Analiza Evaziunii Fiscale Si Modalitati DE Reducere A Acesteia Studiu DE Caz PE Romania
ANALIZA EVAZIUNII FISCALE ȘI MODALITĂȚI DE REDUCERE A ACESTEIA
STUDIU DE CAZ PE ROMÂNIA
Cuprinsul
Introducere
I. Aspecte teoretice și metodologice privind evaziunea fiscală
1.1 Concepte despre evaziune fiscală
1.2 Formele evaziunii fiscală. Evaziunea fiscală licită și ilicită.
1.2.1 Evaziunea fiscală licită
1.2.2 Evaziunea fiscală ilicită
1.3 Cauzele evaziunii fiscale
1.4 Factori favorizați ai fenomenului de evaziune fiscală
1.4.1 Factori endogeni
1.4.2 Factori exogeni
1.5 Efectele evaziunii fiscale
1.6 Metode de sustragere de la plata impozitelor
II. Analiza evaziunii fiscale în România în perioada 2005-2014
2.1 Analiza evaziunii fiscale în România la nivel macroeconomic
2.2 Marile societăți din România au căzut în “prada” evaziunii fiscale
2.3 Evaziune fiscală la TVA, munca la negru, accize, contribuții de asigurări sociale, impozitul pe venit și profit
1.3.1 Evaziune fiscală la TVA
1.3.2 Evaziunea fiscală la munca la negru
1.3.3 Evaziunea fiscală la accize
1.3.4 Evaziune fiscală la contribuțiile de asigurări sociale
1.3.5 Evaziunea fiscală la impozit pe profit și venit
2.4 Model econometric privind determinații evaziunii fiscale în România
2.4.1 Regresia simplă
2.4.2 Regresia multiplă
2.5 Frauda fiscală privind TVA din operațiuni intracomunitare
2.6 Frauda fiscală de tip Carusel
2.8 Inspecții, controale, amenzi, penalități privind evaziunea fiscală
III. Studiu de caz comparativ între România și Grecia privind implicațiile evaziunii fiscale
3.1. Analiza situației economice și financiare în Grecia
3.2. Evaziunea fiscală în Grecia
3.3. Compararea României cu Grecia cu ajutorul unor indicatori macroeconomici
3.3.1 Compararea în funcție de Produsul Intern Brut
3.3.2 Compararea în funcție de Investițiile Străine Directe
3.3.3 Dinamica importurilor și exporturilor în perioada 2005 – 2014
3.3.4 Analiza datoriei publice
3.3.5 Studierea ratei inflației
3.3.6 Analiza ratei șomajului
3.3.7 Dinamica taxei pe valoare adăugată
3.3.8 Compararea impozitului pe profit, pe venit și contribuțiilor sociale
3.3.9 Analiza forței de muncă
3.3.10 Analiza veniturilor fiscale și cheltuielilor bugetare
3.4. Modalități de combatere a evaziunii fiscale în România
IV. Concluzii
V. Bibliografie
VI. Anexe
Introducere
Lucrarea propune o analiză a evaziunii fiscale din România în perioada 2005-2014 și modalitățile de reducere a acesteia. Am ales această temă, deoarece sunt foarte multe de vorbit în zilele noastre despre evaziunea fiscală și se dovedește de a avea o importanță majoră în țara noastră. Mai ales că toți contribuabilii vor sa se sustragă total sau parțial de la plata impozitelor și taxelor, să nu mai contribuie la bugetul statului și să înșele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice.
Conținutul lucrării are la bază o materie stufoasă, prin care se numără: lucrări teoretice de specialitate, diferite publicații (cărți, articole), informații electronice, legislație și acte normative în vigoare. Lucrarea este structurată în patru capitole.
Primul capitol dezvăluie ideea centrală a lucrării, adică fenomenul evaziunii fiscale. În acest capitol sunt prezentate conceptele formate de către diverse persoane despre această temă. Pe lângă acesta sunt prezentate formele evaziunii fiscale, cea licită și ilicită. Sunt menționate cauzele care provoacă evaziunea fiscală și factorii favorizați al acestui fenomen. Întrucât sunt prezentate efectele evaziunii fiscale și în ultimul rând metodele de sustragere de la plata impozitelor. În al doilea capitol este cuprins analiza evaziunii fiscale în România, susținută cu informații și date actuale, urmărind evoluția acesteia în perioada 2005-2014. Această analiză constă în prezentarea generală a României la nivel macroeconomic. După care sunt prezentate marile societăți de pe teritoriul României care au efectuat evaziune fiscală la un nivel foarte ridicat. Analiza continuă cu prezentarea evaziunii fiscale la TVA, munca la negru, accize, contribuții de asigurări sociale, impozitul pe venit și pe profit. Pe lângă acestea, s-a realizat un model econometric privind fcatorii care influențează evaziunea fiscală. Acest model a fost realizat și testat cu ajutorul regresiei simple și multiple. În acest capitol s-a prezentat frauda fiscală privind TVA-ul din operațiuni intracomunitare și de tip Carusel. Ultima parte a capitolului conține analiza scăderii TVA-lui la produsele de panificație și alimentație și prezentarea inspecțiilor, controalelor, amenzilor referitoare la acest fenomen. Cel de-al treilea capitol reprezintă un studiu de caz comparativ între România și Grecia privind implicațiile evaziunii fiscale. În acest capitol este prezentat starea economico-financiară a Greciei și nivelul evaziunii fiscale în acest stat. După care a urmat compararea evaziunii fiscale între cele două țări pe baza unor indicatori macroeconomici. Acest capitol se încheie cu modalitățile posibile de prevenire, combatere a evaziunii fiscale și modalitățile de sancționare privind acest fenomen. În ultimul capitol se regăsesc concluziile privind evaziunea fiscală, abordată în cele trei capitole de mai sus.
Noțiunea evaziunii fiscale este foarte de greu de precizat, mai ales că nu există o definiție legală a fraudei fiscale. Dacă se vorbește despre fraudă, acest concept cuprinde mai multe semnificări: fraudă legală sau ilegală, evaziune legală sau frauduloasă, evaziune internațională, paradisuri fiscale, libertatea alegerii căii celei mai puțin impozitate, frauda de lege sau economia subterană.
Juriștii români erau întodeauna preocupați de noțiunea evaziunii fiscale, și încercau să o definească în mai multe forme: Evaziunea fiscală se poate defini ca fiind totalitatea procedeelor licite sau ilicite cu ajutorul cărora cei interesați sustrag în total sau în parte materia lor impozabilă obligațiunilor stabilite prin legile fiscale.
Cauzele evaziunii sunt multiple: sisteme legislative incomplete, psihologia contribuabilului, desfășurarea de activități nelegale, refuzul obligațiilor fiscale, conducerea incorectă a evidențelor privind cheltuielile, veniturile și obligațiile fiscale, corupția organelor fiscale etc.
Efectele evaziunii fiscale sunt raportate direct asupra nivelul veniturilor fiscale, conduc la distorsiuni în mecanismul pieței și contribuie la inechitatea socială din partea contribuabililor. Multitudinea obligațiilor pe care legea fiscală le impune contribuabililor, au făcut să stimuleze “creativitatea” contribuabililor de a inventa procedee diverse, ca să se sustragă de la povara acestor obligații fiscale.
Evaziunea împreună cu contrabanda este una dintre cele mai folosite metode de obținere a profitului din partea criminalității organizate și terorismului. Evaziunea fiscală este una dintre cele mai întâlnite infracțiuni de tip economic, prezentă în variate forme, atât pe plan local cât și pe plan internațional.
În România există mai multe instituții responsabile de prevenirea și combaterea evaziunii fiscale printer care se numără: Garda Financiară, Oficiul Național de Prevenire și Combaterea Spălarii Banilor, Oficiul pentru Protecția Consumatorului, Vama, Direcția de Investigare a Fraudelor din cadrul IGPR, Garda de Mediu, Direcția de Sănătate Publică, Departamentul pentru Lupta Antifraudă, Autoritatea Națională de Administrare Fiscală etc.
Prin urmare fenomenul evaziunii fiscale este un fenomen negativ care distruge economia unei țări, deoarece sistemul fiscal nu este unul bine conceput, iar legile pot fi interpretabile. Așadar statul trebuie să găsească forme de combatere pentru acest fenomen.
Aspecte teoretice și metodologice privind evaziunea fiscală
Concepte despre evaziune fiscală
Acest capitol cuprinde noțiunea și metodologia evaziunii fiscale. Economia subterană sau așa numită economie neagră reprezintă ansamblul activităților economice desfășurate organizat, cu încălcarea normelor sociale și ale legilor economice, având drept scop obținerea unor venituri ce nu pot fi controlate de stat. Economia subterană este forma de manifestare a evaziunii fiscale, adică cuprinde munca la negru, vânzarea ilegală de produse, jocuri de noroc, frauda, contrabanda etc. Aceste fenomene au origini vechi și apariția lor a început odată cu evoluția societății omenești. Evaziunea fiscală constituie la momentul de față un fenomen economic și social complex ce este prezent atât pe plan național cât și pe plan internațional. Este un fenomen nociv și condamnabil, evaziunea fiscală a fost, este și va fi o prezență nedorită, cu diferite direcții de evoluție în fiecare țară. Indiferent de mărimea, nivelul de dezvoltare, mecanismele de guvernare sau sistemul politic al țării.
Dacă se pune întrebarea De când există evaziunea fiscală? răspunsul este foarte simplu, evaziunea a apărut atunci când au fost introduse primele legi fiscale în care contribuabilii erau obligați să transfere o parte din veniturile generate statului, care a avut nevoie de resurse bănești, pentru finanțarea cheltuielilor bugetare. Documentul prin care sunt stabilite valoarile impozitelor și a taxelor este Codul Fiscal, iar ceea ce cuprinde evaziunea fiscală este Legea nr. 241 din anul 2005.
În prezent nu există o definiție concretă și acceptată a conceptului evaziunii fiscale, dar definițiile date fenomenului generează ideea ilegală de la plata sumelor aferente impozitelor, taxelor, contribuțiilor ce ar trebui să alimenteze bugetul statului. Așadar există multe concepte despre acest fenomen ca de exemplu: Evaziunea fiscală este definită, în modul cel mai sintetic, ca fiind sustragerea, în tot sau în parte, de la impunere, a materiei impozabile.
Prin conceptul dicționarului românesc, sub evaziunea fiscală se înțelege sustragerea prin orice mijloace de la plata impozitelor, taxelor și a altor sume datorate bugetelor de stat de către persoanele fizice și juridice, care realizează venituri impozabile, conform reglementărilor fiscale.
Juriștii români au determinat noțiunea evaziunii ca totalitatea procedeelor licite și ilicite cu ajutorul cărora cei interesați sustrag în totalitate sau în parte averea lor, obligațiilor stabilite prin legile fiscale sau sustragerea de la plata obligațiilor fiscale prin transmiterea unor date eronate privind sursele și veniturile impozabile.
Legea nr. 241/2005 susține că Evaziunea fiscală este sustragerea prin orice mijloace de la impunerea sau de la plata impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat și bugetelor fondurilor speciale de către persoanele fizice și persoanele juridice române sau străine, denumite în cuprinsul legii contribuabili.
Profesorul Iulian Văcărel consideră ca evaziunea fiscală reprezintă Sustragerea de la impunere a unei părți din materia impozabilă.
Virgil Cordescu arată că Evaziunea fiscală a fost întotdeuna în special activă și ingenioasă pentru motivul că fiscul lovind indivizii în averea lor, îi atinge în cel mai sensibil interes: interesul bănesc.
Evaziunea fiscală este definită de către M. Pantea ca fiind: “totalitatea procedeelor licite sau ilicite cu ajutorul cărora persoanele fizice sau juridice, sustrag în total sau în parte materia impozabilă și constă în neîndeplinirea voită a obligațiilor fiscale de către contribuabil.
În literatura de specialitate opiniile despre conceptul evaziunii fiscale sunt următoarele: în Legea fiscală din Germania, fenomenul evaziunii fiscale este văzut de către legiuitori ca fiind: Evaziunea fiscală este acel proces prin care contribuabilii vor primi 5 ani de închisoare sau o amendă dacă trimit date incorecte sau incomplete despre faptele lor fiscale pentru autoritățile financiare. Sau prin încălcarea legii, obligațiilor fiscale și abuzarea caracterului de control sau a timbrelor fiscale.
Alexander Hoff a constatat că În cazul în care taxele s-ar diminua atunci și infracțiunile produse de evaziunea fințelege sustragerea prin orice mijloace de la plata impozitelor, taxelor și a altor sume datorate bugetelor de stat de către persoanele fizice și juridice, care realizează venituri impozabile, conform reglementărilor fiscale.
Juriștii români au determinat noțiunea evaziunii ca totalitatea procedeelor licite și ilicite cu ajutorul cărora cei interesați sustrag în totalitate sau în parte averea lor, obligațiilor stabilite prin legile fiscale sau sustragerea de la plata obligațiilor fiscale prin transmiterea unor date eronate privind sursele și veniturile impozabile.
Legea nr. 241/2005 susține că Evaziunea fiscală este sustragerea prin orice mijloace de la impunerea sau de la plata impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat și bugetelor fondurilor speciale de către persoanele fizice și persoanele juridice române sau străine, denumite în cuprinsul legii contribuabili.
Profesorul Iulian Văcărel consideră ca evaziunea fiscală reprezintă Sustragerea de la impunere a unei părți din materia impozabilă.
Virgil Cordescu arată că Evaziunea fiscală a fost întotdeuna în special activă și ingenioasă pentru motivul că fiscul lovind indivizii în averea lor, îi atinge în cel mai sensibil interes: interesul bănesc.
Evaziunea fiscală este definită de către M. Pantea ca fiind: “totalitatea procedeelor licite sau ilicite cu ajutorul cărora persoanele fizice sau juridice, sustrag în total sau în parte materia impozabilă și constă în neîndeplinirea voită a obligațiilor fiscale de către contribuabil.
În literatura de specialitate opiniile despre conceptul evaziunii fiscale sunt următoarele: în Legea fiscală din Germania, fenomenul evaziunii fiscale este văzut de către legiuitori ca fiind: Evaziunea fiscală este acel proces prin care contribuabilii vor primi 5 ani de închisoare sau o amendă dacă trimit date incorecte sau incomplete despre faptele lor fiscale pentru autoritățile financiare. Sau prin încălcarea legii, obligațiilor fiscale și abuzarea caracterului de control sau a timbrelor fiscale.
Alexander Hoff a constatat că În cazul în care taxele s-ar diminua atunci și infracțiunile produse de evaziunea fiscală s-ar reduce iar avantajul fiscal s-ar putea revendica.
Dicționarul englez determină evaziunea fiscală ca fiind Procesul prin care o persoană fizică sau juridică, comite o fraudă, adică plătește în mod ilegal mai puține impozite decât cele necesare.
Legiuitorii englezi au constatat noțiunea evaziunii prin următoarea definiție O practică ilegală în cazul în care o persoană, organizație sau corporație evită în mod intenționat să plătească obligațiile sale fiscale adevărate. Cei prinși sunt obiectul unor acuzații penale și sancționale.
Phyllis Lai Lan Mo în cartea lui a prezentat fenomenul evaziunii fiscale prin a se focusa asupra China, India, Brazilia și Mexico, iar după părerea lui Frauda și evaziunea fiscală reprezintă un fenomen universal care are loc în toate societățile și sistemele economice. În economiile în curs de dezvoltare este nevoie de a respecta obligațiile fiscale pentru a asigura generarea de venituri pentru a finanța diverse planuri de îmbunătățire economică.
Jean-Claude Martinez politiceanul francez arată în lucrarea sa că noțiunea fraudă cuprinde mai multe concepte cum ar fi frauda legală sau legitimă, frauda ilegală, paradisuri fiscale, sustragerea de la plata impozitelor, libertatea alegerii căii celei mai convenabile pentru plata impozitelor și a economiei subterane.
M.C Brie și P. Charpentier considerau că evaziunea este arta de a evita căderea în câmpul de atracție a legii fiscale.
Formele evaziunii fiscală. Evaziunea fiscală licită și ilicită.
Evaziunea fiscală poate fi clasificată în următorul fel, ceea ce a fost susținut și de scriitorul Virgil Cordescu în cartea sa intitulată “Evaziunea fiscală în România”.
Evaziune fiscală licită (permisă de lege);
Evaziune fiscală ilicită (frauduloasă).
Evaziunea fiscală licită
Evaziunea fiscală licită, legală sau tolerată este realizată la adăpostul legii și reprezintă sustragerea unei părți din materia impozabilă, fără ca acest lucru să fie considerat ca o contravenție sau infracțiune. Se vorbește despre evaziune fiscală legală atunci când o parte din veniturile sau din averea contribuabililor pot fi scoase de sub incidența impunerii. Astfel de situații se crează atunci când venitul impozabil se stabilește după anumite criterii care permit subevaluarea materiei impozabile. Această formă de evaziune este cea tolerată, admisă de legiuitori prin scăpare de vedere, așadar în cazul unor lipsuri de norme juridice contribuabilul nu poate fi sancționat, deoarece aceasta pratic nu a încălcat nici o lege ci a profitat de legislația existentă. Singurul “vinovat” la producerea evaziunii fiscale licite este legiuitorul. Pentru a evita obligațiile fiscale, în limitele legii, este nevoie de un ajutor din partea unor contabili sau avocați specializați în domeniul fiscal. Aceste costuri de evitare sunt foarte ridicate, și pot fi suportate doar de contribuabilii cu venituri mari, în timp ce contribuabilii cu venituri reduse vor aplica la evaziunea ilicită, mai ales când apar noi legi în defavoarea lor. În practică acest tip de evaziune este foarte diversificată și depinde de creativitatea contribuabilului.
Evaziunea fiscală licită este favorizată de:
Acordarea unor facilități fiscale sub forma unor reduceri, deduceri etc. de exemplu majoritatea societăților comerciale investesc o parte din profitul realizat în achiziții de mașini și utilaje pentru care statul acordă reducere la impozitul pe venit;
Scăderea din venitul impozabil a cheluielilor de protocol, reclamă și publicitate;
Acordarea unor scutiri delimitate temporar, în cazul înființării de noi societăți comerciale;
Scoaterea de sub incidența impozitului, veniturile aferente depozitelor bancare;
Nereglementarea cheltuielilor generale ale societăților comerciale;
Impunerea veniturilor realizate de anumite categorii de perosane fizice pe baza unor norme medii de venit, aceasta creează condiții pentru contribuabil care realizează venituri mai mari decât media, să nu plătească impozit pentru diferența respectivă etc.
În România, evaziunea fiscală legală s-a realizat pe baza unor facilități fiscale acordate de guvern, de exemplu prin eșalonări, amânări sau scutiri de plată a impozitelor și taxelor, a majorărilor și penalităților aferente acestora. Societățiile înființate în lanț de către același patron utilizau facilitățile fiscale pentru sustragerea profitului de la impozitare.
În cazul omisiunilor în reglementarea unor impozite și taxe, se numără persoanele fizice autorizate în producția de băuturi alcoolice, care în anii ‘90 au fost omise din categoria subiecților impozabili. Până în anul 2004 persoanele fizice au fost scutiți pentru neplata impozitelor pentru veniturile realizate din vânzările imobiliare, câștigurile de capital, veniturile ocazionale.
Prin urmare evaziunea fiscală legală va fi folosită de contribuabili ori de câte ori prin legile fiscale există o posibilitate de omisiune, o excepție de la regulă, din urma căruia contribuabilii pot profita. Această formă de evaziune fiscală poate fi evitată prin corectarea, îmbunătățirea cadrului juridic. Din păcate din cauza unor interese politice, economice și sociale se constată situații evazioniste.
Evaziunea fiscală ilicită
Evaziunea fiscală ilicită (frauduloasă) sau frauda fiscală are un caracter fraudulos și reprezintă o infracțiune. Prin fraudă fiscală se înțelege sustragerea, în mod fraudulos, de la declararea, plata impozitelor sau omiterea cu bunăștiință a îndeplinirii obligațiilor fiscale la termenele stabilite prin legile fiscale. În acest caz determinarea formelor de evaziune aplicate este foarte greu. Aceată formă de evaziune a fost analizată, studiată, sancționată, pedepsită ori de câte ori era depistată. Frauda fiscală este întâlnită în practică sub nenumărate forme, toate acestea țin de ingeniozitatea contribuabilului, de legislația de la un anumit moment și de oportunitățile financiar-contabile ale unui sistem fiscal. Multitudinea procedeelor folosite de contribuabili pentru a eluda sistemul fiscal au fost clasificate de literatura de specialitate în patru categorii de evaziune fiscală: frauda tradițională sau prin disimulare, frauda juridică, frauda contabilă , frauda prin evaluare.
Așadar cele patru forme ale evaziunii fiscale frauduloase se prezintă sub următoarele aspecte:
Evaziunea tradițională (disimulare):
Constă în sustragerea parțială sau totală de la plata obligațiilor fiscale, fie prin întocmirea și depunerea de documente incorecte, fie prin neîntocmirea documentelor cerute de legislația în vigoare. Procedeele practicate pentru această formă de evaziune sunt următoarele: întocmirea unor declarații fiscale false sau neîntocmirea acestora; reducerea intenționată a încasărilor în scopul reducerii TVA-ului și a profitului impozabil, prin operațiuni efectuate ca încasările în numerar fără chitanțe sau vânzări fără facturi; creșterea cheltuielilor pentru a reduce profitul impozabil; desfășurarea unor activități profesionale la negru etc.;
Evaziunea juridică:
Constă în a ascunde adevărata natură a unui organism sau a unui contract pentru a scăpa de anumite consecințe fiscale, de exemplu când contractul de asociere este transformat în contract de muncă, pentru ca beneficiarul acestuia să obțină anumite avantaje din calitatea de salariat;
Evaziunea contabilă:
Este foarte greu de identificat în practic, deoarece creează impresia unei evidențe contabile corecte, dar sunt utilizate documente false în scopul creșterii cheltuielilor, diminuării veniturilor, reducerii profitului impozabil cu scopul de a minimiza datoria față de obligațiile fiscale ale statului;
Evaziunea prin evaluare:
Este determinată prin diminuarea valorii stocurilor și a provizioanelor în scopul deplasării profitului din viitor. Domeniile care practică acest tip de evaziune sunt activitățiile cu comerțul și serviciile cât și construcțiile. Comerțul este pe primul loc în ceea ce privește activitățiile generate de economia subterană.
