Analiza Eficientei Utilizarii Activelor Imobilizate la S.c. Emsil Techtrans S.r.l
Analiza eficienței utilizării activelor imobilizate la
S.C. Emsil Techtrans S.R.L.
Cuprins
CAPITOLUL 1. ABORDĂRI CONCEPTUALE PRIVIND ACTIVELE IMOBILIZATE ȘI EFICIENȚA ACTIVELOR IMOBILIZATE
1.1. DEFINIREA ACTIVELOR IMOBILIZATE
1.2. RECUNOAȘTEREA ȘI EVALUAREA ACTIVELOR IMOBILIZATE
1.3. EFICIENȚA ACTIVELOR IMOBILIZATE
CAPITOLUL 2. ANALIZA EFICIENȚEI ACTIVELOR IMOBILIZATE LA S.C. EMSIL TECHTRANS S.R.L.
2.1. PREZENTAREA SOCIETĂȚII
2.2. SITUAȚIA PRINCIPALILOR CONCURENȚI
2.3. CARACTERIZAREA ACTIVITĂȚII PE BAZA PRINCIPALILOR INDICATORI
2.4. ANALIZA STRUCTURALĂ A ACTIVELOR IMOBILIZATE
2.5. ANALIZA EFICIENȚEI UTILIZĂRII MIJLOACELOR FIXE
2.5.1. Analiza cifrei de afaceri la 1000 lei mijloace fixe
2.5.2. Analiza profitului la 1000 lei mijloace fixe
2.5.3. Analiza ratei rentabilității economice
2.5.4. Analiza ratei rentabilității financiare a capitalului propriu
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
BIBLIOGRAFIE
LISTA FIGURILOR
LISTA TABELELOR
Capitolul 1. Abordări conceptuale privind activele imobilizate și eficiența activelor imobilizate
Pentru a putea exista, funcționa și a se putea dezvolta o întreprindere presupune consumuri de mijloace bănești concretizate în bunuri sau servicii achiziționate. Beneficiile așteptate în urma exploatării acestora se obțin fie în perioada curentă, fie în perioadele viitoare. Dacă beneficiile se obțin în perioada curentă, contravaloarea bunurilor și serviciilor consumate devine cheltuială în aceeași perioadă. Dacă beneficiile se așteaptă în perioade viitoare, atunci valorile bunurilor și serviciilor vor fi considerate active imobilizate în perioada curentă iar plățile efectuate pentru procurarea lor vor fi capitalizate (valorificate, fructificate în perioadele următoare).
Definirea activelor imobilizate
Activele imobilizate reprezintă bunuri și valori care se utilizează o perioadă
îndelungată în întreprindere și care nu se consumă de la prima întrebuințare. Ele
își transmit treptat valoarea asupra produselor la a căror obținere participă. Cu excepția terenurilor, activele imobilizate au o existență limitată în timp. Ele se consumă în procesul obținerii veniturilor întreprinderii.
Activelor imobilizate se clasifica în: imobilizări necorporale, imobilizări corporale, imobilizări financiare.
Imobilizările necorporale (numite și active intangibile sau active nemateriale) sunt active care se prezintă sub forma unor bunuri fără materialitate.
Reglementările introduse prin Programul de Dezvoltare a Contabilității din România definesc imobilizările necorporale ca fiind active identificabile nemonetare, fără suport corporal, care sunt deținute pentru utilizare în procesul de producție sau furnizare de bunuri și servicii, pentru locație la terți sau în scopuri administrative.
Întreprinderile recunosc un activ necorporal, doar dacă acesta îndeplinește criteriile de recunoaștere a activelor. Pentru imobilizările necorporale generate cu resurse proprii, pe lângă respectarea celor două criterii generale, sunt prevăzute și câteva condiții suplimentare de recunoaștere (fezabilitatea tehnică, intenția de finalizare, capacitatea de a utiliza sau de a vinde activul necorporal, existenta unei piețe etc.) .
Valoarea amortizabilă a activelor necorporale trebuie alocată sistematic pe durata de viață utilă. Durata de viață utilă a unui activ necorporal este discutabilă, existând prezumția rezonabilă și justificabilă conform căreia durata de utilitate nu poate depăși douăzeci de ani de la data când este pregătit pentru utilizare.
Recunoașterea și evaluarea activelor imobilizate
Imobilizările necorporale cuprind: cheltuieli de constituire; cheltuieli de dezvoltare; concesiuni, brevete, licențe, mărci, drepturi și valori similare și alte imobilizări necorporale; fond comercial; avansuri și imobilizări necorporale în curs de execuție..
a) Cheltuielile de constituire sunt cheltuielile ocazionate de înființarea sau dezvoltarea persoanei juridice (taxe și alte cheltuieli de înscriere și înmatriculare, cheltuieli privind emisiunea și vânzarea de acțiuni și obligațiuni, precum și alte cheltuieli de aceasta natura, legate de înființarea și extinderea activității entității).
O persoană juridică poate imobiliza cheltuielile de constituire. În aceasta situație, suma reflectată în contul de imobilizări necorporale trebuie amortizată potrivit legii, în cadrul unei perioade de maxim cinci ani, iar elementele de natura cheltuielilor de constituire se prezintă detaliat în notele explicative.
În cazul în care cheltuielile de constituire nu au fost integral amortizate, nu se face nicio distribuire din profituri, cu excepția cazului în care suma rezervelor disponibile face distribuire și a profitului reportat este cel puțin egală cu cea a cheltuielilor neamortizate.
b) Cheltuielile de dezvoltare sunt reprezentate de costurile efectuate pentru realizarea unor obiective strict individualizate, a căror fezabilitate tehnologică a fost demonstrată și care vor fi utilizate în întreprindere sau comercializate. Amortizarea se realizează sistematic pe durata de viață utilă.
c) Concesiunile, brevetele, licențele, mărcile, drepturile și valorile similare și alte imobilizări necorporale includ costurile efectuate pentru achiziționarea drepturilor de exploatare a unui bun, activitate sau serviciu în cazul concesiunilor, a unui brevet, a unui know-how, a unei licențe, a unei mărci și a altor drepturi similare de proprietate industrială și intelectuală. Alte imobilizări necorporale includ activele nenominalizate în grupele menționate, cum ar fi: programele informatice create de întreprindere sau achiziționate de la terți în scopul utilizării pentru nevoile proprii etc.. Amortizarea acestor active se realizează sistematic pe durata cât întreprinderea a achiziționat dreptul de exploatare sau de utilizare a unor astfel de imobilizări.
d) Fondul comercial este recunoscut ca activ necorporal atunci când rezultă din achiziția unei alte întreprinderi al cărei cost de achiziție este superior valorii de piață a activelor nete dobândite (activele dobândite mai puțin datoriile preluate). Cauza existenței fondului comercial o constituie existența unor elemente necorporale generate de întreprindere care nu sunt recunoscute distinct în contabilitate. În România, fondul comercial, se amortizează, de regulă în cadrul unei perioade de maximum cinci ani. Totuși, entitățile pot să amortizeze fondul comercial în mod sistematic într-o perioadă de peste cinci ani, cu condiția ca această perioadă să nu depășească durata de utilizare economică a activului și să fie prezentată și justificată în notele explicative.
e) Avansurile și imobilizările necorporale în curs de execuție reprezintă active imobilizate care nu au fost terminate la sfârsitul exercițiului financiar, inclusiv sumele de bani achitate în contul activelor necorporale.
Imobilizările corporale reprezintă active deținute de o întreprindere pentru a fi utilizate în producția de bunuri sau în prestarea de servicii, în scopuri administrative sau pentru a fi date în locație terților, active care vor fi utilizate pe parcursul mai multor exerciții.
Imobilizările corporale au o durată de viață limitată, în perioada în care se amortizează. În bilanț amortizarea totală se va deduce din costul imobilizărilor.
Valoarea amortizabilă este alocată sistematic pe durata de viață utilă activului corporal, prin alegerea unei metode de amortizare care sa reflecte ritmul în care beneficiile economice sunt consumate de către entitate (metoda degresivă, metoda lineară, metoda unităților de producție).
Terenuri și construcții.
Terenurile reprezintă totalitatea bunurilor mobile și imobile, evaluate în expresie bănească, disponibilitățile bănești, titlurile de valoare, drepturile și obligatiile bănești izvorâte din relațiile cu terții. Sunt imobilizări corporale ce cuprind două categorii: terenuri și amenajări de terenuri. Terenurile au durată de utilizare nelimitată, fiind elemente ale imobilizărilor corporale care nu se supun amortizării spre deosebire de investițiile efectuate prin amenajarea terenurilor și alte lucrări similare care se supun amortizării. Construcțiile sunt imobilizări reprezentate de clădiri achiziționate de la terți sau din producție proprie, cu durată de utilizare limitată care se supun amortizării. Cu toate că o construcție nu poate fi separată de terenul pe care îl ocupă, este important să se evidențieze separat terenurile și construcțiile.
b) Instalațiile tehnice și mașinile sunt imobilizări reprezentate de echipamente tehnologice (mașini, utilaje și instalații de lucru), aparate și instalații de măsurare, control și reglare, mijloace de transport, animale și plantații.
Potrivit legislației din România sunt considerate imobilizări obiectul singular sau complexul de obiecte ce se utilizează ca atare și îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: au o valoare mai mare decât limita stabilită prin lege; au o durată normală de utilizare mai mare de un an.
Costul de achiziție sau de producție al imobilizărilor se include treptat în cheltuielile activității prin amortizare, cu scopul măsurării corecte a rezultatelor activității. Amortizarea se determina de la data punerii acestora în funcțiune și până la expirarea duratei utile de viață, ținând seama de condițiile specifice de utilizare a imobilizărilor, pe baza unui plan de amortizare.
c) Alte instalații, utilaje și mobilier includ active nenominalizate în grupele menționate, cum ar fi: mobilier, aparatura birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale.
d) Avansurile și imobilizările corporale în curs de execuție includ imobilizările în curs de execuție pentru nevoile proprii efectuate de întreprindere sau de terți, inclusiv sumele de bani achitate în contul activelor corporale.
Imobilizările financiare (numite și investiții financiare pe termen lung) reprezintă valorile financiare investite de întreprindere pe termen lung, sub forma de titluri și creanțe financiare, în scopul obținerii de venituri financiare sub forma dividendelor sau dobânzilor, prin creșterea valorii capitalizate sau prin realizarea de beneficii din comercializarea acestor investiții.
Dobânzile, redevențele, dividendele și chiriile atașate unei imobilizări financiare reprezintă venituri care constituie performanța investiției. În structura lor sunt cuprinse titluri de participare și interese de participare, alte titluri imobilizate și creanțe imobilizate.
a) Titlurile de participare și interesele de participare reprezintă drepturile sub forma de acțiuni sau alte titluri de valoare în capitalul altor întreprinderi, care asigură întreprinderii deținătoare exercitarea controlului, respectiv a unei influente semnificative în gestiunea întreprinderii emițătoare de titluri. Ele pot fi deținute și din alte motive strategice.
b) Alte titluri imobilizate includ titlurile de valoare, altele decât categoriile menționate, pe care întreprinderea le deține și nu are nici intenția, nici posibilitatea să le revândă.
c) Creanțele imobilizate reprezintă creanțele legate de participații, împrumuturi acordate pe termen lung și alte creanțe imobilizate. Creanțele legate de participații sunt acele creanțe ale întreprinderii create cu ocazia acordării de împrumuturi întreprinderilor la care deține titluri de participare. Împrumuturile acordate pe termen lung sunt sumele acordate de întreprindere terților în baza unor contracte pentru care întreprinderea percepe dobânzi, potrivit normelor legale. La alte creanțe imobilizate se includ garanțiile și cauțiunile depuse de întreprindere la terți în vederea garantării bunei execuții a unor obligații.
Un element de imobilizări corporale este constatat, atunci când este probabil ca întreprinderea care îl deține sau, în general, îl controlează să beneficieze de avantajele economice viitoare asociate acestuia și costul lui poate sa fie evaluat în mod fiabil.
O imobilizare corporală, care îndeplinește condițiile pentrmprumuturi acordate pe termen lung și alte creanțe imobilizate. Creanțele legate de participații sunt acele creanțe ale întreprinderii create cu ocazia acordării de împrumuturi întreprinderilor la care deține titluri de participare. Împrumuturile acordate pe termen lung sunt sumele acordate de întreprindere terților în baza unor contracte pentru care întreprinderea percepe dobânzi, potrivit normelor legale. La alte creanțe imobilizate se includ garanțiile și cauțiunile depuse de întreprindere la terți în vederea garantării bunei execuții a unor obligații.
