Analiza Evolutiei Crentelor Si Datoriilor

Abrevieri

Lista tabelelor și figurilor

Introducere

În aceată lucrare sunt prezentate principalele aspecte teoretice și practice în legătură cu analiza evoluției creanțelor și datoriilor a unei întreprinderi, având rolul de a furniza managerilor informații privind activitatea viitoare, în vederea obținerii unei ridicate performanțe economico-financiare.

Din aceast punct de vedere eu consider că analiza economico-financiară este practic indispensabilă în conducerea și gestionarea unei afaceri, motiv pentru care ea se constituie într-un instrument de bază la îndemâna managementului întreprinderilor.

Opinia mea este că managementul unei întreprinderi poate să ignore analiza economico-financiară, dar cu certitudine nu va fi capabil să găsească cele mai bune soluții privind derularea activității atât pe termen scurt și cu atât mai mult pe termen mediu și lung.

Suntem după o perioadă de criză financiară, analiza impactului și consecințele acesteia au devenit obiectivele majore al oricărei unități.

În zilele noastre fiecare societate comercială indiferent de dimensiune, sector de activitate sau formă de proprietate, se confruntă cu o serie de probleme privind cerințele mediului în care își desfășoară activitatea, îmbunătățirea performanțelor economico-financiare și capacitatea concurențială în raport cu alte societăți comerciale. Analiza economico-financiară are un rol important în realizarea acestor obiective, contribuind, prin metodele și tehnicile utilizate, la cunoașterea stării diferitelor fenomene, identificarea factorilor și cauzelor care provoacă anumite disfuncționalități și luarea măsurilor corespunzătoare pentru optimizarea și reglarea rezultatelor economico-financiare ale fiecărei entitate.

Analiza economică poate fi considerate o modalitate de studiere, cunoaștere și interpretare a activităților economice la diferite niveluri de existență ale acestora.

Motivația cercetării

Am ales tema “Analiza evoluției crențelor și datoriilor” pentru că este o temă foarte importantă în viața economico-financiară ale întreprinderilor. La nivelul activității comerciale în mod special se verifică și urmărește corelația creanțe/datorii comerciale exprimate prin corelația între viteza de rotație a creanțelor comerciale, care trebuie să fie superioară vitezei de rotație datoriilor comerciale.

În primul capitol am dezbătut un studiu teoretic cu privire la creanțe și datorii. Acest capitol cuprinde definiții, forme și clasificări ale creanțelor și datoriilor.

În capitolul doi am prezentat aspecte teoretice privind analiza evoluției creanțelor și datoriilor.

În ultimul capitol cuprinde prezentarea generală a societății S.C. Luxman S.R.L. și studiul de caz de analiza evoluției creanțelor și datoriilor la societatea respectivă pe perioada analizată 2011-2013.

1. CREANȚE ȘI DATORII

Definiții, forme, clasificări ale creanțelor

Creanțele reprezintă anumite drepturi bănești realizabile în termene diferite. Formarea lor este în directă legătură cu rotația capitalului, cu momentele pe care le parcurge în procesul schimbării formei acestuia. Apariția creanțelor este determinat în principal de relațiile care se formează între firmă, în calitate de furnizor și clienții noi.

Creanțe: un activ circulant este achiziționat sau produs pentru consum propriu sau în scopul comercializării, o creanță aferentă ciclurilor de exploatare, de trezorerie sau echivalente de trezorerie a căror utilitate nu este restricționată; din această categorie fac parte: stocurile, inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru care nu a fost întocmită factură, creanțe, investiții pe termen scurt, casa și conturile la bancă (http://www.conta.ro/dictionar_online_creante.html). Acest fapt determină ca persoanele care gestionează creanțele să se preocupe în mod direct de încasarea la termen a acestora, fapt care conduce la o fluiditate sigură a fluxurilor de trezorerie.

Din punct de vedere al poziției financiare, se încadrează în partea de activ a bilanțului.

Creanțele : valorile economice avansate temporar de către titularul de patrimoniu altor persoane fizice sau juridice și pentru care urmează să se primească un echivalent valoric. Acest echivalent poate fi reprezentat de o sumă de bani, de o lucrare sau un serviciu (http://www.conta.ro/dictionar_online_Creantele.html)

Opusul creanțelor îl reprezintă obligațiile sau datoriile firmei către terți, formate în cadrul relațiilor acesteia cu furnizorii, acționarii, salariații proprii, bugetul statului, bănci, etc.

Potrivit IAS 1”Prezentarea situațiilor financiare” (paragraful 57) o creanță în calitatea ei de activ trebuie clasificată ca și activ curent în următoarele condiții:

Se așteaptă ca această creanță să fie înregistrată în cursul normal al ciclului de exploatare al unei entități patrimoniale;

Se așteaptă ca aceasta să fie realizată în termen de 12 luni de la data bilanțului.

Ciclul de exploatare al unei entități este perioada de timp necesară pentru transformarea intrărilor (resurselor) în ieșiri.

Creanțele sunt active circulante în decontare și reprezintă valori economice avansată temporar de titularul de patrimoniu altor persoane juridice sau fizice pentru care urmează să primească un echivalent valoric.

O componentă a elementelor de activ constituie activele circulante , legate nemijlocit de un singur ciclu de exploatare. viteza lor de transformare. Este mai rapidă viteza lor de transformare decât în cazul imobilizărilor corporale. Accelerarea vitezei de rotație a activelor circulante înseamnă de fapt crearea premiselor necesare sporirii capacității de autofinanțare a societății. Potrivit reglementărilor în vigoare (OMFP 3055 din 29.10.2009) un activ se

clasifică ca activ circulant atunci când:

se așteaptă să fie realizat sau este deținut cu intenția de a fi vândut sau consumat în cursul normal al ciclului de exploatare al entității;

este deținut, în principal, în scopul tranzacționării;

se așteaptă a fi realizat în termen de 12 luni de la data bilanțului;

este alcătuit din numerar sau echivalente din numerar a căror folosire nu este limitată.

Ciclul de exploatare al unei entități reprezintă perioada de timp dintre achiziționarea activelor care sunt destinate procesării și finalizarea acestora în numerar sau echivalente de numerar (OMFP 3055/2009).

Activele circulante se cuprind următoarele categorii:

stocuri,

creanțe;

investiții pe termen scurt;

casa și conturi la bănci.

În această grupă evidențiază relațiile de decontare cu clienții și alte terțe persoane privind creanțele întreprinderii.

Conturile de creanțe au funcție contabile de activ.

În debitul lor se înregistrează dreptul de creanță asupra terților privind bunurile vândute, avansurile și aconturile acordate precum și cele asupra acționarilor din operațiunile privind capitalul subscris și nevărsat.

Se creditează la decontarea creanțelor prin încasare respectiv prin depunerea aportului la capitalul social.

Soldul conturilor de creanțe este debitor și reprezintă creanțele întreprinderii asupra terțelor persoană juridice sau fizice.

Clasificarea creanțelor

Principalele categorii de creanțe clasificate în raport cu natura lor și raportate prin situații financiare sunt:

Creanțe comerciale

Creanțele comerciale reflectă drepturile întreprinderii față de alte firme, stabilite de vânzări de bunuri, executări de lucrări și prestări de servicii, pentru ca să încasează un echivalent valoric sau o contraprestație.

Aici se includ:

Creanțele față de furnizor arătate de avansurile acordate furnizorilor, adică acele sume acordate furnizorilor înainte de achiziționarea propriu-zisă a lucrărilor și serviciilor

Creanțe față de clienți reprezentate de contravaloarea neîncasată a bunurilor livrate

Creanțele reprezentate de efecte comerciale (cambii, bilete de ordin) de primit

Aceste creanțe sunt evidențiate în contabilitate cu ajutorul contului Clienți. Acest cont este un cont de activ după funcția contabilă, și după conținutul economic este cont de active circulante de natura creanțelor. Se debitează cu drepturile față de client pentru predarea bunurilor, lucrărilor sau serviciilor evaluate la prețul de vânzare la care se adaugă și taxa pe valoare adăugată stabilită. Se creditează în timpul când se încasează contravalorea bunului, lucrărilor sau serviciilor cedate prin debitul conturilor de mijloace bănești sau se întocmește efecte comerciale, iar prin trecerea acestuia din categoria clienților cerți (obișnuiți) în categoria clienților incerți în cazul în care clientul prezintă risc de neîncasare.

Efectele comerciale se încadrează în grupul creanțelor comerciale .

Efectele comerciale sunt titluri de credit de forma cambiei, biletului la ordin sau cecului care se mișcă între societăți comerciale și atestă angajamentul debitorului de a efectua o plată mai târziu, adică la scadență cum este scrisă pe efect. În cazul cambiei, creditorul (trăgătorul) dă un ordin debitorului (trasul) de a efectua o plată către creditor. Debitorul emite efectul comercial în cazul biletului la ordin care menținându-se că va efectua plata la scadență. Tot în categoria creanțelor comerciale poate fi inclus și contul Furnizori debitori, care este un cont de activ și înregistrează avansurile acordate de entitate furnizorilor săi. Aceste avansuri constituie creanțe din momentul acordării lor și până în momentul apariției documentelor justificative. Se debitează cu avansul acordat furnizorilor prin creditul conturilor de mijloace bănești și se creditează în momentul apariției datoriei față de furnizori. Soldul contului este debitor și reprezintă avansurile acordate.

Creanțe legate de grup, cuprind:

Sume de încasat de la entitățile afiliate

Sume de încasat de la entitățile de care compania este legată pe baza intereselor de participare

Creanțele față salariați, cuprind:

Avansurile din salarii acordate salariaților (chenzina I)

Imputațiile stabilite pentru angajați

Diverse alte sume de încasa de la salariați

Creanțe față de buget cuprind:

Impozite și taxe de recuperat de la buget (impozite și taxe plătite în plus)

Subvenții de primit

Creanțele față de acționari/asociați, cuprind:

Capitalul subscris de acționari și încă nevărsat

Împrumuturile acordate acționarilor/asociaților și de dobânzile de încasat aferente

Alte creanțe, în aceste includ creanțele față de debitori reprezentate de diverse creanțe care nu pot fi încadrate în cazurile de mai sus.

Definiții, forme, clasificări ale datoriilor

Datoriile reprezintă surse atrase și angajamente financiare constituind obligații actuale ale entității obținute din activități trecute și prin înregistrarea cărora se așteaptă să rezulte mai multe resurse care să cuprindă beneficii economice.

