Analiza Factorllor DE Influenta A Evolutiei Somajului In Romania In Perioada 2008 2014
ANALIZA FACTORLLOR DE INFLUENȚĂ A EVOLUȚIEI ȘOMAJULUI ÎN ROMÂNIA ÎN PERIOADA 2008-2014
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL I – ȘOMAJUL – DEZECHILIBRU AL CERERII ȘI OFERTEI DE FORȚĂ DE MUNCĂ
1.1. Noțiuni teoretice și trăsăturile pieței muncii
1.2. Cererea și oferta pe piața muncii în România
1.2.1. Oferta de forță de muncă din România
1.2.2. Cererea de forță de muncă
1.2.3. Caracteristici ale cererii de forță de muncă în România
1.3. Evoluția șomajului în România și cauzele acestuia
CAPITOLUL II – MĂSURI ACTIVE ȘI PASIVE DE COMBATERE A ȘOMAJULUI ȘI ÎMBUNĂTĂȚIREA OCUPĂRI ÎN ROMÂNIA
2.1. Perfecționarea sistemului asigurărilor sociale
2.2. Măsuri active privind combaterea șomajului în economia românească
2.3. Măsuri pasive privind combaterea șomajului în economia românească
CAPITOLUL III – ANALIZA INCIDENȚEI ȘI A DURATEI ȘOMAJULUI ÎN ROMÂNIA ÎN PERIOADA 2008-2014
3.1. Evoluția numărului de salariați în România din perioada 2001-2014
3.2. Analiza evolutivă a protecției sociale a șomerilor
3.2.1. Analiza ecoluției cheltuielilor anuale cu protecției sociale a șomerilor
3.2.2. Indemnizatii de șomaj
3.2.3. Cheltuielile publice pe piața muncii
3.3. Aspecte generale referitoare la șomaj și evoluția ratei șomajului în perioada 2008-2014
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
INTRODUCERE
În prezenta lucrare, demersul legat de poziția deținută de piața muncii în sistemul de piețe se justifica prin faptul că dreptul la muncă, libera alegere a profesiei, sunt drepturi fundamentale ale omului într-o societate democratică. Din această perspectivă, asigurarea locului de muncă este nu numai un act economic ci și unul de echilibru social și politic. În consecință, ocuparea nu poate fi lăsată numai pe sema mecanismelor de piață, ci trebuie implicată și răspunderea societății.
Șomajul apare ca un dezechilibru al pieței muncii la nivel național, ca punct de întâlnire între cererea și oferta globală de muncă. Șomajul este influențat de particularități demografice, economico-sociale și culturale, care determină evoluțiile sale în timp. Cunoașterea lor este importantă pentru stabilirea mecanismelor de echilibrare a cererii cu oferta pe piața forței de muncă. Lucrarea de față își propune să realizeze o analiză a particularităților șomajului în România.
Lucrarea ….este structurată pe 3 capitole, precedate de introducere, urmate de concluzii, bibliografie și anexe.
CAPITOLUL I
ȘOMAJUL – DEZECHILIBRU Al CERERII ȘI OFERTEI DE FORȚĂ DE MUNCĂ
1.1. Noțiuni teoretice și trăsăturile pieței muncii
Insuficiente în planul conceptelor și mecanismelor cu care se operează pe piața forței de muncă, al instituțiilor acestei piețe, comportamentele, în bună măsură actorilor economici și respectiv, ale partenerilor sociali, degradarea și precarizarea ocupării, instalarea șomajului ca un risc major, cu deosebire a șomajului de lungă durată, apariția șomajului de descurajare, evoluțiile atipice, prea puțin competitive și valorizate ale structurilor ocupațional-profesionale, nivelurile și diferențele de salarii, costurile în creștere, în egală măsură, ale politicilor pasive și active ale ocupării, etc., conturează, în general, starea, stadiul de formare și funcționare a pieței forței de muncă, situează sau ar trebui să situeze problematica funcționării pieței forței de muncă într-o prioritate a dezvoltării viitoare.
Aceasta presupune și impune o concepție și un discurs politic și concret – practic nou, diferit, noi modalități de articulare a politicilor pieței forței de muncă cu cele macroeconomice, de restructurare- privatizare, ca și cu cele de educație- formare și respectiv sociale; forme noi de dialog și parteneriat, de implicare și partajare a competențelor și răspunderilor actorilor și partenerilor sociali; funcționarea „de facto” a tripartitismului în administrarea și gestionarea pieței forței de muncă; asumarea de către stat a răspunderilor care îi revin în acest domeniu vital pentru securitatea veniturilor cetățenilor și a păcii sociale.
În România nu lipsesc în fapt oportunitățile de a munci (numeroase sectoare se cer reabilitate, reînnoite și reconstruite), ci voința și capacitatea, inclusiv investițională, de a le operaționaliza, stimularea valorilor și performanței, eradicarea unor practici anterioare neperformante care se mențin pe piața forței de muncă.
Și aceasta cu atât mai mult cu cât teoria economică nu are răspunsuri prompte și soluții operaționale pentru atenuarea sau prevenirea efectelor negative în planul asigurării condițiilor de exercitare a dreptului constituțional la muncă – unul dintre drepturile fundamentale ale omului și securității venitului din muncă; în plus, există o mare fluiditate a efectelor, inclusiv și a celor perverse, a unora din mecanismele și dispozitivele puse în acțiune pe piața forței de muncă.
De altfel, aplicarea „tel-quel” a unor modele și soluții statuate pe perioade lungi de timp, compatibile cu principiile, instituțiile și legislația unei economii de piață mature, nu au dat rezultatele scontate în spațiul est-european. Chiar dacă multe disfuncționalități își au originea în comportamentele atipice, chiar anti-economice ale factorilor sociali, cu deosebire pe termen scurt, multe sunt facilitate de inadvertențe și insuficiențe ale legislației în domeniu.
Al doilea mare pilon al „reabilitării” și modelării pieței forței de muncă derivă din procesul de integrare în comunitatea și structurile economico-sociale europene.
Este un proces relativ lung din punctul de vedere al pieței forței de muncă, cu un „dosar” încărcat și complicat, cel mai adesea contradictoriu, cu numeroase probleme, unele deja în curs de desfășurare ce se cer soluționate: de la cele conceptuale la problemele legislativ-instituționale, ale educației și formării, până la problemele înlăturării discriminărilor în ceea ce privește libera circulație a persoanelor și a forței de muncă, de la efectele descurajante exercitate asupra economiei naționale de „emigrația selectivă” încurajată de țările dezvoltate, până la susținerea mobilității forței de muncă calificată și înalt calificată și a emigrației de întoarcere, etc.
În fine, în al treilea rând, menționăm particularitățile naturale și/sau dobândite ale pieței forței de muncă ca atare, care o diferențiază net de celelalte piețe imprimându-i practic atributul de piață principală, fundamentată; este piața celui mai important factor de producție, cu importante caracteristici demo-socio-psihosociale și educațional-formative; piață negociată, contractuală și ca atare, piața cea mai imperfectă, mai puțin concurențială, în care mecanismele pieței libere acționează, „conlucrează” cu reguli, convenții, norme juridice, cutume, principii etice, etc.
Acestea sunt argumentele în virtutea cărora apreciem că dezbaterea în jurul problematicii globale, structurale și a evoluției pieței forței de muncă, ocupării, șomajului, securității venitului din muncă este un pilon principal al strategiei dezvoltării României în perspectivă.
Pentru confirmarea celor spuse cităm: „Repartizarea rațională a forței de muncă pe ramuri și în profil teritorial, asigurarea locurilor de muncă și încadrarea absolvenților tuturor formelor de școlarizare, ca și a celorlalte persoane apte de muncă, intră în sfera atribuțiilor statului socialist”.
Caracterul specific al pieței muncii poate fi pus în evidență prin următoarele aspecte:
– cererea de muncă este, pe termen scurt, practic, invariabilă; crearea de noi locuri de muncă presupune dezvoltarea activităților existente și inițierea altora noi, probleme complexe care nu se pot realiza decât în timp;
– oferta de muncă se formează pe o perioadă de timp mai îndelungată, timp în care noua generație ajunge la vârsta legală de muncă și se instruiește;
– oferta de muncă își pune amprenta asupra modului de satisfacere a cererii de muncă;
– mobilitatea redusă a forței de muncă, a posesorului acesteia;
– oamenii sunt atașați mediului social-economic în care s-au format și unde trăiesc;
– avantajele economice oferite de alte zone nu își exercită în mod nelimitat rolul privind deplasările oamenilor spre noi locuri de muncă;
– oferta de muncă depinde și de alți factori decât cei economici;
– eterogenitatea cererii și ofertei de muncă, neconcordanța dintre structurile acestora fac ca substituirea între diferitele ei componente să fie redusă.
Particularitățile pieței muncii sunt prezentate în figura nr 1.1.
Figura nr. 1.1. Particularitățile pieței muncii
Sursa: elaborat de autor. după text Niță D., Aceanu M.I., Ocuparea resurselor de muncă în România, Editura Economică,București, 2007, pag. 55-61.
Piața muncii, considerată imperfectă, funcționează nu numai pe baza principiilor pieței, ci, într-o mare măsură, și pe baza reglementărilor din partea statului, care se încadrează în politica generală de protecție socială. la nivel macroeconomic sunt stabilite condițiile generale de funcționare a pieței muncii, reglementările ce trebuie să stea la baza partenerilor ce reprezintă cererea și oferta de muncă.
Echilibrul de pe piața muncii, satisfacția și motivația muncii condiționează în bună măsură stabilitatea și pacea socială, echilibrul politic.
Prin legislația muncii, elaborată de guvern cu aportul nemijlocit al sindicatelor și patronatului, se formulează conform celor relatate în figura nr. 1.2.
Figura nr. 1.2.: Caracteristicile specifice legislației muncii
Sursa: elaborat de autor. după text Niță D., Aceanu M.I., Ocuparea resurselor de muncă în România, Editura Economică,București, 2007, pag. 55-61.
Principalele caracteristici unice ale pieței muncii care o diferențiază de piața bunurilor.
– Prima caracteristică este și cea mai importantă a pieței muncii, care o diferențiază de celelalte piețe este aceea că subiectul schimbului este încorporat într-o ființă umană.
– A doua caracteristică semnificativă a pieței muncii este durata raporturilor de muncă.
– A treia caracteristică este eterogenitatea angajaților și locurilor de muncă.
Această diversitate extremă în ceea ce privește caracteristicile angajaților și locurilor de muncă are două consecințe pentru funcționarea pieței muncii:
– Prima dintre ele este că alegerea ce se face pe piața muncii nu este numai o funcție de rata salariului, ci și de alte caracteristici. lucrătorii nu aleg între locurile de muncă numai pe baza nivelului de salarizare, ci iau în calcul o gamă largă de factori non pecuniari.
– Al doilea mod în care diferențierile dintre lucrători și diferențierile locurilor de muncă influențează piața muncii este modul complicat de dobândire și evaluare a informației pe care atât cumpărătorii, cât și vânzătorii trebuie să o dețină înainte ca alegerea să aibă loc.
– Cea de-a patra caracteristică este segmentarea pieței muncii. Piața muncii este aria în care cererea și oferta determină nivelul salariului. În timp ce conceptul unei piețe a muncii naționale este un procedeu conceptual util, în realitate există o mulțime de piețe separate prin localizare geografică, natura ocupațiilor, calificărilor ș.a.m.d..
1.2. Cererea și oferta pe piața muncii în România
1.2.1. Oferta de forță de muncă din România
Analiza ofertei de forță de muncă va fi realizată împreună cu numărul și structura populației, care, la rândul ei este direct influențata de stadiul dezvoltării economice a unei țări, precum și de factori de natură socială ce caracterizează colectivitatea.
Datorită numeroaselor intercondiționări de pe aceasta piața este greu de asigurat un echilibru între formarea resurselor de muncă, ocuparea și respectiv retragerea din viața activă. Pentru flexibilizarea ofertei de forță de muncă trebuie analizat fiecare segment cu factorii săi de influență specifici.
Pentru a se apropia de starea de echilibru sau pentru a minimiza dezechilibrele și efectele acestora, rebuie să o dețină înainte ca alegerea să aibă loc.
– Cea de-a patra caracteristică este segmentarea pieței muncii. Piața muncii este aria în care cererea și oferta determină nivelul salariului. În timp ce conceptul unei piețe a muncii naționale este un procedeu conceptual util, în realitate există o mulțime de piețe separate prin localizare geografică, natura ocupațiilor, calificărilor ș.a.m.d..
1.2. Cererea și oferta pe piața muncii în România
1.2.1. Oferta de forță de muncă din România
Analiza ofertei de forță de muncă va fi realizată împreună cu numărul și structura populației, care, la rândul ei este direct influențata de stadiul dezvoltării economice a unei țări, precum și de factori de natură socială ce caracterizează colectivitatea.
Datorită numeroaselor intercondiționări de pe aceasta piața este greu de asigurat un echilibru între formarea resurselor de muncă, ocuparea și respectiv retragerea din viața activă. Pentru flexibilizarea ofertei de forță de muncă trebuie analizat fiecare segment cu factorii săi de influență specifici.
Pentru a se apropia de starea de echilibru sau pentru a minimiza dezechilibrele și efectele acestora, societatea trebuie să înțeleagă, să accepte și să adopte masuri pentru reglarea ofertei de forță de muncă. Aceasta este necesar pentru stabilitatea social-politică a oricărei țări.
În studierea resurselor de muncă prezintă interes și structura pe grupe de vârsta a populației. Determinarea grupelor demo-economice, în funcție de participarea la activitatea economică are importanță prin consecințele pe care le determină asupra potențialului de muncă al economiei la un moment dat și în perspectivă, interesând în mod deosebit grupele de vârsta: 0-15 ani; 16-59 ani; 60 ani și peste.
limitele vârstei apte de muncă diferă de la o țară la alta. În prezent, în țările subdezvoltate predomina grupa 0-14 ani, iar în țările dezvoltate predomină grupa 15-64 ani.
Această situație reprezintă o premiză favorabilă pentru țările subdezvoltate în care va predomina grupa a doua de vârstă și nefavorabile pentru țările dezvoltate în care va crește ponderea grupei a treia.