Un element de imobilizări corporale este constatat, atunci când este probabil ca întreprinderea care îl deține sau, în general, îl controlează să beneficieze de avantajele economice viitoare asociate acestuia și costul lui poate sa fie evaluat în mod fiabil.
O imobilizare corporală, care îndeplinește condițiile pentru a fi recunoscută la active, trebuie să fie inițial evaluată la costul său.
Costul unei imobilizări este construit din prețul sau de cumpărare, la care se adaugă taxele vamale, taxele nerecuperabile și toate cheltuielile directe atribuibile, angajate pentru a aduce activul în starea de utilizare prevăzută. Pentru calculul prețului de cumpărare, se ține cont de toate reducerile comerciale. Cheltuielile directe atribuibile se referă la: cheltuielile de amenajare a amplasamentului, cheltuielile de transport și de manipulare inițiale; cheltuielile de instalare; onorariile cuvenite arhitecților și inginerilor; și costul estimat pentru demontarea și mutarea activului, respectiv, costurile de restaurare a amplasamentului, în măsura în care costul este recunoscut ca un provizion.
După contabilizarea sa inițiala ca activ, o imobilizare corporală trebuie să fie contabilizată la costul sau diminuat cu amortizările cumulate. Standardul IAS 16 face din aceasta evaluare prelucrarea de referință (de bază). Prelucrarea alternativă este reevaluarea, prin care o imobilizare corporala trebuie să fie contabilizată la valoarea sa reevaluată, adică la valoarea sa justă la data reevaluării, diminuata cu amortizările ulterioare cumulate și pierderile de valoare ulterioare cumulate.
Reevaluările trebuie să fie efectuate astfel încât valoarea contabilă să nu difere semnificativ de cea care ar fi fost determinată prin utilizarea valorii juste la data închiderii exercițiului.
Valoarea justă a terenurilor și construcțiilor este determinata de experți calificați. Aceasta valoare justă este, în general, valoarea de piață.
Valoarea justă a instalațiilor de producție este, de obicei, valoarea lor de piață determinata prin estimare. Pentru imobilizările corporale strict specializate, care nu fac obiectul unor tranzacții regulate, valoarea justă se identifică, de cele mai multe ori, cu costul de înlocuire, diminuat cu amortizările.
Frecvența reevaluării depinde de fluctuațiile valorii juste a imobilizărilor corporale care au fost reevaluate. Este necesară o nouă reevaluare dacă valoarea justă a unui activ reevaluat diferă în mod semnificativ de valoarea sa contabilă. Dacă unele imobilizări corporale cunosc evoluții importante și inconstante ale valori lor juste se solicita o reevaluare anuala. Astfel de reevaluări frecvente nu sunt necesare pentru imobilizările corporale care înregistrează evoluții nesemnificative ale valorii lor juste. În acest caz, este suficientă o reevaluare la intervale de 3 – 5 ani.
Un activ nu poate sa fie reevaluat în mod izolat. Reevaluarea trebuie să se aplice la ansamblul bunurilor din aceeași categorie, adică, la toate activele de natura și utilizare identice. Terenurile, construcțiile, mașinile, echipamentele, navele, avioanele, vehiculele cu motor, mijloacele fixe de birou constituie categorii diferite de active și pot să fie reevaluate independent unele de altele.
Pentru a se evita o eterogenitate prea mare în modul de evaluare a diferitelor posturi din situațiile financiare toate bunurile din aceeași categorie trebuie să fie reevaluate simultan.
Pentru contabilizarea reevaluărilor imobilizărilor corporale se folosește reevaluarea simultană a valorilor brute și a amortizărilor cumulate sau reevaluarea numai a valorii nete contabile, stabilită prin deducerea amortizărilor din costul imobilizărilor.
O imobilizare corporală trebuie să fie eliminată din bilanț cu ocazia cesiunii sau când activul nu mai poate fi utilizat, în mod definitiv, și cand întreprinderea nu mai așteaptă avantaje economice viitoare în urma ieșirii lui.
Profiturile sau pierderile ce provin din scoaterea din funcțiune sau din cesiunea unei imobilizări corporale trebuie să fie determinate ca diferența intre veniturile nete din vânzarea activelor și valoarea contabila a activului. Aceste elemente fac obiectul structurilor contului de profit și pierdere al exercițiului în care a avut loc ieșirea imobilizărilor corporale în cauza.
Valoarea amortizabilă a unei imobilizări corporale trebuie să fie repartizată, în mod sistematic, pe durata sa de utilitate. Metoda de amortizare trebuie să reflecte ritmul și modul în care sunt consumate avantajele economice viitoare ca urmare a utilizării activului. Cheltuiala privind amortizările fiecărui exercițiu trebuie să afecteze contul de profit și pierdere, exceptând situația în care ea este incorporabila în valoarea contabilă a unui alt activ.
Avantajele economice relative la o imobilizare corporală sunt consumate ca urmare a utilizării acestui activ de întreprindere. Cu toate acestea, diminuarea avantajelor economice poate fi generată de alți factori, chiar dacă bunul rămâne neutilizat. Este vorba, în special, despre uzura morală.
Durata de utilitate a unei imobilizări corporale este definită în funcție de utilitatea așteptată de la activul respectiv. Politica de gestiune a imobilizărilor corporale ale unei întreprinderi poate să prevadă ieșirea activelor în cauza la sfârsitul unei perioade precise sau după consumarea unei proporții din avantajele economice procurate de bunurile respective. Ca atare, durata de utilitate a unui activ poate sa fie mai scurtă decât viața sa economică. Estimarea duratei de utilitate a unei imobilizări corporale este o problema de judecată profesională, bazată pe experiența întreprinderii cu alte active similare
Durata de utilitate a unei imobilizări corporale trebuie să fie reexaminată periodic iar în cazul în care previziunile sunt diferite de estimările anterioare, cheltuielile privind amortizările exercițiului în curs și, eventual, ale exercițiilor viitoare trebuie să fie ajustate.
Metoda de amortizare aplicată imobilizărilor corporale trebuie să fie reexaminată periodic și, în cazul unei modificări semnificative a ritmului așteptat de avantaje economice consumabile ce decurg din aceste active, metoda trebuie sa fie modificată pentru a reflecta schimbările de ritm. Atunci când o astfel de schimbare de metoda de amortizare este necesară, ea trebuie sa fie contabilizată ca o schimbare de estimare contabilă, iar cheltuielile privind amortizările exercițiului în care a avut loc schimbarea și ale exercițiilor viitoare trebuie sa fie ajustate.
O imobilizare financiară este orice activ care reprezintă numerar, un instrument de capitaluri proprii al unei entități, un drept contractual de a primi numerar sau un alt activ financiar de la o altă entitate; sau de a schimba active financiare sau datorii financiare cu altă entitate în condiții care sunt potențial favorabile entității sau poate reprezenta un contract care va fi sau poate fi decontat în propriile instrumente de capitaluri proprii ale entității.
IAS introdus o opțiune care permite entităților să desemneze irevocabil, la recunoașterea inițială, orice activ financiar ca urmând să fie evaluat la valoarea justă cu recunoașterea câștigurilor și pierderilor ca profit sau pierdere .
O entitate trebuie să recunoască o imobilizare financiara în bilanț atunci și numai atunci când acesta devine parte din prevederile contractuale ale instrumentului.
Conform IAS 39 dacă o entitate transferă o imobiliare financiară printr-un transfer care îndeplinește condițiile pentru derecunoaștere per ansamblu și păstrează dreptul de a administra imobilizarea financiară în schimbul unui onorariu, ea trebuie să recunoască fie un activ de administrare, fie o datorie de administrare pentru acel contract de administrare. Dacă se așteaptă ca onorariul ce trebuie primit să compenseze entitatea în mod mai mult decât adecvat pentru prestarea serviciului de administrare, atunci un activ de administrare trebuie recunoscut pentru dreptul de administrare la o valoare determinată pe baza unei alocări a valorii contabile a unui activ financiar mai mare.
Dacă, în urma transferului, o imobilizare financiară este derecunoscută per ansamblu, dar transferul face ca entitatea să obțină o nouă imobilizare financiară ,entitatea trebuie să recunoască noua imobilizare financiara la valoarea justă.
Atunci când o imobilizare financiară este recunoscută inițial, o entitate trebuie să o evalueze la valoarea sa justă plus, iar în cazul în care nu este la valoare justa prin profit sau pierdere, costurile tranzacției care pot fi atribuite direct achiziției sau emiterii imobilizării financiare.
După recunoașterea inițială, o entitate trebuie să evalueze imobilizările financiare, inclusiv instrumentele derivate ce constituie active, la valoarea lor justă, fără nici o deducere a costurilor de tranzacție ce ar putea să apară din vânzare sau altă cedare, excepție făcând următoarele categorii de imobilizări financiare: împrumuturile și creanțele care trebuie evaluate la costul amortizat utilizând metoda dobânzii efective, investițiile păstrate până la scadență care trebuie evaluate la costul amortizat utilizând metoda dobânzii efective, investițiile în instrumentele de capitaluri proprii care nu au un preț cotat de piață pe o piață activă și a căror valoare justă nu poate fi evaluată fiabil.
Imobilizările financiare ce sunt desemnate ca elemente acoperite împotriva riscurilor fac obiectul evaluării conform dispozițiilor contabilității de acoperire împotriva riscurilor. Toate imobilizările financiare, cu excepția celor evaluate la valoarea justă prin profit sau pierdere, fac obiectul examinării pentru depreciere.
O imobilizare financiară este depreciată și sunt suportate pierderi din depreciere dacă și numai dacă există dovezi obiective ale deprecierii ca rezultat al unuia sau al mai multor evenimente care au apărut după recunoașterea inițială a imobilizării, și dacă acel eveniment care ocazionează pierderi are un impact asupra viitoarelor fluxuri de trezorerie estimate ale imobilizării financiare sau ale grupului de imobilizări financiare care pot fi estimate fiabil. Se poate să nu fie posibilă identificarea unui singur eveniment distinctiv care a cauzat deprecierea. Mai degrabă se poate ca efectul combinat al mai multor evenimente să fi cauzat deprecierea. Pierderile preconizate ca rezultat al unor evenimente viitoare, indiferent de cât de probabile sunt, nu sunt recunoscute. Dovezile obiective că o imobilizare financiara este depreciata include informații care pot fi observate, care intră în atenția deținătorului imobilizării,despre următoarele evenimente care ocazionează pierderi: dificultatea financiară semnificativă a emitentului sau a debitorului; o încălcare a contractului, de exemplu, neîndeplinirea obligației de plată a dobânzii sau principalului; creditorul, din motive economice sau juridice legate de dificultățile financiare în care se află debitorul, îi acordă debitorului o concesie pe care altminteri creditorul nu ar lua-o în considerare; probabilitatea că debitorul va intra în faliment sau în altă formă de reorganizare financiara; dispariția unei piețe active pentru acea imobilizare financiară din cauza dificultăților financiare; date observabile care arată că există o scădere cuantificabilă în viitoarele fluxuri de trezorerie estimate dintr-un grup de imobilizări financiare de la recunoașterea inițială a acelor imobilizări, cu toate că scăderea nu poate fi încă identificată cu imobilizările financiare individuale din grup.
Conform IAS 39 dacă există dovezi obiective că a apărut o pierdere din deprecierea împrumuturilor și creanțelor sau a investițiilor păstrate până la scadență contabilizate la costul amortizat, valoarea pierderii este evaluată drept diferența dintre valoarea contabilă a imobilizării și valoarea actualizată a viitoarelor fluxuri de trezorerie estimate actualizate la rata inițială a dobânzii efective a imobilizării financiare. Valoarea contabilă a imobilizării trebuie redusă fie direct, fie prin utilizarea unui cont de provizion pentru depreciere. Valoarea pierderii trebuie recunoscută în profit sau pierdere.
În cazul în care, într-o perioadă ulterioară, valoarea pierderii aferente din depreciere scade, iar descreșterea poate fi corelată obiectiv cu un eveniment ce apare după ce a fost recunoscută deprecierea, pierderea din depreciere recunoscută anterior trebuie reluată fie direct, fie prin ajustarea unui cont de provizion pentru depreciere. Reluarea nu trebuie să aibă drept rezultat o valoare contabilă a imobilizării financiare mai mare decât valoarea ce ar fi constituit costul amortizat, dacă deprecierea nu ar fi fost recunoscută la data la care deprecierea este reluată. Valoarea reluării trebuie să fie recunoscută în profit sau pierdere.
