Analiza Eficienței Folosirii Activelor Fixe In Cadrul Sc Zarea Srl

UNIVERSITATEA DIN ORADEA FACULTATEA DE ȘTIINȚE

ECONOMICE

Analiza eficienței folosirii activelor fixe

Studiu de caz: SC ZAREA SRL

Coordonator stiințific

Conf. Dr. Popa Dorina

[anonimizat]

MO, AN II

Oradea, 2015

Introducere

Managementul în sine este un proces supus analizei perfectionate si eficacitatii sporite. Acest lucru se poate realiza prin stabilirea cu precizie a obiectivelor urmarite si asigurarea faptului ca procesele si structurile manageriale vin în sprijinul acestor obiective, având totodata înglobate în ele conceptul de schimbare.

Metoda de analiza utilizată:

Indicatorii statici de evaluare a eficientei economice si de apreciere a proiectelor de investitii sunt variati ca natura, mod de exprimare, capacitate informationala si semnificatie.

Creșterea economică se realizează sub acțiunea unor factori de natură cantitativă și calitativă.

Esența eficienței economice constă în obținerea de efecte utile (rezultate) maxime la un anumit nivel de consum de resurse (efort) sau aceleași efecte utile (rezultate) la un anumit nivel minim de consum de resurse (efort).

Datorită complexității deosebite a eficienței economice cuantificarea și analiza sa sunt posibile numai în condițiile unui sistem de indicatori; acesta este un principiu aproape unanim acceptat în literatura economică. Nu există un singur indicator care să caracterizeze complet și complex eficiența economică.

Pornind de la conținutul eficienței, sistemul de indicatori trebuie să cuprindă: indicatori de rezultate; indicatori de efort; indicatori de relații dintre rezultate și eforturi și anume relații de forma: "rezultate/efort''; ''efort/rezultate"; ''rezultate/rezultate"; "efort/efort".

Atât viata oamenilor, în general, cât si activitatile lor economice, în special, sunt guvernate de un principiu economic fundamental: principiul eficientei. În conformitate cu acest principiu, oamenii vor sa obtina un efect maxim cu un minimum de efort. Masura în care acestia realizeaza acest lucru se exprima prin rata eficientei, care se determina ca un raport între: Efect si Efort

În Micul dictionar enciclopedic, eficienta economica este definita astfel: „raportul dintre ansamblul efectelor economice (materiale, sociale, valorice) favorabile, care se obtin de pe urma unei activitati economice si totalul eforturilor economice pe care le amplifica acea activitate. Efortul nu se reduce niciodata la efortul uman, înteles ca un numar de oameni si numar de ore în care acestia produc, caci, în acest caz, nu se tine seama de devaratul efort”.

„Orice activitate economica se deruleaza având eficienta economica atât ca premisa, cât si ca rezultat. Acceptarea eficientei economice drept criteriu de performanta, ca un element al realitatii, este în masura sa conduca, daca nu la schimbarea opiniilor privind determinarea si esenta sa, cel putin la dezvoltarea acesteia”. [Petit Larousse, 1995]

Dictionarele explicative ale oricarei natiuni, precum si cele economice si sociologice, cuprind si definesc pe larg notiuni ca: eficacitate, eficienta, rentabilitate, care sintetizeaza raportul obiectiv, atât calitativ cât si cantitativ, între efectele si eforturile procesului studiat. „Înca din timpuri stravechi, exista notiuni precum „efficiens” (care produce realmente un efect); „efficax” (care produce efectul dorit); „efficere” (a produce efecte sigure) ce converg la definirea eficientei ca potenta resurselor consumate (cheltuite) de a produce efecte (rezultate) utile” (în conformitate cu Enciclopedia stiintelor sociale, New Castle University, 1994).

Competitivitatea este o notiune complexa, care poate fi definita drept caracteristica unei firme de a face fata concurentei din partea altor firme similare, pe o anumita piata. Principalele elemente ale aprecierii nivelului de performanta al unei firme, care se refera la eficienta globala a activitatii economice, sunt:

· eficienta economica;

· performanta realizata sau planificata, · competitivitatea produselor sau a firmei,

· excelenta.

Competitivitatea firmei reprezinta calitatea (unui agent economic, produs sau serviciu, individ sau activitate) de a fi susceptibil a suporta concurenta cu altii. La nivelul firmei, se pot identifica urmatoarele categorii de competitivitate: globala, financiara, comerciala, umana, manageriala, tehnica, organizationala etc.

Competitivitatea globala a unei firme reprezinta potentialul acesteia si presupune

efectuarea unui diagnostic sau a unui inventar critic al capacitatii de care dispune, adica al fortelor de care dispune si al slabiciunilor tuturor componentelor firmei, cu referire

speciala la factorii cheie de succes si la concurenta. Aceasta depinde de buna functionare a ansamblului componentelor sale. Dintre criteriile de performanta, care asigura un nivel

ridicat de competitivitate, fac parte: profitul, costul muncii, gradul de satisfacere a

cerintelor beneficiarilor, calitatea produselor si serviciilor etc.

