Analiza Evoluției Tranzacțiilor CU Intrumente Financiare Derivate LA Sibex ÎN Perioada 2011 2015

CUPRINS

CAPITOLUL I – CADRU TEORETIC A PROBLEMEI STUDIATE ……….………………… p.2

1.1. Definiții ………………………………………………………..………………………… p.2

1.2. Tipologie ……………………………………………………………………………………………………………. p.3

1.3. Particularități ……………………………………………………………………………………………………… p.7

1.4. Rolul instrumentelor financiare derivate ………………………………………………. p.10

CAPITOLUL 2 – TRANZACȚIONAREA

INSTRUMENTELOR FINANCIARE DERIVATE ÎN ROMÂNIA …………………………… p.12

2.1. Legislația în vigoare.…………………………………………………………………… p.12

2.2. Piețe de tranzacționare…………………………………………………….……………. p.13

CAPITOLUL 3 – ANALIZA EVOLUȚIEI TRANZACȚIILOR CU INTRUMENTE

FINANCIARE DERIVATE LA SIBEX ÎN PERIOADA 2011-2015 …………………………… p.24

3.1. Scurt istoric……………………………………………………….…………………….. p.24

3.2. Organizare și management………………………………………….………………….. p.26

3.3. Prezentarea Bursei …………………………………………………………………………………………….. p.27

3.4. Contractul Futures și contractul Opțiuni la SIBEX ………………..…………………… p.30

3.5. Piața de intrumente financiare în perioada 2011-2015 …………………………………. p.33

CONCLUZII ……………………………………………………………………………….…..….. p.45

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………….…….……………….. p.46

INTRODUCERE

CAPITOLUL I – CADRU TEORETIC A PROBLEMEI STUDIATE

1.1. Definiții

Un instrument financiar derivate (IFD) poate fi în general definit ca un contract privat a cărui valoare derivă din prețul unui activ suport, rată de referință sau index, precum acțiuni, obligațiuni, valută sau marfă. În plus, contractul trebuie să specifice o sumă noțională care este definită în termeni de valută, acțiuni, bușeli sau altă unitate. Spre deosebire de titlurile financiare precum acțiunile și obligațiunile, care sunt emise pentru un aport de capital, derivativele sunt contracte sau acorduri private între două părți. Ca și concept, aceste instrumente nu sunt o invenție a secolului XXI. Ele sunt cunoscute de mai bine de 200 de ani.

Instrumentele financiare derivate (IFD) sunt instrumente financiare a căror valoare are la baza prețul oferit de un activ suport. Activul suport poate fi o marfă (ex. Cereale, petrol, cărbune, legume, aluminiu), un instrument financiar (ex. Acțiuni, valute, titluri de credit) sau alte valori, măsurători ori indicatori care vizează instrumentele financiare, evenimente sau statistici (ex. Indici bursieri, indicatori de volatilitate, starea vremii).

Instrumentele financiare derivate sunt instrumente financiare a căror valoare depinde de sau derivă din valoarea altui activ, cum ar fi o acțiune, o obligațiune, o marfă sau un indice al prețurilor acțiunilor. Instrumentele financiare derivate fluctuează în tandem cu activul de bază. Ele pot fi utilizate atât în scopuri speculative, cât și pentru a reduce sau a controla un risc nedorit. Opțiunile și contractele futures sunt instrumente financiare derivate standardizate însă există și instrumente financiare derivate care sunt create special pentru a satisface anumite cerințe.

O altă definiție este aceea conform căreia instrumentele financiare derivate (IFD) sunt instrumente financiare al căror randament are la baza randamentul oferit de un alt instrument financiar sau marfa, denumit activ suport (underlying asset). Prin urmare, randamentul IFD este derivat din evoluția prețului unui instrument, marfa sau alt activ. Instrumentele financiare derivate pot fi dezvoltate având la baza orice tip de activ/eveniment care are drept valoare/rezultat aleatoriu, cum ar fi: aur, valute, acțiuni, indici bursieri sau chiar temperatura atmosferică (weather derivatives).

Instrumentele derivate sunt contracte financiare care tranzacționează și redistribuie riscurile generate în economia reală și, prin urmare, reprezintă pentru agenții economici instrumente importante de transfer al riscului. Acestea pot fi utilizate atât pentru acoperirea riscurilor, cât și pentru achiziționarea de riscuri în scopul realizării de profituri. Se numesc instrumente derivate deoarece valoarea lor „derivă” dintr-un „suport”, de exemplu un instrument financiar, o materie primă, o variabilă a pieței sau chiar un serviciu.

Un instrument financiar derivat reprezintă un instrument financiar bazat pe performanță mărfurilor sau instrumentelor comercializate separate. Astfel, instrumentele financiare derivate reprezintă instrumente financiare cu prețuri determinate sau “derivate din” prețurile altor instrumente financiare, mărfuri, cursuri de schimb, rate ale dobânzilor, indici bursieri sau alte prețuri. Având în vedere suportul activ, un instrument financiar poate fi definit ca fiind acel instrument a cărui valoare se schimbă odată cu modificările survenite în rața dobânzii sau cursurile valutare. Practic, un instrument derivate reprezintă o înțelegere între două contrapartide, prin care acestea convin să transfere un active sau o sumă de bani la sau înainte de o anumită dată viitoare, la un preț stabilit.

1.2. Tipologie

Există numeroase tipuri de instrumente financiare derivate. Unele sunt produse standard (de exemplu contractele futures), în timp ce altele nu, având în vedere că fiecare contract se adaptează nevoilor specifice ale utilizatorului (de exemplu swap-urile).

Instrumentele derivate standardizate sunt în mod normal tranzacționate în locuri de tranzacționare unde prețurile sunt afișate public (de exemplu bursele instrumentelor derivative), în timp ce instrumentele derivate nestandardizate sunt tranzacționate în afara bursei sau extrabursier (OTC), iar prețurile rămân private.

În funcție de modul de decontare:

Instrumente la termen (forward, swap, NDF, FRA, futures)

Opțiuni (incl. Cap, floor, collar, swap option)

În funcție de piața pe care sunt tranzacționate:

tranzacționate pe piețe organizate – contracte standardizate

Avantaje: lichiditate, cotații disponibile, posibilitate mărită de lichidare a poziției

Dezavantaj: datorită standardizării, în cele mai multe cazuri nu pot fi utilizate pentru acoperirea perfectă a riscurilor aferente unor instrumente deținute

tranzacționate pe piețele la bună înțelegere (OTC)

avantaj: pot fi structurate potrivit necesităților proprii

dezavantaje: poziții dificil de lichidat, lipsa cotațiilor implică utilizarea de modele pentru evaluare

În funcție de variabila de bază: de curs de schimb, de dobândă, de credit, de indici bursieri, de vreme.

Principalele tipuri de instrumente financiare derivate sunt contractele forward (contract financiar în care două părți stabilesc să vândă un activ la un anumit moment în viitor. Prețul la care se va face schimbul – denumit preț forward – este stabilit la începutul contractului. Aceste contracte sunt utilizate în special pentru a acoperi riscul ca prețul activului suport să se modifice).

Contractele Forward

Contractul forward este cel mai simplu derivativ. El reprezintă o înțelegere între două părți de a vinde sau a cumpăra un anumit activ financiar sau un bun la o scadență și un preț stabilite prin contract. Contractele forward se tranzacționează pe piețele OTC și ele se încheie, în mod obișnuit, între două instituții financiare sau între o instituție financiară și clienții săi corporativi. Se spune ca partea care se angajează să cumpere activul sau bunul respectiv are o poziție long, iar cea care se angajează să vândă are o poziție short. Contractele forward pe cursul de schimb sunt foarte populare. Majoritatea băncilor mari au un “birou forward” în cadrul departamentului de schimb valutar care este destinat în exclusivitate tranzacționării de contracte forward. Aceste contracte sunt folosite de regulă pentru operațiuni de hedging, adică acoperire/reducere a riscului valutar.

Principalele tipuri de instrumente financiare în care se poate învești sunt:

Intrumentele financiare derivate

La această categorie se încadrează contractele futures și opțiunile, ce se tranzacționează în marjă (adică la multipli față de suma pe care ați investit-o efectiv) și a căror randament depinde de un activ suport (de cele mai multe ori o acțiune sau un indice financiar). Având în vedere complexitatea acestor produse financiare și potențialul major de câștig/pierdere, instrumentele financiare derivate nu sunt recomandate investitorilor fără experiență pe piața de capital.

Contractele Futures

Contractul futures reprezintă o înțelegere între două părți de a cumpăra, respectiv a vinde un activ la un moment dat în viitor, la un preț stabilit în prealabil. Diferența ce apare la acest tip de contracte este faptul ca ele sunt tranzacționate la bursă. Pentru ca tranzacționarea să fie posibilă, la bursa se specifică diferite trăsături standardizate ale contractului. Cea mai mare bursa unde contractele futures sunt tranzacționate este Chicago Board of Trade (CBOT) și Chicago Mercantile Exchange (CME). Bunurile includ, carne de porc și vită, zahăr, lână, cherestea, cupru, aluminiu, aur, și cositor. Activele financiare includ indici bursieri, valute, cât și obligațiuni. O altă diferențiere care se face este faptul ca, în cazul celor futures, dată exactă nu este întotdeauna specificată. Se precizează însă luna, cât și perioada din respectiva luna în care livrarea trebuie făcută. În cazul bunurilor de larg consum, perioada de livrare este cel mai adesea întreagă luna. Deținătorul poziției short are dreptul să aleagă momentul exact al livrării, având grijă doar ca acesta să se încadreze în perioada livrării. În general, contractele în care sunt precizate mai multe luni de livrare sunt tranzacționate o singură dată. La bursa se specifică ce cantitate dintr-un activ va fi livrată pentru un contract, cât și modul în care vor fi cotate prețurile viitoare. În cazul unui bun de consum, se specifică de asemenea calitatea produsului și locația de livrare. Prețurile futures sunt publicate regulat în presa financiară.

Contractele futures sunt contracte derivate. Ele dau naștere unor obligații contractuale ce pot fi „stinse” în două moduri: la scadență, prin livrarea fizică, cash sau prin plata diferențelor; până la scadență, prin lichidarea lor în bursa.

Contractul futures reprezintă un acord încheiat între două părți de a cumpăra sau de a vinde un activ la o dată viitoare și la un preț fixat în momentul încheierii tranzacției. Contractele futures sunt standardizate. Cu excepția prețului care se negociază între părți, toate elementele sunt standardizate (scadența, volumul contractului, pașii de cotație, fluctuația maximă admisă, riscul de scădere/creștere) în baza specificațiilor fiecărui tip de contract futures. Contractele futures sunt utilizate în trei scopuri principale: pentru operații de acoperire împotrivă diverselor categorii de risc – hedging; pentru speculații pe piața financiară; pentru operații de arbitraj.