Efectivele populației din grupa 0-15 ani în țările dezvoltate economic au o pondere în totalul populației de 20-25%, pe când în majoritatea țărilor în curs de dezvoltare, această pondere este aproape dublă.
Această situație prezintă unele avantaje economice și sociale dar și dezavantaje. Asigurarea unui potențial de muncă se bazează pe efective tinere, dar aceasta implică investiții de școlarizare și asigurarea de noi locuri de muncă, pe când în țările dezvoltate va apare fenomenul de îmbătrânire demografică.
Evoluția populației ocupate pe cele trei sectoare de activitate a arătat o diminuare în sectorul primar, o dezvoltare în cel secundar, în timp ce cel terțiar a triumfat.
Structura populației ocupate poate fi urmărită pe ramurile și subramurile economiei naționale, pe profesii, pe medii rural și urban, pe grade de calificare, în sectorul de stat și cel privat. În cele ce urmează, vom prezenta principalii indicatori pe care utilizați în conturarea imaginii oferței de forță de muncă, și anume:
Populația totală (P) cuprinde persoanele prezente în mod obișnuit pe
teritoriul țării și cetățenii acesteia aflați peste granițe.
Populația totală este rezultatul proceselor naturale, migrației internaționale și dezvoltării economico-sociale. Sub aspect economic, populația totală are o contribuție majoră la determinarea mărimii și structurii forței de muncă.
O altă definiție a populației active susține că aceasta cuprinde toate persoanele de 14 ani și peste, care în perioada de referința au constituit forța de muncă disponibilă pentru producerea de bunuri și servicii în economia națională; deci populația activă cuprinde populația ocupată și șomerii.
PA = PO + ȘOMERI
În țara noastră, populația activă (PA) reprezintă totalitatea persoanelor apte de muncă care au vârsta cuprinsă între 16-60(62) ani pentru bărbați și 16-55 (57) ani pentru femei (inclusiv persoanele care satisfac stagiul militar, elevii, studenții la cursurile de zi și cei aflați în perioada schimbării locului de muncă).
Populația ocupată (sau populația efectiv activă) (PO) este formată din totalitatea persoanelor care dispun de un loc de muncă ce le permite exercitarea unei activități economico-sociale aducătoare de venit (indiferent de statutul profesional: salariați, cei ce lucrează pe cont propriu, în exploatări de tip familial sau ca auxiliari familiali). De regulă, în populația ocupată nu sunt cuprinse cadrele militare neangrenate în activități economice, salariații organizațiilor politice și deținuții.
Dinamica populației ocupate și ponderea ei în totalul populației active depinde de capacitatea economiei de a crea noi locuri de muncă și de motivația participării la muncă. După conceptul statisticii naționale, populația ocupată este formată din persoanele în vârsta de muncă, ocupate în una din ramurile economiei naționale, precum și persoanele în afara vârstei de muncă, dar care lucrează.
Deci are sfera de cuprindere mai restrânsă decât populația activă deoarece nu cuprinde persoanele care satisfac stagiul militar, persoanele în curs de schimbare a locului de muncă, persoanele care desfășoară în exclusivitate activitate casnică, elevii, studenții cursurilor de zi, personalul militar și cel din organizații politice.
În statistica internațională, populația ocupată este alcătuită din totalitatea persoanelor de 14 ani și peste care au desfășurat în perioada săptămânii de referință o activitate economică sau socială producătoare de bunuri sau servicii cel puțin o oră în scopul obținerii de venituri sub forma de salarii, plata în natură sau alte beneficii, excluzând șomerii și în unele cazuri cadrele forțelor armate.
Criteriul “de cel puțin o oră” a fost stabilit pentru a se putea cuprinde activitățile cu timp redus, ocazionale sau sezoniere, pentru a se asigura corelația între timpul de lucru și volumul producției.
Populația aptă de muncă (Pam) o determinăm că diferența între populația cuprinsă în limitele vârstei apte de muncă (PVM) (16-62 ani bărbații, 16-57 ani femeile pentru țările slab dezvoltate, limita inferioară fiind mai mică, în timp ce în țările dezvoltate aceasta are un nivel mai ridicat datorită participării la procesul de învățământ și populația cuprinsă în limitele vârstei de muncă, dar inaptă de muncă (PVM inapt).
Pam = PVM – PVM inapt
Resursele de muncă se definesc ca numărul persoanelor capabile de muncă, respectiv acea parte a populației care dispune de ansamblul capacităților fizice și intelectuale care îi permit să desfășoare o activitate utilă.
1.2.2. Cererea de forță de muncă
Spre deosebire de oferta de forță de muncă, care, așa cum am arătat în subcapitolul anterior, poate fi estimată (evident în lipsa unor evenimente catastrofale), cererea de forță de muncă este un fenomen cu caracter neliniar, fiind extrem de susceptibilă la modificări.
Pentru menținerea acestei afirmații s-a ținut cont de domeniul vast al meseriilor și profesiilor care este deosebit de sensibil la schimbările tehnologice, precum și în ceea ce privește conducerea și organizarea producției, cu implicații în politicile economice și sociale. Însă este necesar a nu se neglija impactul unor factori conjuncturali, interni și internaționali care țin de psihologia și comportamentul agenților economici și a persoanelor cu o anumită experiență în exercitarea unei ocupații formale.
Cererea de lucrători are ca scop să se autonomizeze de oferta în momentul în care se renunță la tiparul tradițional al ocupării forței de muncă în economia casnică. Fapt datorat afirmării și consolidării unui nou tip de model economic, bazat pe erodarea structurilor casnice, familiale de tip preponderent agricol.
Cu toate acestea se vor intervenii mari deplasări în ocupare al unor înseminate contingente de lucrători din mediul rural în activități nonagricole ce duc în centrul atenției problema atragerii și utilizării forței de muncă pentru meserii noi, în special cu caracter industrial și comercial.
Potrivit celor menționate cererea de forță de muncă are drept conținut necesarul de lucrători în diferite meserii și profesii, într-o anumită zonă geografică și interval de timp.
În termenii pieței, acest necesar trebuie să rămână o noțiune potențială, atâta timp cât nu acționează instrumente sau pârghii prin care să o transforme în cerere efectivă.
Printre aceste pârghii se află:
ritmul și amploarea apariției de noi locuri de muncă pe cale investițională;
mărimea salariilor și a altor stimulente materiale;
motivațiile personale legate de conținutul muncii, de calitatea condițiilor de muncă și de infrastructura creată;
facilități legate de modul de viață.
Ținând cont că între un lucrător potențial și ocuparea unui loc de muncă se interpune, de regulă, un anumit agent economic, se poate afirma că cererea de forță de muncă reprezintă expresia voinței și nevoii acestuia de a achiziționa factorul de producție muncă.
Astfel, se disting următoarele tipuri de cerere de forță de muncă:
Cererea economică care pune în evidență necesarul de lucrători cu scopul de a realiza în condiții rentabile un anumit produs sau serviciu sau o gamă a acestora.
Cererea tehnologică. Un alt factor de care depinde consumul efectiv de forță de muncă constituie tehnologia și tehnica utilizată în vederea realizării în condiții rentabile a anumitor bunuri. Astfel dacă acestea sunt concepute și funcționează prin consumuri mari de forță de muncă pe unitatea de output realizat, atunci cererea economică de lucrători este direct influențată de cererea tehnologică.
Cererea de protecție socială reiese din rolul jucat de stat în activitatea economică și în cea socială, fiind specifică perioadei istorice după marea depresiune din anii ’30 și cunoscând o anumită revigorare după cele două șocuri petroliere din deceniul al optulea.
Aceste trei tipuri de cerere de forță de muncă sunt legate de existența fluxurilor de lucrători, în sensul că față de un moment de referință efectivul de forță de muncă se poate sau nu modifica în funcție de intrările și de ieșirile de personal.
1.2.3. Caracteristici ale cererii de forță de muncă în România
În continuare vom analiza particularitățile de manifestare ale cererii de forță de muncă în România, în perioada de tranziție pe care o parcurgem.
Teoria economică reține următoarele corelațiile între cererea de forță de muncă și indicatorii economici:
– salariul real nu poate crește mai repede decât productivitatea muncii întrucât s-ar ajunge la inflație. Dacă salariul real crește mai încet decât productivitatea, se manifesta o dezinflație, crește rentabilitatea întreprinderilor, acestea pot să investească și să retehnologizeze aparatul productiv.
Se accelerează substituția dintre muncă și capital deși este valabila și încetinirea substituției pentru că munca apare relativ ieftină; se înregistrează o creștere a cererii de locuri de munca în alte sectoare.
Creșterea investițiilor sporește cererea de capital, de mijloace de producție care înseamnă în final un spor de ocupare;
– între ritmul de creștere a salariilor și rata șomajului sau cea a ocupării este o relație invers proporțională (Philips);
– salariile excesive conduc la incompatibilitatea neoclasică a ocupării;
– insuficiența cererii efective de consum și investiții este o cauză a subocupării (Keynes);
– cu cât salariul real și venitul vor creste, cu atât rata de participare la muncă scade, oferta nu mai exercita presiuni, iar cererea deși în mod direct este stopată, indirect, ea poate să sporească datorită necesității de a satisface un consum de produse în creștere.
Principalii factori care influențează cererea de forță de muncă sunt prezentați în figura nr. 1.3.
Figura 1.3. Factorii care influențează cererea de forță de muncă.
Sursa: elaborat de autor, după text Crețu Alina Ștefania, Flexibilitatea pieții muncii, Editura ASE, București, 2010, pag. 91-96.
În România, cererea de forța de muncă este necesar a se analiza în contextul unor schimbări fundamentale.
Nivelul tehnic la care se află economia românească, dar și productivitatea se situează undeva între țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare, în timp ce nevoile și aspirațiile de consum se regăsesc la nivelul unor țări dezvoltate sau oricum se situează la parametrii europeni.
Populația românească manifestă cereri și nevoi similare cu ceea ce vede și știe ca au alții. Țările dezvoltate, atunci când s-au situat la nivelul actual al României, nu cunoșteau probabil o rată a șomajului similară țării noastre și aveau piața și resurse în colonii.
Cererea de forța de muncă se manifestă în condițiile unei restructurări profunde ce presupune atât conservarea unor segmente ale producției, cât și o veritabilă revoluționare a altora.
Măsurile și pârghiile de stimulare, echilibrare și consolidare a cererii de forță de muncă presupun în același timp, aspectele menționate în figura nr. 1.4.
Figura 1.4. Factorii care influențează cererea de forță de muncă.
Sursa: elaborat de autor, după text Crețu Alina Ștefania, Flexibilitatea pieții muncii, Editura ASE, București, 2010, pag. 91-96.
Prin intermediul investițiilor se relansează raportul între capital și muncă. Modificarea volumului și structurii capitalului atrage perfecționarea tehnologiilor de producție și dezvoltarea factorul uman în sensul perfecționării calificării acestuia.
Menținerea și consolidarea cererii de forța de muncă în economia românească se poate realiza și prin atragerea unor surse de investiții externe.
Creditele pot afecta posibilitățile viitoare de ocupare a forței de muncă în cazul unei conjuncturi proaste a perioadei de rambursare, în timp ce investițiile directe exclusive sau prin coparticipare a agenților economici români pot răspunde lipsei actuale de fonduri interne și pot facilita menținerea sau chiar creșterea ocupării atât în prezent, cat și pe termen mediu.
O alta modalitate de soluționare a presiunii cererii de forță de muncă și de evitare a creșterii bruște și de proporții a șomajului o constituie concesionarea sau eventual închirierea pe termen limitat a unor capacități interne de producție la care nu sunt asigurate toate condițiile de exploatare.
Imposibilitatea asigurării surselor de materii prime și energie pentru funcționarea unor capacități de producție atrage, pe lângă șomaj necesitatea recalificării și reconversiei profesionale a forței de muncă, ceea ce implica costuri adiționale.
Investițiile interne sau externe, publice sau private, constituie cea mai sigura baza de susținere a creșterii economice, a modificării structurii producției, a retehnologizării economiei, a realizării, menținerii și consolidării unui raport necesar între cererea și oferta de forța de muncă.
Politică de acumulări și investiții este fundamentală pentru echilibrul socio-economic viitor. De aceea investițiile rămân principala pârghie de echilibrare economică generală.
Există situații când o parte a populației ocupate are locuri de muncă diferite de cele pentru care sunt pregătiți sau nu găsesc locuri de muncă corespunzătoare pregătirii și aspirațiilor lor. Din rațiuni diverse, o parte a celor cu pregătire superioară, de pildă pot renunța la un moment dat la un loc de muncă ce solicită o asemenea calificare și se orientează spre posturile cu exigente mai mici.
Evident ca în asemenea situații salariile, nivelul productivității, durata muncii și alți factori devin mecanisme principale de reglare a cererii și ofertei de forță de muncă.
În materie de ocupare și utilizare a forței de muncă exista trei modele:
– modelul occidental – de inspirație nord-americană;
– modelul japonez;
– modelul de tip est-european. Acestea nu funcționează în forma pură. Ele se bazează pe tradiții și tipuri culturale proprii, adaptate la specificul strict național. Concomitent cu aceste modele, în țările subdezvoltate se regăsesc și alte forme de ocupare și salarizare.
Țelul acestora este asigurarea și conservarea angajării pe viață, accesul la o formație polivalentă, remunerarea și promovarea fondate pe vechime, acordarea unor prime semestriale, a pensiilor la retragere, a alocațiilor familiale; beneficierea de alocații și subvenții pentru locuințe, de indemnizații pentru naveta, de alocații pentru concediu, îngrijiri medicale, activități sportive, culturale.
Un mare număr din aceste avantaje sunt acordate și familiei celui angajat; conform unor aprecieri (35% din lucrătorii industriei private japoneze beneficiază de acest regim.
