasee turistice. Putem menționa aici culmea mai joasă a M. Portăreasa accesibilă turiștilor prin drumul de altitudine Părtăreasa (cabana)-Șeaua Portăreasa-Iezerul Mic-Crucea Ateneului. În acest trend de favorabilitate se încadrează și unele dealuri subcarpatice cu altitudini și pante mari afectate de torențialitate, alunecări de teren, surse de apă limitate și la adâncimi mari)- Dealul Căprioarei, Dealul Cărbunarului, Dealul Măcelarului,

Bibliografie

Alecsandrescu C (1893) Dicționar geografic al județului Muscel, București;

Aricescu C. D., Istoria Câmpulungului. Prima rezidență a României;

Brătescu C. (1910) Forme de relief din Muscel.Sumar de geografie și antropogeografie, București;

Breziuc R., Oprița V., Olteanu N. (1987) Rețeaua de drumuri forestiere din România, Edit. Ceres, Bucurețti;

Badea L. (1966) Asupra platformelor de eroziune din Subcarpații Getici S.S.C.G.G. Geogra XIII, București;

Brancu A, Nedelcu E. (1974) Județul Arges;

Chițu C., Repartiția solurilor din regiunea Platformei Cândești și Muscelele dintre Argeș și Dâmbovița;

Ciulache S. (1985) Meteorologie și Hodrologie, București;

Constantinescu M., Dobrescu I., Stațiunea climatică Bughea de Sus;

Dumitrescu P. (1974) Cercetări privind doborâturile de vânt în păduri, Brașov;

Dimulescu M. (1987) Procese geomorfologice complexe în Bazinul Bratiei, cu privire specială asupra degradărilor de teren.Lucrare gradul I;

Dimulescu M. (1987) Studiu geomorfologic al comunei Albeștii de Muscel, cu privire specială asupra utilizării terenurilor;

Dimulescu D., Dimulescu M. (2011) Călător pe Valea Bratiei, Edit. Ordessos, Pitești;

Dumitrescu M. (2015) Valea Bratiei-rezumatul tezei de doctorat, București;

Florescu I. (1983) Silvicultură, Edit. Didactică și Pedagogică, București;

Geanana M. (2004) Limita superioară a pădurilor în M. Retezat, Edit. Universitară, București;

Grigore M. (1994) Aerofotogrammetrie geografică, Edit. Fundația României de Mâine, București;

Grigore M. (974) Potențialul natural al turismului, Edit. Universitară, București;

Grigore M. (1998) Tipologia alunecărilor de teren din România, AUB. Geogra XLVII;

Grigore M. (2000) Caracterizare geomorfologică a alunecărilor de teren din cadrul Văii Bughea (Bazinul Argeșului), AUB. Georga XLIX, 2000;

Grecu F. (2006) Hazarde și riscuri naturale, Edit. Universitară, București;

Ielenicz M. (2004) Geomorfologie, Edit. Universitară, București;

Ielenicz M., Pătru I., Ghincea M. (2003) Supcarpații României, Edit. Universitară, București;

Marcu M. (1967) Meteorologie și climatologie forestieră, Edit. Ceres, București;

Mândruț O. (2003) Relieful subcarpaților dintre Argeș și Argeșel.Studiu geomorfologic, Edit. Corint;

Mihai B. (2007) Teledetecție Vol.I Introducere în procesarea generală a imaginilor, Edit. Universitară, București;

Mihai B. (2009) Teledetecție Vol. II Noțiuni și principii fundamentale, Edit. Universitară, București;

Mihăilescu V. (1969) Geografia fizică a României, Edit. Științifică;

Mihăilescu V. (1966) Dealurile și câmpiile României, Edit. Științifică, București;

Mutihac V., Ionescu L. (1973) Geologia României, Edit. Tehnică, București;

Nedelcu E. (1967) Trăsăturile morfostructurale ale M. Iezer, S.C.G.G.G. , Seria geografie nr. 2, București;

Nedelcu A., Mihai B. (1999) Implicații geografice ale activităților pastorale de pe versantul sudic al masivului Făgăraș (Bazinul Argeșului), Edit. Napoca Star, Cluj-Napoca;