Trebuie făcută distincție între obligație actuală și angajament viitor. Sunt recunoscute drept datorii numai obligațiile actuale care au apărut ca urmare a unor evenimente trecute.

O datorie reprezintă un angajament sau o responsabilitate de a acționa într-un anumit fel.

O obligație apare, în mod normal, în momentul unor livrări sau când întreprinderile au acorduri (contracte) irevocabile de achiziție.

Datoriile reprezintă o obligație actuală și nu viitoare.

Lichidarea obligațiilor presupune deci renunțarea întreprinderii la anumite resurse care încorporează beneficii economice.

Aceasta înseamnă că datoriile iau naștere odată cu obținerea dreptului de proprietate asupra bunurilor, lucrărilor, serviciilor și se lichidează odată cu plata acestora.

Prin gestiunea datoriilor unei entități trebuie să se urmărească menținerea acestora la nivel optim (uneori datoriile pot fi o sursă de finanțare externă foarte benefică), care poate duce la creșterea valorii firmei și scăderea costului capitalului.

Conturile de datorii au funcție contabilă de pasiv.

Din punct de vedere al poziției financiare, datoriile sunt încadrate în pasivul bilanțului.

Datoriile se reflectă în contabilitate în momentul creerii angajamentelor (obligațiilor) și până în momentul stingerii, adică a plății acestora.

Clasificarea datoriilor:

datoriile comerciale, în principal față de furnizori;

datoriile față de personal, în principal cele rezultate din statul de salarii;

datorii față de organismele de asigurări și de protecție socială (cotizațiile sociale patronale și ale salariaților);

datoriile față de bugetul de stat și alte instituții publice (generate de impozitul pe profit, taxa pe valoarea adaugată de plătit, impozitul pe salarii, alte impozite ți taxe datorate etc.);

datorii față de asociață (ex: sumele depuse de asociați, sau lăsate de aceștia la dispoziția unității, inclusiv dobânzile aferente datorate etc.);

datorii față de creditori diverși ( bănci, etc );

datorii pentru vârsămintele rămase de efectuat privind titlurile de plasament.

(http://profconta.ro/clasificarea-datoriilor/)

Creditul comercial clasic, constă în amânarea la plată acordată de către furnizor clientului, când decontarea se face ulterior folosind instrumente clasice: ordin de plată, CEC, etc.

Creditul comercial cambial, este un credit prevăzut într-un efect comercial (bilet la ordin, cambie, etc) care prevede expres: suma de plată, scadența și banca care va face decontarea.

Activele sunt înregistrate în ordine descrescătoare a lichidității, în timp ce datoriile sunt înregistrate în ordinea crescătoare a exigibilități.

Datoriile în funcție de exigibilitate, a termenul de decontare se împart în două categorii:

Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă până la un an

Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an.

Împrumuturile și datoriile asimilate pe termen lung, se structurează pe următoarele categorii:

împrumuturi din emisiuni de obligațiuni și prime de rambursare

a acestora,

credite bancare pe termen lung și mediu,

sumele datorate entităților afiliate și entităților de care compania este legată prin interese de participare,

alte împrumuturi și datorii asimilate, precum și dobânzile aferente acestora.

2. ASPECTE TEORETICE PRIVIND ANALIZA EVOLUȚIEI CREANȚELOR ȘI DATORIILOR

Necesitatea și conținutul analizei economico-financiare

Conform dicționarului explicativ al limbii române arată termenul de analiză ca provenind din limba franceză “analyse”, “analyser”, cu sensul de “metodă științifică de cercetare care se bazează pe studiul sistematic al fiecărui element în parte; examinarea amănunțită a unei probleme” (Dicționarul explicativ al limbii române ,1975).

Orice activitate desfășurată în domeniul economic are un obiectiv, un scop bine determinat, iar atingerea acestuia presupune punerea în practică a unor concepții, determinări științifice de o mare varietate, specifice domeniului respectiv. Pentru o activitate economică obiectivul de bază este, paralel cu satisfacerea unei nevoi sociale, realizarea unui profit. Atingerea obiectivului este condiționată de cunoașterea aprofundată a situației reale a unității atât prin prisma unor manifestări exterioare, cât și prin aproprierea de esența fenomenelor prin identificarea componentelor care au influențat nivelul indicatorilor și a cauzelor primare care acționează asupra acestora.

Analiza reprezintă o metodă de cercetare care constă în descompunerea sau desfacerea unui obiect, fenomen sau proces în elementele sale componente, în scopul identificării factorilor cauzelor și condițiilor care l-au generat și l-au influențat.

Analiza economică este definită în sens larg ca o modalitate de studiere, cunoaștere și interpretare a activităților economice la diferite niveluri de existență ale acestora. În această viziune, analiza economică reprezintă teoria economică generală a micro- și macroeconomiei.

În ceea ce privește definirea conținutului analizei financiare există diverse păreri în literatura de specialitate :

Analiza economico-financiară reprezintă în opinia Mariei Niculescu „un ansamblu de concepte, tehnici și instrumente care asigură tratarea informațiilor interne și externe. În vederea formulării unor aprecieri pertinente referitoare la situația unui agent economic, la nivelul și calitatea performanțelor sale, la gradul de risc într-un mediu concurențional extrem de dinamic. Astfel definită, analiza economico-financiară integrează trei accepțiuni: analiza ca disciplină, analiza ca activitate de cercetare științifică, respectiv analiza ca activitate practică. În oricare din aceste accepțiuni, analiza economico-financiară este deosebit de complexă, deoarece în economie:

același efect poate fi generat de cauze diferite;

efecte diferite se pot culmina dând o rezultanță, un rezultat al complexului de acțiuni sau forțe;

complexitatea și intensitatea cauzei pot determina nu numai intensitatea fenomenului dat, ci și calitatea lui;

în fenomenul analizat pot apărea însușiri pe care anterior nu le avusese nici unul din elementele fenomenului;

în realitatea obiectivă însușirile esențiale se combină cu cele neesențiale secundare sau întâmplătoare”. ( Niculescu , 2003)

D. Mărgulescu și colaboratorii săi consideră că „într-o accepțiune sintetică analiza-diagnostic presupune repararea simptomelor, a disfuncționalităților unei firme, cercetarea și analiza faptelor și responsabilităților, identificarea cauzelor și disfuncționalităților, elaborarea unor programe de acțiune prin a căror aplicare practică se asigură redresarea sau ameliorarea performanțelor”. (Mărgulescu , 1994)

Activitatea de analiză, indiferent dacă este teoretică sau practică, trebuie să aibă la bază unitatea dintre analiză și sinteză. Astfel, dacă analiza înseamnă descompunerea, dezmembrarea fenomenelor și proceselor cercetate în elementele lor componente, sinteza presupune unirea acestor elemente, analizate separat, într-un cadru unitar, legat prin resorturi interne (cauzale și funcționale). Se poate astfel constata că sinteza este utilă atât în derularea muncii de analiză, cât mai ales la formularea rezultatelor și a aprecierilor ce se desprind la finalizarea acestei munci.

Rolul principal care revine analizei, atât ca știință cât și ca activitate practică de evaluare și orientare a vieții economice, este de a aprecia performanțele realizate la un moment dat de o întreprindere, de a identifica factorii care au condus la nerealizarea unor niveluri de performanță prestabilite, de a determina intensitatea acțiunii acestor factori și de a explica mecanismul acțiunii acestora, astfel încât să se poată elimina acțiunea factorilor cu influență nefavorabilă și să se mențină sau să se amplifice influențele favorabile ale altor factori, în vederea ameliorării performanțelor întreprinderii.

Necesitatea și utilitatea analizei economico-financiare este dată de nevoile informaționale ale participanților la activitatea economică a întreprinderii:

pentru a oferi managementului informații financiare prelucrate, pentru îmbunătățirea gestionării întreprinderii;

informarea actualilor și potențialilor acționari despre valoarea firmei și implicit asupra avuției lor;

surprinderea potențialului financiar al firmelor în cazul participărilor la capitalul altor societăți, în cazul restructurării sau privatizării acestora;

utilitatea cunoașterii resurselor financiare ale firmei, în perspectiva dezvoltării sau expansiunii, realizării de investiții;

fundamentarea deciziilor de participare pe piața financiară, în condițiile dezvoltării și diversificării acesteia. (Popa și Miculeac 2009)

Sursele informaționale ale analizei economico-financiare

Într-o societate globală principala funcție a conducerii o constituie fundamentarea și luarea deciziilor, pe baza informațiilor. Informația fiind un concept abstract, nu poate fi culeasă, prelucrată, transmisă sau stocată, decât dacă este fixată pe un suport concret de pe care poate fi percepută. Aceste expresii concrete ale informațiilor abstracte se numesc date și pot fi formate din cifre, cuvinte, simboluri etc. Sistemul contabil fiind expresia cea mai sintetică a rezultatelor economico-financiare ale unității economice, furnizează aceste informații deosebit de utile pentru analiza și fundamentarea deciziilor ce se iau pe termen mediu și lung privind obiectivele și acțiunile viitoare ale unității economice, precum și pentru elaborarea măsurilor în vederea utilizării cât mai eficiente a resurselor umane, materiale, financiare. (Cotleț ș.a, 2009).

Analiza economico-financiară are la bază un set de date și informații preluate din situațiile financiare anuale: bilanț, contul de profit și pierdere și anexe la bilanț. Analiza financiară, în general, nu se limitează la folosirea datelor și informațiilor din documentele contabile în starea lor brută, inițială. Acestea sunt prelucrate și transformate în vederea obținerii unor informații în măsură să satisfacă scopul și obiectivele analizei financiare.

O analiză financiară efectuată în scopul realizării unui diagnostic financiar, care să permită adoptarea unor decizii și stabilirea unor previziuni financiare, se bazează în primul rând pe date și informații provenite din situațiile financiare ale întreprinderii, dar nu se poate limita doar la acestea. Ea trebuie să înceapă prin adunarea mai multor informații:

informații generale pe plan economic, fiscal și monetar;

informații asupra sectorului de care aparține întreprinderea;

informații de ordin economic și juridic asupra întreprinderii.

( Petrescu, 2009)

Informațiile generale privesc conjunctura economică – situația economiei la un moment dat – rezultatele întreprinderii fiind influențate de conjunctura favorabilă sau nefavorabilă: expansiunea (recesiunea) economică generală poate determina creșterea (reducerea) activității, a beneficiului și a cursului acțiunilor la bursă.

