Analiza Eficientei Investitiilor In Domeniul Sportiv

INTRODUCERE

,,Caracterul dinamic al desfășurării proceselor și fenomenelor din economie, complexitatea și diversitatea acestora, au impus ca o preocupare permanentă a factorilor de decizie, perfecționarea continuă a metodelor și tehnicilor orientate spre conducerea eficientă a acestora, atât la nivel macroeconomic, cât și la nivel microeconomic.

În acest context, analiza economico-financiară este un rău necesar pentru întreprinderi, scopul acesteia fiind localizarea și măsurarea oportunităților și vulnerabilităților firmei.

Grupajul abordărilor ce formează conținutul lucrării reflectă o informare cuprinzătoare, o selecție de modele și metode utilizate în elaborarea strategiilor de menținere, consolidare și dezvoltare a firmei.

Una din temele esențiale tratate de analiza economico-financiara o reprezintă urmărirea eficienței economice a întreprinderii în urma punerii în practică a unui proiect de investiții în domeniul informațional.

Analiza eficienței economice a întreprinderii trebuie să ocupe un loc deosebit în managementul intern, deoarece de utilizarea și consumul factorilor de exploatare depinde în mare măsura, capacitatea concurențială a întreprinderii, asigurarea unor premise de baza ale performanțelor economico-financiară.

Lucrarea are la baza un amplu material informativ constând în articole și cărți , privitor la înțelegerea principalelor metode de analiză a eficienței economice a întreprinderii, și de implementare a proiectelor de investiții.

Prezenta lucrare este structurată pe patru capitole, două capitole pur teoretice și un studiu de caz.

Capitolul 1 prezintă aspecte teoretice privind investițiile – definire, clasificare, surse de finanțare

Capitolul 2 abordează din punct de vedere teoretic problematica eficienței economice a unui proiect de investiții.

Capitolul 3 face analiza situației proiectate; indicatori de analiză; analiza indicatorilor.

Capitolul 4 cuprinde un studiu de caz privind planificarea și organizarea activităților

Capitolul 1

ASPECTE PRIVIND INVESTIȚIILE

1.1. Definirea investițiilor și clasificarea lor

Noțiunea de investiție, într-o accepțiune largă, este sinonimă cu: alocare, plasare, dotare, iar într-un sens mai restrâns (financiar-contabil) reprezintă o cheltuială făcută pentru obținerea de bunuri materiale cu valoare mare și durata de folosință îndelungată.

În condițiile conducerii economiei prin plan centralizat, pe principii administrative, investiția reprezintă numai ceea ce se alocă pentru crearea și dezvoltarea bazei materiale de producție și a celei pentru sectorul social-cultural. Potrivit unei definiții, cu largă circulație în țara noastră, investiția reprezintă "totalitatea cheltuielilor prin care se creează, se achiziționează noi fonduri fixe productive și neproductive, se perfecționează sau se reconstruiesc fondurile fixe existente".

Tot o investiție poate fi utilizarea de venituri pentru a cumpăra hârtii de valoare (acțiuni, obligațiuni etc.) de pe piața capitalurilor, cu scopul final de a obține un câștig în viitor. Operațiunile de cumpărare a hârtiilor de valoare – forme ale capitalului în circulație – dau naștere, atunci când bursele sunt organizate pe baze capitaliste, la speculații pure, rupte de tranzacțiile reale.

Deși apare la început ca o cheltuială de bani, investiția nu poate fi ruptă de conținutul său material concret, crearea elementelor de capital fix; scopul sau final, însă, este câștigul.

Așa cum subliniază unii specialiști, investiția reprezintă: "angajarea resurselor, făcută cu speranța realizării unor beneficii în decursul unei lungi perioade de timp în viitor" sau "acțiune prin care se cheltuiesc bani sau alte resurse în speranța că în viitor se vor încasa sume mai mari de bani sau se vor obține alte beneficii".

Aceste formulări pun în evidență conținutul concret, material al investiției (resurse materiale, financiare etc.) și scopul final – beneficiul (profitul).

Noțiunii de investiție îi este imanent timpul – element definitoriu al caracterului dinamic al procesului investițional. În acest sens, este relevantă sublinierea potrivit căreia investiția este: "o cheltuială făcută pentru un viitor incert", din care reiese ca investiției ii este inerent riscul. După Pierre Masse, investițiile echivalează cu a renunța la satisfacția imediată și sigură, pe seama economiilor și veniturilor de care dispunem în prezent contra unei speranțe viitoare, al cărei suport îl reprezintă tocmai bunul investit.

De mare însemnătate în zilele noastre este rolul investițiilor în realizarea acțiunilor și proiectelor destinate eliminării noxelor din secții și sectoare de producție poluate, cu efecte sociale și economice benefice, conservării și protejării mediului ambiant, precum și de combatere a poluării mediului.

Menționăm că soldul mișcării capitalului străin apare ca diferența între fondurile intrate sub formă de împrumuturi, plasamente, investiții directe și sumele ce reprezintă rambursări de rate și plata dobânzii, încasări din profituri și dividende din partea destinatarilor de capital străin, repatrierea capitalului străin.

Sintetizând considerațiile menționate, definirea investițiilor trebuie să releve faptul că:

reprezintă o plasare de fonduri bănești într-o acțiune, într-un proiect sau operație pentru a crea un spor de avuție, atât la nivelul individului, cât și al societății;

scopul urmărit nu constă numai în obținerea sporului de bunuri și capacitați de producție și de folosință îndelungată, ci și a unui câștig, a unui profit;

reprezintă un flux al valorilor care au ca punct inițial, de pornire, fondurile financiare, o parte a veniturilor și economiilor realizate; transformarea fondurilor bănești necesare presupune existența unor materiale de construcții, utilaje și echipamente tehnologice ce se vor monta în cadrul viitoarelor unități, precum și capacitățile de producție de construcții-montaj etc.;

există un decalaj în timp, între momentul investirii și cel al obținerii rezultatelor și veniturilor scontate;

sunt o cheltuială efectuată în prezent, certă, în scopul obținerii unor efecte viitoare, adesea incerte; din acest punct de vedere investițiile constituie o resursă avansată care comporta un risc;

pentru a produce, în timp, acumularea viitoare de capital fix, este necesară funcționarea normală a întregului sistem economic.

Clasificarea investițiilor se face în funcție de anumite criterii tehnice și economice.

a) După destinația cheltuielilor, investițiile se împart în:

investiții directe: care se reflectă la construirea clădirilor, achiziționarea utilajelor etc. pentru noul obiectiv;

investiții colaterale: destinate asigurării de utilitatea (apă, energie electrică, gaze, căi de acces, canalizare etc.);

investiții conexe: cheltuielile de investiții în obiective pentru asigurarea materiilor prime, energiei, combustibilului, diverselor prestări de servicii etc., precum și cele aferente unor lucrări pregătitoare pentru noul obiectiv (consolidări de terenuri, lucrări de apărare împotriva inundațiilor etc.).

b) După destinația obiectivelor de investiții:

investiții productive;

investiții neproductive.

Pe baza acestui criteriu putem vorbi de investiții pe sectoarele: primar (ramuri extractive), secundar (ramuri prelucrătoare) și terțiar (servicii).

c) După modul de execuție a lucrărilor, avem:

investiții executate în regie (de investitor, cu forte proprii);

investiții executate în antrepriză (de către unitatea specializate);

investiții realizate în sistem mixt.

d) După stadiul de realizare a lucrărilor, avem:

investiții neterminate (valoarea lucrărilor realizate la obiectivele în curs de execuție);

investiții restante: se referă la obiective ale căror termene au fost depășite;

investiții terminate: la care toate lucrările sunt încheiate.

e) După structura lor tehnologică, investițiile se împart în următoarele categorii:

lucrări de construcții montaj (clădiri, construcții speciale, montaje ale unor utilaje, care reclamă această operațiune);

achiziții de utilaje care necesita montaj (fixarea de fundații, pe piloni sau postamente) sau care nu necesită montaj (mijloace de transport, tractoare și mașini agricole etc.);

lucrări și explorări geologice, în care se cuprind prospecțiunile, explorările pentru conturarea și extinderea zăcămintelor în masiv, lucrări de foraj și exploatare, studii și cercetări geologice etc.;

alte cheltuieli de investiții (cele privind proiectarea, cele cu personalul la obiectivele noi).

f) După caracterul lucrărilor, investițiile se împart în:

investiții pentru construirea de unități noi;

investiții pentru reconstrucție (refacerea), dezvoltarea (extinderea), amenajarea (transformarea), înnoirea unităților existente.

g) După destinația lor și natura rezultatelor activității, investițiile se împart în:

investiții materiale în clădiri, mașini, echipamente etc., a căror natură s-a modificat substanțial în zilele noastre, în sensul creșterii rapide în volum a cheltuielilor cu tehnica informatică și cu echipamentele de producție automatizate, în defavoarea construcțiilor mecanice și a clădirilor;

investiții nemateriale (intangibile), acele eforturi destinate să pregătească viitorul: cheltuieli de logică informatică, de dezvoltare comercială, de pregătire a forței de muncă, de cercetare-dezvoltare; investițiile intangibile sunt destinate oricăror elemente în măsură să amelioreze competitivitatea întreprinderii în perspectivă; datorită evoluției rapide înregistrată în deceniul trecut, aceste investiții dețin, în țările dezvoltate ale lumii, aproape 50% din valoarea investiției totale, indiferent de tendința generală a investițiilor.

h) După modul cum investițiile influențează economia firmei, dezvoltarea, rentabilitatea și eficiența activității agenților economici, acestea se clasifică în:

investiții cu efecte directe, reflectate în gestiunea firmei investitoare;

investiții cu efecte indirecte asupra economiei firmei investitoare.