Această formă de evaziune se regăsește mai ales în activitățiile industriale și comerciale, și în activitățile libere (de exemplu: avocați, medici, arhitecți etc.), prin manifestarea următoarelor metode: sustragerea de la plata impozitelor printr-o înregistrare incorectă a operațiunilor economice în actele de contabilitate; înregistrarea în contabilitate cu scopul de a micșora rezultatele; înființarea de conturi pasive fictive; nejustificarea cu documente legale a înregistrărilor; înregistrarea cifrelor nereale; erori în conturi personale; reducerea cifrei de afaceri; contabilizarea de cheltuieli cu facturi fictive; înființarea companiilor fantomă și conducerea de activități evazioniste în numele acestora; distrugerea documentelor importante și a evidențelor contabile; conducerea unor evidențe contabile duble; elaborarea și prezentarea unor date nereale în balanțele contabile; nedeclararea anumitor activități comerciale sau a unor surse de impozitare; prezentarea de documente false privind operațiunile de import și export etc.
Evaziunea frauduloasă definește esența evaziunii fiscale, deoarece în momentul în care contribuabilul vrea să se sustragă de la plata impozitelor, încalcă legea prin fraudare și voința legiuitorului. În concluzie, evaziunea ilicită nu va dispărea niciodată, deoarece întodeauna vom întâlni contribuabili care vor să se sustragă de la plata impozitelor și o să aibă în vedere propriile interese și nu a statului.
Cauzele evaziunii fiscale
Cauzele care îndeamnă contibuabilii la asemenea fapte de evaziune sunt reprezentate de o serie de motive.
În primul rând sistemul fiscal are o mare influență, asupra evaziunii deoarece acesta nu este bine dezvoltat. Există atât probleme cu reglementările fiscale cât și cu tehnicile de impozitare, deoarece numărul de acte normative este unul mare. Se înregistrează modificări frecvente și contribuabilii nu sunt la zi sau nu vor să fie la zi cu noile legi. Apariția noilor legi privind evaziunea fiscală și actele normative moderne au întârzieri. Deasemenea există perioade de lipsă a codului fiscal pentru modificări. Aceste fapte duc la agravarea situațiilor financiare ale statului, ce de exemplu creșterea TVA-lui în 2010 de la 19% la 24%, ceea ce a favorizat piața negară cu circa 50%.
Există cazuri când noua legislație nu este bine formulată, așadar apar multe neînțelegeri și diverse păreri pe seama ei. În România există o fiscalitate ridicată care este indirect proporțional cu posibilitățile contribuabililor români. În această țară există un sistem de prevenire a ilegalităților, de control și de sancționare. Dar din păcate oamenii care se ocupă de acest departament sunt slabi pregătiți, nu au cunoștințele necesare, sunt prost informați și insuficient instruiți, slab remunerați și totodată foarte corupți. Un alt factor foarte important este insuficiența educației cetățenilor asupra fiscalității. O altă cauză care influențează evaziunea fiscală este inexistența unor instanțe fiscale care sunt prezente în țările dezvoltate din Uniunea Europeană. În acest caz este foarte relevant presiunea fiscală, deoarece aceasta determină fenomenul evaziunii fiscale datorită contribuțiilor sociale ridicate, datorită biocrației, instabilității legislative și a corupției.
Contribuabilii recurg la evaziunea fiscală și din cauza nevoilor personale. Deoarece satisfacerea nevoilor personale necesită sume mari. Așadar indivizii pun pe primul loc viața lor de zi cu zi și caută modalități frauduloase de a se sustrage de la plata impozitelor și taxelor. Și societățile comerciale aplică fenomenul evaziunii fiscale, deoarece intenția lor este de a genera profituri într-un timp cât mai scurt și din păcate, prin mijloace ilegale, dar fără să le pese de lege.
Un alt factor care determină evaziunea fiscală este corupția în domeniul financiar fiscal. Șpaga poate fii denumită ca o corupție, dar tot în grupul evaziunii fiscale se situează. De exemplu mulți oameni plătesc șpagă polițistului de la circulație ca să nu primească amendă. În această țară s-a ajuns acolo când omul este nevoit să dea șpagă medicului care lucrează într-un spital public pentru a fi tratat. Probabil mulți oameni nu realizează că prin plătirea șpăgii generează pierderi pentru bugetul de stat, iar acei bani sunt “bani murdari” și prin acesta contribuie la creșterea evaziunii fiscale. Corupția este cel mai favorizat factor al evaziunii fiscale, mai ales în rândul societăților comerciale. Între evaziunea fiscală și corupție există o legătură de intensitate foarte puternică. Multe societăți comerciale în anii precedenți au dat mită inspecților fiscale ca să nu primească amenzi sau să nu se închidă companiile.
Evaziunea este influențată de divizarea economică necontrolată, adică prin apariția micilor întreprinderi, care desfășoară o activitate temporală și/sau scurtă, după care dispar de pe piața muncii. Întrucât mulți agenți economici sunt “forțați” de legi ca în contractele de muncă a salariaților să treacă doar o parte din veniturile acestora, iar cealaltă parte o primesc la negru. Există mulți salariați care lucrează fără contracte de muncă, adică generează venituri la negru.
Aceste reglementări ne arată faptul că, contribuabilii sunt în stare de a găsi diverse modalități ca să se sustragă de la plata impozitelor datorate statului.
Factori favorizați ai fenomenului de evaziune fiscală
Există mai mulți factori care influențează în mod negativ fenomenul evaziunii fiscale. Acești factori sunt de două feluri: factori endogeni, care sunt reprezentați de autoritățile fiscale (de exemplu: Parlament, Guvern) și de factori exogeni, care sunt exprimați prin variabile economice, sociale, culturale, psihologice.
Factori endogeni
Factorii endogeni sunt reprezentanți prin factorii de ordin legislativ și administrativ. Impozitul și sistemul fiscal sunt cei mai importanți factori de a determina contribuabilii la evaziune fiscală. Orice fel de impozit s-ar aplica, întodeauna vor exista fraude în acest caz. Legislația fiscală deficitară, este un factor important care contribuie la mărirea evaziunii fiscale. România a aplicat doar în anul 1994 o lege care să prevadă combaterea evaziunii, Legea nr. 87/ 1994 care pe parcursul aniilor a devenit Legea 241 din 2005. Până atunci nu au existat modalități de combatere și reducere a fenomenului de evaziune. Legislația este componenta esențială pentru un sistem fiscal puternic, cu ajutorul legislației fiscale un stat poate să construiască un sistem fiscal. În cazul în care lipsesc niște legi privind taxele și impozitele, atunci automat fenomenul evaziunii va crește, iar statul foarte greu va putea combate aceste “scăpări”. În România lipsește o legislație strică în ceea ce privește plata impozitelor și a taxelor. Informațiile privind aceste fenomene sunt confuze, neclare, insuficiente, așadar contribuabilii interpretează plata acestora în diferite moduri, iar calcularea impozitelor și taxelor vor fi calculate într-un mod eronat. Din cauza facilităților fiscale, România a devenit o țară în care s-au efectuat multe activități de evaziune fiscală. De exemplu au înființat societăți cu capital străin, iar investitorii străini nu existau sau nu contribuiau la bugetul de stat al țării, doar profiturile generate le interesau. După ce au avut profituri mari, au dispărut de pe piața românească, fără să achite obligațiile statului. În cazul României fiscalitatea este exagerată din partea statului, iar acesta determină contribuabilii să continuie cu evaziunea. Aceasta înseamnă că numărul obligațiilor fiscale este foarte mare, modificarea cotei de impozitare și taxare este instabilă, iar contribuabilii în mod obligatoriu trebuie să facă față acestor obligații. În această categorie putem include factorii negativi din cadrul ordinului administrativ din această țară, ca de exemplu dotările insuficiente cu mijloacele materiale necesare administrației fiscale în vederea îndeplinirii atribuțiilor ce îi revine; personal insuficient din punct de vedere cantitativ și calitativ. Controalele fiscale nu se desfășoară așa cum ar trebui, controalele financiare sunt amestecate cu cele fiscale sau controalele asupra capitalului de stat cu cele private etc. Prin aceste controale, s-a dovedit că companiile de inspecții nu sunt în măsură să combată evaziunea fiscală, frauda fiscală, corupția. Prin urmare, până când România nu va avea o legislație strictă și un sistem fiscal stabil, evaziunea va crește în continuare și nu va dispărea.
Factori exogeni
Factorii exogeni cuprind mai ales factorii pshio-sociali, economici și culturali.
Factorii pshio-sociali cuprind mai ales înclinația contribuabilului spre evaziune fiscală. Această înclinație există în orice contribuabil, deoarece venitul pe care le generează este impozitat, iar o parte din acești contribuabili plătesc prea mult pentru stat și nu pot să trăiască decent din banii câștigați. Omul decent și rațional nu poate să renunțe așa de ușor la ceea ce consideră că îi revine, mai ales în situațile în care nu este conștient la schimbările făcute de statul român. Această mentalitate a contribuabilului este influențat mai ales de comportamentul, atitudinea, educația, religia, familia, starea civilă a acestuia.
Pe lângă acestea indivizii sunt caracterizați ca fiind niște persoane foarte egoiști, deoarece ei vor ca câștigul lor să fie doar pentru ei, iar în multe cazuri crează posibilități de a rămâne cu întregul venit realizat. Așadar, acest factor arată că omul va încerca întodeauna să își păstreze cât mai mult din venituri prin orice mijloace uneori chiar ilegale. Prin această teorie se înțelege că contribuabilii au tendința de a nu plăti decât ceea ce nu pot să nu plătească.
În cazul contribuabililor cu un statut social ridicat și cu o profesie bună, care au cunoștințe profesionale sau în mediul corupt, au posibilitatea de a săvârșii actele de evaziune fiscală. Ei au posibilitatea de a angaja un avocat bun, au mijloace materiale și o influență socială puternică de a acoperii infracțiunile comise, iar deobicei aceste infracțiuni nu sunt penalizate.
Majoritatea indivizilor care au întemeiat o familie recent, au în vedere marile responsabilități față de aceasta, și nu se gândesc la evaziune fiscală. Dar cu trecerea timpului, când familia are nevoie de mai multe lucruri, contribuabilul o să comită evaziune fiscală ca să poată facă față de cheltuielile lunare. În unele cazuri contribuabilii au părerea că ei muncesc foarte mult pentru banii câștigați, iar statul vrea să ia o mare parte din acesta, dar nu dă nimic sau chiar foarte puțin în schimb.
Factorii economici influențează în profunzime evaziunea fiscală, mai ales în țările în curs de dezvoltare, ca și România, frauda fiscală este de 80-90% în acest caz. România are o economie descentralizată, veniturile sunt foarte scăzute față de impozitele și taxele aplicate de stat, iar acesta determină un “chaos” în sistemul bugetar al țării. După ce România a intrat în Uniunea Europeană, modurile de impozitare și taxare sau modificat după modelul european, la care România nu întodeauna poate să facă față. Prin acest fapt majoritatea contribuabililor sunt descurajați, și încearcă să găsescă modalități să diminueze povara produsă de taxe și impozite. Prin urmare gradul de fiscalitate din România a fost mai scăzut, decât media Uniunii Europene. Decizia de a decurge la evaziune are în vedere presiunea fiscală generată de statul român.
În concluzie factorii economici pot determina creșterea sau micșorarea fenomenului evazionist. Activitatea economică are rolul de a satisface nevoile indivizilor și să asigure un grad ridicat de bunăstare socială. Așadar, statul extrage o parte din veniturile populației sub formă de impozite și taxe, acest lucru influențează comportamentul indivizilor. Cu cât nivelul acestor contribuții obligatorii este mai mare, cu atât tentația de a practica o evaziune este mai ridicată. Comportamentul fiscal al cetățenilor diferă de la un individ la altul, de la un stat la altul, acestea sunt determinate de factori culturali. Drept urmare înclinația contribuabiliilor spre evaziune fiscală, este determinată de lipsa unui sistem fiscal potrivit, de marea presiune fiscală generată de statul român, de instabilitatea și diversitatea impozitelor și taxelor.
Efectele evaziunii fiscale
Conform unor opinii, fenomenul evaziunii fiscale provoacă mai multe tipuri de efecte.
Evaziunea fiscală are efecte asupra veniturile statului, întrucât aceste venituri se vor diminua. Prin diminuarea veniturilor, statul va avea un buget de stat mai mic, din care nu își mai poate să-și acopere în totalitate situațiile financiare necesare. Din cauza lipsei de venituri, statul este obligat să își mărească cotele la impozitele și taxele deja existente sau să înființeze noi impozite și taxe. Dar în măsură ce cotele acestor impozite și taxe va crește totodată va crește și evaziunea fiscală. Acest efect este ca un ciclu și se repetă în continuu. Prin urmare se poate observa deci, ca fenomenul de evaziune fiscală influențează în mod negativ volumul veniturilor statului prin două mecanisme: unul direct, prin care faptele de fraudă fiscal privează în mod direct bugetul de stat de o parte a veniturilor ce i se cuvin conform legislației prin neplata obligațiilor fiscale, iar altul indirect, prin determinarea administrației publice centrale de a majora cotele de impozitare și implicit, de a mări presiunea fiscală, rezistentă la impozite și ponderea fenomenului de evaziune fiscală în cadrul procesului de formare a veniturilor statului.
Efectele evaziunii fiscale au influență și asupra contribuabili. Există două categorii de contribuabili, contribuabilii care își respectă obligațiile fiscale și contribuabilii care nu își respectă obligațiile fiscale. În primul caz, contribuabilii își varsă la bugetul statului o mare parte din venituri sub formă de impozite și taxe, iar în cele mai multe cazuri apar dificultăți în decursul activității lor. În al doilea caz, agenții economici nu își plătesc contribuțile la bugetul statului, așadar veniturile lor cresc și rămân la dispoziția lor. Aceste venituri ca să nu apară ca bani provenite din muncă la negru, contribuabilul va trebui să o ascundă. Iar în activitatea agentului economic aceste venituri nu pot avea nici un rol economic.
Fenomenul evaziunii fiscale are și efecte sociale, prin care se înțelege că bugetul de stat se ocupă cu realizarea obiectivelor social-economice cu ajutorul subvențiilor și al facilităților fiscale. Părerea lui D. Șova și D.D Șaguna despre acest efect este următoarea Acordarea de subvenții și scutiri de impozite se poate face doar dacă există fonduri suficiente de la bugetul de stat. În condițiile în care, datorită ponderii mari a fenomenului de evaziune fiscală, bugetul de stat se micșorează considerabil, aceste programe guvernamentale ne mai putând fi duse la bun sfârșit și în consecință, acele categorii sociale care au nevoie de sprijinul financiar al statului se văd puse în situația de a nu mai beneficia de acestea. Acest lucru determină efecte sociale negative, începând chiar cu diminuarea standardului de viață al acestor categorii sociale care sunt private de ajutorul statului.
În România un alt efect important este cel politic. Efectele prezentate mai sus, determină inechitatea socială și economică la o creștere ponderată a evaziunii, prin care aceasta are o importanță deosebit de crescută asupra sistemului politic. Deoarece în această țară, nivelul de trai și puterea reală de cumpărare a cetățenilor este foarte redusă.
Un alt efect negativ este necolectarea și nevărsarea la timp a sumelor la bugetul de stat, acest lucru afectează execuția bugetară.
Așa cum am arătat mai sus, creșterea fenomenului de evaziune fiscală provoacă scăderea veniturilor statului și poate determina o creștere a cotelor de impozitare. Iar în condițiile în care contribuabilii cinstiți, care plătesc obligațiile fiscale, nu optează la evaziune fiscală ca la o metodă de reducere a presiunii fiscale, din păcate aceasta rezultă că activitatea lor se va desfășura mai greu. Prin urmare profiturile pe care le vor obține vor fi mai mici, iar sumele ce vor fi vărsate la bugetul de stat vor fi tot mici. Așadar veniturile ce ajung la bugetul de stat vor fi și mai mici. Acest lucru este atât de grav întrucât afectează într-un mod foarte negativ economia României.
Metode de sustragere de la plata impozitelor
Evaziunea fiscală este prezent în mai multe forme, așa cum este prezentat și mai sus. Așadar contribuabilii pot realiza evaziune atât în cadrul impozitelor directe cât și a impozitelor indirecte. Cele mai frecvente metode de fraudă sunt prezentate în următoarele puncte:
Evaziune la plata impozitului pe profit:
Prin acest tip de impozit, contribuabilii se sustrag de la plata acesteia prin mai metode. De exemplu: reduc baza de impozitare prin înregistrarea unor cheltuieli dar fără documente justificative; înregistrează cheltuieli peste limita admisă de lege (cheltuieli de amortizare, cheltuieli de protocol etc.); nu înregistrează în totalitate veniturile generate, adică nu înregistrează în evidența primară a companiei; calculează eronat impozitul pe profit, cu scopul de a reduce baza de impozitare etc.
Fraudă fiscală la impozitul pe salarii:
Agenții economici găsesc multe metode prin care pot să diminueze baza de calcul al salariilor ca să plătească mai puțin statului; ca de exemplu: nu impozitează salariul total câștigat de angajat, neincluderea primelor, ajutoarelor de bani sau a altor drepturi beneficiate de acesta; impozitarea salarială este făcută incorect, adică în avantajul angajatorului și nu a angajatului; nu înregistrează obligațiile de plată a impozitului pe salariu; omit să calculeze impozitul în totalitate sau parțial, sau nu reține impozitul din salarii și nu virează suma necesară statului; în multe cazuri baza impozabilă, cuantumul acesteia, scutirea și reducerea impozitului nu sunt respectate de către agenții economici, aceștia nu respectă legile aflate în vigoare etc.
Evaziune fiscală la taxa pe valoare adăugată:
În acest caz evaziunea este cea mai mare, mai ales după creșterea cotei de la 19% la 24%, circa 75% din contribuabili nu plătesc acest impozit indirect. Frauda la acest impozit de prezintă sub următoarele aspecte: contribuabilii înregistrează greșit deducerile, în cazul agenților economici care realizează activități supuse taxei pe valoare adăugată și operațiuni scutite de acesta, suma supusă taxării este întodeauna mai mică. Așadar deducerile le fac prin documente nelegale sau deduc de două ori acele taxe; omit unele operațiuni din sfera taxei pe valoare adăugată, iar baza de calcul va fi intenționat redusă; agenții economici la importul bunurilor, înregistrează pe actele adiționale fictive ca fiind o donație de la parteneri externi și nu înregistrează documentele de cumpărare și cheltuielile vamale; multe companii se sustrag de la plata taxei pe valoare adăugată prin declararea unor importuri temporare etc.
Evaziunea fiscală la produsele accizabile:
Frauda la această categorie a redus semnificativ bugetul statului, deoarece accizele sunt foarte mari și se aplică la produsele de lux, iar contribuabilii nu au putut să facă față acestor schimbări, așadar au decurs la evaziune. Evaziunea s-a realizat mai ales în categoria tutunului, uleiurilor minerale și în cazul alcoolului.
Produse din tutun:
Trabucuri și țigarete de foi, tutunul tăiat fin și alte tipuri de tutun de fumat, toate sunt supuse impozitării. Evaziunea s-a făcut în acest caz în felurile următoare: majoritatea comercializanților importau tutun prin firme fantomă, așa erau scutiți de la plata taxelor și impozitelor datorate statului; vindeau țigări prelucrate și contrafăcute, ce erau produse în fabrici ilegale sau legale; comercializau țigări nemarcate sau marcate cu timbre false etc.
Băuturi alcoolice:
Taxele de accize la băuturile alcoolice ca fiind berea, vinul și cele spirtoase diferă foarte mult. Așadar se găsesc metode de evaziune și în acest caz: comercianții achiziționează alcool etilic din alte locuri decât cele autorizate; utilizează alcoolul achiziționat legal în producerea băuturilor alcoolice, care după producție va fi vândut pe piața negru; sustragerea de la plata accizelor prin schimbarea cantității produselor alcoolice în facturile de import etc.
Uleiuri minerale:
În această categorie sunt incluse benzina cu plumb, benzina fără plumb, motorina, gazul petrolier, păcura, gazul metan. De exemplu impoturile de uleiuri minerale făcute cu documente false, exporturi fictive de păcură provenite din producția internă/externă etc.
Analiza evaziunii fiscale în România în perioada 2005-2014
Analiza evaziunii fiscale în România la nivel macroeconomic
Evaziunea fiscală în România este un fenomen foarte la “modă” sau poate fi chiar numit ca un “trend”. România se află pe locul al doilea din Uniunea Europeană cu evaziunea fiscală. Ceea ce înseamnă că în această țară evaziunea fiscală are o pondere foarte mare, și influențează în mod negativ veniturile bugetului de stat.
România pierde în fiecare an mai mult de 52 de miliarde de euro din cauza evaziunii fiscale și a corupției. Dacă raportăm această suma la Produsul Intern Brut, ne arată faptul că este mult mai mare ca o treime din cât se produce într-un an în această țară. În România se înregistrează o evaziune de 29,6% din PIB, de 41 miliarde de euro, este depășită doar de Bulgaria cu o cotă de 32,9%. Iar media evaziunii fiscale în PIB, în Uniunea Europeană este de 15,9%.