Informațiile sectoriale specifice activității întreprinderii se referă la: natura produselor, procesele tehnologice utilizate, structura de producție, care au incidență asupra rentabilității, rotației stocurilor, mijloacelor de finanțare.

Informațiile economice și juridice privind întreprinderea sunt diverse; unele sunt obligatorii și publice, altele sunt date numai cu ocazia analizelor interne sau externe realizate periodic sau la cerere.

Analiza financiară poate porni de la documentele reprezentative ale unei imagini fidele a întreprinderii, care poate fi prezentată partenerilor economici și sociali interni și externi. Imaginea fidelă a patrimoniului unei întreprinderi este asigurată de contabilitatea generală, ce oferă informațiile necesare analizei financiare prin documente de sinteză, care se bazează pe un suport ce răspunde exigențelor.

Întreprinderile din România au obligația să întocmească situațiile financiare anuale respectând prevederile OMFP nr. 3055/2009 care cuprinde Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a și a VII-a a Comunităților Economice Europene (CEE) și cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS).

Potrivit Legii 31/1990 privind societățile comerciale și a Legii Contabilității 82/1991, toți agenții economici sunt obligați să întocmească bilanț contabil.

Bilanțul

Bilanțul este documentul contabil oficial de sinteză prin care se prezintă bunurile economice, drepturile și obligațiile întreprinderilor la încheierea exercițiului care trebuie să redea o imagine fidelă, clară și completă a patrimoniului și a situației financiare. Bilanțul este procedeul de bază al contabilității care reflectă în expresie valorică, la un moment dat, mijloacele economice și sursele lor de finanțare, precum și rezultatele obținute ca urmare a investirii, consumării și reproducției capitalului. ( Bogdan, 2004)

Din bilanț se desprind originea și folosirea fondurilor de care dispune întreprinderea. Originea fondurilor o constituie capitalurile proprii (ce aparțin acționarilor și asociaților, provizioanele pentru riscuri și cheltuieli) și datoriile (de exploatare, financiare), ca elemente de pasiv ale bilanțului. Utilizările fondurilor puse la dispoziția întreprinderii, cu titlu durabil, sau activele imobilizate, și utilizările cu titlu provizoriu și ciclic, sau activele circulante, sunt elemente de activ ale bilanțului.(Petrescu, 2010)

Modelul de bilanț adoptat prin reglementările contabile armonizate la IAS și în prezent prevăzute de OMFP nr.1752/2005 este de tip vertical creând premisele unei analize a echilibrului financiar în dinamică. Reglementările contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunității Economice Europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate stabilesc o structură a bilanțului conform căreia elementele de activ și de pasiv sunt reprezentate după următoarele criterii:

criteriul lichidității crescătoare pentru elementele patrimoniale de activ;

criteriul exigibilității descrescătoare pentru elementele patrimoniale de pasiv.

( Popa și Miculeac, 2009)

Bilanțul reflectă poziția financiară a întreprinderii, respectiv capacitatea de a se adapta schimbărilor mediului, oferind informații esențiale despre numerar și despre necesitățile viitoare de resurse.

Rolul bilanțului se poate releva în mod sintetizat prin următoarele aspecte mai importante:

constituie mijloc de cunoaștere, control și analiză activității agenților economici de către consiliile de administrație, adunările generale a acționarilor sau asociaților, de organele fiscale, de statistică;

datele pe care le conține și care se referă la prezentarea indicatorilor efectivi privind exercițiul curent și precedent asigură analiza evoluției acestora de la un an la altul;

constituie un factor mobilizator pentru îmbunătățirea conținutului și organizării evidenței contabile care trebuie să asigure datele necesare exacte și la timp, în vederea elaborării sale în mod corespunzător și la termenele prevăzute;

furnizează informații privind natura și sumele investite în resursele întreprinderii, obligațiile ei față de creditori, precum și ponderea capitalurilor totale ale întreprinderii. (Miculeac, 2007).

Contul de profit și pierdere

Contul de profit și pierdere reprezintă un document contabil de sinteză, care măsoară performanțele activității întreprinderii în cursul perioadei analizate, concentrând veniturile și cheltuielile unei întreprinderi pentru o perioadă dată și explicând modul de formare a rezultatelor.

Contul de profit și pierdere este instrumentul de modelare contabilă care explică modul de constituire a rezultatului și permite desprinderea unor concluzii legate de performanțele activității întreprinderii. Spre deosebire de bilanț, care înregistrează stocurile în sens larg, respectiv cantitățile acumulate de bunuri, creanțe, titluri și datorii la un moment dat, contul de profit și pierdere traduce activitatea întreprinderii în termeni de flux.

Contul de profit și pierdere înregistrează în credit totalul de bunuri, servicii sau monedă care intră ca venituri (fluxul de intrări), iar în debit bunurile, serviciile, moneda care ies sub formă de cheltuieli (fluxul de ieșiri). (Negescu, 1999)

Contul de rezultat regrupează, sub formă de tabel sau în listă, cheltuielile și veniturile exercițiului, structurate pe categorii (de exploatare, financiare, extraordinare), astfel încât permite determinarea ca sold a rezultatelor (profitul sau pierderea) de tipuri de activități. (Petrescu, 2010).

Contul de profit și pierdere reflectă performanța întreprinderii, adică capacitatea ei de a produce profit, care se exprimă prin aptitudinea acesteia de a produce fluxuri viitoare de numerar prin utilizarea resurselor existente, permițând stabilirea gradului de eficiență în utilizarea de noi resurse.

În scopul efectuării unor comparații în timp, prezentarea sub formă de tabel sau în listă a contului de rezultat, ca și a bilanțului, trebuie să fie identică de la un an la altul.

Prin astfel de forme a contului de rezultat se explică modul de constituire a rezultatului exercițiului în diferite etape permițând desprinderea unor concluzii legate de nivelul performanțelor economice ale celor trei activității desfășurate de o firmă într-o perioadă de gestiune și anume:

activitatea de exploatare;

activitatea financiară;

activitatea extraordinară. (Popa, și Miculeac, 2009)

Note explicative

Notele explicative la situațiile financiare anuale prezintă informații suplimentare despre bazele de întocmire a situațiilor financiare și politicile contabile adoptate, completează și detaliază informațiile prezentate în celelalte documente de raportare financiară și prezintă, narativ sau prin tabele de analiză, situații și indicatori care nu se găsesc în alte parte, relevante pentru necesitățile utilizatorilor în ceea ce privește poziția financiară și rezultatele obținute.

Notele explicative urmează a fi prezentate sistematic, trebuind să cuprindă informații detaliate care să servească analizei ulterioare și să constituie baza de elaborare a diagnosticului financiar-contabil și, împreună cu celelalte documente de sinteză, să ofere, conform Planului Contabil General, imaginea fidelă a patrimoniului, a situației financiare și a rezultatului întreprinderii în exercițiul financiar. (Petrescu, 2010)

Notele explicative se regăsesc în zece formulare care oferă informații despre:

active imobilizate;

provizioane pentru riscuri și cheltuieli;

repartizarea profitului;

analiza rezultatului de exploatare;

situația creanțelor și datoriilor;

principii, politici și metode contabile;

acțiuni și obligațiuni;

informații privind salariații, administratorii și directorii;

analiza și exemple de calcul a principalilor indicatori economico-financiare;

alte informații.

Principalii beneficiari ai informațiilor furnizate de analiză economico-financiară

Analiza economico-financiară furnizează informații utilizatorilor, care servesc deciziilor financiare curente, tactice și strategice privind alocarea resurselor firmei. Aceste situații financiare trebuie să satisfacă necesități comune ale utilizatorilor de informații, obiectivul lor fiind măsurarea statică și dinamică a principalelor aspecte privind poziția și performanțele economico-financiare ale firmei.

Diferitele categorii de utilizatori folosesc categorii diferite de informații economico-financiare, precum și alte informații puse la dispoziție de evidențele contabile, statistice și operative ale firmei, cu scopul de a fundamenta deciziile.

Beneficiarii de informații furnizate de analiza economico-financiară se pot grupa în două mari categorii, și anume:

utilizatorii din mediul intern

utilizatorii din mediul extern

Principalii utilizatori ai rezultatelor analizei financiare sunt: gestionarii, acționarii actuali și potențiali, creditorii, personalul întreprinderii, organele fiscale, analiștii financiari. Aceste categorii de utilizatori pot da decizii privind: gestiunea întreprinderii, cumpărarea sau vânzarea de titluri, acordarea sau refuzul unui credit, achiziția totală sau parțială a întreprinderii etc.

Analiza evoluției poziției financiare

Presupune realizarea unei analize pe orizontală a poziției financiare și se bazează pe calculul unor indici cu bază în lanț în care posturile din bilanț se exprimă sub forma modificărilor procentuale succesive față de perioada precedentă.

Analiza evoluției activelor

O primă dimensiune în componentă de analiză a poziției financiare o reprezintă analiza activelor. Activul bilanțului înglobează valoarea netă a mijloacelor materiale și bănești și creanțele pe care entitatea economică le are de încasat de la terți. cont de valoarea netă a unui activ care se obține. În prezent, potrivit legislației românești, posturile de activ sunt structurate în bilanț astfel:

Active imobilizate;

Active circulante;

Cheltuieli în avans;

În bilanț activele sunt date de valoare netă contabilă care în cazul activelor imobilizate de valoarea de intrare corectată cu ajustările de valoare.

Analiza evoluției (dinamicii) creanțelor comerciale

Creanțele comerciale sunt în legătură directă cu producerea cifrei de afaceri nete. Analiza în dinamică a creanțelor comerciale țintează două aspecte:

Ritmul modificării creanțelor comerciale

Corelația între ritmul modificării creanțelor comerciale și ritmul modificării indicatorilor de volum – cifra de afaceri.

