. Analiza Eficientei Utilizarii Fortei de Munca (s.c. Xyz S.a.)

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCUREȘTI

FACULTATEA ECONOMIA ȘI GESTIUNEA PRODUCȚIEI AGRICOLE ȘI ALIMENTARE

student:

Panaitescu Adrian

Anul IV, grupa 1333

București

Capitolul l

PERFORMANȚA ACTIVITĂȚII

ECONOMICO-FINANCIARE A S.C. SUINPROD

VERGULEASA S.A.

1.1 Prezentarea generala a S.C. Suinprod Verguleasa S.A.

Scurt istoric – mod de constituire și obiect de activitate

Societatea a luat ființa în anul 1971 sub denumirea de AEISCIP Verguleasa, în anul 1989 devenind ISCIP Verguleasa. în anul 1991 întreprinderea s-a transformat în societate comerciala pe acțiuni sub denumirea de S.C. Suinprod Verguleasa S.A.

Din anul 1995 devine filiala Verguleasa în cadrul S.C. Agroindustriala “Cerbul” S.A. Buzău, societate creata prin fuziunea societarilor comerciale de profil S.C. Carbuz S.A. Buzău, S.C. Suinprod S.A. Verguleasa și S.C. Suinprod S.A. Buzău, fuziune aprobata de hotărârile A.G.A. ale celor trei societari, autentificata de sentința civila a tribunalului Buzău nr.591 din 27.04.1995.

Ca urmare a hotărârii A.G.A. din data de 21.08.1999, prin care se aproba divizarea parțiala a S.C. Agroindustriala “Cerbul” S.A. Buzău, se reînființează S.C. Suinprod Verguleasa S.A., având ca obiect de activitate creșterea și îngrășarea porcilor.

Date de identificare

Denumirea societății : S.C. SUINPROD VERGULEASA S.A. ;

Adresa : Șoseaua Brăilei, km. 7 ;

Cod fiscal : R 9739199 ;

Nr. de înregistrare la Registrul Comerțului : J 10/468/1977.

Capital social

Capitalul social al S.C. Suinprod Verguleasa S.A. este de 6.355.200 mii lei.

Capitalul social al societății este împărțit în 254.208 acțiuni nominative, în valoare nominala de 25.000 de lei fiecare, subscris și vărsat integral la data constituirii societății astfel:

Fondul Proprietarii de Stat : 237.229 acțiuni, în valoare totala de 5.930.725 mii lei, reprezentând 93,32% din capitalul social;

Acționari P.P.M. (Legea nr. 55/1995) : 8.109 acțiuni nominative în valoare totala de 202.725 mii lei, reprezentând 3,19% din capitalul social;

Acționari persoane fizice conform Legii nr. 18/1991 : 8.870 acțiuni nominative în valoare totala de 221.750 mii lei, reprezentând 3,49% din capitalul social.

De menționat faptul ca în anul 1992 s-a înregistrat în capitalul social al societății, eronat, ca acționari persoane fizice, conform Legii 18/1991, suma de 200.625 mii lei, reprezentând 8.025 acțiuni, valoare care actualmente va diminua capitalul social la 6.154.575 mii lei. De asemenea, nu a fost înregistrat în capitalul social al societății terenul conform HG 834/1991, deoarece nu a existat titlu de proprietate. în prezent, documentația este depusa la Ministerul Agriculturii în vederea obținerii titlului de proprietate. Suprafața de teren conform HG 834/1991 este de 327.569 mp, în valoare totala de 9.247.587 mii lei, reevaluata în baza HG 500/1994, valoare cu care se majorează capitalul social, ajungând la 15.402.150 mii lei, respectiv 616.086 acțiuni.

Majorarea capitalului social, prin conversia datoriilor corespunzătoare creanțelor Băncii Agricole și emiterea de noi acțiuni la S.C. Suinprod Verguleasa S.A., se va face cu suma de 12.196.250 mii lei.

Astfel, capitalul social va fi de 27.598.400 mii lei, impărțit în 1.103.936 acțiuni nominative în valoare nominala de 25.000 lei fiecare.

Noua structura a actionariatului se prezintă astfel:

M.A.A. : 607.132 acțiuni în valoare totala de 15.178.300 mii lei, reprezentând 54,995 din capitalul social;

Fondul Național de Restructurare Dunărea : 487.850 acțiuni în valoare totala de 12.196.250 mii lei, reprezentând 44,19% din capitalul social;

Acționari P.P.M. (Legea 55/1995) : 8.109 acțiuni nominative în valoare de 202.725 mii lei, reprezentând 0,74% din capitalul social;

Acționari persoane fizice (Legea 18/1991) : 845 acțiuni nominative în valoare de 21.125 mii lei, reprezentând 0,08% din capitalul social.

1.2. Resursele și organizarea activității de producție

1.2.1. Potențialul tehnico – productiv

Societatea deține în folosința o suprafața totala de teren de 1.201.907 mp, din care:

874.338 mp teren arabil în raza comunei Țintești;

327.569 mp teren incinta.

De asemenea, deține în proprietate exclusiva spatiile în care își desfășoară activitatea, nu are spatii în chirie și nu activează în spatii închiriate de la alte societăți.

Societatea comerciala de creștere și îngrășare a porcilor S.C. Suinprod Verguleasa S.A. este organizata în sectoare distincte, corespunzător activității productive și auxiliare astfel:

doua ferme zootehnice cu o capacitate anuala de 60.000 porci livrabili, organizate, la rândul lor, în hale specifice creșterii și îngrășării porcilor: vieri monta, gestație, maternitate, tineret crescătorie, porci grași;

minifermă de bovine cu o capacitate de 50 de capete;

micro FNC – secție de măcinare și amestec nutrețuri concentrate pentru asigurarea furajării efectivului;

sectorul mecanic – cuprinde atelierele și dotările aferente reparării și întreținerii mecanice și electrice a mijloacelor fixe din dotare.

Capacitatea anuala de producție a societății este de 6.000 tone carne. în prezent, gradul de ocupare a capacității de producție este de numai 21,5%, principala cauza fiind lipsa fondurilor bănești pentru asigurarea necesarului de furaje corespunzător unei populari mai mari.

Gradul redus de utilizare a capacității de producție a implicat optimizarea activității prin organizarea intr-o singura ferma zootehnica, cea de-a doua fiind pusa în conservare.

Referitor la efectivele de animale este prezentat tabelul următor:

Mișcarea efectivelor de animale în anul 2000 Tabelul 1.2.1.1.

și în perspectiva pentru 2001 – 2002

s

Din datele înscrise reiese faptul ca efectivul de porcine în anul 2000 a fost în creștere, realizându-se la data de 31.12.2000 un număr de 10.000 de capete. De menționat ca lipsa lichidităților financiare pentru cumpărarea hranei necesare determina un control riguros al fătărilor.

Pentru perioada 2001 – 2002 societatea își propune o creștere a efectivului pana la 25.000 de capete, ceea ce ar asigura un grad de ocupare a capacităților de producție de 53,7%.

Întrucât unitatea dispune de teren propriu arabil, cu ajutorul căruia își asigura o mica parte din necesarul de furaje, este de interes prezentarea situației dotării cu tractoare, cat și evoluția acesteia în ultimii ani:

Dinamica nr. de tractoare pe categorii de putere Tabelul 1.2.1.2.

Gradul de utilizare a tractoarelor Tabelul 1.2.1.3.

Din datele prezentate se observa o tendință evidentă de intensificare a utilizării acestor mijloace de producție, gradul de utilizare a tractoarelor înregistrând creșteri de la an la an. Astfel, in1999 valoarea acestui indicator a crescut cu 14,3% față de anul 1998, iar în 2000 a crescut cu 2% față de1999. în cadrul perioadei analizate, în anul 1999 s-a înregistrat valoarea cea mai mare a timpului efectiv lucrat de tractoare, respectiv 6.000 ore, fapt determinat de existenta a trei tractoare – față de numai doua bucăți în fiecare din ceilalți doi ani de comparație.

1.2.2. Organizarea structurala

Este formata din totalitatea subdiviziunilor de producție , de servire, ajutătoare și funcționale, a posturilor și a organelor de management. Astfel, structura organizatorica arata modul de constituire și de grupare a acestora, legaturile dintre ele stabilite pe niveluri ierarhice. Se împarte în:

structura organizatorica de producție care se concretizează în numărul și felul subdiviziunilor de producție, de servire și ajutătoare și amplasarea lor teritoriala, precum și prin relațiile de cooperare dintre ele în activitatea desfășurată de unitate;

structura Manageriala, ce constă în ansamblul subdiviziunilor funcționale, al posturilor de Management participativ cât și a relațiilor dintre ele.

Delimitarea domeniului de activitate al fiecărei subdiviziuni generează relații de cooperare intre acestea cu grad diferit.

Structura organizatorica se află în relație cu mediul ambiant în care funcționează societatea putând fi considerata ca un sistem deschis. Componentele mediului ambiant, schimbările care apar, pot produce modificări ale structurii solicitând adaptarea la noi cerințe a elementelor acesteia.

Organizarea cunoaște, prin urmare, în orice unitate economica un anumit dinamism fiind supusa reînnoirilor periodice.

Structura este, în același timp, și rodul opțiunilor strategice ale managerilor și a concepțiilor acestora cu privire la organizarea unei societăți care sa duca la atingerea unor obiective de producție și economice. Ea este redata în principal prin intermediul organigramei.