1.2. Surse de finanțare a investițiilor

1.2.1. Finanțarea întreprinderilor

Finanțarea operațiunilor curente ale societății și a programelor sale de dezvoltare este, neîndoielnic, elementul-cheie al viitorului oricărei societăți comerciale.

În planul de finanțare, specialiștii societății trebuie să includă acele instrumente financiare, modalități de utilizare și condiții care să fie atractive pentru potențialii creditori/investitori, dar care să ofere, în același timp, cele mai avantajoase condiții pentru societatea respectivă.

Societățile comerciale își finanțează activitatea curentă și programele de dezvoltare din două surse principale: din fondurile generate de însăși desfășurarea unei activități profitabile, reținând din profit sume destinate continuării activității sau din fondurile atrase din afara societății.

Instrumentele financiare utilizate în mobilizarea de fonduri din afara societății se pot grupa în două mari categorii:

instrumente financiare de tipul împrumuturilor (credite bancare, obligațiuni);

instrumente financiare de tipul acțiunilor.

În orice moment al procesului de selectare a unui instrument financiar, trebuie să se tina seama de faptul că vorbim de atragerea banilor altora, deci este necesară îmbinarea intereselor societății cu ale investitorilor. Prin urmare, selectarea instrumentului financiar ce va fi utilizat și modalitatea de plasare a acestuia către investitori se realizează plecând de la aceste premise și, în general, ținând cont de patru factori importanți care se analizează atât independent, cât și prin relațiile dintre aceștia:

Caracteristicile tipului de instrument financiar avut în vedere;

Modalitățile de plasare;

Disponibilitatea fondurilor pe piețele financiare, internă și internațională;

Situația prezentă și viitoare a societății, perspectivele de creștere ale acesteia.

În alegerea tipului de instrument financiar se iau în considerare trei variabile esențiale:

dreptul investitorului asupra veniturilor viitecte asupra economiei firmei investitoare.

1.2. Surse de finanțare a investițiilor

1.2.1. Finanțarea întreprinderilor

Finanțarea operațiunilor curente ale societății și a programelor sale de dezvoltare este, neîndoielnic, elementul-cheie al viitorului oricărei societăți comerciale.

În planul de finanțare, specialiștii societății trebuie să includă acele instrumente financiare, modalități de utilizare și condiții care să fie atractive pentru potențialii creditori/investitori, dar care să ofere, în același timp, cele mai avantajoase condiții pentru societatea respectivă.

Societățile comerciale își finanțează activitatea curentă și programele de dezvoltare din două surse principale: din fondurile generate de însăși desfășurarea unei activități profitabile, reținând din profit sume destinate continuării activității sau din fondurile atrase din afara societății.

Instrumentele financiare utilizate în mobilizarea de fonduri din afara societății se pot grupa în două mari categorii:

instrumente financiare de tipul împrumuturilor (credite bancare, obligațiuni);

instrumente financiare de tipul acțiunilor.

În orice moment al procesului de selectare a unui instrument financiar, trebuie să se tina seama de faptul că vorbim de atragerea banilor altora, deci este necesară îmbinarea intereselor societății cu ale investitorilor. Prin urmare, selectarea instrumentului financiar ce va fi utilizat și modalitatea de plasare a acestuia către investitori se realizează plecând de la aceste premise și, în general, ținând cont de patru factori importanți care se analizează atât independent, cât și prin relațiile dintre aceștia:

Caracteristicile tipului de instrument financiar avut în vedere;

Modalitățile de plasare;

Disponibilitatea fondurilor pe piețele financiare, internă și internațională;

Situația prezentă și viitoare a societății, perspectivele de creștere ale acesteia.

În alegerea tipului de instrument financiar se iau în considerare trei variabile esențiale:

dreptul investitorului asupra veniturilor viitoare ale societății;

dreptul investitorului de a participa la luarea deciziilor;

dreptul investitorilor asupra activelor societății în cazul lichidării.

OBLIGAȚIUNEA, ca instrument financiar, este o formă de împrumut; ea oferă investitorilor un venit fix, dar sigur (în limita riscului asumat cu privire la posibilitatea apariției insolvabilității societății), se poate oferi celor interesați în pachete mici și are un risc mai mic pentru investitor, cu precizarea că, într-un mediu inflaționist, riscul creste considerabil.

ACȚIUNILE sunt titluri de valoare care oferă deținătorului un venit rezidual – adică dreptul sau se exercita numai asupra unei parți din veniturile societății, respectiv acea parte care rămâne după plata tuturor obligațiilor societății, inclusiv după plata împrumuturilor de orice tip și a dobânzilor aferente. Investiția în acțiuni oferă investitorului două forme de venituri:

dividendele;

veniturile suplimentare obținute din creșterea valorii acțiunilor cumpărate.

Neoferind un venit fix, riscul investiției în acțiuni este mult mai mare, dar obținerea unor venituri mai mari este probabilă. Obținerea finanțării necesare prin emisiune suplimentară de acțiuni și plasarea acesteia pe piață (interna sau internațională) este o soluție viabilă dacă avantajele pur economice sunt corelate cu anumite considerente de ordin strategic:

atragerea unor investitori, fie strategici, fie financiari;

privatizarea societății comerciale astfel încât plasarea unei parti din capital către sectorul privat să constituie un prim pas în atingerea acestui obiectiv;

expunerea societății pe plan internațional și facilitarea accesului viitor al societății respective la această piață, atât ca piață de desfacere și aprovizionare, cât și ca piață pe care se pot obține viitoare finanțări.

Există, bineînțeles, și alți factori care influențează alegerea celei mai eficiente modalități de finanțare, dar unul dintre aceștia – factorul timp – este determinant; o soluție la un moment dat poate fi foarte bună, dar, într-o altă perioadă de timp, total neinspirată.

1.2.2. Sursele proprii pentru investiții

Fondurile proprii ale agenților economici (ceea ce reprezintă, în esență, autofinanțarea lor) exprimă capacitatea acestora de a produce resurse de investiții din activitatea de exploatare și din alte activități. Elementul definitoriu al autofinanțării îl reprezintă asigurarea dezvoltării activității pe seama resurselor financiare proprii.

Se consideră că întreprinderea se autofinanțează, într-un orizont de timp mediu (un ciclu de producție și investițional), dacă ea are capacitatea de a obține asemenea rezultate financiare care să-i permită rambursarea creditelor și plata dobânzilor aferente. Prin urmare, politica de autofinanțare a întreprinderii nu înseamnă renunțare la împrumuturi bancare.

Profitul net rezultat din exercițiul financiar este repartizat atât pentru dezvoltare, cât și pentru alte destinații: dividendele acționarilor, premii pentru salariați etc.

Agentul economic se autofinanțează atunci când obține un profit care poate servi, în același timp, ca remunerare a capitalurilor angajate și ca sursă de investiții, care să contribuie la mărirea sau menținerea competitivității sale pe piață.

În vederea dezvoltării afacerii, firmele alocă acestui scop o parte din profit, constituind, astfel, o parte din capitalul pentru expansiune.

Un anumit sprijin ce se poate acorda firmelor, ar fi aplicarea unui sistem fiscal rezonabil, adică o impozitare a profiturilor la cote care să nu descurajeze acumularea pentru investiții. În această idee s-a luat măsura de înlocuire a sistemului de impozitare bazat pe cota de 45% cu unul bazat pe o cota de 38% într-o primă fază, pentru ca apoi să se ajungă la cota de 25%. Odată cu aceasta, au fost desființate scutirile și reducerile de impozite pe profit.

Reducerea cotei de impozitare a profitului are urmări favorabile pe un plan mai larg și anume: posibilitatea mai mare de acumulare pentru firmă; prin investiții creste potențialul întreprinderii; are loc creșterea cifrei de afaceri, a profitului, deci a bazei de impozitare, ceea ce implică bani mai mulți pentru bugetul de stat.

Micșorarea sarcinii fiscale pe profitul întreprinderii, ca și scutirea de impozitul aferent profitului reinvestit, reprezintă sau ar trebui să reprezinte o strategie a oricărui stat unde se dorește o relansare a economiei.

Amortismentul cumulat servește întreprinderii pentru finanțarea înnoirii activelor fixe (imobilizărilor) ajunse la limita duratei lor de funcționare, precum și pentru nevoile de dezvoltare – modernizare. În principiu, disponibilitățile bănești provenite din amortismente sunt destinate investițiilor. Se poate însă, ca o parte din amortismente să fie întrebuințată pentru rambursarea împrumuturilor, pentru finanțarea activității de exploatare (creșterea stocurilor, creditarea clienților etc.).

Politica de amortizare este folosită în vederea sprijinirii procesului de dezvoltare a producției.

Încasările din vânzarea utilajelor scoase din funcțiune servesc drept capital pentru investiție. Unele elemente de active fixe sunt vândute înainte de încheierea duratei lor de funcționare sau la sfârșitul acesteia, ca materiale vechi. Sumele încasate alimentează fondul de dezvoltare din care se finanțează investițiile. Este important ca de aceste sume să se țină seama la aprecierea necesarului de capital pentru achiziția unui nou utilaj. Pentru acesta ele se scad din prețul de achiziție al noului utilaj.