Privind ritmul modificării creanțelor comerciale pot exista următoarele situații:

Icc > 100 indică o creștere a volumului creanțelor comerciale al entității față de perioada precedentă, creștere care se poate datora:

creșterii volumul fizic al vânzărilor

creșterii prețului de vânzare unitar al produselor și/sau serviciilor

acordării unor termene de încasare mai relaxate

acumulării creanțelor comerciale datorită neîncasării acestora

O creștere a volumului creanțelor comerciale este justificat economic reflectând o dezvoltare a laturii comerciale a entității cu condiția însă ca acesta să fie încadrată în termenele de încasare contractuală. În acest sens se va apela la informațiile suplimentare cuprinse în Nota 5 „Situația creanțelor și datoriilor ” unde creanțele sunt reflectate după diverse criterii inclusiv pe categoria de creanțe ”în termen sau restanțe”.( Borlea, 2012)

O creștere a volumului creanțelor comerciale pe termen mediu și lung datorită unei încetiniri a vitezei de rotație a acestora poate crea în timp probleme de lichiditate financiară.

Icc = 100 indică o menținere în timp a laturii comerciale a entității

Icc < indică o diminuare a creanțelor comerciale față de perioada precedentă care se poate datora:

diminuării volumului fizic al vânzărilor

diminuării prețului de vânzare unitar al produselor și/sau serviciilor

acordării unor termene de încasare mai restrictive

creșterii vitezei de rotație al creanțelor comerciale

Analiza în evoluția altor categorii de creanțe: creanțe față de grup, creanțe față de buget, creanțe față de acționari și asociați, creanțe față de salariați și altor creanțe.

O creștere a acestor categorii de creanțe trebuie apreciată prin prisma încadrării acestora în Graficele de recuperare (Achim, 2012).

Analiza evoluției datoriilor

Datoriile societății comerciale față de terți sut grupate în Bilanț după următoarele categorii:

Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mică de 1 an

Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de 1 an

Provizioane

Venituri în avans

Conform reglementarilor legare în vigoare (O.M.F.P. nr. 3055/2009) o datorie trebuie clasificată ca datorie pe termen scurt denumită și datorie curentă, atunci când:

se așteaptă să fie decontată în cursul normal al ciclului de exploatare al entității;

sau

este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanțului.

Toate celelalte datorii trebuie clasificate ca datorii pe termen lung (OMFP 3055/2009, pentru aprobarea regelmentărilor contabile conforme cu directivele europene, M. Of. 766 /2009).

Analiza evoluției datoriilor comerciale

IDC > 100 % reflectă o majorare a datoriilor comerciale față de anul trecut, creștere care se poate explică prin:

Majorarea volumului de activitate al unității care arată o majorare a volumului fizic a cumpărărilor de la terți sub forma materiilor prime, serviciilor etc.

Majorarea costului de achiziție unitar pentru intrările provenite de la furnizori

Negocierea unor termene contractuale cu terții

Străngere de datorii comerciale neachitate în termen contractual

Creșterea valorică a avansurilor primite de la clienți.

Se încadrează în termenul contractual deoarece ele sunt gratuite de finanțare a necesarului de fond de rulment. Deci pentru o apreciere pertinentă a nivelului până la care pot crește aceste datorii, se impune efectuarea în mod suplimentar de comparații cu nivelul creanțelor care aparține expoatării.

IDC = 100% reflectă o constanță în ce privește ritmul contractării datoriilor comerciale.

IDC < 100% reflectă o micșorare a nivelului datoriilor comerciale, aceast caz se poate explica prin:

Micșorarea volumului de activitate al unității care arată o micșorare a volumului fizic a cumpărărilor de la terți sub forma materiilor prime, serviciilor etc.

Micșorarea costului de achiziție unitar pentru intrările provenite de la furnizori

Contracterea unor termene contractuale cu terții

Delimitarea practicii de solicitare de avansuri de la clienți

Solicitarea într-o măsură mai evidentă la alte surse de finanțare decât cele provenind din achiziții pe credit comercial

Analiza structurii poziției financiare

Aprofundarea analizei situației financiare pe baza bilanțului și contului de profit și pierdere impune recurgerea la procedeul frecvent utilizat în analiza financiară cunoscut sub denumire de „metoda ratios” (metoda de analiză prin rate). Ratio este un raport între două posturi de bilanț, din contul de rezultat, sau din bilanț și contul de rezultat, echivalent cu termenii rată, coeficient, indice, procent. Între elementele raportului trebuie să existe omogenitate din punctul de vedere al modului de evaluare și relații directe între mărimile care se compară. ( Popa și Miculeac, 2009)

Raportul poate fi exprimat în procente, în număr de zile sau ani, sau sub formă de coeficient, fiind utilizat în scopul obținerii unor informații mai semnificative. Evident că nu pot fi raportate decât mărimi ce au relații între ele pentru a obține o rată valoroasă. După elementele care se compară, ratele pot sugera analistul asupra numeroase aspecte ale întreprinderii pe care dorește să le evidențieze.

Obiectul fundamental al metodei ratelor, vizând cunoașterea cât mai bună a întreprinderii, evaluarea cât mai reală a performanțelor și a dificultăților sale, precum și utilizarea corectă a ratelor, impune respectarea următoarelor condiții:

asigurarea comparabilității elementelor raportului prin evaluarea lor în aceleași unități;

folosirea în calcul a unor mărimi semnificative și coerente între care trebuie să existe relații directe;

compararea ratelor în timp și spațiu sau cu valorile standard. (Petrescu, 2010)

Analiza structurii poziției financiare este o analiză a poziției financiare pe verticală cu ajutorul metodei ratelor.

Această metodă presupune calcularea de rate ale structurii poziției financiare, mai concret rate ale structurii activelor, datoriilor și capitalurilor (capitalurilor proprii) și care pun în evidență caracteristice financiare ale entității cum ar fi: capacitatea activelor de a se transforma în lichidități, autonomia și independența financiară a entității etc.

Gruparea ratelor generale de structură ale activelor pot fi:

Rata generală a imobilizărilor

Rata generală a activelor circulante;

Rata cheltuieli în avans.

Rata activelor curente

Analiza structurii activelor

Structura activelor caracterizează compoziția patrimoniului economic al întreprinderi.

Ratele de structură a bilanțului se obțin în urma analizei pe verticală și se determină prin raportarea posturilor de active și a posturilor de capitaluri ale bilanțului la totalul acestora. Ratele privind structura patrimonială stabilesc ponderea fiecărui post sau grupe de posturi de activ sau pasiv în totalul bilanțului, oferind posibilitatea exprimării bilanțului în procente. Totodată, permite identificarea caracteristicilor majore ale structurii bilanțului, precum și a evoluțiilor în timp.

Aceste rate pun în evidență caracteristicile financiare ale întreprinderii, cum ar fi: capacitatea activelor de a se transforma în lichidități, autonomia și independența financiară a întreprinderii, calitatea echilibrului financiar pe termen scurt sau structura financiară (de finanțare) a întreprinderii.

Ratele de structură ale activului sunt expresia simplificată a structurii productive a întreprinderii, ele relevă destinația economică a capitalurilor întreprinderii, apartenența sectorială, natura activității, capacitatea întreprinderii de a-și modifica structura activului ca urmare a schimbărilor conjuncturale și mai puțin aspecte legate de politica sa financiară.

Cele mai semnificative ca valoare informativă și totodată mai recomandate de literatura de specialitate sunt: rata imobilizărilor, rata stocurilor, rata creanțelor, rata disponibilităților.

Rata creanțelor

; arată ponderea creanțelor în totalul activelor circulante

Reflectă politica financiară a întreprinderii și este influențată de domeniul de activitate, de natura clienților și de termenele de plată acordate partenerilor de afaceri.

Rata creanțelor înregistrează valori nesemnificative la întreprinderile aflate în contact direct cu o clientelă care realizează plata în numerar (comerțul cu amănuntul, prestările de servicii către populație) și valori mai ridicate în cazul decontărilor fără numerar.

Analiza structurii creanțelor trebuie aprofundată, pentru a identifica locurile unde trebuie acționat pentru a îmbunătăți eventualele dezechilibre financiare pe termen scurt generate de volumul creanțelor avându-se în vedere:

natura creanțelor (din ciclul de exploatare, din afara exploatării)

certitudinea realizării lor (certe sau incerte);

termenul de realizare (creanțe sub 30, 60, 90 de zile sau peste 90 de zile)

Datele privind creanțele, detaliate după aceste criterii, pot fi obținute din Nota explicativă 5 „Situația creanțelor și datoriilor”.

Ca principiu, rata creanțelor din exploatare trebuie să dețină ponderea majoritară și să prezinte o tendință de creștere, cu condiția realizării unei viteze de rotație superioare.

Analiza ratei creanțelor

Rata creanțelor unei entități economice depinde de domeniul de activitate al acesteia, de natura relațiilor ei comerciale și termenele de plată practicate. O rată redusă a creanțelor indică o apropiere importantă a entității față de clientela sa (comerțul en-detail). Dimpotrivă entitățile economice din domeniul industrial și domeniul en-gros înregistrează valori mari al acestor rate.(Crecană, 2002).

O creștere a ratei creanțelor se poate să fie din cauza micșorării ratei stocurilor sau ratei trezorerie, în condițiile menținerii neschimbate a volumului creanțelor fie datorită creșterii volumului creanțelor menținându-se neschimbate valoarea stocurilor și a trezoreriei, fie creșterii mai accentuate a volumului creanțelor comparativ cu creșterea mai puțin accentuată a stocurilor și trezoreriei.

În funcție de natura creanțelor putem categoriza astfel:

Rata creanțelor comerciale (Rcc) reprezentată de ponderea pe care o dețin creanțelor comerciale (CC) în totalul creanțelor (CR) determinând astfel:

Rata creanțelor față de grup (RCG) indică ponderea creanțelor față de societăți din cadrul grupului (CG) în totalul creanțelor (CR) determină astfel:

Rata creanțelor față de salariați (RCS) indică ponderea creanțelor față de angajații entității (CS) în totalul creanțelor (CR) calculată după relația:

Rata creanțelor fiscale (RCF) indică ponderea creanțelor de recuperat de la bugetul statului (CF) în totalul creanțelor (CR) calculată cu formula:

Rata creanțelor față de acționari/asociați (RCAs) indică ponderea creanțelor față de acționarii/asociații entității (CA) în totalul creanțelor (CR) calculată astfel:

Rata altor creanțe (RAcr) indică ponderea altor creanțe ce nu apar în cadrul creanțelor menționate mai sus (Acr) în totalul creanțelor (CR):

În funcție de certitudinea încasării creanțelor distingem:

Rata creanțelor certe (RCcerte) reflectă ponderea creanțelor certe respectiv a creanțelor aflate în termenul de încasare și asupra căror existență certitudinea încasării lor (Ccerte) în totalul creanțelor (CR), conform relației:

Rata creanțelor incerte (RCincerte) reflectă ponderea creanțelor incerte respectiv a creanțelor neîncasate la termen și a căror încasare este nesigură (Cincerte) în totalul creanțelor (CR) în următorul mod:

În funcție de termenul de realizare (încasare) avem:

Rata creanțelor pe termen scurt (până la 10 zile) reflectă ponderea creanțelor care devin lichide în mai puțin de 10 zile (CR ≤ 10 zile) în totalul creanțelor (CR), determinată astfel:

Rata creanțelor pe termen mediu (între 10 și 30 zile) reflectă ponderea creanțelor care se vor încasa peste cel puțin 30 zile (10 zile ≤ CR ≤ 30 zile) în totalul creanțelor (CR), determinând astfel:

Rata creanțelor pe termen lung (mai mult de 30 zile) reflectă ponderea creanțelor care se vor încasa peste cel puțin 30 zile (CR ≥ 30 zile) în totalul creanțelor (CR), calculată astfel:

(Achim, 2012)

Rotația creanțelor 

O măsură a eficienței cu care firmele își utilizează activele, în acest caz creanțele către clienți.