Opțiunile sunt instrumente a căror valoare depinde de evoluția unuia sau a mai multor suport, după cum urmează: rata dobânzii, cursul de schimb, indici bursieri, acțiuni, obligațiuni, contracte futures. (Norma 10/2002 a BNR). Spre deosebire de contractul futures, opțiunea este un contract de vânzare-cumpărare încheiat între două părți, care dă cumpărătorului dreptul, dar nu și obligația, de a cumpăra (opțiune call) sau a vinde (opțiune put) o anumită cantitate de mărfuri, valute, valori mobiliare sau instrumente financiare la un preț prestabilit (preț de exercitare), la scadență (opțiuni de tip european) sau la o anumită dată până la scadență (opțiuni de tip american). Pentru a intra în posesia acestui drept, cumpărătorul plătește vânzătorului contractului un preț denumit primă.

Acțiunile

Acțiunile sunt valori mobiliare ale unor emitenți listați pe un operator de piață (bursă de valori), ce vă pot oferi posibilitatea să obțineți profit fie din aprecierea de capital (aprecierea cotațiilor bursiere), fie din distribuțiile către acționari (acordarea de dividende sau de acțiuni cu titlu gratuit în cadrul unor majorări de capital). Cu toate acestea, investițiile în acțiuni nu sunt garantate (în mod similar cu depozitele bancare la termen de până la suma de 100.000 euro), existând posibilitatea să înregistrați pierderi (spre exemplu, în cazul în care activitatea economică a societății este în declin, iar ceilalți investitori vând acțiunea respectivă, anticipând deprecierea indicatorilor financiari ai companiei). Acțiunile se clasifică în acțiuni ordinare și acțiuni preferențiale. În general, sunt tranzacționate la bursă doar acțiunile ordinare (adică cele care dau drept la dividend variabil, în funcție de rezultatul afacerilor emitentului, spre deosebire de preferențiale, care în general dau dreptul doar la un dividend fix, acordat cu drept de întâietate față cel atribuit acțiunilor ordinare). În practica uzuală, pentru a cumpăra/vinde acțiuni la cota bursei, este nevoie să vă deschideți un cont de tranzacționare la un intermediar autorizat de ASF, SSIF sau instituție de credit.

Obligațiunile

Obligațiunile sunt valori mobiliare ce pot fi emise de un stat suveran (obligațiuni de stat sau titluri de stat), de o societate comercială (obligațiuni corporative), de municipalități (în general primării locale) sau de alte organisme internaționale (spre exemplu BERD, BEI), care conferă investitorului dreptul la un cupon (o dobândă fixă distribuită periodic, în general trimestrial, semestrial sau lunar).

Cu toate acestea, în general investițiile în obligațiuni nu sunt garantate (cu excepția titlurilor de stat), investitorul expunându-se riscului de contra parte (incapacitate de plată sau faliment) a entității care a emis respectivele obligațiuni. Prin urmare, este util să verifici înainte să achiziționezi de la bursă obligațiuni, dacă entitatea care le-a emis are un rating de credit superior, stabilit de o agenție de rating de credit recunoscută internațional (spre exemplu Fitch sau Moody’s).

Unitățile de fond

Unitățile de fond, cunoscute în legislația specifică drept titluri de participare sunt instrumente financiare emise de fonduri de investiții. Fondurile de investiții se clasifică în deschise și închise, primele fiind răscumpărabile continuu, iar ultimele la perioade fixe (stabilite anterior, prin documentele constitutive ale fondului respectiv). Astfel, prin achiziționarea de unități de fond practic cumperi o fracțiune dintr-un portofoliu investițional diversificat, fără a fi nevoie să investești în fiecare acțiune componentă din activul fondului respectiv. Investițiile în fonduri de investiții nu sunt, în general, garantate și sunt impozitate (cu cota unică de impozitare de 16% indiferent de perioada de deținere).

1.3. Particularități

Contractele de acest tip pot fi apoi comercializate pe piețe diferite de cele originare. Aceste contracte sunt cunoscute sub numele de instrumente financiare derivate. În cazul instrumentelor financiare derivate, instrumentul de bază este financiar: obligațiuni, devize sau indici ai bursei de valori.

Derivatele se află în relație cu piața monetară, prin posibilitatea ca livrarea unei mărfi primare sau a unui instrument financiar derivate să existe.

De exemplu dacă un comerciant trebuie să-și onoreze promisiunea de a livra un instrument derivate în decurs de trei luni, el va trebui ca în decursul celor trei luni, să cumpere respectivul instrument de pe piața monetară. Valoarea unui instrument financiar derivate variază în funcție de fluctuația prețului sau de pe piața monetară.

În opinia Fondului Monetar Internațional, un contract privind instrumentele financiare derivate reprezintă un instrument financiar care este legat de un instrument financiar specific, de un indicator sau de o marfă, și prin care riscurile financiare specifice pot fi comercializate pe piețele financiare.

Instrumentele financiare derivate se caracterizează prin: natura angajamentului (angajament ferm sau condiționat); natura activului suport (active în devize, active purtător de dobândă); durata contractului.

Instrumentele financiare sunt utilizate pentru o varietate de scopuri, printre care enumeram: protejarea împotriva riscului pieței privind pierderile financiare rezultate din tranzacțiile comerciale și din instrumentele financiare; reducerea sau modificarea diverselor riscuri financiare; obținerea veniturilor din arbitrajul realizat între instrumentele financiare derivate și piețele monetare; realizarea profiturilor prin comercializarea instrumentelor și speculația, în special, pe piețele valutare și de mărfuri.

Una dintre cele mai importante utilizări ale instrumentelor financiare derivate este acea de permite utilizatorilor să-și compenseze expunerea la fluctuațiile survenite în ratele dobânzii prin asumarea unei expuneri contrare expunerii lor curente.

Instrumentele financiare derivate sunt instrumente care permit agenților de piață să profite de mișcările de prețuri ale altor instrumente, fără obligația de a le comercializa propriu-zis.

Creșterea deosebită a utilizării instrumentelor financiare derivate este dovedită de creșterea rapidă a numărului schimburilor în cadrul cărora aceste instrumente sunt comercializate.

Astfel, primele instrumente financiare derivate care au apărut la bursa de mărfuri din Chicago, prin anii ‘30, sunt contractele „forward” și contractele „futures”, asociate cumpărărilor și vânzărilor de mărfuri la termen.

Piața mondială este încă dominată de marea bursa din Chicago (Consiliul comercial din Chicago și Bursa comercială din Chicago) care și-a început activitatea ca piața de mărfuri. Totuși între anii ’80 și ’90 au fost deschise 46 de noi burse, iar, în prezent, instrumentele financiare derivate sunt comercializate pe mai mult de 60 de burse din întreaga lume. Cele mai importante instrumentele financiare derivate utilizate de managerii instituțiilor financiare pentru a reduce riscul, sunt: contractile la termen (forward contracts), operațiunile futures, opțiunile (options) și waps.

Instrumentele financiare derivate care au ca activ suport un contract de creditare sunt printre ultimele inovații aduse managementului portofoliului de credite. Contractele derivate ce au ca suport un credit reprezintă contracte (tranzacționate pe OTC) care oferă posibilitatea transmiterii riscului de credit de la o parte la alta.

Ele permit eliberarea creditelor și a obligațiunilor de riscul de credit și plasarea acestuia pe o piață diferită. Performanța lor se bazează pe spreadul de credit, ratingul creditului sau statusul de default. Ca orice alte derivate pot fi tranzacționate de sine stătător sau să fie incluse în alte instrumente, ca de exemplu titlurile legate de credit.

Principala caracteristică a acestor instrumente este separarea și izolarea riscului de credit în vederea replicării, transferului sau hedging-ului. Piața acestor instrumente s-a dezvoltat rapid datorită faptului că oferă un mecanism eficient de gestiune a riscului de credit.

În mod formal, instrumentele financiare derivate care au ca activ suport riscul de credit sunt contracte financiare bilaterale care izolează anumite aspecte specifice riscului de credit al unui instrument suport și facilitează transferul acestuia între două părți.

Astfel, derivatele care au ca activ suport riscul de credit separă managementul și dreptul de proprietate a riscului de credit de alte aspecte cantitative și calitative care rezultă din deținerea unui instrument financiar. În consecință, derivatele care au ca activ suport riscul de credit împart o caracteristică cheie a produselor derivate care au avut succes, constând în posibilitatea de a obține câștiguri eficiente prin procesul de completare a pieței.

Un instrument derivat reprezintă un instrument financiar: a cărui valoare se modifică în funcție de evoluția unei rate specificate a dobânzii, a prețului unui titlu, a prețului unor mărfuri, a cursului de schimb valutar, a unui indice de preț curs, a unei clasificări de credit sau a unui indice de credit sau orice alt element variabil similar (câteodată denumit, baza"); care nu necesită nici o investiție netă inițială sau o investiție netă inițială de valoare mică în comparație cu alte tipuri de contracte ce au o reacție similară la modificarea condițiilor de piață și care se decontează la o data stabilită în viitor.

Particularitatea acestui tip de instrument financiar – unitățile de fond – este că administrarea investițiilor tale se realizează de către o entitate cu personalitate juridică autorizată și supravegheată de ASF, numită societate de administrare a investițiilor (SAI). În general fondurile de investiții nu sunt listate pe bursă (ci pot fi achiziționate direct de la SAI sau prin canalul bancar de distribuție), dar există și excepții.

Particularitatea contractelor futures din punct de vedere al valorii juste este aceea ca ea variază zilnic față de valoare ajustă a activului suport (ex. Marfă, titluri de valoare). Cotația este expresia valorii zilnice a activului care stă la baza contractului futures la un moment dat.

Fluctuația maximă a prețului este valoarea cea mai mare cu care prețul unui contract se poate modifica în timpul unei ședințe de tranzacționare. Marcarea la piață reprezintă ajustarea zilnică a conturilor de marjă pentru a reflecta profitul sau pierderea pentru pozițiile deschise. Pozițiile posibile ale unui contract futures sunt: long și short. 

Baza este criteriul de referință în evaluarea contractelor futures la valoarea justă. Analiza variației bazei este foarte importantă și în luarea deciziei de a păstra sau de a vinde.

Deținerea sau nu funcție de faptul dacă baza acoperă sau nu costurile de depozitare, din acest motiv, fiecare depozitar sau producător este interesat în a putea analiza evoluția bazei pe intervale mari de timp, pentru a face predicții cât mai corecte.

