Analiza Favorabilitatii Terenurilor

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Geografie

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific,

Conf. Univ. Dr. Ionuț Săvulescu

Absolvent,

Lupu Răzvan

BUCUREȘTI

2016

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Geografie

Domeniul: Geografie

Programul de studii: Licență

ANALIZA FAVORABILITĂȚII TERENURILOR PENTRU CONSTRUCȚII

Studiu de caz: municipiul Drobeta-Turnu Severin

Coordonator științific,

Conf. Univ. Dr. Ionuț Săvulescu

Absolvent,

Lupu Răzvan

BUCUREȘTI

2016

CUPRINS

Introducere……………………………………………………………………1

CONSIDERAȚII GENERALE……………………………………….2

1.1. Aspecte teotetice generale…………………………………………..2

1.2. Așezare și limite…………………………………………………….3

1.3. Caracterizare fizico-geografică…………………………………….4

1.3.1. Structură geologică…………………………………………….4

1.3.2. Relief……………………………………………………………5

1.3.3. Elemente climatice……………………………………………..5

1.3.4. Hidrografie……………………………………………………..6

1.3.5. Vegetație………………………………………………………..7

1.3.6. Faună…………………………………………………………..7

1.3.7. Soluri……………………………………………………………7

1.4. Considerații economice și de populație……………………………8

1.4.1 Evoluția populației și a economiei…………………………….8

2. METODOLOGIE DE LUCRU………………………………………9

2.1. Surse de date………………………………………………………9

2.2. Etape de prelucrare a datelor……………………………………….9

2.2.1.Factorii implicați……………………………………………….10

2.2.2. Pantă……………………………………………………………11

2.2.3. Formă de relief…………………………………………………12

2.2.4. Solul…………………………………………………………..13

2.2.5. Geologia………………………………………………………15

2.2.6. Gleizarea……………………………………………………….16

2.2.7. Stagnogleizarea………………………………………………..17

2.2.8. Drumurile………………………………………………………18

2.2.9. Reclasificarea datelor…………………………………………..19

3. REZULTATE………………………………………………………….20

3.1. Harta favorabilității pentru dezvoltarea construcțiilor………………….20

3.2. Harta favorabilității și accesibilității……………………………….22

4. CONCLUZIE…………………………………………………………..24

Bibliografie………………………………………………………………..25

Introducere

De-a lungul timpului, omul a căutat să-și amplaseze locuința dar și construcțiile auxiliare într-o zonă fără expunere la fenomenele de risc precum: alunecări de teren, inundații, avalanșe, căderi de pietre etc. Așa că a căutat zonele cele mai favorabile, dar nu întotdeauna acest lucru se întamplă.

De ce acest studiu? Pentru a da o imagine cat mai completă terenului, luând toti factorii ca un întreg nu doar ca elemente individuale. Studiul realizat dorește să vină în sprijinul oamenilor ca o prognoză și linie directoare în ceea ce privește dezvoltarea suprafețelor construite în armonie cu zonele favorabile și evitarea zonelor cu o favorabilitate scazută.

Dar totuși, ce este această favorabilitate și cum se determina ea?

Așadar, se clasifică arealele în funcție de condițiile necesare amplasării construcțiilor, și se realizează o analiză multicriterială (clasificarea factorilor ce determină favorabilitatea), toate acestea cu ajutorul softului ArcGIS 10.3.

Obiectivele principale ale acestui studiu sunt:

Determinarea favorabilității terenurilor

Determinarea accesibilității și proximității

Dorința mea de mulțumire se îndreaptă către domnul profesor Ionuț Săvulescu, care m-a ajutat, susținut și încurajat pe toata durata realizării studiului.

1.CONSIDERAȚII GENERALE

1.1. Aspecte teoretice generale

Terenurile de orice fel, indiferent de destinație, de titlul pe baza căruia sunt deținute sau de domeniul public ori privat din care fac parte, constituie fondul funciar al Romaniei.

Terenurile sunt reglementate in: Legea fondului funciar, legea nr. 18/1991, republicată 1998.