Eficienta economica se refera, totodata, la nivelul sau gradul de îndeplinire de

catre o firma a obiectivelor de natura economica stabilite pentru o perioada. În cazul în care obiectivul a fost atins 100%, se poate vorbi de eficacitate maxima, iar în restul

cazurilor de anumite grade partiale de eficacitate. Nivelul eficientei economice depinde de volumul si calitatea, atât a resurselor, cât si a rezultatelor, deci, altfel spus, prin intermediul acesteia se stabileste legatura dintre volumul si calitatea eforturilor, ca factori generatori de efecte si rezultate. În conditiile actuale, ale consolidarii economiei de piata, actiunile oricarui întreprinzator sunt viabile si competitive în masura în care reflecta o eficienta ridicata, adica asigura obtinerea unor rezultate cât mai mari în raport cu resursele care se aloca sau se consuma.

Analiza eficientei economice raspunde la întrebarile: cum se folosesc resursele si cât se consuma din acestea. Se urmareste, astfel, atât gradul de valorificare cât si cel de economisire a acestora. Sensul eficientei activitatii productive, a utilizarii resurselor difera în raport cu nivelurile organizatorice ale economiei, interesele care se urmaresc, locul unde se desfasoara activitatea economica etc.

Definirea conceptuală a activelor fixe

Activele reprezintă resursele controlate de întreprindere ca rezultat al unor evenimente trecute și de la care se așteaptă beneficii ( avantaje) economice viitoare.

În majoritatea țărilor din Europa continentală, activele patrimoniale sunt prezentate și analizate în ordinea inversă a lichidității.

Activele imobilizante

( Fixe) care se împart în imobilizări necorporale, corporale și financiare.

Principalele caracteristici ale activelor fixe sunt:

1. perioada lor de utilizare este de regulă mai mare de 1 an;

2. se utilizează în activitatea de exploatare a întreprinderii;

3. nu se consumă și nu se înlocuiesc la prima utilizare;

4. nu își schimbă forma pe parcursul utiliyării acestora;

5. nu sunt destinate comercializării.

Imobilizarile necorporale (numite si active intangibile sau nemateriale) reprezinta active fara suport material (identificabile nemonetar) detinute cu scopul de a fi utilizate in procesul de productie sau pentru furnizarea de servicii (ex: brevete, licente, marci). Imobilizarile necorporale cuprind: cheltuieli de constituire, cheltuieli de dezvoltare, concesiuni, licente, brevete, marci comerciale, fondul comercial.

Imobilizarile corporale (numite si active tangibile sau fixe) sunt reprezentate de bunurile cu continut material utilizate de societate in procesul de productie de bunuri sau prestare de servicii (ex: terenuri si constructii, masini, utilaje, mijloace de transport etc).

Imobilizarile financiare reprezinta sumele financiare investite de societate pe termen lung sub forma de titluri si creante, cu scopul de a obtine venituri din dividende si dobanzi (ex: actiuni, imprumuturi acordate pe termen lung).

Analiza dinamicii mijloacelor fixe implica luarea în considerare a unui sistem de indicatori ce reflectă fluxurile care sunt înregistrate în cursul perioadei analizate cu privire la valoarea mijloacelor fixe.

Valoarea mijloacelor fixe poate sa fie dată de: valoarea de intrare a mijloacelor fixe în patrimoniu, valoarea medie a acestora precum si valoarea netă a mijloacelor fixe.

Valoarea medie a mijloacelor fixe ()este o valoare calculată pe baza relației:

unde: Vi – este valoarea mijloacelor fixe de la începutul exercițiului financiar;

– valoarea medie a intrărilor de mijloacelor fixe în decursul exercițiului financiar;

– valoarea medie a ieșirilor de mijloace fixe în decursul exercițiului financiar.

iar

unde: Ii – indică valoarea mijloacelor fixe intrate, pe categorii;

tfi – timpul de utilizare (în luni) a mijloacelor fixe intrate, pe categorii, în decursul exercițiului financiar;

Ei – valoarea mijloacelor fixe ieșite, pe categorii;

tnfi – timpul de nefuncționare (în luni) a mijloacelor fixe ieșite, pe categorii, în decursul exercițiului financiar.

Valoarea netă a mijloacelor fixe este valoarea înregistrată în bilanțul contabil patrimonial al firmei și se refera la deducerea amortizării din valoarea brută a mijloacelor fixe.