1.5. Rolul instrumentelor financiare derivate

Care este rolul instrumentelor financiare derivate? Două aspecte trebuie evidențiate: mai întâi, deținute în portofoliul unei instituții sunt obiect al riscului de piață, iar evoluția lor trebuie atent monitorizată.

Managementul riscului este cel mai important obiectiv al tranzacționării IFD: forma de asigurare împotriva pierderilor financiare determinate de evoluția nefavorabilă a prețului sau valorii activului suport; accesul facil pe piața IFD din punct de vedere al costurilor de operare reduse ca urmare a faptului ca IFD reprezintă o modalitate de asigurare împotriva riscului financiar.

Descoperirea prețului (price discovery) reprezintă un aspect important în ceea ce privește funcționarea piețelor la vedere și la termen. Instrumentele financiare derivate au un rol important în procesul de descoperire a prețului „corect” (fair price), premisa necesară pentru o piață eficientă: piețele futures furnizează indicii valoroase referitoare la prețul activelor suport; piețele options furnizează informații privind volatilitatea activelor suport.

Creșterea lichidității și eficienței piețelor la vedere și la termen reprezintă un beneficiu al tranzacționării instrumentelor financiare derivate ca urmare a utilizării de către o anumită categorie de participanți la piață a tehnicilor de arbitraj, realizate îndeosebi prin intermediul tranzacționării asistate de calculator (electronic trading). Astfel, instrumentele financiare derivate contribuie la: alinirea prețurilor din piață la vedere și la termen la nivelurile teoretice (prețurile corecte); creșterea volumului tranzacționat atât în piața activului suport cât și a instrumentului financiar derivat.

În al doilea rând, nu trebuie uitată principala caracteristică a lor, anume faptul că permit realizarea de hedging.

Se pot distinge clar două feluri de hedging:

Hedging static (linear) – constă în luarea/ieșirea dintr-o poziție într-un anumit orizont de timp. Este legat de prețul activului suport. În acest caz protejarea unei poziții short se face printr-un long al bazei întrucât profitul va fi generat de o creștere a diferenței dintre spot și futures. Riscul de spread este minim din două motive: prețul cash și futures corespund și maturitatea rămasă este mică. Există totuși nesiguranța evoluției spreadului pe perioada hedging-ului. Spreadul cash-futures poate să crească sau să scadă. Hedgingul are efect doar dacă evoluția pieței cash domină evoluția spreadului. Pentru majoritatea mărfurilor tranzacționate, riscul de spread (de bază) este inevitabil. Piețele organizate creează lichiditate îndeajuns pentru ca investitorii să poată crea strategiile de care au nevoie pentru a se proteja împotriva riscului. Există o strânsă legătură între riscul de bază și lichiditate. Acest risc este mai mare în cazul hedgingului încrucișat (care presupune utilizarea unui contract futures care are un alt activ suport decât cel utilizat în poziția cash). De exemplu un exportator care va primi în viitorul apropiat o sumă în coroane norvegiene se poate proteja utilizând un contract futures având ca activ suport cursul USD/EUR. În schimb, riscul este mai mic atunci când poziția cash și cea luată prin intermediul contractului futures este formată prin intermediul aceluiași activ suport. În acest caz riscul va fi generat de maturitățile diferite.

În ciuda faptului că hedging-ul cu contracte futures este foarte eficient, el poate generă un alt risc – riscul de lichiditate. Contractele futures sunt marcate zilnic pe piață. Ele implică volume mari de disponibilități, atât intrări de capital, cât și ieșiri. Ieșirile de cash, în mod aparte, pot genera probleme de lichiditate, mai ales atunci când nu au corespondență în intrările de capital generate de poziția luată prin intermediul activului suport.

Hedging dinamic: constă în modelarea continuă a portofoliului într-un anumit orizont de timp dat. Acest tip poate crea profile similare pozițiilor luate în cadrul contractelor cu opțiuni. Cel mai adesea pierderile apar întrucât profilul expunerii este similar unei poziții short pe opțiuni. Important este faptul că expunerea este controlată de către managerul portofoliului. Provocarea este de a dezvolta măsuri care să ofere o înțelegere detaliată a profilului de risc. Formula Black & Scholes ne învață cum să evaluăm opțiunile. Dar mai important este faptul că ne arată că deținerea unei opțiuni call echivalează cu deținerea unei fracțiuni din activul suport, o fracțiune a cărui preț se schimbă dinamic în timp.

Poziția long într-un call este replicată de o poziție parțială a activului suport. Pentru o opțiune „la-bani”, delta inițial este de 0,5. Pe măsură ce prețul acțiunii crește și delta crește. În concluzie opțiunea poate fi replicată printr-o poziție mai mare pe activul suport. Când prețul acțiunii scade, mărimea poziției este micșorată. Investitorul va cumpăra mai mult din activul suport atunci când prețul crește și va vinde când acesta scade.

În concluzie, afirmăm faptul că în general hedging-ul reduce riscul la cel de bază, risc care poate fi măsurat. Riscul de bază se naște atunci când schimbările survenite în plata veniturilor nu se suprapun perfect peste schimbările survenite în evoluția valorii activului suport. Evident, hedging-ul va micșora riscul, dar și randamentul. Scopul hedgingului este de a micșora și gestiona riscul, nu de a obține profit. De aceea managerul trebuie să analizeze oportunitatea riscrentabilitate.

CAPITOLUL 2 – TRANZACȚIONAREA INSTRUMENTELOR FINANCIARE DERIVATE ÎN ROMÂNIA

2.1. Legislația în vigoare

Legislația pentru a face mai sigur și mai transparent comerțul cu produse derivate OTC (over-the-counter) a fost adoptată de Parlamentul European. Se consideră că tranzacționarea produselor financiare derivate a contribuit la criza financiară globală.

Aprobare obligatorie pentru produsele financiare derivate OTC, raportarea tuturor produselor derivate.

Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții.

Regulamentul prevede că toate contractele de produse derivate OTC trebuie să fie aprobate prin contrapartidele centrale (CCPs), reducând astfel riscul de credit al contrapartidei, și anume riscul ca una din părțile contractului să fie în incapacitate de a-și onora obligațiile. În cadrul negocierilor, deputații europeni au cerut ca toate contractele cu instrumente derivate (nu numai instrumentele financiare derivate OTC) să fie raportate unor centre de date sau registre centrale, care ar trebui să publice pozițiile agregate în funcție de clasa de instrumente financiare derivate, oferind astfel operatorilor de pe piață o imagine mai clară asupra pieței.

Totodată în acest proiect de regulament, Comisia propune ca informațiile privind contractele cu instrumente financiare derivate OTC să fie raportate către așa-numitele registre centrale de tranzacții și să poată fi accesate de către autoritățile de supraveghere. De asemenea, toți ceilalți participanți la operațiunile de pe piață vor avea, la rândul lor, acces la mai multe informații. Comisia mai propune și compensarea prin intermediul contrapartidelor centrale (CPC) a contractelor standard cu instrumente financiare derivate OTC. Acest procedeu va reduce riscul de credit al contrapartidei, altfel spus riscul ca o parte la contract să intre în incapacitate de plată. Propunerea Comisiei este în totalitate în spiritul angajamentelor asumate de UE în cadrul G20 și al abordării adoptate de Statele Unite. Următorul pas este analizarea propunerii de către Parlamentul European și de către statele membre ale UE. După adoptare, regulamentul se va aplica de la sfârșitul anului 2012.

Pentru utilizarea acestor instrumente pe piața românească este nevoie de un sistem legal, fiscal și contabil adecvat.

Actele normative care reglementează tranzacțiile cu instrumente financiare derivate în România sunt următoarele:

Regulament nr.20/25/14.12.2006 privind tratamentul riscului de credit al contrapartidei în cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzacțiilor de răscumpărare, al operațiunilor de dare/luare de titluri/mărfuri cu împrumut, al tranzacțiilor cu termen lung de decontare și al tranzacțiilor de creditare în marjă.

Legea nr. 297/2004 privind piața de capital

Art. 1

(1) Prezenta lege reglementează înființarea și funcționarea piețelor de instrumente financiare, cu instituțiile și operațiunile specifice acestora, precum și a organismelor de plasament colectiv, în scopul mobilizării disponibilităților financiare prin intermediul investițiilor în instrumente financiare.

Art. 2

(1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: …

11. instrumente financiare înseamnă: ../../daniela.stefan/sintact 3.0/cache/Legislatie/temp/00075084.HTML – #a) valori mobiliare; ../../daniela.stefan/sintact 3.0/cache/Legislatie/temp/00075084.HTML – #b) instrumente ale pieței monetare; ../../daniela.stefan/sintact 3.0/cache/Legislatie/temp/00075084.HTML – #c)titluri de participare la organismele de plasament colectiv; ../../daniela.stefan/sintact 3.0/cache/Legislatie/temp/00075084.HTML – #d) opțiuni, contracte futures, swap-uri, contracte forward pe rata dobânzii și pe curs de schimb valutar și orice alte contracte derivate în legătură cu valori mobiliare, valute, rate ale dobânzii sau rentabilității ori alte instrumente derivate, indici financiari sau indicatori financiari, care pot fi decontate fizic ori în fonduri bănești; ../../daniela.stefan/sintact 3.0/cache/Legislatie/temp/00075084.HTML – #e) opțiuni, contracte futures, swap-uri, contracte forward pe rata dobânzii (o rată) și orice alte contracte derivate în legătură cu mărfuri care trebuie decontate în fonduri bănești sau pot fi decontate în fonduri bănești la cererea uneia dintre părți (altfel decât în caz de neplată sau de alt incident care conduce la reziliere); ../../daniela.stefan/sintact 3.0/cache/Legislatie/temp/00075084.HTML – #f) opțiuni, contracte futures, swap-uri și alte contracte derivate în legătură cu mărfuri și care pot fi decontate fizic, cu condiția să fie tranzacționate pe o piață reglementată și/sau în cadrul unui sistem alternativ de tranzacționare; ../../daniela.stefan/sintact 3.0/cache/Legislatie/temp/00075084.HTML – #g) opțiuni, contracte futures, swap-uri, contracte forward și orice alte contracte derivate în legătură cu mărfuri, care pot fi decontate fizic, neincluse în categoria celor prevăzute la lit. f) și neavând scopuri comerciale, care au caracteristicile altor instrumente financiare derivate, ținându-se seama, printre altele, dacă sunt compensate și decontate prin intermediul unor case de compensare recunoscute sau sunt subiect al apelurilor în marjă în mod regulat; ../../daniela.stefan/sintact 3.0/cache/Legislatie/temp/00075084.HTML – #h) instrumente derivate pentru transferul riscului de credit; ../../daniela.stefan/sintact 3.0/cache/Legislatie/temp/00075084.HTML – #i) contracte financiare pentru diferențe; ../../daniela.stefan/sintact 3.0/cache/Legislatie/temp/00075084.HTML – #j) opțiuni, contracte futures, swap-uri, contracte forward pe rata dobânzii și pe curs de schimb valutar și orice alte contracte derivate în legătură cu variabile climatice, navlu, aprobări pentru emisii de substanțe sau rate ale inflației ori alți indicatori economici oficiali, care trebuie decontate în fonduri bănești sau pot fi astfel decontate la cererea uneia dintre părți (altfel decât în caz de neplată sau de alt incident care conduce la reziliere), precum și orice alte contracte derivate în legătură cu active, drepturi, obligații, indici sau indicatori, neincluse în prezenta definiție, care prezintă caracteristicile altor instrumente financiare derivate, ținându-se seama, printre altele, dacă sunt tranzacționate pe o piață reglementată sau în cadrul sistemelor alternative de tranzacționare și sunt compensate și decontate prin intermediul unor case de compensare recunoscute sau fac obiectul unor apeluri în marjă în mod regulat; ../../daniela.stefan/sintact 3.0/cache/Legislatie/temp/00075084.HTML – #k) alte instrumente financiare calificate ca atare conform legislației europene;