În funcțtie de destinația pe care o au, terenurile se pot clasifica în:

terenuri cu destinație agricolă:

-terenurile arabile,

– viile,

– livezile,

– pepinierele viticole și pomicole,

– plantațiile de hamei și duzi,

– pașunile și fanețele,

– serele și solariile,

– terenuri ocupate cu construcții și instalații agrozootehnice,

– amenajări piscicole etc.

b) terenuri cu destinație forestieră:

terenurile împădurite sau cele care servesc nevoilor de cultură, producție ori administrare silvică,

terenurile destinate împăduririlor și cele neproductive – stancării, abrupturi, bolovanișuri, râpe, ravene, torenți -, dacă sunt cuprinse în amenajamentele silvice;

c) terenuri aflate permanent sub ape:

– albiile minore ale cursurilor de apa,

– cuvetele lacurilor la nivelurile maxime de retenție,

– fundul apelor maritime interioare si al mării teritoriale

d) terenuri din intravilan, aferente localităților urbane și rurale, pe care sunt amplasate construcțiile, alte amenajări ale localităților, inclusiv terenurile agricole și forestiere;

e) terenuri cu destinatii speciale, folosite pentru:

– transporturile rutiere,

– transporturile feroviare,

– transporturile navale si aeriene, cu construcțiile și instalațiile aferente.

Construcții și instalații hidrotehnice, termice, de transport al energiei electrice și gazelor naturale, de telecomunicații, pentru exploatările miniere și petroliere, cariere și halde de orice fel, pentru nevoile de aparare, plajele, rezervațiile, monumentele naturii, ansamblurile si siturile arheologice și istorice și altele asemenea.

1.2. Așezare și limite

“Orașul Drobeta-Turnu Severin, reședinta județului Mehedinți, este așezat în partea vestică a Olteniei, cu centrul plasat pe coodonatele 22o 33’ longitudine estică și 44o 38’ latitudine nordică. Orașul este situat pe malul stang al Dunării, la ieșirea fluviului din defileu, în depresiunea subcarpatică a Topolniței.” (Rățoi T. și Roman I., 2006)

Înreg arealul de studiu se suprapune:

Podișului Mehedinți,

Podișului Getic, în componența căruia intră:

Culoarul depresionar Drobeta-Bala,

Piemontul Coșuștei,

Piemontul Bălaciței.

Așadar, arealul se află la convergența a două unități de podiș, fiecarei unități revenindu-i aproximativ jumătate din suprafața arealului analizat.

Fig. 1. Harta localizării

Limite: Dupa cum spune și Butnariu M., (1998) Drobeta-Turnu Severin este flancată la nord, est și vest de o centura de dealul care dau un aspect de amfiteatru zonei. La vest și nord-vest se află Dealurile Aglanicului și Văranic, la nord de afla Dealul Viilor, iar spre est se află Dealul Balota, acesta din urmă dominând întreaga depresiune a Topolniței. La sud, orașul și arealul de studiu este limitat de apele Dunării.

1.3 Caracterizare fizico-geografică

1.3.1. Structură geologică

Impactul trăsăturilor structurii geologice asupra terenului se reflectă în diferitele procese geomorfologice actuale precum: alunecări de teren, căderi de pietre, șiroire, ravenare etc. Tot structura geologică prin importanța ei poate fi un factor restrictiv în amplasarea construcțiilor indiferent de destinația acestora.

În cea mai mare parte a arealului analizat se găsesc preponderent roci sedimentare de vârstă mezozoică, partea vestică și nord-vestică fiind dominată de roci metamorfice de tipul micașisturilor și paragnaise, iar în restul arealului fiind prezente: argilele, nisipurile, pietrișurile, marnele etc. (Rățoi T., Roman I., 2006, Ianoș I., 2015 și Harta geologică 1:200.000)

1.3.2. Relief

Relieful trebuie analizat în raport cu restul componentelor cadrului natural pentru a scoate în evidență impactul pe care îl exercită asupra construcțiilor. Impactul său asupra stabilității solului sau viteza de scurgere a apei (analiza pantei versantului).

Zona de studiu se prezintă sub forma unui amfiteatru, ce coboară în trepte pe direcția N-NV spre S-SE. Peisajul este dominant deluros, de o parte si de alta și de alta a depresiunii Drobeta- Turnu Severin. În partea nord-vestică a arealului altitudinea ajunge în jurul valorii de 600 m ( 634,6 m în Vf. Maiag), iar cea mai mică altitudine se întalnește în Ostrovul Șimian de doar 46 m.(Butnariu M., 1998 și Ianoș I., 20015)

1.3.3. Elemente climatice

Caracteristica zonei de studiu din punct de vedere climatic este aceea că, prin influențele submediteraneene regiunea se diferențiază de restul regiunilor climatice ale țării. Adesea, în timpul perioadelor reci dar și pe parcursul anului au loc invazii ale maselor de aer tropical (umed și cald), de origine mediteraneană.