Principalii indicatori ai dinamicii mijloacelor fixe sunt:

a) Modificarea absolută a valorii mijloacelor fixe

Δ Mf = Mf1 – Mf0

sau

Δ mfi = mfi1 – mfi0

unde: Mf – este valoarea totală a mijloacelor fixe

mfi – valoarea mijloacelor fixe din categoria „i”

b) Modificarea relativă a valorii mijloacelor fixe

Indicele statistic

I Mf (%) = sau Imfi (%) =

Ritmul statistic

RMf (%) = sau Rmfi =

c) Coeficientul intrărilor de mijloace fixe

KI = sau KI =

unde: I – reprezintă valoarea intrărilor de mijloace fixe

d) Coeficientul ieșirilor de mijloace fixe

KE = sau KE =

unde: E – reprezintă valoarea ieșirilor de mijloace fixe

e) Coeficientul mișcării globale a mijloacelor fixe

KM = sau KM =

O analiză realista a dinamicii mijloacelor fixe implica corelarea acestor indicatori cu rezultatele obținute ca urmare a utilizării mijloacelor fixe (Producția exercițiului, Cifra de afaceri, Valoarea adăugată, Rezultatul exploatării, etc.) precum și cu faza de maturitate a firmei.

Din punct de vedere al structurii mijloacelor fixe, analiza economico-financiară presupune delimitarea și analiza mijloacelor fixe pe diferite categorii, în funcție de mai multe criterii, cele mai importante dintre acestea fiind:

a) după funcția îndeplinită, mijloacele fixe se grupează în:

Construcții

Instalații tehnice și mașini

Alte instalații, utilaje și mobilier

b) după implicarea lor în realizarea procesului de exploatare, mijloacele fixe sunt:

mijloace fixe active

mijloace fixe în conservare

c) după forma de proprietate, mijloacele fixe utilizate de întreprindere pot fi:

mijloace fixe proprii

mijloace fixe deținute în leasing

Indiferent de structura care a fost luată în considerare, analiza economico-financiară a structurii mijloacelor fixe vizează: masurarea și analiza ponderii fiecărei categorii în valoarea totală a mijloacelor fixe (cu ajutorul coeficientului de structură), modificările structurale și implicațiile acestora la nivel de unitate patrimoniala.

Coeficientul de structură a mijloacelor fixe ( gmfi) se determină cu ajutorul raportului:

sau

unde: mfi – reprezintă valoare mijloacelor fixe din categoria „i”

Mf – valoarea totală a mijloacelor fixe

Modificările de structură impreuna cu nivelul eficienței individuale a mijloacelor fixe repartizate pe categorii, se reflectă direct în valoarea eficienței medii totale la nivel de întreprindere și evident si asupra performanțelor de ansamblu ale întreprinderii.

Analiza stării mijloacelor fixe aduce un plus de informații referitoare la principalele resurse tehnice ale întreprinderii, informații care pot fi folosite în aprecierea politicii de investiții a firmei. Indicatorii de la baza analizei stării mijloacelor fixe sunt:

a) Gradul de amortizare sau de uzură (GA) se determină ca fiind un raport între suma amortizării (Amz) și valoarea brută a mijloacelor fixe (Mfb):

GA(%) =

b) Gradul de reînnoire (GÎ) se determină ca fiind un raport între valoarea mijloacelor fixe noi intrate prin investiții (Mf inv) și valoarea totală a mijloacelor fixe (Mft):

GÎ(%)=

c) Gradul de modernizare (GM) se determină ca fiind un raport între valoarea mijloacelor fixe modernizate (Mfm) și valoarea totală a mijloacelor fixe (Mft):

GM(%)=

Analiza eficienței utilizării mijloacelor fixe

Într-o economie concurențială devine o necessitate utilizarea cât mai bine si responsabil a oricărui factor de producție și bineinteles desfășurarea de activități profitabile nu numai pe un termen scurt, dar și pe un termen lung. La nivel microeconomic, astfel de obiectiv poate fi atins și prin utilizarea eficientă a mijloacelor fixe existente in cadrul companiei.

Prin raportul dintre efectelor obținute la eforturile implicate rezulta sistemul indicatorilor de eficiență privind mijloacele fixe:

Eficiență =

Indicatorii de rezultate (efect) pot fi vazuti ca fiind în strânsă corelație cu utilizarea mijloacelor fixe si sunt dați de: valoarea adăugată (VA), producția exercițiului (Qex), rezultatul net al exercițiului (Rnet), rezultatul exploatării (RE), cifra de afaceri (CA). Ca urmare a specificului activității, se poate folosi unul sau mai mulți dintre acești indicatori, scopul fiind acela de a exprima opinii adecvate cu privire la eficiența mijloacelor fixe.

În cazul indicatoriilor de efort, aceștia pot fi: valoarea medie a mijloacelor fixe (Mf), valoarea medie a mijloacelor active (mijlocele fixe care participă in mod efectiv la activitatea luată în considerare – Mfa), valoarea oricărei categorii de mijloace fixe.