În principiu, structura unei societăți comerciale agricole se realizează prin îmbinarea în anumite proporții a fermelor și a sectoarelor (compartimentelor de servire și funcționale). Toate acestea se afla în subordinea organelor de Management participativ, care presupun existenta unui grup de manageri și de specialiști, reprezentanți ai proprietarilor care sa asigure organizarea, gestionarea și conducerea activității. Astfel, avem de-a face cu Adunarea Generala a Acționarilor și Consiliul de Administrație .

a) Adunarea Generala a Acționarilor este organul de conducere al societății care decide asupra activității acesteia și asigura politica ei economica și comerciala în cadrul structurii organizatorice. Adunările generale pot fi ordinare sau extraordinare și cu următoarele principale atribuții:

aproba structura organizatorica a societății;

alege administratorii, cenzorii, președintele consiliului de administrație;

se pronunță asupra gestiunii administratorilor;

examinează, aproba sau modifica bilanțul și contul de profit și pierdere;

aproba repartizarea beneficiului;

aproba B.V.C. și, după caz, programul de activitate pentru exercițiul următor;

Consiliul de Administrație. Societatea comerciala Suinprod Verguleasa S.A. este administrata de către un consiliu de administrație format din șapte persoane, alese de AGA pe o perioada de patru ani, cu posibilitatea de a fi aleși pe noi perioade de patru ani, care au calitatea de acționari. Consiliul de Administrație este condus de un președinte care îndeplinește funcția de director general.

1.2.3 Produsele, fluxul tehnologic și consumurile specifice

Principala categorie de produse (produși) sunt de fapt porcii îngrășați, care se valorifica prin vânzare în viu. În afara acestora se mai comercializează pe piața următoarele categorii de produși: tineret prăsila (intr-un volum relativ restrâns pentru asigurarea materialelor de reproducție în crescătoriile familiale), sugari și tineret din crescătorie pentru îngrășare rapida.

Activitatea de producție se desfășoară pe baza unui program în care sunt stabilite intr-o anumita ordine toate operațiile începând cu popularea fermei și terminând cu livrarea animalelor. Toate aceste procese care asigura desfășurarea activității de producție în flux continuu și ritmic, alcătuiesc noțiunea de flux tehnologic.

Stabilirea fluxului tehnologic se face odată cu proiectarea unității, el având un rol hotărâtor în modul de amplasare al construcțiilor, compartimentarea și dimensionarea acestora, trasarea dimensiunilor interioare, amplasarea anexelor. Toate acestea trebuie să asigure o funcționalitate perfecta a fiecărui sector.

Activitatea unităților industriale pentru creșterea și îngrășarea suinelor se desfășoară în patru sectoare importante: montă – gestație; maternitate; creșterea tineretului și sectorul de îngrășare.

Exterior Livrare

Fig.1.2.3.1 Schema fluxului tehnologic intr-un complex

Principalele caracteristici ale fluxului tehnologic din complexele i. Consiliul de Administrație este condus de un președinte care îndeplinește funcția de director general.

1.2.3 Produsele, fluxul tehnologic și consumurile specifice

Principala categorie de produse (produși) sunt de fapt porcii îngrășați, care se valorifica prin vânzare în viu. În afara acestora se mai comercializează pe piața următoarele categorii de produși: tineret prăsila (intr-un volum relativ restrâns pentru asigurarea materialelor de reproducție în crescătoriile familiale), sugari și tineret din crescătorie pentru îngrășare rapida.

Activitatea de producție se desfășoară pe baza unui program în care sunt stabilite intr-o anumita ordine toate operațiile începând cu popularea fermei și terminând cu livrarea animalelor. Toate aceste procese care asigura desfășurarea activității de producție în flux continuu și ritmic, alcătuiesc noțiunea de flux tehnologic.

Stabilirea fluxului tehnologic se face odată cu proiectarea unității, el având un rol hotărâtor în modul de amplasare al construcțiilor, compartimentarea și dimensionarea acestora, trasarea dimensiunilor interioare, amplasarea anexelor. Toate acestea trebuie să asigure o funcționalitate perfecta a fiecărui sector.

Activitatea unităților industriale pentru creșterea și îngrășarea suinelor se desfășoară în patru sectoare importante: montă – gestație; maternitate; creșterea tineretului și sectorul de îngrășare.

Exterior Livrare

Fig.1.2.3.1 Schema fluxului tehnologic intr-un complex

Principalele caracteristici ale fluxului tehnologic din complexele industriale de creștere a suinelor sunt:

folosirea la întreaga capacitate a materialului biologic;

folosirea la întreaga capacitate și în tot cursul anului a construcțiilor, instalațiilor, utilajelor, forței de munca;

asigurarea continuității, ritmicității, calității și cantității în producția de carne. Realizarea acestui obiectiv se face printr-o eșalonare ritmica a tuturor acțiunilor tehnice, începând cu numărul de monte pe etapa (zi, săptămână, decada, luna etc.), numărul de fătări, numărul de purcei înțărcați, numărul de capete tineret suin ce trece în categorie superioara (ingrasatorie) și, în final, numărul de animale ce se sacrifica sau se livrează.

Ritmicitatea fluxului tehnologic se poate realiza cunoscând posibilitățile de realizare a unor indicatori, în diferite perioade ale anului, ca: fecunditatea, care variază în funcție de sezon (vara este mai scăzuta, de 60-70%, iar în lunile mai reci este de 80%); alimentația; condițiile de microclimat etc.

Unitatea funcționala pentru maternitate, creșa si îngrășătorie este compartimentul. Acesta diferă de la o categorie de suine la alta, din punct de vedere al mărimii, al numărului de boxe, al organizării interioare, al dotării tehnice etc.

Popularea și depopularea compartimentului se face pe principiul “totul plin – totul gol”, creându-se astfel posibilitatea unor riguroase dezinfecții, fără a se periclita sănătatea animalelor și a se stânjeni desfășurarea fluxului continuu.

Lotizarea (gruparea animalelor) se face pe categorii de vârsta, greutate corporala, sex, stări fiziologice și chiar tipuri de temperament, destinatei etc., reducându-se la minimum agresivitatea animalelor.

Unitatea studiata are fluxul tehnologic organizat pe o singura linie de producție, în circuit închis. în cadrul acestor unități sistematizarea urmărește dispunerea adăposturilor în sensul deplasării animalelor pe fluxul tehnologic, ordinea sectoarelor de producție fiind următoarea: monta – gestație; maternitate; creșterea tineretului; îngrășare. Adăposturile primelor trei sectoare sunt situate pe o parte a axului incintei unității, cu o distanta de 10 – 15 m intre clădiri, iar adăposturile sectorului de îngrășare se găsesc pe cealaltă parte, la o distanta de 50 m de celelalte sectoare. Legaturile cu exteriorul pentru accesul lucratorilor și a vehiculelor, recepția furajelor, recepția și livrarea animalelor etc. se realizează prin construcțiile anexe (filtru sanitar, magazia de furaje, rampe de expediție), situate la intrarea în unitate.

1.3.1. Situația generală a activității de producție

Pentru caracterizarea activității de producție și de comercializare se folosește un sistem de indicatori valorici, fiecare având o anumita sfera de cuprindere și o anumita putere informaționala. Aceștia sunt: producția exercițiului, producția marfa, valoarea adăugata, cifra de afaceri.

În tabelul 1.3.1.1. sunt redați indicatorii de mai sus, înregistrați la unitatea studiata, în valori comparabile (pentru eliminarea influentei inflației).

Situația principalilor indicatori valorici la Tabelul 1.3.1.1.

S.C. Suinprod Verguleasa S.A. –mii lei-

În tabelul 1.3.1.2. se pot observa corelațiile dintre indicatori, existente la același moment de timp:

Evoluția raporturilor dintre principalii Tabelul 1.3.1.2.

indicatori valorici

În anul 1999, raportul static dintre producția marfa și producția exercițiului a fost supraunitar, ceea ce semnifica faptul ca stocul final de producție neterminată a fost mai mic decât stocul inițial.

Privit în dinamica, raportul dintre valoarea adăugata și producția exercițiului a înregistrat o scădere dramatica în anul 1999 față de 1998, pentru ca apoi să crească substanțial, fără să atingă, insa, nivelul din 1998.

Întrucât elementul care diferențiază cel de-al treilea raport prezentat în tabelul 1.3.1.3. este variația stocului de produse finite, se observă ca situația cea mai favorabila pentru întreprindere s-a înregistrat în anul 1998.

Dinamica indicatorilor valorici Tabelul 1.3.1.3.

Față de anul 1998, în 2000 s-au înregistrat situații negative în cazul tuturor indicatorilor prezentați. Cea mai mare scădere a înregistrat valoarea adăugata (52,8%). Acest indicator reflecta capacitatea unei întreprinderi de a crea bogăție și reprezintă diferența dintre volumul total de activitate și consumurile exercițiului provenind de la terți.

În comparație cu anul 1999 insa, toate valorile indicatorilor prezintă creșteri; de altfel, cea mai mare creștere o are valoarea adăugata (563%). Concluzia este ca, în ultima perioada, a avut loc creșterea producției în curs de execuție ( IQf > IQe ), reducerea ponderii consumurilor de la terți în volumul total de activitate productiva a întreprinderii ( IQa > IQe ) și accelerarea vitezei de rotație a activelor circulante în stadiul desfacerii producției ( ICA > IQe ).

1.3.2. Analiza valorii adăugate

Valoarea adăugata este unul dintre cei mai importanți indicatori de reflectare a dimensiunii activității unei întreprinderi. Prin intermediul valorii adăugate se remunerează principalii factori care participa direct sau concura la buna desfășurare a activității întreprinderii. Cei remunerați sunt: salariații, acționarii, creditorii, întreprinderea în sine și statul.

1.3.2.1. Dinamica și structura valorii adăugate

Dinamica valorii adăugate se caracterizează atât pe total întreprindere, cat și pe elemente componente. informațiile necesare analizei sunt structurate în tabelul de mai jos; ca nivel de comparație va figura anul 1998:

Dinamica și structura valorii adăugate Tabelul 1.3.2.1.