12. instrumente financiare derivate – instrumentele definite la pct. 11 lit. d)-j);

13. instrumente ale pieței monetare – instrumente financiare care se tranzacționează de regulă în cadrul pieței monetare.

Regulamentul nr. 3 privind organizarea și funcționarea pieței reglementate de instrumente financiare derivate administrate de SIBEX – Sibiu Stock Exchange S.A.

Regulamentul nr. 4 privind tranzacționarea pe piața reglementată de instrumente financiare derivate administrată de SIBEX–Sibiu Stock Exchange S.A

Conform prevederilor art. 55 din Regulamentul nr.4 privind tranzacționare pe piață reglementată de instrumente financiare derivate administrată de SIBEX, există posibilitatea corectării unor tranzacții executate eronat în următoarea situație:

Art. 55

În cazul în care Participantul, din eroare, cumpăra sau vinde pe altă scadență sau pe alt contract decât cele specificate de client, imediat după depistarea erorii va efectua o tranzacție de sens contrar pe contractul/scadența ales/aleasă din greșeală, urmată de o tranzacție pentru contractul/scadența corectă.

În situația prevăzută la alin. (1), intermediarul poate acoperi pierderea rezultată din această operațiune cu un eventual profit rezultat din executarea ordinului clientului la un preț mai bun, iar dacă din operațiunile de mai sus rezultă o pierdere pentru client, intermediarul o va suporta în întregime, fără a percepe comisioanele aferente tranzacțiilor respective.

În cazul în care un intermediar cumpăra sau vinde instrumente financiare derivate conform instrucțiunilor cuprinse în ordinele de tranzacționare, dar din eroare în contul altui client decât cel de la care a primit ordinele de tranzacționare, acesta va aplica prevederile specificate în reglementările aplicabile ATHEXClear, referitoare la corectarea tranzacțiilor.

OUG nr. 28⁄2002, aprobată de Legea nr. 525⁄2002 face referire la produsele derivate în secțiunea 4 – tranzacționarea în marjă și secțiunea 5 – operațiuni cu instrumente financiare derivate;

Normele 8/1999 privind limitarea riscului de credit, completate cu Normele 11/2002 stabilesc cerințe de capital pentru riscul de credit aferent expunerilor din instrumente financiare derivate;

Norma BNR nr. 10⁄2002 permite tranzacționarea de către bănci a instrumentelor legate de cursul de schimb și de dobânzi.

Operațiunile cu instrumente financiare derivate sunt considerate ca fiind realizate pe piețele asimilate piețelor organizate, dacă: există pentru fiecare instrument financiar derivat cotații permanente pentru elementul suport, cu valori maxime și minime acceptate de piață; numărul de operațiuni tranzacționate asigură lichiditatea pieței.

2.2. Piețe de tranzacționare

Tranzacționarea reprezintă o strategie complementară la tranzacționarea instrumentelor care constituie active suport (acțiuni listate, titluri de stat, mărfuri) pentru administrarea unui portofoliu adecvat riscului dorit de fiecare investitor în parte. Tranzacționarea de către un investitor pentru prima dată a unui instrument financiar derivat conduce la inițierea unei poziții deschise (open position), astfel: cumpărare: poziție deschisă Long; vânzare: poziție deschisă Short.

În prezent, instrumente financiare derivate sunt tranzacționate intens fie în cadrul unor piețe bursiere centralizate și reglementate (exchange-traded derivatives), fie în cadrul unor piețe care nu sunt reglementate, denumite piețe extrabursiere (OTC-traded derivatives).

Piețele bursiere (exchange markets)

Instrumentele financiare derivate sunt tranzacționate activ în multe piețe bursiere din lume, în cadrul cărora cererea și ofertă se întâlnesc într-un cadru reglementat, centralizat și transparent.

Piețele bursiere pot fi organizate după cum urmează: Burse de Mărfuri și Derivate: entități specializate în dezvoltarea de instrumente financiare derivate și a mecanismelor de piață necesare tranzacționării instrumentelor respective în cadrul pieței reglementate la termen; Burse de Valori: entități specializate în crearea mecanismelor de piață necesare tranzacționării instrumentelor financiare atât în Piața Spot cât și în Piața Derivatelor, astfel: piețe reglementate la vedere (ex.: acțiuni, obligațiuni, drepturi); piețe reglementate la termen (ex.: contracte futures/options).

În mod tradițional, instrumentele financiare derivate au fost tranzacționate de către brokeri în cadrul unui ring bursier prin intermediul unui mecanism de negociere având la baza negocierea directă și utilizarea unui set standard și complex de semnale vocale și ale mâinii denumit „licitație cu strigare” (open outcry system).

Odată cu trecerea timpului, precum și ca urmare a progreselor înregistrate în domeniul tehnologiei informaționale, mecanismele de tranzacționare ale instrumentelor financiare derivate au evoluat de la sistemul „licitației cu strigare” la „tranzacționarea electronică” (electronic trading). În prezent, aproape toate bursele din lume utilizează platforme electronice performante, ringurile de tranzacționare intrând astfel în istoria modernă a piețelor bursiere.

În cadrul piețelor bursiere se tranzacționează instrumente financiare derivate standardizate în ceea ce privește elementele caracteristice, denumite „specificații de contract”.

Participanții autorizați la piața bursieră sunt intermediarii care dețin dreptul de a încheia tranzacții în nume propriu sau în numele clienților, cum ar fi investitori instituționali (bănci comerciale, fonduri mutuale sau de pensii, societăți de asigurări, corporații) sau investitori de retail (persoane fizice).

Avantajele principale ale tranzacționării instrumentelor financiare derivate în cadrul unei piețe bursiere unt următoarele: transparența pieței: prețul contractelor futures este „descoperit” prin utilizarea unui registru de ordine centralizat în care ordinele de cumpărare și vânzare sunt introduse de către intermediari în nume propriu sau al clienților, fiind executate în funcție de criteriul preț și timp; statisticile de piața cu privire la tranzacțiile încheiate (preț, valoare, volum, poziții deschise) sunt disponibile publicului larg; lichiditatea pieței: pozițiile deschise (Long/Short) cu instrumente financiare derivate pot fi deschise și închise cu ușurință datorită atragerii unui număr mare de participanți într-un cadru de negociere centralizat și formalizat.

Piețele extra-bursiere („over-the-counter markets” – OTC)

Tranzacțiile încheiate în cadrul acestor piețe nu fac obiectul reglementării și supravegherii de către o autoritate publică și au caracter privat, statisticile cu privire la indicatorii de piață nefiind disponibile către publicul larg. În cadrul piețelor OTC, cererea și oferta se „întâlnesc” prin intermediul unor instituții financiare specializate (dealeri) care utilizează tehnici de negociere prin telefon sau prin intermediul unor sisteme electronice.

Elementul principal care caracterizează tranzacționarea instrumentelor financiare derivate în cadrul piețelor OTC îl constituie faptul că elementele caracteristice (specificațiile de contract) nu sunt standardizate, acestea fiind adaptate în funcție de particularitățile ambelor părți la tranzacție.

Lipsa standardizării specificațiilor de contract are drept rezultat lichiditatea redusă a instrumentelor financiare derivate respective deoarece este dificil pentru cele două contraparti să își închidă poziția deschisă înainte de scadența. Lichidarea unei poziții deschise necesită identificarea în piață a unui alt participant cu cerințe de business similare, astfel încât să fie posibilă încheierea unei tranzacții de sens opus având aceleași caracteristici cu cele aferente tranzacției inițiale.

Dezavantajul principal al tranzacționării în cadrul piețelor OTC îl constituie faptul că aceste piețe nu beneficiază de serviciile unei entități separate (casa de compensare/contraparte centrala) în vederea administrării riscului de credit. Participanții pe piețele OTC sunt astfel expuși riscului de default, având în vedere faptul că una dintre cele două părți este posibil să nu își îndeplinească obligațiile în ceea ce privește plata activului suport (în cazul cumpărătorului), respectiv livrarea activului suport (în cazul vânzătorului). Spre deosebire de piețele bursiere reglementate, nu există o entitate separată (casa de compensare/contraparte centrala) care să preia riscul de neîndeplinire de către una dintre părți a obligațiilor financiare.

Cine tranzacționează instrumentele financiare derivate?

Succesul înregistrat până în prezent de către piețele bursiere (exchange markets) are la bază lichiditatea deosebită a acestor instrumente ca urmare a transparenței pieței, reglementărilor aplicabile și costurilor reduse de operare de natură să atragă pe aceste piețe mai multe categorii de participanți care acționează concomitent.

Participanții pe piețele de derivate – există trei categorii principale de participanți (investitori) care tranzacționează instrumente financiare derivate: hedgerii, speculatorii și arbitrajorii.

Hedgerii (hedgers) sunt investitorii care au de regulă o expunere în activul suport (actuala sau viitoare) și utilizează instrumentele financiare derivate pentru neutralizarea riscului potențial în cazul înregistrării unei pierderi financiare datorate evoluției nefavorabile a prețului activului suport; speculatorii (speculators) sunt investitorii care au o opinie în ceea ce privește tendința evoluției viitoare a prețului activului suport și inițiază în mod corespunzător o poziție în Piața Derivatelor; arbitrajorii (arbitrageurs) sunt investitorii care inițiază poziții de sens opus în una sau mai multe piețe pentru obținerea unui profit cunoscut la momentul încheierii tranzacțiilor respective (profit fără risc).