Evaziunea fiscală a “explodat” în anul 2009, atunci a crescut foarte mult frauda la tutun și combustibil, acestea au fost urmate de celelalte domenii, de exemplu în Industria Alimentară, la carne și preparate de carne, la panificație.
Evaziunea fiscală a crescut în România, deoarece impozitele și taxele s-au mărit pe parcursul aniilor. România are o taxă pe valoare adăugată generală de 24%, care a crescut de la 19%. În cazul acesta se află pe locul trei din Uniunea Europeană, înaintea ei se situează Suedia, Croația și Danemarca cu o cotă de 25% și pe primul loc Ungaria cu 27%. Pe lângă faptul că România are o cotă mare la TVA față de celelalte țări din Uniunea Europeană, are și niște salarii minime foarte scăzute, circa 205€ pe lună când în Luxemburg salariul minim este de aproximativ 1900€ pe lună, adică de aproape 9 ori mai mare ca salariul din România. Din acest punct de vedere se află pe penultimul locul din Uniunea Europeană, urmată de Bulgaria cu un salariu de aproximativ 160€. În cazul TVA-lui la alimente din Uniunea Europeană țara noastră se află pe locul doi cu o cotă de 24% și este depășită doar de Danemarca cu o cotă de 25%. PIB-ul României în 2014 a fost de 2% mai mic față de anul 2013 când a fost de 3,5%, iar media PIB-lui în Uniunea Europeană a fost de 1,3%. În anii trecuți cheltuielile publice pentru protecția socială, pentru sănătate și pentru educație au crescut la 49,4% din PIB în Uniunea Europeană, mai ales pentru protecția socială cu o cotă de 19,9% și pentru sănătate cu 7,3% din PIB. România a contribuit cu 36,7% din PIB privind cheltuielile publice, ce era o cotă scăzută față de celelalte țări, mai ales ca Danemarca a realizat 59,4% din PIB. În cazul cheltuielilor publice pentru sănătate Croația se află pe primul loc cu o pondere de 9,2% din PIB, iar pe ultimul loc se situează țara noastră cu o cotă de 3,1% din PIB. Din păcate România nu se implică prea mult în ceea ce privește cheltuielile publice, ca de exemplu în cazul apărării are o cotă de 0,7% din PIB, în cazul protecției mediului cheltuiește 0,8% din PIB, în cazul educației 3% din PIB iar în cazul protecției sociale cu 13,6% din PIB.
În cazul impozitului pe venit România se află pe locul patru din Uniunea Europeană cu cea mai scăzută rată de impozitare la persoanele fizice, adică cu o cotă de 16%. Urmată de Bulgaria cu 10%, Lituania 15% și Ungaria 16%.
În ceea ce privește impozitarea profiturilor companiilor, țara noastră are o cotă unică de 16%, cu această cotă ocupă locul șase urmată de Bulgaria, înaintea ei se situează Lituania și Letonia cu 15%, Irlanda cu 12,5%, Cipru cu 10%.
România iese în evidență și în ceea ce privește povara fiscală pe muncă cu o cotă de 45%, doar 6 state au povara fiscală mai mare decât România, Belgia 55,8%, Germania 49,3%, Austria 49,1%, Ungaria 49,0%, Franța 48,9% și Italia 47,8%;
Prin urmare România este o țară care are niște cote la taxe și impozite foarte crescute, dar forța de muncă este scăzută, salariul minim este foarte mic față de celelalte țări din Europa. Întrucât populația nu poate să facă față la aceste obligațiuni față de stat, deoarece muncesc mult ca să câștige un salariu decent. În țara noastră sunt foarte mulți muncitori care câștigă doar salariul minim din care trebuie să mai și plătească obligațiile față de stat, să plătească cheltuielile de bază (întreținerea, gazul, electricitatea, telefonul etc.), trebuie să își cumpere alimente și pe lângă aceste cheltuieli să trăiască decent și liniștit. Normal că, contribuabilii nu pot să facă față acestor obligațiuni, pentru că după ce plătesc toate obligațiile rămân aproape fără nici un ban. Există contibuabili care trebuie să știe să supraviețuiască o lună din banii rămași până următorul salariu primit. Dar statul român nu se ocupă de aceste probleme, el își vede doar beneficiile din aceste taxe, impozite, contribuții etc. Cum am prezentat și în primul capitol la factorii exogeni, omul este egoist și nu vrea să dea nimic sau aproape nimic din câștigurile lui. Cam așa se întâmplă și în cazul statului, și statul este “egoist”, nu îl interesează alte lucruri doar faptul să încaseze cât mai mulți bani de la contribuabili, dar nu contează prin ce mijloace ajunge la acești bani. Dacă statul ar reduce impozitele și taxele, adică obligațiile de plată ce trebuie plătite de către contribuabili, la niște cote corespunzătoare salariilor câștigate de populația română atunci nu va avea probleme așa de mari cu evaziunea fiscală. Sau o altă metodă ar fi creșterea salarilor, ca contribuabilii să poată să plătească obligațiile datorate statului, iar pe lângă aceste cheltuieli să poată să trăiască modest, să își permite să se ducă în vacanță sau alte lucruri de care sunt interesați.
Contribuabilii din România plătesc cele mai ridicate taxe din Uniunea Europeană și totuși statul nu are încasări ajunse pentru bugetul de stat. Dacă statul ar colecta în totalitate impozitele și taxele, iar acestea s-ar virau unde trebuie, ar avea venituri bugetare ca procent din PIB peste media europeană.
Așadar nu e de mirare că contribuabilii realizează muncă la negru și caută orice modalitate ca să scapă sub plata contribuților. Iar acest lucru este posibil în România, deoarece acest fenomen scapă de sub control.
România este declarată ca fiind o țară săracă dar foarte scumpă, din cauza taxelor, impozitelor și prețurilor crescute.
Statul român, adică reprezentanții statului fură circa 40% din cheltuielile publice anuale ale statului. Această sumă reprezint 9% din PIB. După calculele Institutului pentru Politici Publice, statul cheltuie aproximativ 30 de miliarde de euro într-un an, din care 40% adică 12 miliarde de euro sunt furați.
Există două metode prin care statul este furat, în aceste furturi sunt implicați și autoritățiile publice. Prima metodă este umflarea prețurilor de cumpărare a oricărui bun. De exemplu Primăria Galați a cumpărat un top de hârtie de imprimantă la preț de 13 lei, iar Ministerul Administrației și Internelor a cumpărat același top de hârtie cu 7,60 de lei, sau prețurile băncilor pentru parcurile, spațiile de relaxare sunt de trei ori mai scumpe în Călărași (983 lei) față de Reșița (290 lei).
A doua metodă este reprezentată prin actele adiționale. De exemplu la construirea unui drum, compania care va realiza acea lucrare, va fi cea aleasă de către firmele care fac investițiile, la un preț inferior în raport cu prețul mic oferit. Acel constructor care a câștigat lucrarea, va întocmi actele adiționale, dar în aceste acte va mării prețurile chiar și dublu, explicația fiind că nu a avut în vedere la început de ce elemente va avea nevoie. De aceea în România un kilometru de autostradă este mai scump față de Uniunea Europeană. Atât în domeniul farmaceutic cât și în domeniul petrolului se realizează acestă metodă, mai ales că majoritatea pieței petroliere este privatizată.
Marile societăți din România au căzut în “prada” evaziunii fiscale
În România există foarte multe societăți care au ajuns să aplice niște modalități prin care să favorizeze evaziunea fiscală. În următoarele rânduri sunt prezentate câteva companii care se înregistrează în rândul evazioniștilor.
Oltchim în prezent are o situație economică gravă, se află în insolvență, cu datorii de circa 700 milioane de euro, iar producția acesteia este oprită. De când OMV Petrom a cumpărat rafinăria Arpechim. Oltchim are această situație gravă deoarece Arpechim era principalul furnizor de materii prime al combinatului, așadar a intrat în insolvență. Pe lângă acest fapt este inclus în cazul companiilor care au efectuat spălare de bani și evaziune fiscală.
CFR a ajuns să aibă datorii de aproximativ 5 miliarde de euro, aceste datorii sunt reprezentate de evaziunea fiscală produsă în cadrul companiei. Evaziunea s-a înregistrat în cazurile de infracțiuni de corupție în domeniul transportului feroviar privat de călători. În perioada 2009-2011 Poșta Română a avut o pierdere de 110 milioane de euro (485 milioane lei). Deoarece fostul director, directorul economic și mai mulți oameni cu funcții înalte în cadrul companiei au efectuat evaziune fiscală, prin “spălarea de bani”.
Hidroelectrica, compania mare cu energie electrică, a ajuns în insolvență, pe 20 iunie 2012, și a avut datorii de peste 1 miliard de euro, în anul 2012 compania a avut pierderi în valoare de 202 milioane de lei ce a crescut față de anul anterior (124 milioane de lei). După mai multe opinii, compania a ajuns în stare de insolvență, datorită reprezentanțiilor statului, aceștia au jefuit compania. Prețul energiei electrice era de circa 250 de lei la achiziție, iar compania a vândut-o cu 130 de lei.
Evaziune fiscală la TVA, munca la negru, accize, contribuții de asigurări sociale, impozitul pe venit și profit
Pe baza datelor colectate de la instituțiile financiare ca fiind Finațele Publice, ANAF, Garda Financiară, Curtea de Conturi, Direcția Națională Anticorupție și Institutul Național de Statistică a fost realizat tabelul nr. 1 aflată în anexă, iar pe baza acestor date a fost realizat o analiză a evaziunii fiscale din România în perioada 2005-2014. În acest caz s-a analizat evaziunea fiscală la taxa pe valoare adăugată, la munca la negru, la accize, la contribuțiile de asigurări sociale și la impozitul pe venit în cazul persoanelor fizice și pe profit în cazul persoanelor juridice.
Evaziune fiscală la TVA
La taxa pe valoare adăugată evaziunea fiscală este de aproximativ 75%. Anul trecut a ajuns la cota de 12,24% din PIB, a scăzut ușor față de 2013. Evaziunea fiscală la TVA a crescut semnificativ în perioda 2005-2014, cota minimă a fost în anul 2006 de 4,37% din PIB iar cota maximă de 12,34% a fost în 2012. Trebuie remarcat că în anul 2010 cota la taxa pe valoare adăugată a crescut de la 19% la 24%, iar evaziunea fiscală a crescut la 9,6% din PIB în 2010 față de 2009 cu un procent de 8% din PIB.
Figura 2.1 Evoluția evaziunii fiscale la TVA.
Evaziunea fiscală la munca la negru
Munca la negru reprezintă o categorie importantă pentru evaziunea fiscală. România se numără printre țările cu cele mai mulți angajați în această sfera. În tabelul nr. 1, este ilustrat evoluția evaziunii fiscale la munca la negru în raport cu evaziunea la angajați care lucrează pe baza unui contract de muncă. Se poate observa că evaziunea la munca la negru pe perioada 2005-2014 a fost mai mare ca în cazurile angajațiilor cu contracte de muncă. În 2010 a fost cea mai mare evaziunea la munca la negru, de 3,18% din PIB, acesta a fost influențată și de creșterea taxei pe valoare adăugată.
Conform datelor din Tabelul nr.2 și nr.3 din anexă rezultă faptul că numărul salariaților cu contracte active de muncă în 2013 față de 2012 a crescut cu 73.212 de contracte, dar și numărul salariaților activi a crescut în această perioadă cu 32.914. În această perioadă cele mai multe contracte au fost încheiate cu “part-time” pe o perioadă nedeterminată de timp.
În anul 2012 Inspecția Muncii a efectuat 52.973 de controale, și a dat amenzi iar valoarea totală a acestora a ajuns la suma de 57 milioane de lei. În urma acestor controale, au fost sancționați 23.680 de angajatori. Numărul angajatorilor care generau muncă la negru a fost de 3.196, adică de 55,7% din numărul total al angajatorilor controlate. Numărul acestora a fost mai mare față de anul 2011, atunci cota era de 46,4%. Domeniile în care au fost făcute aceste controale sunt diverse, ca de exemplu construcții, comerț, baruri, restaurant, panificație, companii de îmbrăcăminte și încălțăminte, prestări de servicii (saloane de înfrumusețare, firme de pază și securitate, vulcanizări, service și spălătorii auto etc.). Pe sectoare economice, contribuția este cea mai mare la munca la negru, industria este pe primul loc cu 548,4 mii de persoane, urmată de comerț cu 358,9 mii de persoane, în construcții cu 335,6 mii de persoane și în transport și comunicații cu 163,3 mii de persoane.
Figura 2.2 Ponderea angajaților la negru în numărul total de salariați (*estimări).
Printre sectoarele cu cea mai mare pondere cu contribuția la munca la negru se află construcțiile de clădiri cu 66,2% din forța de muncă este negru; repararea, întreținerea și instalarea mașinilor și echipamentelor 63,6% este muncă la negru; activități de servicii informative contribuie cu 60,3% la evaziune prin munca la negru; fabricarea produselor textile au o pondere de 48,1% și transporturile terestre și prin conducte contribuie la evaziune cu un procent de 40,6%.
Potrivit datelor din tabelul nr.4, se poate analiza numărul persoanelor care lucrează la negru din domenile enumerate mai sus, de exemplu în construcții 327.164 de lucrători lucrează fără contracte de muncă, în industria textilă 111.670 de persoane, în domeniul serviciilor 55.085 de persoane iar în fabricarea echipamentelor electrice se numără cele mai puține persoane care lucrează la negru, respectiv 30.529.
Pe baza datelor de la Institutul Național de Statistică și pe baza calculelor Consiliului Fiscal, se poate analiza ponderea angajaților la negru în numărul total de salariați. Cum se observă și în Figura 2.2, pe perioada 2005-2011. Această pondere a crescut semnificativ în fiecare an, dar mai ales după anul 2010. În prezent 36,2% de angajați, din total salariați lucrează la negru.
Evaziunea fiscală la accize
În ceea ce privește evaziunea fiscală la accize, alcool și țigări, conform datelor de la Institutul Național de Statistică reprezentate în tabelul nr.5, cea mai mare contribuție la evaziune fiscală o au țigările.
Figura 2.3 Evaziunea fiscală la accize, alcool și tutun.
Evaziunea la țigări a crescut semnificativ din 2005 până 2014, în 2007 a fost chiar dublu față de 2005. În perioada 2009-2010 accizele la tutun au crescut foarte mult de la 32,5 €/1000 țigarete la 64 €/1000 țigarete. Prin urmare evaziunea în acest domeniu a fost cel mai ridicat în anul 2010, de 1.999 milioane de lei.
Evaziunea la țigări a crescut semnificativ din 2005 până 2014, în 2007 a fost chiar dublu față de 2005. În perioada 2009-2010 accizele la tutun au crescut foarte mult de la 32,5 €/1000 țigarete la 64 €/1000 țigarete. Prin urmare evaziunea în acest domeniu a fost cel mai ridicat în anul 2010, de 1.999 milioane de lei.
Și evaziunea la alcool este foarte ridicat în România, mai ales în cazul alcoolul etilic și băuturilor distilate, plafonul maxim a fost în anul 2010 în valoare de 822 milioane de lei.
Evaziune fiscală la contribuțiile de asigurări sociale
Contribuțiile la asigurări sociale au reprezentat în perioada 2013 – 2014 o îmbunătățire pentru bugetul de stat al țării. Pe de altă parte în perioada 2009 – 2013 sumele înregistrate la CAS au avut o scădere față de perioada 2005 – 2008, deoarece numărul contribuabililor plătitori la CAS a crescut. Cum se și poate marca acest lucru în figura 2.4.
După calculele Consiliului fiscal pe baza datelor de la Instituția Națională de Statistică contribuțiile la asigurările sociale contribuie cu aproximativ 14,5% la evaziunea fiscală totală, în special prin munca la negru. În România în anul 2012 erau circa 1,57 milioane de salariați, angajatori, agenți economici neînregistrați la stat, au reprezentat 27,7% din totalul salariaților, angajatorilor din economia țării.
Figura 2.4 Evaziunea fiscală la Contribuții de Asigurări Sociale.
Evaziunea fiscală la impozit pe profit și venit
În figura 2.5 este prezentat evoluția evaziunii fiscale la impozitul pe profit și pe venit, în perioada 2005 – 2014. Evaziunea la impozitul pe profit s-a mărit după introducerea cotei unice de 16%, deoarece contribuabilii plătitori nu au contribuit la plata acesteia. Majoritatea agenților economici au realizat în așa fel contabilitatea, ca compania lor să nu aibă profit deloc sau foarte redus pe acte. În așa fel au putut să se retragă de plata acestuia. În ultimii ani, cum se poate observa și pe figura de mai jos, evaziunea la impozitul pe profit a scăzut.
În cazul impozitului pe venit se poate observa o îmbunătățire în perioada 2005 – 2006, dar după introducerea cotei unice de impozitare de 16%, în perioada 2007 – 2014, se remarcă o creștere a evaziunii fiscale. Această creștere este influențată și de situația economică a țării, mai ales criza financiară a avut un impact mare în aceast domeniu. În ultima perioadă s-a observat o îmbunătățire într-o mică măsură a gradului de evaziune la impozitul pe venit.
Figura 2.5 Evoluția evaziunii fiscale la impozit pe profit și venit.
Model econometric privind determinații evaziunii fiscale în România
În această lucrare s-a construit un model econometric. Acest model conține o regresie simplă și o regresie multiplă, construită cu ajutorul datelor publicate de către Instituția Națională de Statistică, Eurostat, Banca Națională a României în perioada 2005 – 2014. Prin rezultatele obținute din regresia simplă s-a constatat că modelul nu este bine ales, așadar s-au adăugat noi variabile explicative în model, și s-a contruit o regresie multiplă.
Regresia simplă
La începutul întocmirii regresiei simple, s-a analizat evaziunea fiscală din munca la negru ca fiind variabila de explicat cu produsul intern brut pe cap de locuitor, acesta reprezentând variabila explicativă. După analizarea testului Student și Fisher pe baza acestor date din tabelul nr.6 din anexă, s-a concluzionat faptul că modelul nu este bine ales, iar produsul intern brut nu a avut o mare influență asupra evaziunii fiscale din munca la negru. Deoarece coeficientul de corelație a avut o valoare de 0,69, ceea ce înseamnă că există o legătură de intensitate medie între variabila explicativă și variabila de explicat. Valoarea coeficientului de determinație a fost de 0,41, iar aceasta arată faptul că modelul nu este bine ales, deoarece valoarea lui nu este apropiată de 1, adică 100%. Conform datelor obținute produsul intern brut pe cap de locuitor determină numai într-o proporție de 41,12% variația evaziunii fiscale la munca la negru. Diferența de 58,86% este reprezentată de alți factori de influență, cum ar fi starea economiei naționale.
După calcularea Testului Student se rezultă faptul că =tinv(0,05;n-2), prin care este egal cu 2,45. Dar în cazul comparării acestei valori cu valoarea de la |t Stat|, a rezultat faptul că coeficientul de corelație este diferit de zero, dar intensitatea legăturii dintre cele două variabile nu este favorabilă.
Așadar a urmat testul Fisher, prin care am observat ca era mai mare ca Aceasta înseamnă că variabila explicativă influența variabila de explicat și cu o probabilitate de 95% valoarea parametrilor sunt semnificativ diferiți de zero. Dar semnele de la Upper 95% și Lower 95% nu au fost la fel deci modelul cuprindea variabila zero, așadar modelul nu era un model bine ales.
Prin urmare am decis să caut alte variabile pentru efectuarea acestor teste. După mai multe încercări cu mai multe variabile, de exemplu rata șomajului, rata inflației, salariul minim brut, evaziunea fiscala la TVA, evaziunea fiscală la impozitul pe venit, s-a ajuns la concluzia că regresia simplă este cea mai bine construită prin alegerea ca variabilă de explicat a evaziunii fiscale din TVA și variabilă explicativă a nivelului de trai scăzut.
În final prin regresia simplă s-a testat corelația dintre variabila de explicat y și variabila explicativă x, adică care este impactul nivelului de trai calculat ca procent din produsul intern brut asupra evaziunea fiscală la taxa pe valoarea adăugată. În acest caz variabila de explicat este nivelul de trai iar variabila explicativă este evaziunea fiscală la taxa pe valoare adăugată. Această metodă s-a testat cu ajutorul testelor Student și Fischer. Aceste testări s-au realizat cu ajutorul programului Microsoft Office Excel și rezultatele sunt prezentate în cele ce urmează.
Figura 2.6 Corelația dintre evaziunea fiscală la TVA și nivelul de trai din România.
Cum se poate observa și mai sus, din figura 2.6, s-a întocmit un graficul de corelație, prin care se analizează corelația dintre variabila de explicat și variabila explicativă. Această figură ne arată faptul că există o legătură liniară și pozitivă între acestea. Așadar nivelul de trai scăzut are o influență semnificativă asupra evaziunea fiscală la TVA, iar modelul este bine ales.
Modelul regresiei simple arată în felul următor:
unde:
evaziunea fiscală la TVA, în anul t;
nivelul de trai, în anul t;
parametrii modelului;
eroarea de specificație (înglobează influența celorlalți factori neincluși în model, asupra variabilei de explicat);
Prin urmare estimarea parametrilor la regresia simplă este următoarea:
Standard error = (2,58) (0,05)
t Stat = (-1,36) (4,91)
F = 24,13
După realizarea acestei metode de econometrie, datele se află în anexă în tabelul nr. 7, s-au obținut următoarele rezultate:
Coeficientul de corelație (Multiple R) are o valoare de 0,87 aceasta înseamnă că există o legătură de intensitate foarte puternică între variabilele analizate.