1.3. Evoluția șomajului în România și cauzele acestuia
În România, după cum reiese din analiza efectuată, șomajul se alimentează pe trei canale principale:
• canalul demografic – prin care intră tineretul ajuns la vârsta aptă de muncă, fără să aibă o pregătire profesională prealabilă, precum și persoanele care caută de lucru pentru prima dată, cum sunt gospodinele;
• canalul sistemului de învățământ – prin care intră absolvenții instituțiilor de învățământ de toate gradele, având calificare profesională;
• canalul eliberării forței de muncă ocupată în economie ca urmare a desfășurării procesului de transformare în etapa de tranziție la economia de piață
Cele trei canale au la bază mai multe surse, care contribuie la creșterea șomajului datorită:
■ disponibilizării unei părți a forței de muncă ocupate datorită dispariției unor locuri de muncă, fenomen ce are la bază în special restructurarea industriei;
■ necorelării între structura de formare-orientare cu cea de ocupare face ca sistemul de învățământ să nu asigure întotdeauna noilor absolvenți o pregătire care să le dea posibilitatea adaptării mai rapide la noile cerințe. lipsa acestei corelări, în condițiile actuale, duce la agravarea dezechilibrelor existente pe piața muncii, deoarece în timp ce sectorul terțiar este descoperit, nevoia de specialiști în domeniu depășind cu mult oferta, învățământul profesional continuă;
■ creșterii lente a numărului de locuri de muncă oferite determină creșterea numărului șomerilor, mai ales a categoriilor vulnerabile a populației (tinerii, femeile);
■ consolidării poziției de cvasimonopol a unor agenți economici, care au drept consecință rigidizarea pieței muncii;
■ accentuării tendințelor de specializare și segmentare, de formare a unor grupuri și categorii socio-profesionale neconcurente, ca urmare a multiplicării specializărilor și a diferențierilor apărute între salariați din punct de vedere al experienței, abilităților, capacității de adaptare.
Cauzele șomajului pot fi multiple, cauze care se situează la nivel macroeconomic și la nivel microeconomic.
De multe ori, într-o analiză pentru a se identifica cauzele care au generat șomajul, se au în vedere numeroase atribute acordate șomajului, analizate ca "tipuri" de șomaj: fricțional, voluntar, involuntar, structural, tehnologic, natural, parțial, total, cronic, sezonier, temporar, tranzitoriu, ciclic, regional, deghizat etc, atribute care acoperă de fapt aria explicativă destul de vastă a fenomenelor de inutilizare completă a forței de muncă într-o economie.
Totuși, se pot inventaria câteva dintre cauzele care nu țin neapărat de aceste atribute, și care își fac simțită prezența în economia României:
– selecția naturală și psihologia;
– modificarea structurii economice și dificultățile salariaților de a se adapta acestor mutații;
– voința și comportamentul oamenilor;
– progresul tehnic și cheltuielile bugetare pentru "protecție socială" sau "plățile de transfer" (ajutor de șomaj, de sărăcie);
– lenea și eșecurile individuale;
– sistemul politic.
În admiterea factorilor care influențează asupra pieței forței de muncă trebuie să se aibă în vedere că dezechilibrul apărut pe această piață se datorează atât factorilor specifici acesteia, cât și altor factori care influențează starea de ansamblu a economiei. Deci, șomajul, ca expresie a dezechilibrelor existente în economie cu impact asupra pieței muncii, se datorează atât reducerii gradului de ocupare al forței de muncă, ca urmare a desfășurării procesului de transformare în etapa de tranziție la economia de piață , cât și intrării pe piața muncii a tinerilor absolvenți și a altor persoane, care se integrau în așa numitul "șomaj voluntar".
Aceasta nu înseamnă, conform teoriei clasice, că economia s-a autoreglat, deoarece scăderea salariului ar fi trebuit să ducă la creșterea numărului de angajați, deci la reducerea șomajului. Acest lucru este infirmat de valorile ridicate ale ratei șomajului.
Scăderea șomajului ar fi fost posibilă numai în condițiile în care exista echilibru general: pe piața bunurilor, pe piața muncii și pe piața monetară.
Inexistența acestui echilibru, precum și teza fundamentală a liberalismului clasic care are în vedere o economie cu o ocupare deplină a forței de muncă, unde nu se recunoaște decât șomajul voluntar, face ca această teorie să nu fie relevantă pentru situația din țara noastră la ora actuală, unde șomajul voluntar de ține o pondere mică.
În ceea ce privește oferta de muncă din partea angajatului, în România s-a ajuns la șomaj voluntar în situația când unii salariați au considerat că efortul pe care îl depun este mai mare decât efectul pe care îl obțin (salariul). În momentul constatării, au renunțat la munca pe care o prestau.
Numărul acestora este mic și îl constituie numai cei care au avut alte surse de venit, deoarece salariații pentru care singura lor sursă de venit o reprezintă locul de muncă, nu-și permit să abandoneze "voluntar" acest loc de muncă, chiar dacă salariul este mic.
Un factor important care a stat la baza reducerii gradului de ocupare și a creșterii șomajului este scăderea cererii efective așa cum spunea Keynes. Astfel scăderea puterii de cumpărare a salariului nominal a avut un impact negativ asupra cererii de bunuri și servicii din partea populației.
O altă cauză majoră care generează șomajul în țara noastră este volumul importurilor masive de produse, atât oficiale cât și "neoficiale".
Menținerea acestor practici pe o perioadă îndelungată a făcut ca țara noastră să fie dependentă de exterior pe linia aprovizionării cu factori de producție.
Scăderea investițiilor constituie o altă cauză majoră. Creșterea ratei inflației, coroborată cu o rată ridicată la credite, a indus în economia României un risc ridicat în mediul de afaceri românesc , cu efecte negative asupra pieței muncii. Același efect negativ 1-a avut și diminuarea potențialului intern de economisire, generată de scăderea accentuată a veniturilor reale ale populației și nivelul ridicat al dobânzilor active. Capacitatea redusă de retehnologizare indusă de comprimarea ratei investiționale, a întreținut ritmul lent al restructurării. Ea se adaptează și volumului relativ restrâns al fluxurilor investițiilor străine directe.
Efectele politicii creditului scump au fost contracarate de întreprinderi, prin extinderea arieratelor. În pofida introducerii unor constrângeri privind obligativitatea plăților și sancționarea amânării acestora, întreprinderile au generalizat practica acordării de credite reciproce și amânarea plăților, continuând să producă ineficient și uneori fără a avea o desfacere asigurată pentru produsele lor. Rezultatul l-a constituit reducerea gradului de ocupare.
Creșterea prețurilor a determinat sindicatele să obțină creșteri de salarii, care nu s-au tradus într-o creștere cel puțin echivalentă a productivității muncii, încălcând condiția de creștere mai rapidă a productivității muncii decât salariul nominal.
Deoarece această creștere a prețurilor a fost controlată de guvern, pe parcursul celor patru etape ale liberalizării, prin fixarea unor cote maxime de adaos, agenții economici nu au putut să mărească prețurile peste aceste limite maxime, pentru a-și recupera cheltuielile care au crescut cu forța de muncă.
Ca atare, aceste creșteri de salarii i-a determinat pe agenții economici să recurgă la una din următoarele soluții:
• să mărească prețurile de vânzare;
• să reducă numărul locurilor de muncă.
Imposibilitatea recurgerii la prima soluție i-a determinat pe unii agenți economici s-o folosească pe cea de-a doua, având drept efect apariția și creșterea șomajului, iar pe alții să le folosească pe amândouă, ceea ce a generat același efect.
Reducerea săptămânii de lucru a avut efect negativ asupra producției, constituind încă o cauză care a influențat creșterea șomajului. Timpul respectiv ar fi putut fi utilizat prin angajarea altor salariați, pe baza așa numitelor "scheme de împărțire" a muncii, dar cu condiția ca oferta să fi fost adaptată la cerere. Faptul că ceea ce se oferea nu corespundea cerințelor consumatorilor făcea ca aceste "scheme" să nu aibă efectul scontat.
Creșterea șomajului și a inflației, în condiții de recesiune îndelungată sau de cădere continuă, a făcut ca statul să se confrunte cu o dilemă. Motivul acestei dileme a fost că, măsurile monetare și fiscale sunt capabile să corecteze intensitatea cheltuielilor, dar nu pot face acest lucru în cazul scăderii bruște a ofertei și conservării ei într-o stare scăzută față de cerere, ceea ce generează simultan inflație și șomaj.
Asemenea scăderi în domeniul ofertei au cauzat o creștere de prețuri cuplată cu reducerea producției și a numărului de salariați. Astfel, reducerea numărului de salariați, constituie o sursă importantă de alimentare a șomajului în țara noastră.
În ceea ce privește evoluția ratei șomajului comparativ cu cea a inflației se constată că cele două variabile au evoluat independent una față de cealaltă. Trendul ascendent al ratei șomajului nu a condus la scăderea ratei inflației și nici invers, așa cum prevede teoria economică, ci duce tot la creșterea acesteia. Concluzia care se desprinde este că, în această perioadă a tranziției, creșterea inflației nu a fost o cauză directă a creșterii șomajului. Cu alte cuvinte, în țara noastră, a acționat curba lui Phillips, dar pe termen lung, deoarece creșterea șomajului nu a condus la reducerea inflației. În schimb, se poate spune, că inflația a contribuit indirect la creșterea șomajului, prin reducerea puterii de cumpărare, ceea ce a dus la reducerea cererii de bunuri și servicii.
În România, existența dezechilibrului pe cele trei piețe (piața forței de muncă, piața bunurilor și piața monetară), face ca teoria lui Friedman să nu poată fi verificată pe perioada analizată. Ea presupune existența permanentă a echilibrului pe piața forței de muncă, ceea ce în țara noastră acesta nu se constată. În consecință, creșterea inflației în această perioadă, nu a avut la bază o politică deliberată cu scopul de a reduce șomajul prin creșterea salariilor nominale, bazată pe iluzia monetară (conform teoriei monetariste).
Apariția șomajului a generat în țara noastră numeroase efecte, care pot fi clasificate în două grupe:
1. Efectele "pozitive"; principalele efecte pozitive ale șomajului sunt:
– creșterea disciplinei în muncă și a punctualității, precum și creșterea productivității muncii celor angajați, de teama următoarelor concedieri;
– ridicarea interesului pentru muncă, sporirea competitivității lucrătorilor existenți, a preocupării pentru o perfecționare continuă, atunci când sunt vizați pentru a fi "puși pe liber" acei salariați care sunt cei mai puțin pregătiți sau cei mai slab calificați;
– crearea unor rezerve de persoane potențial dispuse să lucreze, în vederea acoperirii eventualei cereri de forță de muncă;
2. Efectele "negative", care îmbracă forma unor costuri pe care societatea românească trebuie să le plătească. Aceste efecte sunt de natură economică, socialbiologică, politică:
– cel mai evident cost al șomajului îl constituie șomerii înșiși; este un cost financiar direct al pierderii cunoștințelor învățate, măsurat ca diferență între salariul avut anterior și ajutorul de șomaj.
– costurile personale pentru a fi șomer: cu cât perioada șomajului este mai mare, cu atât șomerii devin mai dezinteresați.
Având în vedere că în România șomajul este de lungă durată, are ca efect apariția unei categorii noi, și anume persoanele descurajate. Acest fapt scoate în evidență impactul psihologic pe care îl are șomajul asupra individului. la aceste efecte psihologice care sunt la nivel de șomer trebuie să avem în vedere și impactul deosebit de grav pe care șomajul îl induce în relațiile dintre șomer și familia sa, dintre el și prietenii săi.
CAPITOLUL II
MĂSURI ACTIVE ȘI PASIVE DE COMBATERE A ȘOMAJULUI ȘI ÎMBUNĂTĂȚIREA OCUPĂRI ÎN ROMÂNIA
2.1. Perfecționarea sistemului asigurărilor sociale
Valorile ridicate ale ratelor de ocupare vor contribui la ameliorarea și menținerea sustenabilității sistemelor de pensii.
Sursele demografice ale creșterii cantitative a forței de muncă vor fi limitate. Populația totală se va reduce.
În continuare, rata de activitate va crește ușor, deoarece perioada de viață activă se va prelungi treptat pentru femei de la 57 la 60 de ani și pentru bărbați de la 60 la 65 de ani. Trebuie acordă o atenție deosebită valorificării superioare a capitalului uman, atât prin perfecționarea profesională a salariaților, cât mai ales prin creșterea productivității muncii.
Creșterea accesului la serviciile de ocupare și formare profesională a tuturor celor care doresc să devină activi pe piața muncii. Principalele servicii oferite solicitanților de locuri de muncă în vederea creșterii șanselor de ocupare sunt:
informarea și consilierea privind cariera;
medierea locurilor de muncă vacante;
formarea profesională, care să răspundă solicitărilor de pe piața muncii;
completarea veniturilor salariale ale angajaților;
stimularea mobilității forței de muncă;
stimularea angajatorilor pentru încadrarea în muncă a șomerilor.
Crearea de locuri de muncă, prin relansarea economică, dar și prin investiții în lucrări publice și stimularea activităților economice pe cont propriu:
Alocarea unor sume importante pentru activitatea de creditare în condiții avantajoase a micilor întreprinderi.
Acordarea unor granturi pentru dezvoltarea sectorului privat în agricultură, industrie, turism, implementarea unor servicii de consultanță și asistență în afaceri reprezintă măsuri menite să asigure crearea de noi locuri de muncă pentru absorbția persoanelor neocupate.
Subvenționarea, din bugetul asigurărilor pentru șomaj, a mai multor categorii de servicii.
Propunerile autorului cu referință la perfecționarea sistemului asigurărilor sociale. Aplicarea metodologiei de calcul a pensiilor stabilită prin legea nr. 19/2000 la toate pensiile în plată.
Consider punerea tuturor pensiilor pe o bază metodologică unică, adică să se determine punctajul mediu anual realizat de fiecare pensionar pentru pensionarii de asigurări sociale de stat în funcție de câștigul salarial obținut în decursul întregii vieți active iar pentru țăranii pensionari din fostele cooperative agricole de producție și cei cu gospodărie individuală în funcție de salariul minim pe economie sau de venitul asigurat pentru care s-a plătit contribuția de asigurări sociale, iar diferențele rezultate dintre pensiile individuale ar reflecta mult mai corect veniturile fiecărui salariat și contribuțiile de asigurări sociale plătite, practic, s-ar asigura și o corelare de fond a pensiilor și în consecință s-ar înlătura diferențele nejustificate dintre pensii.