Obiective participanți: Hedgeri vs. Speculatori vs. Arbitrajori

Hedger – Protecție împotriva evoluției nefavorabile a prețului (trasferarea riscului)

Speculator – Profit din evoluția prețului (preluarea riscului)

Arbitrajor – Profit din relațiile dintre prețurile mai multor instrumente (alinierea prețurilor).

Pe piețele financiare se tranzacționează mai multe tipuri de active derivate ca: opțiuni, contracte futures, a căror tipologie este în permanență diversificare.

Componentele pieței capitalurilor, după categoria instrumentelor financiare, sunt următoarele: piața acțiunilor; piața obligațiunilor; tranzacțiile swap; piața produselor derivate

Piața produselor derivate

Cumpărarea sau vanzarea de instrumente financiare derivate are loc „astăzi”, acestea urmând a fi decontate final „în viitor / la termen“. Astfel, plata și livrarea activului suport corespunzător instrumentului financiar derivat nu se efectueaza „imediat”, ci la o data ulterioara din viitor. Data la care se inițiază procesul de decontare finală este, de regula, a treia zi de vineri din lunile martie, iunie, septembrie si decembrie.

Data Tranzacției (T) = 28 ianuarie 2015

Data Decontării Finale (Data scadenței) = 20 iunie 2015 (a treia zi de vineri din luna iunie).

Sursa: http://www.bvb.ro/info/Introducere%20in%20IFD.pdf

Un produs derivat este un contract financiar, între două sau mai multe părți, care derivă din valoarea viitoare a unui activ de referință. Sunt patru tipuri de produse derivate, și anume: contractele forward; contractele futures; contractele de opțiuni; tranzacțiile swap.

Contractul forward este o înțelegere între două părți, emitent și deținător, convenită la momentul t0, prin care deținătorul se angajează să cumpere un activ de baza la o dată viitoare T (T > t0), data expirării, numită și data de livrare, la prețul stability inițial, K t0 – preț de livrare (delivery price), contract care se încheie pe piețele OTC. Prețul de livrare al contractelor forward are aceeași semnificație cu prețul de exercițiu al opțiunilor, despre care va fi vorba mai jos. Dar, cum vom arăta, deținătorul contractului forward nu are posibilitatea să aleagă între a cumpăra sau nu activul de bază, ca în cazul opțiunilor. El nu plătește nimic înainte, nici un fel de prima.

Contractele forward nu sunt tranzacționate la bursă și nu prezintă condiții standardizate, transparente. Un contract forward implică un risc de credit pentru ambele părți, similar celui de pe piață la vedere (spot).

În astfel de condiții, părțile contractual pot să solicite un fel de garanție (colateral), în sensul că cealaltă parte va onora contractul.

Contractele forward nu sunt negociabile, iar atunci când contractul este inițiat, acesta nu are nicio valoare. Nu este implicată nicio plată, întrucât contractul este un simplu acord de a cumpăra sau de a vinde la o dată viitoare. Principalul avantaj al contractelor forward este acela că fixează prețurile pentru o dată în viitor.

Principalul dezavantaj al contractelor forward este ca, dacă prețurile spot evoluează într-un sens sau altul la data scadenței, atunci pentru părți nu există nici o cale de a ieși din contract. Ambele părți sunt afectate de potențialele câștiguri sau pierderi, care le sunt opozabile. Dar, jucătorii au posibilitatea de a fixa prețul la termen (forward) pentru un activ, concomitent cu a beneficia de oportunitatea de a obține un avantaj din oricare modificare a prețului în viitor.

Contractul futures

Contractul futures reprezintă înțelegerea dintre două părți de a vinde sau de a cumpăra un anumit active (marfă, titlu financiar sau instrument monetar) la un preț și la o dată prestabilite.

Scopurile în care se încheie contractele futures pot fi: pentru plasament, cel care le cumpără sperând într-o creștere a valorii lor pe durata de viața a acestora, exact ca în cazul valorilor mobiliare primare; obținerea de profituri prin jocul la bursă; acoperirea riscului la activele pe care titlurile respective se bazează.

Tranzacții cu contractele futures

Piețele futures au apărut, se pare, în Japonia secolului al-18-lea, fiind legate de comerțul cu orez, dar s-au conturat în formă modernă la jumătatea secolului trecut, un moment de referință fiind crearea, în 1848 a Bursei de Comerț de la Chicago (Chicago Board of Trade). Mai târziu aceste contracte s-au extins de la mărfuri la valute, instrumente financiare și alte active.

Contractul futures constă în angajamentul părților de a livra, respectiv prelua, la o dată viitoare, o marfă sau o valoare determinată, la un preț convenit în momentul contractării dacă la scadență poziția operatorului rămâne deschisă. Cel care își asumă obligația de a prelua marfa (cumpărătorul) deschide o poziție “lungă” (long), în timp ce vânzătorul futures are o poziție “scurta” (short).

Mecanismul tranzacțiilor cu contracte futures

Inițierea, închiderea și lichidarea unui contract futures cuprinde următoarele etape: transmiterea și executarea ordinului, operarea contului în marja, intervenția casei de compensație și executarea finală a contractului. Tranzacția este inițiată de cumpărători/vânzători ce dau ordine firmelor broker cu care lucrează pentru încheierea unui contract futures.

transmiterea ordinului. Ordinul clientului privind o vânzare/cumpărare futures este preluat de broker și trecut pe tichetul de ordine, consemnându-se datele definitorii pentru tranzacție.

contul în marja. În vederea efectuării tranzacțiilor futures vânzătorii și cumpărătorii deschid conturi speciale la firmele broker cu care lucrează.

casa de compensație (de clearing). Rolul esențial în derularea tranzacțiilor revine casei de clearing, care asigură atât marcarea zilnică la piață a pozițiilor futures, cât și compensația globală a tranzacțiilor care se fac la bursă.

marcarea la piața înseamnă adaptarea zilnică a contractelor futures deja încheiate în raport cu evoluția cursurilor futures pe piață.

lichidarea contractului. Lichidarea contractului futures se poate face în două modalități: prin livrare, adică prin predarea/plata mărfii, sau prin lichidarea poziției, adică prin compensare cu o operație de sens contrar.

Contractile de opțiuni

Opțiunile au apărut pentru prima dată, în mod oficial, în anul 1973 la Chicago Board Options Exchange și, în același an, au apărut și primele modele matematice referitoare la ele, valabile și astăzi, care poartă denumirea autorilor lor: F. Black; M. Scholes; R. C. Merton.

Opțiunile sunt contracte care se încheie între un vânzător (writer) și un cumpărător (holder).

Potrivit contractului, cumpărătorul are dreptul, dar nu și obligația, de a vinde sau de a cumpăra un activ (marfă, titlu financiar sau instrument monetar) la o data prestabilită, în schimbul plății unei prime către vânzător.

Caracterul de titlu financiar derivat, pe care îl au opțiunile, provine de la faptul că sunt cotate zilnic la bursă, unde se stabilește valoarea de piață în funcție de raportul cerere/ofertă și de la valoarea activului la care se referă opțiunea.

Elementele specifice ale contractului de opțiune sunt următoarele: scadența, numită și termen de maturizare sau data expirării, care reprezintă termenul viitor la sau până la care deținătorul contractului poate să cumpere sau să vândă; activul de baza numit și activ suport, care reprezintă titlul financiar ce face obiectul contractului; prețul de exercițiu, care reprezintă prețul convenit inițial, la încheierea contractului; prima, care reprezintă suma plătită de către deținător în beneficiul emitentului, pentru ca acesta să-i rezerve dreptul de a obține până la scadență.

Tranzacțiile swap

Sunt operațiuni care rezultă din combinarea unei tranzacții spot cu o tranzacție forward, ambele având aceeași scadență sau o combinare între două tranzacții forward, având scadențe diferite. Scopul acestor tranzacții vizează protecția împotriva riscului valutar, permițând operatorilor să beneficieze atât de fluctuația ratelor de dobândă practicate pe cele două piețe, cât și de fluctuația cursului valutar. Costul tranzacției este dat de diferența de rată a dobânzii la valutele implicate în operațiune pe un interval de timp egal cu scadența operațiunii la termen.

Tranzacția swap se bazează pe o succesiune de operații efectuate la decizia băncii care le inițiază urmărind o combinare a tranzacțiilor de pe piața valutară cu cele de pe piața creditului astfel încât în momentul inițierii lor să se poată estima rezultatul tranzacției pe baza cursului predeterminat de la tranzacțiile forward.

De asemenea, o tranzacție swap reprezintă o cumpărare și o vânzare simultane, având ca obiect un activ de referință similar sau o obligație de o valoare echivalentă, prin care schimbarea aranjamentelor financiare conferă ambelor părți la tranzacție condiții mai favorabile decât cele la care s-ar fi putut aștepta altfel.

Scopurile în care se apelează la operațiuni swap sunt: pentru a proteja (hedge) expunerea pentru: ratele dobânzii, tranzacțiile FX (valutare), prețurile mărfurilor, investițiile în acțiuni și alte titluri de valoare, orice alt tip de instrument de referință; pentru a specula, prin cumpărarea sau vânzarea de contracte swap în scopul de a obține profit. Așadar, piața swapurilor constă din schimbarea unui avantaj financiar, pe care un jucător de pe piața îl deține pe o piață, contra unui avantaj echivalent al unui alt jucător de pe piață, pe o piață diferită.Schimbul reciproc de plati asociat swapului, și care rezultă din acesta, aduce beneficii ambelor părți implicate.

Tranzacționarea pe piețele administrate de SIBEX se realizează prin intermediul sistemului de tranzacționare Oasis, un sistem performat, adaptat la cerințele legislației europene, pus la dispoziție de ATHEX Group, în cadrul proiectului de parteneriat

Sistemul are următoarele caracteristici: înglobează categorii de produse distincte în cadrul unei singure platforme; permite utilizarea monedelor specifice fiecărei piețe, fiind ușor adaptabil la particularitățile și necesitățile piețelor implicate; registrul de ordine se bazează pe principiul priorității Preț/Timp; prezintă o mare varietate de tipuri de ordine și include facilități de prevalidare și risk management în timp real a ordinelor.