Coeficientul de determinație (Adjusted R Square) cuprinde o valoare de 0,72, iar aceasta ne arată faptul că modelul nu este un model foarte bine ales, deoarece valoarea lui nu se apropie de 1 (100%). Conform datelor obținute nivelul de trai determină într-o proporție de 71,99% variația evaziunii fiscale la taxa pe valoare adăugată. Diferența de 28,01% este reprezentată de alți factori de influență ca de exemplu criza financiară, inflația, starea economiei naționale.
După calcularea Testului Student se rezultă faptul că =tinv(0,05;n-2), prin care este egal cu 2,45. Cum se poate observa și în tabelul de mai jos, coeficientul de corelație este diferit de zero, iar intensitatea legăturii nu este favorabilă pentru variabilii testați. Acest fapt ne indică că nivelul de trai nu are o influență puternică asupra evaziunii fiscale la taxa pe valoare adăugată.
Sursa: realizat de autoare
După realizarea Testului Fischer s-a observat faptul că este mai mare ca cum se poate observa în tabelul de mai jos. Aceasta înseamnă că variabila explicativă (nivelul de trai) influențează variabila de explicat (evaziunea fiscală la taxa pe valoare adăugată). Cu o probabilitate de 95% valoarea parametrilor sunt semnificativ diferiți de zero.
Sursa: realizat de autoare
În ambele cazuri semnele de la Lower 95% și Upper 95% nu sunt asemănătoare și acesta înseamnă că modelul cuprinde variabila zero, așadar modelul nu este un model bine ales.
Prin urmare ca să se obțină un model mai bun și să se poată analiza mai bine parametrii, trebuie adăugate noi variable explicative în model.
Regresia multiplă
În regresia simplă s-au analizat rezultatele obținute și s-a dovedit că modelul nu este cea mai bună. Așadar ca să se obțină un model mai bun s-au adăugat noi variabile explicative în model. Analiza a continuat cu multe variabile precum cursul de schimb exprimat în euro, investițiile străine directe, exporturile realizate, cheltuielile bănești de consum, rata șomajului, rata inflației, numărul mediu al salariaților, creșterea cotei la taxa pe valoare adăugată, rata de impozitare la impozitul pe profit, gradul de colectare a taxei pe valoare adăugată în bugetul statului și numărul total al șomerilor din țară. Aceste factori sunt prezentați în tabelul nr. 10, ca posibile variabile care pot influența evaziunea fiscală la TVA. Prin urmare după testarea variabilelor s-a constatat faptul că noile variabile explicative care influențează variabila de explicat, adică evaziunea fiscală la TVA, sunt creșterea cotei de TVA, gradul de colectare a TVA-lui și numărul total al șomerilor. Analiza parametrilor se va continua prin regresia multiplă, datele aferente acesteia se găsesc în anexă în tabelul nr. 8 și 9. Modelul regresiei multiple este următoarea:
unde:
evaziunea fiscală la TVA, în anul t;
nivelul de trai, în anul t;
creșterea cotei de TVA, în anul t;
gradul de colectare a TVA-lui, în anul t;
numărul total al șomerilor, în anul t;
parametrii modelului;
eroarea de specificație (înglobează influența celorlalți factori neincluși în model, asupra variabilei de explicat);
Modelul regresiei prin estimarea parametrilor arată în felul următor:
Standard error = (4,95) (0,035) (0,098) (0,048) (1,75)
Prin efectuarea regresiei multiple s-au obținut următoarele rezultate:
Coeficientul de corelație (Multiple R) are o valoare egală cu 0,99, ceea ce înseamnă că există o legătură de intensitate foarte puternică între variabilele explicative (nivelul de trai, gradul de colectare a TVA-lui, numărul total al șomerilor și creșterea cotei de TVA) și variabila de explicat (evaziunea fiscală la TVA).
Coeficientul de determinație (Adjusted R Square) are o valoare egală cu 0,97, aceasta înseamnă că modelul este foarte bine ales, deoarece valoarea ei este foarte aproape de 1 (100%). Conform datelor obținute, variabilele explicative determină într-o proporție de 99,29% variația variabilei dependente y. Diferența de 0,71% este reprezentată de alți factori de influență, ca de exemplu criza economică, inflația, concurența etc.
Testarea variabilelor din regresia multiplă a început cu Testul Durbin Watson, din care s-a aflat că d are o valoare egală cu 2,25 și se încadrează în și . Aceste date se regăsesc în tabelul nr. 11 din anexă. Așadar testul nu este concludent și trebuie continuat cu calcularea celorlalte teste.
Testarea variabilelor s-a continuat cu Testul Student. Din acest test rezultă faptul că în cazul coeficientul de corelație este semnificativ diferit de zero, |t Stat| este mai mare ca
, cum se poate observa și în tabelul de mai jos, așadar cu o probabilitate de 95% variabilele x au o influență explicativă asupra variabilei de explicat. În cazul , este mai mare ca |t Stat|, ca să avem un model bun aceste variabile trebuie eliminate.
Sursa: realizat de autoare
După care a urmat testul Fisher, s-a observat că este mai mare ca , iar aceasta rezultă că cu o probabilitate de 95% valoarea parametrilor sunt semnificativ diferiți de zero. Variabilele explicative influență variabila de explicat.
Sursa: realizat de autoare
Ultimul test a fost testul Klein, acest test s-a efectuat cu variabila de expilcat, evaziunea fiscală la TVA și ca variabilă explicativă a fost ales gradul de colectare a TVA-lui. După efectuarea regresiei simple, s-a comparat Multiple R cu Adjusted R Square. Prin urmare Multiple R este de 0,94, care este mai mare ca Adjusted R Square de 0,87, așadar există prezența de multicoliniaritate între aceste variabili. Rezulatatele obținute după analiza acestui test se regăsesc în tabelul nr. 11 din anexă.
În concluzie atât modelul regresiei simple cât și modelul regresiei multiple sunt modeluri econometrice bine construite. Adăugarea noilor variabile explicative în modelul analizat au îmbunătățit semnificativ calitatea modelului. Așadar după efectuarea testelor econometrice putem afirma că variabilele explicative au o influență semnificativă asupra variabilei de explicat, iar modelul este stabil pe întreaga perioadă analizată.
Frauda fiscală privind TVA din operațiuni intracomunitare
Frauda fiscală în domeniul operațiunilor intracomunitare, mai precis în cazul TVA-lui aferent acestora a crescut foarte mult în ultimii ani în România.
România este o țară în care există condiții “bune” de a efectua profituri mari din desfășurarea unor activități frauduloase, cu ajutorul unor documente false. Aceste operațiuni apar prin firme fictive, fantomă, sub identități false, și încasează profituri mari pe baza unor operațiuni fictive, după care dispar de pe piață. Profiturile obținute dispar, acestea sunt transferate în alte țări în moduri ilegale.
Din cauza legislației fiscale permisive există companii care sunt întodeauna pe pierderi în actele adiționale, dar în realitate patrimoniul lor valorează milioane. Companiile aflate în acest caz nu intenționează să transfere profiturile în alte țări, ci își desfășoară activitatea în mod normal, întrucât obținerea profiturilor invizibile, se fac prin cele mai frauduloase metode de evaziune fiscală.
România este o asemenea țară în care sunt posibile de realizat metodele de evaziune fiscală menționate mai sus. Așadar pentru companiile din alte țări unde există o fiscalitate corectă, țara noastră reprezintă un paradis fiscal. Marii evazioniști aleg locuri ca țara noastră pentru a efectua evaziune fiscală legală la regimul TVA.
În acest caz vinovatul este statul român, deoarece este condus fraudulos, incompetent, nu reglementează corespunzător economia țării. Iar există o posibilitate liberă de reducere a veniturilor bugetului de stat prin fenomenul evaziunii fiscale. Acest fapt determină împovărarea fiscală asupra populației și firmelor care lucrează corect.
Scopul fiecărui agent economic este de a maximiza profitul. Omul de afaceri se folosește și de posibilitățile întinse de către o legislație cu lipsuri, pentru a obține profit. Profiturile o să crească, dar compania nu va plăti impozite, dar fără să avea probleme cu legea. Iar această cale este asigurată prin evaziunea fiscală legală.
De accea este foarte important ca fiecare țară să aibă o legislație rațională, corectă, clară și fără lipsuri, care elimină orice posibilitate de evaziune fiscală. În România legile sunt interpretabile în favoarea evazioniștilor
Frauda fiscală de tip Carusel
Acest tip de fraudă la TVA la schimburi este în creștere momentan. Legislația prinvind aceste schimburi de pe piața externă cu ceea internă prevede că circularea mărfurile să fie liber în Uniunea Europeană. Iar TVA-ul privind aceste tranzacții se va vărsa în țara de destinație.
Acest sistem a sprijinit faptul ca mărfurile să circule în libertate, prin eliminarea evidențelor a bunurilor provenite din alte țări ale Uniunii Europene, prin renunțarea la controluri vamale, a generat în comerțul intracomunitar evaziune și fraudă fiscală, acest fapt a determinat apariția celei mai întâlnite fraude de tip carusel la TVA.
Numele Carusel nu este un nume oarecare, aceasta însemnă o mișcare, o circulație a unor mărfuri, bunuri cumpărate din statele membre. Frauda de tip carusel funcționează în următorul fel:
În primul rând se achiziționează un produs din străinătate în valoare de 100 RON. Conform cotei de taxare la TVA, la destinație cumpărătorul va datora 24% din suma facturii, adică 24 RON. Înainte de a intra în țară, pentru a evita plata integrală a TVA-lui, se înlocuiește factura originală de 100 RON cu una falsă în valoare de 10 lei, iar TVA-ul datorat în momentul de față este de 2,4 RON. Așadar marfa intră în țară cu o valoare de factură mai mică. La marfa cumpărată se plătește TVA-ul de 2,4 RON în loc de 24 RON la bugetul de stat. Produsul achiziționat pleacă spre o firmă fantomă cu suma de 10 RON plus adăugând TVA-ul. Pentru ca compania să fure diferența de TVA până 24%, trebuie să readucă produsul respectiv la prețul pieței. Așadar prin transferuri fictive marfa este readusă la prețul pieței de 100 RON, iar firma fantomă va datora statului 24 RON, TVA aferentă, ce urmează a fi colectată de la consumator. Firma fantomă vinde produsul respectiv cu 100 RON plus TVA, iar acesta va fi colectată de cumpărător. Comerciantul facturează produsul cu 100 RON plus TVA și plus adaos comercial. Prețul la rafturile din magazine va fi compus din suma de 100 RON exclusiv TVA și adaosul adăugat de vânzător și adaosul adăugat de comerciant. Prin urmare consumatorul plătește pentru produsul respectiv prețul cu TVA calculată de către vânzătorul final, supermarket. Dacă analizăm circuitul plății TVA-lui se obține următorul lucru: consumatorul final plătește TVA-ul vânzătorului final, supermarketului; marketul a colectat TVA de la consumator și o plătește furnizorului. Comerciantul plătește TVA de 24 RON firmei fantomă. Hoți care au firma fantomă, câștigă 21,6 RON din diferența între 24 RON încasați de la consumator și 2,4 RON plătiți statului. Statul susține haosul legislativ care permite plimbarea TVA-lui prin zeci de firme.
Chiar dacă valorile nu sunt întodeauna foarte mari, aceste cazuri sunt foarte frecvente, iar sumele totale ajung la niște sume uriașe. Acest tip de frauda de multe ori se află în strânsă legătură cu tehnicile de contabilitate creativă, deoarece situațiile financiare ale companiilor în acte nu este la fel ca în practică. Sub tehnici de contabilitate reativă înțelegem, situațiile în care în contabilitate sunt introduse documente cu date false, cifrele din situațiile financiare sunt modificate etc.
Frauda în ceea ce privește TVA de tip carusel are un efect semnificativ asupra veniturilor fiscale ale țării și provoacă neplăceri în activitatea economică prin introducerea pe piață a unor bunuri la prețuri anormale de mici.
Scăderea TVA-lui la produsele de panificație și alimentație. Impactul asupra economiei României.
De la 1 septembrie anul 2013 cota de TVA la pâine și produse de panificație a scăzut de la 24% la 9%. Această reducere de TVA a avut ca scop reducerea evaziunii fiscale din acest domeniu. După calculele Ministerului Finanțelor Publice și Comisiei Naționale de Prognoză până în anul 2014 evaziunea fiscală în acest domeniu a scăzut cu 20%. Înainte de aplicarea acestei reduceri, statul român a garantat că reducerea se va vedea la prețurile produselor de panificație, mai ales în rândul consumatorilor. O pâine de casă în anul 2009 a costat 3,5 lei/kg iar după reducerea TVA-lui a costat 4 lei/kg. Nici în cazul produselor de patiserie nu s-a observat o scădere mare de preț. În rândul consumatorilor nu prea s-a observat această reducere de TVA. Această reducere a influențat producătorii de panificație atât în mod negativ cât și în mod pozitiv.
În perioada 2013 – 2014 s-a observat faptul că producția la pâine a crescut cu 18%, la făină cu 16%, la pastele făinoase cu 4%, la cozonaci cu 17% și la produsele de cofetării și patiserii cu 4%. După introducerea TVA-lui redus la panificație prețurile au scăzut mai ales în rândul producătorilor. După calcularea rezultatelor obținute de compania Rompan, se poate afirma ca compania a produs mai multe produse de panificație, în cazul pâinii producția a crescut cu aproximativ 10.000 de tone. Compania a făcut o economie de 200 milioane de lei pe în cazul cumpărării de făină și 400 milioane de lei în cazul pâinii. În total a economisit o sumă de 136 milioane de euro, o parte din această sumă a fost investit în firmă.
Ministerul Finanțelor a arătat faptul că cea mai importantă scădere s-a înregistrat în perioada septembrie 2013 și iulie 2014, când prețul pâinii a scăzut cu 10,25% și făinei cu 7,86% față de perioada anterioară.
În prima parte a anului 2013 profitul brut a fost mai mic, dar după introducerea reducerii TVA-lui la panificație profitul brut în acest domeniu a crescut cu aproximativ 84 milioane lei. Productivitatea muncii a sesizat o mică creștere în anul 2013 față de 2012.
În perioada 2013 – 2014 exporturile din țară au crescut la făină cu aproape 34% și la produse de brutărie cu 28,5%.
Prin urmare reducerea TVA-lui la produsele de panificație a avut un impact pozitiv asupra bugetul de stat al României, deoarece gradul de colectare a fost de 73,6%.
Statul român de 1 iunie 2015 vrea să scadă TVA-ul la alimente de la 24% la o cotă de 9%. În primul rând comercianții de alimente vor avea cel mai mult de câștigat prin această reducere. Cheltuielile acestora vor scădeau, mai ales la materii prime pe care le folosesc în prepararea alimentelor. Veniturile lor o să crească, o să vândă mai multe produse pe piață, iar cu timpul profiturile acestora va creștere. Cu banii câștigați din profituri sau banii economisiți din cheltuieli vor putea să investească în companie, de exemplu în segmentul de marketingul, management sau într-o tehnologie mai performantă. Prin această reducere va crește numărul exporturilor, mai ales în țăriile în care produsele alimentare sunt mai scumpe. Prin aceste modalități companiilor au posibilitatea de a îmbunătății sau dezvolta producția, imaginea firmei. Prin creșterea producției atât în țară cât și în străinătate, statul român va aloca sume mai mari în bugetul de stat și va putea să reducă evaziunea fiscală.
În al doilea rând consumatorii nu o să sesizeze o mare reducere la prețurile alimentelor. Ca și în cazul micșorării produselor de panificație, prețurile de vânzare nu au scăzut mult în cazul consumatorilor. Această scădere de TVA la alimente nu va avea un impact puternic asupra prețurile de vânzare, deoarece prețurile nu vor scădeau așa de mult cum statul român a declarat. Posibil prețurile vor scădeau cu aproximativ 5-10%, iar aceste reduceri se vor sesiza mai ales la produsele de proastă calitate. Așadar indivizii din clasa de mijloc și mai ales cei săracii vor simții această reducere. În timp scurt prețurile alimentelor va crește, iar după aplicarea acestei reduceri, vor reapărea prețurile constante de la începutul anului 2015. Iar populația română se va “bucura” de marea reducerea la alimente.
Prin urmare micșorarea TVA-lui la alimente va aduce atât efecte positive cât și negative României.
Inspecții, controale, amenzi, penalități privind evaziunea fiscală
S-au efectuat mai multe inspecții și controale în ultimii ani față de anii anteriori pe teritoriul întreg a țării. Mai ales în la agenții economici care realizează comerț en gros, en detail, producție, alimentație publică și în zone comerciale care prezintă un risc din punct de vedere fiscal al țării.
Prin datele prezentate în Tabelul nr. 7 din anexă, se poate observa că în perioada 2005 – 2007 valoarea medie a sesizărilor penale este de 2.109,5 lei, iar în anul 2008 a ajuns la valoarea de 4.391 lei, s-a înregistrat o creștere față de perioada anterioară. De asemenea se poate observa creșterea continuă din an în an a prejudiciilor, pe de altă parte valoarea confiscărilor s-a redus pe parcursul anilor. În această perioada nu s-au realizat evaziuni în foarte mare măsură, așadar ANAF-ul a avut pierdere în acești ani. Prin urmare după anul 2009 Fiscul nu a mai avut pierdere, ci un câștig foarte crescut.
În urma mai multor acțiuni de controale, inspectorii fiscali au adunat 478,37 milioane de lei în primul semestru al anului 2009. S-au efectuat tot feluri de inspecții, generale, fiscale parțiale și s-au aplicat amenzi contravenționale, sesizări penale etc. În această perioadă ANAF a câștigat cel mai mult din urma combaterii evaziunii fiscale, deoarece a fost primul an de mare evaziune după criza financiară. Mai ales în nedeclararea veniturilor impozabile, întocmirea incompletă și necorespunzătoare a actelor și documentelor contabile, sustragerea de la plata taxelor și impoztelor, nefuncționarea la sediul social declarat.
În perioada 2009 inspectorii au constatat că evaziunea și frauda fiscală a fost foarte ridicată în următoarele domenii: în cazul dezvoltaroriilor de imobiliări, persoanele fizice nu se înregistrau ca plătitori de TVA; societățile comerciale din sectorul construcților care au înregistrat pierderi în anii de creștere economică; societățile comerciale care au raportat TVA de recuperat și nu l-au solicitat la rambursare. Conform datelor prezentate în tabelul nr. 8 din anexă, inspectorii au efectuat 112.170 verificări la contribuabili persoanele juridice și fizice. Pierderea fiscală a fost diminuată cu suma de 1.519,9 milioane de lei. Organele de inspecție fiscală au confiscat bunuri și sume în valoare totală de 96,9 milioane de lei, mai mult, față de anul anterior de 36 milioane de lei. În plus, s-au aplicat amenzi contravenționale în valoare de 43,2 milioane de lei și au fost înaintate organelor de control în vederea continuării cercetărilor unui număr mare de 2.610 sesizări penale cu un prejudiciu de 3.123,7 milioane de lei, ceea ce reprezintă o creștere a activității de combatere a evaziunii fiscale față de anul 2008.
Fiscul în anul 2009 a efectuat controale la 7.680 agenți economici, și a aplicat 881 de amezni în valoare de 1,9 milioane de lei. Amenzile stabilite au scăzut cu 4,6% față de 2008. În urma controalelor sumele încasate din amenzi au acăzut la 137,4 milioane de lei, față de anul 2008 când sumau 156,6 milioane de lei. Astfel se poate observa o scădere în anul 2009 cu 12,2% față de anul 2008. În această perioadă activitatea a 4.891 de agenți economici a fost suspendată, mai ales din motivul neutilizării aparatelor de bonuri fisale și în 794 de cazuri pentru producerea și comercializarea produselor accizabile. Prin urmare au fost confiscate 307.058 litri de alcool și băuturi alcoolice și peste 13 milioane de țigarete.
În anul 2010 ANAF cu ajutorul organelor sale de control, Inspecția Fiscală, Garda Financiară și Autoritatea Națională a Vămilor a colectat 10,5 miliarde de lei, reprezentând combaterea evaziunii fiscale. Contravaloarea amenzilor era de 380 milioane de lei, au încasat cu 20% mai mult față de anul anterior.
În anul 2012 ANAF a colectat 7,92 miliarde de lei din combaterea evaziunii, acestea reprezentând contravaloarea amenzilor, contravenților date agenților economici. Mai ales din cauza neemiterii bonurilor fiscale și rambursările ilegale de TVA. Suma încasată de amenzi a fost de 901,1 milioane de lei cu 846,43% mai mult față de anul 2011.
În anul 2013 Fiscul a făcut mai mult de 46.000 de inspecții fiscale, în urma cărora a emis 12.318 de amenzi în valoare de 20,7 milioane de lei. Așadar venitul total la bugetul general consolidat a avut o valoare de 200 miliarde de lei. Ceea ce a reprezentat 31,7%din PIB, care a rezultat cel mai slab an din punct de vedere al colectării din ultimii ani.
Agenția Națională de Administrație Fiscală (ANAF) a făcut în anul 2014 12.153 de inspecții fiscale, în urma cărora a dat 2.226 de amenzi în valoare totală de 5,2 milioane de lei. A mai întocmit 641 de sesizări penale în valoare de aproape un miliard de lei.
Prin urmare numărul controalelor a crescut mai ales după anul 2009, deoarece în perioada aceea a crescut enorm evaziunea fiscală. Prin aplicarea și colectarea amenzilor, penalităților statul român a avut de câștigat atât sume de bani provenite din aceste fapte cât și combaterea evaziunii fiscale.
Studiu de caz comparativ între România și Grecia privind implicațiile evaziunii fiscale
În acest capitol este prezentat un studiu de caz comparativ între Grecia și România privind evoluția evaziunii fiscale cu ajutorul indicatoriilor macroeconomici.