Dacă există dovezi obiective că a apărut o pierdere din deprecierea unui instrument de capitaluri proprii necotat care nu este contabilizat la valoarea justă deoarece valoarea sa justă nu poate fi evaluată fiabil, sau din deprecierea unei imobilizări care trebuie decontata prin livrarea unui astfel de instrument de capitaluri proprii necotat, valoarea pierderii din depreciere este evaluată drept diferența dintre valoarea contabilă a imobilizării financiare și valoarea actualizată a fluxurilor de trezorerie viitoare estimate,actualizate la rata actuală de rentabilitate de piață pentru imobilizările financiare similare. Astfel de pierderi din depreciere nu trebuie reluate.
În IAS 39 se precizează că atunci cand o scădere a valorii juste a unei imobilizări financiare disponibile pentru vânzare a fost recunoscută direct în capitalurile proprii și există dovezi obiective că imobilizarea este depreciata, pierderea cumulată care a fost recunoscută direct în capitalurile proprii trebuie înlăturată din capitalurile proprii și trebuie recunoscută în profit sau pierdere chiar dacă imobilizarea financiara nu a fost derecunoscută.
Eficiența activelor imobilizate
Managementul creării valorii la nivelul societății impune selectarea dintr-o serie de investiții alternative a variantei care incumbă cea mai mare probabilitate de majorare a valorii întreprinderii. În cadrul deciziei manageriale, achiziția de imobilizări constituie o problemă vitală a existenței și continuității activității în condiții de performanță.
Pentru a fi corecta aprecierea potențialului societății și eficiența utilizării acestuia este necesara luarea în considerare a tuturor elementelor de active imobilizate care sunt achiziționate pentru a fi utilizate în cursul activității de exploatare, în corelație cu cheltuielile și efectele rezultate.
Problematica analizei activelor imobilizate vizează: volumul la un moment dat; evoluția în timp; structura; calitatea, precum și importanța relativă în raport cu alți parametri și condiții de exploatare efective; utilizarea potențialului tehnic; eficiența utilizării activelor imobilizate.
În analiza utilizării potențialului tehnic, principalul indicator este gradul de utilizare a capacității de producție calculat ca raport între producția obținută (Q) și capacitatea maximă de producție
Acest indicator este folosit în determinarea costului subactivități, respectiv a costului neutilizării utilajelor.
Capacitatea maximă de producție reprezintă producția maximă ce poate fi obținută într-o anumită perioadă de timp utilizând echipamentele la randamentul prevăzut prin construcție și în condiții optime de organizare a producției.
Se pot delimita trei noțiuni privind capacitatea de producție: capacitatea teoretică care reprezintă volumul maxim de producție finită pentru o perioadă dată de timp, în ipoteza că toate utilajele și echipamentele funcționează la viteze optime, fără întreruperi; capacitatea suplimentară care reprezintă surplusul de echipamente și utilaje menținute în conservare; capacitatea normală care reprezintă nivelul mediu anual al capacității de producție, necesar pentru a satisface cererea potențială de produse.
Principalele caracteristici ale capacității de producție, ce decurg din definirea acesteia, sunt: structura mijloacelor fixe; gradul de utilizare a timpului; randamentul mijloacelor fixe.
Analiza factorială a utilizării capacității de producție evidențiază distinct influența utilizării extensive și intensive a mijloacelor fixe.
Utilizarea capacității de producție
Extensivă Intensivă
unde:
– timpul mediu de lucru pe echipament;
r – randamentul mediu orar al utilajelor.
– grad de folosire a dotării tehnice (A);
– grad de utilizare a timpului maxim disponibil (B);
– raportul dintre randamentul efectiv și randamentul maxim al echipamentului (C).
Gradul de folosire a dotării tehnice (GUD), este determinat ca raport între mijloacele fixe active și mijloacele fixe instalate și evidențiază modul de utilizare extensivă a echipamentului. Reducerea perioadei necesare efectuării reparațiilor și extinderea perioadei de exploatare între reparații constituie rezerve ale creșterii gradului de utilizare a capacității de producție.
unde:
– numărul de utilaje active;
– numărul total de utilaje instalate.
B. Gradul de utilizare a fondului de timp maxim disponibil
Analiza utilizării timpului de lucru se face pe baza indicatorului gradului de utilizare a fondului de timp maxim disponibil (GUT). Acest indicator este calculat la nivelul fiecărui echipament sau al întregului potențial tehnic.
unde:
– timpul efectiv lucrat al utilajelor;
– fondul de timp maxim disponibil al utilajelor.
Timpul maxim disponibil se determină scăzând din timpul calendaristic timpul aferent opririlor legale, tehnologice, cel prevăzut pentru reparații.
Timpul nelucrat va fi analizat pe cauze și pe termene. Principalele cauze ale utilizării incomplete a timpului de lucru al echipamentelor sunt: lipsa de comenzi, lipsa de materiale, lipsa de forță de muncă calificată sau defecțiuni mecanice și electrice, prelungirea timpului pentru reparații etc.
Utilizarea timpului de lucru al echipamentelor generează efecte asupra principalilor indicatori de performanță economico-financiară a întreprinderii:
valoarea producției marfă fabricate:
unde:
valoarea cifrei de afaceri:
unde:
β – cifra de afaceri/producția fabricată
valoarea adăugată:
unde:
y – valoarea adăugată/producția fabricată
cheltuielile cu amortizarea la 1.000 lei producție marfă:
profitul:
unde:
– profitul mediu la 1 leu cifră de afaceri
eficiența capitalului permanent (propriu):
unde:
Kp – capital propriu;
Kper – capital permanent.
eficiența muncii:
unde:
– numărul mediu de angajați;
T – timpul de muncă .
eficiența activelor de exploatare:
unde:
Ae – valoarea medie a activelor de exploatare.
Randamentul echipamentului (ru) reprezintă producția (fizică sau valorică) obținută pe utilaj.
În diagnosticul eficienței potențialului tehnic, un indicator semnificativ îl constituie randamentul marginal (rmarg), care accentuează variația producției (Q) la creșterea cu o unitate a consumului de resursă analizată (T).
Modificarea randamentului mediu orar generează efecte asupra principalilor indicatori de performanță economico-financiară a întreprinderii:
valoarea producției fabricate:
Tu1× (r1 – r0 )
valoarea cifrei de afaceri:
Tu1× (r1 – r0 ) × β0
valoarea adăugată:
Tu1 × (r1 – r0 ) × y 0
cheltuieli cu amortizarea la 1.000 lei producție marfă:
profitul:
Tu1 × (r1 – r0 ) × β0 × 0
eficiența capitalului permanent (propriu):
eficiența muncii:
eficiența activelor de exploatare:
Aprecierea eficienței utilizării mijloacelor fixe se realizează pe baza unui sistem corelat al efectelor (producția marfă fabricată, cifra de afaceri, valoarea adăugată, profitul) cu eforturile (valoarea medie a mijloacelor fixe, valoarea medie a mijloacelor fixe active). În funcție de specificul activității, pe baza unor indicatori proprii, se pot stabili rate de eficiență specifice, printre care menționăm:
eficiența mijloacelor fixe exprimată în funcție de producția obținută destinată vânzării (marfă):
În acest caz, se prezintă și analizează atât impactul variației compoziției tehnologice (), a limitei maxime a eficienței mijloacelor fixe active (), cât și al gradului de utilizare a capacității de producție () asupra eficienței utilizării mijloacelor fixe.
eficiența mijloacelor fixe exprimată în funcție de cifra de afaceri:
Acest model evidențiază evoluția eficienței mijloacelor fixe prin prisma compoziției tehnologice, a eficienței mijloacelor fixe active (), dar și a gradului de valorificare a producției fabricate (). Spre deosebire de primul model de analiză prezentat, se face legătura dintre utilizarea eficientă a mijloacelor fixe și rezultatele finale ale activității de producție.
eficiența mijloacelor fixe exprimată în funcție de profitul aferent cifrei de afaceri:
Se evidențiază, în plus fata de celelalte modele, efectul modificării structurii vânzărilor, al modificării costurilor și calității producției prin variația profitului mediu la un leu cifră de afaceri ().
Factorii de influență a eficienței utilizării mijloacelor fixe stabilesc rezerve de creștere a rentabilității.
În aprecierea eficienței globale a factorilor de producție este utilă și evidențierea corelațiilor de eficiență la nivelul întreprinderii. Acestea care permit stabilirea interdependențelor factoriale și a intensității acestora, identificând măsurile ce se impun în vederea îmbunătățirii performanțelor întreprinderii. În acest sens, pot fi avute în vedere următoarele corelații:
Rentabilitatea activelor este unul dintre indicatorii principali de rentabilitate ai unei companii, și măsoară eficienta utilizării activelor, din punctul de vedere al profitului obținut. Dacă în cazul rotației activelor totale este vorba de câți lei de vânzări se obțin de pe urma unui leu de active, rentabilitatea activelor arată câți lei aduce sub forma de profit un leu investit în active.
Se poate spune ca este un indicator mai important și mai complet, pentru că scopul final al oricărei afaceri este obținerea de profit. De altfel, plecând de la formula sa, "profit net / active totale", rentabilitatea activelor se poate descompune, rezultând formula:
ROA = rotația activelor×marja netă=, unde cifra de afaceri se simplifică și rezulta chiar formula inițială a ROA.
Folosind această descompunere se pot trage concluzii și se pot lua măsuri atunci când se dorește maximizarea rentabilității activelor.
Cunoscând faptul ca rotația activelor și marja neta sunt în general invers proporționale, se poate trage ușor concluzia că rentabilitatea activelor tinde să se mențină în aceleași limite indiferent de domeniu.
Formula de calcul rentabilitatea activelor: Profit net / Active totale
Rata rentabilității economice a activelor, se calculează ca raport între rezultatul total al exercițiului sau profitul brut total (Pb) și activul total (At), format din activele imobilizate (Ai) și activele circulante (Ac):
Rotația activelor imobilizate măsoară eficiența utilizării activelor imobilizate și este asemănătoare cu rotația activului total. În acest caz este însă vorba de raportul dintre cifra de afaceri neta și activele imobilizate.
Este un indicator extrem de util, pentru că arată care este rezultatul, privit prin prisma cifrei de afaceri, al banilor investiți în active pe termen lung (fabrici, utilaje, clădiri și terenuri, etc.). Dacă rata de rotație este una ridicată, înseamnă că activele fixe sunt folosite eficient și că fiecare leu investit în acestea are ca rezultat o sumă convenabilă obținută din vânzări.
Formula de calcul pentru rotația activelor imobilizate: Cifra de afaceri / Active imobilizate
Formula pentru eficiența utilizării activelor imobilizate: Vt/Ai
Capitolul 2. Analiza eficienței activelor imobilizate la S.C. Emsil Techtrans S.R.L.
Prezentarea societății
S.C. Emsil Techtrans S.R.L. este persoană juridică romană, cu capital privat 100%, înființata în baza Legii nr. 31/1990, cu modificările și completările ulterioare; este înscrisă la Registrul Comerțului ca societate comercială cu răspundere limitată și se încadrează în categoria IMM.