Luand in considerare acești indicatori, analiza eficienței mijloacelor fixe se mai poate realiza și prin intermediul comparației ritmului de creștere al rezultatelor cu ritmul de creștere al valorii mijloacelor fixe pe total sau pe categorii care sunt implicate în procesul de producție.

Dacă dinamica producției exercițiului (sau a oricărui rezultat legat de utilizarea directă sau indirectă a mijloacelor fixe) depaseste dinamica mijloacelor fixe, atunci: IQex> IMf. Această inegalitatea indica un aspect favorabil din punct de vedere al eficienței utilizării mijloacelor fixe, în idea in care prin „acumularea” unei valori suplimentare de mijloace fixe se vor obține rezultate care „demostreaza” acest efort.

Dar, o analiză mai reala a eficienței mijloacelor fixe presupune luarea în considerare a factorilor care pot influența modificarea acesteia. Se pot lua in considera astfel, mai multe modele de analiză factorială, cel mai des intalnite fiind:

a)

unde:

– indică ponderea valorii mijloacelor fixe active în valoarea totală a

mijloacelor fixe active

– eficiența utilizării mijloacelor fixe active

Conform acestui model se analizează care este contribuția eficienței mijloacelor fixe active in eficiența totală a mijloacelor fixe, ținându-se cont însă și de ponderea mijloacelor fixe active în totalul mijloacelor fixe.

b)

unde:

– indică eficiența medie zilnică a mijloacelor fixe active

(randamentul zilnic al mijloacelor fixe active)

T – timpul de muncă exprimat în număr de zile lucrate

Conform acestui model, randamentul zilnic al mijloacelor fixe active, structura mijloacelor fixe și timpul de muncă sunt variabilele principale ale eficienței mijloacelor fixe.

c)

unde:

gfi – indică structura mijloacelor fixe pe unități operaționale, segmente de activitate, etc.

ei – eficiența mijloacelor fixe pe structura implicată în analiză

Acest model arata care este contribuția modificărilor structurale privind repartizarea mijloacelor fixe și ale eficienței pe structurile respective asupra eficienței medii a mijloacelor fixe totale.

d)

unde:

– se refera la „bogăția” creată la o unitate de valoare a producției exercițiului

e)

unde:

– reprezintă rata rentabilității comerciale (aferentă exploatării)

Rentabilitatea activelor este unul dintre principalii indicatorii de rentabilitate ai unei firme, si masoara eficienta utilizarii activelor, din punctul de vedere al profitului obtinut de aceasta.

Daca in cazul rotatiei activelor totale este vorba de cati lei de vanzari se vor obtine de pe urma unui leu de active, rentabilitatea activelor indica cati lei aduce sub forma de profit un leu care este investit in active.

Se poate vedea ca este un indicator mai important si mai complet, deoarece scopul final al oricarei afaceri este acela de a obtine profit. De altfel, pornind de la formula sa, "profit net" / "active totale", rentabilitatea activelor se poate divide, rezultand astfel formula ROA = "rotatia activelor" * "marja neta" (cifra de afaceri / active totale) * (profit net / cifra de afaceri), unde cifra de afaceri se divide si rezulta chiar formula initiala a ROA).

Folosind aceasta descompunere se pot creiona concluzii si se pot lua masuri pentru maximizarea rentabilitatii activelor.

Dat fiind faptul ca rotatia activelor si marja neta sunt in general invers proportionale, se poate vedea usor concluzia ca rentabilitatea activelor doreste sa se mentina in aceleasi limite indiferent de domeniu.

Formula de calcul rentabilitatea activelor: 
Profit net / Active totale

Indicatorii folosiți pentru aprecierea eficienței utilizării mijloacelor fixe sunt construiți ca un raport între efect și efort. Efectul poate fi determinat cu ajutorul indicatorilor: producția obținută (Qf), cifra de afaceri (CA), producția exercițiului (Qe), valoarea adăugată (VA), rezultatul (profitul) aferent cifrei de afaceri (P), rezultatul exploatării (Re) etc. Efortul se măsoară cu ajutorul indicatorului valoarea medie anuală a mijloacelor fixe ( Mf ).

Dat fiind faptul că indicatorii de eficiență ai mijloacelor fixe sunt calculati prin

raportarea unui rezultat la un efort parțial al întreprinderii, este necesar sa se faca o aprofundarea factorială, plecandu-se de la diferite metode prin care se exprimă indicatorii de rezultate.

A. Analiza factorială a producției obținute (marfă) la 1000 lei mijloace fixe

Se pot folosi mai multe modele de analiză:

Metodologia de analiză factorială, presupune masurarea influențelor modificării

următorilor factori. Ca si efecte economice se pot lua in considerare productia marfa fabricata, productia exercitiului, cifra de afaceri sau profitul brut.