Indicatorii macroeconomici sunt date statistice care indică starea actuală a economiei unui stat, în funcție de anumite domenii economice (de exemplu: industrie, piața forței de muncă, comerț etc.).
Evaziunea fiscală este unul din fenomenele economico – sociale complexe cu care statele de astăzi se confruntă și încearcă să limiteze cât mai mult consecințele provocate de acesta.
Atât în România cât și în Grecia nivelul evaziunii fiscale este foarte ridicată față de media Uniunii Europene. Statul fiecărei țări trebuie să se ocupe de problemele generate de către evazioniști.
Analiza situației economice și financiare în Grecia
Grecia face parte din Uniunea Europene. Grecia a intrat în Uniunea Europeană pe 1 ianuarie 1981 și a fost al 11-lea membru din Uniune. Moneda națională a statului este euro, introdusă din anul 2001. Grecia este o țară dezvoltată cu standarde de viață ridicate.
Situația economică a Greciei până la adoptarea monedei euro a fost susținută de politicile monetare ale autorităților statului, dar după introducerea monedei unice, situația bugetară și fiscală a statului s-a înrăutățit. Această adoptare a monedei unice euro, a nevoit populația și statul să contracteze credite, ceea ce pe viitor a generat probleme pentru stat, deoarece au cheltuit mai mult peste veniturile realizate. Însă economia Greciei a crescut cu aproximativ 4% pe an în perioada 2005 – 2007, mai ales datorită cheltuielilor cu infrastructura legată de Jocurile Olimpice de la Atena din 2004 și datorită disponibilității de creditare, care a susținut nivelul ridicat ale chetuielilor consumatorilor. După ce s-a izbucnit criza economică internațională la nivelul Uniunii Europene, automat problemele economice ale Greciei s-au agravat. Statul trebuia să restructureze sistemul fiscal și să adopte niște reforme structurale care să contribuie la reducerea deficitului bugetar foarte mare și la nivelul ridicat al datoriei publice. Problemele economice grave cu care s-a confruntat Grecia în anul 2009 au la bază creșterea cheltuielilor bugetare, măsurile de protecție socială prea convenabile pentru cetățeni și ușurința cu care băncile grecești au împrumutat guvernul la dobânzi foarte ridicate, deși erau conștiente că statul nu va avea posibilitatea de a returna împrumuturile. Prin urmare statul grecesc a trebuit să ia măsuri pentru combaterea acestor probleme, așadar au înghețat salariile bugetarilor, au crescut vârsta de pensionare și au majorat accizele la alcool și tutun. Aceste măsuri erau necesare pentru a menține economia, deoarece țara avea o datorie publică de 300 miliarde de euro, circa 130% din PIB, și un deficit bugetar de 12,7% din PIB care a crescut semnificativ față de anul 2008 când deficitul era de 7,7% din PIB. Economia țării a scăzut cu 2% în 2009 și cu 4,8% în 2010.
Anul 2010 a fost un an greu pentru Grecia. Avea probleme cu sistemul fiscal și nivelul crescut al deficitului bugetar, pe care trebuia să le rezolve. Grecia a primit ajutoare din partea Uniunii Europene și a Fondului Monetar Internațional. Acest ajutor a avut o valoare de 110 miliarde de euro. Chiar cu aceste ajutoare, situația economică a Greciei în 2011 nu era una stabilă. A avut un PIB negativ de -8,9% ce a crescut mult față de -5,4% înregistrat în anul anterior. Rata șomajului a crescut de la 14,7% la 21,3% iar rata inflației a scăzut de la 4,7% la 3,1% în 2011. Aceste modificări au adus consecințe negative asupra finanțelor publice. Ca urmare statul grec a implementat un program de ajustare pe perioada 2011 – 2015, prin care au restructurat niște instituții, companii de stat, impozitele și taxele și au redus cheltuielile din sectorul public. Un alt important domeniu care a influențat în mod negativ economia Greciei, reprezintă veniturile din taxe și impozite, ceea ce însumau 3,2 miliarde de euro în anul 2012. Din cauza economiei scăzute, deficitul bugetar a scăzut la -8,6% din PIB, față de -10,1% în 2011.
În anul 2012, lângă faptul că au primit susținere financiară de la Uniunea Europeană, Banca Centrală Europeană și Fondul Monetar Internațional și au adoptat programul de ajustare fiscală, se lua în posibilitate că Grecia ar trebui să renunțe în mod voluntar la moneda euro sau să fie eliminată din Uniunea Europeană. Banca Centrală Europeană în acest an a reușit să evite temporar de la faliment Grecia, prin garantarea a unor împrumuturi suplimentare de urgență către Banca Greciei. Fondurile suplimentare însumeau 4 miliarde de euro.
Economia țării este cuprins din sectorul de servicii reprezentând 85% din PIB, industria contribuie cu 12% la PIB iar agricultura cu 3%. Cel mai important sector economic al țării este turismul. În anul 2013 numărul turiștilor străini era aproximativ de 18 milioane de persoane, mai mult cu 15,5% față de anul 2012 când numărul acestora era de 15,5 milioane, iar statul se confrunta cu o instabilitate economică și politică. Potrivit statisticii făcute de Grecia, 88,1% dintre turiști au fost din Europa. Numărul turiștilor din România care au vizitat Grecia reprezintă 1,6% din total, cu 21% mai mult față de anul 2012. Mulțumit acestui sector, statul grec a înregistrat în 2013 un excedent de 1,2 miliarde de euro. Sectorul turistic contribuie cu 17% în PIB-ul Greciei.
După estimărilor făcute de experții de la Fondul Monetar Internațional, Grecia a trebuit să economisească până anul 2014 cu 14 miliarde de euro. Această economisire reprezintă o posibilitate prin care riscul ca Grecia să nu ajungă în situația de incapacitate de plată și să nu iasă din zona euro să fie exclusă. Statul grecesc a încercat să își respectele obligațiunile, a generat economii de 11,5 miliarde de euro atât în 2013 cât și în 2014, dar încasările fiscale mai reduse decât cele așteptate și continuarea deteriorării economiei interne, conduc la nevoia unor economii mai mari.
Prin urmare Grecia nu a respectat Pactul de Creștere și Stabilitate al Uniunii Europene, așadar a avut deficit bugetar din 2001 până 2006, iar în 2007 – 2008 s-a realizat o mică stabilitate în acest caz, iar în 2009 a depășit semnificativ ce a ajuns la un deficit de 15,2% din PIB. Adaptarea programului de ajustare în 2010 a redus deficitul la 11,1% din PIB. Datoria publică, inflația și șomajul sunt deasupra zonei euro, însă veniturile sunt foarte mici. Grecia se află sub o presiune intensă din partea Uniunii Europene și a participanților de pe piața internațională, așadar guvernul a adoptat un program de ajustare, a tăiat cheltuielile guvernamentale, a încercat să reducă evaziunea fiscală, a restructurat sistemul de sănătate și de pensii etc. Cu toate aceste schimbări, Grecia se confruntă cu provocări pe termen lung. Aristides N. Hatzis în literatura lui specifică a afirmat că “puține democrații actuale oferă un exemplu atât de elocvent al eșecului instituțiilor statului, ca în cazul Greciei”.
Evaziunea fiscală în Grecia
În Grecia nivelul evaziunii fiscale este ridicat. Ocupă primul loc din Uniunea Europeană, din zona euro, ceea ce privește evaziunea fiscală. Grecia pierde anual 76 miliarde de euro din evaziune fiscală. În domeniul turismului se înregistrează cea mai mare evaziune fiscală. Rata medie a evaziunii fiscale din stațiunile turistice din Grecia este de aproximativ 74%. În insula Rhodos în anul 2013 a fost înregistrată o evaziune de 84,6%, urmată de Zakynthos cu 80%, Santorini de 77,14%, Paros 68,2% și Syros 57,9%. Cele mai frecvente forme de evaziune fiscală întâlnite în acest domeniu, au fost următoarele: firmele din aceste stațiuni au raportat în scopul plății de taxe, costuri de construcție mai mici decât cele reale și au înregistrat tarife de cazare mai mici decât cele plătite de turiști. Unele spații de cazare au fost declarate ca case rurale de dimensiuni mici, pentru a beneficia de tarife mai reduse la energie, în timp ce unii proprietari nu au declarat activitatea turistică, restaurantele nu emit bon fiscal etc. Cotele evaziunii fiscale în turism în anul 2013 a scăzut față de anul 2012. Deoarece în 2012 rata de evaziune înregistrată pe insulele Zakynthos și Letkada a fost de 100%, și în celelalte regiuni nivelul evaziunii fiscale a fost ridicată, precum în Hania de 87%, Santorini 83%, Iraklio 78%, Corfu 75%, Naxos 73% și Mykonos 68,5%. Economia Greciei este puternic afectată de evaziunea fiscală, deoarece aproximativ jumătate din populație nu sunt dispuși să plătească toate taxele și impozitele datorate statului. Grecii, în proporție de 90% nu emit bonuri fiscale sau chitanțe. În rândul acestora se numără doctorii care contribuie la evaziunee fiscală cu o pondere de 88,6%, urmați de liberprofesioniști cu 85,4%, de firme de avocatură și notariat cu 75,2%, de firme de catering cu 57,9% și benzinării cu o pondere de 44,1%. În anul 2013 evaziunea fiscală în domeniul medical a fost de 29.343€, în domeniul ingineriei de 28.625€, în cazul educației de 24.742€, în domeniul contabil-financiar de 24.573€, în domeniul dreptului de 24.032€, în cazul restaurantelor de 15.884€, în construcții de 13.919€, în transporturi de 9.320€ și în cazul agriculturii de 9.288€.
În ultimul trimestru al anului 2005 evaziunea fiscală a ajuns la 49% din PIB, în timp ce în anul 2006 a scăzut la 41,6% din PIB. În anul 2007 evaziunea fiscală în Grecia înregistra o cotă de 25% din PIB. În anul 2009 evaziunea fiscală, mai ales în domeniile de profesioniști independenți a ajuns la un nivel de 31% din deficitul bugetar. Un factor important ce a influențat creșterea evaziunii fiscale a fost determinat de creșterea impozitelor și a taxelor de către guvernul Greciei. Grecia a înregistrat o nouă cotă de TVA de 23% din anul 2011. Acest lucru nu a favorizat bugetul statului. Deoarece contribuabilii nu au contribuit cu sume mai mare în bugetul de stat, ci au început să producă evaziune fiscală în mare măsură. Creșterea impozitelor și reducerea salariilor de către stat pentru a obține împrumuturi de la Fondul Monetar Internațional și Uniunea Europeană, a provocat creșterea fenomenului de evaziune fiscală. În anul 2010 economia subterană reprezenta 25% din PIB-ul Greciei. În acest an au intrat în bugetul de stat doar 54 de miliarde de euro, suma încasată ar fi putut să fie mai mare dacă nivelul evaziunii ar fi fost mai scăzut. În 2012 evaziunea fiscală era de aproximativ 24% din PIB, ceea ce a reprezentat o valoare de 28 miliarde de euro. În anul 2013 nivelul evaziunii a scăzut, și a fost de 23,6% din PIB, în prezent nivelul economiei subterane are o cotă de 24,6% din PIB.
Prin urmare din cauza problemelor generate de evaziune fiscală, Grecia este împiedicată ca să iasă din criza economică severă.
Compararea României cu Grecia cu ajutorul unor indicatori macroeconomici
Atât România cât și Grecia sunt în Uniunea Europeană. Ambele țări după criza economico-financiară au trebuit să facă față a multor provocări și mai ales a evaziunii fiscale. Pe baza unor indiatori macroeconomici s-au analizat și s-au comparat factorii care pot contribuii la evaziunea fiscală în ambele țări. Economia subterană este un factor important de analizat în cazul ambelor țări.
Compararea în funcție de Produsul Intern Brut
Produsul Intern Brut este prezentat ca principalul instrument de analiză și măsurare a indicatorilor macroeconomici. Compararea PIB între țări în curs de dezvoltare și țări dezvoltate ridică o serie de probleme suplimentare. Această problemă rezultă din structura economică și socială diferită a țărilor în curs de dezvoltare, față de țările dezvoltate. Cum se și întâmplă în cazul României în comparație cu Grecia. România este o țară care se află în curs de dezvoltare, iar Grecia este o țară dezvoltată, deși a avut probleme economice și financiare în ultimii ani.
În acest caz cele două state s-au comparat în funcție de evoluția PIB-lui total în perioada 2005 – 2014, exprimat în milioane USD. Este indicatorul cel mai sintetic atât pentru România cât și pentru Grecia, privind rezultatele obținute din această perioadă.
Produsul intern brut a a avut o evoluție semnificativă mai ales în cazul Greciei. Cum și se poate observa în figura 3.1, din anul 2005 până anul 2008 PIB-ul exprimat în miliarde euro a crescut de la un an la altul. După anul 2009 PIB-ul a scăzut mult, de la 329,8 miliarde USD la 299,6 miliarde USD, față de anul 2010. Această scădere a continuat până în anul 2014, când valoarea PIB-lui a fost de 241,9 miliarde USD, conform datelor din tabelul nr. 16 aflată în anexă. În cazul României, PIB-ul total a avut o ușoară creștere în perioada 2005 – 2008, după anul 2009 s-a marcat o scădere ușoară. Însă în anul 2011 valoarea PIB-lui a crescut la 182,6 miliarde USD față de anul 2010, când PIB-ul însumea 164,8 miliarde USD. În anul 2012 iar s-a înregistrat o scădere a acesteia, iar după anul 2013 valoarea PIB-lui exprimat în USD a crescut treptat.
Figura 3.1 Evoluția PIB-lui în perioada 2005-2014 exprimat în miliarde USD.
Produsul intern brut pe cap de locuitor evidențiază mai clar nivelul dezvoltării economice, decât mărimea și evoluția produsului intern brut total. Dinamica PIB-lui pe cap de locuitor este mult mai semnificativă, deoarece corelează dinamica PIB-lui cu dinamica populației. În figura de mai jos, se poate observa evoluția PIB-lui pe cap de locuitor exprimat în USD în cele două țări. Figura 3.2 s-a construit pe baza datelor din tabelul nr. 17 aflată în anexă. Valoarea PIB-lui pe cap de locuitor în România este foarte scăzută. Această valoare a crescut până anul 2008, în acest an suma PIB-lui pe cap de locuitor a avut cea mai mare valoare din perioada 2005 – 2014, adică de 9.949,35 USD pe cap de locuitor. În anii 2009, 2010 și 2012 valoarea PIB-lui pe cap de locuitor a scăzut, iar în celelalte ani a început să crească. În anul 2014 valoarea acesteia este de 9.525,14 USD pe cap de locuitor. Însă în Grecia valorile PIB-lui pe cap de locuitor sunt de aproximativ 4 ori mai mari decât în România. În perioada 2005 – 2008, valoarea acestor sume a crescut treptat de la an la an. Atât în cazul României cât și în cazul Greciei, PIB-lui pe cap de locuitor a avut cea mai mare sumă în anul 2008, de 31.701,66 USD pe cap de locuitor. După acest an s-a înregistrat o scădere pentru următorii ani. În anul 2014 valoarea PIB-lui era de 21.876,36 USD pe cap de locuitor.
Figura 3.2 Evoluția PIB-lui pe cap de locuitor exprimat în USD în perioada 2005 – 2014.
Pe lângă aceste date analizate de mai sus, PIB-ul se poate exprima și per capital. Așadar s-a analizat PIB-ul per capital în anul 2014 în cele două state. Această comparație arată faptul că România ocupă penultimul loc din Uniunea Europeană în ceea ce privește valoarea PIB-lui per capital, cu o sumă de 6.854 euro, iar Grecia ocupă locul 17 cu o sumă de 16.813 euro din PIB-ul per capital.
După cum s-a analizat mai sus PIB-ul în mai multe contexte, în cele două țări, se poate observa ca economia Greciei funcționează mai bine față de România, deși are probleme economico-financiare mai grave. Însă în cazul evaziunii fiscale Grecia se află într-o situație mai bună, cum se poate observa în figura 3.3, construită pe baza tabelului nr. 18 din anexă. Chiar dacă nivelul evaziunii fiscale în Grecia în anul 2005 și 2006 a fost mult mai mare ca în România, pe parcursul aniilor statul grec a știut să reducă acest fenomen. În anul 2005 a înregistrat o cotă de 49% din PIB cu evaziune fiscală, iar în România evaziunea era de 32,2% din PIB. După anul 2005 evaziunea fiscală în Grecia a scăzut ori a rămas constant o perioadă. În perioada 2005 – 2010 evaziunea fiscală era constantă în Grecia, cu o pondere de 25% din PIB. După care a început să scadă anual, în anul 2013 era de 23,6% din PIB. Iar în anul următor a crescut la 24,6% din PIB. Și în cazul României după anul 2005 evaziunea fiscală a scăzut în fiecare an până anul 2009. După care a avut o creștere de la 29,4% la 29,8% din PIB în 2010. În perioada 2011 – 2013 iar a scăzut evaziunea fiscală, iar în anul 2014 a ajuns la o cotă mai ridicată față de perioada anterioară, de 29,6% din PIB.
Figura 3.3 Evoluția evaziunii fiscale totale exprimat ca pondere din PIB în perioada 2005 – 2014.
Prin urmare din analiaza datelor constatăm că atât PIB-ul total exprimat în USD cât și PIB-ul pe cap de locuitor exprimat în USD a avut o evoluție semnificativă în perioada 2005 – 2014 în ambele țări. Însă se poate menționa că în cazul evaziunii fiscale Grecia are o cotă de 24,6% iar România de 29,6% din PIB, în timp ce media Uniunii Europene privind evaziunea fiscală este de 19,2%. În acest caz România se află pe locul 2 cu aproape 40 miliarde de euro iar Grecia ocupă locul 9 din clasamentul Uniunii Europene.
Compararea în funcție de Investițiile Străine Directe
Volumul Investițiilor Străine Directe reprezintă un indicator din punct de vedere macroeconomic, foarte important în ceea ce privește analiza evoluției acestora. În ceea ce privește Investițiile Străine Directe ca procent din PIB, pe de o parte România în perioada 2005 – 2014 a avut parte de mai mulți investitori străini, care au investit în țară. Pe de altă parte în Grecia nu s-au realizat multe investiții străine, ceea ce se poate marca în figura 3.4 de mai jos, care este alcătuită pe baza datelor din tabelul nr.19 aflată în anexă. Investițiile străine directe sunt foarte importante pentru economia unei țări, ca și în cazul României cât și a Greciei. Prin aceste investiții investitorii măresc fondurile bugetelor de stat. În România valoare ISD-lor exprimate ca procent din PIB au fost de aproape doi ori mai mari chiar de la începutul anului 2005 față de Grecia. Pe baza datelor obținute de la Eurostat, putem afirma ca în anul 2005 în România valoarea ISD era de 27,4% din PIB iar în Grecia în acest an ISD-le contribuiau cu 12,8% la PIB.
Figura 3.4 Evoluția ISD-lor în perioada 2005 – 2014, exprimate ca % din PIB.
După care valoarea ISD exprimate în procente din PIB a scăzut în anul 2007 față de 2006 de la 35,3% din PIB la 34,3% din PIB. Din anul 2008 s-a înregistrat o creștere a acestora, până anul 2011 când iar a avut loc a scădere a valorilor procentuale ale ISD-lor calculate din PIB. După această scădere, România a înregistrat creșteri în acest caz până în anul 2014, când valoarea ISD-lor reprezenta 45,7% din PIB
Grecia pe parcursul acestor ani niciodată nu a înregistrat un procent mai mare de 15,9% din PIB a ISD-lor. Acest procent a fost cel mai mare procent din cadrul investițiilor înregistrate de către străini, ceea ce a fost realizat în anul 2007 cum se poate vedea și în figura 3.4. După acest an în Grecia valoarea procentuală a ISD-lor a scăzut în fiecare an, exceptând anul 2010, când acestea au avut o creștere de la 12,2% la 13,6% față de anul 2009. În anul 2014 Grecia a înregistrat cea mai mică pondere de 9,3% a ISD-lor calculate din PIB.
În cazul Investițiilor Străine Directe se poate menționa despre fenomenul evaziunii fiscale. Evaziunea fiscală în acest domeniu este mai scăzută, mai ales în cazul Greciei, deoarece investițiile străine sunt foarte reduse. Dar în cazul României evaziunea este mai ridicată, în cazul investițiilor străine, ca de exemplu investițiile făcute de o companie din Austria în România pentru exploatarea lemnului, prin mijloace nelegale. Dar pe de altă parte chiar în ciuda faptului că în România se investesc mai mult decât în Grecia, România se află pe ultimele locuri din Uniunea Europeană în cazul investițiilor străini. Și sunt mulți investitori care nu vor să investească în țara românească, deoarece evaziunea fiscală este foarte ridicată în alte domenii ce ar putea influența negativ producția lor, cum ar fi evaziunea la taxa pe valoare adăugată.
Prin urmare în cazul Investițiilor Străine Directe România are o poziție economică mai favorabilă ca Grecia, deoarece multe investiții s-au efectuat în România ceea ce a determinat creșterea economiei țării române. În Grecia aceste investiții nu au influențat în mare măsură creșterea economică a țării. Însă în cazul evaziunii fiscale România are un nivel mai ridicat față de Grecia.
Dinamica importurilor și exporturilor în perioada 2005 – 2014
Atât România cât și Grecia sunt membre ale Uniunii Europene, întreprinderile înregistrate în cadrul acestor țări au dreptul de a exporta și importa liber mărfuri pe teritoriul Uniunii. Prin urmare, autoritățile nu pot limita cantitatea importurilor și a exporturilor, și nici nu pot impune alte măsuri să restricționeze comerțul.