-mii lei-

Elementele de natura cheltuielilor au avut, în perioada studiata, următoarea evoluție:

cheltuielile cu personalul și cele privind amortizarea și provizioanele aferente exploatării s-au redus, primele cu 3,4%, iar cea de-a doua categorie cu 57,2%;

cheltuielile cu impozite și taxe au înregistrat cea mai mare creștere din tabel, mărindu-se de peste 13 ori.

Rezultatul exploatării s-a redus cu 4.660.502 mii lei, reprezentând doar 7,7% din cel înregistrat în anul 1998.

În ceea ce privește structura valorii adăugate, este relevant faptul ca in1998 ponderea cea mai mare o avea profitul aferent exploatării (circa 60%), iar în anul 2000 – cheltuielile cu personalul. La nivelul unei întreprinderi, situația normala este scăderea ponderii elementelor de natura cheltuielilor ( în condițiile creșterii valorii acestora în mărime absoluta) și creșterea ponderii profitului.

Având în vedere cele prezentate mai sus, rezulta ca S.C. Suinprod Verguleasa S.A. trece printr-o perioada dificila din punctul de vedere al activității de producție, aceasta înregistrând o sincopă clară în anul 1999 și având, apoi, semne de redresare.

1.3.2.2.Analiza factorială a valorii adăugate

Scopul acestei analiza este de a stabili factorii direcți și indirecți de influenta, de a cuantifica influentele acestora, de a localiza cauzele care au determinat abateri și masurile care se impun pentru îmbunătățirea activității.

Intervalul de analiza este ultimul an din perioada 1998– 2000, indicatorii necesari fiind prezentați în tabelul următor:

Tabelul 1.3.2.2

Modelul de analiza factorială este:

Metodologia de analiza factorială și cuantificare a influentei factorilor este:

Se constată o creștere a valorii adăugate cu 3.380.407 mii lei, respectiv cu 563,2% față de anul precedent. situația se apreciază ca favorabila, deoarece ( IQa > IQe ).

Analizând influentele factorilor direcți, constatam ca aceștia au avut o contribuție pozitiva, acționând în sensul sporirii valorii adăugate, dar în proporții diferite. Astfel, din modificarea totala a valorii adăugate, 19,28% s-a datorat producției exercițiului și 80,72% valorii medii adăugate la 1 leu producție.

Producția exercițiului a crescut cu 7.135.591 mii lei și a determinat, în condițiile date, sporirea valorii adăugate cu 651.840 mii lei. Aprofundând această influenta, constatăm ca acțiunea pozitiva s-a datorat în primul rând sporirii productivității medii orare. Aceasta a crescut cu 45.600 mii lei, respectiv cu 87% și a sporit valoarea adăugata cu 581.877 mii lei.

Timpul total de munca a crescut cu 11,9% și a avut ca efect sporirea valorii adăugate cu 69.963 mii lei. Aprofundând aceasta influenta observam ca din influenta pozitiva a timpului de munca 70% se datorează numărului mediu de salariați (care a crescut cu sase persoane), iar 30% timpului mediu lucrat de un salariat.

Cel de-al doilea factor direct, valoarea medie adăugată la 1 leu producție, a crescut, față de anul 1999, cu 0,2 lei și a determinat mărirea valorii adăugate cu 2.728.567 mii lei. Aceasta situație se datorează faptului ca indicele consumurilor exercițiului provenind de la terți, deși indica o creștere a consumurilor respective, este mai mic decât indicele producției exercițiului.

1.4. PERFORMANȚA MANAGEMENTULUI RESURSELOR UMANE

1.4.1. Dinamica și structura personalului

Personalul muncitor existent în cadrul unei întreprinderi reprezintă elementul activ, care realizează în mod conștient unitatea elementelor structurii economice în scopul obținerii unei eficiente maxime, elementul uman fiind factorul decisiv al creșterii economice în unitate.

În procesul de producție, personalul muncitor participa în sens cantitativ, sub forma de număr și timp de munca și, calitativ, pe baza pregătirii și calificării profesionale.

Situația deosebita pe care o are personalul muncitor în structura economica de producție face ca elementul uman să fie supus unui număr însemnat de influente din partea unor factori obiectivi și subiectivi, care-I vor determina volumul, structura interna, contribuția să la rezultatele producției, precum și gama activității economice și sociale create de formarea să, respectiv a elementului uman, refacerea și perfecționarea lui.

Personalul muncitor are o structura interna care depinde de dotarea tehnica a întreprinderii, de nivelul proceselor tehnologice. Datele referitoare la forța de munca existenta la societatea studiata sunt prezentate mai jos :

Structura și dinamica nr. personalului la Tabelul 1.4.1.

S.C. Suinprod Verguleasa S.A.

În toți cei trei ani luați în evidenta ponderea cea mai mare în totalul efectivului au avut-o muncitorii direct productivi. De remarcat faptul ca numărul muncitorilor a fost în creștere de la un an la an, în 1999 sporind cu 7,3% față de anul precedent, iar în anul 2000 cu 8,5 față de 1999. De asemenea, ca pondere aceasta categorie a înregistrat creșteri – de la 61,8%, în total, în anul 1998, ajungând până la 82% în anul 2000.

Graficul 1.4.1.

Personalul cu studii superioare agricole, în 2000 a redevenit același ca număr față de 1998, având insa o creștere ca pondere de la 5,6% in1998la 6,4% în anul 2000.

În ceea ce privește personalul cu studii medii agricole se observa, ca începând cu anul1999 nu mai exista categoria “mecanici”, iar numărul de zootehniști s-a redus la jumătate.

Numărul total de salariați s-a redus în anul 1999 față de 1998 cu 17 persoane (19%), pentru ca apoi să crească cu 8,3% în 2000 față de1999, respectiv cu sase persoane, fără să atingă insa cifra din anul 1196.

1.4.2.Analiza eficienței utilizării forței de muncă

Eficiența folosirii forței de munca se poate caracteriza cu ajutorul productivității muncii și a profitului mediu pe un salariat. Productivitatea muncii exprima capacitatea forței de munca de a produce, intr-o anumita perioada de timp un anumit volum de bunuri sau servicii, o anumita valoare.

Situația generala a activității întreprinderii, stabilita Tabelul 214.2.1.

pe baza productivității muncii valorice -mii lei-

Se observă că, la nivelul anului 2000 indicele productivității medii anuale a muncii este mai mic decât indicele productivității medii zilnice, ceea ce semnifica faptul ca a avut loc o reducere a numărului mediu de zile lucrate de un salariat. indicele productivității medii zilnice, la nivelul aceluiași an, a fost mai mare decât cel al productivității medii orare, ceea ce înseamnă ca în perioada respectiva a avut loc creșterea duratei medii zilnice a zilei de munca.

Aspectul pozitiv care se desprinde din informațiile prezentate în tabelul 1.4.2.1. este faptul ca productivitatea muncii a înregistrat, pe ansamblu, o creștere față de nivelul anului 1999, fără a atinge, însă, valorile din 1998.

Influența principalilor factori asupra productivității anuale a muncii va fi pusa în evidenta pe baza relației :

Wa = Nz x Dz x Wh ;

în baza datelor din tabelul 2.4.2.1., situația se prezintă astfel :

Wa1 – Wa0 = +42.697 mii lei, din care efectul modificării :

numărului mediu de zile lucrate :

Nz1 x Dz0 x Wh0 – Wa0 = -687,1 mii lei;

duratei medii a zilei de lucru :

(Dz1 –Dz0) x Nz1 x Wh0 = +956,1 mii lei;

productivitatea orare :

Wa1 – Nz1 x Dz1 x Wh0 = +42.428 mii lei;

Faptul că în anul 2000 numărul mediu de zile lucrate s-a redus cu 7,9% a influențat negativ dinamica productivității. Aceasta influență ar fi determinat, în condițiile în care ceilalți factori ar fi rămas constanți, reducerea productivității medii anuale cu 687.100 lei.

Factorii cu influenta favorabilă au fost durata medie a zilei de lucru și productivitatea medie orara. Ambii au înregistrat creșteri, determinând, în proporții diferite, mărirea indicatorului studiat.

Durata medie a zilei de lucru s-a mărit cu 0,9 ore, respectiv cu 12%, în anul 2000 față de 1999, acest fapt având drept consecința modificarea favorabila a indicatorului analizat cu 956.100 lei. Factorul calitativ – productivitatea medie orara – a înregistrat o creștere de 494%, influenta acestuia asupra productivității medii anuale fiind cuantificata la 42.428 mii lei. Se observă că, la modificarea favorabilă contribuția covârșitoare o are ultimul factor, dintre cei doi aceasta având o proporție de 97.8%

În privința profitului mediu (din activitatea de exploatare) pe un salariat, acest indicator a avut valoarea de 9.270 mii lei în 1998, pentru ca în 2000 să coboare la 2.075 mii lei, în anul 1999 rezultatul exploatării fiind negativ.

Graficul 1.4.2.1.

1.5. performanța ACTIVITĂȚII ECONOMICE

1.5.1.Nivelul, structura și dinamica cheltuielilor de producție

Desfășurarea activității intr-o întreprindere presupune consumuri de resurse materiale, umane și financiare. Cheltuielile totale ale unei întreprinderi, după natura lor, se grupează în trei mari categorii: din exploatare, financiare și excepționale.

Evolutia cheltuielilor totale la S.C. Suinprod Tabelul 1.5.1.1.