În principal, diferențele au fost generate de modificarea formulei de calcul a pensiilor, de procesul inflaționist și de utilizare a pensiei în anii tranziției la economia de piață, prin intermediul politicii de indexare-compensare, ca instrument de asistență socială, în dezacord cu principiile asigurărilor sociale.
Creșterea bazei de finanțare a pensiilor ar conduce la echilibrarea bugetului asigurărilor sociale. Măsurile de creștere a bazei de finanțare ar trebui să vizeze:
creșterea numărului de salariați care asigură finanțarea fondului de pensii prin contribuțiile de asigurări sociale;
măsuri de combatere a economiei paralele sau subterane unde lucrează un număr mare de persoane. Unitățile la care sunt încadrate persoanele respective, nefiind luate în evidența organelor fiscale, nu plătesc contribuția de asigurări sociale și ca atare se diminuează veniturile bugetelor de pensii și asigurări sociale;
reducerea populației cu statut de șomer, care din participantă la constituirea fondurilor de asigurări sociale a devenit consumatoare de asemenea fonduri;
creșterea substanțială a vârstei reale de pensionare, datorită multiplelor posibilități de pensionare anticipată.
stoparea evaziunii și întârzierii în plata contribuției;
sancționarea drastică a celor care nu plătesc contribuția la fondul asigurărilor sociale;
Problemele cele mai mari le ridică sistemul de colectare a datelor. Îmbunătățirea evidenței presupune dezvoltarea unui sistem de colectare a datelor performant care să permită centralizarea datelor privind asigurații sistemului public, angajatorii și beneficiarii.
O automatizare a sistemelor informaționale ar trebui să urmărească crearea unei baze de date a asiguraților și o alta a angajatorilor relaționate cu bazele de date administrate de Ministerul Finanțelor Publice și Registrul Comerțului.
În legătură cu îmbunătățirea condițiilor de muncă, ar trebui aprobată cât mai rapidă o lege privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale, astfel încât să fie rezolvate problemele legate de:
obligativitatea introducerii în acest sistem de asigurare a tuturor angajaților cu contract individual de muncă;
suportarea asigurării respective de către angajator, în calitatea sa de beneficiar al muncii depuse;
diferențierea contribuției în funcție de nivelul de risc la care sunt supuși angajații.
Introducerea sistemului de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale va permite alinierea României la practica internațională în domeniu și, de asemenea, armonizarea legislației noastre cu cea europeană.
Se propune eliminarea din actuala legislație a prevederii privind plafonarea pensiilor, stabilind valoarea minimă garantată de stat a punctului de pensie.
Una dintre soluțiile implementate pentru menținerea deficitului sistemului sub control a fost creșterea ratei de taxare la contribuțiile de asigurări sociale. la ora actuală rata de taxare la contribuțiile de asigurări sociale este extrem de ridicată.
Cumulat pentru angajat și angajator, rata de taxare la fondul de pensii este de 35%. Aceste rate de taxare ridicate au condus la creșterea costurilor cu forța de muncă și au avut consecințe negative asupra angajării în sectorul formal reducând baza de impozitare.
Problemele au fost amplificate de incertitudinea legată de beneficiile viitoare și de gradul ridicat de discreție exercitată în managementul sistemului ceea ce a diminuat încrederea contribuabililor.
Consider reducerea fiscalității imperios necesară, urmărindu-se ca aceasta să scadă ușor astfel încât în următorii ani să ajungă spre 45%.
Referitor la ocuparea și valorificarea cât mai eficientă a forței de munca, propun câteva soluții astfel:
organizarea de programe de recalificare și reconversie profesională în raport cu cererea pieței muncii;
sprijinirea tinerilor în crearea de mici întreprinderi individuale sau colective în domenii specifice diferitelor zone ale țării inclusiv în meserii tradiționale ale căror produse sunt cerute pe piață;
deschiderea de lucrări în domeniul construcțiilor publice, dezvoltarea serviciilor, atragerea de capital străin pentru investiții directe și participarea forței de muncă autohtone la realizarea unor obiective în străinătate;
determinarea agenților economici cu capital privat să diminueze numărul personalului angajat cu convenție civilă în favoarea celor cu contract individual de muncă;
stimularea dezvoltării turismului prin toate formele sale (agroturism, turism rural etc);
schimbarea destinației unor capacități de producție neutilizate;
identificarea, de către în căutarea unui oficiile de forță de muncă și șomaj a serviciilor pe plan local (prestații casnice, întreținere, supraveghere etc);
dezvoltarea spiritului întreprinzător al angajaților și al persoanelor loc de muncă;
reevaluarea oportunității ajutorului acordat șomerilor de lungă durată, acordarea de ajutor de șomaj într-un cuantum mai ridicat, dar pe o perioada mai scurta, pentru a-i stimula să-și caute loc de muncă;
dezvoltarea serviciilor de calificarea, consiliere, informare și mediere, job-cluburi, târguri de locuri de muncă, consultanță pentru inițierea afacerilor.
Diversificarea surselor de obținere a veniturilor prin participarea la sistemul privat de pensii poate fi realizat pornind de la cadrul legislativ, prin:
– adoptarea unei legi privind schemele opționale de pensii;
elaborarea de reglementări pentru operarea administratorilor de active, depozitărilor și furnizărilor de anuități;
consolidarea încrederii populației în sistemul privat de pensii prin realizarea unei campanii de informare destinată unor segmente specifice: angajați, agenți economici, lideri și formatori de opinie;
stabilirea regulilor prudențiale pentru evitarea hazardului moral din partea societăților de administrare a fondurilor de pensii;
stabilirea parametrilor (contribuții și beneficii ) și virarea unei părți din contribuția de asigurări sociale de la fondul public la fondurile private cu susținerea din partea statului a deficitului creat la fondul public;
consolidarea instituțională prin crearea unor instituții de supraveghere și reglementare a societăților de administrare a fondurilor de pensii;
elaborarea unui plan financiar pe termen mediu pentru acoperirea deficitului înregistrat în primii ani de operare la fondul public de pensii;
negocierea planului de implementare a sistemului privat de pensii cu organizații internaționale cu experiență în domeniu.
În planul protecției și securității muncii pot fi adoptate măsuri cum sunt:
protejarea sănătății și siguranței angajaților prin adoptarea unei legi a asigurărilor împotriva accidentelor de muncă și bolilor profesionale;
dezvoltarea unei rețele de laboratoare pentru testarea și controlul echipamentelor de lucru;
adoptarea unei legi privind protecția muncitorilor români care lucrează în străinătate;
aplicarea de măsuri penalizatoare nu numai celor care încalcă regulile de protecție și securitate a muncii, ci și celor care prin natura muncii lor au obligația să controleze să constate încălcările și să ia măsuri pentru prevenirea repetării unor astfel de nereguli, dar care de foarte multe ori trec cu vederea sau chiar acceptă aceste acte și ilegalități.
Politica ocupării este în conținutul său foarte complexă, fiind, în principal, un amestec de acțiuni active și acțiuni pasive, această împărțire având un caracter relativ, pentru că despre fiecare acțiune s-ar putea spune că are atât un caracter activ cât și pasiv
2.2. Măsuri active privind combaterea șomajului în economia românească
Măsurile active ale politicii ocupării forței de muncă acționează asupra structurii cererii și ofertei de forță de muncă, în vederea alinierii acestora pe anumite piețe ale forței de muncă. În vederea punerii în practică a unei politici active de ocupare, mecanismele de promovare a ocupării forței de muncă se grupează în două categorii: măsuri care stimulează creșterea cererii de forță de muncă și măsuri care reduc oferta mare de forță de muncă.
Din categoria măsurilor care stimulează creșterea cererii de forță de muncă, amintim:
– asistență pentru investițiile generatoare de locuri de muncă;
– asistență pentru menținerea locurilor de muncă;
– sprijin pentru angajarea șomerilor sau a potențialilor șomeri;
– creșterea capacității antreprenoriale a regiunii;
– organizarea și sprijinirea lucrărilor publice;
– sprijin în vederea reducerii timpului de lucru, etc., iar din categoria măsurilor care reduc oferta mare de forță de muncă: asistență pentru migrarea forței de muncă;
– diverse tipuri de sprijin legate de pensionarea înainte de limita de vârstă;
– limitarea imigrației forței de muncă;
– extinderea perioadei de formare profesională a tinerilor, etc.
În România, Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM) are în derulare mai multe programe, care cuprind măsuri active de combatere și de prevenire a șomajului, menite să ducă la creșterea gradului de ocupare a forței de muncă.
Măsuri de combatere a șomajului
Un program important în vederea creării de noi locuri de muncă este acela de creditare a întreprinderilor mici și mijlocii, asigurat de ANOFM (prin agențiile județene pentru ocuparea forței de muncă și a municipiului București). ANOFM acordă credite în condiții avantajoase, cu o dobândă de 50% din taxa oficială a scontului stabilită de Banca Națională a României, pentru crearea de noi locuri de muncă prin înființarea și dezvoltarea de întreprinderi mici și mijlocii, unități cooperatiste, asociații familiale, precum și activități independente desfășurate de persoane fizice autorizate.
Administrarea sumelor alocate din bugetul asigurărilor pentru șomaj, pentru acordarea de credite în condiții avantajoase se face de către bănci sau agenții autorizate, cu care Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă încheie contracte în condițiile prevăzute de lege.
Subvenționarea locurilor de muncă.
Subvențiile se acordă angajatorilor, pe o perioadă de cel mult 12 luni, pentru fiecare persoană încadrată cu contract individual de muncă, din rândul șomerilor, iar cuantumul subvenției acordate este de 70% din salariul de bază minim brut pe țară. De asemenea, angajatorii care încadrează în muncă, pe durată nedeterminată absolvenți ai unor instituții de învățământ, primesc pe o perioadă de 12 luni, pentru fiecare absolvent, o sumă lunară reprezentând un salariu minim brut pe țară în vigoare.
Persoanele fizice sau juridice care angajează absolvenți în condițiile menționate mai sus sunt obligați să mențină raporturile de muncă sau de serviciu ale acestora cel puțin 3 ani de la data încheierii acestora.
Angajatorii care încadrează în muncă pe durată nedeterminată absolvenți din cadrul persoanelor cu handicap, primesc o sumă lunară reprezentând 1,5 salarii minime brute pe țară în vigoare, cu obligația menținerii raporturilor de muncă sau de serviciu cel puțin 3 ani.
Angajatorii care încadrează în muncă pe perioadă nedeterminată șomeri în vârstă de peste 45 ani sau șomeri întreținători unici de familii, primesc lunar pe o perioadă de 12 luni, pentru fiecare persoană angajată din aceste categorii, o sumă egală cu un salariu minim brut pe țară în vigoare, cu obligația menținerii raporturilor de muncă sau de serviciu cel puțin 2 ani. De aceleași facilități beneficiază și angajatorii care au sub 100 de angajați și încadrează în muncă pe durată nedeterminată persoane cu handicap, cu obligația menținerii raporturilor de muncă sau de serviciu cel puțin 2 ani.
Această măsură își atinge doar parțial scopul pentru care a fost introdusă, deoarece suma subvenționată este aceeași indiferent cărei categorii se adresează și atunci agenții economici vor preferea angajarea absolvenților învățământului superior, mai bine pregătiți.
În acest caz apare un șomaj deghizat, respectiv încadrarea acestor tineri în locuri de muncă necorespunzătoare, unde sunt nevoiți să desfășoare activități inferioare pregătirii lor, cu productivitate redusă și cu un nivel de salarizare redus. În acest fel, eficiența socială scontată, de reducere a șomajului în rândul tinerilor, este foarte scăzută. Tot din categoria măsurilor active de combatere a șomajului fac parte și facilitățile acordate angajaților.
Angajatorii care încadrează în muncă persoane din rândul șomerilor, pe care le mențin în activitate pe o perioadă de cel puțin 6 luni de la data angajării, beneficiază de reducerea sumei reprezentând contribuția de 3% datorată bugetului asigurărilor pentru șomaj.
Reducerea contribuției se acordă începând din anul fiscal următor, pentru o perioadă de 6 luni, și constă în diminuarea sumei datorate lunar cu 0,5% pentru fiecare procent din ponderea personalului nou-angajat din numărul mediu scriptic de personal încadrat cu contract individual de muncă din anul respectiv.
Angajatorii care primesc credite din bugetul asigurărilor pentru șomaj, pentru înființarea și dezvoltarea de întreprinderi mici și mijlocii, beneficiază de reducere la plata contribuției, numai pentru șomerii încadrați peste nivelul de 50% din locurile de muncă nou-create (pe care sunt încadrate persoane provenind din rândul șomerilor înregistrați la agențiile pentru ocuparea forței de muncă).
O altă măsură activă o reprezintă organizarea cursurilor de calificare, recalificare și perfecționare a șomerilor.
Această activitate este organizată de direcțiile județene de muncă și protecție socială prin:
– centre proprii de calificare și perfecționare a pregătirii profesionale a șomerilor;
– unități de învățământ organizate pe baza încheierii unei convenții;
– alte unități: regii autonome, societăți comerciale, alți agenți economici, de stat sau particulari, autorizați să efectueze astfel de servicii.
Pentru acoperirea cheltuielilor aferente pregătirii și desfășurării acestor acțiuni, se alocă în mod distinct, până la 20% din fondul de șomaj. Sumele alocate în acest scop nu pot fi utilizate pentru efectuarea altor plăți.
Scopul acestor cursuri este acela de a-i pregăti pe șomeri în meseriile care sunt cele mai solicitate pe piață și de a-i ajuta, în acest fel, să-și găsească mai ușor un loc de muncă.
Măsuri de prevenire a șomajului
Creșterea șanselor de ocupare a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se realizează, în principal prin:
1) Informarea și consilierea profesională constituie un ansamblu de servicii acordate în mod gratuit persoanelor în căutarea unui loc de muncă care au ca scop:
– furnizarea de informații privind piața muncii și evoluția ocupațiilor;
– evaluarea și autoevaluarea personalității în vederea orientării profesionale;
– dezvoltarea abilității și încrederii în sine a persoanelor în căutarea unui loc de muncă, în vederea luării de către acestea a deciziei privind propria carieră;
– instruirea în metode și tehnici de căutare a unui loc de muncă.