Membrii SIBEX se pot conecta la sistemul electronic de tranzacționare OASIS utilizând următoarele variante: platforma de tranzacționare XNET Trader – o aplicație Java de tranzacționare de tipul plug and play, care permite conectarea prin intermediul unei conexiuni securizate de internet în vederea introducerii și administrării ordinelor de tranzacționare, monitorizării continue a tranzacțiilor efectuate și pozițiilor deschise; participanții vor avea de asemenea acces la un streaming de date de piață în timp real, cu grafice, analize tehnice și alerte; aplicațiile proprii de tranzacționare, conectate la sistemul de tranzacționare prin protocolul API (doar pentru piața reglementată de instrumente financiare derivate).

Piața Derivatelor la SIBEX în anul 2014 a fost:

Contracte futures pe acțiuni (28): 17 contracte futures pe acțiuni tranzacționate la Bursa de Valori București; 1 contract futures pe acțiunile Sibex; 5 contracte futures pe acțiuni americane; 5 contracte futures pe acțiuni europene.

Contracte futures pe indici (2): contracte futures pe indicele Dow Jones Industrial Average (denominate în RON și USD).

Contracte futures pe marfuri (3): contracte futures pe aur + 1 contract futures pe petrol

Opțiuni având ca activ suport: 14 contracte futures pe acțiuni; contractul futures pe indice; contractul futures pe aur; EUR/USD_RON.

Contracte futures pe perechi valutare (9)

Cele mai tranzacționate derivate pe piața Sibex în perioada 2011‐2015:

Sursa: http://www.opcom.ro/opcom/uploads/doc/pg1/KA1/12_%20Prezentarea%20Sibex.pdf

CAPITOLUL 3 – ANALIZA EVOLUȚIEI TRANZACȚIILOR CU INTRUMENTE FINANCIARE DERIVATE LA SIBEX ÎN PERIOADA 2011-2015

3.1. Scurt istoric

SIBEX a cunoscut, din momentul înființării, o serie de evenimente importante ce au contribuit la dezvoltarea și consolidarea poziție sale în cadrul pieței de capital românești și internaționale.

În continuare este redat anul înființării și ultimul an terminat iar celelalte evenimente care au marcat evoluția societății sunt redate în tabelul 3.1.

1994

În data de 14 decembrie Bursa de Mărfuri Sibiu S.A. a fost înființată, având 11 acționari și obiect principal de activitate tranzacțiile cu mărfuri pe piața spot.

2015

Martie:

SIBEX finalizeaza proiectul de migrare a pieței reglementate la vedere și a sistemului alternativ de tranzacționare la noul sistem de tranzacționare OASIS, furnizat de HELLENIC EXCHANGES ATHENS EXCHANGE GROUP S.A.

Astfel, începând cu data de 30 Martie 2015 toate piețele administrate de SIBEX, respectiv piața reglementată de instrumente financiare derivate, piața reglementată la vedere și sistemul alternativ de tranzacționare vor funcționa pe noul sistem de tranzacționare. În acest context, prin finalizarea noilor mecanisme de tranzacționare și post-tranzacționare și intrarea lor în producție începând cu anul 2015, SIBEX a devenit prima și singura piață națională aliniată noilor cerințe și standardelor europene legislative.

Aprilie:

În strânsa legatura cu proiectul de înfiintare de catre SIBEX a pietei reglementate de instrumente financiare derivate pe energie electrica, Deutsche Börse si Bursa din Sibiu au semnat un protocol de colaborare, care vizeaza stabilirea unui parteneriat institutional în scopul identificarii soluțiilor optime specifice tranzacționarii noilor produse derivate pe energie electrică.

Iulie:

În contextul clarificării la finalul anului 2014 a statutului juridic al societăților listate pe piața RASDAQ și având în vedere intrarea în vigoare a Legii nr. 151/22.10.2014 privind clarificarea statutului juridic al acțiunilor care se tranzacționeaza pe piața RASDAQ sau pe piața valorilor mobiliare necotate, s-a creat un cadru de reglementare a tranzacțiilor cu instrumente financiare armonizat cu legislatia europeana urmărindu-se astfel garantarea integrității și eficientei globale a sistemului financiar românesc. Ca urmare a eforturilor susținute ale echipei SIBEX, a profesionalismului și a operativității de care a dat dovadă, 40 de companii au hotărât listarea în cadrul sistemului alternativ de tranzacționare administrat de SIBEX. SIBEX a depus toate diligențele astfel încât procesul de listare al acestor companii să se finalizeze într-o perioadă foarte scurtă de timp si, până în prezent, Sibex a emis decizii privind admiterea de principiu la tranzacționare în cadrul sistemului alternativ de tranzacționare administrat de Sibex pentru 30 de companii ale căror acțiuni se tranzacționează/s-au tranzactionat pe piața RASDAQ. În data de 22 iulie 2015, acțiunile a 5 companii au fost lansate la tranzacționare în cadrul ATS Sibex, ca urmare a transferului de pe piața RASDAQ, respectiv: Armax Gaz S.A ( simbol ARAX), Casa Albă – Independența S.A. (simbol CAIN), Confecții Vaslui S.A. (simbol COVB), El-co S.A. (simbol ELCT), Virola – Independența S.A. (simbol VIRO). În data de 29 iulie 2015, acțiunile a încă 7 companii au fost lansate la tranzacționare în cadrul ATS Sibex, ca urmare a transferului de pe piața RASDAQ, respectiv: Saturn S.A. Alba Iulia (simbol SATU), Sigstrat S.A. Sighetu Marmației (symbol SIGS), Prodhart S.A. Iași (simbol PRDI), Remat Maramureș S.A. Baia Mare (simbol REMM), Rofep S.A. Urziceni (simbol RFEP), ABO MIX S.A. Satu Mare (NUIA), Selca S.A. (simbol SELC).

Tabel 3.1 – Evoluția evenimentelor din cadrul SIBEX

3.2. Organizare și Management

Pentru a vă ajuta să înțelegeți activitatea desfășurată de către SIBEX vă prezentăm în continuare câteva aspecte legate de modul de organizare a acesteia. În paragrafele următoare vom expune cadrul legislativ aplicabil pieței SIBEX precum și structura organizatorică a companiei.

SIBEX S.A. s-a înființat ca persoana juridică de drept privat și funcționează ca societate comercială pe acțiuni, conform Legii 31/1990, având ca obiect de activitate” administrarea piețelor financiare” – cod CAEN 6611.

SIBEX S.A. este autorizată ca operator de piață de către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare din România prin decizia 356/31.01.2006, fiind înscrisă în Registrul CNVM, Secțiunea 11 – Operatori de piață, cu nr. PJR11OPPR/320002. Regulamentele SIBEX S.A. sunt aprobate de către C.N.V.M/A.S.F. De asemenea modificările ulterioare ale regulamentelor au fost aprobate în prealabil de către CNVM/A.S.F.. Cadrul normativ aplicabil activității SIBEX S.A. cuprinde Legea 31/1990 privind societățile comerciale, Legea 297/2004 privind piața de capital, regulamentele CNVM/ASF și regulamentele proprii ale SIBEX S.A.

Capitalul social al SIBEX S.A. este de 33.427.926 RON distribuit în 33.427.926 acțiuni cu valoare nominală de 1 RON/acțiune. Serviciile netranzacționate sunt asigurate de ATHEXClear;

Un acționar nu poate deține, direct sau prin persoane implicate sau afiliate, mai mult de 20% din totalul drepturilor de vot în adunarea generală a acționarilor societății.

Fig.3.1 – Organigrama SIBEX

Membrii Consiliului de Administrație: Dl. Galatanu Ovidiu-Dan – Președinte; Dl. Balosan Bogdan – Vicepreședinte; Dl. Iakovou Petros; Dl. Chiș Grigore

Conducători: Dl. Petru Ovidiu – Director General; Dna. Cristina Munteanu – Director General Adjunct; Dna. Stanca Filofteia – Control Intern.

3.3. Prezentarea Bursei

SIBEX – Sibiu Stock Exchange a fost înființată în 1994 având ca obiect inițial de activitate intermedierea de mărfuri, iar din 1997 s-a concentrat pe dezvoltarea și administrarea piețelor de instrumente financiare de tipul valorilor mobiliare și produselor derivate.

Ca și activități conexe administrării piețelor de instrumente financiare, SIBEX derulează programe de instruire a specialiștilor pe piața de capital, fiind autorizată ca Organism de Formare Profesională de către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare (CNVM) și Furnizor de Formare Profesională pentru calificarea Broker de către Comisia Națională de Fomare Profesională a Adulților (CNFPA).

Societate privată cu capital de 33,42 milioane lei, Sibex – Sibiu Stock Exchange este primul operator pe piața bursieră din România autorizat de CNVM. Inițiator al pieței futures și options, Sibex este liderul pieței românești a instrumentelor financiare derivate.

Primele produse financiare lansate în 1997 au fost contractele futures. Au urmat opțiunile pe contracte futures în 1999, contractele financiare pentru diferența (CFD) în 2009, acțiuni în 2010 și opțiuni binare în 2011.

Inovația continuă a echipei noastre ia naștere din experiența celor peste 16 ani în domeniu, fiind vizibilă în produsele și serviciile accesibile investitorilor.

Piața reglementată a instrumentelor derivate-autorizata prin Decizia C.N.V.M. nr. 358/31.01.2006: contracte futures; opțiuni standard.

Piața reglementată la vedere-autorizată prin Decizia C.N.V.M. nr. 1728/14.12.2009: acțiuni și acțiuni internaționale; drepturi și drepturi internaționale; obligațiuni corporative, municipale și internaționale; titluri de stat; acțiuni și unități de fond emise de organisme de plasament colectiv. Produse structurate; ETF-uri.

Sistemul alternativ de tranzacționare Start-autorizat prin Decizia C.N.V.M. nr. 1729/14.12.2009: acțiuni și acțiuni internaționale; drepturi și drepturi internaționale; obligațiuni corporative, municipale și internaționale; acțiuni și unități de fond emise de organisme de plasament colectiv; produse structurate; ETF-uri; instrumente financiare admise la tranzacționare fără acordul emitentului.