Temperatura medie anuala la Drobeta-Turnu Severin este de 11,7 °C

Temperatura medie a lunii Ianuarie este de -1 °C

Temperatura medie a lunii Iulie este de 23,1 °C

Precipitațiile sunt în jurul valorii de 650 mm în perimetrul orașului Drobeta- Turnu Severin, acestea crescând cu cât urcăm în altitudine spre nord.

Durata de stralucire a soarelui este cuprinsă între 1500-2200 de ore.

Influența climatului asupra relieful și în special asupra solului prin eroziune pluvială, îngheț-dezgheț sau printr-o cantitatea abundentă de precipitații corelată cu argila din sol și o pantă sub 5° duc la o manifestare mult mai accentuată a fenomenului de stagnogleizare, fapt ce constituie un element restrictiv în amplasarea construcțiilor. (Butnariu M., 1998 și Ielenicz M., Săndulache I., 2008)

1.3.4. Hidrografie

Analiza factorilor hidrologici din arealul de studiu înglobează atât apele de suprafață cât și apele subterane. Acești factori trebuie puși în corelație cu restul elementelor cadrului natural. Astfel, se analizează impactul apelor de suprafață dar și subterane asupra solului (în cazul panzei freatice aflate la o adâncime mică apare fenomenul de gleizare).

Cea mai importantă arteră hidrografică a arealului este Dunărea, care de altfel și marginește zona de studiu în partea sudică. Dunărea își colectează și de aici câțiva afluenti, dintre care: Topolnița, cel mai important dinte afluenți, Jidoștița, Vodița și Băran.

În amonte de Porțile de Fier I, Dunărea a creat unul dintre cele mai frumoase defilee din Europa, iar în aval de Drobeta-Turnu Severin intra în unul dintre cele mai mari meandre pe care îl întalnește în drumul ei.

În spatele hidrocentralei Porțile de Fier I s-a format un lac de acumulare al cărei cozi se intinde pe o distanță de 140 km, până în apropiere de Belgrad. Lacul a inundat un total de 32.000 ha de teren atât de partea românească cât și de partea sârbească.

Datorită construirii hidrocentralei Porțile de Fier II de la Ostrovu Mare, lacul de acumulare format ajunge până în dreptul orașului Drobeta-Turnu Severin. (Butnariu M., 1998 și Ianoș I., 2015)

1.3.5. Vegetație

Covorul vegetal al zonei se încadrează în etajul nemoral ( cel al pădurilor de stejar), teritoriul pe care astăzi se află amplasat orașul fiind în trecut o zonă cu pâlcuri de stejar din care astăzi s-a mai păstrat o suprafață mică de doar 12 ha ( padurea Crihala). Tot în zonă, o mare dezvoltare o au speciile mediteraneene de: stejar pufos (Qvercus pubescens, Q. virgiliana), de cer și gârniță (Q. cerris, Q. frainetto), cărpiniță (Carpinus orientalis) sau alun turcesc (Corylus colurna).

Alte specii de origine mediteraneană caracterictice zonei sunt: smochinul, castanul comestibil, migdalul

Specii exotice: magnolia și nucul caucazian

În această parte a țării teiul rămâne înflorit până la 25 de zile, înflorirea începand din zonele cele mai joase până la cele mai înalte. . (Butnariu M., 1998 și Ielenicz M., Săndulache I., 2008)

1.3.6. Faună

Datorită climatului cu influențe mediteraneene și vegetației aferente, zona de studiu prezintă și elemente faunistice de influență sudică. Dintre acestea menționez:vipera cu corn (Vipera ammodytes), care preferă suprafețele calcarose, broasca țestoasă de uscat (Testudo hermanni hermanni), scorpionului (Euscorpius carpathicus) și specii de rozătoare precum: popândaul, hârciogul și iepurele specific zonelor de campie. . (Butnariu M., 1998 și Ielenicz M., Săndulache I., 2008)

1.3.7. Soluri

“Pentru particularizarea caracteristicilor solurilor la nivelul spațiului analizat, este necesară obreservarea distribuției teritoriale a claselor de sol, în relație cu principalele unități de relienf și condițiile climatice. Totodată, se realizează analiza tipurilor și subtipurilor de sol, în relație cu formele de relief, structură geologică, rețeaua hidrografică și apele freatice din cadrul teritoriului, urmărind și indicele de acoperire cu vegetație a solului.” (Ianoș, 2015)

În cuprinsul arealului de studiu, în partea de N-NV o largă raspândire o au solurile brun-roșcate, solurile brune eu-mezobazice, brune luvice, soluri brune acide, iar solurile aluviale și protosolurile aluviale (inclusiv gleizate) cu raspândire în zona de luncă.