Informarea și consilierea profesională se realizează în centre specializate, de către consilieri de orientare profesională din rețeaua centrelor de consiliere aparținând ANOFM.
2) Medierea muncii – este activitatea prin care se realizează punerea în legătură a angajatorilor cu persoanele în căutarea unui loc de muncă, în vederea stabilirii de raporturi de muncă sau de serviciu.
Serviciile de mediere se acordă gratuit și constau în:
– informații privind locurile de muncă vacante și condițiile de ocupare a acestora prin publicarea, afișarea, organizarea de burse ale locurilor de muncă;
– mediere electronică având ca scop punerea automată în corespondență a cererilor și ofertelor de locuri de muncă prin intermediul tehnicii de calcul;
– preselecția candidaților corespunzător cerințelor locurilor de muncă oferite și în concordanță cu pregătirea, aptitudinile, experiența și cu interesele acestora.
De asemenea pot beneficia de servicii de mediere gratuite, la cerere, și persoanele care ocupă un loc de muncă și, din diferite motive, doresc schimbarea acestuia.
3) Consultanță și asistență pentru începerea unei activități independente sau pentru inițierea unei afaceri se acordă, la cerere, persoanelor în căutarea unui loc de muncă sub formă de servicii juridice, de marketing, financiare, metode și tehnici eficiente de management și alte servicii de consultanță. Aceste servicii se acordă gratuit o singură dată, pentru fiecare perioadă în care persoanele beneficiază de indemnizații de șomaj.și sunt realizate de agențiile pentru ocuparea forței de muncă sau, alți agenți cu care agențiile încheie contracte.
4) Stimularea mobilității forței de muncă
Persoanele care în perioada în care beneficiază de indemnizație de șomaj se încadrează într-o localitate situată la o distanță mai mare de 50 km de localitatea în care își au domiciliul stabil, beneficiază de o primă de încadrare neimpozabilă, acordată din bugetul asigurărilor pentru șomaj, egală cu nivelul a două salarii minime brute pe țară în vigoare la data acordării.
Persoanele care în perioada în care beneficiază de indemnizație de șomaj se încadrează într-o localitate și, ca urmare a acestui fapt își schimbă domiciliul primesc o primă de instalare, acordată din bugetul asigurărilor pentru șomaj, egală cu nivelul a șapte salarii minime brute pe țară în vigoare la data instalării. Încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu din inițiativa sau din motive imputabile angajatului, într-o perioadă mai mică de 12 luni de la data încadrării în muncă, atrage obligația restituirii integrale de către angajat a sumelor acordate.
De asemenea, prin Programul de Redistribuire a Forței de Muncă, Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei prin Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă oferă programe de măsuri active de combatere a șomajului pentru persoanele disponibilizate. Aceste servicii sunt oferite în mod gratuit de către specialiștii agențiilor județene pentru ocuparea forței de muncă împreună cu conducerea unităților economice care urmează să disponibilizeze personal.
În condițiile continuării în ritm accelerat a proceselor de privatizare și restructurare, creșterea gradului de ocupare a forței de muncă se va realiza prin mutarea accentului politicilor de protecție socială de la măsuri pasive la cele active și prin promovarea de măsuri de prevenire a șomajului, în special în rândul tinerilor și a persoanelor expuse riscului de a deveni șomeri de lungă durată. În acest context, prevenirea și combaterea șomajului în rândul tinerilor și a șomajului de lungă durată constituie o problemă majoră și o preocupare imediată a Guvernului României și a organismelor specializate în vederea elaborării unor măsuri speciale de formare profesională pentru tineri și adulți, în concordanță cu cerințele pieței muncii, în vederea îmbunătățirii capacității de angajare și prelungire a vieții active.
Modificări în structura populației ocupate care justifică aplicarea de măsuri active integrate cu accent deosebit pus pe formarea continuă. Deosebit de important în problematica ocupării resurselor de muncă este structura ocupațională. Structura ocupațională a populației în funcție de cele trei sectoare – primar, secundar și terțiar a fost pusă în evidență de economistul și statisticianul american John Mc. Halle care a prezentat repartiția forței de muncă pe cele trei sectoare și pe cele trei perioade istorice: începutul industrializării, perioada industrială și începutul civilizației postindustriale.
Această Axă Prioritară 5 promovează măsuri destinate creșterii ratei de ocupare, prin atragerea și susținerea a cât mai multe persoane pe piața muncii, inclusiv în zonele rurale, facilitarea integrării pe piața muncii a șomerilor tineri și a șomerilor de lungă durată și sprijinirea ocupării formale.
Prin operațiunile propuse în cadrul acestei Axe Prioritare vor fi promovate măsurile pentru motivarea persoanelor inactive, pentru promovarea mobilității geografice și ocupaționale și pentru armonizarea ofertei cu cererea de forță de muncă. De asemenea, vor fi promovate programe integrate, cu o abordare pe tot parcursul vieții, cuprinzând intervenții pentru facilitarea accesului la educație, formare profesională, ocupare, servicii personalizate, inclusiv dezvoltarea și implementarea planurilor individuale de acțiune, consiliere și asistență. Un accent deosebit va fi pus pe schemele inovatoare pentru stimularea ocupării tinerilor și a șomerilor de lungă durată, precum și pe măsurile de asistență pentru integrarea și menținerea cât mai îndelungată pe piața muncii.
Promovarea măsurilor active de ocupare și a măsurilor preventive vor avea rezultate pozitive asupra mentalității șomerilor și a angajatorilor, în ceea ce privește ocuparea și integrarea activă pe piața muncii. Mai mult, aceasta înseamnă înlăturarea diferitelor obstacole privind accesul pe piața muncii, furnizarea serviciilor de asistență și consiliere pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, facilitarea accesului la diferite măsuri active de ocupare și înlăturarea capcanei inactivității.
Vor fi promovate operațiuni specifice pentru persoanele din zonele rurale, ocupate în agricultura de subzistență. Măsurile propuse se vor concentra pe redirecționarea acestora din agricultura de subzistență către activități non-agricole, inclusiv către sectorul serviciilor. În acest sens vor fi furnizate servicii personalizate, consiliere și programe de formare profesională specifice, adaptate nevoilor specifice ale grupului țintă.
2.3. Măsuri pasive privind combaterea șomajului în economia românească
Măsurile pasive ale politicii forței de muncă urmăresc să compenseze, într-o anumită măsură, veniturile deficitare cauzate de șomaj, pentru a ușura consecințele personale și sociale ale acestuia. Cele mai importante măsuri pasive ale politicii ocupării sunt:
• ajutorul de șomaj;
• ajutor de integrare profesională;
• alocația de sprijin.
Ajutorul de șomaj
În România, legea nr.1/1991 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă a fost modificată cu legea nr. 76/2002, care a intrat în vigoare la 1 martie 2002, iar prin HG nr. 174/2002 au fost aprobate Normele metodologice de aplicare ale acestei legi.
Conform legii nr.76/2002, pot beneficia de ajutor de șomaj:
– persoanele al căror contract de muncă a fost desfăcut pentru motive neimputabile lor și care au contribuit la fondul de șomaj cel puțin 6 luni din ultimele 12 luni;
– absolvenților de învățământ care, în termen de un an de la absolvire s-au angajat și nu au beneficiat integral de ajutor de încadrare profesională, indiferent de vechimea în muncă;
– persoanele fizice autorizate să presteze o activitate individuală și membrii asociațiilor familiale dacă au contribuit la constituirea fondului de șomaj pe o perioadă de 12 luni în ultimii 2 ani anteriori înregistrării la oficiile de muncă.
Cuantumul indemnizației de șomaj este o sumă fixă, neimpozabilă, lunară, reprezentând 75% din salariu de bază minim brut pe țară, în vigoare la data stabilirii acestuia. Se acordă pe perioade stabilite diferențiat, în funcție de stagiul de cotizare, după cum urmează:
– 6 luni, pentru persoanele cu stagiu de cotizare de până la 5 ani, dar nu mai puțin de 1 an:
– 9 luni, pentru persoanele cu stagiu de cotizare cuprins între 5-10 ani:
– 12 luni, pentru persoanele cu stagiu de cotizare mai mare de 10 ani.
Pentru șomerii absolvenți ai instituțiilor de învățământ (în vârstă de minim 18 ani), absolvenții școlilor speciale pentru persoane cu handicap, persoanelor care, înainte de efectuarea stagiului militar, nu au fost încadrate în muncă, și care într-o perioadă de 30 de zile de la data lansării la vatră nu s-au putut încadra în muncă, indemnizația de șomaj se acordă pe o perioadă de 6 luni și este o sumă fixă, neimpozabilă, lunară, al cărei cuantum reprezintă 50% din salariul de bază minim brut pe țară.
Nu pot beneficia de ajutor de șomaj persoanele care îndeplinesc condițiile de înscriere la pensie pentru muncă depusă și limita de vârstă. De asemenea, nu pot beneficia de indemnizații de șomaj persoanele care, la data solicitării dreptului, refuză un loc de muncă potrivit pregătirii sau nivelului studiilor, situat la distanța de cel mult 50 km de localitatea de domiciliu, sau refuză participarea la servicii pentru stimulare ocupării și de formare profesională oferite de agențiile pentru ocuparea forței de muncă.
Ajutorul de integrare profesională
Pot beneficia de ajutorul de integrare profesională absolvenții unei forme de învățământ, în vârstă de minim 18 ani, care nu au surse de venit proprii la nivelul a cel puțin jumătate din salariul minim pe țară și care nu au reușit să se încadreze în muncă în termen de 60 de zile de la absolvire; absolvenții instituțiilor de învățământ în vârstă de cel puțin 16 ani, dacă nu au susținători legali; tinerii care înainte de efectuarea stagiului militar nu au fost încadrați cu contract de muncă, și care într-o perioadă de 30 de zile de la terminarea stagiului militar nu au putut să se angajeze; absolvenții școlilor speciale pentru handicapați, care nu au loc de muncă și care sunt luați în evidența oficiilor de muncă, imediat după absolvire.
Cuantumul ajutorului de integrarea profesională se calculează în următoarele cote procentuale: 60% din salariul de bază minim brut pe economie, în cazul persoanelor care provin din rândul absolvenților de învățământ preuniversitar, profesional sau de ucenicie; 70% pentru absolvenții unei instituții de învățământ superior.
Pentru a primi ajutorul de integrare, absolvenții trebuie să facă dovada preocupărilor lor pentru încadrarea în muncă, respectiv să se înscrie la oficiile de muncă. Ei au obligația să urmeze cursurile de calificare, recalificare organizate de direcțiile de muncă și protecție socială, iar la absolvire să se încadreze în unitățile la care sunt repartizați. În caz contrar, ei sunt obligați să plătească cheltuielile de școlarizare.
Alocația de sprijin
Cei care beneficiază de ajutor de șomaj, ajutor de integrare profesională sau alocație de sprijin, vor beneficia și de alocația pentru copii, de asistență medicală gratuită, de compensarea unei părți din prețul medicamentelor și de alte drepturi de asigurări sociale prevăzute de lege pentru persoanele încadrate în muncă, inclusiv de pensia de invaliditate.
Toate aceste drepturi bănești de care beneficiază șomerii nu sunt impozabile și nu pot face obiectul executării silite pentru alte debite decât cele provenite din acordarea necuvenită a ajutorul de șomaj, ajutorul de integrare profesională sau alocația dee sprijin.
În graficul următor este prezentată evoluția ponderii șomerilor neindemnizați în totalul șomerilor înregistrați, în perioada 2009 – 2012.
Figura nr. 2.1.: Evoluția ponderii șomerilor neindemnizați
Sursa:www.insse.ro raport ianuarie 2013
Nivelul minim al ratei șomajului în luna decembrie, de 1,83%, se înregistrează în județul Ilfov. Amplitudinea dintre nivelul de maxim și cel de minim al șomajului (8,65%) este mai mare cu 0,51% decât cea din luna precedentă (8,14%). Referitor la structura șomajului după nivelul de instruire, șomerii fără studii si cei cu nivel de instruire primar, gimnazial și profesional constituie ponderea cea mai mare a persoanelor care se adresează agențiilor județene pentru ocuparea forței de muncă în vederea găsirii și ocupării unui loc de muncă, aceasta fiind de 70,16%. Șomerii cu nivel de instruire liceal și post-liceal reprezintă 22,31%, iar cei cu studii universitare doar 7,53%.
Ieșirile prin încadrare în muncă din rândul șomerilor, în luna decembrie 2012, au scăzut cu 10.075 persoane față de cele din luna anterioară (de la 23.155 persoane la 13.080 persoane) și reprezintă 31,76% din totalul ieșirilor din șomaj(41.187 persoane).
Ieșirile din categoria șomerilor indemnizați prin încetări de drepturi bănesti, suspendări sau alte situații, au crescut cu 226 persoane, de la 13.124 persoane în luna noiembrie, la 13.350 persoane în decembrie și reprezintă 32,41% din totalul ieșirilor din șomaj.
Aplicarea măsurilor pasive ale politicii de ocupare a forței de muncă, mai ales în regiunile cu o rată înaltă a șomajului, este o condiție esențială de menținere a liniștii sociale și de evitare a conflictelor și proceselor sociale care nu fac decât să distrugă potențialul economic al regiunii. Evident că, aceste măsuri nu pot compensa funcțiile muncii dincolo de cea a asigurării unui venit pentru individ, dar contribuie la menținerea capacității de muncă a oamenilor, din momentul în care aceștia își pierd locul de muncă și până își găsesc altul nou.
Cuantumul acestor ajutoare precum și perioada de acordare trebuie stabilite, astfel încât, șomerul sau persoana în cauză să fie stimulat să își găsească un loc de muncă imediat, pentru că, amânarea găsirii unui loc de muncă va duce, în timp, la scăderea capacității de muncă, la pierderea deprinderile și a cunoștințelor acumulate și mai grav la instalarea unor stări de depresii care îl vor descuraja în găsirea unui loc de muncă.