Pot fi situații când unele mașini, clădiri etc., existente în proprietatea firmei, sunt utilizate la un nou proiect al sau de dezvoltare-modernizare. În acest caz, valoarea reziduală a respectivelor active reprezintă o economie de capital bănesc, legată de noul proiect. Aceste utilaje, însă, constituie un element al efortului investițional, valoarea lor rămasă este inclusă în totalul cheltuielilor de investiții inițiale.

Activele fixe devenite disponibile, datorită restructurării activității firmei, dar încă bune de exploatare, sunt vândute, închiriate, date în locație de gestiune etc., având loc fenomenul de dezinvestire.

Emiterea si vinderea de acțiuni

Economisirile de bani se fac atât de către populație, cât și de către agenții economici. Condiția esențială a economisirii o constituie dezvoltarea producției materiale, creșterea în ritm susținut a produsului intern brut.

Se disting două segmente ale pieței de capital: unul în care nu se folosesc hârtiile de valoare (gestionat de băncile comerciale) și altul în care sunt folosite hârtiile de valoare (acțiuni, obligațiuni etc.), segment în care acționează bursa de valori.

Piața de capital cuprinde:

a) băncile și instituțiile financiare specializate, care, pe lângă rolul lor principal de finanțare a agenților economici, ajută în a lansa emisiunile de acțiuni și obligațiuni; în această situație, băncile joacă un rol intermediar;

b) bursele de valori mobiliare, care creează posibilitatea cotării și negocierii titlurilor; joacă un rol de intermediar atunci când deținătorul de titluri dorește disponibilități, acesta putând să le vândă altor persoane prin intermediul burselor;

c) alți intermediari (companii de asigurare): între cei care oferă capital și cei care solicită capital relația are loc pe o piață, la care se disting două componente:

piața primară, care include emisiunile titlurilor de valoare (acțiuni, obligațiuni etc.) și achizitionarea acestora de către diferiți agenți ai cumpărătorilor care posedă capital;

piața secundară, care se bazează pe bursele de valori mobiliare unde se negociază acțiuni și obligațiuni.

Emiterea și vinderea de acțiuni pe piață constituie o altă cale importantă de finanțare a investițiilor, asigurând procurarea de lichidități. Acțiunea este un titlu de valoare care atestă dreptul de proprietate al unei persoane asupra unei "parți" dintr-o societate pe acțiuni. Valoarea nominală a unei acțiuni este dată de sporul de capital social preconizat și de numărul de acțiuni în care este împărțit capitalul depus pentru înființarea societății comerciale. Prețul de piață sau cursul acțiunii este dat de performanțele economice ale societății care a emis-o.

Finanțarea societăților comerciale prin emiterea de acțiuni, prezintă avantajul că investitorul este recompensat numai atunci când firma realizează profit și este capabilă să plătească dividende. În plus, capitalul investit nu trebuie returnat decât în momentul în care firma este lichidată (în măsura în care aceasta are posibilități).

Capitolul 2

ANALIZA EFICIENȚEI ECONOMICE A UNUI PROIECT DE INVESTIȚII

2.1. Necesitatea calculelor de eficiență a investițiilor

În condițiile economiei de piață, există două motivații principale pentru efectuarea investiției: creșterea cererii de produse pe piață și tendința de sporire a profitului. Investiția este utilizată ca mijloc de creștere a cantității de produse, dar și de îmbunătățire a calității produselor, de lansare a altora noi, de reducere a costurilor etc. Mai mult decât orice activitate, afacere etc., în cazul investiției compararea rezultatelor cu eforturile/costurile aferente este o cerință esențială a conducerii raționale și rentabile. Niciodată scopurile urmărite, ca și efectele care le exprima și le concretizează, nu vor putea fi evaluate și apreciate dacă sunt luate în mod separat, independent de cheltuielile și resursele necesare pentru realizarea lor.

Calculele de eficiență necesită stabilirea atât a cheltuielilor, cât și a efectelor sau rezultatelor aferente proiectului.

Cheltuielile de investiții se stabilesc cu rigurozitate, pentru că, din momentul concretizării lor în construcții, utilaje etc., ele devin ireversibile, nu mai este posibil, în general, de a reveni asupra lor în condiții avantajoase. Erorile săvârșite în privința investițiilor sunt deosebit de costisitoare, generând irosirea unor resurse sau cheltuieli mari pentru remedieri, refaceri etc.

Efectele economice ale proiectului nu pot fi calculate decât pornindu-se de la cele obținute la întreprinderile similare din țară sau străinătate. Pentru estimarea nivelului lor, se operează cu informații previzionate prospectiv, pe un orizont de timp destul de îndelungat, specific duratei de viață a obiectivului, referitoare la: performanțele și parametrii de funcționare ai viitoarelor capacități de producție și servicii; aspectele comerciale ale activității, legate atât de condițiile aprovizionării cu resurse, cât și cele privind vânzarea produselor (piața, cererea, prețurile și încasările); aspectele și rezultatele financiare finale. Însăși durata de viață economică a produselor ce se vor realiza, precum și durata de funcționare eficientă a activelor fixe sunt parametrii previzionați.

Explicația riscului din domeniul investițiilor este legată de faptul că soluțiile tehnice și tehnologice, care pot fi moderne în momentul proiectării, se învechesc într-un timp scurt, datorită noilor perfecționări ce apar. De asemenea, poate apare o uzură morală a produsului, parametrii săi calitativi, funcțiile, etc. ne mai corespunzând noilor cerințe.

Pentru a preveni sau a cunoaște consecințele nefavorabile, se fac o serie de calcule, bazate pe probabilități și simulări, prin care se estimează modificări în privința prețului de desfacere, a evoluției cererii pe piața, a fluxurilor de venituri anuale, cantității ce va fi produsă în fiecare an, duratei de viața economică a proiectului sau produsului, gradul de utilizare a capacității de producție etc.

Analizele și comparațiile ce se fac asupra investiției scot la iveală eventualele costuri suplimentare sau lucrări de prisos, conduc la dezvăluirea unor posibilități de îmbunătățire a soluțiilor tehnico-economice cuprinse în proiect. Totodată, se analizează modul cum investiția răspunde cerințelor de dezvoltare economică pe o linie modernă și eficientă. În acest sens, trebuie ținut seama de multiplele obiective ale dezvoltării economico-sociale a țării, cum sunt: creșterea numărului angajaților, creșterea bunăstării, ameliorarea balanței de plați externe, dezvoltarea infrastructurii economice și sociale etc. Astfel de obiective sunt cuprinse în programele de dezvoltare economică și socială a Guvernului; ele facilitează eforturile agenților economici privind identificarea și promovarea căilor și modalităților de realizare a investițiilor oportune și eficiente.

Evaluarea proiectelor de investiții urmărește, pe de altă parte, costurile și încasările pentru agentul economic (întreprindere), iar pe de altă parte eforturile și avantajele pentru economia națională. Alături de aspectele financiare proprii obiectivului în cauză, trebuie relevate implicațiile acestuia în ansamblul economiei naționale, contribuția lui la acumularea totală pentru societate, prin compararea "costurilor sociale" cu "efectele sociale".

2.2. Indicatori dinamici și statici (prezentare teoretică)

Un fenomen, un proces economic va fi caracterizat de un număr mai mare sau mai mic de indicatori, în funcție de gradul său de complexitate, nefiind exclusă posibilitatea ca în cadrul aceleiași variante unii dintre indicatori să fie favorabili, iar alții nefavorabili. În aceste situații, cu atât mai mult se va impune dublarea calculelor economice de o analiză economică corespunzătoare.

Revenind la sistemul indicatorilor eficienței economice a investițiilor, acesta cuprinde patru mari grupe de indicatori, după cum urmează:

Indicatori cu caracter general.

Indicatori de bază.

Indicatori specifici diferitelor obiective și ramuri.

Indicatori suplimentari.

2.2.1. Indicatori cu caracter general

O primă grupă de indicatori, menită a contribui la formarea unei imagini globale asupra condițiilor concrete de eficiență economică în care se va realiza și funcționa obiectivul de investiții este grupa indicatorilor cu caracter general.

În cadrul acestei grupe sunt incluși următorii indicatori: capacitatea de producție; numărul de salariați; costul de producție; profitul; productivitatea muncii; rentabilitatea.

2.2.1.1. Capacitatea de producție

După cum este cunoscut, acest indicator exprimă producția maximă ce poate fi obținută într-o perioadă de timp, în condiții normale de funcționare a capitalului fix, de utilizare a resurselor umane și materiale și a unui anumit coeficient de schimburi.

Notată prin Q capacitatea de producție se exprimă, în general, în unități fizice de producție.

Aceeași capacitate de producție poate fi exprimată și în unități valorice:

în care: Q – capacitatea de producție exprimată valoric;

qj – capacitatea fizică de producție a obiectivului j;

pj – prețul obiectivului j de producție.

Capacitatea de producție este un indicator de volum, care concretizează de fapt un prim efect al efortului investițional făcut, arătându-ne o imagine de ansamblu, globală asupra mărimii obiectivului.

2.2.1.2. Numărul de salariați

Acest indicator trebuie încă din faza de proiectare, el stabilindu-se în corelația cu producția, productivitatea muncii și coeficientul de schimburi.