1.4 Considerații economice și de populație

1.4.1. Evoluția populației și a economiei

Etimologie: Numele de Drobeta vine din limba geților, drub=despicatură dupa cum se înfățișa Dunărea în dreptul insulei Șimian, iar Turnu Severin vine de la turnul cetății medievale cunoscut sub numele de “ Turnul lui Sever”. Numele antic de Drobeta i se adauga orașului în anul 1972 o dată cu inaugurarea hidrocentralei Porțile de Fier I și declararea orașului municipiu. . (Butnariu M., 1998 și Rățoi T., Roman I., 2006)

Datarea localității: Dupa cum spune Rățoi T. și Roman I., (2006) pe data de 22 aprilie 1833 orașul a fost înfințat, iar Pacea de la Adrianopol din 1829 care a permis libera circulație pe Dunăre și relațiile comerciale, a facut din Drobeta-Turnu Severin primul oraș portuar modern al Românei. Noul oraș construindu-se langă vestigiile Castrului Drobeta, Piciorul Podului lui Traian și Cetatea Medievală a Severinului, acestea fiind astazi simboluri ale orașului.

Populația: În urma recensământului din anul 2011, potrivit Institutului Național de Statistică (INS) astăzi, populația orașului Drobeta-Turnu Severin se ridică la numarul de 92.617 locuitori în scadere față de precedentul recensământ din anul 2002 cand populația orașului se ridica la numarul de 104.557 locuitori. Migrațiile tinerilor către marile centre universitare din Timișoara, Craiova, București și în afara țării au dus la o scădere continua a populației de la an la an. La acestă scădere a populației a dus și sporul natural negativ.

Economia: În primele decenii de existență ale orașului, viața economică s-a canalizat doar pe activități portuare și mici ateliere de cojocărie și cizmărie. Cu trecerea timpului, industria orașului s-a dezvoltat și diversificat având ca principale ramuri:

Șantierul naval, care de altfel a fost și cea mai importantă ramură industrială a orașului mai bine de un secol

Combinatul de apă grea ROMAG,

Uzina de vagoane,

Prelucrarea lemnului și producției de mobilă,

Sistemul Hidroenergetic și de Navigație “Porțile de Fier” etc. (Rățoi T. și Roman I., 2006)

2. METODOLOGIE DE LUCRU

2.1. Surse de date

În prima fază, studiul s-a concentrat pe colectarea datelor, validarea acestora în teren și acolo unde a fost cazul s-a facut actualizarea acestora. Realizarea bazei de date din care s-au extras doar elementele utile analizei s-a desfășurat pe parcursul anului 2015 până în luna mai a anului curent. Pentru întocmirea materialului grafic s-au folosit: hărta topografică (scara 1:25.000, anul 1981), harta geologică (scara 1:200.000), harta solurilor (scara 1:200.000, anul 1980), ortofotoplanul 1:5.000 (rezoluție 0,5-1 m, anul 2006, Jud. Mehedinți). Toate aceste date corelate au ajutat la elaborarea hărții favorabilității terenurilor pentru construcții.

2.2. Etape de prelucrare a datelor

Cea mai importantă etapă o constituie utilizarea softurilor GIS pentru elaborarea hărților pe baza cărora se vor trege concluziile urmarite.

Harta topografică 1:25.000 din anul 1981 cu ajutorul căreia am vectorizat și transpus în format digital nivelul altitudinal (curbele de nivel) a stat la baza tuturor hărților realizate ulterior.

Obiectivul principal este acela de a determina favorabilitatea cea mai mare pentru construcții luând în calcul diverși factori.

Tabel 1. Baze de date utilizare în analiza GIS

2.2.1. Factorii implicați

Alegerea factorilor pentru determinarea favorabilității a fost pur subiectivă. Factorii au fost aleși cu scopul de a da o imagine cât mai completă și reală a terenului, deoarece un studiu geotehnic sau doar un studiu pedologic nu pot da o imagine de ansamblu foarte concretă. Așadar, fiecare din cei șapte factori selectați au fost înmulțiți cu ei însuși de atâtea ori cât am considerat ca fiind acel factor important pentru o viitoare construcție. Dupa înmulțire toți factorii au fost adunați.

Formula de calcul: (Panta x4)+(Forma de relief x4)+(Solul x3)+(Geologia x3)+(Gleizarea x2)+(Stagnogleizare x2)+Drumurile.