Utilizarea și eficiența folosirii capitalului fix       

Utilizarea activelor fixe ridica, pentru economia si practica economica, doua problem majore, si anume:

            Utilizarea in mod rational a activelor fixe este indicata de raportul dintre efectul economico-social util obtinut prin punerea in functiune a mijloacelor fixe si efortul care este depus de firma in acest sens. Aceasta este forma concreta de manifestare a principiului rationalitatii, care indica determinarea la nivelul firmei a indicatorilor care exprima eforturile (cheltuielile) realizate si efectele (rezultatele) care au fost obtinute prin utilizarea unui anumit volum de mijloace fixe. Ea este determinata de urmatorii factori:

            • nivelul mare al costului acestui factor de productie si tendinta de a se scumpi pe piata;

            • ponderea importantei acestui factor de productie in totalul celor utilizati;

            • influenta determinanta pe care o are asupra volumului de produse si a cos-tului acestor produse.

            Utilizarea eficienta a activelor fixe indica relatia dintre rezultatele obtinute ca urmare a exploatarii acestora si cheltuielile realizate de firma in acest scop. In sensul acesta cer a fi indeplinite, in acelasi timp, urmatoarele conditii:

            • rezultatele obtinute sa satisfaca nevoile sociale reale;

            • rezultatele obtinute sa asigure obtinerea unui anumit castig (profit);

            • mentinerea unui echilibru real pentru firma, pe termen lung.

            Utilizarea eficienta a activelor fixe presupune actionarea in urmatoarele directii:

            a) Utilizarea extensiva se refera la prelungirea duratei de functionare a acti-velor fixe avand efecte pentru sporirea volumului de productie. Caile de folosire extensiva, care au rezultate la nivelul firmei, sunt: cresterea numarului de schimburi in folosirea capitalului fix; reducerea caracterului sezonier a activitatii unor intreprinderi; reducerea opririlor pentru reparatii si a opririlor accidentale (neprogramate); asigurarea unei structuri corespunzatoare a capitalului fix; folosirea intregului capital fix din dotare; asigurarea fortei de munca la volumul si in structura necesare functionarii utilajelor, instalatiilor etc.; imbunatatirea organizarii productiei si a muncii; folosirea unor metode moderne ale managementului productiei.

            Utilizarea extensiva a activelor fixe se apreciaza cu ajutorul coeficientului de utilizare extensiva (Ke), determinat cu una din relatiile:

            in care: Te – timp efectiv de functionare; Td – timp disponibil; Tr – timp pen-tru reparatii; Uf – utilaje in functiune; Ue – utilaje existente; Tc – timp calendaristic.

            b) Utilizarea intensiva inseamna marirea volumului de bunuri si servicii (a productiei) in aceeasi unitate de timp, pe baza aportului rezultat din exploatarea ace-lorasi capacitati de fabricatie, dar incarcate la parametrii proiectati. Caile de folosire intensiva au rolul de a potenta cresterea si consolidarea performantelor unei firme in valorificarea superioara a potentialului tehnico-economic prin: cresterea vitezelor de prelucrare la limitele admise; buna intretinere si reparare; folosirea unor S.D.V.-uri (scule, dispozitive, verificatoare) corespunzatoare; imbunatatirea calitatii materiilor prime prelucrate; reducerea timpu-lui de mers inutil; reducerea opririlor mici; introducerea progresului tehnic; realizarea unei structuri optime a productiei, pentru a incarca mai bine utilajele etc.

            Utilizarea intensiva a activelor fixe se apreciaza cu ajutorul coeficientului uti-lizarii intensive (Ki), determinat cu relatia:

            in care: Ki – productia orara (randamentul); Q – productia obtinuta; N – nu-marul de utilaje; Td – timp disponibil.

            Eficienta activelor fixe reflecta legatura dintre rezultatele obtinute de firma si eforturile depuse in acest sens, concretizate in consumul de capital fix. In cazul aces-tui factor de productie se poate vorbi de eficienta in dublu sens, si anume:

            a) Eficienta tehnica masurata cu ajutorul unor indicatori de natura tehnica referitori la: consumuri specifice de energie pentru obtinerea unor temperaturi si pre-siuni; viteza de prelucrare; randament; durabilitate; fiabilitate; precizie; greutate spe-cifica etc.

            b) Eficienta economica reprezinta capacitatea activelor fixe de a produce re-zultate economice utile, intr-o anumita cantitate si calitate. Aprecierea eficientei econo-mice se face avandu-se in vedere urmatoarele criterii: obtinerea de produse si servicii cu un consum unitar cat mai mic de munca vie si trecuta; reducerea timpului calenda-ristic de realizare a produselor si serviciilor; reducerea cantitatii de munca imobilizata.