Totodată, indicatorul amintit trebuie cunoscut și în structură, pe categorii de specialiști (muncitori, tehnicieni etc.).

Este de remarcat faptul că numărul de salariați va trebui stabilit pornindu-se de la producție, luându-se în considerare o anumită productivitate a muncii.

2.2.1.3. Costul de producție

Este unul din indicatorii cu foarte mare putere de sinteză, arătând de fapt condițiile concrete de efort economic, în care se va realiza producția proiectată. În el reflectă, de fapt, calitatea activității desfășurate, este oglinda acesteia.

Costul de producție trebuie cunoscut atât la nivelul întregii producții realizate, cât și la nivelul fiecărui sortiment de producție în parte, ca și pe unitatea de produs. Reducerea costului de la o perioadă la alta se înscrie ca una din căile principale de creștere a profitului. Aprecierea eficienței economice se poate face fie calculând cheltuielile de producție, fie luând în considerare cheltuielile materiale luate ca pondere în volumul total al cheltuielilor de producție etc.

2.2.1.4. Profitul

Efectul net, scopul urmărit de oricare întreprinzător este profitul. Prin intermediul profitului întreprinzătorului asigură premisele necesare pentru creșterea capitalului fix.

Pe baza profitului firmele au posibilitatea să calculeze unul dintre cei mai importanți indicatori și anume rata profitului (a rentabilității), care de fapt arată ce capacitate are acesta de a produce profit.

Ținând seama de ramura în care se realizează un obiectiv sau altul, de particularitățile acestuia, lista indicatorilor cu caracter general poate fi completată eventual și cu alți indicatori.

2.2.1.5. Productivitatea muncii

O variantă de investiții, oricât de convenabilă ar fi la alți indicatori de eficiență economică, dacă nu oferă și o productivitate competitivă, este greu de crezut că ar putea fi acceptată.

În concordanță cu acest indicator se cunosc numeroase relații de calcul, din care vom aminti numai câteva:

; ; ; ; ; etc.

în care:

W – productivitatea muncii;

Ft – timpul necesar obținerii unei cantități de producție;

q – cantitatea de producție obținută într-o perioadă de timp;

Ns – numărul de salariați;

Q – valoarea producției obținute.

În calculele de eficiență economică însă, productivitatea muncii trebuie privită din ce în ce mai mult ca o cauză a producției și nu ca efect al acesteia.

Cu alte cuvinte, nu vom aștepta să obținem producția pe care să împărțim la numărul de salariați, ci vom stabili, mai întâi, cu ce productivitate se va lucra.

În același mod trebuie pusă problema și în evaluarea eficienței economice a diverselor variante de investiții; pornind de la o anumită productivitate a muncii să ajungem să dimensionăm numărul de salariați și producția. Numai în acest mod se poate asigura o justificare economică corectă, dacă este într-adevăr bine să investim capitalul într-o anumită direcție sau nu. Însăși angajarea ulterioară a salariaților se va face pe baza criteriului de selecție dictat de acest indicator – productivitatea muncii.

2.2.1.6. Rentabilitatea

În economia de piață cel mai important indicator de eficiență economică este rentabilitatea. În practică se mai numește profitabilitatea respectiv, rata rentabilității sau rata profitabilității. Există mai multe formule de calcul, din care reținem pe următoarea:

în care: r-rentabilitatea; C-cheltuielile de producție; P-profitul obținut;

Evident că în analiza economică se va opta pentru varianta care are rentabilitatea cea mai mare. În esență, rentabilitatea exprimă conceptul clasic al eficienței economice, deoarece profitul concretizează scopul urmărit pe piață (efectul final al oricărei activități productive) iar costul producției sintetizează resursele (umane, materiale, financiare) consumate.

2.2.2. Indicatori de bază

Spre deosebire de indicatorii prezentați la grupa anterioară, indicatorii de bază sunt proprii analizei eficienței economice a investițiilor și constituie cea mai importantă grupă de indicatori, fără de care este de neconceput adoptarea unei judicioase decizii de a investi.

2.2.2.1.Volumul capitalului investit

Acest indicator reflectă efortul total economic pentru realizarea unui anumit obiectiv de investiții. Indicatorul amintit se calculează astfel:

It=Id+Ic+Mo+Cs

It – volumul total al capitalului investit;

Id – volumul capitalului destinat investițiilor directe;

Ic – volumul capitalului investițiilor colaterale;

Mo – necesarul inițial de mijloace circulante;

Cs – cheltuieli suplimentare (legate de pregătirea cadrelor, supravegherea lucrărilor etc.).

După cum se poate observa, în efortul investițional total al unui întreprinzător intră valoarea investiției directe, reflectată prin devizul general, investițiile colaterale, cheltuielile referitoare la dotarea inițială cu mijloace circulante precum și cheltuielile suplimentare efectuate de întreprinzător.

În ceea ce privește materializarea propriu-zisă a investițiilor, aceasta se concretizează în capitalul fix activ cât și capitalul fix pasiv.

Capitalul fix activ se referă la mașini, utilaje, instalații care participă nemijlocit la procesul de producție și care, de fapt, hotărăsc soarta acestuia, iar capitalul fix pasiv se referă la diverse hale, clădiri care asigură funcționarea în bune condiții a capitalului fix activ.

2.2.2.2. Durata de realizare a lucrărilor de investiții

În cadrul acestei perioade de timp are loc de fapt materializarea eforturilor investiționale de capital fix.

Specific acestei perioade este faptul că fonduri de valori însemnate sunt dislocate din circuitul economic fără ca acestea să producă nimic până la finalizarea obiectivului. Iată de ce atât constructorul cât și beneficiarul trebuie să colaboreze în această perioadă și să identifice toate căile posibile ce au ca numitor comun reducerea duratei de execuție a obiectivului (d).

O problemă deosebită a acestei perioade de timp se referă la modul de eșalonare a cheltuielilor de capital pe fiecare an în parte, din cadrul duratei de realizare; în acest context se va urmări ca partea cea mai mare a fondurilor să fie alocate către sfârșitul duratei de execuție.

De asemenea, reține atenția și o altă problemă specifică acestei perioade de timp, și anume, eventualitatea punerii în funcțiune a unor capacități parțiale de producție. În situația în care acest lucru este posibil se va urmări o asemenea eșalonare a fondurilor de investiții încât unele capacități de producție să poată produce chiar în decursul duratei de realizare a obiectivului.

Din cele arătate mai sus, rezultă încă o dată, mai întâi, că durata de realizare va trebui să fie cât mai mică, atât pentru a atenua efectul imobilizării capitalului în această perioadă, cât și pentru a evita risipa și degradările pe șantierele de construcții, la care se adaugă o altă problemă foarte importantă cea a evitării demodării produselor.

O durată mare de realizare poate conduce ca după punerea în funcțiune a capacității respective de producție, produsul să nu mai fie căutat pe piață sau să fie căutat dar sub alți parametri tehnico-economici și calitativi.

Acest raționament va influența favorabil eficiența economică prin faptul că fondurile de investiții din anii în care o parte din capacități vor funcționa, și deci vor produce, se vor diminua cu profitul obținut pe aceste capacități în anii respectivi, aspect ce va influența pozitiv eficiența economică.

2.2.2..3. Investiția specifică

Acest indicator sintetizează corelația dintre efortul investițional, pa de o parte, și efectul obținut sub forma capacității de producție, pe de altă parte; se poate calcula atât pentru construcții noi, cât și pentru modernizări, dezvoltări retehnologizări de capacități de producție, la care se mai adaugă cazul în care se compară mai multe variante.

În cazul obiectivelor noi:

, unde:

s – investiția specifică;

It – volumul investiției;

qh – capacitatea de producție exprimată în unități fizice.

În practică, uneori, când producția viitorului obiectiv ce se va realiza este eterogenă, se impune calculul acestui indicator în funcție de capacitatea de producție exprimată valoric:

, unde:

It – volumul total al investiției; Qh – capacitatea anuală de producție.

În cazul modernizării, dezvoltării sau retehnologizării unor obiective existente, investiția specifică se calculează astfel:

,unde:

sm – investiția specifică pentru modernizări, dezvoltări, retehnologizări;

qmi – capacitatea de producție existentă înainte de modernizare, dezvoltare, retehnologizare;

qo – capacitatea de producție existentă înainte de modernizare, dezvoltare, retehnologizare.

Ca și în cazul construcțiilor noi și în cazul modernizării, dezvoltării, retehnologizării, indicatorul respectiv se poate calcula și în funcție de sporul valoric de capacitate:

, unde:

Qmi – capacitatea de producție exprimată valoric după modernizare;

Qo – capacitatea de producție exprimată valoric înainte de modernizare.

2.2.2.4. Termenul de recuperare a investiției

Este un alt indicator sintetic de eficiență economică a investițiilor care exprimă corelația dintre efortul de capital investit, pe de o parte și efectul obținut sub forma profitului anual, pe de altă parte.

Acest indicator, ca și în cazul investiției specifice, se poate calcula în mai multe situații:

Pentru construcția unor obiective noi:

, unde:

T – termenul de recuperare a capitalului investit;

It – valoarea capitalului investit;

Ph – profitul anual.

În acest mod de calcul, indicatorul reflectă care este perioada de timp în care se va recupera capitalul investit din profitul anual obținut.