Panta a primit importanța cea mai mare deoarece valorile cele mai mici de pantă dau și cea mai mare stabilitate solului.

Forma de relief a fost și ea un element important în analiză, deoarece este important să se facă diferență între versantul puternic înclinat și podul de terasă.

Foto 1: Alunecare de teren pe un versant cu pantă peste 20°

Foto 2: Pod de terasă, pantă cuprinsă între 0-5°

2.2.2. Pantă

Harta pantelor a fost realizată în sofltul ArcGis 10.3 cu ajutorul funcției Slope din Analyst Tools – Surface Analyst Tools prin care s-au calculat pantele folosind modelul numeric altimetric (DEM). Rezultatul a fost reclasificare în 7 clase (Symbology – Classified – Classes: 7 – Classify – Break Value). S-a folosit un Color Ramp de la verde la roșu.

Pentru a putea reda efectul 3D al reliefului se realizează un hillshade: Spatial Analyst Tools – Surface Analyst Tools -Hillshade. Acest hillshade obținut se va suprapune layerului anterior și i se va modifica transparența la 75% dupa cum urmează: Display – Transparency: 75.

Harta a fost transformată din vector în raster cu ajutorul opțiunii To Raster din Conversion Tools. Dupa ce s-a obținut rasterul acesta a fost reclasificat cu ajutorul opțiunii Reclassify din Spatial Analyst Tools – Reclass. Fiecărui interval de pantă revenindu-i o notă pe o scară de la 1 la 10.

Legenda, scara, nordul și titlul au fost adăugate după cum urmează: View – Layout view – Insert: Legend, Scale Bar, North Arrow, Title, etc.

Harta rezultată se va exporta: File – Export Map, și se va alege locul unde va fi salvată și formatul (*jpeg). (Teodor M., 2012)

Fig. 2. Harta Pantelor

Panta cuprinsă între 0-5° grade se gasește pe cele două mari terase ale Dunării, în lunca Topolniței și pe glacisul de acumulare peste care este suprapus satul Cerneți.

Panta cuprinsă între 35-45° și peste 45° de grade se găsește în lungul pârâului Clișevăț până la vărsarea acestuia în Topolniță, pe cursul inferior al pârâului Slătinicu Mare și Jidoștița în dreptul localității Gura Văii la vărsarea acestuia în Dunăre. Pantă foarte mare se înregistrează pe fațada sudică a dealurilor Aglanicului, Fața Mică, Crucii, Ernăriilor la contactul cu Dunărea.

Valori ale pantei cuprinse între 15-25° și 25-35° se găsesc în partea Nord-Estică și Estică a arealului de studiu, dealul Șindrilei, Balota, Poroina.

2.2.3. Formă de relief

Harta formelor de relief s-a realizat în softul ArcGis 10.3 cu ajutorul curbelor de nivel (1:25.000) și al ortofotoplanului 1:5.000 (2006, Județul Mehedinți). După identidicarea formelor de relief, acestea au fost delimitate cu ajutorul funcției Editor – Start Editing – Cut Polygons Tools – Save Edits – Stop Editing.

Formele de relief au fost împărțite în șase categorii după cum urmează:

Pod de terasă

Frunte de terasă

Glacis de acumulare

Luncă

Versant slab înclinat

Versant puternic înclinat

Pentru a putea reda efectul 3D al reliefului se realizează un hillshade: Spatial Analyst Tools – Surface Analyst Tools -Hillshade. Acest hillshade obținut se va suprapune layerului anterior și i se va modifica transparența la 75% dupa cum urmează: Display – Transparency: 75.

Harta a fost transformată din vector în raster cu ajutorul opțiunii To Raster din Conversion Tools. Dupa ce s-a obținut rasterul acesta a fost reclasificat cu ajutorul opțiunii Reclassify din Spatial Analyst Tools – Reclass. Fiecărei forme de relief revenindu-i o notă pe o scară de la 1 la 10.

Legenda, scara, nordul și titlul au fost adăugate după cum urmează: View – Layout view – Insert: Legend, Scale Bar, North Arrow, Title, etc.

Harta rezultată se va exporta: File – Export Map, și se va alege locul unde va fi salvată și formatul (*jpeg).

Fig. 3. Formele de relief

Nota 10 a fost acordată podului de terasă și glacisului de acumulare, pe cand nota 1 a fost acordată versantului puternic înclinat și luncii. Podul de terasă se suprapune în totalitate intervalului de pantă cel mai mic (0-5°), iar versantul puternic înclinat se suprapune intervalului de pantă cel mai mare (25-35° si > 45°).