O valoare mai mare a acestui indicator semnifică fie ca firma în cauză folosește foarte puțin vânzările pe credit, majoritatea clienților făcând plata pe loc, fie că reușește să își colecteze creanțele cu o eficiență crescută.

O rotație mică a creanțelor înseamnă în mod normal că firma are probleme în a le colecta în timp util, iar efectele sunt îngreunarea activității, apariția unor probleme de lichiditate și un volum al producției și mai ales al vânzărilor mai mici decât potențialul. La fel ca și la alți indicatori, valoarea optimă depinde de sectorul de activitate.

Există sectoare, cum ar fi dezvoltările imobiliare, unde creanțele sunt păstrate mai mult timp, ceea ce duce la o rotație scăzută a acestora, fără să aibă efecte negative asupra activității.

Analiza vitezei de rotație a creanțelor

Termenul de încasare a creanțelor nu trebuie să depășească termenul de plată a datoriilor curente, o depășire ar însemna reducerea numerarului încasat și nevoia de credite urgențe de trezorerie.

Deasemenea este necesară și o defalcare a creanțelor după vechime (scadență) iar o comparare cu datoriile curente pe termene de încasare/plată este necesar să se realizeze, astfel :

Creanțe/datorii cu termen de încasare până la 30 zile

Creanțe/datorii cu termen de încasare între 30-90 zile

Creanțe/datorii cu termen de încasare de peste 90 zile.

Analiza vitezei de rotație a creanțelor comerciale

În dinamică o creștere a vitezei de recuperare a creanțelor comerciale este dezirabilă și generează pe această cale o creștere de numerar. O diminuare a acesteia poate indica probleme legate de controlul creditului acordat clienților și în consecință existența unui volum superior de creanțe de încasat prin existența unor clienți rău plătnici.

Într-o abordare statică în ce privește durata optimă a termenului de încasare a creanțelor comerciale ne verificăm :

În țările dezvoltate de regulă, se încasează o factură după 20-30 zile de la emitere iar colectării nu trebuie să depășească 30 zile (Halpern, 1998). Și alți autori americani apreciază această medie pe industrie la 40 zile (Brealey, 2006)

În general termenul de încasare al creanțelor trebuie analizat în corelație cu politica de creditare angajată de entitate în relația cu clienții săi precum și cu condițiile generale de creditare aferente ramurii în care aceasta își exercită activitatea. În analiza acestui indicator trebuie să se țină seama de faptul că de cele mai multe ori condițiile de creditare ce vizează direct durata de recuperare a creanței, reprezintă un obiectiv-cheie în strategia comercială a entității.

Date fiind nuanțele diferențiate de interpretare a vitezei de rotație a creanțelor, aspectele interpretate devin semnificative numai în măsura în care soldul final al creanțelor aferent exercițiului financiar devine reprezentativ pentru situația medie reală de pe parcursul exercițiului financiar (Crecană, 2002).

Analiza structurii pasivelor(datoriile/capitalurilor proprii)

Capitalurile proprii împreună cu datoriile ale întreprinderii formează totalul resurselor de finanțare a activelor sau pasivelor bilanțiere.

Analiza structurii pasivelor sugerează politica de finanțare a întreprinderii și evidențiază atât modul de asigurare a resurselor în cadrul structurilor de capitaluri proprii, datorii pe termen scurt, datorii pe termen lung cât și cât și autonomia financiară a întreprinderii.

Analiza structurii interne a datoriilor

Analiza structurii datoriilor pune în evidență ponderea pe care diferitele tipuri de datorii o dețin în totalul datoriilor entității. Ca urmare rata generală a datoriilor se poate detalia în următoarele rate interne de structură ale datoriilor totale, astfel:

Rata datoriilor pe termen scurt:

Rata datoriilor pe termen lung:

(Achim, 2012)

Analiza vitezei de rotație a datoriilor totale

Analiza vitezei de rotație a datoriilor totale trebuie să aibă în vedere următoarele:

Este o rotație foarte scăzută a datoriilor totale, care nu ar trebui scoată în evidență semne de întrebare asupra capacității de plată a unității deoarece în calcul sunt incluse toate datoriile, inclusiv cele cu scadență la termen peste un an.

Din motivele de mai sus se impune extragerea din totalul datoriilor doar a celor curente și focalizarea analizei rotației acestei categorii de datorii. De asemenea în cadrul datoriilor curente o atenție deosebită o vom prezenta clasa datoriilor comerciale.

Analiza rotației datoriilor comerciale

Analiza rotației datoriilor comerciale urmărește:

o rotație foarte scăzută a datoriilor comerciale ce ar trebui să scoată în evidență semne de întrebare asupra capacității de plată a entității deoarece plata cu întârziere și depășirea termenelor contractuale sunt purtătoare de penalități

durata medie de plată a datoriilor comerciale trebuie să depășească durata de încasare a creanțelor comerciale cu câteva zile (5-10 zile sunt apreciate ca fiind suficiente).

Ca și în cazul analizei rotației creanțelor comerciale se impune o detaliere a datoriilor comerciale după vechime (până la 30 de zile, între 30-90 zile, peste 90 de zile) și deasemenea o comparare a acestora în mod corespunzător cu creanțele comerciale la termenele scadente aferente.

Indicatorii vitezei de rotații a creanțelor și datoriilor

Indicatorii vitezei de rotație a creanțelor și datoriilor față de furnizori

durata medie de recuperare a creanțelor (Dmrc)

Politica de credit a unei întreprinderi trebuie să urmărească reducerea duratei de încasare a creanțelor de la clienți. În acest sens se consideră că:

viteza de rotație mică (durata în zile mare) înseamnă că clienții utilizează o perioadă de timp mare resursele financiare ale firmei;

dacă durata în zile a unei rotații depășește 30 de zile există semnale că întreprinderea se confruntă cu greutăți în încasarea facturilor emise;

dacă viteza de rotație a creditului clienți (durata în zile) este mai mare decât viteza de rotație a creditului furnizor atunci la nivelul firmei se crează un deficit de resurse financiare;

dacă tendința este de creștere a duratei creditului clienți, se impune analiza clienților rău plătnici;

dacă are loc o creștere a creditului clienți fără o creștere corespunzătoare a vânzărilor, se remarcă o înrăutățire a situației întreprinderii, și trebuie modificată politica de credit pentru a-și menține clintela. Această situație poate semnifica și înregistrarea unor dificultăți de plată ale clienților datorită conjuncturii nefavorabile;

scăderea creditelor-clienți are efecte benefice asupra gestiunii întreprinderii, fiind determinate fie ca urmare a schimbării politicii de credit, fie prin mobilizarea creditelor, prin transferul acestora către un organism bancar.

durata medie a creditului furnizori (Dmc)

Pentru analiza creditului furnizor trebuie reținute următoarele:

viteza de rotație mică (durata în zile mare) semnifică o situație favorabilă pentru întreprindere, deoarece folosește resursele furnizorului pentru o perioadă mai îndelungată, însă consecințele pot fi negative, prin înrăutățirea relațiilor cu furnizorii respectivi;

dacă durata creditului este mai mare de 30 de zile și această situație nu este rezultatul înțelegerilor anterioare stabile între părți, întreprinderea trebuie să își analizeze condițiile de plată și cauzele lipsei de lichiditate;

dacă tendința este de creștere a duratei creditului de plată înseamnă că întreprinderea se confruntă cu dificultăți de lichiditate;

atunci când cumpărătorul se afla într-o situație dominantă față de furnizor, el poate negocia credite furnizor avantajoase.

Analiza corelației dintre creanțe și obligații

Creanțele reflectă angajamente contractate de anumiți parteneri ai firmei, cum sunt clienții, ale căror termene de plată au o scadență ulterioară livrării bunurilor și serviciilor, precum și debitorii firmei, în calitate de beneficiari ai unor împrumuturi pe care le vor rambursa ulterior împreună cu dobânda aferentă acestora. Din punct de vedere contabil, creanțele sunt formate din clienți, furnizori-debitori, creanțe privind personalul și asigurările sociale, alte creanțe privind statul, debitori diverși etc.

Obligațiile (datoriile nefinanciare pe termen scurt) reprezintă surse de finanțare atrase pe o durată mai mică de un an, exluzând creditele bancare. Acesteia conțin datoriile către furnizori, personal, stat, acționari, avansuri de la clienți etc.

Creanțele și obligațiile constituie principalele elemente care influențează fluxurile bănești ale întreprinderii. În consecință acesteia trebuie analizate corelat din punct de vedere al sumelor și al termenelor de încasare și de plată. Indicatorii utilizați în acest scop sunt:

Durata de imobilizare a creanțelor (Di):

unde:

Sd = soldul mediu al creanțelor

Rd = rulajul debitor al conturilor de creanțe.

În practică se utilizează, de regulă, cifra de afaceri deoarece bilanțul nu furnizează informații referitoare la rulajul conturilor respective.

Durata de folosire a surselor atrase (Df):

unde:

Sc – soldul mediu al conturilor de obligații,

Rc – rulajul creditor al conturilor respective

(http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/pagina2.asp?id=cap5 consultat în data de 15.04.2015)

Corelația între creanțe și obligații, per ansamblul activitații realizată prin corelația între viteza de rotație a creanțelor care trebuie să depășească viteza de rotație a datoriilor (Borlea, 2012).