Tranzacționarea pe piețele administrate de SIBEX se realizează prin intermediul sistemului de tranzacționare Oasis, un sistem performat, adaptat la cerințele legislației europene, pus la dispoziție de ATHEX Group, în cadrul proiectului de parteneriat. Sistemul are următoarele caracteristici: înglobează categorii de produse distincte în cadrul unei singure platforme; permite utilizarea monedelor specifice fiecărei piețe, fiind ușor adaptabil la particularitățile și necesitățile piețelor implicate; registrul de ordine se bazează pe principiul priorității Preț/Timp; prezintă o mare varietate de tipuri de ordine și include facilități de prevalidare și risk management în timp real a ordinelor. Membrii SIBEX se pot conecta la sistemul electronic de tranzacționare OASIS utilizând următoarele variante: platformă de tranzacționare XNET Trader – o aplicație Java de tranzacționare de tipul plug and play, care permite conectarea prin intermediul unei conexiuni securizate de internet în vederea introducerii și administrării ordinelor de tranzacționare, monitorizării continue a tranzacțiilor efectuate și pozițiilor deschise; participanții vor avea de asemenea acces la un streaming de date de piață în timp real, cu grafice, analize tehnice și alerte; aplicațiile proprii de tranzacționare, conectate la sistemul de tranzacționare prin protocolul API (doar pentru piața reglementată de instrumente financiare derivate).

Tabel 3.2 – Evoluția acțiunilor SIBEX

Tabel 3.3 – Orar tranzacționare

3.4. Contractul Futures și contractul Opțiuni la SIBEX

Contractul futures la SIBEX

Utilizat în întreaga lume, contractul futures este unul din cele mai populare instrumente de acoperire a riscului, asigurând împotriva unei eventuale evoluții nefavorabile a pieței și a prețurilor. Fig. 3.2 – Tranzacțiile futures pe piața SIBEX

Este un contract de vânzare-cumpărare a unui activ, la o dată ulterioară și la un preț negociat în momentul semnării. Tranzacționând mărfuri, valute, acțiuni, indici sau alte produse financiare, el ajută la obținerea unui profit din specularea corectă a diferenței de preț dintre un moment viitor și cel curent, fără să presupună neapărat livrarea fizică a produsului, ci, de multe ori, doar plata acestei diferențe.

Ceea ce face acest contract să fie atât de popular este posibilitatea tranzacționării cu o investiție inițială mai mică decât pe piață la vedere (spot). De exemplu, pentru a profita de mișcările de preț ale unei acțiuni, trebuie investită o sumă echivalentă cu 20% din valoarea acesteia. În fond, esențială este capacitatea noastră de a intui corect evoluția în timp a unor prețuri.

Cum funcționează – Futures este un contract de vânzare-cumpărare a unui activ, la o dată ulterioară și la un preț negociat în momentul semnării. Tranzacționând atât mărfuri, cât și alte instrumente financiare, el ajută la obținerea unui profit din specularea corectă a diferenței de preț dintre un moment viitor și cel curent, nepresupunând neapărat livrarea fizică a produsului, ci, de multe ori, doar plata acestei diferențe. Ceea ce face acest contract să fie atât de popular este posibilitatea tranzacționării cu o investiție inițială mai mică decât pe piața la vedere (spot). De exemplu, pentru a profita de mișcările de preț ale unei acțiuni, trebuie investită o sumă echivalentă cu 20% din valoarea acesteia. În fond, esențială este capacitatea de a intui corect evoluția unor anumite prețuri în timp.

Avantaje: poți obține profit indiferent de sensul pieței; investește mai puțin decât pe piață la vedere; tranzacționezi în paralel cu bursele din Europa și SUA, zilnic de la 10:05 – 23.15; pe majoritatea produselor market makerii îți oferă cotații de vânzare și cumpărare.

Contractul opțiuni la SIBEX

Opțiunea este un contract standardizat care dă cumpărătorului dreptul, dar nu și obligația, de a cumpăra sau vinde activul suport la un preț prestabilit (preț de exercitare) contra unei sume plătite vânzătorului (prima) la încheierea contractului, într-o perioadă de timp predeterminată. Diferența față de futures este ca, în cazul opțiunii, cumpărătorul poate decide să nu mai uzeze de dreptul de cumpărare/vânzare. În cazul futures, el este obligat să-și respecte angajamentul. Opțiunile sunt de două feluri. Opțiunile Call dau dreptul de a achiziționa activul suport de la baza contractului iar cele de tip Put oferă dreptul de a-l vinde.

Cum funcționează – asemenea contractelor futures, contractele options sunt instrumente financiare derivate pe piața SIBEX. Ele oferă, prin flexibilitatea și versatilitatea lor, posibilități optime de management al riscului și pot fi aplicate cu succes pe orice tip de piață: în creștere, în scădere sau neutră.

Avantaje: cumpărând opțiuni poți câștiga nelimitat cu o pierdere limitată din start; vânzând opțiuni, în multe cazuri, câștigi în momentele în care piața stagnează

Opțiunea CALL

Acest instrument financiar îți este recomandat dacă anticipezi o creștere importantă a prețului activului suport. Contractul este similar cu unul de vânzare-cumpărare al unui apartament, să zicem, la 50.000 Euro și cu eliberare peste 3 luni.

La semnarea contractului, cumpărătorul depune o garanție de 5.000 Euro, în schimbul căreia vă fi sigur că, în 3 luni, va cumpăra locuința la prețul stabilit. Chiar dacă în această perioadă prețul apartamentului ar crește până la 58.000 Euro, vânzătorul este obligat să predea locuința la prețul stabilit. Dacă, din contră, prețul ar scădea la 42.000 Euro, cumpărătorul poate să renunțe (pierzând 5.000 Euro) și să cumpere un alt apartament similar la 42.000 Euro, cu un câștig net.

Fig.3.3 – Exemplu de opțiune CALL

Exemplu: Opțiune bazată pe contract futures cu activ suport acțiunile SIF Oltenia scadent în decembrie 2014. Prețurile în piață pe acest contract sunt 1,4RON la momentul actual. Ideea ta este ca acțiunile SIF Oltenia vor crește peste nivelul de 1,6RON până în decembrie 2014 = Cumperi astfel o opțiune CALL pentru prețul de 1,6RON (Preț de Exercitare), opțiune care îți dă dreptul de a avea o poziție de cumpărare în cazul în care piața depășește acest prag. Pentru acest drept vei plăti vânzătorului 55 RON (Prima) Dacă piață nu va trece de acest nivel vei pierde maxim 55 RON, adică prima sau o parte din ea. Dacă prețul futures depășește 1,6550 (pragul tău de rentabilitate) opțiunea ta intră în bani, și poate fi transformată în profit. De exemplu dacă pe futures se fac tranzacții la 1.8 tu o să câștigi 145 RON.

Opțiunea PUT

Contractul options Put îți este recomandat când anticipezi o scădere importantă a prețului activului suport, oferind unui cumpărător dreptul de a vinde un bun la preț prespecificat și la o dată din viitor. O analogie cu acest tip de contract există în cazul unui automobil pe care l-ai asigurat Casco la 20.000 Euro.

Exemplu: Opțiune bazată pe contract futures cu activ suport acțiunile SIF Oltenia scadent în decembrie 2011. Prețurile în piață pe acest contract sunt 1,6RON acum. Ideea ta este ca acțiunile SIF Oltenia vor scădea sub nivelul de 1,4RON până în decembrie 2011 = Cumperi astfel o opțiune PUT pentru prețul de 1,4RON (Preț de Exercitare), opțiune care îți dă dreptul de a avea o poziție de vânzare în cazul în care piața scade sub acest prag. Pentru acest drept plătești vânzătorului 60 RON (Prima) Dacă piață nu va scădea sub acest nivel vei pierde maxim 60 RON, adică prima sau o parte din ea. Dacă prețul futures coboară sub 1,34 (pragul tău de rentabilitate) opțiunea ta intră în bani, și poate fi transformată în profit. De exemplu dacă pe futures se fac tranzacții la 1.2 tu o să câștigi 140 RON.

Fig.3.4 – Exemplu de opțiune PUT

3.5. Piața de intrumente financiare în perioada 2011-2015

În anul 2015, SIBEX a pus la dispoziția investitorilor următoarele contracte futures având ca activ suport: acțiuni românesti; acțiuni americane; acțiuni europene; parități valutare; indici internaționali (Dow Jones Industrial Average); mărfuri. Pe parcursul anului 2015 au fost tranzacționate în total un număr de 14.041 contracte futures cu o medie lunară de 1.170 contracte.

Volumul instrumentelor financiare derivate tranzacționate în perioada 2010-2015, se poate observa în tabelul de mai jos:

Tabel 3.4 – Volum intrumentelor financiare derivate 2011-2015

An Volum Medie lunara

Anul 2015

Contractul futures pe indicele Dow Jones Industrial AverageSM, paritatea euro/dolar si contractul pe barilul de petrol OILSC au fost instrumentele care au atras în cea mai mare măsură interesul investitorilor. Topul contractelor futures după volumul tranzacțiilor este prezentat în Tabelul 3.5, respectiv graficul 3.1.

Tabel 3.5 – Topul contractelor futures Graficul 3.1 – Volumul tranzacțiilor cu

după volumul tranzacțiilor instrumente financiare derivate (%)

Graficul 3.2 – Distribuția sectorială a volumului tranzacționat în 2015

Tabel 3.6 – Evoluția lunară a volumelor futures în 2015

În lunile ianuarie și martie au fost tranzacționate cele mai multe contracte futures. Tabelul 3.6 redă evoluția lunară pe parcursul anului 2015 a rulajelor pe piața futures.

Tabel 3.7 – Evoluția trimestrială a volumelor futures în 2015

Defalcând pe trimestre evoluția numărului de contracte futures realizate în 2015, se observă că cea mai mare lichiditate a fost înregistrată în trimestrul I cu 5.260 contracte, evoluția înregistrând un trend descrescător în următoarele trimestre.

Anul 2014

Pe parcursul anului 2014 au fost tranzacționate în total un număr de 354.154 contracte cu o medie lunară de 1.417 contracte.

Distribuția pe tipuri de instrumente financiare derivate este prezentată în tabelul 3.8:

Tabel 3.8 – Volum derivate 2014

Contracte futures

Distribuția celor 354.153 contracte futures tranzacționate pe parcursul anului 2014 este redată în tabelul 3.9. Tabel 3.9 – Volum futures 2014 defalcat pe instrumente

Graficul 3.3 – Volum futures 2014 Graficul 3.4 – Volum futures 2014

defalcat pe instrumente defalcat pe sectoare activ suport

DEDJIA; 281.067

În lunile octombrie și ianuarie au fost tranzacționate cele mai multe contracte futures. Tabelul 3.10 redă evoluția lunară pe parcursul anului 2014 a rulajelor pe piața futures:

Tabel 3.10 – Volum futures 2014 defalcat pe luni

Rulajul din primul trimestru al anului 2014 a fost peste cel similar înregistrat în anul precedent, fiind și cel mai bun rulaj al anului 2014, urmat de trimestrul IV.