Compania activează în Industria prelucrătoare, având ca obiect de activitate „Fabricarea utilajelor și a mașinilor-unelte pentru prelucrarea metalelor" (CAEN Rev. 2 – 2841). În fapt, activitatea firmei consta în:
proiectarea și producția de mașini-unelte de gabarit mediu și greu cu comandă numerică (CNC) pentru prelucrarea metalului prin așchiere, în acest sector intrând și serviciile de modernizare, retrofit/refabricare a mașinilor-unelte uzate fizic și moral prin aducerea acestora la un nivel tehnologic cât mai avansat în ceea ce privește stadiul actual al tehnicii și cerințelor de fabricație (acesta reprezintă obiectul principal de activitate al firmei);
distribuția/comercializarea, instalarea și punerea în funcțiune de mașini-unelte CNC, în general de gabarit mic până la mediu (centre de prelucrare orizontale/verticale, strunguri orizontale/verticale etc.) produse în Taiwan de renumiți producători precum JOHNFORD și ARGO; toate aceste mașini sunt certificate CE; aceasta activitate s-a dezvoltat din anul 2005, datorită existenței de cereri din partea clienților de mașini de alt gabarit decât cel mediu/greu;
execuție sau prelucrare de piese mecanice pentru diverși beneficiari; aceasta activitate s-a dezvoltat datorită faptului ca activitatea S.C. Emsil Techtrans S.R.L. de producție și retrofit de mașini-unelte include și fabricarea, prelucrarea sau recondiționarea unui număr foarte mare de piese specifice, iar pentru acest lucru sunt necesare alte mașini-unelte cu care să se poată realiza aceste operațiuni. întrucât, în trecut S.C. Emsil Techtrans S.R.L. a întâmpinat greutăți în colaborarea cu terțe societăți pentru execuția operațiilor menționate (întârzieri în livrare din partea acestora datorită lipsei de capacitate, calitate necorespunzătoare datorită uzurilor mari a mașinilor din dotare ș.a.), societatea a decis sa investească în capacități (mașini-unelte) proprii pentru execuția propriilor repere specifice. întrucât diversitatea mașinilor-unelte instalate de societate pentru execuția propriilor piese specifice a crescut (fapt datorat diversității acestor piese specifice), a apărut un surplus de capacitate de producție, care, insa, s-a suprapus intr-un mod fericit cu cererea existenta pe piața pentru execuție sau prelucrări de piese mecanice specifice pentru aceste mașini-unelte, putând fi utilizat pentru a răspunde acestei cererii. Toate activitățile prezentate mai sus sunt realizate cu personal înalt calificat, cu o vastă experiență în fabricarea, retrofitul și vânzarea mașinilor-unelte pentru prelucrarea metalului, în special a mașinilor-unelte cu CNC.
Compania își desfășoară activitatea în Regiunea de dezvoltare Nord-Vest, prin două puncte de producție, situate unul în Oradea și unul în Cluj-Napoca, prezentate mai jos.
În Oradea, Str. Fabricilor nr. 8/B, județul Bihor, unde este înregistrat și sediul social al companiei și unde se află și sediul administrativ al firmei, este locația de producție principală; aceasta este proprietatea S.C. Emsil Techtrans S.R.L. și constă în teren în intravilan, în suprafața totala de 32.411 mp, structurat și înscris în Cartea Funciara Oradea în opt parcele. Pe două dintre aceste parcele sunt edificate și înscrise în Cartea Funciara Oradea construcții, constând în:
hală producție cu o suprafață construită la sol de 4.260 mp; hala este structurată astfel:
atelier de prelucrări mecanice – cu o suprafață de aprox. 1.770 mp,
atelier de demontaj și montaj – cu o suprafață de aprox. 1.790 mp,
cabina de vopsire – cu o suprafața de 42 mp,
birouri administrative și de proiectare (situate la nivelul superior al halei) – în suprafață de cca. 450 mp,
magazia de materiale și lubrifianți cu o suprafață de cca. 40 mp.
complex hale cu o suprafața construita de 14.610 mp, achiziționat în anul 2008; parte din acest complex (o hala în suprafața de 4.000 mp cu terenul aferent în suprafață de 4.000 mp) a fost renovată și modernizată.
De menționat faptul că o parte din suprafața totală de teren din locația Oradea este amenajată ca platforme betonate pentru depozitare, căi de acces și spații libere.
În Cluj-Napoca, B-dul Muncii nr. 18, Județul Cluj, se află cea de-a doua locație de producție a companiei, înregistrata la Registrul Comerțului ca punct de lucru. Aceasta este, de asemenea, proprietatea S.C. Emsil Techtrans S.R.L. și constă dintr-o hală de producție cu suprafața totală de aprox. 2.600 mp.
Începând cu anul 2007, societatea S.C. Emsil Techtrans S.R.L. a implementat sistemul de asigurare și management al calității conform ISO 9001:2000 pentru activitățile din Oradea, conform următoarelor certificate:
Certificat de Conformitate a Sistemului de Management al Calității ISO 9001:2000, emis de UNICERT, pentru proiectarea, producția și comercializarea mașinilor-unelte;
Certificat de Conformitate a Sistemului de Management al Calității ISO 9001:2000, emis de MSZT, pentru proiectarea, producția și comercializarea mașinilor-unelte;
Certificat de Conformitate a Sistemului de Management al Calității ISO 9001:2000, emis de IQNet, pentru proiectarea, producția și comercializarea mașinilor-unelte;
Din anul 2008, sistemul de asigurare și management al calității a fost implementat și la punctul de lucru din Cluj-Napoca, certificarea conform ISO 9001:2000 fiind obținută în toamna aceluiași an.
Alte certificări:
WELDERS QUALIFICATION – EN ISO 3834-2
EN 287-1 141 T BW 8 S t2.0 D20 PC ss nb
EN 287-1 141 T BW 1.2 S t4.0 D108 PC ss nb
EN 287-1 141/135 T BW 1.2 S/S t4.0 D108 PA ss nb
EN 287-1 135 P FW 1.2 S t30 PB ml
EN 287-1 135 P FW 1.2 S t30 PB ml
EN 287-1 135 P BW 1.2 S t25 PA ss nb
EN 287-1 135 P BW 1.2 S t25 PA bs
EN 287-1 136
Produsele
Principalele produse oferite de S.C. Emsil Techtrans S.R.L. sunt mașini-unelte echipate cu comenzi numerice (CNC) precum și diverse accesorii și echipamente pentru mașini-unelte. Caracteristic pentru produsele Emsil este faptul că pornind de la părți mecanice (achiziționate – în scop de retrofit/refabricare sau din producție proprie – pentru mașini noi) se asamblează mașini-unelte performante prin înglobarea de echipamente de comandă numerică de ultimă generație, aparataj electric și hidraulic performant, inclusiv hidraulică proporțională. Utilizarea sistemelor CNC digitale și a celorlalte echipamente importate din Uniunea Europeană permite S.C. Emsil Techtrans S.R.L. să exporte în cea mai mare parte produsele realizate, destinația acestora fiind în general firme din Uniunea Europeană, România precum și din alte țări (de ex. China, Thailanda sau Canada).
Datorita relațiilor comerciale cu clienți din spațiul Uniunii Europene, compania are preocuparea de a îngloba în cadrul produsului componente de înaltă tehnicitate și, în același timp, produsele realizate trebuie să înglobeze sisteme de protecție a operatorului și mediului conform normelor CE. în ceea ce privește produsele Emsil, acestea au caracteristici care le definesc clar în raport cu produsele similare realizate în România, detașându-se printr-o calitate incomparabil mai bună pe de-o parte și prin tehnicitate de un nivel mult mai ridicat al echipamentelor instalate, toate acestea în condițiile unor prețuri competitive.
Comparativ cu produsele similare realizate de firme concurente externe, caracteristica cea mai importantă este raportul mult mai bun calitate / preț. Față de produsele unora dintre concurenții externi se poate remarca și un avans tehnologic semnificativ în favoarea S.C. Emsil Techtrans S.R.L.. Produsele obținute de către companie sunt:
mașini de frezat CNC în trei axe (cu comanda numerică) noi – acestea reprezintă în totalitate producție proprie a Emsil Teachtrans SRL; sunt produse în cantitate de 2-3 bucăți/an, fiind destinate comercializării;
mașini-unelte pentru prelucrarea la rece a metalelor (de exemplu: mașini de rectificat, mașini de frezat, centre de prelucrare, strunguri Carusel, mașini de alezat etc.) reparate/modernizate la cererea clienților, pe baza de comandă; cantitatea produsă este de 5-10 bucăți/an, ele fiind livrate direct beneficiarilor;
mașini-unelte pentru prelucrarea la rece a metalelor, reparate/modernizate plecând de la batiurile mașinilor vechi; acestea se produc în cantitate de 2-3 bucăți/an și sunt destinate comercializării.
Serviciile
Serviciile pe care compania le oferă sunt legate tot de industria mașinilor-unelte, cuprinzând în principal serviciile de retrofit (refabricare) sau modernizare a mașinilor-unelte și de service pe perioada garanției și post-garanție.
Retrofitul și modernizarea mașinilor-unelte reprezintă soluții modeme, aplicate pe scară largă în prezent în vederea atingerii cerințelor impuse de fabricația actuală: productivitate ridicată, creșterea gradului de utilizare, flexibilitate etc. Retrofitul sau modernizarea unei mașini-unelte constă în demontarea completă a acesteia și intervenția asupra componentelor de structură cum ar fi: reprelucrarea sau schimbarea ghidajelor, modificarea batiului, montanților, traverselor. De asemenea, modernizarea afectează de obicei:
partea mecanică: schimbarea șuruburilor conducătoare în șuruburi cu bile, modificarea cutiilor de viteze sau de avansuri etc.;
partea hidraulică: înlocuirea aparatajului hidraulic vechi (de ex. pompe, distribuitoare, supape etc.) sau chiar reproiectarea completă a părții hidraulice prin introducerea de funcții hidraulice noi sau modificare în sensul îmbunătățirii acestora
partea electrică de acționare sau de comandă, prin: înlocuirea motoarelor electrice, vânătoarelor, dulapurilor electrice și a panourilor de comandă;
partea electronică: înlocuirea echipamentului de comandă numerică (CNC), instalarea de sisteme de măsură, traductoare etc.;
instalații conexe: înlocuirea echipamentului de ungere, acționarea pneumatică, echiparea cu accesorii modeme.
Mașinile-unelte grele (mașini de alezat și frezat, mașini de frezat cu portal, strunguri carusel) sunt mașinile care se pretează cel mai bine operațiilor de modernizare datorită greutății mari a elementelor de structură unde materialul de bază este fonta sau oțelul, materiale a căror prețuri a crescut foarte mult în ultimii ani. Aceste mașini-unelte sunt destinate în principal în industria petrolieră, industria metalurgică, industria echipamentelor energetice și nucleare, industria constructoare de mașini etc.
Criteriile care stau la baza stabilirii temei de modernizare a unei mașini-unelte sunt următoarele:
cerințele clientului;
prețul produsului.
De obicei, clientul are cerințe specifice destinației mașinii pe care dorește să o achiziționeze, cum ar fi: dimensiuni de gabarit, sarcina, domeniul turațiilor și al vitezelor de avans de lucru, avans rapid, parametrii regimului de așchiere, procedee tehnologice care se pot aplica pe mașină, gradul de automatizare, sistemul de comandă etc. în funcție de acestea se stabilește mașina-unealtă de bază și apoi ce se păstrează și ce se modifică în componența acesteia.
În cazul retrofitului unei mașini-unelte, chiar pentru proprietarul acesteia, se impune un alt mod de abordare. Mașina există deja la beneficiar, acesta dorind, în funcție de nevoile sale la un moment dat, o mașină „nouă", mai productivă, mai precisă și mult mai fiabilă. în multe cazuri, proprietarii de mașini-unelte preferă retrofitul sau modernizarea acestora, atât din motive economice (prețuri mai scăzute comparativ cu achiziția unei mașini-unelte noi) cât și tehnice (se cunosc caracteristicile tehnice ale mașinii existente și se pot propune soluții tehnice concrete pentru îmbunătățirea acestora, precizia tehnologică fiind mult mai stabilă).
Legat tot de industria mașinilor-unelte este și activitatea de comercializare, instalare și punere în funcțiune de mașini-unelte noi, produse în Taiwan de Roundtop Machinery Ind. Co. Ltd. (Johnford, comercializate sub numele EMSIL) și Lih Chang Machinery Co. Ltd. (Argo).
Situația principalilor concurenți
Clasamentul țărilor în funcție de consumul de mașini-unelte pe cap de locuitor, plasează România pe locul 19 cu un consum de 15,68 USD/cap de locuitor (dintr-un total de 28 de țări care au furnizat informații), primele 2 poziții fiind ocupate de Elveția(184,51 USD/cap de locuitor) și Taiwan(122,16 USD/cap de locuitor).
Piața mașinilor-unelte CNC pentru prelucrarea metalului prin așchiere, pe care activează societatea, poate fi împărțită în trei segmente:
1. Producția de mașini-unelte de gabarit mediu și mare
Achiziționarea de mașini-unelte de frezat și alezat-frezat de gabarit mediu și mare reprezintă investiții majore pentru orice societate atât din România cât și din afară. Piața acestor mașini-unelte este determinată de investițiile ce se fac în sectoarele energetice (hidro, eolian, solar și petrol), în sectorul metalurgiei, în sectorul auto sau în sectorul construcțiilor navale. Datorită faptului că pe aceste piețe activează în general companii multinaționale mari, beneficiarii acestor tipuri de mașinile-unelte sunt de cele mai multe ori aceste companii (ex. clienți Emsil Techtrans SRL: General Electric – pentru sectorul energetic, Danieli – pentru sectorul metalurgic sau Dacia-Renault pentru sectorul auto).