Eficienta activelor fixe (tehnica si economica) se exprima cu ajutorul unui sistem de indicatori, dintre care mentionam:

1.     coeficientul de folosire a timpului mecanic al activelor fixe (Km):

in care: Tm – timp mecanic; Qe – productia efectiva; Qt – productia totala.

2.     productia obtinuta la 1.000 u.m. active fixe (q):

            in care: KF – active fixe; Q – productia globala sau neta.

3.     valoarea adaugata la 1.000 u .m. active fixe (Va):

4.     rentabilitatea capitalului fix (RKf) determinata astfel:

5.     productivitatea capitalului fix (WKf) determinata cu relatia:

6.     coeficientul capitalului fix sau necesarul relativ (CKf) se determina cu relatia:

Pentru aprecierea eficientei mijloacelor fixe trebuie aduse in balanta efectele economice inregistrate ca urmare a folosirii mijloacelor fixe, cu volumul acestora, care reprezinta efortul agentului economic pe linia achizitionarii lor.

Pentru a fi mai pronuntat nivelul de eficienta a mijloacelor fixe, este bine ca indicatorii de eficienta sa fie exprimati la 1000 unitati monetare. Pentru ca in decursul anului au loc miscari de mijloace fixe, intrari si iesiri, iar rezultatele care sunt obtinute sunt in functie si de durata lor de utilizare, se va lua in calcul valoarea medie si nu cea de inregistrare.

Prin urmare, pentru caracterizarea eficientei mijloacelor fixe se vor folosi indicatorii:

Productia marfa fabricata la 1000 unitati monetare mijloace fixe:

Productia exercitiului la 1000 unitati monetare mijloace fixe:

Cifra de afaceri la 1000 unitati monetare mijloace fixe:

Valoarea adaugata la 1000 unitati monetare mijloace fixe:

Profitul brut la 1000 unitati monetare mijloace fixe:

Evolutia acestor indicatori poate fi indicata de raportul de corelatie dintre indicele modificarii productiei fabricate, cifrei de afaceri, productiei exercitiului, valorii adaugate sau profitului brut, pe de o parte, si indicele modificarii valorii medii anuale a mijloacelor fixe pe de alta parte.

Se poate spune ca a sporit eficienta mijloacelor fixe in cazul in care indicele modificarii valorii mijloacelor fixe este depasit de cel al cresterii indicatorilor ce evidentiaza efectele obtinute.

In analiza diagnostic a eficientei mijloacelor fixe se va calcula modificarea acestora fata de baza de comparatie, se va urmari care este corelatia dintre diversi indicatori ai eficientei mijloacelor fixe, corelatia dintre acestia si alti indicatori economici, cum ar fi inzestrarea tehnica a muncii, compozitia tehnologica, productivitatea muncii etc.

De asemenea se vor utiliza in analiza acestor indicatori diverse modele deterministe pentru a putea cuantifica influenta diferitilor factori si efectul anumitor decizii asupra evolutiei eficientei.

O situatie pozitiva se apreciaza atunci cand se respecta urmatoarea corelatie dintre indicatorii ce caracterizeaza eficienta utilizarii mijloacelor fixe:

Acest lucru demonstreaza ca s-au intreprins actiuni pentru scurtarea ciclului de productie sau de fabricatie si pentru reducerea stocurilor de productie neterminata, s-a produs pe baza de comenzi ferme si prin urmare nu exista stocuri de produse ce nu au asigurata desfacerea, a sporit eficienta costurilor cu materiile, materialele, combustibilul, energia, serviciile prestate de terti etc., a crescut rata rentabilitatii.

Daca se urmareste corelatia dintre indicatorii de eficienta a mijloacelor fixe pe de o parte, si inzestrarea tehnica a muncii, compozitia tehnologica si productivitatea muncii, pe de alta parte, o situatie pozitiva este data de urmatoarea relatie:

in care:

Im/n     reprezinta indicele inzestrarii tehnice a muncii (calculata prin raportarea valorii medii anuale a mijloacelor fixe la numarul mediu de personal);

Ikt  – indicele compozitiei tehnologice a mijloacelor fixe;

Ief – indicele modificarii indicatorilor ce caracterizeaza eficienta utilizarii mijloacelor fixe;

IW – indicele modificarii productivitatii anuale a muncii.

Corelatia de mai sus adduce in prim plan idea conform carei prin actiunile intreprinse s-a reusit ca, paralel cu sporirea mijloacelor fixe sa se si imbunatateasca proportia dintre mijloacele fixe active si totalul de mijloace de productie, s-a imbunatatit folosirea extensiva si intensiva a lor, ceea ce a determinat o crestere mai accentuate si puternica a eficientei mijloacelor fixe, precum si datorita folosirii intensive a resurselor de munca.