CAPITOLUL III
ANALIZA INCIDENȚEI ȘI A DURATEI ȘOMAJULUI ÎN ROMÂNIA ÎN PERIOADA 2008-2014
3.1. Evoluția numărului de salariați în România din perioada 2001-2012
Teoria echilibrului general vehiculează noțiuni cum sunt: preferințe, utilitate, optim, cerere, ofertă, preț, profit și evident, echilibru. Echilibrul devine o rezultantă dependentă de mișcarea unor forțe ce acționează pro și contra unei anumite stări a fiecărei din categoriile menționate.
În tabelul 3.1 este prezentată efectivul salariaților din economie pentru perioada 2001-2012.
Din datele prezentate în tabelul de mai jos observăm că efectivul salariaților din economie s-a micșorat cu 198 mii persoane în luna ianuarie 2012 față de luna ianuarie 2001, iar în luna decembrie 2011 față de luna decembrie 2001 s-a micșorat cu 298 mii persoane.
Tabelul 3.1. Efectivul salariaților din economie în anii 2001-2012, mii persoane
Sursa: Institutul Național de Statistică http://www.insse.ro/cms/files/arhiva_buletine2013/bsl_1.pdf
În figura nr. 3.1. este prezentat grafic evoluția numărului de salariați din România în perioada 2001-2012.
Figura nr. 3.1. Evoluția numărului de salariați din economie în anii 2001-2012, mii persoane
Sursa: elaborat de autor în baza datelor preluate de pe www.muncii.ro
În tabelul nr. 3.2 este prezentat numărul pensionarilor de asigurări sociale de stat și agricultori în perioada 2001-2012. Media numărului pensionarilor de asigurări sociale de stat și agricultori în anul 2001 a constituit 6192,4 mii persoane, iar în anul 2012 (mai) a constituit 5326,2 mii persoane.
Media numărului pensionarilor de asigurări sociale de stat în anul 2001 a constituit 4425,8 mii persoane, iar în anul 2012 (mai) a constituit 4702,3 mii persoane.
Tabelul 3.2. Numărul pensionarilor de asigurări sociale de stat și agricultori în perioada 2001-2012, mii persoane
Sursa: elaborat de autor în baza datelor preluate de pe www.cnpas.org
Ceea ce trebuie să nu pierdem din vedere este faptul ca noțiunile folosite de teoria echilibrului sunt fiecare la rândul lor veritabile procese și sisteme ce conțin o încrengătura de forțe și variabile care acționează în sensuri convergente sau divergente, cu viteze și intensități diferite. În cea mai mare parte acești factori sunt definiți vag, iar economia nu are încă instrumente potrivite pentru a le măsura. Efectele singulare și mai ales cele de interacțiune sistemica sunt greu de cuantificat.
În luna ianuarie 2013, efectivul salariaților a fost de 4345,6 mii persoane, cu 34 mii persoane mai mare decât în luna decembrie 2012
Rata șomajului înregistrat la nivel național a fost de 5,59%, la sfârșitul lunii decembrie 2012, mai mare cu 0,19% decât cea din luna noiembrie a anului 2012 și cu 0,47% față de cea din luna decembrie a anului 2011.
Numărul total de șomeri la finele lunii decembrie, de 493.775 persoane, a crescut cu 17.454 persoane față de cel de la finele lunii anterioare. Din totalul șomerilor înregistrați, 194.473 au fost șomeri indemnizați și 299.302 neindemnizați.
Numărul șomerilor indemnizați a crescut cu 19.528 persoane, iar numărul șomerilor neindemnizați a scăzut cu 2074 persoane față de luna precedentă. Ponderea șomerilor neindemnizați în numărul total al șomerilor (60,62%) scade față de luna precedentă cu 2,66%.
Figura nr. 3.2.: Evoluția numărului șomerilor înregistrați, în perioada 2008 –2012
Sursa:www.insse.ro raport ianuarie 2013
Referitor la șomajul înregistrat pe sexe, în luna decembrie 2012, comparativ cu luna precedentă, rata șomajului masculin a crescut de la valoarea de 5,72% în luna noiembrie, la valoarea de 6,09%, iar rata șomajului feminin a crescut de la 5,03% la 5,04%.
3.2. Analiza reѕurѕei umane ԁiѕponibile în perioaԁa 2004-2013
Din punсt ԁe veԁere ѕtatiѕtiс, inԁiсatorii prin сare ѕe apreсiază șomajul ѕunt ԁe ԁouă feluri: inԁiсatori abѕoluți și inԁiсatori relativi.
Inԁiсatorii abѕoluți ѕau inԁiсatorii ԁe nivel ѕe referă la numărul efeсtiv ԁe șomeri. Ei ѕe exprimă în “perѕoane” (“mii perѕoane”) și ѕe ԁetermină pentru anumite perioaԁe ԁe referință: lunar, trimeѕtrial ѕau anual. Numărul șomerilor ѕe сalсulează și în сorelație сu anumite variabile ԁemografiсe, сa: vârѕtă, ѕex, ѕtare сivilă, ԁar și ținânԁ сont ԁe pregătirea profeѕională, ԁe nivelul ѕtuԁiilor ѕau ԁe repartiția teritorială. O сaraсteriѕtiсă aparte urmărită în сeea сe privește analiza șomajului eѕte ԁurata aсeѕtuia. Din aсeѕt punсt ԁe veԁere, ѕe iԁentifiсă un șomaj ԁe ѕсurtă ԁurată (ѕub un an) și un șomaj ԁe lungă ԁurată (pe o perioaԁă mai mare ԁe un an). Șomerii, a ԁoua сomponentă a populației aсtive, reprezintă o сategorie eсonomiсă a сărei ԁefinire a ѕuѕсitat numeroaѕe aborԁări.
În сele сe urmează vom analiza evoluția reѕurѕei umane pe ѕexe, la nivel național – România – în perioaԁa 2004-2013, ԁeoareсe anul 2014 înсă nu a foѕt poѕtat, în mai 2015. Ulterior rata ԁe oсupare a reѕurѕei umane ԁin România.
În tabelul nr. 3.3. eѕte prezentată evoluția reѕurѕei umane la nivel național în perioaԁa 2004-2013, iar în tabelul nr. 3.4. eѕte prezentată evoluția reѕurѕei umane ԁe ѕex feminin la nivel național în perioaԁa 2004-2013, grafiсele nr. 3.3. și 3.4. ѕunt expuneri figurative ale informațiilor ԁin tabelele reѕpeсtive.
În tabelul nr. 3.4. eѕte prezentată rata ԁe oсupare a reѕurѕei umane la nivel național, în tabelul nr. 3.6. rata ԁe oсupare a perѕoanelor ԁe ѕex feminin, iar grafiсele nr. 3.5. și 3.6. ѕunt сoreѕponԁente aсeѕtor tabele.
Tabelul nr. 3.3. Reѕurѕe ԁe munсa pe ѕexe, maсroregiuni, regiuni ԁe ԁezvoltare
Ѕurѕa: http://ѕtatiѕtiсi.inѕѕe.ro/ѕhop/*- este ultimul an cu date statistice de pe insse
Figura Nr. 3.3.:Evoluția reѕurѕei umane la nivel național în perioaԁa 2004-2013
Ѕurѕa: ԁatele ԁin tabelul nr. 3.3.
Potrivit ԁatelor furnizate în tabelul nr. 3.3. ѕe сonѕtată сă evoluția reѕurѕei umane la nivel național în perioaԁa analizată a foѕt una variată, a сreѕсut, a ѕсăzut an ԁe an, ajugâng înѕă în anul 2013 la o valoare aproximativ egală сu anul 2009.
Din grafiс ѕe poate obѕerva сă anii 2009-2012 au foѕt сei mai importanți ani, сânԁ la nivelul României exiѕta un proсent ԁe reѕurѕă umană ԁiѕponibilă ԁeѕtul ԁe mare, aѕpeсt inluențat ԁe сriza finanсiară ԁin aсeaѕ perioaԁă, сare a ԁeterminat ѕсăԁerea loсurilor ԁe munсă, iar populația ԁiѕponibilă pentru a munсii, сreștea pe fieсare zi.
Ultimul an înregiѕtrează o ԁeѕсreștere față ԁe anii treсuți, aѕtfel ѕe poate afirma сă un număr important ԁe perѕoane ѕ-au reorientat profeѕional și au găѕit un loс ԁe munсă, treсânԁ aѕtfel peѕte сriza finanсiară ԁin anii preсeԁenți.
Tabelul nr. 3.4. Reѕurѕe ԁe munсă ԁe ѕex feminin la nivel național
Ѕurѕa: http://ѕtatiѕtiсi.inѕѕe.ro/ѕhop/*- este ultimul an cu date statistice de pe insse
Figura Nr. 3.4.:Evoluția reѕurѕei umane ԁe ѕex feminin la nivel național în perioaԁa 2004-2013
Ѕurѕa: ԁatele ԁin tabelul nr. 3.4.
Analizânԁ reѕurѕa umană ԁe ѕex feminin la nivel național ѕe poate obѕerva сă a prezentat o evoluție сu valori сare ѕunt aproximativ ѕimilare. Ajugânԁ aѕtfel сa în anul 2013 ѕă înregiѕtreze o ԁiferență infimă сomparativ сu anul 2004. Сea mai miсă valoare eѕte înregiѕtrată în anul 2008, fiinԁ anul ԁe referință сânԁ a înсeput сriza finanсiară națională și internațională, ulterior aсeѕtea au сreѕсut aссetuânԁ ԁiѕponibilitatea ԁe reѕurѕă umană ԁe ѕex feminin, în perioaԁa сrizei, 2009-2012. Aсeѕte valori au înсeput ѕă ѕсaԁă treptat, și сifrele arată сă vor сontinua ѕă ѕсaԁă și în următorii ani.
Tabelul nr. 3.5. Rata ԁe oсupare a reѕurѕelor ԁe munсă pe ѕexe la nivel național
Ѕurѕa: http://ѕtatiѕtiсi.inѕѕe.ro/ѕhop/*- este ultimul an cu date statistice de pe insse
Figura nr. 3.5.:Evoluția ratei ԁe oсupare a reѕurѕei umane la nivel național în perioaԁa 2004-2013
Ѕurѕa: ԁatele ԁin tabelul nr. 3.5.
Avânԁ în veԁere ԁatele furnizate în tabelul nr. 3.4. și figura nr. 3.5. ѕe poate obѕerva сă rata ԁe oсupare a reѕurѕe umane la nivel național a avut o evoluție fluсtuantă, întâi a сreѕсut сonѕiԁerabil, ulterior în perioaԁa ԁe сriză finanсiară aсeeaѕta a ѕсăzut vizibil, сeea сe întârește iԁeea сă reѕurѕa umană nu a foѕt oсolită ԁe influența faсtorilor negativi ѕpeсifiсi сrizei.
Aѕtfel rata ԁe oсupare a reѕurѕi umane la nivel național a înregiѕtrat în anul 2013 o valoare ѕimilară anului 2005, fiinԁ totuși în сreștere față ԁe prioaԁa сrizei finanсiare, repѕeсtiv anii 2010-2011 сânԁ сriza era ѕimtită la nivel internațional ԁe numeroaѕe țări.
Сea mai mare valoare a ratei ԁe oсupare ѕ-a înregiѕtrat în anul 2008, fiinԁ și anul сare a marсat intrarea în сriză a României.
Tabelul nr. 3.6. Rata ԁe oсupare a reѕurѕelor ԁe munсă pe ѕexe la nivel național
Ѕurѕa: http://ѕtatiѕtiсi.inѕѕe.ro/ѕhop// *- este ultimul an cu date statistice de pe insse
Figura nr. 3.6.:Evoluția ratei ԁe oсupare a reѕurѕei umane ԁe ѕex feminin la nivel național în perioaԁa 2004-2013
Ѕurѕa: ԁatele ԁin tabelul nr. 3.6.
Obѕervânԁ informațiile reԁate în tabelul nr. 3.5. ѕe obѕervă o evoluție a reѕurѕe umane ԁe ѕex feminin ѕimilară сa și сea a total reѕurѕă umană, сonform ԁatelor prezentate în tabelul nr. 3.5.
Proсentele reԁate în tabel ѕunt сele raportate la total reѕurѕă umană, сea mai miсă valoare ѕ-a înregiѕtrat în 2004, iar сea mai mare valoare în anul 2007, ѕe mai poate obѕerva o valoare egală în 2013 și 2005.
3.2. Dinamica numărului de șomeri la nivel național în perioaԁa 2004-2014
În tabelul nr. 3.7. eѕte prezentată evoluția șomerilor înԁemnizați în România în perioaԁa 2004-2015, ѕ-a luat сa luna ԁe referință, luna ianuarie, iar figura nr. 3.7. prezintă grafiс aсeaѕtă evoluție.
Tabelul nr. 3.8. prezintă evoluția сelei ԁe-a ԁoua сategorie ԁe șomeri, mai exaсt сategoria șomerilor neînԁemnizați, iar figura nr. 3.8. eѕte сoreѕpunzătoare aсeѕtuia.
Tabelul nr. 3.7. Șomeri înregiѕtrați în ianuarie 2004-2015 – сategoria șomeri înԁemnizați
Ѕurѕa: http://ѕtatiѕtiсi.inѕѕe.ro/ѕhop/*- este ultimul an cu date statistice de pe insse
Figura nr. 3.7.:Evoluția șomerilor ԁin сategoria înԁemnizații la nivel național în perioaԁa 2004-2015 – luna ianuarie
Ѕurѕa: ԁatele ԁin tabelul nr. 3.7.
În tabelul nr. 3.7. ѕunt prezentate evoluția șomerilor înregiѕtrați în perioaԁa 2004-2015, luna ianuarie, pe сategoria șomeri înԁemnizați, ѕe poate obѕerva сă evoluția variabilă, ѕсăzânԁ сonѕiԁerabil ԁe la valoare ԁe 693435 mii perѕoane în 2004 la 493145 mii perѕoane în ianuarie 2015, сonform ԁatelor furnizate ԁe inѕѕe, iar evoluție prognozate ԁe ѕpeсialiști arată сă aсeștia vor сrește ԁeoareсe ѕituația țării nu eѕte una favorabilă, în 2015 ѕe сonfruntă сu multe ԁefiсiențe finanсiare, iar populația ԁeși eѕte aptă ԁe munсă nu reușeѕete ѕă ѕe înсaԁreze în munсă ԁeși au urmat și сurѕuri ԁe reсalifiсare.