Verguleasa S.A. ( în valori actualizate) -mii lei-

Indicatorii necesari unei analize mai aprofundate sunt prezentați în tabelul de mai jos:

Dinamica principalilor indicatori din Tabelul 1.5.1.2.

sfera cheltuielilor -lei-

În anul 1999 toți indicatorii au înregistrat creșteri față de anul precedent, acest fapt reprezentând o situație nefavorabila pentru întreprindere. în anul următor, insa, situația se îmbunătățește, mai ale în ceea ce privește cheltuielile la 1.000 lei venituri totale (cheltuielile totale rămânând insa mai mari decât veniturile totale pe toata perioada analizata) și cheltuielile la 1.000 lei cifra de afaceri, ambii indicatori având cele mai scăzute valori din perioada. De menționat ca și cheltuielile la 1.000 lei venituri din exploatare s-au redus față de anul 1999, fiind totuși mai mari decât cele din 1998.

Graficul 215.1.1.

Structura cheltuielilor de producție Tabelul 1.5.1.3.

-%-

În privința structurii cheltuielilor totale, în toți cei trei ani ai perioadei analizate ponderea cea mai mare au avut-o cheltuielile aferente exploatării, totodată ponderea acestora în total crescând de la an la an, astfel încât de la 67,1% a ajuns la 85,6% în anul 2000. în cadrul acestei categorii, pe toata perioada supusa analizei, ponderea majoritara au avut-o cheltuielile cu materialele consumabile, fiind urmate de cheltuielile cu personalul.

Se observă ponderea importantă pe care o aveau cheltuielile financiare (32,3%) în anul 1998, respectiv cheltuielile privind dobânzile, pentru ca acestea să dispară în anul 1999, iar în 2000 să fie insignifiante. situația se explica prin faptul ca în anii 1999 și 2000 cheltuielile cu dobânzile bancare nu au fost înregistrate în costuri, fiind trecute în operațiuni în curs de clarificare, societatea aflându-se în litigiu cu Agroindustriala “Cerbul” S.A. Buzău. Cheltuielile excepționale au crescut de la 202.878 mii lei în 1998, la 2.379.398 mii lei în anul 2000, fiind constituite din majorările și penalizările calculate la datoriile către Bugetul Statului și Bugetul Asigurărilor Sociale.

1.5.2. Dinamica și structura costurilor unitare

Societatea are atât producție vegetală, cât și animală. Produsele vegetale obținute sunt destinate, în mod exclusiv, autoconsumului.

Dinamica costurilor unitare aferente Tabelul 1.5.2.1.

producției vegetale -lei/kg-

Structura costurilor unitare, aferente producției Tabelul 1.5.2.2.

vegetale, pe principalele elemente de cheltuieli directe -%-

Produsele vegetale prezentate mai sus nu sunt obținute prin respectarea unor tehnologii de producție riguroase, ca urmare asupra costurilor unitare și structurii acestora acționează o serie de factori conjuncturali, aceștia făcând irelevantă abordarea economico – analitica a datelor din tabelele 1.5.2.1. și 1.5.2.2.

Dinamica costurilor unitare aferente Tabelul 1.5.2.3.

producției de carne -lei/kg-

Pentru analiza dinamicii costurilor unitare este necesara actualizarea valorilor.

Dinamica costurilor pe kg. greutate vie Tabelul 1.5.2.4.

în valori actualizate -lei/kg-

La toate categoriile de animale prezentate costurile pe kg greutate vie au avut cele mai mici valori în anul 1998. în anul 2000 s-a renunțat la categoria “tineret prăsilă”, costurile din anii precedenți fiind asemănătoare, cu doar 1,1% mai mari in1999 decât în primul an din perioada.

La categoria “tineret porcin din crescătorie”, costurile din 2000 s-au redus față de anul precedent cu 1,68%, ceea ce reprezintă un aspect pozitiv. O situație nefavorabila se înregistrează, insa, la categoria “porci la ingrășat”, costurile unitare fiind mai mari cu 30,6% față de anul 1999. Trebuie remarcat, totuși, ca exista o tendința de micșorare a acestor costuri, deoarece indicele anului 2000 s-a redus cu 17% față de cel al anului 1999, respectiv de la 147% la 130%.

Structura costului mediu de producție pe kg Tabelul 1.5.2.5.

greutate vie la data de 31.12.2000 -%-

Graficul 1.5.2.1

1.6. PERFORMANȚA ACTIVITĂȚII FINANCIARE

1.6.1. Analiza situației patrimoniale

Analiza pe baza de bilanț are ca obiectiv formularea unor judecăți de valoare cu privire la echilibru și starea financiara a întreprinderii. Unele aspecte privind volumul, structura activelor și a surselor de finanțare a acestora pot fi analizate pe baza bilanțului contabil.

Dinamica și structura activelor totale Tabelul 1.6.1.1.

-mii lei-

În perioada analizată, structura activelor societății a rămas relativ neschimbata, excepție făcând situația din ultimul an. Modificări mai importante au avut loc la elementele patrimoniale din categoria “creanțe” (mai ales prin elementul “clienți”), a căror valoare a crescut de la an la an. Aceste modificări se regăsesc și în ponderea categoriei respective în valoarea totala a activului.

Elementul principal care a determinat schimbarea structurii în anul 2000 este “decontări din operații în curs de clarificare”; apariția acestor sume a fost determinata de trecerea în aceasta categorie a cheltuielilor cu dobânzile bancare, societatea aflându-se în litigiu cu S.C. Agroindustriala “Cerbul” S.A. Buzău.

Dinamica pasivelor Tabelul 1.6.1.2.

-mii lei-

Structura pasivelor Tabelul 1.6.1.3.

-%-

Graficul 1.6.1.1.

Capitalul propriu al unității a ajuns să aibă valori negative începând cu anul 1999 datorita atât pierderilor înregistrate în exercițiile financiare curente, cat și pierderilor din anii precedenți, neacoperite. Capitalul social a avut nivelul constant pe perioada, de 6.355.200 mii lei. Datoriile pe termen lung au crescut în 2000 cu 79% față de anul 1998 și cu 44% față de 1999. De asemenea, datoriile pe termen scurt au avut valori crescătoare, în cadrul lor ponderea cea mai mare având-o elementul “furnizori” (50% în 1999 și 38% în 2000).

Dinamica patrimoniului net la Tabelul 1.6.1.4.

S.C. Suinprod Verguleasa S.A. -mii lei-

Patrimoniul net sau situația netă reprezintă averea netă a acționarilor (sau activul neangajat în datorii). Valoarea pozitivă a situației nete este consecința reinvestirii unei parți din profitul net și a altor elemente de acumulări (de exemplu rezultatul reportat, sub forma de profit, al anilor precedenți, utilizat pentru majorarea capitalurilor proprii). Valoarea negativă a situației nete reprezintă o depășire a activului real de datoriile totale contractate de întreprindere.

În cazul unității analizate valoarea acestui indicator a fost în continua scădere, începând cu anul 1999 devenind chiar negativa din cauza încheierii exercițiilor financiare precedente cu pierderi.

În anul 1999, față de 1998, situația neta s-a redus cu 3.338.756 mii lei. Din aceasta suma, 32,6% este cauza reducerii valorii activelor totale, iar 67,4% creșterii nivelului datoriilor totale.

În anul 2000, față de anul precedent, valoarea patrimoniului net s-a redus cu 1.390.462 mii lei. situația este cauza măririi intr-o măsura mai mare a datoriilor totale față de creșterea valorii activelor totale. Mărirea valorii activelor totale se datorează în exclusivitate creșterii nivelului activelor circulante, întrucât nivelul activelor imobilizate a scăzut (îndeosebi datorita introducerii în costuri a amortismentelor anuale).

Influenta negativă a datoriilor totale este determinată în proporție de 71% de creșterea datoriilor pe termen mediu și lung și în proporție de 295 de creșterea nivelului datoriilor pe termen scurt.

Pentru a-și putea desfășura activitatea, fosta societate S.C. Agroindustriala “Cerbul” S.A. a contractat cu Banca Agricola Buzău, pentru filiala Verguleasa, credite bancare în valoare de 53.093.300 mii lei, cu termen de rambursare 1997 –1999. Creditele bancare au avut garanția Ministerului de Finanțe, unitatea obligându-se să garanteze împrumuturile acordate cu efectivele de animale și mijloacele fixe la valoarea rămasa pana la nivelul sumei acordate.

Societatea mamă, care reprezenta ordinatorul de credite, nu a respectat datele și ratele scadente de rambursare a creditelor, diferența nerambursată fiind predata prin protocol către S.C. Suinprod Verguleasa S.A., a cărei datorie către B.A.S.A. Buzău era din acel moment de 9.915.655 mii lei, din care 4.325.386 mii lei reprezintă creditele și 5.590.269 mii lei dobânzi.

La data de 30.Sept.2000 valoarea datoriei către Banca Agricola S.A. a S.C. Suinprod Verguleasa S.A., era de 15.855.126 mii lei, conform contractelor de credite nr. 136/1998, 183/1998, 187/1998, încheiate de S.C Agroindustriala “Cerbul” S.A. Buzău, suma ce a fost cesionata Fondului Național de Restructurare Dunărea, administrat de S.C. Administrator S.A. București.

În baza convenției de cesiune de creanță, încheiată între Banca Agricolă S.A. și Societatea sus menționata, precum și a contractului de administrare încheiat cu Fondul Național de Restructurare Dunărea, în concordanta cu O.G. nr. 9/30.03.2000, se face conversia datoriilor în acțiuni la valoarea nominala a acestora și majorarea capitalului social al S.C. Suinprod Verguleasa S.A. cu suma de 15.855.126 mii lei.

1.6.2.Analiza veniturilor

1.6.2.1.Caracterizarea generală a veniturilor

Veniturile totale ale întreprinderii, după natura lor, se grupează în trei mari categorii: din exploatare, financiare, excepționale. Sursa de informații pentru stabilirea acestor venituri o reprezintă contul de profit și pierdere și contabilitatea financiară.

Veniturile din exploatare rezulta din activitatea principala aferenta obiectului de activitate al întreprinderii. Aceasta categorie de venituri este formata din: cifra de afaceri, variația producției stocate, venituri din producția de imobilizări, subvenții pentru exploatare, alte venituri din exploatare.