Termenul de recuperare a capitalului investit se mai poate calcula astfel:

, unde:

T – termenul de recuperare;

P – diferența dintre profitul proiectat și cel realizat în cadrul perioadei de atingere a parametrilor proiectați;

P’ – profitul suplimentar realizat în cazul punerii în funcțiune a unor capacități parțiale de producție în cadrul duratei de realizare a obiectivului.

Pentru compararea a două sau mai multe variante de investiții, termenul de recuperare a investiției se calculează astfel:

, unde:

T – termenul de recuperare a investiției suplimentare;

Ii – Ij – diferența de capital investit în varianta i față de varianta j de investiții;

Phi – Phj – sporul de profit obținut în varianta i față de varianta j de investiții.

În această formă de calcul, indicatorul exprimă în câți ani se va recupera diferența de capital prevăzută în varianta i față de varianta j prin sporul de profit obținut, calculat ca diferență între profitul variantei i de investiții față de profitul variantei j.

2.2.2..5. Coeficientul de eficiență economică a investițiilor

Acest indicator sintetizează corelația dintre profitul anual obținut în urma realizării investiției, pe de o parte, și efortul de capital investit, pe de altă parte.

În situația realizării unor investiții pentru construcția de obiective noi, indicatorul se calculează astfel:

, în care:

e – coeficientul eficienței economice a investițiilor;

Ph – profitul anual obținut ca urmare a realizării investiției;

It – volumul capitalului antrenat pentru realizarea obiectivului.

2.2.2.6. Cheltuieli echivalente sau recalculate

Procedând la evaluarea eficienței economice a investițiilor pentru diversele variante posibile de urmat, frecvent ne întâlnim cu situații în care o variantă presupune în faza investițională un efort de capital mai mare comparativ cu alta variante, însă, după punerea în funcțiune, costurile de exploatare se află de fapt în relație inversă.

Pe plan general, problema ridicată mai sus poate fi sintetizată astfel:

Ij > Ij dar Chi < Chj

Se pune întrebarea, dacă să optăm pentru o variantă cu un efort mai mic de capital investit sau pentru alta cu un cost de exploatare anual mai mic.

Pentru a lua o decizie eficientă vom opta pentru un cost mic investițional la achiziție sau dimpotrivă vom accepta un cost de achiziție mai mare, în ideea unor economii pe care le vom înregistra la costurile de exploatare în perioada de funcționare a acestuia?

Ieșirea din impas o oferă indicatorul cheltuieli echivalente, care cuantifică efortul total, atât de investiții cât și de exploatare:

K = It + Ch De , unde:

K – cheltuielile echivalente;

Ch – costurile anuale de producție;

De – durata eficientă de funcționare a obiectivului.

Indicatorul analizat este un indicator de efort economic și reflectă efortul total (investiții și costuri de producție) necesar pentru realizarea și funcționarea viitorului obiectiv.

Indicatorul notat cu K asigură comparabilitatea datelor numai dacă ăn toate variantele capacitățile de producție sunt egale; în situația în care capacitățile de producție diferă, pe variante, indicatorul va trebui calculat în forma sa specifică, astfel:

, în care:

k – cheltuielile echivalente specifice;

K – cheltuielile echivalente;

De – durata eficientă de funcționare a obiectivului.

Indicatorul cheltuieli echivalente specifice reflectă o situație cu atât mai convenabilă, cu cât nivelul său este mai scăzut.

2.2.2.7. Randamentul economic al investiției

Scopul oricărui întreprinzător este de a obține cât mai mult profit. Evident, în domeniul investițiilor de capital problema se pune în mod similar.

Vorbind despre acest scop însă ce trebuie atins, distingem mai multe categorii de profit ce se regăsesc în calculele de eficiență economică a investițiilor.

Astfel avem:

Profitul anual (Ph), care se calculează ca diferență între valoarea producției și costul producției:

Ph = Qh – Ch , unde:

Ph – profitul anual;

Qh – valoarea anuală a producției;

Ch – costul anual al producției.

Profitul total (Pt) a cărui semnificație este profitul realizat din momentul punerii în funcțiune a obiectivului și până la expirarea duratei de funcționare:

Pt = Ph De, unde:

Ph – profitul anual;

De – durata eficientă de funcționare.

Profit de recuperare (Pr), care reprezintă partea din profitul total destinată recuperării fondurilor de investiții cheltuite. Profitul de recuperare reprezintă profitul obținut până la expirarea termenului de recuperare a investiției.

Pr = It

Profitul final reprezintă partea profitului total obținută după expirarea termenului de recuperare a investițiilor

Pf = Pt – Pr sau Pf = Pt – It

în care:

Pf – profitul final;

Pr – profitul de recuperat;

It – valoarea capitalului investit;

Pt – profitul total.

Desigur, se naște întrebarea, care ar fi principalele căi de sporire a randamentului economic al investiției, în condițiile unui anumit capital dimensionat pentru realizarea unei investiții?

Căile ce vor conduce la realizarea acestui deziderat sunt înseși căile de creștere a profitului final, după cum urmează:

reducerea timpului de recuperare a investiției;

reducerea cheltuielilor de producție;

prelungirea duratei de funcționare a obiectivului;

Creșterea valorii producției prin sporirea producției fizice, ridicarea calității producției, îmbunătățirea structurii sortimentale a acestora, aspecte ce se vor reflecta în prețuri de vânzare superioare etc.

2.3. Necesitatea cuantificării factorului timp

Legătura dintre investiții și timp se urmărește pe mai multe segmente ale procesului investițional. Timpul este, deci, un factor de legătură dintre investiții și progresul general al societății, timpul acționează ca un multiplicator al efectelor investiționale. În mod concret timpii operatori în procesul investițional sunt:

durata necesară pentru proiectarea și elaborarea documentației tehnico-economice;

durata de execuție a lucrărilor de investiții;

durata atingerii parametrilor proiectați;

durata de recuperare a fondurilor de investiții cheltuite;

perioada stabilită pentru restituirea creditelor;

durata de funcționare a obiectivului respectiv; imobilizările de fonduri bănești sunt mici.

Procesul investițional se desfășoară într-o perioada îndelungată de timp. De la data adoptării deciziei de a se construi un obiectiv este necesar să treacă 6 – 12 luni, uneori chiar mai mult pentru elaborarea documentației tehnico-economice de execuție a investiției respective, după care urmează o perioadă de circa 2 ani, pentru realizarea lucrărilor de construcții și de montaj ale utilajelor pe șantier. Punerea în funcțiune a obiectivului de investiții marchează trecerea sa la o alta etapă, aceea de desfășurare a procesului de producție, care se poate întinde pe durata a zeci de ani.

Durata de funcționare a obiectivului reprezintă al treilea principal timp operator din cadrul procesului investițional deoarece acum se verifică eficiența economică. Dacă până la începerea duratei eficiente de funcționare obiectivul respectiv consumă resurse materiale și umane, exprimate de fondurile de investiții cheltuite, fără să furnizeze nici un efect util, în această perioadă are loc procesul de livrare către societate a efectelor economice. Odată cu punerea în funcțiune a obiectivului de investiții viața economică a acestuia trece într-o nouă fază, aceea de concretizare în produse finite. Prin vânzarea produselor finite se obține profit.

În calculele de eficiență economică se compară mărimea profitului ce se preconizează a fi obținut dintr-o acțiune productivă, cu fondurile de investiții necesare. Trebuie luat în calcul faptul că fondurile de investiții se cheltuiesc într-o anumită perioadă de timp relativ scurtă de 1-2 ani, diferită de perioada în care se obține profitul, de 15-20 ani în cazul utilajelor și de 60-80 ani în cazul clădirilor. Până acum s-a făcut o analiză statică, adică s-a făcut abstracție de influența timpului asupra efectelor finale, iar de acum înainte cuantificăm tocmai influența factorului timp asupra întregului proces investițional sub forma unei analize dinamice.

În analiza dinamică se aduc valorile dispersate în timp la un singur moment. Procedeul folosit se numește tehnica actualizării sau tehnica discontării.

Specialiștii O.N.U. recomandă ca în condiții normale ale economiei naționale acest coeficient sa fie 0,15 sau 15% (cu diferențe pe ramuri și subramuri).

În cazul în care se apreciază că în perioadele următoare va interveni o inflație pe piața internă sau internațională, o sporire considerabilă a dobânzilor la capital sau când investițiile se efectuează în condiții de risc accentuat, mărimea coeficientului "a" trebuie corectată în mod corespunzător. În consecința, la stabilirea mărimii coeficientului "a" trebuie să se respecte următoarea condiție:

a > rp + ra + rr

în care:

a – reprezintă coeficientul de actualizare;

rp – reprezintă rata modificării prețului (rata inflației);

ra – reprezintă rata dobânzii;

rr – reprezintă rata de risc investițional.

Deși toate calculele de actualizare se bazează pe formula dobânzii compuse, ele nu au un caracter pur cămătăresc, de recuperare a sumelor cheltuite și obținerea, în final, a unui cuantum minim de profit. Această metodă în practică este cunoscută sub numele de tehnica actualizării.

Se recomandă ca pentru calculele de eficiența economică a investițiilor tehnica actualizării se aplică pentru fiecare zi. Deoarece acest calcul este foarte laborios se recurge la o convenție care permite adaptarea unui mod facil de prezentare și conduce la utilizarea unor formule. Aceasta simplificare constă în următoarele: deși într-un an fondurile de investiții se cheltuiesc în 365 de zile, vom considera că fenomenul investițional are loc într-o singură zi și anume la data de 31 decembrie a anului respectiv. Tot la fel se procedează în ceea ce privește obținerea profitului: deși procesul de producție și de vânzare are loc zilnic, se consideră că profitul se obține într-o singură zi a anului și anume la 31 decembrie.