După cum am menționat, această piață a fabricării mașinilor-unelte de gabarit mare, este o piață de tip oligopol, fiind dominată de firme cu vechime și renume mondial (PAMA din Italia, SKODA din Cehia sau TOSHIBA din Japonia).
Cu toate acestea, datorită eforturilor conducerii în susținerea dezvoltării de noi proiecte în acest sector, în anul 2012 au fost finalizate proiecte pentru mașini-unelte noi similare ce înglobează ultimele soluții tehnice și tehnologice (seria EMTECH HBM1-180/200/220 și HBMC-130T/160T) urmând ca în anii ce urmează să se înceapă fabricația primelor prototipuri. Considerăm că aceste noi proiecte vor fi un real succes pentru Emsil pe acest sector de piață, datorită performanțelor și calității similare a acestor produse cu cele ale competitorilor în condițiile fabricării și posibilității de vânzare la prețuri mult mai competitive. Dezavantajul major în pătrunderea pe piață cu aceste noi produse este renumele competitorilor și dificultatea finanțării execuției prototipurilor în vederea prezentării acestora potențialilor clienți.
2. Modernizarea și retrofitul/refabricarea mașinilor-unelte cu CNC
În condițiile schimbărilor de după anul 1989, modernizarea mașinilor unelte este de mare actualitate în România. în industria mașinilor-unelte, producția anilor 1955-1989 s-a axat pe cerințele fabricării de mașini-unelte noi, într-o varietate de tipodimensiuni relativ mare. De aceea, parcul industrial de mașini-unelte de gabarit mare și mașini-unelte specializate existent în România, dar și în multe alte țări care au aparținut blocului comunist, este constituit în mare măsură din mașini-unelte fabricate cu tehnologii învechite, cele mai multe fiind considerate neperformante din punct de vedere al echipamentelor utilizate în construcția lor (diverse organe de mașini, instalația hidraulică, echipamentele electrice și electronice de acționare și comandă). Modernizarea și retrofitul/refabricarea mașinilor-unelte reprezintă soluții moderne, aplicate pe scară largă de către o serie de firme specializate din Uniunea Europeană și SUA. Până în anul 1990, România se situa între primele zece țări producătoare de mașini-unelte, și mai ales, a mașinilor grele și chiar foarte grele. Aceste mașini-unelte grele s-au produs pe baza unor licențe obținute de la firme de renume precum Pama, Forest-Line, Toshiba-Shibaura, Waldrich-Coburrg, Morando etc. Până la realizarea primelor mașini, au fost importate de la firmele de mai sus dar și de la altele, în perioada 1960-1980, o serie de mașini-unelte unicat sau de diferite tipodimensiuni. După anul 1990 aceste mașini au constituit obiectul operațiilor de modernizare sau refabricare/retrofit în cazul în care aceste mașini-unelte și-au găsit loc în producție, în țară sau în străinătate.
3. Distribuția, comercializarea și instalarea de mașini-unelte CNC noi de gabarit mic până la mediu – fabricate în Taiwan
Datorită specificului activității în industria mașinilor-unelte și datorită cererii de mașini-unelte CNC de gabarit mic și mediu, din partea unor clienți ai firmei obișnuiți și mulțumiți de produsele și serviciile oferite de Emsil, în anul 2005 s-a decis dezvoltarea acestui sector de activitate. în urma analizelor de piață și tehnice, s-a decis ca fiind mult mai rentabilă distribuirea și comercializarea acestor tipuri de mașini-unelte, achiziționate de la producători specializați, și nu producerea acestora de către Emsil. în acest sens s-au analizat mai mulți furnizori fabricanți și s-au ales cei doi menționați mai sus în baza mai multor referințe primite despre aceștia de la parteneri din Finlanda, Italia sau Germania. Tot cu sprijinul acestora, în special al partenerului din Finlanda – compania Ismo Lindberg Oy, s-a încheiat acordul de distribuție al acestora pentru România, Ungaria, Slovenia și Croația.
Dacă la sfârșitul anului 2007, prognozele mondiale pentru perioada 2008-2010 erau de creștere a consumului/producției de mașini-unelte, prognoze confirmate în primele 3 trimestre ale anului 2008, ținând cont de scăderile drastice de comenzi în trimestrul 3 al anului 2008 (în Japonia volumul comenzilor în decembrie 2008 a scăzut cu 71% față de aceeași lună a anului precedent, iar în Italia, în trimestrul 4 al 2008 comenzile interne s-au diminuat cu 54,4% și cele externe cu 39,2% față de aceeași perioadă a 2007) și la începutul anului 2009, pe fondul crizei financiare mondiale, evoluția pieței mașinilor-unelte era greu de estimat.
Cererea globală în sectorul mașinilor unelte pentru minerit și pentru construcții se diminuează începând cu 2008, datorită crizei economico-financiare. Începând cu 2012 piața s-a redresat ușor.
În perioada următoare pentru zona Asia-Pacific se previzionează cele mai robuste creșteri pe segmentul mașinilor-unelte pentru construcții, în special în Indonezia, India, Coreea de Sud și China. China are toate șansele să dețină cea mai mare parte a cererii de produse, urmată de America de nord. Piața Statelor Unite ale Americii se va dezvolta sub impulsul expansiunii construcțiilor rezidențiale și de asemenea va fi influențată de construcțiile non-rezidențiale și reparații. Nu este de neglijat nici trendul crescător al mașinilor-unelte achiziționate în vederea închirierii către terți.
Piața mașinilor unelte pentru minerit va crește de asemenea în următorii ani. China reprezintă cel mai important segment al acestei piețe, dezvoltarea industriei extractive chineze este semnificativă. Piețele vest-europeană și nord-americană reprezintă componente majore ale pieței globale de echipamente pentru industria minieră, dar piața chineză ocupă aproximativ 50% din piața totală, datorită investițiilor deosebite în sectorul minier. Tot pentru regiunea Asia-Pacific, piețele Australiei și Indiei sunt considerate segmente de referință. În America Latină, Africa și Orientul Mijlociu, piețele se vor dezvolta datorită resurselor minerale deținute de țările din aceste regiuni.
Dacă în anul 2012, piața mondială a mașinilor-unelte pentru industrie era evaluată la 64 miliarde USD, cele mai active segmente fiind motoarele, turbinele și componentele asociate. Se estimează că piața va crește cu aproximativ 4,4% în perioada 2014-2015, urmând ca la finalul acestei perioade piața să atingă nivelul de aproape 80,7 miliarde dolari americani.
Figura 1. Piața globală de mașini unelte
Concurența și avantajele competitive ale Emsil Techtrans în raport cu competitorii săi, sunt prezentate mai jos, pe cele trei categorii de activități ale companiei:
producție mașini-unelte;
distribuție de mașini unelte importate din Taiwan;
prelucrări mecanice prin așchiere pentru mașini-unelte de gabarit mediu și greu.
Producție mașini-unelte
În ceea ce privește domeniul principal, producția, mașinile-unelte produse de Emsil Techtrans SRL, au caracteristici care le definesc clar în raport cu produsele similare realizate în România, detașându-se printr-o calitate incomparabil mai bună și prin tehnicitate de un nivel mult mai ridicat al echipamentelor instalate, în condițiile unor prețuri competitive.
Comparativ cu produsele similare realizate de firme concurente externe, caracteristica cea mai importantă este raportul mult mai bun calitate / preț. Față de produsele unora dintre concurenții externi se poate remarca și un avans tehnologic semnificativ în favoarea Emsil Techtrans SRL. Așa cum am mai precizat, principalele produse proprii ale societății reprezintă produse de înaltă tehnicitate destinată unui segment de piață oarecum mai „aerisit" între zona suprasaturată a mașinilor-unelte de gabarit mic / mediu și zona monopolistă a mașinilor-unelte de gabarit mare. Pe piața externă, există o serie de producători competitori, printre care cei mai mari sunt FPT Industrie SpA din Italia, SORALUCE Grupo Danobat, Galbiati Grup Italia, Grupul Correa-Anayak din Spania și firma TOS Kurim din Cehia, FPT Industrie SpA, PAMA SpA din Italia, TOSHIBA Machine-Tools din Japonia, etc.
Pe piață internă principalele societăți producătoare de mașini de alezat și frezat sunt WMW SA Bacău și Titan Mașini Grele SA. București.
Firmele din România și din Europa Central și de EST au ca puncte tari costurile de producție mai scăzute, dar au ca puncte slabe productivitatea scăzută, tehnologia învechită și utilajele de producție uzate moral în mare majoritate.
Firmele de profil din Europa de Vest, SUA, Japonia au utilaje moderne, productivitate crescută, grad înalt de automatizare, insa costurile de producție sunt foarte ridicate și au probleme și cu personalul de specialitate.
Distribuție de mașini unelte importate din Taiwan
După cum am menționat mai sus, zona mașinilor unelte de gabarit mic până la mediu, pe care activează Emsil Techtrans SRL prin distribuția și instalarea mașinilor-unelte importate din Taiwan (Johnford și Argo), este o zonă suprasaturată în special din cauza multitudinii de producători asiatici (Japonia, Coreea de Sud, Taiwan și China), foarte mulți fiind producători cu o vechime și un nume recunoscut internațional de zeci de ani. Cu toate acestea și cu toate că este o activitate secundară a societății începută în 2005, Emsil a intrat și pe această piață datorită mașinilor-unelte de foarte bună calitate și nivel tehnic pe care le distribuie și datorită serviciilor de calitate în instalarea și punerea în funcțiune a acestor mașini, întrucât piața principală pentru aceste produse este România, menționăm mai jos câțiva dintre principalii concurenți în acest sector:
Yamazaki Mazak din Japonia (reprezentată în România de Mazarom Impex SRL);
Okuma din Japonia (reprezentată în România de Greenbau Tehnologie SRL);
Mori Seiki din Japonia (reprezentată în România de Moreno Mașini-Unelte SRL);
Makino din Japonia (reprezentată în România de Gibas Numerik SRL);
Doosan din Coreea de Sud (reprezentată în România de Ro-Mega Trade SRL);
Leadwell din Taiwan (reprezentată în România de Gravolab SRL)
Challanger din Taiwan (reprezentată în România de Gibas Numerik SRL)
Topper din Taiwan (reprezentată în România de CMIE SRL)
Dalian din China (reprezentată de Titan Mașini Grele SA)
Prelucrări mecanice prin așchiere pentru mașini-unelte de gabarit mediu și greu
Începând cu anul 2004-2005, Emsil Techtrans SRL a dezvoltat o nouă activitate în domeniul prelucrărilor mecanice prin așchiere pe mașini de gabarit mediu și mare. Această activitate a fost dezvoltată inițial datorită nevoilor interne, pentru prelucrarea pieselor specifice mașinilor-unelte fabricate de Emsil, dar foarte repede a devenit și o activitate prestată pentru terți. În baza capacităților de prelucrare disponibile, Emsil Techtrans SRL poate realiza prelucrări mecanice pentru o gamă largă de piese mecanice prismatice (structuri sudate sau turnate). Cu toate că în România există o serie de societăți, în special dintre coloșii industriali rămași dinainte de 1990, ce au în dotare mașini-unelte similare cu cele din dotarea Emsil, majoritatea acestora sunt uzate atât moral și fizic neputând satisface cerințele actuale de fabricație. Mașinile-unelte din dotarea Emsil Techtrans SRL nu au mai mult de patru ani vechime de la ultima modernizare sau fabricație ceea ce permite realizarea prelucrărilor mecanice în condițiile solicitate în prezent de beneficiari. Acest lucru creează un avantaj competițional major în favoarea Emsil față de ceilalți competitori interni.
În ceea ce privește competitorii externi în sectorul prelucrărilor mecanice prin așchiere, Emsil Techtrans SRL se detașează în fața acestor în principal prin prețuri mult mai reduse a acestor servicii.
Sinteza avantajelor competitive ale companiei și principalilor săi concurenți este prezentată în tabelul de mai jos:
Tabel 1. Analiza concurenței
Prin urmare avantajul competitiv al S.C. EMSIL TECHTRANS S.R.L. în raport cu principalii concurenți este: prețuri mai mici; calitate ridicată; termen de livrare redus; tehnologie nouă; costuri de producție reduse; promovare activă (Internet și alte pagini de profil); portofoliu de clienți stabil și în creștere; management competent; resurse umane suficiente ca număr și performanță ridicată.