În cazul societății analizate, veniturile financiare constau exclusiv din venituri din dobânzi.

Veniturile excepționale sunt formate din doua mari categorii: venituri din operațiuni de gestiune (sumele obținute din penalizări și amenzi, donații primite etc.) și venituri din operațiuni de capital (vânzări de active, subvenții pentru investirii virate în contul de rezultate etc.).

Dinamica veniturilor S.C. Suinprod Verguleasa S.A., Tabelul 1.6.2.1.1.

în valori comparabile -mii lei-

Din informațiile prezentate în tabelul de mai sus, se desprinde concluzia că veniturile din exploatare, atât prin evoluție, cat și prin volum, se identifica practic cu veniturile totale. Așadar, acestea, în anul 2000 reprezintă doar 50,6% din cele înregistrate in1998 și 215% din nivelul atins în 1999. Privite în dinamică, aceste venituri, s-au redus, mai întâi, cu 74,5%, pentru ca apoi să crească cu 7.779.259 mii lei în 2000 față de 1999, ceea ce reprezintă un spor de 115%.

1.6.2.2.Analiza factorială a cifrei de afaceri

În cadrul veniturilor din exploatare, categoria cea mai importanta de venituri este reprezentata de cifra de afaceri. Rezultatul exploatării este determinat, aproape în exclusivitate, de vânzările firmei.

Cifra de afaceri poate fi definita ca fiind veniturile obținute de întreprindere din operațiuni comerciale, respectiv vânzarea de mărfuri și produse. Potrivit regulamentului de aplicare a Legii Contabilității, prin cifra de afaceri se înțelege suma totala a veniturilor din vânzarea de produse finite, mărfuri, lucrări și servicii prestate pentru terți, mai puțin rabaturile, remizele și alte reduceri acordate clienților. Rezulta ca în cifra de afaceri nu se includ veniturile financiare, veniturile excepționale și o parte din veniturile din exploatare care sunt înregistrate, dar care nu presupun facturarea bunurilor respective.

Date necesare analizei factoriale a cifrei de afaceri Tabelull 1.6.2.2.

Modelul de analiza factorială a CA aferente producției de carne este:

Metodologia de analiza factorială și cuantificarea influentelor factorilor este:

Se constata o creștere a CA cu 787.486 mii lei, respectiv cu 9,5% față de nivelul din 1999.

Studiind influentele factorilor direcți se observa ca greutatea totala a animalelor livrate a fost inferioara celei din anul 1999, impactul sau asupra CA fiind de – 1.103.371 mii lei.

Aprofundând aceasta influenta, se constata ca impactul negativ se datorează exclusiv factorului cantitativ, numărul mediu de capete livrate reducându-se cu 19,1%. în aceste condiții, în cazul în care ceilalți factori ar fi rămas nemodificați, CA s-ar fi redus cu 1.158.544 mii lei.

Influenta negativă a reducerii numărului de capete livrate a fost atenuata de greutatea medie a unui animal livrat, care a sporit cu 7% față de perioada de referința, respectiv cu 7 kg. acest fapt a determinat o influenta pozitiva, concretizata în suma de 477.173 mii lei.

Cel de-al doilea factor de influenta, prețul mediu de valorificare, a crescut cu 5.681 lei/kg, contribuind la sporirea CA cu 1.890.857 mii lei. Variația prețului mediu de valorificare se datorează atât modificării structurii producției livrate pe transe de greutate, respectiv sporirii calității producției de carne, cat și modificării preturilor pe transe de greutate, modificare determinata de factori conjuncturali.

1.6.3 Analiza rezultatelor financiare

Din cele prezentate la punctele 2.5.1. și 2.6.2.1. se desprinde concluzia pozitiva ca, în ceea ce privește activitatea de exploatare, în anul 2000, societatea a realizat o reducere substanțiala a cheltuielilor la 1.000 lei venituri, ajungând la nivelul de 973,25 lei, ceea ce a determinat înregistrarea de rezultate pozitive, respectiv un profit de 388.467 mii lei, dar acesta a fost absorbit de activitatea financiara și excepționala.

În ceea ce privește rezultatul exercițiului, acesta s-a concretizat în pierderi în toți anii din perioada analizata, valoarea cea mai mare a pierderii fiind înregistrată în anul 1999 ( 2.544.082 mii lei).

Graficul 1.6.3.1.

Rezultatul pozitiv al activității de exploatare din anul 1998, în valoare de 1.979.988 mii lei, a fost depășit de valoarea absoluta a pierderii din activitățile financiara și excepționala, în special din cauza nivelului cheltuielilor cu dobânzile.

în anul 1999 întreprinderea a realizat profit din activitatea financiara, insa acesta a fost nesemnificativ în comparație cu pierderile rezultate din activitatea de exploatare, respectiv excepționala. O situație negativa a fost, în anul respectiv, pierderea aferenta exploatării în valoare de 1.411.327 mii lei, înregistrată mai ales ca urmare a scăderii producției exercițiului și a creșterii cheltuielilor cu impozite, taxe și vărsăminte asimilate.

Date necesare analizei factoriale Tabelul 1.6.3.

a rezultatului exploatării

Modelul de analiză factorială al rezultatului exploatării este :

Re = Ve ( 1-Che/Ve) ; ( 1-Che/Ve) = pre .

Analitic, profitul mediu la 1 leu venituri din exploatare depinde direct proporțional de structura veniturilor din exploatare pe tipuri de activități și de profitul la 1 leu venituri din exploatare pe tipuri de activități componente ale exploatării.

Metodologia de cuantificare a influentei factorilor este :

Re1 – Re0 = +1.799 mil. lei, din care influenta modificării :

1.Veniturilor din exploatare :

(Ve1 – Ve0) x pre0 = -1.634 mil. lei, din care influenta modificării :

1.1. Numărului mediu de salariați :

(Ns1 – Ns0) x Wa0 x pre0 = -118 mil. lei ;

1.2. Productivității medii anuale :

Ns1 x (Wa1 – Wa0) x pre0 = -1.515 mil. lei, din care :

1.2.1. influenta modificării timpului mediul lucrat de un salariat :

Ns1 x (t1 – t0) x Wh0 x pre0 = -49 mil. lei ;

1.2.2. influenta modificării productivității medii orare :

Ns1 x t1 x (Wh1 – Wh0) x pre0 = -1.466 mil. lei.

Profitului la 1leu venituri din exploatare :

Ve1 x (pre1 – pre1) = + 3.433 mil. lei, din care influenta :

Structurii veniturilor din exploatare pe tipuri de activități :

Ve1 x (rpre – pre0) = + 3.375 mil. lei ;

2.2. Profitului la 1 leu venituri din exploatare pe tipuri de activități componente ale exploatării:

Ve1 x (pre1 – rpre) = + 58 mil. lei.

Creșterea profitului din exploatare este o situație pozitiva pentru unitate, implicațiile directe fiind mărirea profitului brut, a impozitului pe profit, a profitului net și a destinațiilor acestuia.

Studiind influentele factorilor, se constata :

Rezultatul exploatării a înregistrat o creștere de 1.799 mil. lei, de la pierderea din anul 1999, ajungându-se la un profit de 388 mil. lei. Asupra acestui indicator factorii direcți de influenta au acționat în sens diferit.

Veniturile realizate de activitatea de exploatare s-au redus cu 7.780 mil. lei, acest fapt având un impact nefavorabil asupra rezultatul din exploatare cuantificat la 1.634 mil. lei; din aceasta influenta, 92.7% este cauza reducerii numărului mediu de salariați cu 6 persoane, iar 7.3% consecința micșorării productivității medii anuale (calculata în funcție de veniturile din exploatare) cu 1.515 mil. lei. Valoarea acestui din urma factor s-a diminuat ca urmare a micșorării productivității medii orare (cu o contribuție de 96.8 %) și timpului mediul lucrat de un salariat intr-un an (3.2 %).

Profitul la 1 leu venituri din exploatare a avut o influenta pozitiva asupra rezultatului exploatării, aceasta depășind impactul nefavorabil al veniturilor și având drept rezultat creșterea valorii indicatorului analizat cu 3.433 mil. lei. Din aceasta valoare, 98.3 % este consecința modificării structurii veniturilor din exploatare pe tipuri de activități și 1.7% consecința măririi profitului la 1 leu venituri din exploatare pe tipuri de activități componente ale exploatării. influenta benefica a modificării structurii veniturilor din exploatare pe tipuri de activități se explica prin mărirea profitului din exploatare pe seama creșterii ponderii activităților mai rentabile în anul 2000 față de 1999.

1.6.4.Analiza indicatorilor de bonitate financiară

Principalii indicatori de bonitate sunt reprezentați de ratele de echilibru financiar, ratele de lichiditate și solvabilitate.

Prin rate se înțeleg raporturile intre mărimi sau nivele strâns legate intre ele, care caracterizează situația de ansamblu sau sectoare de activitate. Raportul trebuie să fie semnificativ, intre elementele sale să fie o legătura de la cauza la efect, rezultatul putând fi exprimat ca un cat sau în procente.

Pentru un anumit sector de activitate economica este necesar să se calculeze cele mai caracteristice rate, întrucât ratele sunt foarte diferite după felul și mărimea întreprinderii, activitatea și sectorul supus analizei.

Echilibrul financiar reflecta starea întreprinderii, normala sau anormala din punct de vedere financiar. Lichiditatea este proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma în numerar, iar solvabilitatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a-și onora obligațiile de plata la scadenta.

Indicatorii de bonitate financiara cu ajutorul cărora se va caracteriza starea S.C. Suinprod Verguleasa S.A. sunt:

în condițiile în care nivelul acestui indicator se situează intre 50% și 75%, putem spune ca întreprinderea are o autonomie financiara buna.