In analiza si diagnoza eficientei utilizarii mijloacelor fixe prin indicatorii prezentati anterior se pot utiliza mai multe modele deterministe, dar ele pun in evidenta actiunea factorilor de ordin doi, trei etc., deci cu o influenta indirecta asupra eficientei utilizarii mijloacelor fixe, actiune exercitata de obicei prin intermediul factorilor ce oglindesc efectele obtinute prin folosirea mijloacelor fixe.

In vederea stabilirii efectelor imbunatatirii structurii mijloacelor fixe, utilizarii extensive sau intensive a lor asupra eficientei lor economice, se va calcula prima oara care este influenta respectivelor laturi asupra indicatorilor principali, care raportata la valoarea medie efectiva a mijloacelor fixe din perioada de fata, duce la calcularea influentei starii de functionare, a structurii, a folosirii extensive sau intensive asupra eficientei mijloacelor fixe.

Studiu de caz

Societatea comercială ZAREA S.A. a fost înființată în anul 1991 și are ca principal obiect de activitate FABRICAREA VINURILOR DIN STRUGURI. Datorită numărului de angajați 147 și a valorii cifrei de afaceri/activelor totale societatea este încadrată în cadrul ÎNTREPRINDERILOR MIJLOCII. Principalii clienți societățile comerciale care au ca și obiect de activitate comerțul cu produse alimentare, nelaimentare și alcoolice.

ZAREA este o companie cu traditie de 100 de ani. Misiunea companiei este aceea de a-i incanta pe consumatori in fiecare dintre momentele fericite ale vietii: de a le oferi bucuria, suprinderea si oportunitatea de a redescoperi savoarea unica a imbinarii experientei date de traditie cu standardele lumii contemporane.
Viziunea lor este aceea de a redeveni cel mai mare jucator de pe piata romaneasca de vinuri spumante si bauturi alcoolice. Au la baza doi piloni importanti: brandurile lor si oamenii. Atingerea viziunii lor depinde de contributia si angajamentul tuturor angajatilor. Valorile lor traseaza modul in care lucreaza impreuna, iar perpetuarea valorilor ii aduce mai aproape de viziunea noastra. Acestea sunt:

Performanta profesionala 

Finalizarea la standarde inalte de calitate a fiecarui proiect, sarcina si obiectiv individual si/sau de echipa.

Traditie inclusiv experienta

Cunoasterea, respectarea si promovarea valorii aduse de catre traditia produselor si a companiei noastre, si implicit a experientei care deriva din aceasta.

Orientare catre client

Evaluarea fiecarei actiuni, proiect, initiativa si obiectiv din perspectiva impactului asupra clientilor si consumatorilor nostri.

Spirit de echipa

Capacitatea de a intelege si de a accepta ca fiecare membru al echipei are numai anuminte competente si ca numai lucru in echipa poate determina atingerea obiectivelor.

Principalii indicatori financiari ai societății comerciale ZAREA S.A. pentru anii 2010 și 2011 sunt:

ANALIZA EFICIENȚEI MIJLOACELOR FIXE PE BAZA INDICATORULUI

“Producția fabricată la 1000 lei mijloace fixe”

Analiza eficienței utilizării mijloacelor fixe se poate realiza și pe baza unor inidcatori sintetici de eficiență, dintre care menționăm “Producția fabricată la 1000 lei mijloace fixe”

Qf Mf1 mil = x 1000 = x 1000

Unde :

Qf = producția fabricată;

Ri = randament orar ( mil lei / mașină-oră );

Ti = total fond de timp de lucru efectiv ( nr. utillaje x nr. ore funcționale ale unui utilaj );

Si = valoarea de inventar a mijloacelor fixe la începutul perioadei ( mil lei) ;

I = intrările medii de mijloace fixe ( mil lei ) ;

E = ieșirile medii de mijloace fixe ( mil lei );

Mf0 = Si0 + I0 – E0 = 100.932.374 +288.700 – 30.500.122 = 70.720.952

Mf1 = Si1 + I1 – E1 = 69.578.329 + 275.699 – 31.629.744 = 37.672.886

ri=

ri0 = 53.404.322/271.346,4=196,8123

ri1=50.102.696/264.600=189,3525

ΔQf Mf1 mil = x 1000 – x 1000

Δ Qf Mf1 mil = x 1mil – x 1mil

Δ Qf Mf1 mil= 1,3299398273 mil – 0,7551412639 mil = 0,5747985634

Pe ansamblu, producția fabricată la 1 milion mijloace fixe a crescut cu 0,5747985634 datorită influenței modificării valorii de inventar la începutul perioadei, modificării valorii a intrărilor, modificării valorii a ieșirilor, aspect economic favorabil pentru societate.