Figura 2. Repartizarea cotelor de piață
Caracterizarea activității pe baza principalilor indicatori
Evoluția activului și pasivului S.C. Emsil Techtrans S.R.L. în perioada 2011-2013 este evidențiată mai jos:
Tabel 2. Activul și pasivul în perioada 2011-2013 (lei)
La nivelul activelor imobilizate se observă o reducere a valorii nete a acestora în anul 2011 și 2012 ca urmare a reducerii valorii imobilizărilor necorporale și corporale. În anul 2012 creanțele înregistrează o reducere cu 3,03%, în condițiile în care cifra de afaceri se majorează cu 12,24%. Creșterea vitezei de rotație în această perioadă de la 73 zile în anul 2012 la 63 zile în 2013 este urmare a încasării mai rapide a creanțelor în cursul anului 2013. Această situație este dată de natura clienților și a termenelor de decontare a produselor vândute, de politica comercială adoptată de echipa de management a societății. Datoriile pe termen scurt în 2013 se reduc cu aproximativ 4% față de nivelul celor din 2012, însă acestea crescuseră în anul 2012 cu 32,93% ca urmare a unei creșterii datoriilor către partenerii de afaceri. Termenul de decontare a obligațiilor către furnizori s-a majorat de la 105 zile în anul 2011 la 201 zile în 2013.
Tabel 3. Ratele de lichiditate și solvabilitate în perioada 2011-2013
În perioada 2011 – 2013 indicatorii de lichiditate au prezentat valori sub sau la limita inferioară a intervalului minim acceptat. În schimb, solvabilitatea generală a înregistrat în toți cei trei ani valori peste nivelul minim acceptat. Și de aici și o rată a autonomiei globale mică. Toți indicatori de lichiditate au asigurat societății o poziție nesatisfăcătoare pe toata perioada analizată, cu o ușoară creștere în anul 2013, lucru prezentat și în graficul de mai jos.
Figura 3. Evoluția ratelor de lichiditate în perioada 2011-2013
Evoluția rezultatelor S.C. EMSIL TECHTRANS S.R.L. în perioada 2011-2013 este evidențiată mai jos:
Tabel 4. Sinteza indicatorilor de rezultate în perioada 2011-2013 (lei)
În perioada analizată S.C. EMSIL TECHTRANS S.R.L. a înregistrat o diminuare a cifrei de afaceri cu 13,54 % în anul 2012 comparativ cu anul 2011, pentru ca în 2013 să crească cu 27,40%. Profitul net a crescut cu 3,06 % în 2012 comparativ cu anul 2011 și cu 27,40% în 2013. În anul 2013, în cadrul cheltuielilor de exploatare, cheltuielile materiale care au o pondere de 58% s-au majorat cu 12,95%. Cheltuielile cu personalul s-au majorat cu 10,20%. Pe fondul majorării în 2012 a rezultatului de exploatare cu 13,81% și a majorării veniturilor financiare, s-a înregistrat o majorare a rezultatului net.
Reducerea cifrei de afaceri în perioada analizată relevă problemele existente pe piața construcțiilor, dar cu posibilitatea de revigorare a acesteia și cucerirea de noi piețe de desfacere.
Tabel 5. Eficiența cheltuielilor în perioada 2010-2012 (lei)
La nivelul cheltuielilor de exploatare s-a înregistrat o creștere a eficienței de la 903,46 lei în anul 2011 la 876,49 lei la 1000 lei venituri din exploatare în anul 2013, datorită acțiunii diferite a factorilor de influență. Cheltuielile cu personalul la 1000 lei venituri din exploatare au înregistrat o majorare în perioada 2011-2013, de la 88,63 lei la 110,30 lei, în condițiile în care productivitatea muncii s-a diminuat cu 11,28% în 2012. Productivitatea medie anuală a muncii a înregistrat o diminuare cu 10,39 % în 2012 în timp ce salariului mediu anual s-a majorat cu 19,18% în 2012. În perioada analizată se remarcă o creștere a eficienței cheltuielilor cu amortizarea la 1000 lei venituri din exploatare ca urmare a creșterii veniturilor din exploatare pe de o parte, iar pe de altă parte a valorii imobilizărilor corporale și implicit a amortizării.
Figura 4. Eficiența cheltuielilor în perioada 2011-2013
Realizarea obiectivului major al S.C. EMSIL TECHTRANS S.R.L. (maximizarea valorii sale patrimoniale) poate avea loc numai în condițiile unei activități profitabile și de menținere a echilibrului. Într-o determinare financiară, echilibrul financiar reprezintă egalitatea dintre sursele financiare și mijloacele economice necesare desfășurării activității de exploatare și comercializare pe termen lung și scurt. Analiza financiară evidențiază modalitățile de realizare a echilibrului financiar având ca obiective:
echilibrul pe termen lung – se compară capitalul permanent (resurse permanente) cu activele imobilizate (utilizări permanente) rezultând fondul de rulment (FR)
echilibrul pe termen scurt – se compară activele circulante (utilizări temporare) cu obligațiile pe termen scurt (resurse temporare) indicatorul folosit fiind nevoia de fond de rulment (NFR)
echilibrul curent – se compară nivelul disponibilităților cu nivelul creditelor bancare temporare sau fondul de rulment cu nevoia de fond de rulment, indicatorul folosit fiind trezoreria netă.
Baza de pornire pentru analiza echilibrului financiar este respectarea a două relații:
activele stabile (cu lichiditate peste 1 an) sunt finanțate din surse stabile (cu exigibilitate mai mare de 1 an)
activele circulante, ciclice (cu lichiditate sub 1 an) trebuie finanțate din datorii pe termen scurt (cu exigibilitate sub 1 an) egalități.
Practic respectarea celor două condiții de principiu este imposibil de realizat datorită neconcordanței dintre durata medie de lichiditate a activului și durata medie a exigibilității elementelor de pasiv.
Aprecierea echilibrului financiar se poate realiza prin analiza fondului de rulment, a necesarului de fond de rulment și a trezoreriei. Unii autori consideră însă că aprecierea echilibrului financiar a unei întreprinderi se bazează pe:
situația netă;
solvabilitate;
exigibilitate;
lichiditate;
capacitatea de plată.
Tabel 6. Evoluția FR, NFR și TN în perioada 2011-2013 (lei)
Fondul de rulment este pozitiv în perioada 2011 – 2013 având o tendință de creștere, ceea ce înseamnă că activele imobilizate nu sunt finanțate în totalitate din capitalurile permanente.
Nevoia de fond de rulment este pozitivă în 2012 și în creștere ceea ce confirmă dinamica ascendentă a surplusului de nevoi temporare în raport cu resursele temporare posibile de mobilizat.
Figura 5. Evoluția FR, NFR și TN în perioada 2011-2013
Trezoreria netă este negativă și în creștere, ceea ce reflectă decalajul dintre ritmul superior de creștere a fondului de rulment comparativ cu creșterea necesarului de fond de rulment.
Analiza structurală a activelor imobilizate
S.C. EMSIL TECHTRANS S.R.L. deține în proprietate terenuri, construcții, echipamente de transport, mobilier și birotică.
Din punct de vedere structural, valoarea brută a activelor imobilizate ale S.C. EMSIL TECHTRANS S.R.L. se prezintă astfel:
Tabel 7. Valoarea brută a activelor imobilizate în perioada 2011-2013 (lei)
Imobilizările corporale ale societății sunt amortizate după metoda liniară, conform catalogului mijloacelor fixe.
Duratele de amortizare sunt cuprinse între 24 și 50 ani pentru clădiri și între 6 și 9 ani pentru echipamente si mobilier.
După cum se poate observa, pe parcursul întregii perioade analizate, ponderea cea mai mare o au construcțiile și instalațiile tehnice și mașinile cu o pondere de peste 70% din totalul activelor imobilizate. Această situație este dată de natura activității desfășurate de către companie, și anume de fabricare a mașinilor unelte.
Figura 6. Structura activelor imobilizate corporale în perioada 2011-2013
Pentru toate aceste categorii de active, mai puțin pentru terenuri, societatea calculează amortizări. Astfel valoarea cumulată a amortizărilor este prezentată în tabelul următor:
Tabel 8. Valoarea cumulată a amortizării activelor imobilizate în perioada 2011-2013 (lei)
Creșterile de amortizare sunt rezultate în urma anulării amortizării cumulate aferente clădirilor până la data de 31.12.2012, respectiv 31.12.2013, data înregistrării în contabilitate a rezultatelor reevaluării clădirilor conform rapoartelor de evaluare. Pentru construcții valoarea cumulată a amortizării este în scădere în 2012, ca urmare a diminuării valorii de piața a acestora.
La finele celor trei exerciții financiare valoarea activelor imobilizate nete este următoarea:
Tabel 9. Valoarea netă a activelor imobilizate în perioada 2010-2012 (lei)
Creșterile și reducerile de valoare aferente imobilizărilor corporale rezultă din reevaluarea terenurilor și a clădirilor deținute de societate, dar și ca urmare a casării unor echipamente de producție
Analiza eficienței utilizării mijloacelor fixe
Pentru aprecierea eficienței mijloacelor fixe vom utiliza indicatorii cifră de afaceri la 1000 lei mijloace fixe și profit la 1000 lei mijloace fixe.
Analiza cifrei de afaceri la 1000 lei mijloace fixe
Având în vedere specificul activității și fabricarea de mașini-unelte, vom dezvolta câțiva indicatori specifici activității de producție.
Tabel 10. Determinarea cifrei de afaceri la 1000 lei mijloace fixe în perioada 2011-2013
Modificarea totală a eficienței mijloacelor fixe pentru perioada 2011-2012:
52,77 lei
1. Influența modificării ponderii mijloacelor fixe productive în total mijloace fixe:
38,22 lei
2. Influența modificării randamentului maxim al mijloacelor fixe productive:
107,54 lei
3. Influența modificării gradului de utilizare al capacității de producție:
-92,99 lei
Tabel 11. Influențele factorilor asupra modificării eficienței utilizării mijloacelor fixe (lei)
Perioada 2011-2012:
Creșterea eficienței utilizării mijloacelor fixe cu 52,77 lei la 1000 lei mijloace fixe s-a realizat pe baza modificării în sens pozitiv a randamentului maxim al mijloacelor fixe productive, ca urmare a diminuării valorii mijloacelor fixe productive și al ponderii mijloacelor fixe productive.
În anul 2012 ponderea mijloacelor fixe productive s-a majorat cu trei puncte procentuale situație care a determinat creșterea a eficienței mijloacelor fixe cu 38,22 lei la 1000 lei mijloace fixe.
Randamentul maxim al mijloacelor fixe direct productive a crescut în perioada 2011-2012 cu 7,94%, iar influența asupra eficienței mijloacelor fixe a fost de 107,54 lei la 1000 lei mijloace fixe.
Influența nefavorabilă a gradului de utilizare al capacității maxime de producție reprezintă continuarea efectelor negative ale crizei financiare declanșate la finele anului 2008.
Perioada 2012-2013:
Creșterea eficienței utilizării mijloacelor fixe cu 218,29 lei la 1000 lei mijloace fixe s-a realizat pe baza modificării în sens pozitiv a randamentului maxim al mijloacelor fixe productive, ca urmare a diminuării valorii mijloacelor fixe productive și al ponderii mijloacelor fixe productive.
În anul 2013 structura mijloacelor fixe s-a modificat în favoarea celor indirect productive, care a determinat diminuarea eficienței mijloacelor fixe cu 66,63 lei la 1000 lei mijloace fixe.
Randamentul maxim al mijloacelor fixe direct productive s-a majorat în perioada 2012-2013 cu 17,42%, iar influența asupra eficienței mijloacelor fixe a fost de 226,57 lei la 1000 lei mijloace fixe.
În anul 2013 se înregistrează o creștere a gradului de utilizare a capacității de producție.
Analiza profitului la 1000 lei mijloace fixe
O altă modalitate de evidenția eficiența mijloacelor fixe este prin intermediul profitului aferent cifrei de afaceri. În acest caz factorii de influență sunt: ponderea mijloacelor fixe productive în total mijloace fixe, randamentul mijloacelor fixe productive și profitul la un leu cifră de afaceri.
Tabel 12. Determinarea profitului la 1000 lei mijloace fixe în perioada 2011-2013
Modificarea totală a eficienței mijloacelor fixe pentru perioada 2011-2012:
45,85lei
1. Influența modificării ponderii mijloacelor fixe productive în total mijloace fixe:
3,62 lei
2. Influența modificării randamentului maxim al mijloacelor fixe productive:
1,38 lei
3. Influența modificării gradului de utilizare al capacității de producție:
40,85 lei
Tabel 13. Influențele factorilor asupra modificării eficienței utilizării mijloacelor fixe (lei)
Perioada 2011-2012:
Creșterea eficienței utilizării mijloacelor fixe cu 45,85 lei la 1000 lei mijloace fixe s-a realizat pe baza modificării în sens pozitiv a profitului la un leu cifră de afaceri, al randamentului mijloacelor fixe productive și al ponderii mijloacelor fixe productive.