Activele curente sunt reprezentate de activele circulante, iar datoriile curente de datoriile pe termen scurt și ratele scadente ale împrumuturilor pe termen mediu și lung.

Ca interval de apreciere, la nivel de economie naționala, să au în vedere: o valoare mai mare de 1,8 reflecta o situație buna. O valoare cuprinsa intre 1,2 și 1,8 reprezintă o situație satisfăcătoare. O valoare mai mica de 1,2 reprezintă o situație nesatisfăcătoare.

Aceasta rata reflectă în ce proporție datoriile curente pot fi acoperite pe seama valorilor realizabile și a celor disponibile. Valoarea normală a acestui indicator este cuprins în intervalul 0,65 – 1.

Se apreciază ca valoarea minima trebuie să fie de 30%. Pentru o valoare mai mare de 51% situația se apreciază ca buna.

în condițiile în care aceasta are o valoare cuprinsa intre 0,35 – 0,5 putem spune ca ponderea capitalului propriu în CA este favorabila.

Se impune ca valoarea acestei rate să fie mai mare decât 1.

Dinamica principalilor indicatori de bonitate Tabelul 1.6.4.

financiara la S.C. Suinprod Verguleasa S.A.

Din cele prezentate rezulta că, referitor la fluxurile cu exteriorul, stocurile nu pot fi finanțate din surse proprii datorită deficitului de fond de rulment, iar rata datoriilor a fost în continua creștere, ajungând la un prag de 106%, afectând solvabilitatea globala (0,94).

În anul 1997 societatea a intrat în fuziune cu S.C. Agroindustriala “Cerbul” S.A., capitalizata, cu o rată a autonomiei financiare foarte bună, împrumuturile reprezentând doar 4,6% din capitalul permanent, și o solvabilitate patrimoniala de 46,6%, deci peste limita minimă, considerată a fi de 30%.

În anul 1999, când a avut loc divizarea, societatea a avut o rată a autonomiei financiare negativa, deci valoarea împrumuturilor a depășit capitalul propriu și, aceasta datorita cheltuielilor financiare (cu dobânzile) mari, ceea ce a determinat rezultate financiare negative, deci, decapitalizarea societății, înregistrându-se o solvabilitate patrimoniala de –2,2%.

De menționat faptul ca, în luna Septembrie 1999, la cererea F.P.S. București, s-a întocmit un raport de evaluare de către Electrouzin Proiect S.A. București, în care, pe baza algoritmului “Actualizarea fluxurilor financiare nete – Cash-Flow”, s-a determinat valoarea patrimoniala prin corecția activului net contabil, rezultând o valoare patrimoniala de piață de 33.614.606 mii lei.

CONCLUZII GENERALE ALE DIAGNOSTICULUI

Puncte tari :

Se produc și se reproduc suine de calitate, inclusiv carne în carcasa, apreciata în zona și pe piața romaneasca, deoarece se dispune de experiența profesionala și de resurse umane bine pregătite și motivate față de societate.

Zona Buzău, în care este situata societatea comercială, este avantajată, deoarece se resimte vidul rezultat din falimentul și închiderea majoritarii sistemelor de creștere se suine în regim industrial.

Utilizarea unor rețete de alimentație a suinelor elaborate pe baza unor criterii științifice, concomitent cu optimizarea consumurilor reale.

Asigurarea unui microclimat și habitat igienico – sanitar adaptat la condițiile de creștere și reproducție a suinelor după nivelul actual al standardelor românești.

Practicarea unor preturi de desfacere a tineretului suin, precum și a cărnii în carcasa, en-gros, sub nivelul concurentei, datorita folosirii unor strategii de costuri relativ reduse și eliminării mortalității la purcei.

Puncte slabe :

Instalațiile strict necesare procesului de producție și reproducție, precum și pentru pregătirea furajelor sunt învechite și chiar depășite în raport cu concurenta, dar și cu cerințele reale ale unei astfel de activități specifice.

Spatiile pentru depozitarea și pregătirea furajelor au un grad avansat de uzura, necesitând urgent unele reparații curente și capitale.

Menținerea unor stări de lucruri învechite în ceea ce privesc procesele de producte și reproducție, dar, mai ales, la desfacerea producției vii și în carcasa.

Existența datoriilor către Banca Agricola și Bugetul de Stat, fapt care grevează investițiile directe foarte necesare modernizării și retehnologizării proceselor de producție și reproducție, precum și a desfacerii și comercializării.

capitolul ii

PIAțA ȘI COMERCIALIZAREA PRODUSELOR

2.1. Dinamica producției marfă și a prețurilor de vânzare

Gradul de valorificare al producției marfa a fost, în fiecare an al perioadei analizate, practic, de 100%.

În cazul S.C. Suinprod Verguleasa S.A., datorita specificului producției de carne, diferența dintre producția obținuta și cea vânduta reprezintă atât sporurile de greutate aferente animalelor, care nu au atins greutatea de livrare la momentul efectuării înregistrărilor respective, cât și veniturile din producția de imobilizări, concretizata în mărirea efectivului matca de animale pe seama eforturilor proprii, unitatea practicând sistemul de creștere în flux continuu cu circuit închis.

Dinamica producției marfa Tabelul 2.1.1.

Societatea se preocupa pentru producerea unui singur produs, și anume

“porci grași”, vânzările de animale din celelalte categorii fiind ocazionale.

Cu toate acestea, se observa creșterea de la an la an a cantităților vândute

din categoria “tineret porcin din crescătorie” , în anul 1999 cantitățile

mărindu-se cu 12,2 t, respectiv cu 140% față de anul 1998, iar în anul

2000 cu 3,7 t, respectiv cu 17,7% comparativ cu 1999.

Dinamica structurii producției marfa valorice Tabelul 2.1.2.

-%-

Din tabelul de mai sus se desprinde concluzia ca structura producției marfa valorice s-a modificat în fiecare an în sensul creșterii ponderii valorii corespunzătoare categoriei “tineret porcin din crescătorie” și, micșorării ponderii valorii aferente categoriei “porcine la îngrășat”. Daca în anul 1998 prima categorie avea o pondere nesemnificativa, de numai 1,92%, în 2000 s-a ajuns la 14,1%, diferența de pana la 100% constituind-o ponderea valorii corespunzătoare categoriei “porcine la îngrășat”.

Graficul 2.1.1.

De menționat ca în cadrul structurii producției marfa apare, în 1999, un al treilea element, și anume categoria “tineret prăsilă”, insa cu o pondere a valorii de doar 0,1% în total.

Dinamica preturilor de vânzare Tabelul 2.1.3

în valori actualizate -lei/kg-

Variația prețurilor pe kg de carne în viu s-a produs, în ambele cazuri prezentate, în sensul creșterii acestora de la an la an. Astfel, la categoria “tineret porcin din crescătorie” au avut loc creșterile cele mai mari, respectiv

Graficul 2.1.2.

cu 4.886 lei (19,8%) în anul 1999 față de 1998 și cu 34.423 lei (116%) în 2000 comparativ cu 1999. Situația a fost exploatată de întreprindere în sensul modificării structurii producției vândute prin creșterea cantităților vândute din aceasta categorie.

În ceea ce privește categoria “porci grași”, de asemenea nivelul comparabil al prețului a înregistrat creșteri, în 2000, acesta atingând valoarea de 24.833 lei/kg și fiind cu 12% mai mare decât în anul 1998 și cu 16% mai mare decât în 1999.

Cu toate acestea, preturile de vânzare ale producției de carne au fost defavorabile societății deoarece începând cu anul 1995 pana în februarie 1999 acestea au fost impuse de guvern. De asemenea, practica scutirilor de taxe vamale sau aplicarea de taxe vamale mici pentru produsele importate, existenta unei piețe dezorganizate, cat și lichidarea juridica a unor complexe de creștere au determinat stabilirea unor preturi foarte mici.

De menționat ca în luna iunie 1999 s-a renunțat la facilitatule vamale.

2.2. Piața societății

Întreaga producție de suine ( în raport cu necesitățile naturale și circumstanțele conjuncturale) se comercializează aproape exclusiv în zona, fără export, fapt pentru care se impune cu acuitate o reorientare strategica cu privire la producție și comercializare, deși piața locala absoarbe încă aceste produse. Ca atare, piața este privita la modul general, fiind de fapt rezumata la vechile stări de lucruri, prin desfaceri en-gros și fără a se dispune de un studiu de marketing care să ofere managerului șef și Consiliului de Administrație strategii și oportunități reale de valorificare certa, coerenta și rapida, cu preturi cat mai avantajoase, mai ales pentru carcasa de suine.

Nu trebuie eludat faptul ca și piața romaneasca de suine și carne se va confrunta cu o situație conjuncturală deosebita, pe fondul liberalizării acesteia și a integrării treptate în structurile economice internaționale. De asemenea, piața CEFTA, unde România este membra cu drepturi și obligații, va crea noi și dificile obstacole concurențiale, impunându-se luarea de masuri care cer: asigurarea producției și reproducției de suine cu costuri cat mai reduse, creșterea calității mărfii la nivelul standardelor europene și cu respectarea normelor de mediu și habitat igienico – sanitar.

în prezent, societatea, prin producția de suine și serviciile pe care le oferă, este cunoscuta pe piața românească și în zona, având asigurate vânzări en-gros și en-detaille, fără a dispune de o rețea proprie de desfacere.

Actualmente, se observa următoarele tendințe cu implicații asupra relațiilor unității cu mediul extern:

scăderea permanenta a puterii de cumpărare a populației;

scăderea drastica a numărului de suine în sectorul de stat și particular;

creșterea preturilor la furaje, proteine, medicamente, energie, apa și combustibili.

Ca urmare, societatea va trebui să- și restructureze sectoarele productive și de servicii, pentru a face față situației de recesiune economica.