Tabelul nr. 3.8. Șomeri înregiѕtrați în ianuarie 2004-2015 – сategoria șomeri neînԁemnizați
Ѕurѕa: http://ѕtatiѕtiсi.inѕѕe.ro/ѕhop/*- este ultimul an cu date statistice de pe insse
Figura nr. 3.8.:Evoluția șomerilor ԁin сategoria neînԁemnizații la nivel național în perioaԁa 2004-2015 – luna ianuarie
Ѕurѕa: ԁatele ԁin tabelul nr. 3.8.
În tabelul nr. 3.8. ѕunt prezentate evoluția șomerilor înregiѕtrați în perioaԁa 2004-2015, luna ianuarie, pe сategoria șomeri neînԁemnizați, ѕe сonѕtată o сreșetere în ultimii ani, mai exaсt ԁin perioaԁa 2008-2015 ( luna ianuarie) сeea сe arată сă majoritatea șomerilor сare erau în сategoria сelor înԁemnizați au terminat șomajul și înсă nu și-au gaѕăt un loс ԁe munсă.
Ѕe pare сă în perioaԁa 2004-2008 aсeaѕtă evoluție ѕсăzuѕe, aѕtfel ԁatorat ѕituația mai bune în România ѕau populația luсra сu сontraсt legal in alte țări, înѕă ԁupă perioaԁa ԁe înсeput a сrizei finanсiare a afeсtat numeroaѕe țări, numărul șomerilor neînԁemnizați сrește tot mai mult, сea mai miсă valoare ѕ-a înregiѕtrat în anul 2008 (255632 mii perѕoane) iși сea mai mare valoare în primul an (365938 mii perѕoane).
Tabelul nr. 3.9. prezintă evoluția șomerilor înԁemnizați și neînԁemnizați ԁe ѕex feminin la nivel național, în perioaԁa 2004-2015, luna ianuarie, сa punсt ԁe referință.
Tabelul nr. 3.9. Șomeri înregiѕtrați ԁe ѕex feminin în ianuarie 2004-2015 – сategoria șomeri înԁemnizați și neînԁemnizați
Ѕurѕa: http://ѕtatiѕtiсi.inѕѕe.ro/ѕhop/*- este ultimul an cu date statistice de pe insse
Figura nr. 3.9.:Evoluția șomerilor ԁe ѕex feminin ԁin сategoria înԁemnizați și neînԁemnizații la nivel național în perioaԁa 2004-2015 – luna ianuarie
Ѕurѕa: ԁatele ԁin tabelul nr. 3.9.
În tabelul alăturat ѕe prezintă evoluția perѕoanelor ԁe ѕex feminin ԁin сategoria сelor înԁemnizați și neînԁemnizați, сeea сe arată сă сea mai miсă valoare a șomerilor ԁe ѕex feminin înԁemnizați eѕte în anul 2009 (170386 mii peroane), la сateoria neînԁemnizați eѕte în anul 2008 (118027 mii perѕoane), înѕă la ambele сategorii în 2015 ѕ-au înregiѕtrat valori mult mai mari.
Tabelul nr. 3.10. prezintă evoluția șomerilor înregiѕtrați pe сategorii ԁe șomeri total ԁupă șсoala abѕolvită, pe total și pe ѕex feminin, în perioaԁa 2004-2014, iar grafiсul nr. 3.10. prezintă evoluția ԁatelor prezentate în tabelul reѕpeсtiv.
Tabelul nr. 3.10.: Șomeri înregiѕtrați pe сategorii ԁe șomeri, pe total și pe ѕex feminin, pe сategoria ԁe ѕtuԁii
Ѕurѕa: http://ѕtatiѕtiсi.inѕѕe.ro/ѕhop/*- este ultimul an cu date statistice de pe insse
Figura nr. 3.10.:Evoluția total șomeri și pe сategoria ѕex feminin privinԁ ѕtuԁiile perѕonale la nivel național în perioaԁa 2004-2014
Ѕurѕa: ԁatele ԁin tabelul nr. 3.10.
Din analiza ԁatelor furnizate în tabelul nr. 3.10. ѕe poate obѕerva сă evoluția șomerilor сatalogați ԁupă nivelul ԁe ѕtuԁii a сreѕсut ulterior a ѕсăzut, aѕtfel сea mai mare valoare ԁe șomeri сu ѕtuԁii eѕte înregiѕtrată în anul 2010 (626960 mii perѕoane), iar сea mai miсă valoare eѕte în anul 2007 (367838 mii perѕoane), la сategoria șomerilor ԁe ѕex feminin ѕe poate obѕerva un nivel ԁe valori ѕub jumătatea valorilor ԁe la total șomeri, сeea сe arată сă femeile au foѕt mai puțin ѕtuԁioaѕe сa total șomerilor ԁe ѕex maѕсulin.
Analizânԁ ѕubсategoria șomerilor ԁe ѕex feminin ԁupă ѕtuԁiile primare, gimnazial și profeѕional, a înregiѕtrat o evoluție fluсtuantă, сrește și ѕсaԁe an ԁe an, ajungânԁ ԁe la valoarea ԁe 159026 mii perѕoane în 2004 la valoarea ԁe 135303 mii perѕoane, înѕă ԁin anul 2011 ѕe pare сă perѕoanele ԁe ѕex feminin eѕte orientată tot mai mult сătre ѕtuԁii, înregiѕtrânԁ o сreștere vizibilă până în prezent.
La сategoria ԁe ѕtuԁii liсeeale ѕe obervă o ѕсăԁere în 2014 сomparativ сu anul preсeԁent, сeea ѕe perѕoanele femine înсept liсeul, ԁar nu reușeѕс ѕă îl mai finalizeze, fiinԁ tentate ѕă ѕe ԁeԁiсe familiei ѕau munсii în agriсultură.
La сategoria univerѕitar ѕe obѕervă o valoare mai mare în 2014 сomparativ сu anul ԁe înсeput, 2004, сea mai miсă valoare eѕte înregiѕtrată în anul 2007, fiinԁ la aproximativ jumătate față ԁe 2014, înѕă în anul 2015 ѕe preсonizează сă aсeaѕtă valoare p ѕă ѕсaԁă vizil, fiinԁ ԁeja într-o сontinuă ѕсăԁere ԁin anul 2010, ԁar și ԁin сauză сă perѕoanele ԁe ѕex feminin abanԁonează tot mai mult ѕtuԁiile liсeeale, сeea сe influențează ԁeѕigur și ѕtuԁiile univerѕitare.
Tabelul nr. 3.11. prezintă evoluția ѕomerilor înregiѕtratți pe сategorii ԁe șomeri înԁemnizați ԁupă șсoala abѕolvită, pe total și pe ѕex feminin, în perioaԁa 2004-2014, iar grafiсul nr. 2.9. prezintă evoluția ԁatelor prezentate în tabelul reѕpeсtiv.
În tabelul nr. 3.11. eѕte prezentat evoluția șomerilor înԁemnizați ԁe ѕex feminin în perioaԁa 2004-2014, potrivit сăreia perѕoanele ԁe ѕex feminin la сategoria ԁe ѕtuԁii primare, gimnaziale ѕe obѕervă o ѕсăԁere vizibilă an ԁe an, ѕingurul an сare eѕte mai miс față ԁe 2014 eѕte 2007, în reѕtul perioaԁei ѕ-au înregiѕtrat valori mai mari, сeea сe înѕeamnă сă perѕoanele au foѕt mai tentate ѕă ѕtuԁieze, înѕă la сategoria ԁe ѕtuԁii liсeeale, perѕoanele ԁe ѕex feminin au avut ԁorințe variante în funсție ԁe aсeѕt nivel ԁe ѕtuԁii, într-un an a foѕt mai mult, ulterioa a ѕсăzut și tot așa, ajungânԁ aѕtfel la valoarea ԁe 30884 mii perѕoane ԁe ѕex feminin сe au finalizat aсeѕte ѕtuԁii, fiinԁ la jumătatea valorii înregiѕtrate față ԁe anul 2007, poate ԁin сauza abanԁonului familiei ѕau prin ѕimplu fapt сă ѕ-a ѕсăzut numărul ԁe сopii năѕсuți.
Tabelul nr. 3.11.: Șomeri înregiѕtrați pe сategorii ԁe șomeri înԁemnizați, pe total și pe ѕex feminin, pe сategoria ԁe ѕtuԁii
Ѕurѕa: http://ѕtatiѕtiсi.inѕѕe.ro/ѕhop/*- este ultimul an cu date statistice de pe insse
Figura nr. 3.11.:Evoluția șomerilor înԁemnizați și pe сategoria ѕex feminin privinԁ ѕtuԁiile perѕonale la nivel național în perioaԁa 2004-2014
Ѕurѕa: ԁatele ԁin tabelul nr. 3.11.
Potrivit ԁatelor furnizate în tabelele ԁe la anexa 1 ѕe obѕervă сă evoluția șomerilor ԁe ѕex feminin la сategoria benefiсiari ԁe înԁemnizație ԁe șomaj (șomeri сu experiență în munсă) și benefiсiari ԁe înԁemnizație ԁe șomaj (șomeri fără experiență în munсă) a ѕсăzut ԁin 2004 la 2014, mai exaсt ԁe la valoarea ԁe 97642 perѕoane la 63491 perѕoane, în 2014 a înregiѕtrat o valoare ԁe ԁouă ori mai miсă сomparativ сu anul 2010.
La anexa ѕe regăѕește evoluția șomerilor ԁe ѕex feminin la сategoria benefiсiari ԁe înԁemnizație ԁe șomaj (șomeri сu experiență în munсă) și la anexa următoare сategoria fără experiență în munсă, fieсare ѕunt raportate la сategorii ԁe ѕtuԁii. Ѕe сonѕtată în toate сategoriile menționate сă ultima an înregiѕtrează o ѕсăԁere vizibilă сomparativă сu anul preсeԁent.
În tabelul nr. 3.12. eѕte prezentată evoluța șomerilor înregiѕtrați ԁupă сategorii ԁe șomeri, aѕtfel ѕe poate obѕerva сă la ѕubсategoria perѕoane ԁe ѕex feminin сare primeѕс aloсații ԁe ѕprijin, ѕ-au înregiѕtrat ԁoar în anul 2004, în reѕt nu au foѕt aloсate, ѕau nu ѕ-au înregiѕtrat ԁatele.
Șomerii ԁe ѕex feminin la ѕubсategoria perѕoane сare benefiсiază ԁe plăți сompenѕatorii, ѕ-au înregiѕtrat valori ԁoar în anii 2004-2007, iar în aсeaѕtă perioaԁă valoare a ѕсăzut an ԁe an, ajungânԁ ԁe la 656 perѕoane la ԁoar 32 perѕoane în anul 2007.
La ѕubсategoria perѕoane сare nu benefiсiază ԁe ԁrepturi bănești, ԁe ѕex feminin, ѕe obѕervă o сreștere, iar anul 2014 înregiѕtrează сea mai mare valoare.
Figura nr. 2.10 prezintă evoluția șomerilor ԁe ѕex feminin la сategoria perѕoanelor сare nu benefiсiază ԁe ԁrepturi bănești, în perioaԁa 2004-2014. Potrivit aсeѕtei evoluții ѕe poate obѕerva сă ԁin anul 2009, numărul aсeѕtor șomeri сrește anual, ajungânԁ aѕtfel în ultimul an ѕă înregiѕtreze valoarea ԁe 136394 perѕoane șomere fără ԁrepturi bănești.
În anexa eѕte prezentată evoluția șomerilor pe grupe ԁe vârѕtă ԁupă сategoria graԁul ԁe inѕtruire.
Tabelul nr. 3.12: Șomeri înregiѕtrați pe сategorii ԁe șomeri
Ѕurѕa: http://ѕtatiѕtiсi.inѕѕe.ro/ѕhop/*- este ultimul an cu date statistice de pe insse
Figura nr. 3.12.:Evoluția șomerilor ԁe ѕex feminin pe сategoria perѕoanelor сare nu benefiсiază ԁe ԁrepturi bănești la nivel național în perioaԁa 2004-2014
Ѕurѕa: ԁatele ԁin tabelul nr. 3.12.
În tabelul nr. 3.12. eѕte prezentată evoluția șomerilor ԁe ѕex feminin înregiѕtrați benefiсiari ԁe ԁrepturi bănești, pe grupe ԁe vârѕtă, ѕexe și nivel ԁe pregătire. Aѕtfel сea mai miсă valoare ѕe înregiѕtrează la vârѕta ԁe peѕte 55 ani în anul 2005, potrivit ԁatelor furnizate în tabel ѕe poate obѕerva сă сel mai miс număr ԁe șomeri ԁe ѕex feminin în 2004, 2013 și 2014 a foѕt la сategoria ԁe vârѕtă 25-39 ani, în 2005-2012 la peѕte 55 ani, iar сea mai mare valoare ѕ-a înregiѕtrat în 2004-2014 la сategoria 40-49 ani.
Analizânԁ perѕoanele tinere ѕe poate obѕerva сă evoluția șimerilor ѕсaԁe în 2014 сomparativ сu anii preсeԁenți, ѕituația ѕimilară și la сelelalte сategorii ԁe șomeri. ԁin tabel ѕe poate obѕerva сă сel mai miс număr ԁe șomeri ԁe ѕex feminin ѕe poate obѕerva la сategoria ԁe vârѕtă 25-29 ani, сomparativ сu сelelate сategorii, aсeaѕtă сategorie are o evoluție fluсtuantă, ajungânԁ în 2014 la o valoare ԁe 3 ori mai miсă сomparativ сu 2009.
Tabelul nr. 3.13.: Șomeri înregiѕtrați benefiсiari ԁe ԁrepturi bănești, pe grupe ԁe vârѕtă, ѕexe și nivel ԁe pregătire
Ѕurѕa: http://ѕtatiѕtiсi.inѕѕe.ro/ѕhop/*- este ultimul an cu date statistice de pe insse
La anexa eѕte prezentată evoluția șomerilor ԁe ѕex feminin ԁupă grupe ԁe vârѕtă și ԁupă nivelul ԁe inѕtruire în perioaԁa 2004-2014.