În anul 2012 ponderea mijloacelor fixe productive s-a majorat cu trei puncte procentuale situație care a determinat creșterea a eficienței mijloacelor fixe cu 3,62 lei la 1000 lei mijloace fixe.
Randamentul mijloacelor fixe direct productive s-a majorat în perioada 2011-2012 cu 1,07%, iar influența asupra eficienței mijloacelor fixe a fost de 1,38 lei la 1000 lei mijloace fixe.
Influența favorabilă a profitului la un leu cifră de afaceri reprezintă contracararea efectelor negative ale crizei financiare declanșate la finele anului 2008.
Perioada 2012-2013:
În această perioadă creșterea eficienței utilizării mijloacelor fixe cu 46,38 lei la 1000 lei mijloace fixe s-a realizat pe baza modificării în sens pozitiv a profitului la un leu cifră de afaceri și al randamentului mijloacelor fixe productive.
În anul 2013 structura mijloacelor fixe s-a modificat în favoarea celor indirect productive, care a determinat diminuarea eficienței mijloacelor fixe cu 8,30 lei la 1000 lei mijloace fixe.
Randamentul mijloacelor fixe direct productive s-a majorat și în perioada 2012-2013 cu 21,90%, iar influența asupra eficienței mijloacelor fixe a fost de 35,49 lei la 1000 lei mijloace fixe.
În anul 2012 se înregistrează o creștere a profitului la un leu cifră de afaceri cu efecte favorabile asupra eficienței mijloacelor fixe (19,19 lei la 1000 lei mijloace fixe).
Analiza ratei rentabilității economice
Aceasta analiza se poate face prin mai multe metode, în funcție de scopul urmărit în procesul de analiză.
Rata rentabilității economice pune în evidență performanțele utilizării activului total al unei societăți, respectiv a capitalului investit pentru obținerea acestor performanțe. Această rată caracterizează eficiența elementelor materiale angajate în activitatea societății. Opțiunea pentru o asemenea rată este dată de faptul că întregul capital folosit de societate este investit în elementele de activ, care într-o formă sau alta, direct sau indirect contribuie la obținerea profitului. Prezintă importanță în gestionarea capitalului în dimensionarea eforturilor pentru obținerea unui anumit profit în raport de rezultatele concurenței, mărimi medii sau normale în domeniul în care funcționează societatea.
O primă formă a ratei rentabilității economice se obține prin repartizarea profitului brut la nivelul total al unității, concretizat în active imobilizate și active circulante.
unde:
Rfa = rata rentabilității economice
Pb = profitul brut
At= active totale
Ac= active circulante
Ai= active imobilizate
Situația indicatorilor în perioada 2011 – 2013 se poate observa în tabelul următor.
Tabel 14. Rata rentabilității economice în perioada 2011 – 2013
Firma a înregistrat o evoluție oscilantă a activelor totale și a activelor circulante. Astfel, în anul 2011, activele imobilizate au fost în valoare de 45.407.526 lei, iar activele circulante de 32.802.614 lei, iar în anul 2013, activele imobilizate au scăzut la 42.332.758 lei, iar cele circulante la 40.613.937 lei, după creșteri o creștere de 25,92% pentru activele circulante.
Rata rentabilității economice a scăzut ușor, de la 3,52 % în anul 2011, la 3,37 % în anul 2012, dar a crescut cu aproape un punct procentual în 2013 și a ajuns la 4,36%.
Evoluția ratei rentabilității economice este influențată de activele totale, care la nivelul lor influențează prin elementele lor componente active fixe și active circulante.
Modificarea ratei față de perioada precedentă:
-0,15%
1. Influența modificării activelor totale:
-0,26 %
1.1. Influența modificării activelor imobilizate:
-0,01 %
1.2. Influența modificării activelor circulante:
-0,37 %
2. Influența modificării profitului brut:
0,10 %
Tabel 15. Influențele factorilor asupra modificării ratei rentabilității economice
Rata rentabilității economice a înregistrat o creștere, pe total, în perioada 2011-2013. Astfel, se observă o diminuare în 2012 cu 0,15 puncte procentuale și o creștere cu un punct procentual în 2013 ca urmare a contribuției diferite a celor doi factori primari.
Creșterea activelor totale în anul 2012 față de anul 2011 a contribuit la diminuarea ratei rentabilității cu 0,26 puncte procentuale, respectiv o majorare cu 0,06 puncte procentuale în anul 2013 față de anul 2012. Această situație din anul 2012 este favorabilă pentru societate.
Profitul a înregistrat o creștere în 2013, care s-a reflectat în creșterea ratei rentabilității cu 0,94 puncte procentuale.
O altă formulă după care se poate calcula rata rentabilității economice este următoarea:
unde R – randamentul activelor imobilizate
n – viteza de rotație a activelor circulante (ca număr de rotații)
(factorii de influență: randamentul activelor imobilizate, viteza de rotație a activelor circulante și rata rentabilității comerciale)
Acest model evidențiază căile de creștere a rentabilității economice :
accelerarea rotației a activelor circulante
îmbunătățirea randamentului activelor imobilizate, prin utilizarea intensivă a acestora, dar și ținând seama de performanțele acestora
Nivelul rentabilității economice trebuie să permită remunerarea acționarilor și creditorilor, în concordanță cu riscul asumat investind în întreprindere.
Tabel 16. Rata rentabilității economice în perioada 2011 – 2013
Modificarea ratei față de perioada precedentă:
Modificarea ratei față de perioada precedentă:
0,29 %
1. Influența modificării eficienței activelor imobilizate:
-0,27 %
2. Influența modificării vitezei de rotație a activelor circulante:
-0,76 %
3. Influența modificării ratei rentabilității comerciale:
1,32 %
3.1. Influența modificării structurii producției vândute:
0,65 %, unde
3.2. Influența modificării prețurilor de valorificare pe produse:
1,96 %, unde
3.3. Influența modificării costurilor complete pe produse:
-1,29%
Tabel 17. Influențele factorilor asupra modificării ratei rentabilității economice
În anul 2012, eficiența activelor imobilizate a scăzut de la 0,95 la 0,86, iar viteza de rotație a activelor circulante a scăzut de la 1,31 la 0,90, dar rata rentabilității comerciale a crescut în aceeași perioadă cu aproximativ trei punct procentuale.
În anul 2013 în comparație cu 2012, viteza de rotație a activelor circulante a crescut de la 0,90 la 1,05, eficiența activelor imobilizate a crescut de la 0,86 la 1,01 iar rata rentabilității comerciale a crescut de la 12,46% la 13,67%.
Programele investiționale au existat în permanență, în special legate de modernizarea capacității de producție. Efecte puternice se vor produce după finalizarea proiectelor de investiții cu fonduri nerambursabile europene care se vor finaliza spre sfârșitul anului 2014.
În anul 2013 în comparație cu cel precedent, randamentul activelor imobilizate a crescut, determinând o creștere a ratei rentabilității economice cu 0,43 puncte procentuale. Acest lucru se poate datora unei utilizări mai eficiente a factorilor de producție, în special activelor imobilizate. Din punct de vedere al vitezei de rotație a activelor circulante se constată o accelerare a acesteia determinată de o mai bună politică de aprovizionare, producție și desfacere, fapt care a contribuit la diminuarea ratei rentabilității economice cu 0,49 puncte procentuale.
Așa cum este normal, creșterea ratei rentabilității comerciale are un efect pozitiv asupra ratei rentabilității economic, între acești doi indicatori existând o relație directă.
Modificările din structura vânzărilor au determinat în anul 2013 față de anul 2012 o diminuare a ratei rentabilității economice cu 0,04 puncte procentuale, respectiv o creștere cu 0,65 puncte procentuale în anul 2012. Contribuția nefavorabilă a modificării structurii cifrei de afaceri nete în anul 2013 este efectul majorării ponderii produselor mai puțin profitabile decât media pe întreprindere din anul anterior, respectiv diminuarea ponderii produselor mai profitabile decât media pe întreprindere, fapt justificat prin modificarea cererii și ofertei pe piață.
În condiții normale de inflație, majorarea prețurilor de vânzare constituie efectul îmbunătățirii calității produselor și serviciilor, politicii comerciale a întreprinderii, situației de monopol sau poziției concurențiale puternice a întreprinderii pe piață. După cum am văzut într-un subcapitol anterior, Emsil Techtrans este pe locul trei pe piața din România, după IUG Popeci și REM.
Evoluția prețurilor de vânzare a dus la creșterea ratei rentabilității economice cu 1,96 puncte procentuale în anul 2012 față de anul 2011, respectiv o creștere cu 2,60 puncte procentuale în anul 2013 față de anul precedent.
Creșterea costurilor complete unitare a determinat o reducere a ratei rentabilității economice cu 1,29 puncte procentuale în anul 2012 față de anul 2011, respectiv cu 1,94 puncte procentuale în anul 2013 față de anul 2012. Aceasta situație este dată de efectul creșterii cheltuielilor de achiziție a materiilor prime (produse feroase). De asemenea, în această perioadă s-a înregistrat o creștere a prețului gazelor naturale și a curentului electric, cu efecte nefavorabile asupra costurilor produselor.
Analiza ratei rentabilității financiare a capitalului propriu
Rentabilitatea financiară, exprimată ca raport între profitul net și capitaluri propriu. Reprezintă unul dintre indicatorii majori urmăriți de investitori și management. Măsoară randamentul capitalurilor proprii, respective gradul în care investiția făcută de asociați în părțile sociale ale societății generează dividende sau rezerve .
unde:
Rf = rentabilitatea financiara
= viteza de rotație a activelor totale
= factorul de multiplicare a capitalului
= profitul net la un leu venituri
Tabel 18. Rata rentabilității financiare în perioada 2011 – 2013
Modificarea ratei față de perioada precedentă:
0,22 %
1. Influența modificării vitezei de rotație a activelor totale:
-0,66 %
2. Influența modificării factorului de multiplicare a capitalului propriu:
0,46 %
3. Influența modificării profitului net la un leu venituri totale:
0,42 %
Tabel 19. Influențele factorilor asupra modificării ratei rentabilității financiare
Modificarea ratei rentabilității financiare în anul 2013 față de anul 2012 este influențata în mod negativ de factorul de multiplicare a capitalului propriu.
Accelerarea vitezei de rotație a activelor totale în 2013 se datorează diminuării activelor totale comparativ cu majorarea veniturilor totale.
Factorul de multiplicare a capitalului propriu determină o reducere a ratei rentabilității financiare cu 0,61 puncte procentuale, ca urmare a modificării gradului de îndatorare.
Rata rentabilității veniturilor (profitul la un leu venituri) contribuie la o majorare a ratei rentabilității financiare cu 1,17 puncte procentuale. În ceea ce privește rentabilitatea veniturilor am observat contribuții favorabile economic, ceea ce înseamnă că din punct de vedere al echilibrului financiar, respectiv al eficienței economice a activității de exploatare, întreprinderea nu se confruntă cu probleme.
Concluzii și propuneri
Creșterea rentabilității și a eficienței activelor imobilizate este obiectivul oricărei societăți comerciale.
Având în vedere că rentabilitatea este legea fundamentală după care se conduce întreprinderea, cea mai importantă problemă, în prezent, este efectuarea studiilor de piață pentru găsirea de noi soluții, noi modalități, pentru creșterea rentabilității și a eficienței mijloacelor fixe. S.C. EMSIL TECHTRANS S.R.L., deși desfășoară o activitate rentabilă, ea poate deveni și mai rentabilă, dacă găsește noi posibilități de valorificare a potențialului intern al companiei în vederea sporirii eficienței economice.
Analiza S.W.O.T. are în vedere evidențierea cât mai concretă a tuturor influențelor asupra modului de derulare a activității firmei, asupra rentabilității și eficientei acesteia.
SWOT reprezintă acronimul pentru cuvintele englezești „Strengthts” (Forțe, Puncte forte), „Weaknesses” (Slăbiciuni, Puncte slabe), „Opportunities” (Oportunități, Șanse) și „Threats” (Amenințări). Primele două privesc firma și reflectă situația acesteia, iar următoarele două privesc mediul și oglindesc impactul acestuia asupra activității firmei.