în ceea ce privește concurenta, pe plan local aceasta, practic, nu exista. Geografic vorbind, cele mai apropiate unități de profil sunt:

complexul de creștere a animalelor de la Tichilesti (jud. Brăila), al cărui efectiv de animale a ajuns, de la 45.000 de capete anul trecut, la 10.000 de capete în prezent;

S.C. Protevit S.R.L. Brăila;

S.C. Comsuin Valea Râmnicului (societate cu activitate de comercializare integrata).

Principalii furnizori ai societății sunt:

S.C. Râmnicomb S.A., Râmnicul Sărat (furaje);

S.C. Farmavet și S.C. Romvac (medicamente);

S.C.Metarom (piese de schimb);

S.C. Petrom S.A. (carburanți);

S.C. Godimiș S.R.L. (ulei motor).

Principalii beneficiari ai produselor societății (din ultima perioada):

Camagroprod 94 Buzău;

Romagribuz;

Carm Montana Beceni;

Prodcom Augustin.

2.3. Tendințe pe plan extern la suine și carne de suine și influenta lor pentru România

Experții și analiștii din tară și străinătate recunosc că reformă în agricultură și zootehnie este extrem de complexă și costisitoare, mai ales în țările rămase în urma din punct de vedere tehnic și tehnologic și care dispun de resurse materiale modeste.

În acest context, în România, problemele retehnologizării și modernizării zootehniei și industriei alimentare constituie, în următorii 5 – 10 ani o cerința de prima necesitate pentru a se reuși să se realizeze producții alimentare la nivelul standardelor tarilor dezvoltate și cu preturi de cost fezabile puterii de cumpărare a populației majoritare a țării.

Alinierea și integrarea României în structurile U.E. impune ca sectorul suine (inclusiv cel al cărnii și preparatelor din carne) să se adapteze treptat la cerințele și obligațiile calitative și de igiena ale pieței externe, respectiv ale consumatorilor acesteia. Este recunoscut să preferințele consumatorilor se orientează, în special, spre alimentele cu un conținut caloric redus și eliminării de grăsimi, sare, zahăr, alcool etc.

Specialiștii și analiștii din România apreciază ca circa 60% din capacitatea industriei agro-alimentare din țara noastră revine sectoarelor carne și prelucrarea acesteia, lactate și produselor derivate, iar 25% revine prelucrării legumelor și fructelor, zahărului și băuturilor.

O altă tendință manifestata tot mai mult în industria agro-alimentară din tarile dezvoltate și neglijata de producția romaneasca consta în dezvoltarea și utilizarea sporita a adaosurilor alimentare (inclusiv în prelucrarea cărnii de suine) care contribuie la creșterea calității produselor și la prelungirea valabilității acestora.

O altă problemă importantă este ambalajul, care trebuie să asigure păstrarea și conservarea produsului, scăderea cheltuielilor cu forța de munca în timpul transportului și comercializării. Principala tendința manifestata în domeniul materialelor de ambalaj consta în înlocuirea unor materiale tradiționale de ambalat cu materiale polimerice, laminate, care oferă o serie de avantaje (greutate scăzuta, durabilitate, ușurința în utilizare). De asemenea, în România, marca de produs, etichetarea, prezentarea produsului, publicitatea și reclama sunt încă deficitare, influențând negativ asupra desfacerii și favorizând concurenta străină, deși este cunoscut faptul ca gustul și aroma cărnii românești sunt apreciate de consumatorii din tara și străinătate.

Din studiul de piața și de marketing efectuat, precum și din analizele diagnostic ale unor sinteze de profil a rezultat ca pe viitor se manifesta o tendința de creștere a vânzărilor pentru următoarele produse alimentare:

Alimente biologice și naturale care să corespundă din punct de vedere dietetic (carne, peste și fructe conservate în suc propriu, fără adaos de zahăr);

Alimente care îmbină nutriția naturala cu ușurința de utilizare (alimente congelate în locul conservelor);

Specialitățile de apa (produsele marine, creveți, melci, picioare de broasca);

Produsele destinate de regula alimentației publice (restaurante, hoteluri, cantine, spitale).

Din analiza politicilor comerciale din diverse tari dezvoltate, a structurii cererii de produse din carne și preparate din carne, s-au desprins următoarele recomandări specifice:

restructurarea normelor de încadrare a calității și, respectiv a gradului de radioactivitate admis de standardele internaționale în materie;

respectarea restricțiilor GATT privind condițiile igienico – sanitare la sacrificări, privind forma, mărimea și calitatea ambalajelor, marca, eticheta și perioadele de valabilitate, condițiile de depozitare, manipulare și de livrare a cărnii.

CAPITOLUL lll

PROIECTAREA PERFORMANȚEI ECONOMICE LA

S.C. SUINPROD VERGULEASA S.A.

4.1. PRINCIPALELE ORIENTĂRI STRATEGICE ALE UNITĂȚII

Prin strategie se trasează traiectoria de evoluție a unității pentru o perioadă relativ îndelungată. Prin aceasta se asigură salariaților o direcționare rațională a eforturilor, o consistență și consecvență în timp a deciziilor și a acțiunilor subordonate atingerii unor obiective precis și riguros stabilite.

Strategia, prin fundamentarea sa pe anticiparea evoluțiilor contextuale și prin racordarea firmei la acestea, determină și o reducere substanțială a riscurilor ce însoțesc inerent orice activitate economică. În consecință, se diminuează pierderile potențiale și, concomitent, se ridică moralul personalului datorită scăderii substanțiale a erorilor, mai ales cele referitoare la aspectele majore ale activității.

Prin prefigurarea viitorului unității și prin pregătirea acestuia, strategia asigură un fundament net superior pentru inițierea, adoptarea și aplicarea mulțimii celorlalte decizii tactice și curente.

Un alt avantaj deosebit de important rezidă în facilitarea creării și dezvoltării unei culturi de întreprindere competitive. Deși nepalpabilă și, în mare măsură, invizibilă, cultura de întreprindere de tip competitiv, centrată pe realizarea unor obiective globale, deține un rol major în înregistrarea unei evoluții performante pe termen lung. Integrarea în mediul ambiant reprezintă una din problemele cele mai dificile cu care firma este confruntată. Fundamentarea managementului curent pe o strategie riguroasă este de natură să faciliteze și să amplifice eficacitatea integrării unității în complexul și dinamicul mediu în care este plasat.

Nu printre cele mai puțin importante beneficii figurează construirea și dezvoltarea avantajului competitiv al firmei. Toate avantajele precedente de ordin predominant cantitativ se concretizează în performanțele economice ale firmei. Practica managerială a firmelor din țările dezvoltate demonstrează că acele firme care își bazează activitatea pe strategii au obținut rezultate economice superioare celorlalte.

Punctul de pornire în elaborarea propriu-zisă a strategiei îl constituie formularea misiunii firmei, respectiv o enunțare cuprinzătoare a scopurilor fundamentale și a concepției privind evoluția și desfășurarea activităților, prin care se diferențiază de unitățile asemănătoare și din care decurge domeniul de activitate și piața specifică deservită. Misiunea S.C. Suinprod Verguleasa S.A. este:

Scopul principal este ca societatea să asigure pieței produsele alimentare în cantitatea și calitatea dorită, care să permită onorarea cerințelor manifestate de clienții locali sau regionali tradiționali și/sau ocazionali;

Domeniul principal în care acționează S.C. Suinprod Verguleasa S.A. este acela al creșterii, îngrășării și comercializării de suine și carne de suine – ca ramură zootehnică de producție în agricultură;

Activitățile societății se derulează în zonele județului Buzău, România și județelor periferice. Clienții principali provin din aria aferentă acestor zone și aparțin sectorului de prelucrare din domeniul industriei alimentare sau consumului direct. Această „zonă” deservită variază ca mărime, în funcție de cerințele imediate și de perspectivă ale producției interne de carne de porc.

Din analiza politicilor comerciale din diverse țări dezvoltate a structurii cererii de produse și a politicilor exportatorilor de suine, carne și preparate din carne, s-au desprins următoarele recomandări specifice:

Restructurarea normelor severe de încadrare a calității și respectării gradului de radioactivitate admis de standardele internaționale;

Respectarea condiționalităților GATT privind condițiile igienice și sanitare la sacrificare privind forma, mărimea și calitatea ambalajelor, marca, eticheta și termenele de valabilitate, condițiile de depozitare, de manipulare și de livrare a cărnii, problematica prețurilor și a condițiilor de plată.

În concluzie, Consiliul de Administrație și managerul șef vor trebui să posede o bază de date care să le asigure cunoașterea și prevenirea din timp a oricăror tendințe și mutații interne și perspectiva externă ce ar putea să aducă prejudicii în realizarea obiectivelor strategice.

Din sintetizarea și procesarea studiului de piață a rezultat o cunoaștere și diversificare a concurenței interne și externe de carne de porc și îndeosebi preparate, folosindu-se inclusiv prețuri de dumping, scăderea permanentă a puterii de cumpărare a populației, scăderea drastică a numărului de suine în sectorul de stat și particular, creșterea prețurilor la furaje, proteine, medicamente, energie, apă și combustibili. Ca urmare, societatea va trebui să-și restructureze sectoarele productive pentru a face față situației de recesiune economică, abordând o strategie economică de redresare.

Referitor la relația cu mediul extern, se va adopta o strategie alternativă, capabilă să asigure adaptare la cerințele pieței.