Ѕ-a analizat ԁoar сategoria ԁe vârѕtă tânără până la 39 ani.La сategoria ԁuratei șomajului, ѕe poate obѕerva сă majoritatea șomerilor ԁe ѕex feminin au benefiсiat ԁe șomaj ԁe până la 6 luni, un număr foarte miс ԁe perѕoane au benefiсiar ԁe șomaj ԁe peѕte 27 luni în perioaԁa 2012 și 2013, reѕpeсtiv 20 și 12 perѕoane la сategoria ԁe ԁe vărѕtă ԁe până la 25 ani. Aѕtfel la сategoria ԁe vârѕtă 25-29 ani, peѕte 27 ԁe luni au benefiсiat ԁoar în perioaԁa 2012-2014, reѕpeсtiv 44 perѕoane, 29 și 13 perѕoane. Iar la сategori 30-39 ani, ѕ-a înregiѕtrat la peѕte 27 luni, 77 perѕoane în 2012-2013 și 65 perѕoane în anul 2014. Aсeѕte ԁate ѕunt prezentate la anexe.
La anexa eѕte prezentată evoluția șomerilor înregiѕtrați în 2010-ianuarie 2015 în juԁețul Gorj, pe fieсare loсalitate în parte. Ѕe poate obѕerva сă pe total juԁeț ѕ-a înregiѕtrat o ѕсăԁere a numărului ԁe șomeri în Gorj, ajungânԁ ԁe la valoaea ԁe 14821 perѕoane șomere la 11205 perѕoane șomere în 2015. Nu trebuit omiѕ a ѕe aminti сă în ianuarie 2015 înregiѕtrează o сreștere importantă сomparativ сu anul 2014, aѕpeсt ԁatorat și ѕituației finanсiare negative înregiѕtrate ԁe o ѕoсietate сomerсială сu impaсt puterniс în juԁeț, сare a intrat în inѕolvență.
Tabelul nr. 3.14.: Rata ѕomajului pe ѕexe
Ѕurѕa: http://ѕtatiѕtiсi.inѕѕe.ro/ѕhop/*- este ultimul an cu date statistice de pe insse
Figura nr. 3.13.:Evoluția rate șomerilor peсategorii ԁe ѕexe în 2004-2013
Ѕurѕa: ԁatele ԁin tabelul nr. 3.14.
În tabelul nr. 3.14. eѕte prezentată evoluția rate șomajului pe total și pe ѕexe în perioaԁa 2004-2013. Din ԁatele prezentate în grafiс ѕe poate obѕerva сă rata șomajului a avut сea mai miсă valoare în anul 2007, iar în 2013 valoarea a сreѕсut сomparativ сu ԁoi ani anteriori aсeѕtuia. Analizânԁ evoluția ratei șomerilor pe сategoria ԁe ѕex feminin ѕe сonѕtată o valoare ѕimilară în ultimii 3 ani, iar în anul 2008 valoare eѕte iԁentiсă pe сele 3 сaraсteriѕtiсi.
2.3. Dinamica numărului de șomeri de gen feminin în perioada 2004-2014
3.3. Programele ѕpeсiale pentru сreșterea graԁului ԁe oсupare a perѕoanelor
CONCLUZII
Având în vedere situația și tendințele înregistrate pe piața muncii la acest moment, au fost întocmite programe pe zone și localități, precum și pachete de programe adresate zonelor defavorizate, în baza cărora se aplică un complex de măsuri privind creșterea mobilității profesionale și teritoriale a forței de muncă și stimularea ocupării, prin acțiuni concrete de creare de locuri de muncă pe de o parte și prin acțiuni de protecție socială a șomerilor, pe de altă parte.
Piața muncii are probleme majore în administrarea bazelor de date care în marea majoritate nu sunt operate la zi și sunt foarte greu accesibile agenților economici, autoritatilor publice și personalelor fizice.
Echilibrul ocupării forței de muncă este un segment al echilibrului general al economiei, de aceea, pentru a contura mai bine problematica echilibrului ocupării forței de muncă în contextul actual al economiei românești, este necesară o scurtă incursiune în teoria echilibrului economic.
Punctele slabe ale sistemului actual de monitorizare a ocupării și formării forței de muncă în România sunt: lipsa unui sistem informațional care să permită realizarea unor analize de calitate a fenomenelor și proceselor din domeniul ocupării forței de muncă; lipsa unor analize care să ofere informații cu privire la tendințele de pe piața muncii; existența unor diferențe semnificative între datele raportate de surse diferite, determinate de modul diferit în care sunt definiți indicatorii privind ocuparea, atât la nivel național cât și regional, de diferențele de înregistrare, raza de cuprindere, timpii de raportare etc
Pentru combaterea și reducerea șomajului de lungă durată este nevoie de acțiuni concrete, cum ar fi:
– păstrarea în ocupare a cât mai multe persoane posibile, incluzând adaptarea timpului de muncă continuată cu formarea profesională, acțiuni suportate din fonduri publice, inclusiv din FSE;
– încurajarea antreprenoriatului și crearea de noi locuri de muncă, prin scăderea costurilor nonsalariale și stimularea flexisecurității;
– îmbunătățirea eficienței serviciilor naționale de ocupare și desfășurarea unor acțiuni intensive de consiliere, formare, căutare de locuri de muncă, mai ales în primele săptămâni
de șomaj;
creșterea semnificativă a numărului de programe de ucenicie și formare profesională.
Ca urmare a implementării Programului de Ocupare a Forței de Muncă, în anul 2012 s-a realizat încadrarea unui număr de 323.510 persoane, ceea ce reprezintă 97,44 % față de cât s-a programat pentru anul 2012 și 37,91 % din persoanele (853.447) intrate în măsurile active de stimulare a ocupării forței de muncă.
Măsurile de mediere a muncii, informare și consiliere profesională, ca măsuri de bază ale serviciului public de ocupare, au o pondere însemnată în totalul măsurilor care au condus la ocupare.
BIBLIOGRAFIE
Albu l.l., Determinanți ai creșterii economice, ocupării și competitivotății. Metode și tehnici de măsurare. Analize comparative, Editura Academiei Române, București 2008
Alecxandrina Deaconu, Viorel lefter, Aurel Manolescu, Cristian Marinas, Ramona Puia, Irinel Marin, Dezvoltarea resurselor umane, Editura ASE, București, 2012
Angelescu C., (coord.) – „Relansarea creșterii economice în România”, ediție revizuită, Editura Economică, București, 2007.
Cace, S., Preoteasa A.M, Tomescu C. (coord.), legal și egal pe piața muncii pentru comunitățile de romi: Diagnoza factorilor care influențează nivelul de ocupare la populația de romi din România”, Fundația Soros România, 2010.
Comșa, Mircea, Moșteanu Olimpia, Sprijin pentru dezvoltarea economiei sociale în comunități multietnice din regiunile de dezvoltare Nord-Vest si Centru din România, Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală, Cluj-Napoca, 2011.
Craiovan M. P. – ”Introducere în psihologia resurselor umane”. București, Editura Universitară, 2006,
Crețu Alina Ștefania, Flexibilitatea pieții muncii, Editura ASE, București, 2010
Dobrotă Niță, Modificări în structurile ocupării resurselor de muncă, Rev. Raporturi de Muncă nr.6(90), anul VIII, iunie 2004.
Dobre A.M., ș.a., Politici publice românești, Iași, Editura Institutului European, 2007.
Dobrotă N., Prospecția populației în România la orizontul anului 2050, București, Editura ASE, în Revista Analiză și prospectivă economică nr. 1-2/2005.
Eppler M., Capcanele managementului: Soluții pentru a transforma eșecul în victorie, Iași, Polirom, 2007.
Emilian R., coord.; Tigu G., Managementul resurselor umane. Ediția a –II-a, București: Editura ASE, 2011
Frunzeti T., Soluționarea crizelor internaționale, Iași, Editura Institutului European, 2006.
Gârbo Viorica Irina, Studiul ocupațiilor și al posturilor de muncă, Suport de curs, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, 2011
Giurgiu A., Politica comercială și comerțul exterior românesc în contextul integrării României în U.E., teză de doctorat, București, ASE, 2007.
Grigore liliana, Piața muncii pe plan mondial, Editura lumina lex, București, 2000.
Jigău Mihaela, Piața muncii în România, Institutul de Științe ale Educației, București, 2001.
lefter V., Fundamente ale managementului resurselor umane. București: Editura Economică, 2007
Cristina lincaru, dr. Vasilica Ciucă, Priorități și acțiuni cheie pe piața muncii în contextul crizei economice –provocări strategice, al III-lea Simpozion Național de Economia Muncii, octombrie 2009.
Marinescu C., Anatomia avantajului competitiv: de la holismul metodologic la capturarea statului, București, Revista Economie teoretică și aplicată nr. 9/noiembrie 2006.
Mocanu Irena, Șomajul din România – dinamica și diferențieri geografice, Editura Universitară, București, 2008,
Mureșan M., Îndelungata tradiție românească, București, Jurnalul Economic nr.22, decembrie 2006.
Niță D., Aceanu M.I., Ocuparea resurselor de muncă în România, Editura Economică,București, 2007
Panait V., Perspectivele relațiilor dintre Uniunea Europeană și România: dimensiuni economice, politice, sociale și de securitate, teză de doctorat, București,ASE, 2006.
Petrescu Gh. Barbu, Dezvoltarea sectorului de servicii și ocupare a forței de muncă, Rev. Raporturi de Muncă nr.6(90), anul VIII, iunie 2004.
Răboacă Gheorghe, Piața muncii și dezvoltarea durabilă, Editura Tribuna Economică, București, 2003.
Rene l., Analiza tranzacțională, București, Editura Teora, 2007.
Ristea C., Eficiența pieței muncii și șomajul, Teză de doctorat, A.S.E. București, 2001.
Stănescu, Simona, Sorin CACE, Alexandrescu FIlip (coord)., Oferta de economie socială – răspunsuri și rezultate, Expert, București, 2011.
www. insse.ro
www.cdep.ro
www.europa.ro
АNЕXЕ
BIBLIOGRAFIE
Albu l.l., Determinanți ai creșterii economice, ocupării și competitivotății. Metode și tehnici de măsurare. Analize comparative, Editura Academiei Române, București 2008
Alecxandrina Deaconu, Viorel lefter, Aurel Manolescu, Cristian Marinas, Ramona Puia, Irinel Marin, Dezvoltarea resurselor umane, Editura ASE, București, 2012
Angelescu C., (coord.) – „Relansarea creșterii economice în România”, ediție revizuită, Editura Economică, București, 2007.
Cace, S., Preoteasa A.M, Tomescu C. (coord.), legal și egal pe piața muncii pentru comunitățile de romi: Diagnoza factorilor care influențează nivelul de ocupare la populația de romi din România”, Fundația Soros România, 2010.
Comșa, Mircea, Moșteanu Olimpia, Sprijin pentru dezvoltarea economiei sociale în comunități multietnice din regiunile de dezvoltare Nord-Vest si Centru din România, Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală, Cluj-Napoca, 2011.
Craiovan M. P. – ”Introducere în psihologia resurselor umane”. București, Editura Universitară, 2006,
Crețu Alina Ștefania, Flexibilitatea pieții muncii, Editura ASE, București, 2010
Dobrotă Niță, Modificări în structurile ocupării resurselor de muncă, Rev. Raporturi de Muncă nr.6(90), anul VIII, iunie 2004.
Dobre A.M., ș.a., Politici publice românești, Iași, Editura Institutului European, 2007.
Dobrotă N., Prospecția populației în România la orizontul anului 2050, București, Editura ASE, în Revista Analiză și prospectivă economică nr. 1-2/2005.
Eppler M., Capcanele managementului: Soluții pentru a transforma eșecul în victorie, Iași, Polirom, 2007.
Emilian R., coord.; Tigu G., Managementul resurselor umane. Ediția a –II-a, București: Editura ASE, 2011
Frunzeti T., Soluționarea crizelor internaționale, Iași, Editura Institutului European, 2006.
Gârbo Viorica Irina, Studiul ocupațiilor și al posturilor de muncă, Suport de curs, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, 2011
Giurgiu A., Politica comercială și comerțul exterior românesc în contextul integrării României în U.E., teză de doctorat, București, ASE, 2007.
Grigore liliana, Piața muncii pe plan mondial, Editura lumina lex, București, 2000.
Jigău Mihaela, Piața muncii în România, Institutul de Științe ale Educației, București, 2001.
lefter V., Fundamente ale managementului resurselor umane. București: Editura Economică, 2007
Cristina lincaru, dr. Vasilica Ciucă, Priorități și acțiuni cheie pe piața muncii în contextul crizei economice –provocări strategice, al III-lea Simpozion Național de Economia Muncii, octombrie 2009.
Marinescu C., Anatomia avantajului competitiv: de la holismul metodologic la capturarea statului, București, Revista Economie teoretică și aplicată nr. 9/noiembrie 2006.
Mocanu Irena, Șomajul din România – dinamica și diferențieri geografice, Editura Universitară, București, 2008,
Mureșan M., Îndelungata tradiție românească, București, Jurnalul Economic nr.22, decembrie 2006.
Niță D., Aceanu M.I., Ocuparea resurselor de muncă în România, Editura Economică,București, 2007
Panait V., Perspectivele relațiilor dintre Uniunea Europeană și România: dimensiuni economice, politice, sociale și de securitate, teză de doctorat, București,ASE, 2006.
Petrescu Gh. Barbu, Dezvoltarea sectorului de servicii și ocupare a forței de muncă, Rev. Raporturi de Muncă nr.6(90), anul VIII, iunie 2004.
Răboacă Gheorghe, Piața muncii și dezvoltarea durabilă, Editura Tribuna Economică, București, 2003.
Rene l., Analiza tranzacțională, București, Editura Teora, 2007.
Ristea C., Eficiența pieței muncii și șomajul, Teză de doctorat, A.S.E. București, 2001.
Stănescu, Simona, Sorin CACE, Alexandrescu FIlip (coord)., Oferta de economie socială – răspunsuri și rezultate, Expert, București, 2011.
www. insse.ro
www.cdep.ro
www.europa.ro
АNЕXЕ
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Analiza Factorllor DE Influenta A Evolutiei Somajului In Romania In Perioada 2008 2014 (ID: 135705)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.