2.2.4. Solul

Harta solurilor a fost realizată cu ajutorul softului ArcGis 10.3 după cum urmează: se adaugă vectorul cu solurile României (harta 1:200.000) și se adaugă și vectorul limită.

Datele necesare utilizării se vor tăia dupa limita arealului de studiu astfel: Tool Box – Analysis Tools – Extract –Clip: Imput Features: „romania_sol.shp”, Clip Features: „limită”, Output Features: „soluri_severin”.

Pentru a apărea tipurile de soluri: Symbology – Categories – Value Field: descr_u_ge

– Add All Values.

Simbolurile fiecărui tip de sol au fost realizate în conformitate cu harta tipărită a solurilor scara 1:200.000.

Pentru a putea reda efectul 3D al reliefului se realizează un hillshade: Spatial Analyst Tools – Surface Analyst Tools -Hillshade. Acest hillshade obținut se va suprapune layerului anterior și i se va modifica transparența la 75% dupa cum urmează: Display – Transparency: 75.

Harta a fost transformată din vector în raster cu ajutorul opțiunii To Raster din Conversion Tools. Dupa ce s-a obținut rasterul acesta a fost reclasificat cu ajutorul opțiunii Reclassify din Spatial Analyst Tools – Reclass. Fiecărei tip de sol revenindu-i o notă pe o scară de la 1 la 10.

Legenda, scara, nordul și titlul au fost adăugate după cum urmează: View – Layout view – Insert: Legend, Scale Bar, North Arrow, Title, etc.

Harta rezultată se va exporta: File – Export Map, și se va alege locul unde va fi salvată și formatul (*jpeg). (Teodor M., 2012)

Fig. 4. Solul

Nota 10 au primit-o solurile precum: sol brun roșcat eu-mezobazic, sol brun roșcat luvic, sol brun roșcat tipic, sol brun acid, cernoziom argiloiluvial tipic etc.

Note sub 5 au primit solurile precum: protosol aluvial salinizat, protosol aluvial (inclusiv gleizat), sol brun luvic pseudogleizat, pseudorendzine și pseudorendzine erodate.

2.2.5. Geologia

Harta geologică a fost realizată cu ajutorul softului ArcGis 10.3 după cum urmează: se adaugă vectorul cu geologia României (harta 1:200.000) și se adaugă și vectorul limită.

Datele necesare utilizării se vor tăia dupa limita arealului de studiu astfel: Tool Box – Analysis Tools – Extract –Clip: Imput Features: „geo_200_6_03.shp”, Clip Features: „limită”, Output Features: „geologie_severin”.

Pentru a apărea tipurile de soluri: Symbology – Categories – Value Field: COD

– Add All Values.

Asemenea hărților anterioare se adaugă Hillshade cu transparență de 75%, elementele hărții (Insert) și se exportă harta (Export Map). (Teodor M., 2012)

Fig. 5. Geologia

Harta a fost transformată din vector în raster cu ajutorul opțiunii To Raster din Conversion Tools. Dupa ce s-a obținut rasterul acesta a fost reclasificat cu ajutorul opțiunii Reclassify din Spatial Analyst Tools – Reclass. Fiecărui tip de rocă revenindu-i o notă pe o scară de la 1 la 10.

Notele cele mai mici au fost acordate rocilor cu dispoziție cea mai mare pentru manifestarea proceselor geomorfologice actuale (tasări, alunecări de teren). Așadar, cele mai mici note au fost acordate argilelor și marnelor.

2.2.6. Gleizarea

Harta solurilor gleizate a fost realizată cu ajutorul softului ArcGis 10.3 după cum urmează: se adaugă vectorul cu solurile României (harta 1:200.000) și se adaugă și vectorul limită.

Datele necesare utilizării se vor tăia dupa limita arealului de studiu astfel: Tool Box – Analysis Tools – Extract –Clip: Imput Features: „romania_sol.shp”, Clip Features: „limită”, Output Features: „soluriG_severin”.

Pentru a apărea intensitatea gleizării solurilor: Symbology – Categoryes – Value Field: intensitate_G – Add All Values.

Asemenea hărților anterioare se adaugă Hillshade cu transparență de 75%, elementele hărții (Insert) și se exportă harta (Export Map).