Tabel 3.11 – Evoluția trimestrială volume futures 2014

Opțiuni*

Toate opțiunile standard listate pe piața SIBEX au ca activ suport contracte futures. În 2014, pe piața opțiunilor a fost tranzacționat 1 contract pe simbolul DESIF5, cu o valoare aferentă de 120 lei.

Tabel 3.12 – Distribuție contracte options pe instrumente în 2014

*Notă: Contractele options au fost suspendate de la tranzacționare, începând cu data de 27.06.2014, pentru scadențele ulterioare scadenței septembrie 2014, reluarea la tranzacționare urmând să fie stabilită la o dată ulterioră transferului activității post-tranzacționare de la Casa Romana de Compensatie S.A. către Athens Exchange Clearing House S.A.

Anul 2013

În total au fost tranzacționate un număr de 419.964 contracte distribuite pe tipurile de instrumente din tabelul 3.13.

Tabel 3.13 – Volum derivate 2013

Contracte futures

Volumul de 419.764 contracte futures tranzacționate în 2013 s-a realizat conform distribuției din tabelul de mai jos:

Tabel 3.14 – Volum futures 2013 defalcat pe instrumente

Grafic 3.5 – Volum futures 2013 Grafic 3.6 – Volum futures 2013

defalcat pe instrumente defalcat pe sectoare activ suport

Comparativ cu anul precedent se observă o creștere a numărului de instrumente tranzacționate – de la 20 la 22. În ceea ce privește evoluția lunară a rulajelor pe piața futures, aceasta este redată în tabelul 3.15.

Tabel 3.15 – Volum futures 2013 defalcat pe luni

Tabel 3.16 – Evoluția trimestrială volume futures 2013

Dupa ce în primele 3 trimestre, volumele tranzacționate s-au situat constant sub cele aferente trimestrelor similare din anul precedent, începând cu trimestrul III situația s-a inversat (rulajele au fost peste cele similare din 2012).

Opțiuni

Toate opțiunile standard listate pe piața SIBEX au ca active suport contracte futures. În 2013, pe piața opțiunilor au fost tranzacționate 15 contracte. Distributia rulajului de optiuni standard este redata in tabelul 3.17. Tabel 3.17 –

Distribuție contracte options pe instrumente în 2013

Anul 2012

În total au fost tranzacționate un număr de 1.473.356 contracte distribuite pe tipurile de instrumente din tabelul 3.18. Tabel 3.18 – Volum derivate 2012

Contracte futures

Volumul de 1.472.260 contracte futures tranzacționate în 2012 s-a realizat conform distribuției din tabelul 3.19. Tabel 3.19 – Volum futures 2012 defalcat pe instrumente

Graficul 3.7 – Volum futures 2012 defalcat pe instrumente

Comparativ cu anul precedent se observă o scădere a numarului de instrumente tranzacțio- nate – de la 22 la 20. De asemenea, se observă o scădere consistentă a rulajelor pe contractele având ca active suport produse locale de tipul ac- țiunilor sau perechea Eur/Ron, acestea ajungând să dețină în 2012 o cotă de piață de doar 4.8%. În ceea ce privește evoluția lunară a rulajelor pe piața futures, =aceasta este redată în tabelul 3.20.

Tabel 3.20 – Volum futures 2012 defalcat pe luni

Prima concluzie care se desprinde din situația prezentată în tabelul 3.20 este faptul că activitatea de tranzacționare pe piața SIBEX a fost mult mai intensă în prima jumatate a anului 2012, după cum reiese din situațiile trimestriale redate în tabelul 3.21.

Tabel 3.21 – Evoluția trimestrială volume futures 2012

Opțiuni

Toate optiunile standard listate pe piata SIBEX au ca active suport contracte futures. În 2012, pe piața opțiunilor au fost tranzacționate 1.096 contracte, numarul acestora reducandu-se cu 92%.

Distributia rulajului de optiuni standard este redata în tabelul 3.22.

Tabel 3.22 – Volum options 2012 defalcat pe instrumente

Tabel 3.23 – Evoluție lunară volume opțiuni 2012

Anul 2011

În total au fost tranzacțtionate un numar de 1.626.547 contracte distribuite pe tipurile de instrumente din tabelul 3.24. Tabel 3.24 – Volum derivate 2011

Contracte futures

Volumul de 1.613.452 contracte futures tranzacționate în 2011 s-a realizat conform distribuției din tabelul 3.25. Tabel 3.25 – Volum futures 2011 defalcat pe instrumente

*- contracte lansate în cursul anului 2011

Comparativ cu anul precedent se observă o creștere a numărului de instrumente tranzacționate de la 15 la 22. Creșterea se datorează lansării în 2011 a 11 contracte noi simultan cu ieșirea de la tranzacționare a 4 contracte.

Pe produsele futures implementate în 2011 au activat market makeri, astfel încât acestea au ajuns la o cotă de piață de 22,7% din volumul total, cu un rulaj de 366.245 contracte, iar 6 dintre ele au intrat în topul celor mai lichide 10 contracte pe piața SIBEX.

singur contract nou lansat în 2011 (DEFPR) are activ suport listat pe piața locala (acțiunile Fondul Proprietatea), restul având la baza produse tranzacționate pe piețele internaționale.

De asemenea, se observă o scădere consistentă a rulajelor pe contractele având ca active suport produse locale de tipul acțiunilor sau perechea Eur/Ron, acestea ajungând să detină în 2011 o cota de piață de doar 32%.

Distribuția procentuală este redată în graficul 3.8.

Graficul 3.8 – Acțiuni locale/internționale 2011

În ceea ce priveșste evoluția lunară a rulajelor pe piața futures, aceasta este redată în tabelul 3.26.

Tabel 3.26 – Evoluție lunară volume futures 2011

Prima concluzie care se desprinde din situația prezentată în tabelul 3.26 este faptul că activitatea de tranzacționare pe piața SIBEX a fost mult mai intensă în a doua jumătate a anului 2011, după cum reiese din situațiile trimestriale, redate în tabelul 3.27.

Tabel 3.27 – Evoluția trimestrială volume futures 2012

După ce în primele 7 luni volumele lunare de tranzacționare s-au situat constant sub cele aferente lunilor similare din anul precedent, începând cu luna August și până la sfârșitul anului situația s-a inversat (rulajele au fost peste cele similare din 2010).

Un aport substanțial în redresarea activității de tranzacționare din a 2-a jumătate a anului 2011 au avut următoarele măsuri implementate de SIBEX: intensificarea activității market makerilor pe piața futures, aceștia acționând în condiții tehnice și operaționale îmbunătățite (afișare de cotații la un spread foarte competitiv și cantități mai mari menținute în bid/ask pe mai multe instrumente și scadente); prelungirea programului de tranzacționare până la ora 23:15 începând cu luna septembrie 2011 care a determinat realizarea unui număr mult mai mare de contracte, în special pe instrumentele având ca active suport produse listate pe piețele internaționale (indicele DJIA, Aur, petrol, perechi valutare); campaniile publicitare demarate în 15 octombrie 2011 în mediul online (Ziarul Financiar, Mediafax, Hotnews, Business Magazin) și care s-au concentrat pe cele mai populare produse SIBEX (DJIA, GOLD, EUR/USD).

Optiuni

Toate opțiunile standard listate pe piața SIBEX au ca active suport contracte futures.Volumul de opțiuni standard tranzacțtionate în 2011 a fost de 13.086, cu 4.630 mai puțin decât în anul precedent. Opțiunile CALL dețin o pondere de 74%, iar cele PUT de 26%. Distribuția procentuală este redată și in graficul 3.9.

Grafic 3.9 – Evoluție opțiuni CALL/PUTT 2011

Distribuția rulajului de opțiuni standard este redată în tabelul 3.28.

Tabel 3.28 – Volum options 2011 defalcat pe instrumente

În ceea ce privește evoluția lunară a rulajelor pe piața options, aceasta este redata în tabelul 3.29.

Tabel 3.29– Evoluție lunară volume options 2011

Ca și pe piața futures, se observă o scădere a volumelor în prima jumătate a anului 2011 urmată de o rederesare în semestrul II, însă per ansamblu rulajele au scăzut cu 26%. Ce se mai poate remarcă în 2011 este lansarea și tranzacționarea primelor opțiuni pe contractele futures având ca activ suport indicele Dow Jones Industrial Average, Aurul și acțiunile Fondul Proprietatea precum și scăderea semnificativă a rulajelor pe cursul EUR/RON.

Valoarea totală a tranzacțiilor cu instrumente financiare derivate în 2011 s-a ridicat la nivelul de 12,05 miliarde lei, cu 102,5%. Evoluția trimestrială valorii tranzacțiilor pe piața reglementată de instrumente derivate administrată de SIBEX este redată în tabelul 3.30.

Tabel 3.29 – Evoluție trimestrială volume tranzacții 2011

CONCLUZII

Concluzionând, intrumentele fianciare derivate sunt contracte care generează simultan un activ financiar pentru o societate și o datorie financiară sau un intrument de capital propriu pentru o altă societate.

De asemenea, în prima parte a studiului am realizat o introducere în sfera teoretică a contractelor futures și options, derivatele care sunt cel mai viu tranzacționate pe principala piață futures din România: SIBEX.

Mai mult, ca un preambul pentru analizarea pietei de intrumente financiare derivate, am recurs la identificarea oportunităților de contracte futures și options din ultimii 5 anii la bursa SIBEX

In 2016, SIBEX va continua să promoveze produsele instrumente financiare derivate care au ca activ suport produse ale pieței spot, cu scopul de a contribui la cresterea lichidității pieței de derivate si a pieței spot implicit, cu beneficii multiple pentru toate părțile direct implicate în piața de capital din România.

Tot in 2016, SIBEX îsi propune ca în acest an să îsi intensifice eforturile de atragere a participanților din Grecia si Cipru pentru a deveni membri ai pieței reglementate de instrumente financiare derivate administrată de SIBEX, în contextul proiectului “common trading platform”, eforturi care vor fi însă în continuare pentru o perioadă de timp condiționate de restricțiile de capital existente la nivelul sistemului bancar din Grecia, în special în ceea ce priveste potențialii participanți greci.

În final, conchidem prin a afirma că rezultatele obținute în cadrul acestei analize sunt utile atât pentru teoreticieni cât și pentru practicieni, cu atât mai mult cu cât piața la termen din România nu s-a aflat în prim planul studiului.

Piața futures din România s-a dezvoltat considerabil în ultimii ani oferind oportunități de investiții, diversificare a portofoliilor, acoperire a riscurilor pentru investitorii care acționează atât la nivel național cât și mondial și sperăm să continue pe aceeași linie și în viitor.