Cu cât termenul de încasare al creanțelor este mai mic iar durata de achitare a obligațiilor este mai mare cu atât se vor înregistra excedente mai mari de disponibilități bănești.

În viața economică , la nivelul activității comerciale, se urmărește corelația între creanțe comerciale/datorii comerciale, exprimată prin corelația între viteza de rotație a creanțelor comerciale care trebuie să se fie superioară vitezei de rotație a datoriilor comerciale.

Capitolul III. Analiza evoluției creanțelor și datoriilor la SC. Luxman. S.R.L.

Prezentarea generală a societății

Denumirea, sediul firmei, forma juridică, capitalul social și modul de constituire a societății.

Denumire: S.C. Luxman S.R.L.

Sediul: societății se stabilește în localitatea Cluj Napoca, Adresa: STR. TĂRNAVELOR 20 C.

Forma juridică:

Persoană juridică română

Societate cu Răspundere Limitată (SRL).

Cod unic de înregistrare la Oficiul Registrul Comerțului: 13649922

Număr de ordine în Oficiul Registrul Comerțului: J12/ 77/ 2001

Durata: nelimitată

Capitalul subscris și vărsat: 200 RON

Principalele caracteristici ale valorilor mobiliare emise de societatea comercială: Societatea befeniciază de 20 de părți sociale în valoare de 10 lei/buc.

Capital social este structurată astfel:

Capitalul social este deținut în cote egale de 2 asociați, persoane fizice.

Scurt istoric

Societatea S.C. Luxman S.R.L. a luat ființă în anul 2001, în temeiul Legii 31/90 ca societate cu răspundere limitată, cu capital privat deținut de două persoane fizice în cote egale. Societatea nu are filiale și puncte de lucru, activitatea se desfășoară la sediul societății. Tipul companiei fiind: Fabricarea de articole confecționate din textile (cu excepția îmbrăcămintei și lenjeriei de corp).

Durata de funcționare a societății este nelimitată în timp, cu începere de la data înmatriculării acesteia la Registrul Comerțului.

Obiectivul de activitate activitate – principalele produse și activității

Se desfășoară în domeniul principal de activitate specificat în CAEN: 1392 și anume: Fabricarea de articole confecționate din textile (cu excepția îmbrăcămintei si lenjeriei de corp)

Aceasta clasă include:

fabricarea de articole confecționate din orice material textil, inclusiv din materiale tricotate sau croșetate:

paturi, inclusiv pleduri de voiaj

lenjerie de pat, de masă, de baie sau de bucătărie

cuverturi, plăpumi de puf, perne, saci de dormit etc.

fabricarea articolelor pentru decorarea locuințelor:

perdele, draperii, storuri, cuverturi de pat, huse de mobilă sau aparate etc.

prelate, corturi, articole pentru camping, vele pentru ambarcațiuni, parasolare, huse de automobile etc.

drapele, steaguri, fanioane etc.

cârpe de praf, cârpe de vase si articole similare, veste de salvare, parașute etc.

Această clasă include de asemenea:

fabricarea părții textile a paturilor electrice

fabricarea tapiseriilor țesute manual

Aceasta clasa exclude:

fabricarea articolelor textile pentru uz tehnic

Principalele produse ale firmei sunt: perne și pilote din puf de gâscă și pernă de gâscă, perne și pilote antialergice, lenjerii de pat etc.

Cifră de afaceri (2013): 401.430

Adresa web: http://www.luxman.ro

Descriere Activitate: LUXMAN – produce și comercializează articole pentru dormitor, plapumă, saltele, perne, lenjerie, articole de dormitor.

Figura 3.1 Evoluția cifra de afaceri și profit

Sursa: http://www.listafirme.ro/luxman-srl-13649922/

În funcție de cerințele clienților, prin idei și soluții comune putem crea, dezvolta, inova.

Principalele produse fabricate și comercializate sunt confecționarea pernelor și pilotelor în diferite tipuri și mărimi.

Pilota este elementul cheie pentru a se bucura de un somn liniștit indiferent de anotimp. Produsele Luxman, se realizează în condiții tehnologice de ultimă oră, sunt create pentru a asigura confortul termic în orice sezon. Pufoase și delicate, pilotele mențin temperatura constantă pe parcursul nopții, datorită materialelor de înaltă calitate.

O pernă adaptată nevoilor tale este vitală pentru un somn sănătos. Oferă o gamă largă de perne realizate din materiale de calitate care vă vor scăpa de durerile de gât și omoplat, de alergii și de un somn nesatisfăcător. Pernele fabricate sunt hipoalergenice, economice și durabile. Umplutura din vată din fibră siliconică sintetică este roluită pentru o elasticitate corectă a pernei și pentru a evita aglomerarea. Sunt concepute să aibă o densitate constantă pe toată suprafață pentru o susținere corectă a gâtului.

Pernele pot fi:

perne sintetice

perne naturale

perne ergonomice

Clasificarea pernelor sintetice:

Sunt diferite tipuri de fibre sintetice ce sunt folosite pentru producerea pernelor; fibrele au forme și proprietăți diferite:

fibrele siliconate păstrează aerul și îi oferă capacitate de izolare

microfibra sau nanofibra este foarte fină și imită puful de gâscă

Tipuri de perne naturale:

Sunt diferite tipuri de materiale naturale folosite pentru producerea acestora:

puf și pană de gâscă: Aceasta umplutură respiră și absoarbe transpirația. Penele de gâscă cresc fermitatea pernei. Puful de gâscă este materialul natural cel mai nobil. El dă reziliența, elasticitate și volum pernei

lână: are fermitate medie și reține bine forma. Astfel, perna de lână poate fi o opțiune atât pentru cei care dorm pe perne tari, cât și pentru cei ce prefera o perna mai moale. Lână este fibră de origine animală cea mai utilizată; în structura ei chimică complexă se găsesc peste 21 aminoacizi. Este recomandată și celor care transpiră în mod excesiv deoarece lână are capacitatea de a absorbi umiditatea fără a se umezi. Fibrele de lână au un mecanism de auto-apărare care împinge umezeala către vârfurile acestora, de unde se evapora singură. Ceea ce înseamnă ca transpirația nu va ajunge niciodată în mijlocul pernei de lână.

bambus: folosită într-un anotimp călduros, perna de bambus își păstrează constant răcoarea, căldura eliberându-se într-o secundă. Pernele de bambus au și un beneficiu cosmetic – bambusul conține pectina din miere care este foarte sănătoasa pentru piele. Sunt ideale pentru persoanele care suferă de alergii și astm.

Umplutura poate fi realizată din:

Latex pentru o susținere perfectă

Spuma cu memorie de formă se adaptează perfect formei capului pentru relaxare și confort maxim. Acest material revoluționar ajută la prevenirea durerilor cervicale.

Piața și concurență

Cele mai importante sunt relațiile întreprinderii cu piața, întrucât în economia de piață, atât producătorul cât și consumatorul au posibilitatea de a alege în mod liber cât, unde și cum pot să ofere și respectiv să solicite, piața fiind aceea care stabilește ce se produce și cât se produce. Ca atare, întreprinderea, care are ca obiect de activitate producerea de bunuri și servicii destinate pieții, trebuie să cunoască anticipat nevoile reale ale societății, pe care i le poate indica piața. Întrucât, indiferent de profil, întreprinderea trebuie să se afle în contact direct cu piața, analiza condițiilor de piață prezintă deosebită importanță pentru prezentul și mai ales pentru viitorul ei, mecanismul pieței constituind “ barometrul” situației actuale și de perspectivă.

Piața acestor produse o reprezintă, îndeosebi, locuințele individuale, cu dormitoare generoase, hoteluri, dar și orice alt tip de locuințe care include dormitorul. Viteza de rotație a unor astfel de produse este destul de mare, căci și uzura este destul de rapidă. Ca urmare, într-un astfel de magazin clienții revin la intervale de câteva luni de la ultima vizită. Piața este deci suficient de mare iar pe măsură ce veniturile medii cresc, va crește și numărul clienților, căci nevoia de confort în dormitor este cea mai puternică în raport cu nevoia de confort pentru celelalte camere, cu alte destinații, din locuință.

Concurența o reprezintă, într-o oarecare măsură, raioanele specializate din hiper și supermarketuri. Varietatea produselor, ca și calitatea acestora este mult inferioară, iar diferențele de preț, în favoarea acestor produse nu pot compensa diferența de calitate și aspect, mult în favoarea produselor noastre.

Firma acoperă un segment important de piață în zona Transilvaniei, în zona Moldovei și în zona de Sud a României: București, Ploiești, având client importanți cum ar fi România Hipermarket (Cora) prin magazinele din toată țara.

Figura 3.2 Concurența în Romania

Desfacere și activitatea de marketing

Politica de promovare este realizată tot de către administratori. Aceasta se bazează pe existența unui site performant la care fac trimitere mesajele promoționale difuzate pe internet și pe site-urile de socializare. Utile sunt si panourile stradale care vor fi cele indoor, din preajma magazinului. Sunt realizați și fluturași, care vor fi distribuiți în oraș in mall-urile locale. Produsele sunt promovate pe site-urile sociale unde sunt anunțați periodic concursuri și tombole, premiile fiind produsele cele mai noi. Produsele sunt prezentate într-un catalog, tipărit pe hârtie, dar și virtual, care poate fi accesat pe site-ul de pe internet, dar și pe site-urile sociale ale socieții.

Clienți / segment de piață

S.C. Luxman S.R.L se adresează femeilor cu vârste cuprinse între 25-60 de ani și un nivel de venituri dinspre medii spre ridicat – femei moderne, independente care adoră să-și decoreze casele/dormintoarele într-o manieră „fashionable”. Trebuie să menționă și o altă categorie de clienți și anume hotelurile de lux unde administratorii vor să ofere/decoreze camerele hoteliere cu materiale/decor de înaltă calitate, aici putem aminti cu mândrie ca ”JW MARRIOTT Bucharest Grand Hotel” a ales produsele Luxman.

Analiza evoluției poziției financiare

În cadrul analizei în totatalitatea poziției financiare se urmăresc aspecte privind evoluția și structura elementelor de creanțe, datorii și capitaluri proprii.

Analiza evoluției poziției financiare se determină cu ajutorul indicilor cu bază în lanț, calculați pentru elementele de creanțe, datorii și capitaluri proprii așa cum se prezintă în Anexa 1 ”Analiza evoluției creanțelor și datoriilor”.