Capitolul 3

Analiza proiectului de investiții

3.1. Descriere generală firmă:

Denumire: S.C. Dall Club Exclusive

Firma a fost înființată în anul 2010, având forma juridică de societate comercială pe acțiuni. Aceasta își desfăsoară activitatea în conformitate cu legile române.

Existența și funcționarea firmei are la bază actul constitutiv și anume statutul societății pe acțiuni și certificatul de înregistrare care cuprinde codul unic de înregistrare a societății obținut la Registrul comerțului

3.1.1. Descrierea afacerii

Obiectul de activitate:

– oferă servicii de înfrumusețare și menținere a siluetei, bazate pe tehnici și aparate moderne.

Ideea de afaceri pe care vrem să o propunem este extinderea și utilarea sălii la standardele actuale pentru a fi competitivă pe piața serviciilor de acest gen. Afacerea va fi compatibilă cu scopurile noastre pentru că ne va oferi posibilitatea de a ajuta clienții să se mențină în formă, să aibă moralul ridicat și să se bucure de ore de relaxare la sala noastră de fitness. Scopul nostru va fi să ne menținem clienții mulțumiți de serviciile oferite astfel încât aceștia să revină și altă dată cu plăcere.

Pentru extinderea afaceriii noastre vom apela la o finantare mixta. În trei ani ne propunem să avem o afacere stabilă.

3.1.2. Descrierea serviciilor:

Obiectivul firmei este de a satisface pe deplin nevoile clienților, având în vedere că preocuparea oamenilor pentru aspectul fizic și sănătate este în creștere în ultimii ani – conform studiilor de piață efectuate de Agenția de monitorizare a tendințelor de consum în anul 2009.

Firma noastră va oferi consumatorilor servicii de cea mai bună calitate din domeniul întreținerii fizice. Serviciile oferite sunt: gimnastică de întreținere – fitness, gimnastică medicală pentru diverse afecțiuni, aerobic.

Serviciile oferite de firma noastră vor satisface pe deplin, nevoia oamenilor de recreere, de întreținere fizică și a sănătății într-o ambianță plăcută, alături de oameni pregătiți în a-i ajuta.

Toate serviciile oferite de firma noastră vor fi de cea mai bună calitate, iar clientul va fi întotdeauna stăpânul nostru. Angajații vor fi aleși dintre cei mai bine pregătiți în domeniu, iar sala va fi modern utilată și va avea aparate echipate cu cronometru și aparate de măsurat caloriile pierdute. Sauna va fi de asemenea echipată cu sistem de încălzire intensivă performant și va fi astfel aranjată pentru a oferi o ambianță liniștitoare. Clienții noștri nu vor veni la sală doar să-și consolideze sănătatea fizică, ci mai ales pentru a petrece plăcut timpul liber și a se relaxa după o zi obositoare de muncă.

Serviciile noastre se adresează unei game largi de tipuri de consumatori. Oricine dorește să aibă un corp bine întreținut sau pur și simplu dorește să se relaxeze într-un mod plăcut și util poate fi un potențial client al săli noastre. În general consumatorul tipic al sălii noastre poate fi o persoană care are un complex creat de kilogramele în plus sau care necesită gimnastică specială.

3.2. Localizarea afacerii:

Dorim să amenajăm sediul din zona centrală a orașului, care se întinde pe o suprafață de 420 m2, într-o clădire cu două etaje. De asemenea mai există în curtea curte o suprafață de 70 m2 unde se intenționează amplasarea unei piscine. Aceasta amplasare este cea mai bună pentru că astfel cât mai mulți consumatori pot intra în contact cu activitatea firmei. Consumatorii care vor apela la serviciile noastre fie locuiesc aproape de sediul firmei, fie trec pe lângă acesta când merg la serviciu, fie locuiesc mai departe dar aleg sala noastră pentru calitatea serviciilor. De asemenea în apropiere este amenajat un spațiu de parcare ceea ce este foarte important. Trebuie menționate facilitățile zonei cu privire la transport, deoarece aici se poate ajunge cu o diversitate de mijloace (tramvai, autobuz, maxi-taxi).

3.3. Amenajările necesare:

Sediu va fi deschis în zona centrală a orașului, într-un imobil (având o valoare de 192000RON) pentru care s-a plătit deja un avans de aproximativ 11% (21120 RON). Imobilul în care se va materializa proiectul de investiție necesită unele renovări, îmbunătățiri și amenajări. Pentru aceasta se vor efectua lucrări de consolidare a structurii de rezistentă și se vor efectua reparațiile necesare. O atenție specială va fi acordată utilităților, finisajelor superioare și elementelor de decor – geam termopan, iluminat indirect, instalație de climatizare etc.

Incinta va cuprinde:

sală aerobic și fitness;

sală culturism;

grupuri sanitare;

saună;

birouri.

3.4. Descrierea mediului în care evoluează afacerea:

În acest gen de activitate influențele generate de sistemul politic, politicile macroeconomice și sistemul juridic nu au o importanță majoră. Ceea ce contează cel mai mult sunt abilitățile managementului de a anticipa și percepe tendințele pieței, de a satisface dorințele clienților și de ai fideliza.

Domeniul gimnasticii de întreținere este încă la început la noi în țară și până acum a prins bine la consumatori. În orașul există câteva săli de fitness, care merg bine, având uneori chiar programul supraîncărcat. Asta înseamnă că există mulți clienți potențiali care ar putea apela și la serviciile sălii noastre. Ceilalți întreprinzători din domeniu, pentru a-și atrage clienții și-au echipat sălile cu aparatură performantă și au angajat personal specializat. Astfel vom proceda și noi, doar că ne vom diversifica serviciile astfel încât să devenim un centru de fitness care să ofere clienților un set cât mai complet de servicii.

În domeniul fitness-ului nu există o perioadă anume a anului în care afacerile merg mai bine sau mai rău, pentru că întreținerea fizică este o activitate pe care, în general, oamenii o practică tot timpul anului. Sănătatea sau relaxarea nu țin de un anotimp anume. Totuși numărul celor care apelează la serviciile noastre poate tinde spre creștere în jurul perioadelor de sărbători tradiționale.

Deci putem spune că domeniul de activitate al firmei noastre se află într-un proces de dezvoltare în care merită să investești.

3.5. Planul de marketing

3.5.1 Analiza pieței

În cadrul sectorului terțiar serviciile de întreținere fizică ocupă locul 19 la nivel național, veniturile anuale fiind de aproximativ 950000 RON (potrivit unui studiu publicat în Buletinul Static nr. 9/ 2009).

Conform cercetării de piață comandate de societatea noastră românii cheltuiesc în medie 8% din venituri pentru a merge la o sală de fitness. Potrivit statisticilor oficiale, acest procent a înregistrat o evoluție fluctuantă în ultimii 4 ani. Aceasta tendință este explicată de un raport întocmit de Agenția de monitorizare a tendințelor de consum ca fiind efectul schimbării stilului de viață, climatului economic și creșterea varietății ofertei existente de piață.

Anual în oraș se deschid în medie de 4-7 săli de fitness, 70% fiind localizate în zone ușor accesibile ale județului. Aceste activități se dezvoltă în special în zone bune, în apropierea centrelor comerciale, spațiilor de birouri, calitatea ofertei scăzând în general odată cu depărtarea de zona centrală.

Piața se referă la timpul și spațiul în care toți agenții economici activi din societate se întâlnesc să comunice unii cu alții și să schimbe între ei bunuri cu valoare de schimb; ea este reprezentată de toți clienții potențiali având nevoi sau dorințe similare, fiind dispuși a se angaja într-o relație de schimb pentru satisfacerea acelorași nevoi sau dorințe. În domeniul sălilor de fitness piața este în continuă creștere, deoarece tot mai multe persoane sunt preocupate de aspectul și condiția fizică. Studiile de piață arată că în zilele noastre din ce în ce mai multe persoane se îndreaptă spre o sală de fitness, fie pentru a scăpa de kilogramele în plus, fie din cauza unor afecțiuni medicale, fie pentru a petrece plăcut și relaxant timpul liber sau de ce nu pentru a fi în pas cu moda. În urma unui studiu de piață efectuat pe un eșantion de 300 de persoane s-a constat că un procent 5% din salariul lunar este acordat întreținerii fizice.

3.5.2 Trendul pieței:

Atât previziunile pe termen scurt, cât si cele pe termen lung indică un trend crescător al acestei activități, în directă corelație cu evoluția previzionată a economiei naționale. Același studiu publicat de agenția de monitorizare a tendințelor de consum arată că, persoanele care au venit mediu sau superior doresc să meargă la o sală de fitness cel puțin de două ori pe săptămână.

Segmentarea pieței:

Piața țintă pentru produsele noastre este alcătuită din persoanele cu vârsta cuprinsă între 18-35 ani, cu studii medii sau superioare, interesate de aspectul fizic sau au probleme de sănătate de sănătate, datorate obezității, cu venit de 500 – 900 RON / lună și care locuiesc în zonă

3.5.3. Concurența și alte influențe

Principalii concurenți direcți sunt: Armony Club, Gym Club, Deea Center. Aceștia s-au impus pe piață datorită serviciilor de calitate, experiența în domeniu, promoțiile acordate unor anumite categorii de persoane. Concurența indirectă ar putea fi reprezentată de producătorii de suplimente nutritive destinate pierderii în greutate, producătorii de aparate de fitness și centrele de înfrumusețare.