Activitatea de producție a societății va fi restructurată în baza unei strategii pe termen mediu și lung (2 – 4 ani), care va viza:

Realizarea celor două centre de profit: producție – reproducție, aprovizionare cu furaje, proteine, medicamente, prepararea, administrarea și monitorizarea utilizării lor;

Modernizarea și retehnologizarea instalațiilor și utilajelor specifice, conform programului de investiții directe și atrase;

Asigurarea treptata a noi modificări în structura sortimentală pentru producția de carne, reproducție și valorificare în viu după criterii economice și științifice;

Introducerea în circuitul de producție a noi rase de suine cu caracteristici de producție superioare față de rasele obișnuite, rezistente la boli, consum de furaje redus, reproducție mare și sigură, cu pierderi minime în maternitate;

Crearea de condiții pentru alianțe cu terți de profil din țară și străinătate în scopul asigurării unei producții de suine cu costuri reduse și cu parametrii fizico – biologici la nivelul celor din U.E.

Analiza economico – financiară este o parte componentă prioritară Managementului, oferindu-i acestuia obiectivele și strategiile necesare pentru obținerea unui cash-flow pozitiv, în condițiile pieței concurențiale. Ca atare, Consiliul de Administrație al societății comerciale, cunoscând situația economico – financiara și cauzele reale și obiective care au generat datorii la banca și la Bugetul de stat neonorate, se propune sintetizarea acestei analize prin jalonarea următoarelor obiective prioritare:

Întocmirea și monitorizarea coerentă a B.V.C., pentru ca acestea să corespundă necesitaților obiective ale Activului și Pasivului societății comerciale;

Realizarea celor două centre de profit, care vor asigura o regularizare, programare și monitorizare eficientă a costurilor și a veniturilor, evitându-se cu desăvârșire pierderile și/sau neonorarea conform graficului a achitării datoriilor societății;

Eficientizarea tuturor activităților și sarcinilor pe secții și compartimente productive și de comercializare, asigurându-se un cash-flow pozitiv și beneficii necesare realizării unui minim de modernizări și retehnologizări, precum și continuării menținerii numărului de suine la cote de viabilitate economico – financiară a societății;

Vinderea activelor învechite și neutilizabile, realizându-se o restructurare activă la toate segmentele și structurile funcționale și operaționale ale societății, iar banii obținuți vor fi folosiți numai în sprijinul obiectivelor și strategiilor propuse;

Mărirea treptată a ciclului de rotație (bani), producție, servicii, a banilor, printr-un program economico – financiar riguros înlocuit, evitându-se reducerea de efective de suine în cadrul societății;

Analizarea și programarea tuturor activităților care privesc operațiile bancare, financiare ale societății, oferindu-se Consiliului de Administrație și îndeosebi managerului șef sau altor factori de decizie, transparența și pragmatismul necesar în luarea de hotărâri privind asigurarea responsabilităților și răspunderii proprii și colective;

Crearea de alianțe interne și externe, necesare pentru atragerea de servicii materiale, scop în care se vor întreprinde noi masuri pe lângă diverși factori abilitați în acest scop.

În concluzie, S.C. Suinprod Verguleasa S.A., are condiții certe pentru a depăși actuala situație economico – financiară și a se trece treptat la o activitate productivă și de comercializare, cât mai benefică fără pierderi și datorii bancare și bugetare greu de rambursat în timp, potrivit legilor în vigoare.

S.C. Suinprod Verguleasa S.A., prin Consiliul său de Administrație, este conștientă de faptul ca fără o piață sigură pentru produsele sale este expusă unui risc deosebit pentru perspectiva credibilității de funcționare. Ca atare, piața va fi aceea care va redimensiona și restructura activitățile productive și de comercializare, iar raportat la aceste necesități se stabilește următoarea strategie de piață-marketing:

În baza studiului de marketing ce se va elabora, se vor cunoaște mai bine cererile pieței, perioadele de criză și măsurile ce se vor întreprinde pentru a le depăși, strategiile concurențiale și evoluțiile prețurilor și ale desfacerii, sistemele logistice de desfacere – comercializare folosite pe piață, impunându-se o activitate mai pragmatică, cu riscuri și pierderi cât mai ușor de atenuat;

Readaptarea urgentă a producției și reproducției de suine, după trendul pieței interne și externe, concomitent cu reducerea permanentă a costurilor pentru fiecare kg de carne în viu și sacrificat.

Restructurarea modului de ofertare și contractare a produselor oferite de societate pentru ca aceasta să fie adaptate la strategiile și cerințele Planului de Afaceri.

Perfecționarea rețelei de distribuție și comercializare pentru a se elimina eventualii intermediari și brokeri, care conduc la diminuarea beneficiilor.

Alinierea măsurilor strategice și logistice de Marketing la necesitățile și prioritățile economico – financiare ale societății, după un model original și coerent, ușor de monitorizat de către Consiliul de Administrație și managerul șef.

3.2. PROIECTAREA PRINCIPALILOR INDICATORI ECONOMICI DE EFICIENȚĂ

Estimarea nivelurilor viitoare ale unor indicatori valorici ce caracterizează microeconomia se poate realiza:

folosind valori comparabile cu cele ale anului de bază (neluându-se, deci, în calcul eventuala influență a modificării indicelui prețului, respectiv a ratei inflației), caz în care variațiile posibil de înregistrat apar ca rezultat exclusiv al modificării indicatorilor fizici;

ținând cont de probabila modificare a ratei inflației, în vederea obținerii unor valori absolute cât mai realiste. Această rată a inflației este una prognozată, drept urmare apare necesitatea utilizării unei metode adecvate pentru realizarea acestui lucru.

Rata medie anuală a inflației înregistrată în ultimii Tabelul 3.2.1.

10 ani în România – % –

Se observă că indicatorii de nivel ai acestei serii cronologice au valori puternic oscilante, redate de situația economică în care s-a aflat țara noastră în perioada respectivă: primii ani sunt caracterizați de hiperinflație, urmând o perioadă de stagflație.

Deși se conturează, pe ansamblu, tendința de scădere a nivelului indicatorului analizat, este necesară ajustarea liniei trendului pentru obținerea unor valori pretabile extrapolării. Ajustarea se va realiza pe baza mediilor mobile (glisante). În cadrul acestui procedeu, prin operația de ajustare, sunt înlocuiți termenii inițiali ai seriei cronologice cu medii parțiale (medii mobile), calculate dintr-un anumit grup de termeni ai seriei.

Numărul total al mediilor mobile care pot fi calculate din câte k termeni este dat de relația generală m = n – (k – 1), în care n – numărul termenilor seriei cronologice.

În cazul de față, se va considera n = 10, k = 3; m = 10 – (3 – 1) = 8 medii mobile. Fiecare medie mobilă astfel obținută se trece în dreptul termenului din mijloc al grupului de termeni din care a fost calculat, iar, în operația de ajustare a seriei, media glisantă respectivă va înlocui termenul situat în dreptul ei. Ulterior, operația se poate repeta.

Seria cronologică ajustată Tabelul 3.2.2.

– % –

Pentru surprinderea tendinței centrale de evoluție a fenomenului se va folosi o metodă analitică de ajustare, care are la bază un model matematic prin intermediul căruia trendul se exprimă ca o funcție de formă Yti = f(ti).

Un asemenea model are, în procesul cunoașterii, doar un rol tehnic de descriere sintetică a liniei trendului, fără a avea pretenția ca el să explice legătura reală dintre fenomenul analizat și factorii care îl determină; aceasta întrucât un asemenea fenomen economico-social (inflația) depinde, în evoluția lui în timp, nu neapărat de variabila „timp”, ci de o serie de factori esențiali, eventual accidentali și sezonieri, care îl determină și care acționează de-a lungul timpului. Mai mult, „traiectoria” inedită pe care s-a înscris România în ultimul deceniu a determinat formarea unui mediu economic lipsit, în mare parte, de mecanisme și structuri sănătoase, specifice economiei de piață. Astfel, schimbările ce pot interveni în acest mediu sunt aproape imposibil de anticipat, chiar fluctuațiile ciclice ce caracterizează evoluțiile macroeconomice fiind greu de distins.

Studiind cronograma seriei empirice astfel obținute (vezi tabelul 3.2.2.), se formulează concluzia că legătura statistică nu este de tip liniar, ci are un trend neliniar descrescător, de forma unei hiperbole. Se procedează, în consecință, la ajustarea analitică cu ajutorul unei ecuații de regresie de forma unei hiperbole.

Forma generală a acestei ecuații de regresie este Yt = a + b . ; i = 1,…,8. Sistemul de ecuații normale, construit prin intermediul metodei celor mai mici pătate, pentru calcularea parametrilor a și b are forma:

; yi – termenii seriei cronologice; ti – anii

Efectuând calculele, se obține următoarea formă concretă a sistemului de ecuații normale:

a = 22,9; b = 221

Forma concretă a ecuației de regresie: Yt = 22,9 + 221 . ;

Proiectarea ratei medii a inflației pe următorii 10 ani Tabelul 3.2.3.

– % –

Situația principalilor indicatori ce caracterizează performanța (ce vor rezulta în urma aplicării măsurilor organizatorice a căror fundamentare se sprijină, în esență, pe redresarea situației financiare a unității datorată conversiei datoriilor) este prezentată în tabelele următoare:

indicatori fizici de producție:

Mișcarea efectivelor de animale în perioada 2001 – 2003 Tabelul 3.2.4.

indicatorii potențialului tehnico-economic și financiar:

Tabelul 3.2.5.

indicatori ce reflectă eforturile economice:

Costurile unitare prognozate Tabelul 3.2.6.

– lei/kg –

Cheltuielile exploatării Tabelul 3.2.7.

– mil lei –

indicatori ai rezultatelor activității de producție (indicatori ce reflectă efectele economice):

Prețurile unitare de vânzare proiectate Tabelul 3.2.8.

– lei/kg –

Dinamica și structura producției marfă Tabelul3.2.9.

Rezultatul exploatării Tabelul 3.2.10.

– mil lei –

indicatorii eficienței economice:

Indicatorii utilizării potențialului Tabelul 3.2.11.

Indicatorii rentabilității Tabelul 4.2.12.

– % –