Analiza evoluției creanțelor

Din analiza structurii bilanțiere privind creanțele, dar și a notei explicative numărul 5, constatăm că la nivelul societății analizate avem:

Creanțe comerciale;

Avansuri plătite;

Sume de încasat de la entitățile din grup;

Sume de încasat de la entitățile asociate;

Creanțe rezultate din operațiunile cu instrumente derivate;

Alte creanțe.

Fig.3.3. Evoluția creanțelor la S.C. Luxman S.R.L

Sursa: prelucrări pe baza Anexei 1 „Analiza creanțelor și a datoriilor”

Analiza evoluției creanțelor comerciale necesită o analiză în funcție de două aspecte:

Din punct de vedere extensiv, evidențiază creșterea sau scăderea activității comerciale, care pune în evidență prin ritmul modificării creanțelor comerciale (ICC)

Din punct de vedere intensiv, aspect care arată eficiența modului de gestionare a creanțelor comerciale ( analiza corelativă între creanțe comerciale și cifra de afaceri netă).

Analizând ritmul modificării creanțelor utilizând graficul de mai sus și informațiile furnizate de nota 5 ,,Situația creanțelor si a datoriilor” constatăm următoarele:

Pune în evidența dinamica evolutiei creanțelor comerciale.

În urma analizei acestor creanțe, observăm că acestea, pe perioada analizată au o tendință de scădere în anul 2013 față de anul 2012.

Printr-o analiză extensivă putem obține:

Tabelul 3.1.

Analiza ritmului de modificare al creanțelor comerciale

Printr-o analiza de tip intensiv putem obține:

În anul 2012, Icc= 90,42%<100, Ica=102,88>100%, și vom calcula viteza de rotație a creanțelor Kcc= 1,13%, în cazul acesta avem o situație favorabilă, aceast aspect se datorează creșterii încasăriilor.

În anul 2013, Icc=116,89%>, Ica=87%<100, și vom calcula viteza de rotație a creanțelor comerciale Kcc=0,74%, în cazul acesta avem o situație nefevorabilă, aceast aspect se datorează scăderii semnificative a încasărilor. Dacă în perioada anterioară am avut o creștere, în 2012- 2013 se înregistrează o diminuare semnificativă a vânzărilor.

Comparând cele două perioade vedem că în anul 2012 avem o situație mai favorabilă decât în perioada următoare, aceasta datorită unei mai bune gestionări ale creanțelor comerciale.

Analiza evoluției altor creanțe:

În categoria altor creanțe intră:

Creanțe în legatură cu personalul

Creanțe în legătură cu bugetul statului

Alte creanțe ( debitori diverși etc.)

Analiza evoluției altor creanțe este reprezentată pe seama Sumelor de încasat de la societățile asociate.

Tabelul 3.2.

Analiza dinamici altor creanțe

Analiza evoluției trezoreriei

Trezoreria S.C Luxman S.R.L este reprezentată de casă și conturile la bănci.

Tabelul 3.3.

Analiza dinamicii numerarului din casă și conturile la bănci

Analiza cheltuielilor în avans, constă în alte cheltuieli în avans care în anul 2011 și anul 2012 are un nivel constant, valoarea lor este 500 lei. În anul 2013 crește la 637 lei, adică valoarea lor crește cu 27%.

Analiza evoluției datoriilor

Datoriile S.C Luxman S.R.L sunt reprezentate de:

Datorii sub un an,

Datorii comerciale – furnizori,

Datorii cu personalul salariat,

Datorii la bugetul statului,

Alte datorii.

Evoluția datoriilor din total și pe elemente componente este redată în graficul de mai jos:

Fig.3.4. Evoluția datoriilor la S.C. Luxman S.R.L

Sursa: prelucrări pe baza Anexei 1 „Analiza creanțelor si a datoriilor”

Pe baza graficului de mai sus, precum și informațiile luate din Anexa 1 “ Analiza creanțelor și datoriilor” pe perioada analizată considerăm următoarele :

Datoriile sub un an, descresc de la un an la altul, plecând de la valoarea de 183.687 lei în anul 2011, în anul 2012 este 167.611 și ajungând la valoarea de 98.165 lei în 2013, având un procentaj de 96,7% în anul 2012, respectiv 55,27% în anul 2013.

Datoriile comerciale-furnizori, acestea sunt în întregime sub un an și sunt reprezentate de datorii față de furnizori.

Analiza datoriilor comerciale este redată în tabelul urrmător:

Tabelul 3.4.

Analiza dinamicii datoriilor comerciale (DC) sub 1 an

Datoriile față de stat sunt în întregime angajate pe o perioadă de sub un an și din punct de vedere al naturii sunt reprezentate la nivelul S.C. LUXMAN S.R.L de obligații către următoarele destinații:

Taxe salariale și alte contribuții sociale;

Impozit pe profit;

TVA de plată;

alte taxe datorate.

Tabelul 3.5.

Analiza dinamicii datoriilor față de stat (DS) sub 1 an

Analiza evoluției capitalurilor proprii

Toate capitalurile societații analizate sunt reprezentate de capitaluri proprii, neexistând angajări de către stat în capitalul entitații.

Evoluția capitalurilor proprii pe perioada analizată este reprezentată astfel:

Fig.3.5. Analiza evoluției capitalurilor proprii

Sursa: prelucrări pe baza Anexei 1 „Analiza creanțelor și a datoriilor”

Din graficul de mai sus se poate observa o fluctuație ușoară a capitalurilor proprii pe toată perioada analizată.

Un rol important în analiza capitalurilor proprii revine ,, Situației modificării capitalului propriu,,.

Creșterea capitalului cu 3% în anul 2012 se datorează creșterii sumelor rezervelor.

În anul 2013 are loc o scădere a capitalului propriu cu 6%.

Aplicarea procedeului substituțiilor înlanțuite

Ne propunem analiza gradului de îndatorare al societății utilizând modelul de analiză:

Abaterea absolută a fenomenului:

△G î= Gî1 – Gî0 = 55,27% – 99,69% = – 44,42%

Gradul de îndatorare al societății scade în anul 2013 cu 44,42%.

Influențele factorilor

×100 – ×100 = ×100 – ×100 =

91,08% – 33,03% = 58,05%

Gradul de îndatorare a crescut în anul 2013 față de anul anterior cu 2,08%, datorită scăderii capitalului propriu cu 31.809 lei.

Gradul de îndatorare a scăzut în anul 2013 cu 13,63%, datorită scăderii datoriilor totale cu 79.446 lei.

Verificarea relației de adevăr

-44,42% = 58,05% – 13,63%

Analiza structurii poziției financiare

Ratele interne de structură ale creanțelor sunt reflectate în graficul de mai jos:

Fig.3.6. Ratele interne ale creanțelor la S.C. Luxman S.R.L.

Sursa: prelucrări pe baza Anexei 1 „Analiza creanțelor și a datoriilor”

Din punct de vedere al analizei ratelor interne ale creanțelor putem constata următoarele:

Ponderea cea mai importantă o dețin creanțele comerciale. Ratele creanțelor comerciale scad în anul 2012 la 51,96%, fapt ce se datorează creșterii ponderii sumelor de încasat de la entitățile asociate.

Concluzii!!! Are loc o scădere a ponderii creanțelor comerciale în totalul creanțelor pe fondul creșterii ponderii sumelor de încasat de la entități asociate.

Ratele interne de structură ale datoriilor după cum se poate observa în figura următoare:

Fig.3.7. Ratele interne ale datoriilor pe termen scurt

Sursa: prelucrări pe baza Anexei 1 „Analiza creanțelor și a datoriilor”

Pe locul întâi cu ponderi în scădere de la 26,19% in 2011, la 16,25% în anul 2013 se află datoriile pe termen scurt.

Pe locul al doilea se află datoriile către furnizori, care scad în 2012 la 54,73% și cresc în anul 2013 la 72%.

Ratele interne de structură ale capitalurilor proprii.

Capitalul propriu a societății este alcătuit din rezerve și capital social, la societatea analizată graficul de mai jos arată astfel:

Fig.3.8. Ratele interne ale capitalurilor proprii

Sursa: prelucrări pe baza Anexei 1 „Analiza creanțelor și a datoriilor”

Din graficul de mai jos se observă o creștere a capitalului propriu de la un an la altul, în anul 2011 valoarea lor este 73,81%, în anul 2012 ajungând la valoarea 75,17% iar în anul 2013 ajunge la o valoare de 83,75%.

Analiza gestiunii resurselor controlate

Calculul și analiza modului de gestionare a resurselor controlate de entitate presupune calculul vitezelor de rotație pentru principalele elemente de creanțe, datorii și capitaluri proprii, dar și pe elemente componente ale acestora astfel: Viteza de rotație a creanțelor, Viteza de rotație a datoriilor și Viteza de rotație a capitalurilor proprii.

Viteza de rotație a creanțelor

Ca număr de rotații :

,

arată ritmul de încasare a creanțelor comerciale (CC).

Ca durată în zile:

,

reprezintă durata teoretică de recuperare a creanțelor comerciale.

Ca valoare,pe toate perioadă analizată viteza de rotație a creanțelor se încadrează sub media de 12 rotații pe an.

Viteza de rotație a creanțelor pe perioda 2011-2013 fluctuează pe întreaga periodă analizată, astfel viteza de rotație în 2012 crește cu 0,3%, scăzând la valoarea de 0,74 în anul 2013.

Fig.3.9. Viteza de rotație a creanțelor comerciale ca număr de rotații

Sursa: prelucrări pe baza Anexei 1 „Analiza indicatorilor de activitate”

Fig.3.10. Viteza de rotație a creanțelor ca durată în zile

Sursa: prelucrări pe baza Anexei 1 „Analiza indicatorilor de activitate”

Viteza de rotație a datoriilor

Ca număr de rotații:

,

viteza de rotație a datoriilor totale exprimă ritmul de încasare al datoriilor totale (DT).

Ca durată în zile:

,

arată viteza de rotație a datoriilor totale reflectă durata medie de plată a datoriilor totale din cifra de afaceri.

Aceasta înregistrează fluctuații de la un an la altul, crește în fiecare an cu aproximativ 10-20%, ajungând în anul 2013 la valoarea de 1,58.