Fig. 6. Gleizarea

Harta a fost transformată din vector în raster cu ajutorul opțiunii To Raster din Conversion Tools. Dupa ce s-a obținut rasterul acesta a fost reclasificat cu ajutorul opțiunii Reclassify din Spatial Analyst Tools – Reclass. Fiecărui interval de intansitate al gleizării revenindu-i o notă pe o scară de la 1 la 10.

2.2.7. Stagnogleizarea

Harta solurilor stagnogleizate a fost realizată cu ajutorul softului ArcGis 10.3 după cum urmează: se adaugă vectorul cu solurile României (harta 1:200.000) și se adaugă și vectorul limită.

Datele necesare utilizării se vor tăia dupa limita arealului de studiu astfel: Tool Box – Analysis Tools – Extract –Clip: Imput Features: „romania_sol.shp”, Clip Features: „limită”, Output Features: „soluriW_severin”.

Pentru a apărea intensitatea stagnogleizării solurilor: Symbology – Categoryes – Value Field: intensitate_W – Add All Values.

Asemenea harților anterioare se adaugă Hillshade cu transparență de 75%, elementele hărții (Insert) și se exportă harta (Export Map).

Fig.7.Stagnogleizarea

Harta a fost transformată din vector în raster cu ajutorul opțiunii To Raster din Conversion Tools. Dupa ce s-a obținut rasterul acesta a fost reclasificat cu ajutorul opțiunii Reclassify din Spatial Analyst Tools – Reclass. Fiecărui interval de intensitate al stagnogleizării revenindu-i o notă pe o scară de la 1 la 10.

2.2.8. Drumurile

Harta infrstructurii rutiere a fost realizată cu ajutorul softului ArcGis 10.3 și cu ajutorul orotofotoplanului 1:5.000 ( anul 2006, Jud. Mehedinți) prin intermediul căruia s-au vecotrizat toate străzile orașului Drobeta-Turnu Severin, drumurile județene, drumurile comunale și drumurile europene.

Fig. 8. Infrastructura rutieră

Pentru a putea reda efectul 3D al reliefului se realizează un hillshade: Spatial Analyst Tools – Surface Analyst Tools -Hillshade. Acest hillshade obținut se va suprapune layerului “drumuri” și i se va modifica transparența la 75% dupa cum urmează: Display – Transparency: 75.

Legenda, scara, nordul și titlul au fost adăugate după cum urmează: View – Layout view – Insert: Legend, Scale Bar, North Arrow, Title, etc. Harta rezultată se va exporta: File – Export Map, și se va alege locul unde va fi salvată și formatul (*jpeg).

2.2.9. Reclasificarea datelor

Fiecare factor luat în considerare pentru analiza favorabilității terenurilor pentru construcții cu excepția drumurilor au fost reclasificate și notate pe o scara de la 1 la 10. Notele cele mai mari le-au primit elementele care întruneau cel mai bine condițiile necesare amplasării construcțiilor, iar cele mai mici note le-au primit elementere cu restrictivitatea cea mai mare.

Reclasificarea datelor s-a facut după cum urmează: Se aduce stratul dorit pe care cu ajutorul opțiunii To Raster din Conversion Tools îl vei transforma din vector în raster. După ce s-a obșinut rasterul intram în Spatial Analyst Tools – Reclassify unde la Input raster se va introduce rasterul dorit. Input raster – “geologie_rast” – Reclass raster – VALUE, iar la New values se vor trece notele de reclasificare, apoi Classify – OK

3. REZULTATE

3.1. Harta favorabilității pentru dezvoltarea construcțiilor

În urma studiului favorabilității terenurilor pentru construcții, s-au pus cap la cap cei șapte factori decizionali și s-au tras concluziile dorite și urmarite. Harțile au fost realizate cu ajutorul softului ArcGis 10.3.

Așadar, după cum reiese din harta favorabilității zona care întrunește cele mai multe din condițiile necesare se află în partea central sudică a arealului de studiu, depresiunea Topolnița și dealurile din proximitatea depresiunii aflate in centrul arealului. Zona cu favorabilitatea cea mai scăzută și restrictivitatea cea mai mare se gasește în partea central nordică a arealului, în partea nord-estică și în partea sud-vestica la contactul dealurilor cu Dunărea. În cadrulu orașului Drobeta-Turnu Severin, singura zona cu o favorabilitate moderată este aceea din lungul Crihalei până la vărsarea în Topolniță.

Harta favorabilității a fost reclasificată și înmulțită cu o serie de buffere pentru a scoate în evidență și favorabilitatea din punct de vedere al accesibilității satelor catre orașul Drobeta-Turnu Severin.