Ambele țări au înregistrat importuri și exporturi semnificative în ultimii 10 ani. În figura 3.5 de mai jos sunt prezentate exporturile și importurile ale bunurilor și serviciilor totale, exprimate în miliarde euro, de fiecare țară în parte. Această figură a fost realizată pe baza datelor din tabelul nr.20 din anexă.
Pe baza figurii se poate observa ca valoarea exporturilor exprimate în miliarde euro în România în acești ani a fost mai scăzută față de exporturile realizate de Grecia. Valoarea exporturilor a crescut în fiecare an, începând de la anul 2005 cu o sumă de 26.401,10 miliarde euro până anul 2008. În anul 2009 valoarea exporturilor a scăzut de la 38.353,90 miliarde euro la 32.958,20 miliarde euro. Acestă scădere era influențată de criza economică și financiară aflată pe teritoriul țării. Din anul 2010 până în 2014 valoriile exporturilor au crescut semnificativ de la un an la altul. România în anul 2014 se afla pe locul 19 în Uniunea Europeană, privind valoarea bunurilor și serviciilor exportate, cu o sumă de 61.701,70 miliarde euro. În cazul impoturilor, se poate observa că valoarea acestora a crescut în perioada 2005 – 2008, ca și în cazul exporturilor, importurile au avut de suferit o scădere în anul 2009, de 16.546,40 miliarde euro față de anul 2008. După această scădere puternică, valoarea importurilor a crescut până în prezent. În cazul bunurilor și serviciilor importate, țara românească se află pe locul 16 în Uniunea Europeană, cu o sumă de peste 61.750,30 miliarde de euro.
Figura 3.5 Evoluția importurilor și exporturilor realizate în perioada 2005 – 2014 de Grecia și România. În cazul Greciei valorile exporturilor au fost mai ridicate ca în cazul României, cu aproximativ două ori. Valorile exporturilor au crescut în perioada 2005 – 2008 ca și în cazul României. În anul 2009 s-a înregistrat o scădere de 11.420,80 miliarde de euro față de anul 2010. În perioada rămasă, adică 2010 – 2014, valoarea exporturilor au crescut în fiecare an, iar în anul 2009 exporturile au înregistrat o valoare de 59.024,40 miliarde de euro. În cazul importurilor Grecia a avut o creștere pe perioada 2005 – 2008, ca în cazul României. În perioada 2009 – 2013 Grecia a înregistrat o scădere ușoară în cazul importurilor și a pierdut mai multe miliarde de euro față de perioada 2005 – 2008. În anul 2014 valoarea importurilor a crescut la valoarea 63.274,50 miliarde de euro.
Evaziunea fiscală în cazul exporturilor și importurilor este foarte frecventă. Deoarece libera circulație a mărfurilor pe teritoriul Uniunii Europene permite, avantajează acest lucru. În majoritatea țărilor membre din Uniunea Europeană nu există granițe, așadar importurile nu sunt supuse controalelor, deci evaziunea fiscală este permisă în mare măsură.
Prin urmare atât exporturile cât și importurile au înregistrat o creștere înainte de anul 2009, în ambele cazuri în anul 2009 sau 2010 s-a simțit o scădere a valorile acestora. Iar după acestă perioadă valorile importurilor și a exporturilor a crescut, ceea ce a îmbunătățit economia țărilor analizate. Însă fenomenul evaziunii fiscale nu s-a putut redus.
Analiza datoriei publice
Datoria publică este datoria pe care o are țara față de terțe persoane, precum persoane juridice, bănci, întreprinderi etc. Raportul dintre Produsul Intern Brut și datoria publică constituie un indicator macroeconomic important al solidarității financiare și economice într-un stat.
Figura 3.6 Evoluția datoriei publice exprimată ca procent din PIB în perioada 2005 – 2014.
În ceea ce privește nivelul datoriei publice, calculată ca procent din PIB, România se află pe locul 24 din Uniunea Europeană. România are o datorie publică de aproximativ 40% din PIB, în timp ce primul loc este ocupat de Grecia, cu datorii de 177% din PIB în anul 2014. Grecia în perioada 2005 – 2014 a avut datorii mari față de terțele persoane față de România, a cărui datorii sunt mai scăzute. Putem observa în figura 3.6 că statul grecesc întodeauna a avut probleme din cauza datoriilor ridicate.
În anul 2005 datoriile statului au valorat 100% din PIB. Aceste datorii au crescut de la an la an, iar anul 2011 era anul în care datoriile publice au crescut enorm, la 170,3% din PIB, adică cu 22 puncte procentuale față de anul 2010. În anul 2012 datoriile publice ale Greciei au scăzut, iar după această perioadă s-a înregistrat o creștere accentuată a datoriilor statului grecesc, deși a primit ajutoare bănești din partea Uniunii Europene și a Fondului Monetar Internațional.
România nu are așa de multe datorii publice față de terțele persoane ca Grecia, acest lucru putem vedea în figura de mai sus, ce a fost realizată pe baza datelor din tabelul nr.21 adăugată în anexă. În anul 2005 datoriile publice reprezentau 15,7% din PIB, în următorii trei ani datoriile au scăzut, însă din anul 2009 statul român a înregistrat o creștere semnificativă a acestora de la an la an. În anul 2014 datoria publică a înregistrat cea mai mare pondere, 39,8% din produsul intern brut.
Datoria publică este ridicată, deoarece este influențată în mare măsură de fenomenul evaziunii fiscale. Numărul evazioniștilor este mare, sumele alocate de către bugetul de stat sunt foarte mici, întrucât statele au probeleme cu încasările veniturilor. Cum statul nu coelctează venituri, nu are de unde să plătească datoriile față de alte terțe. Această problemă este prezent mai ales în cazul Greciei. Datoriile statului grec sunt influențate în mare măsură de evaziunea fiscală, mai ales produsă din cauza neemiterii bonului fiscal și a chitanțelor.
Studierea ratei inflației
Inflația este o problemă complexă de analiză macroeconomică și una dintre cele mai importante forme ale dezechilibrului economico-social.
În ceea ce privește rata anuală a inflației, România se află pe locul 1 din Uniunea Europeană, cu o inflație de 1,07%, pe ultimele locuri se află Grecia cu o inflație de -2,5%. Figura 3.7 este contruită pe baza datelor căutate de pe Eurostat, și adăugate în tabelul nr. 22 în anexă. Această figură reprezintă evoluția ratei de inflație în perioada 2005 – 2014 a României și a Greciei. Rata inflației este calculată ca procent din evoluția inflației în cele 10 ani.
În cazul României se poate observa ca cea mai mare inflație s-a înregistrat în anul 2005 de 9%. Rata inflației nu era una echilibrată, deoarece se modifica de la an la an. În anul 2006 și 2007, anul următor a crescut de la 4,84% la 7,85% față de 2007. În anul 2009 s-a marcat o scădere a ratei inflației la 5,59%. În 2010 iar a crescut rata inflației, și în următorul an a scăzut. Din anul 2011 inflația este în scădere, în anul 2014 a înregistrat cea mai mică rată de 1,07%. Grecia se înfruntă cu problema inflației din anul 2005. Și în cazul Greciei rata inflației se modifica frecvent de la an la an. Dar ratele inflației în Grecia întodeauna au fost mai scăzute față de ratele inflației din România. Cea mai mare rată de inflație s-a înregistrat în anul 2010 de 4,7% iar cea mai mică rată de inflație a avut în anul 2012 de 1,4%. Din anul 2013 Grecia are o inflație negativă, adică a intrat în deflație.
Figura 3.7 Evoluția ratei de inflație în perioada 2005 – 2014.
Indicele prețurilor de consum (IPC) este probabil cel mai important indicator al inflației. În cazul României IPC în anul 2014 a fost de 0,8% mai mare față de anul 2013, când acesta era de -1,6%. Această creștere conține schimbările pozitive în nivelul prețurilor mărfurilor cumpărate și a tarifelor serviciilor utilizate de către populație în anul 2014 față de anul 2013. În Grecia IPC în anul 2014 a crescut de la -1,7% de la -2,6% față de anul anterior. Această diferență măsoară evoluția prețurilor mărfurilor cumpărate și a prestărilor de servicii de către locuitorii din Grecia în perioada 2013 – 2014. În calcularea IPC intră acele elemente care sunt consumate în mod direct de către populație, ce de exemplu prețurile la alimentație, băutură, adică la mărfuri alimentare, nealimentare și servicii.
Așadar în România s-a ajuns la o inflație mare în acești ani. Deoarece prețurile bunurilor și a serviciilor a crescut semnificativ de la o perioadă la alta. Acest lucru a determinat contribuabilii să producă evaziune fiscală în mai mare măsură.
Prin urmare inflația este legată direct de puterea de cumpărare a monedei RON și EURO în cadrul statelor analizate și îi afectează poziția de pe piețele internaționale. Dacă economia țărilor se dezvoltă în condiții normale, creșterea IPC poate conduce la o creștere de bază a ratei dobânzii. Aceasta, la rândul său, duce la o creștere a atractivității unei monede. Așadar creșterea prețurilor a celor mai multe bunuri și servicii în perioada de criză au influențat creșterea inflației, ceea ce a influențat evaziunea fiscală.
Analiza ratei șomajului
Șomajul este o stare negativă a economiei, concretizată într-un dezechilibru structural și funcțional al pieței muncii.
Figura 3.8 Evoluția ratei șomajului în perioada 2005 – 2014.
În cazul ratei șomajului, România se află pe locul 8 în Uniunea Europeană cu cel mai scăzut rată de șomaj de 6,8% înregistrat în 2014, iar Grecia se află între țările cu cele mai mari rate de șomaj de 25,9% potrivit datelor Eurostat. Pe baza acestor date s-a realizat figura 3.8, datele sunt prezentate în tabelul nr. 23 din anexă și se poate concluziona că în acestă perioadă șomajul a evoluat în mod negativ mai ales în Grecia. În Grecia rata șomajului a fost foarte scăzut în perioada 2005 – 2008, după anul 2008 această a rată a început să crească în fiecare an. Statul a înregistrat cea mai mare rată a șomajului în anul 2013 de 27,5%. În anul 2014 rata șomajului a scăzut la 25,95 față de anul 2013.
Rata șomajului a fost destul de ridicat și în România, dar nu așa ca în Grecia. Cea mai ridicată rată de șomaj s-a înregistrat în anul 2011 de 7,4%, iar cea mai mică în anul 2007 de 6,4%. Rata șomajului a variat de la an la an, dar cea mai stabilă cotă a fost cea de 7,3% înregistrată în anii 2006, 2010 și 2013.
Evaziunea fiscală este prezent și în cazul șomajului. Deoarece există contribuabili care nu mai au loc de muncă stabil și se înscriu la șomaj. Însă pe lângă ce câștigă bani de la stat ca fiind un ajutor de șomaj, lucrează la negru în alte domenii de exemplu în construcții fără contract de muncă. Așadar ajută la dezvoltarea evaziunii fiscale, și cresc și nivelul șomajului.
Prin urmare această evoluție a ratei șomajului este cauzat mai ales de criza economică, deoarece în aceea perioadă o parte dintre salariați au rămas fără loc de muncă, a apărut decalajul dintre cererea și oferta de forță de muncă.
Dinamica taxei pe valoare adăugată
Taxa pe valoare adăugată este un impozit indirect, încasat de către bugetul de stat de la fiecare agent economic în parte care participă la ciclul economic cu realizarea unor produse sau servicii care intră în sfera de impozitare.
Figura 3.9 Evoluția cotei de TVA în perioada 2005 – 2014.
Taxa pe valoare adăugată este foarte importantă în această analiză, deoarece cele mai frecvente evaziuni fiscale se fac în acest domeniu.
În funcție de nivelul taxei pe valoare adăugată, în prezent România se află pe locul 3, cu o cotă mare de TVA, de 24%, urmată de Grecia cu o cotă de TVA de 23%.
În ambele țări cota TVA-lui a s-a modificat în perioada 2005 – 2014, acest fapt se poate observa în figura 3.9, ceea ce a fost realizat pe baza datelor din tabelul nr. 24 aflată în anexă.
Grecia în 2005 a avut o cotă de TVA de 18%, în perioada 2006 – 2010 cota la TVA a crescut la 19%, iar în perioada 2011 – 2014 TVA-ul Greciei a crescut cu 4 puncte procentuale, adică la 23%. În România în anul 2005 cota de TVA a fost de 19% până anul 2009. Iar în perioada 2010 – 2014 cota de TVA a crescut cu 5 puncte procentuale, adică la 24%, cum se poate observa și în figura 3.9 de mai sus.
Gradul de colectare a TVA-lui total în bugetul de stat a fost o problemă pentru cele două țări. Deoarece plătitorii de TVA nu au contribuit în totalitate la plate acestui impozit. În anul 2005 România a colectat 55% din totalul TVA, această cotă a crescut în următorul an la 65%, cupă care din perioada 2007 în bugetul statului român se virează de către plătitorii de TVA din ce în ce mai puține sume. În 2014 statul român a colectet numai 40% din TVA-ul total.
În cazul Greciei, în bugetul de stat s-au virat mai puțin bani în întreaga perioadă ca în România. Cea mai mare cotă de colectare a TVA-lui a fost de 40% și s-a înregistrat în anul 2005. După acest an, gradul de colectare a TVA-lui a avut parte de scăderi și creșteri. Însă în anul 2011 Grecia a înregistrat o scădere semnificativă, privind colectarea sumei de TVA. Doar 33% din totalul TVA-lui s-a virat către stat. Acest lucru a influențat negativ statul grecesc, pe lângă celelalte probleme economice și financiare.
În acești ani atât statul român cât și cel grec au avut probleme din cauza necolectării în totalitate a TVA-lui. Acest fapt este datorat creșterii cotei de TVA, în cazul Greciei în anul 2011 a crescut TVA-ul de la 19% la 23%. Această creștere s-a și văzut, mai ales în anul 2011, deoarece a fost cel mai slab an din punct de vedere a colectării TVA-lui, a scăzut la 33% de la 39,35. Creșterea cotei de TVA a influențat și România, dar într-o măsură mai scăzută. În anul 2010 s-a introdus noua cotă de TVA de 24%, care a crescut de la 19%. Dar în ceea ce privește gradul de colectare a TVA-lui, nu s-a înregistrat o prea mare diferență, gradul de colectare a scăzut de la 45% la 44% în 2010. Aceste scăderi a gradului de colectare a TVA-lui a fost influențate și de evaziunea fiscală. Cum cotele de TVA au crescut și evaziunea în acest caz a crescut. Contribuabilii nu au putut să facă față noi legi, așadar au ales metoda cea mai convenabilă pentru ei. Au fost nevoiți să aplice metode prin care să comită evaziune fiscală. Prin urmare ambele state a avut de pierdut nu doar în colectarea sumelor mai mici datorate creșterii TVA-lui ci și au determinat creșterea evaziunii fiscale de pe teritoriul țării.
Evaziunea fiscală este mare în cazul TVA-lui. Deoarece Grecia are un sistem de impozitare progresiv. Rata de impozitare pentru veniturile impozabile este de 0% pentru veniturile anuale de mai puțin de 12.000€ și 45% pentru veniturile anuale de peste 100.000€. Impozitul pe profit este de 24%.
Compararea impozitului pe profit, pe venit și contribuțiilor sociale
Pe lângă indicatorii prezentați mai sus, există și alți indicatori foarte importanți în ceea ce privește compararea acestor două țări. Se poate menționa impozitul pe profit, ceea ce este foarte important pentru stat. Statul are în vedere ca cota de impozit să fie mai mare ca să aibă de câștigat pe urma profiturilor generate de întreprinderi. Însă cota de impozitare trebuie să fie convenabilă pentru contribuabili, altfel acestea vor genera evaziune fiscală într-o măsură mai mare ca până acum. În cazul României rata de impozitare pe profit este de 16% iar în Grecia de 24%.
În cazul impozitului pe venit în România se aplică o impozitare cu o cotă unică de 16%, însă în Grecia modul de impozitare este una progresivă, între 0-40%. În ambele țări evaziunea fiscală are un nivel aparte la impozitului pe venit, mai ales din cauza salariului minim de bază. Salariul minim a avut o evoluție semnificativă în cazul Greciei, în anul 2005 însumea aproximativ 668€, ceea ce a crescut pe parcursul aniilor până în 2012. Cea mai mare sumă a salariului minim câștigat s-a înregistrat în anul 2012 de circa 877€. După anul 2012 salariul minim a scăzut foarte mult, la o sumă de 684€. Ceea ce a afectat foarte mult economia Greciei. Numărul șomerilor a crescut în această perioadă, și acest lucru a accentuat evaziunea fiscală. Indivizii au căutat locuri de muncă unde au câștigat mai mult și nu trebuiau să plătească impozite statului.
În cazul contribuțiile de asigurări sociale, în România cota totală plătită de angajator este de 31,3% iar de angajat de 10%. În Grecia angajatorul plătește o cotă de 28,06% iar angajatul o cotă de 16%. În opinia multor contribuabili aceste cote sunt ridicate, așadar aplică la evaziune fiscală.
Analiza forței de muncă
Indicatorul ocupării forței de muncă arată evoluția sănătoasă generală a unei economii sau a unui afaceri. În acest caz s-a analizat locurile de muncă aflate pe teritoriul României și a Greciei, ce procent al forței de muncă muncește în aceste țări în mod activ.
România se află pe locul 6 în topul celor mai scăzute ponderi ale numărului de salariați în total populație, cu o cotă de 32,2%, iar Grecia pe locul 1 cu o cotă de 23,5%.
Figura 3.9 Evoluția ratei de ocupare a forței de muncă între vârsta de 15-64 ani.
Pe baza datelor din tabelul nr. 25 din anexă, s-a contruit figura 3.10, care reprezintă evoluția ratei de ocupare a forței de muncă între vârstele de 15 – 64 ani în perioada 2005 – 2014 atât în România cât și în Grecia. Cu ajutorul acestei figuri se poate observa ca nivelul angajațiilor în Grecia a fost mai mare în perioada 2005 – 2010 ca în România. După anul 2010 forța de muncă în România a fost mai ridicată în România față de Grecia. În prezent rata de ocupare a forței de muncă în Grecia este de 49,3% , în România de 59,7%, iar media Uniunii Europene este de aproximativ 65%. În ambele țări această rată este foarte scăzută, față de media Uniunii Europene, ceea ce reprezintă un factor negativ pentru economia țărilor.
Din păcate această rată este așa de scăzută deoarece majoritatea angajaților preferă munca la negru. Contribuabulii sunt angajați cu contracte de muncă pe perioadă determinată sau nedeterminată de timp. În aceste contracte sunt trecute intervale orale mai puține decât lucrează angajatul în realitate, de exemplu este trecut că lucrează în part-time, dar în realitate lucrează full-time. Acest lucru le convine atât angajaților cât și angajatorilor. Pe de o parte angajații câștigă bani mai mulți și plătesc mai puține contribuții, pe de altă parte angajatorii plătesc mai puține contribuții statului.
Analiza veniturilor fiscale și cheltuielilor bugetare
Grecia și România s-a comparat privind veniturile fiscale generate de acestea și privind cheltuielile bugetare datorate în perioada 2005 – 2014. Veniturile fiscale sunt reprezentate de totalitatea impozitelor pe profit, impozitelor pe venit, impozitelor pe salarii, accize, taxa pe valoare adăugată, contribuțiile asigurărilor sociale etc. Așadar reprezintă veniturile unei țări și este un indicator foarte important. Cheltuielile bugetare cuprind cheltuielile de personal, cheltuieli de bunuri și servicii, cheltuieli cu dobânzi, cheltuieli cu subvenții, cheltuieli privind asistența socială, cheltuieli cu capital și alte cheltuieli. Cheltuielile sunt foarte importante de analizat, deoarece se poate vedea cât de ridicat este nivelul datoriilor statelor studiate. Evoluția veniturilor fiscale și cheltuielilor bugetare exprimate ca pondere din PIB, sunt prezentate în figura 3.10 pe perioada 2005 – 2014, în cazul celor două state. Acest grafic s-a realizat pe baza datelor din tabelul nr.26 aflată în anexă.
Figura 3.10 Evoluția veniturilor fiscale și a cheltuielilor bugetare exprimate ca procent din PIB.
În această perioadă veniturile fiscale exprimate ca pondere din PIB, în România s-au modificat de la un an la celălalt. În anul 2005 ponderea veniturilor fiscale în PIB a reprezentat 28,5%, ceea ce a crescut în următorii doi ani. În anul 2008 a ajuns la o pondere de 28,8%, după care în perioada 2009 – 2010 iar, s-a înregistrat o scădere a veniturilor fiscale. În anul 2011 și 2012 ponderea veniturlor fiscale în PIB era constantă, de 28,5%. În anul 2013 a scăzut la 28%, iar în anul 2014 veniturile fiscale au reprezentat 28,1% din PIB. În cazul Greciei ponderea veniturilor fiscale în PIB era mai mare în perioada 2005 – 2014 față de România. În anul 2005 a veniturile fiscale generate de Grecia erau de 34,4% din PIB, ce a scăzut la 33,4% din PIB în anul următor. În anul 2007 ponderea veniturilor fiscale în PIB a crescut la 34,3%, după care în perioada 2008 – 2010 valoarea veniturilor fiscale a scăzut în fiecare an. În anul 2011 s-a înregistrat o creștere de 1 punct procentual, adică de la 33,9% la 34,9%. Această creștere a continuat până anul 2012 când veniturile fiscale reprezentau 36,6% din PIB. În anul 2013 valoarea acestora a scăzut, iar în 2014 veniturile fiscale erau de 31,4% din PIB.