Factorii de influență sunt următorii: -Si – valoarea de inventar;

– I = intrările medii de mijloace fixe ( mil lei ) ;

-E = ieșirile medii de mijloace fixe ( mil lei );

-Ti– fondul total de lucru efectiv;

– ri – randamentul orar

Influența modificării valorii de inventar la începutul perioadei

Δ Qf Mf1 mil (Si) = x 1mil – x 1mil

Δ Qf Mf1 mil (Si)= 271.346,4 x 196,8123/69.578.329+288.700 – 30.500.122 x 1mil – 0,7551412639

Δ Qf Mf1 mil (Si)= 53.404.309,08072/39.366.907 – 0,75514126 mil

Δ Qf Mf1 mil (Si)= 1,356578739mil – 0,75514126 mil=0,6014374796 mil

Sub influența valorii de inventar la începutulul perioadei (Si), producția fabricată la 1 milion mijloace fixe a crescut, aspect economic favorabil pentru societate.

Cauze: valoarea de inventar a scăzut de la o perioadă la alta;

Valoarea medie a intrărilor de mijloace fixe este mai mică este mai mică decât valoarea medie a ieșirilor de mijloace fixe.

Influența modificării valorii a intrărilor

Δ Qf Mf1 mil ( I )= x 1mil – x 1mil

Δ Qf Mf1 mil ( I ) =53.404.309,08072/69.578.329 + 275.699 – 30.500.122 x 1 mil – 1,356578739 mil

Δ Qf Mf1 mil ( I ) = 1,3570269005 – 1,356578739 mil = 0,0004481615 mil

Sub influența valorii medii a intrărilor (I), producția fabricată la 1 milion mijloace fixe a crescut, aspect economic favorabil pentru societate.

Cauze: a scăzut prețul de înregistrare ca urmare a scăderii costului de achiziție;

Punerea în funcțiune a mijloacelor fixe mai târziu decât era prevăzut.

Influența modificării valorii a ieșirilor

Δ Qf Mf1 mil (E)= x 1mil – x 1mil

Qf Mf1 mil (E) = 53.404.309,08072/37.672.886 x 1 mil – 1,3570269005 mil

Qf Mf1 mil (E) = 1,4175794517 mil – 1,3570269005 mil = 0,0605525512 mil

Sub influența valorii medii a ieșirilor (E), producția fabricată la 1 milion mijloace fixe a crescut, aspect economic favorabil pentru societate.

Cauze: creșterea valorii medie a ieșirilor mijloacelor fixe;

punerea în funcțiune a mai multor mijloacele fixe.

mijloacele fixe au fost puse în funcțiune mai devreme decât era prevăzut.

Influența modificării timpului total de lucru efectiv

Δ Qf Mf1 mil ( T )= x 1mil – x 1mil

Δ Qf Mf1 mil ( T ) =264.600 x 196,8123/37.672.886 x 1 mil – 1,3570269005 mil

Δ Qf Mf1 mil ( T ) = 1,3823346207 mil – 1,4175794517 mil= -0,035244831 mil

Sub influența timpului total de lucru efectiv (Ti), producția fabricată la 1 milion mijloace fixe a scăzut, aspect economic nefavorabil pentru societate.

Cauze: exploatarea necorespunzătoare a mijloacelor fixedatorită lipsei cunoștințelor de specialitate;

lipsa de personal calificat pentru folosirea și repararea mijloacelor fixe;

punerea în funcțiune a mijloacelor fixe mai târziu decât era prevăzut.

Influența modificării randamentului orar

Δ Qf Mf1 mil ( r )= x 1mil – x 1mil

Δ Qf Mf1 mil ( r ) = 1,3299398273 mil – 1,3823346207 mil

Δ Qf Mf1 mil ( r ) = – 0,0523947934 mil

Sub influența randamentului orar (ri), producția fabricată la 1 milion mijloace fixe a scăzut, aspect economic nefavorabil pentru societate.

Cauze: compania a utilizat factori de producție necorespunzători calitativi;

întreprinderea utilizează echipamente depășite din punct de vedere tehnologic.

Măsuri propuse:

Asigurarea cu mijloace de producție corespunzătoare obiectului de activitate al societății;

Respectarea programului de investiție al societății;

Respectarea termenelor de punere și scoatere din funcțiune a utilajelor;

Eliminarea pierderilor de timp;

Calificarea personalului corespunzător obiectului de activitate.

Bibliografie

1.Bogdan, V.Bazele contabilității contemporane, Edit.Universității din Oradea, 2005

2.Păvăloaia, Willi, Praschivescu M, Olaru G, Radu,F. Analiză financiară, Edit.Economica, Iași 2006

3.Vinter.A, Contabilitatea armonizată cu directivele Uniunii Europene, Edit.Universității Emanuel, Oradea, 2007

4.Vinter.A, Bazele Contabilității, edit.Univeristății Emanuel, Oradea, 2005

http://www.efin.ro/analiza_financiara_1967/indicatori_financiar_contabili.html

http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=113&idb