Fig. 9 Favorabilitatea reclasificată

Fig. 10. Favorabilitatea terenurilor pentru construcții

3.2. Harta favorabilității și accesibilității

Harta bufferelor a folosit ca punct de referință centrul orașului Drobeta-Turnu Severin. Aceste buffere având diametrul crescător din 2,5 km în 2,5 km. Așadar, pe măsure ce bufferele se îndepărtează de centru acestea primesc o notă din ce în ce mai mică. După cum se observă din hartă, satele care se încadrează în primii 7,5 până la 10 km au o accesibilitate mai mare catre Drobeta-Turnu Severin, zona fiind străbatută și de o rețea mai densă a infrastructurii rutiere.

Fig. 11. Harta bufferelor reclasificate

Harta bufferelor s-a obținut cu ajutorul softului ArcGis 10.3 după cum urmează: S-a adus vectorul de tip punct “Drobeta-Turnu Severin” după care s-au construit bufferele cu ajutorul opțiunii Multiple Ring Buffer din Analysis Tools – Proximity. Input Features – Drobeta- Turnu Severin – Distances: 2,5 km; 5 km; 7,5 km; 10 km; 12,5 km; 15 km etc. – OK.

Harta a fost reclasificată dupa modelul hărților anterioare și cu ajutorul opțiunii Map Algebra – Raster Calculator din Spatial Analyst Tools harta bufferelor reclasificată a fost înmulțită cu harta favorabilității reclasificată.

Fig. 12. Favorabilitatea terenurilor și accesibilitatea

Asadar, în urma înmulțirii hărții favorabilității terenurilor cu accesibilitatea, zona cea mai favorabilă dezvoltării construcțiilor și-a păstrat în mare parte răspandire, cele mai mari valori înregistrându-se tot în partea central sudică a arealului. Accesibilitatea cea mai mare regăsindu-se în primii 10 km de la punctul de referință (centrul orașului Drobeta-Turnu Severin).

4. CONCLUZIE

În urma studiului, zonele cele mai favorabile s-au determinat în partea central sudică a arealului, această zonă suprapunâdu-se celor trei terese ale Dunării, de o parte și alta a Topolniței. Tot în partea centrală a arealului, pe dealurile cu o pantă cuprinsă intre 10°- 15° s-a determinat o favorabilitate relativ ridicată.

Zonele cu favorabilitatea cea mai scăzută este dispusă de la vest la est sub forma unui amfiteatru mărginid zona central-sudică cu favorabilitate ridicată. Aceste zone slab favorabile sunt străpunse pe direcția NV și NE de două fâși cu terenuri care prezintă o favorabilitate relativ ridicată și moderată. Zona slab favorabilă se suprapune dealurilor cu cele mai mari intervale de pantă (peste 25°) și suprafețelor care prezintă în structura lor internă marne și argile.

În urma înmulțirii favorabilității cu bufferele reclasificate, zona cea mai favorabilă s-a restrâns, aceasta regăsindu-se doar în cuprinsul depresiunii Topolniței. Accesibilitatea cea mai mare către Drobeta-Turnu Severin având-o satele aflate în primii 10 km față de centrul orașului.

5. BIBLIOGRAFIE

1). Butnariu, M., (1998), Monografia orașului Drobeta Turnu Severin, Editura Prier.

2). Ianoș, I., (2015), Instrumente metodologice și didactice în domeniul planificării și dezvoltării teritoriale, Ed. Universitară, București.

3). Ielenicz, M., Săndulache, I., (2008), România – podișuri și dealuri, Ed. Universitară, București.

4). Rățoi, T., Roman, I., (2006), Drobeta Turnu Severin Album monografic, Editura Craiova.

5). Teodor, M., (2012), Determinarea dinamicii versanților prin analiza morfometrică și morfografică a reliefului, utilizând tehnici GIS. Studiu de caz: Masivul Piatra Craiului.

6).Institutul Național de Statistică, 2016. Online:

http://www.recensamantromania.ro/noutati/volumul/, data accesării 3 Mai 2016.

*** Legea fondului funciar, legea nr. 18/1991, republicată 1998.

*** Harta geologică (scara 1:200 000), Institutul Geologic Român

*** Ortofotoplanul (scara 1:5 000, rezoluție 0,5-1 m), A.N.C.P.I. (2006)

*** Harta solurilor (scare 1:200 000), I.C.P.A. (foaia Dr. Tr. Severin)

*** Harta topografică a României (scara 1:25 000), DTM.