În cazul cheltuielilor bugetare, Grecia are datorii mai mare față de terțe persoane ca România. Cheltuielile bugetare ale Greciei au crescut de la un an la altul. În anul 2005 a avut o cheltuială bugetară de 44,6% din PIB. În anul 2006 a crescut la 45,4%, în 2007 la 47,5%. Această creștere a avut loc până anul 2009. După această perioadă cheltuielile bugetare ale Greciei au început să scadă. Însă în perioada 2011 – 2014, Grecia a înregistrat de la an la an cheltuieli bugetare mai mari. În anul 2014 ponderea cheltuielilor bugetare în PIB erau de 59,20%. În această perioadă, în România cheltuielile bugetare erau mai scăzute. În anul 2005 ponderea cheltuielilor bugetare în PIB erau de 33,3%, ceea ce a început să crească până anul 2008. În anul 2010 s-a înregistrat cea mai mare pondere a cheltuielilor bugetare în PIB, de 39,4%. În anul 2011 și 2012 cheltuielile bugetare au înregistrat o scădere. În anul 2013 ponderea cheltuielilor din PIB a crescut la 35,7%, ceea ce în următorul an a scăzut la 35,1%.
Prin urmare, Grecia în perioada 2005 – 2014 a generat mai multe venituri, însă a avut mai multe datorii ca România. Evaziunea fiscală este prezentă și în acest domeniu, deoarece veniturile fiscale încasate de către fiecare țară în parte sunt foarte mici față de media Uniunii Europene, care era de 40,3% în anul 2012. În acest an Grecia a înregistrat o cotă de 36,6%, iar România 28,5%. În cazul cheltuielilor bugetare Grecia are datorii mai mari, așadar și evaziunea fiscală este mai mare ca în România.
Modalități de combatere a evaziunii fiscale în România
În acest subcapitol sunt prezentate modalitățile prin care se poate combate evaziunea fiscală. În România legea cea mai importantă care include combaterea evaziunii fiscale este Legea nr. 241 din 2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale. Legi împotriva evaziunii fiscale există încă din anul 1991, ca de exemplu Codul fiscal al României, Codul de procedură fiscală etc. Însă problema nu este că nu sunt legi ci că ele nu sunt aplicate.
Cum s-a prezentat în capitolele anterioare, evaziunea fiscală are o influență mare asupra economiei României, de aceea trebuie luate măsuri de către statul român, ca acest fenomen să se reducă semnificativ, deoarece nu va dispărea până când statul va exista.
În România există autorități care se ocupă cu combaterea acestui fenomen nefavorabil pentru stat. În rândul acestor autorități este inclus Agenția Națională de Administrație Fiscală, Serviciul Fiscal de Stat, Garda Financiară, Direcția Generală a Finanțelor Publice. Aceste instituții se ocupă cu prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu ajutorul unui aparat specializat să controleze, supravegheze și verifice respectarea prevederilor financiar-contabile în activitatea persoanelor fizice și juridice, care au obligații față de stat.
Aceste instituții pot să combată și să reducă evaziunea fiscală, dacă au un personal foarte bine pregătit în acest domeniu. Personalul din serviciile publice ale statului, trebuie să cunoască foarte bine legile pe care trebuie să le aplice și să le interpreteze bine acestea. Așadar aceste instituții publice trebuie să dovedească profesionalism, curaj, realizarea sarcinilor cu devotament, deoarece doar prin aceste modalități este posibil combaterea evaziunii fiscale.
Pentru ca procesul de reducere și combatere a evaziunii fiscale să fie eficientă, trebuie eliminate cauzele ce produc sau favorizează acest fenomen. Aceste cauze au fost menționate în primul capitol al lucrării. Pe lângă limitarea acestui fenomen, trebuie luat în calcul situația contribuabililor. Deoarece în cele mai multe cazuri contribuabili sunt în insolvabiliatate de plată. Adică nu trebuie să se uite de factorii exogeni și endogeni prezentate în primul capitol.
Principalul factor care trebuie analizat și modificat este sistemul fiscal incomplet și ambigu. Sistemul fiscal se poate combate cu modificarea legilor fiscale, în așa fel ca acestea să fie pe înțelesul tuturor și să nu existe scăpări pentru contribuabilii evazioniști.
Pentru ca reducerea fenomenului evaziunii fiscale să se poată obține, autoritățile publice care se ocupă cu controalele, ar trebui să realizeze controale la fiecare companie trimestrial. Deoarece în cazul în care o întreprindere produce evaziune fiscală, și este amendată, plătește amenda și își desfășoară activitatea mai departe. Dacă nu este sancționat în fiecare trimestru, atunci nu se va opri din producerea evaziunii. Posibil că prin amenzile primite să se răzgândească și să reducă sau să nu efectueze în nici o măsură evaziune fiscală.
Așadar prevenirea evaziunii fiscale are în vedere trei mari domenii:
Domeniul legislativ:
Elaborarea unei legislații clare, permanentă pe o perioadă determinată de timp;
Eliminarea sau reducerea impozitelor și a taxelor care produc interpretări multiple;
Obligativitatea a unor terțe persoane de a declara anumite informații privind situația contribuabillilor, pentru a se putea verifica aceste date etc.
Domeniul administrativ:
Restructurarea aparatelor de controale, astfel ca să elimine suprapunerile din activitatea organelor de control;
Implementarea unui sistem informatic corespunzător, pentru furnizarea datelor necesare pentru identificarea, analiza și combaterea evaziunii fiscale;
Pregătirea profesională a personalului din cadrul instituțiilor de combatere a evaziunii etc.
Domeniul social:
Formarea populației de a achita și a vira obligațiile totale și la termene în bugetul de stat;
Aplicarea unui sistem informatic privind informațile și istoricul fiscal al contribuabililor. Informații ca de exemplu: locurile de muncă, salariile încasate etc.;
Asigurarea unui sistem de pedepse pentru toți contribuabilii care efectuează evaziune fiscală etc.
Pe lângă aceste fapte sunt importante pedepsele date pentru evazioniști. Dacă contribuabilii au comis infracțiuni privind legea evaziunii trebuie supuse amendării sau pedepsiți cu închisoare, în funcție de efectuarea evaziunii fiscale.
În acest caz se pot menționa câteva exemple privind infracțiunile și pedepsele, potrivit Legii nr. 241/2005:
Dacă contribuabili refuză să prezinte documentele legale și bunurile din societate organelor de control, cu scopul de a împiedica verificarea financiară. Acest lucru este o infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 1 an la 6 ani;
Dacă sunt puse în circulație cu bunăvoie timbre, banderole sau formulare tipizate falsificate și utilizate în domeniul fiscal. Se pedepsește cu închisoare de la 3 ani la 12 ani;
În cazul în care suma evaziunii fiscale este de 100.000€, în echivalentul monedei naționale, limita maximă a pedepsei este de 5 ani de închisoare etc.
Pentru combaterea evaziunii fiscale există și cazuri în care contribuabilii primesc sancțiuni și contravenții. Și aceste fapte sunt incluse în codul de procedură fiscală:
În cazul în care nu se declară în termenele prevăzute de lege veniturile și cheltuielie impozabile, neîntocmirea la termen a documentelor primare și sustragerea de la plata taxelor, impozitelor, contribuților statului, se pedepsesc cu amenzi între 100.000 și 300.000 lei pentru persoane fizice și între 100.000 și 2.000.000 lei pentru persoane juridice;
Dacă impozitele, taxele și contribuțiile sunt calculate în mod eronat, cu scopul micșorării datoriei față de stat, persoanele fizice vor fi amendate de la 100.000 lei la 300.000 lei, iar cele juridice de la 300.000 lei la 2.000.000 lei;
În cazul în care impozitele au fost diminuate cu știință, contribuabilul va fi obligat să plătească pe lângă impozitele neachitate o sumă egală cu diferențele de impozite stabilite de către organul de control etc.
Prin urmare după identificarea cauzelor provocate să se aplice formele evaziunii fiscale s-au obținut mai multe metode de combatere. Prin aplicarea sancțiunilor sub forma amenzilor sau confiscărilor de bunuri. Întrucât Legea nr.241 din 2005 prevede multe măsuri care pot fi adoptate pentru prevenirea și reducerea evaziunii fiscale, totuși statul român nu a putut să combată în mare măsură evaziunea. Dimpotrivă, numărul evazioniștilor crește de la un an la altul, iar sumele alocate de bugetul de stat sunt în scădere.
Concluzii
Evaziunea fiscală, cum s-a și analizat în lucrare, este un fenomen economico-social cu o importanță mare, cu care țările de astăzi se confruntă și încearcă consecințele negative produse de aceasta, să le limiteze cât mai mult, chiar și când acest fenomen pare a fi imposibil.
Evaziunea fiscală constă, deci în totalitatea procedeelor licite ori ilicite prin intermediul cărora contribuabilii, adică persoanele fizice sau juridice, sustrag parțial sau total materia lor impozabilă de la plata obligațiilor stabilite prin lege, încâlcând nu doar legile ci și Constituția României, care prevede în capitolul III., articolul 56 intitulat Contribuții financiare, în paragraful 1 că: Cetățenii au obligația de a contribui, prin impozite și taxe la cheltuielile publice. După realizarea studiului de caz comparativ între România și Grecia se poate constata, că ambele țări au probleme severe din cauza evaziunii fiscale. Evaziunea fiscală este rezultatul unei legislații imperfecte, unui sistem fiscal neadecvat și datorită contribuabililor care își urmăresc propriile interese. Așadar atât Grecia cât și România trebuie să introducă o legislație bine formată, care să acopere problemele generate de contribuabilii care se sustrag de la plata impozitelor, și a taxelor obligatorii. Prin urmare organele fiscale vor putea calcula corect materia impozabilă, deoarece acest lucru va fi precizat în lege.
În primul rând s-a realizat o analiză în cazul celor două țări, cu ajutorul unor indicatori macroeconomici. Din această analiză s-a constatat faptul că Grecia are o situație economico-financiară mai bună în multe cazuri, față de România. Aceste cazuri sunt precum, compararea celor două economii privind produsul intern brut pe cap de locuitor și produsul intern brut total, Grecia are o pondere mai mare ca România. Investițiile străine directe în cazul României sunt mai ridicate, față de Grecia. În Grecia importurile, și exporturile au înregistrat o cotă mai mare, față de România în perioada 2005 – 2014. Datoria publică în Grecia este foarte ridicată, aproximativ de 4 ori mai mare ca în România. S-a ajuns la această situație din cauza problemelor economico-financiare suferite de statul grec. Nivelul inflației este scăzută în România, dar Grecia în anul 2014 a avut deflație. În cazul ratei șomajului, Grecia a înregistrat o pondere mai mare față de România în anul 2014. România are o cotă de TVA de 24%, ceea ce este mai mare ca în Grecia. Forța de muncă în cele două țări este foarte scăzută. S-a prezentat în studiul de caz că România ocupă locul 6, iar Grecia locul 1 în ceea ce privește ponderea numărului de salariați în totalul populației. Grecia în anul 2014 a încasat mai multe venituri fiscale ca România. Însă nivelul datoriilor bugetare a fost foarte mare în Grecia, România a înregistrat o pondere mai mică a cheltuielilor bugetare.
În al doilea rând, indicatorii de mai sus au fost comparați în cazul celor două țări, ca să se determine mai bine fenomenul evaziunii fiscale. Aceste indicatori, pot fi numite ca factorii care influențează evaziunea, și ea la rândul ei influențează în mod negativ economia țării. Conform datelor prezentate în studiul de caz comparativ, Grecia se află pe primul loc din zona euro cu cea mai mare pondere în evaziune fiscală. În Grecia cele mai multe forme de evaziuni se realizează în domeniul turismului, și metoda cea mai frecventă utilizată, este neemiterea bonurilor fiscale. România ocupă locul al doilea din Uniunea Europeană privind evaziunea fiscală. Cele mai multe metode se fac în cazul taxei pe valoare adăugată. Contribuabilii încearcă mai multe metode ca să se sustragă de la plata acestei taxe, mai ales prin neemiterea bonurilor fiscale și a chitanțelor. Așadar în ambele țări, cea mai mare problemă care produce evaziunea fiscală este neemiterea bonurilor fiscale.
Cum s-a și prezentat mai sus, evaziunea fiscală este prezent în economie atât pe plan național cât și pe cel internațional. Drumul adică procedeul pe care a apucat evaziunea fiscală este foarte îngrijorător. Deoarece în viitor de acest fenomen depinde stabilitatea economică a unei țări. De acest fenomen depinde bugetul de stat, adică suma veniturilor pe care le încasează. Iar dacă nu are de câștigat statul, atunci se va dezechilibra macroeconomia și economia țării nu se va putea dezvolta, poate chiar ar ajunge la faliment.
Pentru combaterea evaziunii fiscale este necesar în primul rând să se realizeze un control fiscal și un sistem legislativ eficient și nu în ultimul rând o educație fiscală a cetățenilor. În ultimul rând am decis să închei lucrarea cu vorbele lui Honore de Balzac Legile sunt pânze de păianjen prin care muștele mari trec și cele mici sunt prinse.
Bibliografie
A.Bambino, M.Boschetti – Greece,
http://bambinoides.com/otra-aventura-de-la-troika-salvando-sus-bancos-english-language/;
Adelina Mihai – 100 de indicatori,
http://www.zf.ro/zf-24/100-de-indicatori-care-arata-pozitia-romaniei-fata-de-celelalte-state-din-ue-la-multi-ani-europa-12614980;
Adelina Mihai – Evoluția salariului minim în Europa din 2008 până în prezent,
http://www.zf.ro/zf-news/evolutia-salariului-minim-in-europa-din-2008-pana-in-prezent-cine-sta-cel-mai-bine-13906832;
Alexander Hoff – Das Handlungsinrecht der Steuerhinterziehung, Springer-Verlag, Berlin, 1999;
Alexandra Pele – Reducerea evaziunii fiscale,
http://www.gandul.info/financiar/plata-taxelor-si-impozitelor-cu-cardul-ar-putea-duce-la-reducerea-economiei-subterane-cu-5-cati-bani-tin-romanii-in-prezent-pe-card-10906235;
Alina Neagru – Cum luptă Grecia împotriva evaziunii fiscale,
http://www.hotnews.ro/stiri-international-13490451-cum-lupta-grecia-impotriva-evaziunii-fiscale-clientii-restaurantelor-vor-putea-pleca-fara-plateasca-daca-nu-primesc-bon-fiscal.htm;
Amenzi de 57 milioane lei pentru munca la negru,
www.ziare.com;
ANAF,
http://www.wall-street.ro/articol/Economie/144928/anaf-venituri-de-circa-8-mld-lei-din-combaterea-evaziunii.html;
Andreea Maria Paul – De unde drag de muncă la ce taxe avem de plătit,
http://www.andreeapaul.ro/blog/2013/09/de-unde-drag-de-munca-la-ce-taxe-avem-de-platit/;
Andrew Butter – Greek Crisis,
http://tradingweeks.blogspot.ro/2011_07_04_archive.html#.VU9LTI7tmkr;
11) Anghel Stoica – La granița cu lumea interlopă, Editura Neverland, București, 2011;
12) Aristides N.Hatzis – Greece as a Precautionary Tale of the Welfare State, Atlas Economic Research Foundation, Washington DC;
13) Când a intrat Grecia în UE,
http://sutalasutaadevarat.blogspot.ro/2011/11/cand-intrat-grecia-in-ue-in-ce.html;
14) Citate de Honore de Balzac,
http://cunosc.ro/autori/citate-de-honore-de-balzac/;
15) Claudia Medrega – Bilanțul fiscului,
http://www.zf.ro/eveniment/bilantul-fiscului-in-t1-peste-12-000-de-inspectii-fiscale-circa-3-200-de-amenzi-641-de-sesizari-penale-si-venituri-colectate-cu-3-6-sub-program-12652921;
16) Cod fiscal,
http://codfiscal.net/21775/legea-2412005-prevenirea-si-combaterea-evaziunii-fiscale;
17) Codul de Procedură Fiscală,
https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2013.htm;
18) Comisia Europeană a revizuit în scădere prognozele privind PIB-ul României în 2014 și 2015,
http://www.sursazilei.ro/comisia-europeana-revizuit-scadere-prognozele-privind-pib-ul-romaniei-2014-si-2015-date-complete/;
19) Condamnări în dosarul Poșta Română,
http://www.wall-street.ro/articol/Legal-Business/174927/condamnari-in-dosarul-posta-romana-maricel-pacuraru-si-mihail-toader-4-ani-de-inchisoare-cu-executare.html;
20) Conf.univ.dr. D.Drosu Șaguna – Evaziunea fiscală pe înțelesul tuturor, Editura Oscar Print, București, 1995;
21) Consiliul Fiscal România,
http://www.consiliulfiscal.ro/;
22) Constituția României,
http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=2#t2c3s0sba56;
23) Cristian Păun – Evaziunea fiscală în România,
http://www.contributors.ro/economie/evaziunea-fiscala-din-romania-o-problema-reala/;
24) D.Florescu, D.Bucur, T.Mrejeru, M.Pantea, A.Martinescu, V.Manea – Evaziunea fiscală, Editura Universul Juridic, București, 2013;
25) D.Pătroi, F.Cuciureanu – TVA intracomunitar.Frauda carusel.Rambursarea TVA, Editura C.H.Beck, 2009;
26) Dan Caragea – Cheltuieli publice,
http://dancaragea.blogspot.ro/2014/05/cheltuieli-publice-in-ue.html;
27) Dan Șova, D.Drosu Șaguna – Drept fiscal, Editura C.H.Beck, 2011;
28) Dicționar online,
http://dexonline.ro/definitie/evaziune, 2009;
29) Doris Kolassa – Impozitarea indirectă-Accizele la alcool, tutun și energie, 2014;
30) Dr.Andreea Drăgoi – Evoluția economiei Greciei,
http://www.iem.ro/articole-euroinfo/335-evoluia-economiei-greciei-la-un-pas-de-faliment-stabilitate-incert;
31) E.Deliman, Gh.F.Bene – Frauda fiscală privind TVA din operațiuni intracomunitare, Editura C.H.Beck, 2014;
32) Economia subterană a României,
http://qmagazine.ro/actual/economia-subterana-a-romaniei-382-miliarde-de-euro/;
33) Filip Stan – Percheziții DNA la CFR,
http://www.romaniatv.net/descinderi-in-mai-multe-judete-pentru-evaziune-de-5-milioane-de-euro_203035.html;
34) Fiscul a atras la buget 478 milioane de lei,
http://www.ziare.com/taxa/taxa-auto/fiscul-a-atras-la-buget-478-milioane-lei-in-noiembrie-in-urma-controalelor-la-firme-98242;
35) Gottfried Schnellmann – Sistemele fiscale din Europa,
http://www.ccfiscali.ro/content/anexe_seminarii/seminar%20ro-austria/2_Prezentare%20Dl%20Schellmann_evolutii%20in%20fiscalitatea%20europeana_ROM.pdf;
36) Grecia vrea să-și reducă evaziunea fiscală cu ajutorul turiștilor,
http://stirileprotv.ro/stiri/international/grecia-vrea-sa-si-reduca-evaziunea-fiscala-cu-ajutorul-turistilor-planul-propus-de-excentricul-ministru-al-finantelor.html;
37) Helmut F.Karner – Greece tries again to cut Tax Evazion,
https://fbkfinanzwirtschaft.wordpress.com/2012/11/11/greece-tries-again-to-cut-tax-evasion/;
38) Văcărel, F.Georgescu– Finanțe publice, Editura Didactică și Pedagogică, 2007;
39) Inspecția Muncii;
http://www.inspectiamuncii.ro/
40) Instituția Națională de Statistică,
http://www.insse.ro/cms/files/arhiva_buletine2012/bsp_2.pdf;
41) Investopedia,
http://www.investopedia.com/terms/t/taxevasion.asp;
42) Ioana Vlad – ANAF,
http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_22650/ANAF-24-mld-euro-obligatii-suplimentare-de-plata-la-bugetul-de-stat-in-2011.html;
43) Jean-Claude Martinez – La fraude fiscale, Presses Universitaires de France, 1990;
44) Jumătate din greci fac evaziune fiscală,
http://www.business24.ro/international/grecia/jumatate-dintre-greci-fac-evaziune-fiscala-in-top-se-afla-doctorii-si-avocatii-1525606;
45) Legea nr. 241/2005,
http://lege5.ro/Gratuit/heztsny/legea-nr-87-1994-pentru-combaterea-evaziunii-fiscale;
46) M.C.Brie și P.Charpentier – L’inegalite par l’impot, Paris, 1993;
47) M.Pantea – Investigarea criminalității economico-financiare, vol.I, Editura Pro Universitaria, București, 2010;
48) M.Șt.Minea, C.F.Costaș, D.M.Ionescu – Legea evaziunii fiscale, Editura C.H.Beck, București, 2006;
49) Marin Pana – Evaziunea fiscală la alcool și tutun,
http://cursdeguvernare.ro/evaziunea-fiscala-la-alcool-si-tutun-echivalenta-cu-arieratele-la-medicamentele-consumate-de-sistemul-public.html;
50) Marius Oncu – Evaziunea fiscală din marile stațiuni din Grecia,
http://www.mediafax.ro/economic/evaziunea-fiscala-din-marile-statiuni-din-grecia-depaseste-80-11132948;
51) Mariusz Maciejewski – Fișe tehnice privind UE,
http://www.europarl.europa.eu/aboutparliament/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_3.1.2.html;
52) Ministerul Finanțelor Publice,
http://www.mfinante.ro/acasa.html?method=detalii&id=84905;
53) Negocieri dure între Grecia și FMI,
http://www.wall-street.ro/articol/International/137494/grecia-fmi-negociere-program-de-austeritate.html;
54) Număr record de turiști în Grecia,
http://www.capital.ro/numar-record-de-turisti-in-grecia.html;
55) Oana Bența – Enciclopedia de geografie,
http://www.scientia.ro/scientia-geographica/109-cia-the-world-factbook-in-limba-romana/1607-grecia-harta-geografie-populatie-guvernare-economie-telecomunicatii-transporturi-sistem-aparare-nationala.html;
56) Peste 80% evaziune fiscală în marile stațiuni din Grecia,
http://www.business24.ro/taxe-si-impozite/stiri-taxe-si-impozite/peste-80-la-suta-evaziune-fiscala-in-marile-statiuni-din-grecia-1533127;
57) Phyllis Lai Lan Mo – Tax Avoidance and Anti-Avoidance Measures in Major Developing Economies, Praeger Westport, 2013;
58) Political Calculations,
http://politicalcalculations.blogspot.ro/2015_02_01_archive.html#.VU2zfo7tmkr;
59) Principalii indicatori macroeconomici,
http://www.markets.com/ro/education/fundamental-analysis/main-economic-indicators.html;
60) Radu Burlacu – Cât se fură în România,
http://incomemagazine.ro/articole/cat-se-fura-anual-in-romania;
61) Radu Burlacu – Cum se fură statul cu ajutorul statului,
http://www.cotidianul.ro/cum-se-fura-statul-cu-ajutorul-statului-218344/;
62) Raluca Ghinea – Reducerea evaziunii după TVA 9% la pâine,
http://www.mediafax.ro/economic/reducerea-evaziunii-dupa-tva-de-9-la-paine-ministerul-finantelor-estimeaza-300-milioane-lei-in-timp-ce-rompan-estimeaza-200-milioane-13284356;
63) Răzvan Enache – Vom avea o viață mai bună,
http://www.wall-street.ro/slideshow/Economie/139408/calitatea-vietii-ue-romania-bulgaria.html?full
64) Scădere evaziune fiscală Grecia,
http://www.ziare.com/articole/scadere+evaziune+fiscala+grecia;
65) Scăderea CAS,
http://www.economica.net/scaderea-cas-unde-sta-romania-in-europa-la-povara-fiscala-pe-munca-top_81952.html;
66) Tax Evasion,
http://www.economist.com/node/16792848;
67) The Free Dictionary,
http://legal-dictionary.thefreedictionary.com/Tax+Evasion;
68) Tva de 9% la produsele din carne,
http://www.economica.net/tva-de-9prc-la-produsele-din-carne-din-iunie-romania-tv_74910.html – 2014;
69) Cordescu – Evaziunea fiscală în România, Editura Cartea Românească, București, 1936;
70) Victor Rotariu – Cât pierde România pe zi din cauza evaziunii fiscale,
http://www.gandul.info/financiar/cum-poate-face-rost-guvernul-de-sapte-miliarde-de-euro-pentru-reducerea-taxelor-cat-pierde-romania-pe-zi-din-cauza-evaziunii-fiscale-10411814;
71) Wichtige Steuergesetze, Auflage 64 – www.nwb.de2015;
72) Wikipedia,
http://ro.wikipedia.org/wiki/Grecia#Introducere;
73) Wikipedia,
http://en.wikipedia.org/wiki/Economy_of_Greece#Tax_evasion;
74) http://www.motherjones.com/files/images/blog_greece_tax_evasion.jpg;
Anexe
Tabelul nr.1 Evoluția evaziunii fiscale (% din PIB) în perioada 2005 – 2014
Sursa: Estimări ale Consiliului fiscal pe baza datelor Institutului Național de Statistică, 2013.