Punctele forte ale firmei sunt caracteristici sau competențe distinctive pe care aceasta le posedă la un nivel superior în comparație cu alte firme, îndeosebi concurente, ceea ce îi asigură un anumit avantaj în fața lor. Altfel prezentat, punctele forte, reprezintă activități pe care firma le realizează mai bine decât firmele concurente, sau resurse pe care le posedă și care depășesc pe cele ale altor firme.
Punctele slabe ale firmei sunt caracteristici ale acesteia care îi determină un nivel de performanțe inferior celor ale firmelor concurente. Punctele slabe reprezintă activități pe care firma nu le realizează la nivelul propriu celorlalte firme concurente sau resurse de care are nevoie dar nu le posedă.
„Oportunitățile” reprezintă factori de mediu externi pozitivi pentru firmă, altfel spus șanse oferite de mediu, firmei, pentru a-și stabili o nouă strategie sau a-și reconsidera strategia existentă în scopul exploatării profitabile a oportunităților apărute. „Oportunități” există pentru fiecare firmă și trebuie identificate pentru a se stabili la timp strategia necesară fructificării lor sau pot fi create, îndeosebi pe baza unor rezultate spectaculoase ale activităților de cercetare-dezvoltare, adică a unor inovări de anvergură care pot genera chiar noi industrii sau domenii adiționale pentru producția și comercializarea de bunuri și servicii.
„Amenințările” sunt factori de mediu externi negativi pentru firmă, cu alte cuvinte situații sau evenimente care pot afecta nefavorabil, în măsură semnificativă, capacitatea firmei de a-și realiza integral obiectivele stabilite, determinând reducerea performanțelor ei economico-financiare. Ca și în cazul oportunităților, „amenințări” de diverse naturi și cauze pândesc permanent firma, anticiparea sau sesizarea lor la timp permițând firmei să-și reconsidere planurile strategice astfel încât să le evite sau să le minimalizeze impactul. Mai mult, atunci când o amenințare iminentă este sesizată la timp, prin măsuri adecvate ea poate fi transformată în oportunitate.
Aplicarea analizei SWOT este facilitată dacă se folosește o listă de probleme care trebuie urmărite în cadrul analizei și ale căror răspunsuri sunt relevante pentru evaluarea situației de fapt a mediului și a firmei. Este recomandabil ca problemele urmărite în ceea ce privește punctele forte, punctele slabe, oportunitățile și amenințările să aibă o anvergură necesară pentru a fi cu adevărat probleme strategice, să aibă legătură cu planurile strategice și să ofere indicii semnificative pentru evaluarea judiciozității acestora și, la nevoie, pentru reconsiderarea lor.
Concret în cazul . S.C. EMSIL TECHTRANS S.R.L. analiza SWOT identifică:
Căile de creștere a eficienței activelor imobilizate se găsesc chiar în factorii direcției, care influențează nemijlocit profitul și ratele de rentabilitate. Din analiza efectuată în capitolele precedente, s-a constatat că factorii care asigură creșterea eficienței sunt: creșterea gradului de utilizare a capacității de producție, creșterea ponderii mijloacelor fixe productive, orientarea către segmentul de top pentru cererea de mașini unelte.
Un alt factor și o cale de creștere a rentabilității și implicit a eficienței activelor imobilizate, este prețul de vânzare, factor calitativ, a cărui creștere determină sporirea beneficiului și a ratei rentabilității și invers, a cărui diminuare determină scăderea beneficiului și a ratei rentabilității. În economia de piață, prețul constituie o pârghie esențială în reglarea rentabilității. El nu mai este fixat în mod centralizat, fără a se ține seama de condițiile concrete de producție ale fiecărei întreprinderi, ci el se stabilește în mod liber de specialiștii întreprinderii, astfel încât prin preț să se asigure atât recuperarea cheltuielilor făcute pentru obținerea produsului, cât și realizarea unui profit. Acest profit al întreprinderii nu trebuie văzut numai ca un simplu câștig, ci reprezintă capitalul necesar dezvoltării, modernizării, introducerii progresului tehnic pentru realizarea unor produse noi cerute pe piață.
Această politică a prețurilor este foarte importantă în asigurarea eficienței economice și de aceea, pârghia prețurilor trebuie folosită conștient de cadrele de decizie din întreprindere, ținând seama de interesul acesteia, în primul rând pentru a determina obținerea de beneficii din activitatea desfășurată.
Prețurile de vânzare ale S.C. EMSIL TECHTRANS S.R.L. se adaptează periodic în funcție de evoluția elementelor de cost. La variații mari ale prețurilor la materii prime, în special cele feroase, și energie se modifică prețurile de vânzare.
Prețul mediu propus pentru unitățile fabricate este dificil de stabilit datorită complexității produsului finit, acesta fiind în general un produs unicat (compania nu produce mașini-unelte de serie). Totuși, la nivelul produselor fabricate se poate aduce în discuție tariful orar de prelucrare care este cuprins între 150 și 200 euro/oră.
În ceea ce privește prețul produselor, comparația dintre S.C. EMSIL TECHTRANS S.R.L. și principalii săi competitori a generat următoarele concluzii:
Prețurile utilizate sunt cu mult mai mici față de prețurile de listă prezente pe piață.
Câteva dintre atuurile produselor S.C. EMSIL TECHTRANS S.R.L.:
Raport calitate/preț foarte bun comparativ cu concurența;
Flexibilitate maximă și viteză mare de răspuns la cerințele clienților: promptitudinea cu care sunt și vor fi onorate contractele;
Creșterea nivelului de calitate atins prin reducerea presiunii timpului.
Cea mai importantă caracteristică a politicii de prețuri constă în orientarea prețurilor și tarifelor în funcție de cerere și caracteristicile produsului comandat de client. Se are în vedere importanța pe care clientul o acordă produsului, iar pe baza constatărilor se alege un preț și o calitate în conformitate cu ceea ce clientul dorește și este dispus să accepte. Această strategie permite o bună armonizare a intereselor clienților cu ceea ce firma le oferă.
Prețul pentru produsele fabricate se încadrează în nivelul rezultat din întâlnirea cererii cu oferta, în condiții de profitabilitate, dovadă fiind și clienții câștigați de-a lungul timpului. Astfel că, prețurile practicate de către S.C. EMSIL TECHTRANS S.R.L. sunt inferioare celor practicate de concurenții săi atât de pe piața românească cât și de pe piața Uniunii Europene comparativ cu calitatea produselor. Se poate afirma fără dubii că S.C. EMSIL TECHTRANS S.R.L. este lider de costuri pe toate piețele pe care activează. Dacă în România se poate impune printr-o strategie dublă: de preț scăzut și calitate ridicată a produselor, în Uniunea Europeană calitatea produselor este comparabilă cu cea a principalilor concurenți, dar prețul este cu mult mai scăzut.
Cel mai hotărâtor factor în creșterea rentabilității și al eficienței activelor imobilizate este costul de producție. Costul de producție este un factor de calitate, a cărui schimbare determină modificarea beneficiului și a ratei rentabilității, în sensul că orice sporire a costului de producție presupune reducerea beneficiului și a ratei rentabilității, iar orice diminuare a costului de producție asigură sporirea beneficiului și a rentabilității.
Mare importanță are respectarea în beneficiu a economiilor obținute din reducerea costului de producție, iar apoi, separarea efortului propriu al întreprinderii, de acțiunea factorilor independenți de întreprindere în sporul de beneficii.
Costurile de producție sunt elementul la care toți factorii se orientează în scopul reducerii lor. Asupra cheltuielilor fixe nu se poate acționa decât prin mărirea volumului producției, acest lucru ducând la scăderea costului fix pe produs și deci la creșterea rentabilității.
În ceea ce privește cheltuielile variabile, care țin de producție întreprinderea ar putea lua următoarele măsuri:
Selectarea cu atenție a furnizorilor de materii prime și materiale și alegerea în permanență a celor cu prețuri cât mai avantajoase ținând cont de raportul calitate – preț;
Menținerea stocurilor în limite minime pentru a nu imobiliza fonduri;
Menținerea unui grad de îndatorare optim astfel încât să existe dobânzi financiare de plătit cât mai mici;
Cererea pentru produse de calitate atât în România cât și în U.E. este în creștere, iar potențialii clienții sunt și vor rămâne în continuare pretențioși la acest capitol. Pentru acest motiv, S.C. EMSIL TECHTRANS S.R.L. va trebui să abordeze:
pe piața românească o strategie de lider în ceea ce privește raportul calitate/preț printr-o ofertă de produse de o calitate superioară la prețuri sub media de pe piață;
pe piața externă o strategie de lider de costuri pe piață și anume, să ofere calitate comparabilă cu a concurenței în ceea ce privește produsele pe care le oferă clienților săi și la prețuri mai mici decât aceasta, datorită atuurilor amintite anterior și care îi vor defini poziția pe piață;
Orientarea fiind eminamente către client pentru creșterea eficacității, ar fi oportun, introducerea unui sistem prin care clientul să poată oferi feedback cu privire la calitatea produselor, să aducă sugestii și idei noi, care vor putea constitui o bază de date absolut necesară în vederea creșterii permanente a nivelului calității.
În cadrul mixului de marketing serviciul (produsul) ocupă locul central, deoarece el este cel ce satisface direct cerințele de consum și prin vânzarea lui se realizează legătura cu piața și eficiența economică a firmelor.
Scopul esențial al politicii de produs îl constituie crearea de bunuri care să corespundă cerințelor, preferințelor consumatorilor și să asigure un profit pe toată durata de viață a lor. Realizarea acestui obiectiv presupune abordarea serviciului (produsul) din perspectiva de marketing.
Strategia S.C. EMSIL TECHTRANS S.R.L. trebuie să aibă în continuare în vedere îmbunătățirea cotei de piață prin orientarea spre client investind în utilaje și echipamente performante pentru creșterea calității produselor, diferențierea acestora față de concurență, diversificării și adaptării acestora continuu la nevoile pieței în funcție de feedback-ul clienților, în vederea satisfacerii permanente a cererii pe piață în domeniu.
Bibliografie
Lista figurilor
Figura 1. Piața globală de mașini unelte 28
Figura 2. Repartizarea cotelor de piață 31
Figura 3. Evoluția ratelor de lichiditate în perioada 2011-2013 33
Figura 4. Eficiența cheltuielilor în perioada 2011-2013 35
Figura 5. Evoluția FR, NFR și TN în perioada 2011-2013 37
Figura 6. Structura activelor imobilizate corporale în perioada 2011-2013 38
Lista tabelelor
Tabel 1. Analiza concurenței 30
Tabel 2. Activul și pasivul în perioada 2011-2013 (lei) 32
Tabel 3. Ratele de lichiditate și solvabilitate în perioada 2011-2013 33
Tabel 4. Sinteza indicatorilor de rezultate în perioada 2011-2013 (lei) 34
Tabel 5. Eficiența cheltuielilor în perioada 2010-2012 (lei) 34
Tabel 6. Evoluția FR, NFR și TN în perioada 2011-2013 (lei) 36
Tabel 7. Valoarea brută a activelor imobilizate în perioada 2011-2013 (lei) 37
Tabel 8. Valoarea cumulată a amortizării activelor imobilizate în perioada 2011-2013 (lei) 38
Tabel 9. Valoarea netă a activelor imobilizate în perioada 2010-2012 (lei) 39
Tabel 10. Determinarea cifrei de afaceri la 1000 lei mijloace fixe în perioada 2011-2013 39
Tabel 11. Influențele factorilor asupra modificării eficienței utilizării mijloacelor fixe (lei) 40
Tabel 12. Determinarea profitului la 1000 lei mijloace fixe în perioada 2011-2013 41
Tabel 13. Influențele factorilor asupra modificării eficienței utilizării mijloacelor fixe (lei) 42
Tabel 14. Rata rentabilității economice în perioada 2011 – 2013 43
Tabel 15. Influențele factorilor asupra modificării ratei rentabilității economice 44
Tabel 16. Rata rentabilității economice în perioada 2011 – 2013 45
Tabel 17. Influențele factorilor asupra modificării ratei rentabilității economice 46
Tabel 18. Rata rentabilității financiare în perioada 2011 – 2013 48
Tabel 19. Influențele factorilor asupra modificării ratei rentabilității financiare 49
Bibliografie
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Analiza Eficientei Utilizarii Activelor Imobilizate la S.c. Emsil Techtrans S.r.l (ID: 109284)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.