Fig.3.11. Viteza de rotație a datoriilor ca număr de rotații

Sursa: prelucrări pe baza Anexei 1 „Analiza indicatorilor de activitate”

Fig.3.12. Viteza de rotație a datoriilor ca durată în zile

Sursa: prelucrări pe baza Anexei 1 „Analiza indicatorilor de activitate”

Pe toate perioada analizată comparând viteza de rotație a creanțelor cu viteza de rotație a datoriilor considerăm că, viteza de rotație a creanțelor este superioară vitezei de rotație a datoriilor în anul 2012 în timp ce în anii 2011 și 2013 scade sub nivelul vitezei de rotație a datoriilor. Această situație reflectă o gestionare mai eficientă a raportului creanțe/datorii în anul 2012 și în anii 2011 și 2013 mai puțin eficientă.

Viteza de rotație a capitalurilor proprii

Ca număr de rotații:

,

aceasta arată numărul de rotații efectuate de capitalurile acționarilor (CPR) pentru a efectua o anumită cifră de afaceri (CAN).

Ca durată în zile:

,

Aceasta arată durata medie, exprimată în zile de înlocuire a capitalurilor acționarilor prin cifra de afaceri netă realizată de societate anual.

Capitalurile proprii înregistrează schimbări nesemnificative pe întreaga perioadă analizată, astfel de la valoarea de 0,86 în anul 2011 ajunge la valoarea de 0,99 în anul 2012 și ajungând 0,92 în anul 2013.

Fig.3.13. Viteza de rotație a capitalurilor proprii ca număr de rotații

Sursa: prelucrări pe baza Anexei 1 „Analiza indicatorilor de activitate”

Fig.3.14. Viteza de rotație a capitalurilor proprii ca durată în zile

Sursa: prelucrări pe baza Anexei 1 „Analiza indicatorilor de activitate”

Concluzii generale!!! Structura financiară reflectă o stare bună atât la nivelurile generale cât și la nivelurile detaliate de analiză. Apelarea la surse financiare bancare se face într-o măsură redusă, punându-se accent pe sursele proprii de finanțare.

ANALIZA SWOT

A S.C LUXMAN S.R.L

Concluzii

S.C. Luxman S.R.L. este o firmă care produce și comercializează articole pentru dormitor, plapumă saltele, perne, lenjerie și articole de dormitor.

Pe toată perioada analizată cifra de afaceri este cel mai mare în anul 2012. În acest an societatea a realizat profit, față de anul 2011 și 2013 când firma rezultă pierdere datorită vânzărilor mai scăzute.

Urmărind evoluția poziției financiare, din punct de vedere analizei creanțelor comerciale constatăm că situația reflectă o dezvoltare a activității comerciale prin volumul vânzărilor. Creanțele comerciale cresc aceasta se datorează unor cauze obiective, legate în general de intensificarea vânzarilor către clienți.

Comparând perioada analizată în cadrul societății se observă o mai bună gestionare a creanțelor comerciale în anul 2012 când crește cu 16,89% anul anterior.

Analiza evoluției altor creanțe este reprezentată pe seama sumelor de încasat de la societățile asociate. Sumele pe care societatea are de încasat sunt mai semnificative în anul 2012 când se constată o creștere cu 25,44% față de anul 2011. Valoarea altor creanțe scade semnificativ în ultimul an al perioadei de analiză și sunt aferente relațiilor cu diverși debitori: statul și furnizori debitori.

La S.C. Luxman S.R.L. analiza trezoreriei este reprezentată de casa și conturilor la bancă, care pe întreaga perioadă analizată reflectă fluctuații de la un an la altul. În ultimul an al perioadei de analiză putem observa o diminuare cu aproximativ 50% a trezoreriei societății din cauza reducerii mari din casă și conturile bancare. Scăderea semnificativă a trezoreriei societății generează perturbații majore.

Această problemă dacă s-ar întinde pe o perioadă mai lungă în timp pot duce la incapacitatea societății de plată a datoriilor, ce implică penalități suplimentare, dar și de a cere credite de trezorerie purtătoare de dobânzi.

Datoriile întotdeauna reprezintă o problemă pentru societațile comerciale dacă nu sunt achitate la scadență, însă la S.C. Luxman S.R.L. stă bine la capitolul ratei de îndatorare.

Pe toată perioada de analiză în cea ce privește datoriile comerciale înregistrează un tren general descendent astfel: în anul 2011 valoarea datoriilor este 131.035 lei, în anul 2012 valoarea lor scade la 97.206 lei iar în anul 2013 ajungând la o valoare de 70.678 lei.

Per ansamblu scăderea datoriilor comerciale este aproximativ 25%, fapt care să poată datora reducerii volumului avansurilor încasate în contul comenzilor. În ceea ce privește datoriile față de stat reprezintă fluctuații de la an la altul. În anul 2012 datoriile față de stat cresc față de anul 2011 cu 65%. Creșterea impozitului pe profit se datorează dublării profitului în anul 2012, ceea ce atrage după sine o creștere a obligațiilor față de stat. Acesta reprezintă un aspect favorabil datorită creșterii volumului activității. Datoriile față de stat scad dramatic în anul 2013 când ajung la valori de 21.727 lei în comparație cu anul 2012 când ajungeau la valori de 78.425 lei. Scăderea sarcinii fiscale în această situație reprezintă un aspect nefavorabil întrucât rezultă din scăderea volumului activității comerciale.

Toate capitalurile societății analizate sunt reprezentate de capitaluri proprii, care reprezintă fluctuații ușoare pe toată perioada analizată. Creșterea capitalului cu 3% în anul 2012 se datorează sumelor rezervelor.

Urmărind structura poziției financiare se poate spune că din punct de vedere al structurii creanțelor ponderea cea mai importantă o dețin creanțele comerciale. Creanțele comerciale reprezintă fluctuații pe toată perioada de analiză. În anul 2012 are loc o scădere a ponderii creanțelor în totalul creanțelor pe fondul creșterii ponderii altor creanțe.

Pe toate perioada analizată comparând viteza de rotație a creanțelor cu viteza de rotație a datoriilor considerăm că, viteza de rotație a creanțelor este superioară vitezei de rotație a datoriilor în anul 2012 în timp ce în anii 2011 și 2013 scade sub nivelul vitezei de rotație a datoriilor. Această situație reflectă o gestionare mai eficientă a raportului creanțe/datorii în anul 2012 și în anii 2011 și 2013 mai puțin eficientă.

Măsuri propuse

Societatea S.C. Luxman S.R.L. ar fi bine să-și îmbunătățească rentabilitatea, deoarece în unele perioade analizate înregistrează valori negative.

Creșterea disponibilităților ar fi o altă măsură, pentru ca societatea să nu aibă probleme de lichiditate la plata datoriilor scadente.

Perioada de achitare a furnizorilor este foarte scurtă, ar fi bine să îmbunătățească și această durată prin optimizarea și sincronizarea termenelor de plată a furnizorilor și respectiv de încasare a creanțelor.

Bibliografie

Achim, M. (2012), Analiza financiară a entității economice, Ed. Risoprint, Cluj Napoca

Crecană C. (2002) Analiza Afacerilor, Ed. Economico, București

Dicționarul explicativ al limbii române ,1975)

Niculescu, M.(2003), Diagnostic economic, Editura Economică, București

Mărgulescu, D.(1994), Diagnostic economico-financiar, Editura Romcart, București,

Popa, I.și Miculeac, M.(2009), Analiză economico-financiară: elemente teoretice și studii de caz, Editura Mirton, Timișoara

Petrescu S.(2010), Analiză și diagnostic financiar-contabil, Editura CECCAR, București,

Bogdan, V.(2004), Bazele contabilității contemporane, Editura Universității din Oradea,

Negescu I., Negescu M. (1999), Contabilitatea întreprinderii, Tribuna Economică,

Borlea, S. (2012), Analiza financiară a entității economice, Ed. Risoprint, Cluj Napoca

Cotleț D, Cotleț B.(2009), Teoria și practica situațiilor financiare, Editura Mirton Timișoara,

http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/pagina2.asp?id=cap5

http://www.conta.ro/dictionar_online_Creantele.html

Brealey R, Myers S., Allen F. (2006), Corporate Finance, published by McGrow Hill, New York.

Halpern P., Fred Weston J., Brigham E.F. (1998), Finanțe Manageriale, Editura Economică, București.

Anexa 1

Analiza creanțelor și a datoriilor

Anexa 2

Viteza de rotație exprimată ca număr de rotații a unui element patrimonial se calculează raportând cifra de afaceri la valoarea respectivului element patrimonial.

Sursa: prelucrări pe baza datelor furnizate din Bilanțul și Contul de profit și pierdere a societății S.C. Luxman S.R.L., pe perioada 2011-2013.

Bibliografie

Achim, M. (2012), Analiza financiară a entității economice, Ed. Risoprint, Cluj Napoca

Crecană C. (2002) Analiza Afacerilor, Ed. Economico, București

Dicționarul explicativ al limbii române ,1975)

Niculescu, M.(2003), Diagnostic economic, Editura Economică, București

Mărgulescu, D.(1994), Diagnostic economico-financiar, Editura Romcart, București,

Popa, I.și Miculeac, M.(2009), Analiză economico-financiară: elemente teoretice și studii de caz, Editura Mirton, Timișoara

Petrescu S.(2010), Analiză și diagnostic financiar-contabil, Editura CECCAR, București,

Bogdan, V.(2004), Bazele contabilității contemporane, Editura Universității din Oradea,

Negescu I., Negescu M. (1999), Contabilitatea întreprinderii, Tribuna Economică,

Borlea, S. (2012), Analiza financiară a entității economice, Ed. Risoprint, Cluj Napoca

Cotleț D, Cotleț B.(2009), Teoria și practica situațiilor financiare, Editura Mirton Timișoara,

http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/pagina2.asp?id=cap5

http://www.conta.ro/dictionar_online_Creantele.html

Brealey R, Myers S., Allen F. (2006), Corporate Finance, published by McGrow Hill, New York.

Halpern P., Fred Weston J., Brigham E.F. (1998), Finanțe Manageriale, Editura Economică, București.

Anexa 1

Analiza creanțelor și a datoriilor

Anexa 2

Viteza de rotație exprimată ca număr de rotații a unui element patrimonial se calculează raportând cifra de afaceri la valoarea respectivului element patrimonial.

Sursa: prelucrări pe baza datelor furnizate din Bilanțul și Contul de profit și pierdere a societății S.C. Luxman S.R.L., pe perioada 2011-2013.