Tabelul nr.2 Situația numărului de salariați și a contractelor de muncă din anii 2012 – 2013
Sursa: Inspecția Muncii, pe baza informațiilor extrase din aplicația Revisal la data de 31 decembrie.
Tabelul nr.3 Situația numărului de contracte de muncă active în 2012 – 2013 în funcție de tipurile de contracte
Sursa: Inspecția Muncii, pe baza informațiilor extrase din aplicația Revisal la data de 31 decembrie.
Tabelul nr.4 Situația evaziunii fiscale în funcție de domeniile de activitate
Sursa: Consiliul fiscal, date pentru 2012.
Tabelul nr. 5 Evaziunea fiscală la accize și taxa pe viciu la alcool și țigări
Sursa: INSSE
Tabelul nr. 6 Regresia simplă eronată
Sursa: Eurostat
Tabelul nr. 7 Factorii regresiei simple
Sursa: www.insse.ro
Tabelul nr. 8 Regresia simplă
Tabelul nr. 9 Variabilii regresiei multiple
Sursa: Instituția Națională de Statistică, Eurostat.
Tabelul nr. 10 Regresia multiplă
Tabelul nr. 11 Factorii care pot influența evaziunea fiscală la regresia simplă și multiplă
Sursa: Instituția Națională de Statistică, BNR
Sursa: INSSE, BNR
Tabelul nr. 12 Testul Durbin Watson
Tabelul nr. 13 Testul Klein
Tabelul nr. 14 Amenzi, penalități la evaziunea fiscală
* sume în mii lei
Sursa: Ministerul Finanțelor Publice
Tabelul nr. 15 Activitatea de inspecție fiscală în 2008 – 2009
Sursa: Agenția Națională de Administrație Fiscală, Raport de performanță pentru anul 2009.
Tabelul nr. 16 Evoluția PIB-lui în perioada 2005 – 2014 exprimată în miliarde USD
Sursa: Instituția Națională de Statistică.
Tabelul nr.17 Evoluția PIB-lui pe cap de locuitor exprimat în USD în perioada 2005 – 2014
Sursa: Eurostat.
Tabelul nr.18 Evoluția evaziunii fiscale totale exprimate ca pondere din PIB în perioada 2005 – 2014
Sursa:Eurostat, INSSE
Tabelul nr.19 Evoluția ISD-lor în perioada 2005 – 2014 exprimat ca % din PIB.
Sursa: Eurostat
Tabelul nr.20 Evoluția importurilor și exporturilor realizate în perioada 2005 – 2014 de Grecia și România
Sursa: Eurostat, Datosmacro
Tabelul nr.21 Evoluția datorilor publice exprimate ca procent din PIB în perioada 2005 – 2014
Sursa: Eurostat
Tabelul nr.22 Evoluția ratei inflației în perioada 2005 – 2014
Sursa: Eurostat
Tabelul nr.23 Evoluția ratei șomajului în perioada 2005 – 2014
Sursa: Eurostat
Tabelul nr.24 Evoluția cotei de TVA în perioada 2005 – 2014
Sursa: Eurostat
Tabelul nr.25 Evoluția ratei de ocupare a forței de muncă între vârsta de 15-64 ani
Sursa: INSSE, Eurostat
Bibliografie
A.Bambino, M.Boschetti – Greece,
http://bambinoides.com/otra-aventura-de-la-troika-salvando-sus-bancos-english-language/;
Adelina Mihai – 100 de indicatori,
http://www.zf.ro/zf-24/100-de-indicatori-care-arata-pozitia-romaniei-fata-de-celelalte-state-din-ue-la-multi-ani-europa-12614980;
Adelina Mihai – Evoluția salariului minim în Europa din 2008 până în prezent,
http://www.zf.ro/zf-news/evolutia-salariului-minim-in-europa-din-2008-pana-in-prezent-cine-sta-cel-mai-bine-13906832;
Alexander Hoff – Das Handlungsinrecht der Steuerhinterziehung, Springer-Verlag, Berlin, 1999;
Alexandra Pele – Reducerea evaziunii fiscale,
http://www.gandul.info/financiar/plata-taxelor-si-impozitelor-cu-cardul-ar-putea-duce-la-reducerea-economiei-subterane-cu-5-cati-bani-tin-romanii-in-prezent-pe-card-10906235;
Alina Neagru – Cum luptă Grecia împotriva evaziunii fiscale,
http://www.hotnews.ro/stiri-international-13490451-cum-lupta-grecia-impotriva-evaziunii-fiscale-clientii-restaurantelor-vor-putea-pleca-fara-plateasca-daca-nu-primesc-bon-fiscal.htm;
Amenzi de 57 milioane lei pentru munca la negru,
www.ziare.com;
ANAF,
http://www.wall-street.ro/articol/Economie/144928/anaf-venituri-de-circa-8-mld-lei-din-combaterea-evaziunii.html;
Andreea Maria Paul – De unde drag de muncă la ce taxe avem de plătit,
http://www.andreeapaul.ro/blog/2013/09/de-unde-drag-de-munca-la-ce-taxe-avem-de-platit/;
Andrew Butter – Greek Crisis,
http://tradingweeks.blogspot.ro/2011_07_04_archive.html#.VU9LTI7tmkr;
11) Anghel Stoica – La granița cu lumea interlopă, Editura Neverland, București, 2011;
12) Aristides N.Hatzis – Greece as a Precautionary Tale of the Welfare State, Atlas Economic Research Foundation, Washington DC;
13) Când a intrat Grecia în UE,
http://sutalasutaadevarat.blogspot.ro/2011/11/cand-intrat-grecia-in-ue-in-ce.html;
14) Citate de Honore de Balzac,
http://cunosc.ro/autori/citate-de-honore-de-balzac/;
15) Claudia Medrega – Bilanțul fiscului,
http://www.zf.ro/eveniment/bilantul-fiscului-in-t1-peste-12-000-de-inspectii-fiscale-circa-3-200-de-amenzi-641-de-sesizari-penale-si-venituri-colectate-cu-3-6-sub-program-12652921;
16) Cod fiscal,
http://codfiscal.net/21775/legea-2412005-prevenirea-si-combaterea-evaziunii-fiscale;
17) Codul de Procedură Fiscală,
https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2013.htm;
18) Comisia Europeană a revizuit în scădere prognozele privind PIB-ul României în 2014 și 2015,
http://www.sursazilei.ro/comisia-europeana-revizuit-scadere-prognozele-privind-pib-ul-romaniei-2014-si-2015-date-complete/;
19) Condamnări în dosarul Poșta Română,
http://www.wall-street.ro/articol/Legal-Business/174927/condamnari-in-dosarul-posta-romana-maricel-pacuraru-si-mihail-toader-4-ani-de-inchisoare-cu-executare.html;
20) Conf.univ.dr. D.Drosu Șaguna – Evaziunea fiscală pe înțelesul tuturor, Editura Oscar Print, București, 1995;
21) Consiliul Fiscal România,
http://www.consiliulfiscal.ro/;
22) Constituția României,
http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=2#t2c3s0sba56;
23) Cristian Păun – Evaziunea fiscală în România,
http://www.contributors.ro/economie/evaziunea-fiscala-din-romania-o-problema-reala/;
24) D.Florescu, D.Bucur, T.Mrejeru, M.Pantea, A.Martinescu, V.Manea – Evaziunea fiscală, Editura Universul Juridic, București, 2013;
25) D.Pătroi, F.Cuciureanu – TVA intracomunitar.Frauda carusel.Rambursarea TVA, Editura C.H.Beck, 2009;
26) Dan Caragea – Cheltuieli publice,
http://dancaragea.blogspot.ro/2014/05/cheltuieli-publice-in-ue.html;
27) Dan Șova, D.Drosu Șaguna – Drept fiscal, Editura C.H.Beck, 2011;
28) Dicționar online,
http://dexonline.ro/definitie/evaziune, 2009;
29) Doris Kolassa – Impozitarea indirectă-Accizele la alcool, tutun și energie, 2014;
30) Dr.Andreea Drăgoi – Evoluția economiei Greciei,
http://www.iem.ro/articole-euroinfo/335-evoluia-economiei-greciei-la-un-pas-de-faliment-stabilitate-incert;
31) E.Deliman, Gh.F.Bene – Frauda fiscală privind TVA din operațiuni intracomunitare, Editura C.H.Beck, 2014;
32) Economia subterană a României,
http://qmagazine.ro/actual/economia-subterana-a-romaniei-382-miliarde-de-euro/;
33) Filip Stan – Percheziții DNA la CFR,
http://www.romaniatv.net/descinderi-in-mai-multe-judete-pentru-evaziune-de-5-milioane-de-euro_203035.html;
34) Fiscul a atras la buget 478 milioane de lei,
http://www.ziare.com/taxa/taxa-auto/fiscul-a-atras-la-buget-478-milioane-lei-in-noiembrie-in-urma-controalelor-la-firme-98242;
35) Gottfried Schnellmann – Sistemele fiscale din Europa,
http://www.ccfiscali.ro/content/anexe_seminarii/seminar%20ro-austria/2_Prezentare%20Dl%20Schellmann_evolutii%20in%20fiscalitatea%20europeana_ROM.pdf;
36) Grecia vrea să-și reducă evaziunea fiscală cu ajutorul turiștilor,
http://stirileprotv.ro/stiri/international/grecia-vrea-sa-si-reduca-evaziunea-fiscala-cu-ajutorul-turistilor-planul-propus-de-excentricul-ministru-al-finantelor.html;
37) Helmut F.Karner – Greece tries again to cut Tax Evazion,
https://fbkfinanzwirtschaft.wordpress.com/2012/11/11/greece-tries-again-to-cut-tax-evasion/;
38) Văcărel, F.Georgescu– Finanțe publice, Editura Didactică și Pedagogică, 2007;
39) Inspecția Muncii;
http://www.inspectiamuncii.ro/
40) Instituția Națională de Statistică,
http://www.insse.ro/cms/files/arhiva_buletine2012/bsp_2.pdf;
41) Investopedia,
http://www.investopedia.com/terms/t/taxevasion.asp;
42) Ioana Vlad – ANAF,
http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_22650/ANAF-24-mld-euro-obligatii-suplimentare-de-plata-la-bugetul-de-stat-in-2011.html;
43) Jean-Claude Martinez – La fraude fiscale, Presses Universitaires de France, 1990;
44) Jumătate din greci fac evaziune fiscală,
http://www.business24.ro/international/grecia/jumatate-dintre-greci-fac-evaziune-fiscala-in-top-se-afla-doctorii-si-avocatii-1525606;
45) Legea nr. 241/2005,
http://lege5.ro/Gratuit/heztsny/legea-nr-87-1994-pentru-combaterea-evaziunii-fiscale;
46) M.C.Brie și P.Charpentier – L’inegalite par l’impot, Paris, 1993;
47) M.Pantea – Investigarea criminalității economico-financiare, vol.I, Editura Pro Universitaria, București, 2010;
48) M.Șt.Minea, C.F.Costaș, D.M.Ionescu – Legea evaziunii fiscale, Editura C.H.Beck, București, 2006;
49) Marin Pana – Evaziunea fiscală la alcool și tutun,
http://cursdeguvernare.ro/evaziunea-fiscala-la-alcool-si-tutun-echivalenta-cu-arieratele-la-medicamentele-consumate-de-sistemul-public.html;
50) Marius Oncu – Evaziunea fiscală din marile stațiuni din Grecia,
http://www.mediafax.ro/economic/evaziunea-fiscala-din-marile-statiuni-din-grecia-depaseste-80-11132948;
51) Mariusz Maciejewski – Fișe tehnice privind UE,
http://www.europarl.europa.eu/aboutparliament/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_3.1.2.html;
52) Ministerul Finanțelor Publice,
http://www.mfinante.ro/acasa.html?method=detalii&id=84905;
53) Negocieri dure între Grecia și FMI,
http://www.wall-street.ro/articol/International/137494/grecia-fmi-negociere-program-de-austeritate.html;
54) Număr record de turiști în Grecia,
http://www.capital.ro/numar-record-de-turisti-in-grecia.html;
55) Oana Bența – Enciclopedia de geografie,
http://www.scientia.ro/scientia-geographica/109-cia-the-world-factbook-in-limba-romana/1607-grecia-harta-geografie-populatie-guvernare-economie-telecomunicatii-transporturi-sistem-aparare-nationala.html;
56) Peste 80% evaziune fiscală în marile stațiuni din Grecia,
http://www.business24.ro/taxe-si-impozite/stiri-taxe-si-impozite/peste-80-la-suta-evaziune-fiscala-in-marile-statiuni-din-grecia-1533127;
57) Phyllis Lai Lan Mo – Tax Avoidance and Anti-Avoidance Measures in Major Developing Economies, Praeger Westport, 2013;
58) Political Calculations,
http://politicalcalculations.blogspot.ro/2015_02_01_archive.html#.VU2zfo7tmkr;
59) Principalii indicatori macroeconomici,
http://www.markets.com/ro/education/fundamental-analysis/main-economic-indicators.html;
60) Radu Burlacu – Cât se fură în România,
http://incomemagazine.ro/articole/cat-se-fura-anual-in-romania;
61) Radu Burlacu – Cum se fură statul cu ajutorul statului,
http://www.cotidianul.ro/cum-se-fura-statul-cu-ajutorul-statului-218344/;
62) Raluca Ghinea – Reducerea evaziunii după TVA 9% la pâine,
http://www.mediafax.ro/economic/reducerea-evaziunii-dupa-tva-de-9-la-paine-ministerul-finantelor-estimeaza-300-milioane-lei-in-timp-ce-rompan-estimeaza-200-milioane-13284356;
63) Răzvan Enache – Vom avea o viață mai bună,
http://www.wall-street.ro/slideshow/Economie/139408/calitatea-vietii-ue-romania-bulgaria.html?full
64) Scădere evaziune fiscală Grecia,
http://www.ziare.com/articole/scadere+evaziune+fiscala+grecia;
65) Scăderea CAS,
http://www.economica.net/scaderea-cas-unde-sta-romania-in-europa-la-povara-fiscala-pe-munca-top_81952.html;
66) Tax Evasion,
http://www.economist.com/node/16792848;
67) The Free Dictionary,
http://legal-dictionary.thefreedictionary.com/Tax+Evasion;
68) Tva de 9% la produsele din carne,
http://www.economica.net/tva-de-9prc-la-produsele-din-carne-din-iunie-romania-tv_74910.html – 2014;
69) Cordescu – Evaziunea fiscală în România, Editura Cartea Românească, București, 1936;
70) Victor Rotariu – Cât pierde România pe zi din cauza evaziunii fiscale,
http://www.gandul.info/financiar/cum-poate-face-rost-guvernul-de-sapte-miliarde-de-euro-pentru-reducerea-taxelor-cat-pierde-romania-pe-zi-din-cauza-evaziunii-fiscale-10411814;
71) Wichtige Steuergesetze, Auflage 64 – www.nwb.de2015;
72) Wikipedia,
http://ro.wikipedia.org/wiki/Grecia#Introducere;
73) Wikipedia,
http://en.wikipedia.org/wiki/Economy_of_Greece#Tax_evasion;
74) http://www.motherjones.com/files/images/blog_greece_tax_evasion.jpg;
Anexe
Tabelul nr.1 Evoluția evaziunii fiscale (% din PIB) în perioada 2005 – 2014
Sursa: Estimări ale Consiliului fiscal pe baza datelor Institutului Național de Statistică, 2013.
Tabelul nr.2 Situația numărului de salariați și a contractelor de muncă din anii 2012 – 2013
Sursa: Inspecția Muncii, pe baza informațiilor extrase din aplicația Revisal la data de 31 decembrie.
Tabelul nr.3 Situația numărului de contracte de muncă active în 2012 – 2013 în funcție de tipurile de contracte
Sursa: Inspecția Muncii, pe baza informațiilor extrase din aplicația Revisal la data de 31 decembrie.
Tabelul nr.4 Situația evaziunii fiscale în funcție de domeniile de activitate
Sursa: Consiliul fiscal, date pentru 2012.
Tabelul nr. 5 Evaziunea fiscală la accize și taxa pe viciu la alcool și țigări
Sursa: INSSE
Tabelul nr. 6 Regresia simplă eronată
Sursa: Eurostat
Tabelul nr. 7 Factorii regresiei simple
Sursa: www.insse.ro
Tabelul nr. 8 Regresia simplă
Tabelul nr. 9 Variabilii regresiei multiple
Sursa: Instituția Națională de Statistică, Eurostat.
Tabelul nr. 10 Regresia multiplă
Tabelul nr. 11 Factorii care pot influența evaziunea fiscală la regresia simplă și multiplă
Sursa: Instituția Națională de Statistică, BNR
Sursa: INSSE, BNR
Tabelul nr. 12 Testul Durbin Watson
Tabelul nr. 13 Testul Klein
Tabelul nr. 14 Amenzi, penalități la evaziunea fiscală
* sume în mii lei
Sursa: Ministerul Finanțelor Publice
Tabelul nr. 15 Activitatea de inspecție fiscală în 2008 – 2009
Sursa: Agenția Națională de Administrație Fiscală, Raport de performanță pentru anul 2009.
Tabelul nr. 16 Evoluția PIB-lui în perioada 2005 – 2014 exprimată în miliarde USD
Sursa: Instituția Națională de Statistică.
Tabelul nr.17 Evoluția PIB-lui pe cap de locuitor exprimat în USD în perioada 2005 – 2014
Sursa: Eurostat.
Tabelul nr.18 Evoluția evaziunii fiscale totale exprimate ca pondere din PIB în perioada 2005 – 2014
Sursa:Eurostat, INSSE
Tabelul nr.19 Evoluția ISD-lor în perioada 2005 – 2014 exprimat ca % din PIB.
Sursa: Eurostat
Tabelul nr.20 Evoluția importurilor și exporturilor realizate în perioada 2005 – 2014 de Grecia și România
Sursa: Eurostat, Datosmacro
Tabelul nr.21 Evoluția datorilor publice exprimate ca procent din PIB în perioada 2005 – 2014
Sursa: Eurostat
Tabelul nr.22 Evoluția ratei inflației în perioada 2005 – 2014
Sursa: Eurostat
Tabelul nr.23 Evoluția ratei șomajului în perioada 2005 – 2014
Sursa: Eurostat
Tabelul nr.24 Evoluția cotei de TVA în perioada 2005 – 2014
Sursa: Eurostat
Tabelul nr.25 Evoluția ratei de ocupare a forței de muncă între vârsta de 15-64 ani
Sursa: INSSE, Eurostat
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Analiza Evaziunii Fiscale Si Modalitati DE Reducere A Acesteia Studiu DE Caz PE Romania (ID: 135670)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.