Nedelcu E. (1965) Cercetarea reliefului glaciar și crionoval în Carpați;

Nedelcu E. (1966) Depresiune Câmpulung, S.C.G.G.G. geografie, București;

Pițigoi R. (2007) Studiu fizico-geografic al bazinului hidrografic al Râului Târgului cu privire specială asupra reliefului. Teză de doctorat, București;

Posea G., Popescu N., Ielenicz M. (1974) Relieful României, Editura Științifică și Pedagogică, București;

Răuțescu I. (1943) Câmpulung Muscel Monografie istorică;

Roșu A. (1973) Geografia fizică a României, Edit. Didactică și Pedagogică, București;

Săvoiu A. (2008) Câmpulungul și mărturiile vremii, Edit. Ars Docendi, București;

Săvulescu I., Mihai B., Sendric I. (2005) Dinamica peisajului alpin și subalpin în Masivul Iezer.Analiză change detection, Comunicări de Geografie, volumul IX, Edit. Universității din București;

Săvulescu I (2007) Interrelațiile dintre componentele fizico-geografice și atajarea pădurii în Munții Iezer, Teză de doctorat, Edit. Universității din București;

Stahl N. N., Stahl P. H., (1968) Civilizația vechilor sate românești, Edit. Științifică, București;

Surdeanu V. (1998) Geografia terenurilor degradate, Edit. Universitară clujeană, Cluj-Napoca;

Ștefănescu I. (1980) Mărimea medie a așezărilor rurale din R. S. România. S.C.G.G.G. Geogr XXVII;

Teodorescu E. (1980) Culoarul Rucăr-Bran.Studiu climatic și topoclimatic, Edit, Academiei R. S. România, București;

Tufescu V. (1974) România, Edit. Științifică, București;

Tufescu V. (1982) Procesele de modelare actuală din România;

Ujvari I. (1975) Geografia apelor României, Edit. Științifică, București;

Valeria V., Savu Al. (1978) Carpații și Subcarpații României, Edit. Didactică și Pedagogică, București;

Velcea V. (1963) Studiu geografic al alunecărilor de teren. Natura. Seria geografie-geologie, Nr.1, București;

Velcea V. (1980) Individualitatea geografică a Carpaților, Edit. Universitară, București;

Velcea V. (1982) Procesele de modelare actuală din România;

Vișan Gh. (1998) Muscelele Topologului, Edit.Universității, București;

*** Monografia Geografică a R. P. România, Vol I. Geografie fizică, Edit. Academiei București;

*** (1982) Enciclopedia Geografică a României, Edit. Științifică și Enciclopedică, București;

*** (1983) Geografia României Vol. I, Edit. Academiei București;

*** (1987) Geografia României Vol. III, Carpații românești și Depresiunea Transilvaniei, Edit. Academiei București;

*** (1992) Regiunile pericarpatice, Edit. Academiei București;

*** (1965) Îndrumător pentru cartarea geografică, București;

*** (1992) Stdiu pedologic cartare națională scara 1:100.000 pe teritoriul comunei Albeștii de Muscel, Jud. Argeș.Oficiul pentru studii pedologice și agrochimice, Argeș;

*** (1955) Amenajamentul Ocolului Silvic Aninoasa.Studiu general. Regia autonomă a pădurilor-Romsilva. Institutul de cercetări și amenajări silvice;

*** (1995) Amenajamentul Ocolului Silvic Aninoasa U.P. VI.Brătioara. Regia autonomă a pădurilor-Romsilva. Institutul de cercetări și amenajări silvice;

*** (2015) Strategii de dezvoltare locală-comuna Albeștii de Muscel, Anderssen;

*** (2000) Planul urbanistic general al comunei Albeștii de Muscel, Batarom S.A. Pitești;

*** (2010) Monogrfia Parohiei Cândești-manuscris;

http://stst.elia.pub.ro/RIC/Teme_RIC_2008_9/AdinaAbduraman/Abduraman%20Adina%20Esma-GIS-proiect%20RIC.pdf