3.5.4. Strategia de marketing:

S.C. Dall Club Exclusiv. își propune creșterea cotei de piață deținută, prin deschiderea unui nou sediu în zona centrală

În plus conducerea, societății va adapta serviciile la cerințele variate ce vin din partea noilor clienți. Dacă acest proiect va avea succesul scontat, se va lua în calcul deschiderea unui al treilea sediu.

Se urmărește oferirea de servicii de calitate la un bun raport calitate-preț și fidelizarea clienților. Elementele cheie ale acestui obiectiv sunt redate prin strategia de marketing, care cuprinde mixul de produs. Ea se va axa pe trei elemente fundamentale: promovare, preț și diversificare servicii.

Prețul pe care îl vom aborda este cel la nivelul concurenței, având în vedere și unele reduceri pentru anumite categorii de persoane cum ar fi studenții sau reduceri la abonamente pentru clienții fideli. Astfel vom acorda:

– 25% reduceri la abonamente fitness valabile de luni până vineri între orele 7.30-16.00;

– 10% reducere pentru elevi și studenți;

– program sepecial de reduceri pentru firme, abonamente colective.

În ceea ce privește promovarea ea va fi competitivă, dorind să ne menținem loialitatea față de marcă. Astfel vom face cunoscut deschiderea noului sediu prin reclame la principale posturi de radio din zonă, fluturași și pliante (împărțite în zona centrală dar și în campusurile studențești), anunțuri în ziarul local.

Diversificarea servicilor include crearea unui site pe internet care să țină la curent clienții despre program, oferte, noutăți în domeniu, introducerea unor noi activități aromo-terapie, băi cu nămol, hidromasaj, saună.

3.6. Analiza SWOT

Puncte tari:

experiența în domeniu

locația bine amplasată;

profesionismul personalului;

imagine bună pe piață;

echipă de conducere experimentată și unită;

strategie de marketing eficientă;

servicii variate și de calitate;

raport preț/ calitate favorabil.

Puncte slabe:

lipsa unor categorii de aparate pentru tratamente speciale;

lipsa unui bar în incinta sălii;

Oportunități:

posibilități de obținere a unor granturi Phare;

creștere macroeconomică prognozată;

cadrul legislativ favorabil pentru IMM;

diversificarea serviciilor prin încheierea de colaborări cu nutriționiști și antrenori cu experiență intenațională.

Amenințări:

practicarea de către concurență a unor prețuri scăzute;

extinderea afacerilor pe piața cu produse naturiste de slăbit;

program de lucru încărcat pentru persoanele din segmentul țintă.

3.7. Plan de achiziții

3.7.1 Achiziții:

Echipamente necesare:

Crossover machine (pentru mușchii pectorali)

Dimensiuni aparat: L=1130mm, l=1180mm

H=1880mm, Pret: 1000 Ron

Deltoid raise machine (mușchii deltoizi,umeri)

Dimensiuni aparat: L=1055mm, l=1285mm

H=1880mm, Pret: 1050 Ron

Seated rowing machine (mușchii dorsali)

Dimensiuni aparat: L=1055mm, l=1285mm

H=1880mm, Pret: 1150 Ron

Pulldown machine (mușchii brațelor,spatelui)

Dimensiuni aparat: L=1450mm, l=1600mm

H=2160mm, Pret: 1000 Ron

Bench press machine (mușchii pectorali,brațe)

Dimensiuni aparat: L=2400mm, l=1350mm

H=1880mm, Pret: 1300 Ron

Upper back machine (mușchii deltoizi, trapezul)

Dimensiuni aparat: L=1155mm, l=1200mm

H=1880mm, Pret: 1200 Ron

Degree leg machine (membrele inferioare)

Dimensiuni aparat: L=1700mm, l=720mm

H=1880mm, Pret: 1000 Ron

Abdution machine (mușchii abductori ai coapsei)

Dimensiuni aparat: L=1595mm, l=1200mm

H=1880mm, Pret: 1000 Ron

2 biciclete fitness: 800*2=1600 Ron

Cheltuieli pentru aparate: 9500. Ron

3.7.2 Aparate fitness

Aparat extensie/flexie picioare GCEC340\ Aparat presa picioare Hoist RPL 540

Multifuncțional Ab Fit KH-319A1 Aparat de exerciții picioare Hammer Air Sensation XT

Bare Haltere

Banca reglabilă orizontal/inclinat/declinat

Capitolul 4.

Planul managerial:

4.1 Cultura organizațională

Compania se va orienta spre o cultură organizațională bazată pe satisfacerea clienților la maxim.

– misiunea: Firma oferă servicii profesionale de modelare și întreținere corporală.

– viziune: Prin dedicație și o puternică orientare spre clienți, compania garantează obținerea rezultatelor dorite de aceștia în cel mai scurt timp posibil.

– valori:

– Excelența în tot ceea ce facem

– Profesionalism

– Orientare spre client

– Respect pentru parteneri

Cultura organizațională va gravita în jurul acestor concepte, misiune, viziune și valori.

Etapele operaționale ce vor defini implementarea planului investițional sunt cuprinse în tabelul următor:

Anul 1

Amenajările necesare vor fi realizate de firma Gama Construct, conform devizului de cheltuieli antecalculat cu ocazia întocmirii planului de afaceri. Societatea dispune de o experiență de peste 8 ani în astfel de activități.

Activitățile de marketing și promovare vor fi conduse de managerul de marketing al societății, care s-a ocupat și de lansarea primei săli de fitness. Răspândirea pliantelor și fluturașilor va începe cu 2-3 săptămâni înainte de deschiderea sălii, iar reclama în presă și radio va fi difuzată din săptămâna inaugurării.

Periodic se vor organiza tombole/ concursuri pentru clienții sălii, formularele completate cu acel prilej cuprinzând și o serie de întrebări prin care se va obține feedback din partea acestora.

4.2. Programul de funcționare al sălii:

Luni – Vineri: 07:30 – 23:00

Sâmbăta: 07:30 – 18:00

Duminica: 09.00 – 13.30

Structura personalului noului sediu, precum și nivelul de salarizare aferent se prezintă astfel:

Pentru recrutarea și angajarea de personal cu experiența necesară atingerii parametrilor solicitați de conducere este nevoie de aproximativ 2 luni. În scopul limitării riscurilor se va mai aloca o lună pentru acomodare și verificarea competenței personalului.

Pentru realizarea amenajărilor vor fi necesare două luni. Imediat după finalizarea investiției vor fi făcute toate demersurile necesare pentru extinderea poliței de asigurare încheiate de societate pentru ambele sedii ale firmei.

4.3. Prospectarea pieții

În acest scop, se traversează două etape distincte pentru alegerea furnizorilor:

– identificarea potențialilor furnizori;

– trimiterea unei cereri de oferta către aceștia.

Pe măsură ce echipamentele de întreținere fizică devin din ce în ce mai populare și mai căutate, locurile de unde pot fi achiziționate s-au înmulțit. La ora actuala se pot cumpăra echipamente din următoarele locuri:

– de la distribuitorii de echipamente (dealerii) și reprezentantele de firme;

– din magazinele de profil electronic;

– din micile magazine de accesorii, piese și echipamente;

Eventualilor furnizori li se trimite o cerere de ofertă; în alegerea furnizorului cu care se va face tranzacția, vor fi luate în calcul următoarele criterii:

– compararea bazata pe preț;

– compararea bazată pe reputația furnizorului;

– compararea bazata pe condițiile de garanție și service;

– compararea bazata pe costurile de exploatare.

4.3 Furnizori

Pentru alegerea furnizorilor s-a făcut un studiu de piață în urma căruia s-a observat că toți furnizorii au un preț la produse aproximativ egal. În urma acestei observații principalele criterii de alegere a furnizorului a fost timpul de livrare a produselor. Un avantaj real l-au avut cei care puteau livra toate produsele la aceeași dată. În urma acestei segmentări a furnizorilor o singură firmă a rămas validă. Compania Euroma Sport a fost singura care s-a angajat prin contract să furnizeze toate aparatele necesare într-un timp de 3 zile de la data semnării contractului, aceasta deja având pe stoc produsele necesare.

A fost aleasă această Companie pentru a se evita eventualele întârzieri ale anumitor furnizori, la livrarea produselor, fapt ce ar fi dus la nerespectarea termenului de deschidere a sălii de modelare și întreținere corporală.

Pentru crearea infrastructurii a fost necesară selectarea celui mai convenabil furnizor dintr-un număr de 3 astfel de furnizori.

4.4 Analiza drumului critic.

Primul proiect pe masa de lucru al conducerii firmei este organizarea timpului în așa fel încât să fie posibilă deschiderea la data dorită. Pentru o gestiune eficientă a timpului s-a ales metoda graficului GANTT.

-> cu linia îngroșată s-a trasat drumul critic

4.5. Nevoia de finanțare:

Pentru realizarea proiectului de investiții specificat societatea indentifică un necesar de finanțare de 348 000 RON, sumă care se argumentează astfel:

Pentru imobilul în care se va amenaja restaurantul, SC Dall Club Exclusive a plătit deja un avans de 21120 RON, aproximativ 11% din valoarea sa.

Valoarea amenajărilor rezultă dintr-un deviz antecalculat de societatea ce va efectua aceste lucrări. Sumele necesare achiziționării aparatelor, aparaturii electronice și mobilierului sunt conforme cu rezultatul selecției de ofertă și studiilor de piață efectuate.

4.7. Modul de finanțare:

Se intenționează ca necesarul de finanțare să fie acoperit prin obținerea unui credit din partea unei instituții specializate. Previziunile financiare s-au făcut sub premisele obținerii unui împrumut pe termen lung de 348 000 RON, a cărui rambursare se va face în 3 ani prin rate egale și dobândă calculată la sold. Rata dobânzii creditului în valută ce a fost utilizată în proiecțiile financiare este de 8%.

4.7.1. Momentul finanțării:

Datorită timpului scurt în care se va efectua investiția, creditul se va trage într-un singur an, mai exact în primul trimestru al anului N+l, după cum urmează;

200 000 RON în luna ianuarie

140 000 RON în luna februarie

8 000 RON în luna martie

4.7.2. Beneficiile finanțatorului:

Pentru suma împrumutată (348 000 RON) instituția creditoare va primi o dobândă la sold de 8 % pe lună. Conform programului de rambursare a împrumutului, până la momentul recuperării totale a sumelor avansate, finanțatorul va încasa o dobândă totală de RON.

În plus, SC Dall Club Exclusive va garanta împrumutul primit printr-un contract de gaj și ipotecă asupra activelor societății. Evaluarea acestor active dovedește că garanția constituită va fi suficient de acoperitoare.

4.8. PLANUL FINANCIAR

4.8.1. Diagnosticul perioadelor anterioare prin sistemul indicatorilor de rate:

O analiză a indicatorilor din tabelul de mai sus este prezentată în cele ce urmează:

– Indicatori de lichiditate calculați pun în evidentă politica societății privind alocarea profiturilor anilor precedenți de către acționarii săi. Având în vedere că în primii doi ani dividendele repartizate acționarilor constituie aprox. 80% din totalul datoriilor curente, iar în anul N lichiditatea generală este aprox. 1.5, se poate aprecia că situația trezoreriei este perfect asiguratoare. În anul N se remarcă o îmbunătățire a indicatorilor de lichiditate ca urmare a limitării procentului de acordare a dividendului în scopul pregătirii investiției din anul N+1.

– Indicatori de solvabilitate exprimă capacitatea companiei de a-și onora obligațiile fată de terții din activele sale. Rata datoriilor este favorabilă (valori de sub 0.5, culminând cu 0.25 în N). Rata de acoperire a capitalului propriu arată un echilibru permanent între datoriile curente ale firmei și capitalul propriu).

– Indicatori de gestiune demonstrează eficacitatea administrării resurselor stabile și derulării activităților. În viteza de rotație a activelor circulante se observă o încetinire a acesteia de la 30 rotații pe an în N-2 la aprox. 38 rotații în N, ca urmare a creșterii volumului activității. Viteza de rotație a stocurilor prin cifra de afaceri este foarte bună (ajungând la 40 rotații pe an în N). Compania și-a păstrat o imagine bună în fața furnizorilor săi, eliberând viteza de rotație a furnizorilor la aprox. 5,9 rotații pe an.

– Indicatori de rentabilitate exprimă reușita societății de a realiza vânzări care depășesc costurile implicate prin obținerea lor. Evoluția tuturor indicatorilor de rentabilitate se caracterizează printr-un trend crescător pe perioada studiată, după cum urmează:

Marja profitului de exploatare se menține la un nivel de aprox. 24% după ce a avut un salt la 27% în anul N-1. Marja profitului net urmează trendul indicatorului anterior, crescând în anul N-1 la 17.94% pentru a reveni în anul N la valoarea de 16.42%. Această evolutie pozitivă a anului N-1 este datorită unui salt al volumului cifrei de afacere dublat de o creștere temporară (permisă de situația concurențială existentă pe piață la momentul respectiv) a rentabilității activității. Rentabilitatea capitalului propriu se caracterizează printr-o evoluție crescătoare în N-1 (o creștere cu 8.4% ca urmare a creșterii volumului de activitate și a profitului), urmată de o diminuare cu 50 de procente (în urma dublării capitalului propriu prin reținerea în rezervă a 75% din profitul anului N, fiind repartizat ca dividende doar restul de 25%). Și în cazul rentabilității activelor totale se observă aceeași evoluție pozitivă în anul N-1, valoarea medie a perioadei fiind foarte bună (aprox. 79%); descreșterea ușoară din anul N se datorează creșterii importante a volumului activelor (la sfârșitul anului începe deja programul investițional ce se va continua în anul N+1).

Sintetizând, analiza indicatorilor calculați prezintă o situație favorabilă a evolutiei activității societății pe intervalul N-2-N, crescând premizele unei dezvoltări fără probleme și pe perioada N+1 – N+3. Există o rezervă suficientă ce-i va permite societății să facă față cu succes datoriilor financiare din primii doi ani previzionați.

4.8.2. Indicatorii de apreciere a proiectului:

Determinarea Ratei interne de rentabilitate financiară (RIR):

Acest indicator a fost determinat considerând o perioadă de funcționare a investiției de 10 ani, și reprezintă acea valoare a ratei de actualizare pentru care valoarea netă actualizată este nulă.

În urma calculelor efectuate, rata de actualizare pentru care valoarea actualizată a venitului net este nulă, se situează în intervalul 91% – 92%. Conform calculelor făcute cea mai potrivită valoare a lui RIR este de 92%.

Determinarea valorii actualizate nete a proiectului:

Pentru calcularea acestui indicator pentru o perioadă de viață economică a proiectului de 10 ani s-a utilizat o rată de actualizare de 15% (formată din 10% – rata medie a dobânzii la creditele în valută și 5% – factor de risc pentru proiecțiile realizate).

Calculele ne conduc la un VAN de 392 103RON prin actualizarea cashflow – urilor nete ale proiectului de investiții cu rata de mai sus.

Menționăm faptul că proiecțiile financiare se bazează pe o abordare a evoluției afacerii în prețuri constante (cele existente la data la care s-a întocmit prezentul plan de afaceri).

Termenul de recuperare a investiției:

Termenul de recuperare exprimă intervalul de timp necesar recuperării capitalului investit prin intrările nete de trezorerie medii anuale actualizate generate de proiect.

Rezultatele ne conduc la un termen de recuperare de aprox. 1.12 ani apreciat ca fiind bun, comparativ cu durata de viață a proiectului, ce este de cel puțin 10 ani.

4.8.3. Determinarea pragului de rentabilitate și analiza de sezitivitate:

Calculul cifrei de afaceri la prag:

CFN+1 250000

CAN+1 pr. = ————— = ———— = 1351,513 RON

MCFN+1% 18,5%

Unde:

Capr = cifra de afaceri la prag,

CF = cheltuieli fixe,

MCV%= rata marjei cifrei de afaceri asupra cheltuielilor variabile.

În condițiile volumului de activitate anticipat pentru exercițiu N+1, valoarea astfel obținută se traduce printr-o cifră de afaceri la prag lunară de 28120 RON.

Determinarea intervalului de siguranță:

N+1 = CAN+1p – CAN+1pr = 28120-1351,513 = 26648,487RON, unde: CAp = cifra de afaceri prognozată,

CApr = cifra de afaceri la prag.

Acest indicator exprimă gradul de risc al exploatării. Cu cât valoarea lui este mai mare cu atât riscul este mai mic sau cu alte cuvinte, activitatea de exploatare se situează mai departe de nivelul minim de profitabilitate (profit zero).

În cazul exercițiului N+1 indicatorul pune în evidență o situație favorabilă, cifra de afaceri prognozată depășind pragul de rentabilitate cu aprox. 165%

Pentru întreaga perioadă de previziune evoluția intervalului de siguranță este prezentată în tabelul următor:

în RON-

Pentru analiza de sezitivitate am indentificat următoarele scenarii:

1. Conform tendințelor actuale, se anticipează introducerea unor taxe suplimentare pe proprietatea imobiliară, măsură ce ar conduce la creșterea cheltuielilor fixe cu 12%.

În mod automat are loc o creștere a cifrei de afaceri la prag până la valoarea de 1740RON. Într-o asemenea ipoteza va crește și riscul exploatării, însă cu un efect negativ mai scăzut decât cel determinat de creșterea cheltuielilor variabile:

– reducerea intervalului de siguranță cu 487RON, valoarea sa efectivă fiind de 28456RON.

– scăderea Marjei profitului din exploatare (MPE) de la 12,96% la 14,74% și a Rentabilității capitalului propriu (ROI)de la 38,12% la 32,58%.

În această ipostază valoarea cifrei de afaceri prognozate depășește punctul critic cu 131%.

2. Pentru obținerea unui profit din exploatare cu 9% mai mare decat valoarea anticipată pentru anul N+1 este necesară stimularea unei cifre de afaceri crescute, situație definită de:

– creșterea intervalului de siguranță cu 589RON, valoarea sa ajungând la29984RON;

– creșterea Marjei profitului din exploatare (MPE) de la 15,96% la 17,1118% și a Rentabilității capitalului propriu (ROI) de la 38,12% la 44,21%.

Pentru acest scenariu calculele ne conduc la o valoare a cifrei de afaceri de 35890 RON, cu aprox. 4% mai mare decât cea prognozată.

Anexe

Schema salii de fitness: