Analiza Eficientei Economice In Cadrul Unei Unitati de Procesare a Uleiurilor Vegetale

Economie

Analiza Eficientei Economice In Cadrul Unei Unitati de Procesare a Uleiurilor Vegetale

Byadmin ianuarie 1, 2024

Analiza eficienței economice în cadrul unei unități de procesare a uleiurilor vegetale

CUPRINS

Lista figurilor

Lista tabelelor

Introducere

Prezenta lucrare își propune abordarea principalelor aspecte teoretico-metodologice și practice ale eficienței economice, pornind de la premisa că acest concept poate fi definit ca fiind relația dintre consumul factorilor de producție, resursele limitate și volumul de bunuri și servicii realizate, pe diferite orizonturi de timp.

Scopul acestei lucrări constă în justificarea necesității implementării unui sistem de optimizare la nivelul filierei florii-soarelui la firma SC DOCO Internațional S.R.L. și importanța realizării unei analize a eficienței economice, chiar dacă beneficiile unui astfel de sistem vor fi apreciate în timp

Obiectivele urmărite pe parcursul proiectului sunt: analiza fluxului tehnologic de obținere a uleiului și analiza eficienței economice la SC DOCO Internațional S.R.L.

Secțiunea de documentare a lucrării conține informații teoretice cu privire la analiza și eficiența economică precum și pricipalele aspecte referitoare la sistemele de producție.

Prezentarea unității cuprinde informații generale despre firma SC DOCO Internațional S.R.L iar capitolul trei evidențiază scopul și obiectivele cercetării precum și diferitele metode de ceretare și informare utilizate precum: documentarea, analiza economică si eficiența economică.

Partea aplicativă oferă o perspectivă asupra tehnologiilor utilzate în unitate pentru obținerea uleiului iar ultimul capitol prezintă o imagine de ansamblu asupra analizei economice și a obtimizărilor în cazul societății SC DOCO Internațional S.R.L .

Evoluția în cadrul firmei SC DOCO Internațional S.R.L. a noilor investiții și a optimizării mijloacelor economice și tehnologice s-a realizat treptat, la baza a fost dorința de progres cât și obținerea unei productivități mai mari și costuri cât mai reduse.

În urma analizei economice efectuate la SC DOCO Internațional S.R.L. se va putea observa evoluția activelor imobilizate, activelor circulante, a cifrei de afaceri nete, a datoriilor, a numarului mediu de angajați, precum și evoluția rezultatului obținut de intreprindere in decursul celor 3 ani analizați, de unde putem deduce că întreprinderea nu a realizat o activitate eficienta in ultimii 2 ani, atât timp cât și-a încheiat activitatea cu pierdere.

Partea I

Considerații generale

Capitolul I.

ANALIZA ECONOMICĂ. EFICIENȚA ECONOMICĂ.

SISTEME DE PRODUCȚIE

1.1 Analiza economică

Are in vedere o descompunere a întregului în elementele lui componente cu scopul de a studia părțile componente și relațiile dintre părți. Analizele economice se clasifică astfel:

raționamentul logic, analiza poate fi inductivă (inducția de la modul rațional la cel particular );

analiză este calitativă (surprinde fenomenul economic în complexitate sa cauza-relatie-efect) și cantitativă (surprinde fenomenul economic sub aspectul dimensiunii cuantificabile);

după modul cum surprinde desfășurarea fenomenelor economice în evoluția lor analiza poate fi statică (prezintă realitatea economică la un moment dat) și dinamică (surprinde mișcarea/evoluția organismului economic în spațiu și timp).

Cunoscând conținutul și sensul datelor cifrice, economia agrară utilizează pentru studiul realităților economice ale agriculturii prin diferite metode. (Buciuman I., 1999)

Agroalimentarul desemnează un asamblu de activități economice care înglobează producția agricolă destinată consumului uman, prelucrarea și comercializarea produselor agricole și aprovizionarea exploatațiilor agricole cu produse (factori de productie- îngrășăminte, pesticide, mașini etc). Cu alte cuvinte „agroalimentaru” desemnează spațiul economic „post-recolta”, numit avalul agriculturii, în care produsele agricole „brute” sunt transformate în produse alimentare și distribuite consumatorilor finali și spațiul „ante-recolta” care cuprinde activități economice din amontele agriculturii legate de furnizarea de bunuri și servici intermediare necesare agricultorilor. (Gavril Ș., 2012)

1.2 Eficiența economică

Generalități privind eficiența economic

Pentru realizarea unui obiectiv de investiții, în practică există mai multe posibilități concretizate în diferite variante, fiecare având avantajele și dezavantajele sale. De aceea este necesar ca alegerea variantei după care se va executa investiția să fie făcută pe baza unor criterii și calcule riguros științifice. Aceste calcule trebuie să indice alegerea acelei variante care prezintă cele mai mari avantaje, în caz contrar, realizarea investiției se va dovedi neinspirată. În această idee, realizarea unor obiective de investiții cu efort economic (de muncă vie și muncă trecută – materiale) mai mic decât cel propus, reprezintă concretizarea unei activități desfășurată în mod eficient.

În esență, prin eficiența economică a investițiilor trebuie să se înțeleagă faptul că prin consumarea unor fonduri de investiții se impune obținerea de rezultate maxime.

O expresie la modul general a eficienței economice este dată de relația dintre efectele utile obținute dintr-o anumită activitate economică și cheltuielile, adică eforturile, realizate în activitatea respectivă. În expresie matematică, eficiența economică se exprimă sub forma:

Ee = Ef / Er maxim, adică maximizarea efectelor, sau Ee = Er / Ef minim, adică minimizarea eforturilor, Ef unde:

– Ef- efectul economic;

– Er – efortul economic;

Așadar, eficiența economică înseamnă obținerea unor efecte economice utile, în condițiile cheltuirii într-un mod rațional și economicos a unor resurse materiale, umane, financiare, folosindu-se pentru aceasta metode științifice de organizare a activității.

Nivelul eficienței este cu atât mai ridicat cu cât este mai mare efectul util pe unitate de efort cheltuit sau cu cât este mai mic efortul consumat raportat la o unitate de efect util.

Făcând o analiză a noțiunii de eficiență economică a investițiilor se constată că aceasta este o sumă de factori calitativi, fapt ce îi conferă acesteia un caracter complex, vizând perfecționarea activității în domeniul în care are loc punerea în funcțiune a investiției respective, care poate fi de modernizare, retehnologizare, reconstrucție sau dezvoltare. Studiul eficienței economice a investițiilor presupune în fond o analiză cauzală a factorilor care determină decizia în mediul de risc aferent.

În general, se consideră că o activitate este eficientă dacă producția se obține la costuri reduse, sau atunci când încasările obținute din vânzarea rezultatelor pe piață depășesc cheltuielile care s-au efectuat pentru obținerea acestora.

Eficiența economică este relația dintre efectele obținute (rezultate)și eforturile (cheltuielile) depuse într-o activitate economică într-o anumită perioadă de timp.

În mod obișnuit, efectele economice obținute, în funcție și de caracterul investiției pot fi:

de reducere a costurilor de funcționare a utilajelor, ce se realizează pe seama investițiilor de

înlocuire a mașinilor, utilajelor și instalațiilor;

de diminuare a cheltuielilor cu munca prezentă (forța de muncă), ca urmare a promovării noilor

tehnologii prin lucrări de retehnologizare, reutilare sau modernizare;

de sporire a rentabilității agentului economic care de fapt este scopul tuturor lucrărilor de

investiție pentru dezvoltare, modernizare, retehnologizare;

de obținere a unor efecte pe perioade îndepărtate, de natura investițiilor strategice sau cele de

interes general, cum ar fi spre exemplu cheltuieli făcute pentru îmbunătățirea microclimatului într-o secție de producție. Este cunoscut faptul că prin realizarea unui obiectiv de investiții se urmărește obținerea unui efect sau altul, dar efectele au un caracter complementar, influențându-se unele pe altele, iar determinarea eficienței se face prin cumularea tuturor efectelor.

Eficiența economică

Aceasta se poate exprima:

sub forma randamentului combinării și utilizării factorilor de producție care oglindesc efectele

economice obținute la o unitate de efort depus Ec=Vr, unde Ec=eficiența economică și Vr = veniturile realizate.

sub forma consumului specific de factori de producție pentru obținerea efectelor scontate înn

care arată consumul de factori ce revine pe unitate de efect economic util Ec = Cfp, unde Ec = eficiența economică și Cfp=factorii de producție consumați.

Formule de calcul ale eficienței economice:

în care: Ecc – eficiența economică; Cht – cheltuieli totale; Pr – profitul.

1.3 Sisteme de producție

O economie modernă se caracterizează prin unități productive cu un înalt grad de concentrare, combinare și specializare a producției, dotate cu mașini, unelte și instalații de înaltă tehnicitate, cu un înalt grad de automatizare și robotizare.

Funcționarea acestora cu maximă rentabilitate impune adoptarea de soluții optime încă din faza de proiectare, începând cu studiile de oportunitate a construirii acestora, stabilirea locului optim de amplasare, îmbunătățirea proceselor tehnologice, amplasării utilajelor și asigurarea mediului ambiant de muncă.

Elaborarea de soluții optime cu parametri optimi are la bază abordarea sistemică, adică tratarea obiectului proiectării ca un sistem bine definit, alcătuit din subsisteme și elemente primare. Noțiunea de sistem comportă mai multe definiții, cum ar fi :

un mod ordonat de acțiune;

un tot organizat de cunoștințe, mărimi, concepții;

un mediu în care intră un set de informații care se prelucrează, obținându-se un set de mărimi de ieșire.

Caracteristicile de bază ale unui sistem complex sunt:

integritatea arată că prin schimbarea oricărui element din sistem se modifică întreaga structură a sistemului;

sumativitatea arată că schimbarea sistemului în ansamblu reprezintă suma schimbărilor elementelor componente;

mecanicizarea presupune un set de treceri ale sistemului de la starea de integritate la sumativitate;

centralizarea reprezintă interacțiunea unei părți cu celelalte părți ale sistemului;

organizarea ierarhică reprezintă formarea subsistemelor în cadrul structurii sistemului;

adaptabilitatea sau necesitatea ca sistemul să satisfacă o clasă de calități sau performanțe în funcție de scop. Comportarea unui sistem mai este caracterizată prin observabilitate, finalitate și funcționalitate.

Proiectarea sistemelor de producție are la bază conceptul de optimalitate ce presupune ca funcționarea sistemului să aibă loc în condițiile extremizării (minimizării sau maximizării), unei funcții de eficiență economică, de exemplu: minimizarea costului de producție sau maximizarea profitului.

Sistemul de producție industrial alimentar, ca sistem complex este caracterizat prin faptul că:

interacționează activ cu mediu în scopul creării unei ambianțe eficiente în care să funcționeze cu maximă rentabilitate;

structura sistemului de producție este adaptabilă tuturor condițiilor care apar în funcționare;

utilizează experiența anterioară pentru eficientizarea activității prezente și viitoare.

Ingineria sistemelor industriale alimentare are ca obiectiv conceperea, proiectarea, montajul, exploatarea și perfecționarea unităților de producție, ca un tot unitar.

Prognozarea evoluției sistemelor industriale alimentare și eficientizarea acestora se face cu ajutorul modelelor matematice si economice liniare sau neliniare, în funcție de complexitatea fenomenelor și domeniul de variație al variabilelor care descriu starea sistemelor de producție cu structură discretă sau continuă.

Modelul matematic poate fi elaborat în concepție sistemică și poate evolua de la un loc de muncă, unitate productivă, ramură industrială sau economică națională.

Modelele matematice pot fi modele de sinteză sau modele specifice, ambele cu aplicabilitate la eficientizarea sistemelor de producție cu reacție inversă.

Abordarea sistarea sistemică presupune tratarea obiectului proiectării ca un sistem bine delimitat, astfel că ceea ce într-un context poate fi doar o componentă a unui sistem, într-un alt context poate fi considerat ca un sistem dat. De exemplu, o unitate productivă poate fi considerată ca un sistem având ca subsisteme secții, ateliere, locuri de muncă, iar în contextul unei ramuri industriale este considerat ca un subsistem.

Sistemul industrial reprezintă un grup de elemente (oameni, materiale, echipamente) care formează un întreg și care interacționează și funcționează în scopul realizării unui obiectiv comun.

Sistemul total definește ansamblul obiectelor, atributelor și relațiilor necesare atingerii unui obiectiv comun în condițiile existenței anumitor restricții. Obiectivul definește scopul proiectării, iar restricțiile arată frontierele sau limitele în cadrul cărora trebuie să funcționeze sistemul.

Studierea sistemelor de producție se face în raport cu factorul timp și în relație cu alte sisteme. În raport cu factorul timp există o categorie de sisteme autoreglabile care au proprietatea de a reacționa cu mijloace proprii la diferite perturbații și de a-și păstra pe anumite perioade autocontrolul în funcționare și realizarea obiectivului stabilit inițial. Această categorie de sisteme se numesc sisteme cibernetice. Sistemul de producție este un sistem care se autoreglează prin intermediul factorului conștient.

Metodologia proiectării sistemelor de producție industriale

Metodologia proiectării sistemelor de producție industriale cuprinde etapele :

formularea obiectivului proiectului;

studiul posibilităților de realizare;

elaborarea proiectului;

realizarea sistemului;

întreținerea sistemului.

Formularea obiectivului proiectului pornește de la o necesitate impusă de perfecționarea sau dezvoltarea unităților de producție.

Exemplu: să se elaboreze un sistem de modernizare la nivel micro și macroeconomic care să asigure folosirea optimă a capacității de producție a unei unități industriale, în condițiile satisfacerii complete a cerințelor privind fabricarea produselor.

Studiul posibilităților de realizare are rolul de a preciza, pe baza analizei situației existente, dacă tema proiectului de sistem este posibil de realizat sub aspect tehnic și economic. Acest studiu trebuie să estimeze eficiența economică a sistemului de producție ce urmează a se proiecta.

Elaborarea proiectului cuprinde subetapele:

definitivarea temei de proiectare;

elaborarea modelului economico-matematic al sistemului;

stabilirea soluției;

aprobarea și omologarea sistemului;

În legătură cu exemplul anterior, proiectul trebuie să ia în considerare:

utilajele și echipamentele tehnologice existente;

timpul de funcționare;

comenzile de producție;

normele de timp;

resursele materiale disponibile, posibilitățile de dezvoltare a capacității de producție existente.

Etapa de elaborare a sistemului se efectuează în două faze:

faza preliminară (de experimentare);

faza integrală (de funcționare efectivă a sistemului conform proiectului).

Etapa de întreținere a sistemului presupune pe de o parte, supravegherea realizării continue a performanțelor tehnice, iar pe de altă parte, ameliorarea funcționării sistemului în funcție de necesități.

Structura unui sistem de producție

Un sistem de producție are cel puțin 5 subsisteme, fig. 2.1:

subsistemul de programare-producție;

subsistemul logistic;

subsistemul de control;

subsistemul informațional;

subsistemul financiar;

subsistemul de decizie.

Subsistemul de programare producție cuprinde următoarele activități:

programarea forței de muncă;

necesarul consumurilor de materiale;

programarea costurilor de producție;

programarea activităților de cercetare-dezvoltare a produselor;

proiectarea produselor;

lansarea în fabricație;

fabricarea produselor;

asamblarea produselor.

Subsistemul logistic înglobează activitățile care gestioneză fluxurile de produse, coordonează gestionarea resurselor și a livrărilor, realizând un nivel dat de serviciu la costuri reduse. Logistica dă naștere la strategii și tehnici aplicabile în vederea optimizării fluxurilor de materiale/produse, fiind un element de bază la stabilirea politicii generale a intreprinderii. Activitățile aferente logisticii includ transportul produselor și materialelor, depozitarea, manevrarea, ambalarea de protecție, controlul stocurilor, alegerea amplasamentului sistemului de producție și depozitelor, satisfacerea comenzilor, previziunile pieței și service-ul oferit clienților.

Subsistemul de control efectuează controlul asupra:

costurilor de muncă directe (energie, materiale, manoperă);

cheltuielilor de proiectare și dezvoltare a produselor;

asigurarea calității produselor, controlul calității produselor, controlul depozitării produselor.

Subsistemul informațional cuprinde activitățile:

proiectarea instrucțiunilor de montaj și exploatarea produselor;

specificații privind modul de folosire a pieselor de rezervă și a pieselor de schimb;

date cu privire la siguranța în funcționare;

informații cu privire la normele de muncă, calitate, personal;

date cu privire la fondurile fixe;

date privind costurile.

Subsistemul financiar se ocupă de:

comenzi de încasat;

sume de plătit;

state de plată;

evidență taxe și impozite;

evidențe financiare și operații de casierie.

Elaborarea modelului matematic

Elaborarea modelului matematic al unui sistem de producție constă în:

definirea variabilelor de intrare-ieșire a sistemelor;

fixarea subsistemelor;

elaborarea diagramelor de flux funcționale ale sistemelor și subsistemelor;

stabilirea condițiilor de funcționare a sistemelor și subsistemelor;

stabilirea intercondiționărilor dintre subsisteme;

stabilirea performanțelor sistemului total.

Definirea variabilelor de intrare-ieșire se stabilește pe baza producției contractate (intrare) și a produselor care trebuie livrate la termen dat, figura 2.2.

Reprezentarea principalelor fluxuri fizice între punctele de aprovizionare cu materii prime și materiale și consumator sau beneficiar sunt reprezentate în diagrama de flux din figura 1.2.

Atât sistemele de producție cât și subsistemele componente se caracterizează prin:

capacitatea de producție;

puterea instalată;

sarcina utilă;

consumul de combustibil sau materiale;

gradul de siguranță în exploatare.

Parametrii interni sau endogeni caracterizează sistemul din punct de vedere al soluțiilor pe care le poate adopta proiectantul pe parcursul elaborării proiectului, în funcție de capacitatea sa profesională și gradul său de informare.

Elaborarea modelului matematic necesită:

Stabilirea unui operator matematic M care să opereze asupra setului de mărimi de intrare ui(t) și să se obțină mărimile de ieșire vi(t):

Exprimarea unei funcții de eficiență, de exemplu funcția P care prevede maximizarea profitului în condițiile existenței unor variabile și caracteristici ale altor sisteme care pot influența funcția P:

maxP = maxP ui(t), vi(t), Q,

unde Q reprezintă influența pe care o pot avea alte sisteme, precum și influența mediului asupra funcției P.

Modelul matematic trebuie să cuprindă:

ecuațiile de balanță, care au în vedere principiul conservării materiei, adică volumul fluxului de intrare este egal cu volumul fluxului de ieșire la care se adaugă volumul de acumulare plus volumul de regenerare.

raporturile dinamice sau cantitative care analizează schimbările variabilelor de ieșire în funcție de timp, când se operează modificări la diferite variabile ale procesului.

Rezolvarea modelului matematic elaborat trebuie să asigure creșterea productivității muncii, a rentabilizării fabricației, a creșterii competitivității produsului, pe baza reducerii costurilor modernizării și diversificării produsului și a creșterii calității.

Metodologia elaborării documentației tehnice a unui sistem de producție

Construirea unui sistem de producție este rezultatul unui proces de decizie foarte complex în urma unei analize aprofundate a ansamblului de factori economici, sociali și politici. Documentația cuprinde proiectul de inginerie tehnologică și proiectul de construcție și instalații.

Proiectul de inginerie tehnologică conține date referitoare la capacitatea de producție, profilul de producție pe sortimente sau grup de produse, durata de realizare, termenul de punere în funcțiune, amplasament, caracteristicile de calitate ale produselor, procesul de fabricație. Cuprinde informații privind:

asigurarea de materii prime;

asigurarea desfacerii producției;

indicatorii de eficiență;

asigurarea și specializarea forței de muncă;

protecția muncii și a mediului;

prevenirea incendiilor.

Din rândul indicatorilor de eficiență exemplificăm:

valoarea producției;

valoarea totală a investițiilor;

valoarea importurilor pentru investiții;

productivitatea muncii;

durata limită de realizare a indicatorilor tehnico-economici;

durata de recuperare a investiției din acumulările totale și din profit.

Principalele etape ale elaborării documentației tehnico-economice privind proiectarea și construirea unui sistem de producție sunt:

precizarea obiectivelor principale și a scopului activității noii întreprinderi;

stabilirea volumului producției pentru produsele ce urmează a se fabrica în funcție de cerințele pe piața internă și externă;

proiectarea produselor și a tehnologiei de fabricație pentru produse;

alegerea locului de amplasare teritorială;

determinarea gradului de integrare, specializare și cooperare a sistemului de producție;

stabilirea structurii organizatorice a sistemului de producție și a necesarului de personal;

determinarea volumului total de investiții, calculul indicatorilor de eficiență economică și adoptarea variantei optime;

execuția sistemului de producție.

Toate aceste etape au un caracter mobil și independent.

Elemente privind amplasarea teritorială a sistemului de producție

Fundamentarea amplasării sistemului de producție necesită rezolvarea următoarelor probleme:

alegerea zonei economice;

alegerea locului de amplasare în cadrul zonei economice.

Factorii de producție

Alegerea zonei economice trebuie să ia în considerare două categorii de factori și anume factori tehnico-economici și factori sociali.

Factorii tehnico-economici sunt:

apropierea de sursele de materie primă. Acest factor are o pondere însemnată în situația în care procesul de producție necesită un volum mare de materiale, al căror transport este costisitor;

existența resurselor de combustibil. Locul de amplasare va fi stabilit în raport cu locul și capacitatea de extragere a combustibilului, în funcție de distanța de la punctul de extragere la locul de prelucrare, de caracteristicile combustibilului și de costurile specifice;

posibilitatea alimentării cu energie electrică sau cu alte forme de energie. Se va urmări reducerea distanței față de furnizorii de energie electrică, abur, aer comprimat.

existența unor resurse suficiente de apă industrială și costul aprovizionării. Se va stabili: necesarul de apă, sursele de alimentare, costul unui m3 de apă, investițiile necesare conectării la sursa de apă și costul rețelelor proprii de alimentare cu apă. Analizele vor lua în considerare resursele locale de apă, apele de suprafață, pânzele subterane. Se vor efectua cercetări hidrologice, topografice, sanitare și altele.

posibilități de transport. Se urmărește amplasarea sistemului industrial cât mai aproape de calea ferată, rețeaua de transport auto sau transport pe apă.

resursele de forță de muncă existente. Se va avea în vedere reducerea șomajului din zonă și evitarea fluctuațiilor de personal în unități deja existente.

piața de desfacere a produselor, care este un criteriu important în special în cazul produselor finite cu caracter perisabil.

Model matematic al eficienntizării amplasamentului

Studiul de amplasare optimă al unui sistem de producție trebuie să cuprindă mai multe variante din care se alege varianta optimă în funcție de un sistem de indicatori de eficiență care evaluează caracteristicile principale ale tuturor variantelor posibile.

Eficientizarea presupune existența funcției obiectiv și a unui sistem de restricții. Funcția din relația (2.1) reprezintă funcția obiectiv.

Urmează ca pe bază de analiză comparativă să se adopte varianta optimă, adică aceea care la aceleași condiții tehnice și de capacitate, diferind doar amplasamentul, să asigure construirea și funcționarea sistemului de producție cu costuri minime. Se cuantifică factorii care influențează decizia și anume: distanțe de transport, cantități, costuri specifice, investiții etc.

Un model matematic liniar pentru stabilirea amplasării optime a unei întreprinderi din cadrul unei ramuri cu producție omogenă, folosind drept criteriu de optimizare minimizarea cheltuielilor de transport, producție și investiții poate avea următoarea funcție obiectiv:

cu notațiile următoare:

i=1, …, E+N

unde: E – numărul unităților de producție deja existente;

N – numărul unităților de producție noi ce urmează a se construi.

j=1, … , C

unde: C – numărul punctelor de consum.

k=1, … , M

unde: M – numărul surselor de materie primă

Cij – costul de transport al unității de produs finit de la centul de producție i la centrul de consum j;

Xij – cantitatea de produse finite care se transportă de la centrul de producție i la centrul de consum j;

Dki – costul de transport al unității de materie primă de la sursa k la centrul de producție i;

Xki – cantitatea de materie primă care se transportă de la sursa k la centrul de producție i;

Yi – volumul de producție corespunzător unităților de producție existente;

Zi – volumul de producție estimat pentru unitățile de producție noi;

Pi – costul de producție al unității de produs de la unitățile de producție existente;

Si – costul de producție al unității de produs de la unitățile de producție noi;

En – indicatorul de eficiență economică al volumului investițiilor Ii de la unitățile de producție existente, E;

E’n – indicatorul eficienței economice al volumului de investiții I’i de la unitățile de producție noi, N.

Sistemul de restricții este format dintr-un sistem de ecuații și inecuații și anume:

,

unde: Bj este necesarul de consum în punctul de consum j.

Ecuația (2.3) semnifică faptul că ceea ce se produce și se transportă la punctul C nu trebuie să depășească volumul producției corespunzător unităților E+N.

Ecuația (2.4) semnifică: cantitatea de materie primă transportată de la un punct k la un centru de producție i trebuie să fie egală cu necesarul de materie primă cerut de execuția volumului producției din unitățile E+N.

Sistemul de restrictii anterior se completeaza cu un sistem de inecuații:

unde:

este capacitatea de producție a sursei de materie primă k;

este volumul producției corespunzător sursei de materie primă k.

Ecuația (2.5) semnifică faptul că producția contractată din unitățile E nu trebuie să depășească capacitatea de producție a acestora. Ecuația (2.6) are aceeași semnificație cu relația (2.5), referindu-se la unitățile de producție noi, N.

Condițiile de nenegativitate:

Rezolvarea acestei probleme de optimizare se face cu ajutorul programării liniare.

Creșterea complexității sistemelor concepute în ultimele decenii a impus, în proiectarea acestora, utilizarea aproape exclusivă a noilor tehnologii. Un număr mare de metode tehnologice au fost dezvoltate și implementate în domeniu produselor din floarea soarelui, metode care acoperă astăzi toate etapele muncii de producție, de la studiul cerințelor, până la stabilirea detaliilor tehnologice. Evident, toate aceste activități stau sub semnul maximizării performanțelor și intrarea lor sub incidența optimizărilor (de orice fel) este inerentă, conducând la apariția unor algoritmi de informatizare din ce în ce mai sofisticați și performanți. Optimizarea reprezintă disciplină matematică care se ocupă cu găsirea minimei sau maximei unei funcții numită constrângeri. Optimizarea cuprinde o arie foarte mare de probleme și în consecință de tehnici din cadrul cercetărilor operaționale, a inteligenței artificiale și a modelărilor în general. Evoluția tehnologică este folosită pentru a îmbunătăți procesele, oricare ar fi acele procese și din orice domeniu ar face parte. Folosirea puterii de calcul în procesul de optimizare acoperă aproape toate metodele din cauza complexității și surclasează puterea umană de calcul. În lume au fost dezvoltate multe aplicații pentru eficientizarea problemelor complexe.

Pe de altă parte, s-a demonstrat că problemele complexe de optimizare pot fi rezolvate prin tehnici de evoluții simulate. În ultimile decenii evoluția noilor tehnologii a căpătat un caracter evolutiv și a fost aplicat cu succes la diverse probleme de optimizare în domenii producției. Pentru a deveni competitivi cu alte tehnici tradiționale de optimizare, în algoritmii evolutivi, trebuiesc introduse noțiuni de cunoaștere ale domeniului respectiv. Pentru a rezolva problema optimizării în timp real, o abordare cu rezultate bune ar fi aceea a hibridizării cu alte metode euristice din domeniul respectiv.

Clasificarea problemelor de optimizare

În cazul problemelor multi obiectiv, deobicei obiectivele contravin unul altuia. Dacă nu contravin

obiectivele multiple pot fi convertite într-o problema mono-obiectiv. În lumea reală majoritatea problemelor conțin restricții sau funcții restrictive, variabile limitate sau amândouă. Obiectivele sau functiile restrictive pot fi liniare sau neliniare sau amândouă. Abordarea soluțiilor la modelele neliniare sunt destul de diferite si mult mai complexe decât cele liniare. O reprezentare schematică a tipurilor de probleme de optimizare este prezentată. În general problema optimizărilor în timp-real este o problemă complexă de tip redictiv dar care trebuie să răspundă instantaneu unei situații concrete și cu măsură exactă. Datorită acestor caracteristici eficientizarea în timp-real trebuie să se conecteze permanent la bazele de date.

În concluzie putem spune că eficiența unei activități constă în obținerea unei producții la costuri cât mai reduse. De asemenea eficiența unei activități poate fi apreciată prin obținerea din vânzarea rezultatelor, pe piață, care depășesc cheltuielile efectuate pentru obținerea acestora. Un rol imortant în realizarea unei activități cât mai eficiente, îl are existența unui sistem de producție performant.

CAPITOLUL II

PREZENTAREA UNITĂȚII DE PRODUCȚIE

SC DOCO INTERNATIONAL S.R.L

SC DOCO INTERNATIONAL S.R.L a fost înființată în anul 1990, fiind înregistrată în registrul comerțului nr. J07/182/1990, cu sediul în județul Botoșani, B-dul M. Eminescu, nr. 91. Societatea are obiectul de activitate producerea și distriburea, sub brend propriu, de semințe de floarea soarelui vrac și toate gramajele, uei, șrot de floarea soarele, și alte furaje rezultate din procesarea semințelor și cerealelor. Toate produsele sunt de calitate superioară și certificate.

Echipa DOCO este pro-activa, orientata spre rezultate si ambitioasa, cu inalte standarde de calitate. Performanta companiei a fost sustinuta prin efortul, talentul si dedicarea continua a celor care conduc DOCO. Oferta inregistreaza o certa diversificare, in mare parte datorita modificarilor aparute in comportamentul consumatorilor, care au devenit mai atenti cu ceea ce consuma si care au gusturi mai sofisticate si rafinate.

Grupul de firme Bucovina Impex- Pneurus Import Export SRL-Policom Distribuție SRL a fost înființat în anul 1992, fiind specializat pe activități de import-export.
În anul 2010 SC Policom Distribuție SRL și-a orientat activitatea spre prepararea, prelucrarea și ambalarea semințelor de floarea soarelui și dovleac sub marca "DOCO" înregistrată la OSIM București.

Fig. 2.1 Imagine reprezentativă a semințelor

de floarea soarelui după recoltat

Societatea este dotată cu cea mai modernă tehnică de coacere și ambalare a semințelor, având un personal calificat și motivat, ceea ce reprezintă garanția rezultatelor excelente ale firmei privind execuția rapidă și calitativă a comenzilor. Firma este specializata si pe producerea de ulei de floarea soarelui.

Semințe negre de floarea soarelui, soi Lakomka, calibru 3,8+/4+, coapte pe cuptor electric cu următoarele gramaje:

40 gr cu și fără sare

50 gr cu și fără sare

60 gr cu și fără sare

80 gr cu și fără sare

100 gr cu și fără sare

200 gr cu și fără sare

Capacitate de producție: 100 tone/lună.

O altă activitate realizată de SC DOCO INTERNATIONAL S.R.L este procesarea semințelor de floarea soarelui

Fabrica de ulei are în structura sa:

o secție de prelucrare semințe de floarea-soarelui cu o capacitate de 10 tone în 24 de ore;

o secție de uleiuri tehnice unde se pot prelucra în 24 de ore 5 tone de soia, 5 tone de in sau răpită;

2 linii de îmbuteliere – una în sticle de 1 litru cu o capacitate de 800 de sticle în 8 ore și două

pentru PET-uri de 1 litru, cu o productivitate de 2000 buc în 8 ore.

Marea majoritate a utilajelor și instalațiilor folosite provin de la firme prestigioase în domeniu cum sunt De Smet Belgia și Alpha Laval Olanda care garantează un nivel ridicat de calitate.

Fig. 2.2 Imagine reprezentativă a producției de ulei de

floarea soarelui

În prezent, societatea procesează, în principal, două tipuri de materia primă, și anume semințe de floarea soarelui și rapiță, fiecare dintre acestea având randamente distincte în ceea ce privește producerea de uleiuri și șroturi.

Noua fabrică va procesa aproximativ 11 luni pe an semințe, respectiv, 6 luni semințe de floare soarelui, 3 luni semințe de rapiță și 1,5 luni semințe de soia. Directorul firmei SC DOCO INTERNATIONAL S.R.L apreciază că, astfel, investiția va fi amortizată în 5 ani. Producția va fi axată exclusiv pe uleiuri și șroturi, cea de biodiesel fiind exclusă.

Investiția încheie un ciclu complet pentru companie, de la producție la procesare. Astfel, datorită capacității de producție, firma nu va mai vinde cereale pe piață și toată producția va merge spre procesare.

Pentru a avea o vedere mai ampla asupra procesarii acestui tip de produs atat în țară cât și în străinătate. După cum se poate observa în tabelul 2.1 România a ocupat locul 15 în topul mondial la producția de ulei de floarea soarelui în anul 2010.

Tabel 2.1

Producția de ulei de floarea soarelui la nivel mondial în anul 2010.

Creșterea numărulrui de producători de uleiuri vegetale dar și influiența altor factori precum condițiile meteorologice au condus la favorizarea producției de floarea soarelui și implicit de ulei. Astfel, în anul 2010, România a ocupat locul 15 la nivel mondial, realizând o producție de 197.250 tone, ce reprezintă aproximativ 1,564% din producția mondială.

De asemenea in ultimii ani producția de floarea soarelui a fost în creștere, în 2013 România ocupâns locul 1 în Uniunea europeană, ce a determinat majorarea producției de ulei.

Ca urmare a realizării unei producții de ulei de floarea soarelui care depășesc nevoile interne producătorii români au exportat, în 2010, aproximativ 0,25% din producția totală de ulei, ceea ce conferă României locul 36 ca putere de export.

Se poate observa în tabelul 2.2 puterea de export deținută de țara noastră în același an.

Tabel 2.2

Exportul de ulei de floarea soarelui în anul 2010

Potrivit datelor oferite de Centrul de Comerț Internațional, exportul de ulei de floarea soarelui , din ultimii ani, a înregistrat în general o evoluție oscilantă atât din punct de vedere valoric cât și cantitativ care indică o valoare a exporturilor, de aproximativ 103,2 milioane USD.

Din punct de vedere economic, putem aprecia că producătorii români au realizat o activitate eficientă care a permis nu doar acoperirea cerințelor interne dar și exportul produselor din ulei de floarea soarelui ce a adus României venituri considerabile și ocuprarea unuei poziții favorabie pe plan mondial, atât din punctul de vedere al producției totale cât și în ceea ce privește puterea de export deținută.

Partea a II-a

Contribuții proprii

CAPITOLUL III

SCOPUL ȘI OBIECTIVELE CERCETĂRII.

MATERIALUL LUAT ÎN CERCETARE LA SC DOCO INTERNAȚIONAL S.R.L.

3.1 Scopul si obiectivele cercetării

În cadrul acestei lucrări s-a dorit a fi cercetate Instrumentele de analiză economică a proceselor tehnologice din cadrul societăți de procesare a uleiurilor vegetale SC DOCO INTERNAȚIONAL S.R.L.

Scopul prezentei lucrări constă în justificarea necesității implementării unui sistem de analiză economică la nivelul filierei florii-soarelui la firma SC DOCO INTERNAȚIONAL S.R.L., și importanța existenței unei astfel de sistem în cadrul unei întreprinderi, chiar dacă beneficiile unui astfel de sistem vor fi apreciate în timp.

Obiectivele studiului sunt următoarele:

Analizarea fluxulului de producție din cadrul unității de producție;

Analizarea rezultatelor economice obținute și interpretarea acestora din cadrul firmei luată în cercetare;

Metode de cercetare informare utilizate

În cadrul lucrării s-au utilizat următoarele metode: documentarea, analiza economică, eficiența economică.

Documentarea

Cercetarea s-a realizat la o firmă din cadrul domeniului de procesare a uleiurilor vegetale, anume SC DOCO INTERNAȚIONAL S.R.L. În urma acestei cercetări s-a dorit observarea optimizării proceselor tehnologice ale firmei și a altor factori economici care influențează viața firmei.

În cadrul cercetării au fost aduse în analiză atât aspect economice cât tehnologice astfel folosindu-se o documentație din cadrul literaturii de specialitate cât și analize contabile și alte tipuri de documente economice din cadrul firmei.

Literatura de specialitate este baza creării unei conduite economice normale și prielnice în cadrul unei firme, astfel au fost folosite informații din domeniul economic cât și tehnologic. Un al doilea punct îl constitue înregistrările contabile privind activitatea firmei de la înființare până în prezent. Aceste documente au constituit baza în privința realizării studiului nostru.

După cum știm informațiile din bazele de date ale Ministerului de Finanțe Publice ne oferă o imagine asupra contribuabililor persoane juridice și a instituțiilor publice cu privire la declarațiile fiscale (TVA, accize, etc), bilanțurile economice ale societăților comerciale.

În cadrul cercetării au fost culese date din anuarul statistic al României nostru care difuzează informații statistice către un public mai larg, nediferențiat, reunind într-un singur întreg și pe omul de știință, și pe reprezentantul autorității și pe întreprinzătorul din cele mai diferite domenii, dar și pe cetățeanul oarecare.

Analiza economică

În cadrul stadiului de cercetare s-a realizat o serie de determinări tehnico-economice cu privire la activitatea firmei până în prezent. Au fost utilizați diferiți indicatori financiari precum:

Active imobilizate- reprezintă bunurile și valorile cu o durată de utilizare mai mare de un an și care nu se consumă la prima utilizare, acestea fiind împărțite în trei categorii: imobilizări necorporale, imobilizări corporale și imobilizări financiare.

Activele circulante- (curente) sunt bunuri și valori care participă la un singur circuit economic, fiind deținute pe termen scurt (mai mic de un an) de către societate. Această categorie de active este importantă pentru finanțarea curentă a activității unei companii.

Stocurile- reprezintă bunurile materiale aflate în proprietatea societății deținute cu scopul de a fi vândute (mărfuri) sau pentru a fi folosite în procesul de producție (materii prime, materiale consumabile). În structura acestora sunt incluse: materiile prime și materialele consumabile (destinate procesului de producție care se regăsesc în produsul final integral sau parțial – materii prime – sau nu se regăsesc de obiecei în produsul final-materialele consumabile); producția în curs de execuție; produsele finite și mărfurile (cumpărate de societate în vederea revânzării); avansuri pentru cumpărări de stocuri.

Creantele- se mai numesc și valori în curs de decontare și reprezintă valori economice avansate temporar de societate către alte persoane fizice sau juridice pentru care societatea urmează să primească un echivalent valoric reprezentat de o sumă de bani sau un serviciu. Acest post bilanțier reflectă datoriile asupra cărora societatea are drepturi.

Cheltuielile financiare- se referă la acele cheltuieli suportate de o companie în legătură cu deciziile de finanțare, de investire, expunerea la fluctuațiile cursului valutar sau provizioane.

Cifră de afaceri netă- cuprinde sumele rezultate din vânzarea de produse și furnizarea de servicii care se înscriu în activitatea curentă a entității, după deducerea reducerilor comerciale și a taxei pe valoarea adăugată, precum și a altor taxe legate direct de cifră de afaceri.

Veniturile- se pot referi la cifra de afaceri în general, sau se pot referi la suma, într-o unitate monetară, primită pe parcursul unei perioade de timp, de exemplu "Anul trecut, societatea X a avut venituri de 42 de milioane de lei.

Eficiența economică- conceptul de eficiență economică a investiției pentru realizarea unui obiectiv de investiții, în practică există mai multe posibilități concretizate în diferite variante, fiecare având avantajele și dezavantajele sale. Aceste calcule trebuie să indice alegerea acelei variante care prezintă cele mai mari avantaje, altfel realizarea investiției se va dovedi neinspirată. În această idee, realizarea unor obiective de investiții cu efort economic (de muncă vie și muncă trecută – materiale) mai mic decât cel propus, reprezintă concretizarea unei activități desfășurată în mod eficient.

În esență, prin eficientă economică a investițiilor trebuie să se înțeleagă faptul că prin consumarea unor fonduri de investiții se impune obținerea de rezultate maxime. (Ștefan G., Bodescu D., și colab., Economia și filiera produselor alimentare, Ed. Alfa, Iași, 2010)

Urmează ca pe bază de analiză comparativă la SC DOCO INTERNAȚIONAL S.R.L. să se adopte varianta optimă, adică aceea care la aceleași condiții tehnice și de capacitate, diferind doar amplasamentul, să asigure construirea și funcționarea sistemului de producție cu costuri minime. Se cuantifică factorii care influențează decizia și anume: distanțe de transport, cantități, costuri specifice, investiții etc.

CAPITOLUL IV

CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND TEHNOLOGI DE OBȚINERE A ULEIURILOR VEGETALE LA SC DOCO INTERNAȚIONAL S.R.L.

4.1 Procese și operații premergătoare presării

Procesele si operațiile premergătoare presării cuprind: recepția, depozitarea, curațirea, uscarea, decojirea, macinarea, prajirea si umectarea.

Recepția reprezintă prima etapa din procesul tehnologic de prelucrarea a semințelor de floarea soarelui în vederea obținerii produselor finite. Recepția se face atat cantitativ cât și calitativ.

Depozitarea semințelor oleaginoase. Depozitarea și reducerea umidității semințelor oleaginoase crează condiții necesare unei depozitări în care pericolul degradării materiei prime prin respirație, încingere, degradare este micșorat.

La firma SC DOCO Internațional SRL, precurățirea semințelor oleaginoase are ca scop prevenirea unor deprecieri ale materie prime în timpul depozitării.

Reducerea umidități semințelor se aplică pentru evitarea degradării în timpul depozitării, fie p calea hidrolizei grăsimii din semințe.

Maturarea semințelor oleaginoase se poate continua și după recoltare. Stabilitatea este influențată de trecerea enzimelor din starea lor activa în starea inactivă. Încheierea maturării îmbunătățește randamentul de prelucreare a semințelor în uleiuri.

SC DOCO Internațional SRL este preocupată ca în timpul depozitării să evită accesul luminii în silozuri, pentru a preveni autooxidarea grăsimilor.

Microorganismele pot provoca degradarea semințelor activitatea lor fiind favorizată de umiditate. Controlul de calitate va urmări eventuala dezvoltare a germenilor, a bacteriilor și a mucegaiurilor.

Curățirea semințelor are ca scop îndepărtarea impurităților organice, minerale și a prafului.

Rezultatele acestor operații depind de metoda și tipul de utilaj folosit.

Uleiurile vegetale se extrag din semințe, pulpa, sau miezul unor fructe, sau chiar din sâmburii unor plante, denumite oleaginoase.

Compoziția chimică a semințelor oleaginoase variază cu specia vegetală din care provine. Se consideră ca semințele au un cntinut de 0,5 g ulei/g proteină. Compoziția chimică a semințelor și uleiurilor poate fi influențată de umiditate solului, procedeele agrotehnice aplicate, temperatura mediului. Recepția calitativă a semințelor oleaginoase constă în determinarea greutăți hectolitrice, a umidități, conținutului de ulei, conținutului de corpuri staine și a purității biologice.

Decojirea se realizează la firma SC DOCO Internațional SRL, prin lovire , frecare, presare sau tăiere; folosindu-se în acest scop utilaje speciale. Este necesar de examinat materialul ieșit de la decojire și procentul de semințe nesparte. În materialul descojit se determină procentul de miez, conținutul de ulei în coajă și umiditate.

Măcinarea are ca scop ruperea membranei celulare și destrămarea stucturii ectoplasmei, creându-se condiții favorabile pentru extracția uleiului

Conținutul mic de ulei și mediul favorizează în general o bună măcinare. În timpul măcinarii se creează conditi prielnice oxidării uleiului.

Prăjirea are ca scop modificarea proprietatilor fizice-chimice ale macinarutii pentru ca la presare să se obțină randamentul maxim în ulei.

La SC DOCO INTERNALȚIONAL S.R.L. umectarea se realizează prin adăugarea de apă favorizând fenomenul deudare selectivă, potrivit căruia forțele de suprafață care rețin uleiu se saturează cu apă eliminând uleiul. Încălzirea măcinăturii duce la scăderea tensiunii superficiale și vâscozității uleiului.

Schema tehnologică de obținere a uleiului vegetal de floarea soarelui

Fig. 4.1 Schema tehnologică de obținere a uleiului vegetal de floarea soarelui la S.C. DOCO INTERNATIONAL S.R.L.

Purificarea uleiului de presă are ca scop reținerea suspenșilor mecanice și organice, cum și a urmelor de apă. Acestea pot micșora conservabilitatea uleiului și îngreuna operație de rafinare.

Purificarea uleuiului brut cu presă se realizează prin trecerea uleiului pe sita vibratoare, uscarea și filtrarea uleiului.

Factorii care influențează filtrarea sunt: presiunea și viteza de filtrare, structura sau natura precipitatului depus, grosimea precipitatuluyi, vascozitarea lichidului cere se filtrează, și temperatuta lichidului care se filtrează.

La uleiul brut se determină sedimetul și aciditatea iar la brochen umiditatea și conținutul de ulei.

Rezultatul purificării se măsoară prin continul de impurități și apă a uleiului rezultat.

În același timp se verifică aciditatea liberă, gustul mirosul și culoarea.

Extracția cu dizolvanți prezintă avantajul ca asiguta extragerea aproape integrală a uleiului, mai ales atunci când se practică o schemă tehnologică modernă, care cuprinde și presare anterioară.

În industrie extracția este influențată de sructura materialului supus extracției, proprietățile dizolvantului și regimul de extracție a măcinăturii. Structura anterioară a măcinăturii permeabilitatea dizolvantulu, gradul de degresare al măcinăturii.

Umiditatea optimă a măcinăturii este de 6-9 %.

Creșterea temperaturii dizolvantului favorizează procesul de extracție a uleiului

Extracția măcinăturii se poate realiza atât în baterii de extracție cât și în instalații cu flux continuu. La extracția în baterii, controlul de calitate vă urmări respectatea normelor tehnologice de încărcare a extractului cu măcinătura și benzină.

Distilarea miscelei se referă la procesul de ulei dizolvat într-o cantitate determinatade dizolvant. Greutatea specifică este influențată de raportul cantitativ dintre ulei și dizolvant și de temperatură.

Eliminarea dizolvantului din șrot se realizează prin aburirea șrotului urmată de uscare, până la o umiditate de 8-9 % pentru eliminarea dizolvantului..

Rafinarea uleiurilor vegetale are ce scop eliminarea unor substanțe de însoțire din uleiu brut(mucilagii, acizii grași liberi, pigmenți vegetali),.

Prin rafinare se ameliorează proprietățile uleiurilor cum sunt culoarea aciditatea liberă, gustul și mirosul, transparență, consevabilitatea.

Rfinarea trebuie astfel condusă încât să se obțină minimim de pierderi de grăsime.

Rafinarea se realizează în funcie de impuritățile din uleiul brut prin:

metode fizice: sedimentare, centrifugare, filtrare, distilare;

merode chimice: neutralizarea alcalină, rafinarea acidă, decolorarea chimică, neutralizarea prin esterificare;

metode fizico-chimice: hidratatea, decolorarea prin adsortie, rafinarea cu dizolvanți selectivi;

Filtrarea este influențată de presiunea vâscozități uleiului și temperatura sa, grosimea stratului de de separat.

Controlul de calitate vă urmări calitatea uleiului după filtrare, colmatarea stratului filtrant și, în funcție de aceasta, durata de funcționare a filtrului și necesitatea regenararii capacității filtrate prin curățire.

Demucilaginarea uleiului brut este necesară pentru mărirea convervabilitati și pentru favorizarea procesului de neutralizare.

Demucilaginarea prin acidificare se realizează folosinduse acid sulfuric în funcție de gradul de impurificare a uleiului. Acidul se introduce treptat pentru observa culoarea uleiului care inițial este verzui.În cazul în care se produce o scindare parțială a triglicerldelor crește aciditatea uleiului.

Dezacidifierea uleiurilor se realizează prin:

► neutralizare alcalină;

► neutralizarea prin distilare;

► neutralizarea prin esterificarea acizilor grași cu glicerină;

► rafinarea cu dizolvanți selectivi.

Metedele de neutralizare se apalic în funcție de aciditatea liberă a uleiurilor.

După neutralizare se determină aciditatea reziduală a uleiului.

Spălarea uleiului se efectuează pentru indepartatea cantitativă a săpunului din ulei.

Tratamentul cu dizolvanți selectivi are ca scop separerea glucidelor și uleiurilor în mai multe fracțiuni.

Uscarea în industria uleiului se realizează utilizând, în general, acțiunea căldurii. La indicarea metodei de uscare și a regimului de uscare aplicat, contrlul de calitale va urmări:

evitarea supraîncălzirii semințelor, printr-o temperatură prea ridicată;

mentinerea unei durate cât mai reduse de deshidratare pentru a evita , la temperaturi ridicate, unele procese enzimetice;

Uscarea se poate realiza în uscătoare rotative, uscaroare tambur și în instalații de iradiere cu radiații infraroșii.

Viteza de uscare depinde de umiditatea inițială și finală a semințelor oleaginoase, de temperatura mediului în care are loc uscarea și de intensitatea de mișcare a agentului.

Uscarea uleiurilor se realizează la o temperatură de 90-95oC, la o presiune de reziduală de 100-160 mm Hg.

Aparatul de de uscare trebuie supravegheat, deoarece în cazul spumării uleiului aceasta poate fi aspirat pe conductă de vid. La uscarea contnua presiunea remanentă în aparatul de 10-200 m Hg, iar temperatura de 85-90oC astfel ca se produce o autoevaporare, continul de apă al uleiului uscat este de circa 0,05%. Uscarea uleiului se efectuează pentru a îndepărta apa rămasă în ulei după spălare.

Decolorarea (albirea) are ca scop obținerea unui ulei cu o colorație cât mai slabă.Decolorarea se face utizand absorbanți și este influențată de ai mulți factori: natura substanței absorbante, temperatura, timpul de contact dintre adsorbant și ulei, starea de agitare.

Prezența aciilor grași liberi cum și a urmelor de săpun micșorează eficiența docolorarii cu adsorbanți, datorită faptului ca sunt adsotbanti preferențiali.

Cantitatea de pământ decolorant pentru ulei de dovleac este de 4-5%

Efectul secundar al decolorării constă în diminuarea resturilor de substamnte de însoțire (mucigai, resturi de săpun).

Factorii care influențează acest proces de decolorare sunt:

cantitatea acizilor grași liberi;

prezenta unor urme de săpun;

temperatura de lucru (90-105oC);

durata de contact dintre ulei și și agentul adsorbant;

natura și caracteristicele adsorbantultui utilizat

metoda și tipul de instalație folosit.

Vintetizarea (deceruirea sau demargarinizarea) este o operație prin care se elimină din ulei cerurile și gliceridele care se solidifică la temperatura camerei.

Temperatura de cristalizare este de 5-7oC, iar în vederea obținerii de cristale cu dimensiuni mari se introduc ce centre de cristalizare granule de kiselgur în proprtie de 0,5%.

Filtrarea se face în filtre tip Seitz, iar pentru formarea stratului filtrant se aplică dozele de 1 kg cristal teorit și 25 kg kiselgur pentru primele 2500 kg ulei.

Presiunea de împingere a uleiului înainte de filtrare trebuie riguros urmărită pentru a nu permite retopirea cristalelor formate.

La o temperatua mai joasă de 15-20oC apare o tulbureală a uleiului , care este rezultatul precipitări cerului și gliceridelor săturate.

Procesul de vintilare este influențat de

temperatura la care este răcit uleiul;

cantitatea de praf folosită;

durata menținerii la temperatura respectivă;

temperatura de reîncălzire a uleiului.

Dezodorizarea constă în îndepărtarea substanțelor care conferă uleiului gust și miros străin.Dezodorizarea este obligatorie pentru uleiurile comestibile obținute prin extracție.

Gustul și mirosul uleiurilor sunt provocate de unele componente naturale, de produși rezultați din alterarea materiei prime sau a uleiului în timpul depozitării sau a operațiilor de prelucrare.

Aceste substanțe sunt hidrocarburile nesaturate , compuși cu gust amar, aldehide sau cetone, rezultate din degradarea grăsimilor.

Prin dezodorizare se urmărește eliminarea mirositoare fără antrenarea gliceridelor.

Tensiunea de vapori fiin redusă la presiunea atmosferică, temperatura de fierbere este de 193-263oC pentru eliminarea de metilului și cetonelor.

Pentru reducerea temperaturii de distilare se lucrează fie sub vacuum, fie utilizându-se antrenarea cu gaz inert.

Pentru a evita hidroliza gliceridelor se va aplica, pentru uleiurile vegetale, temperatura maxim de 185-200oC. Ca gaz inert se folosesc vaporii de apă.

În timpul dezodorizării de pierde de la 0,2-0,8%ulei.

La dezodorizarea discontinuă se va urmării coeficientul de umplere al aparatului.De asemea serpentină de încălzire va fi în permanta acoperită de ulei, pentru a evita supraîncălzirea unor stropi de ulei, producând degradarea produsului finit.

Aburul utilizat la dezodorizare trebuie să fie obținut din apa bine purificată sau chiar din condens, deoarece urmele de săruri prezente în abur pot influența gustul uleiului.

Pentru evitarea pericolului oxidării, înainte de vacuarea din apareat, uleiul dezodorizat se răcește până la 110oC, iar etapa a doua până la 20-30oC.

După răcire, uleiul este supus filtrării de control, numită polizare.

Schema controlului tehnic de calitate la rafinarea uleiurilor-una dintre cele mai importante faze.Cuprinde controlul la:

uleiul supus rafinării: aciditatea, umiditatea, substanțe insolubile în eter etilic, fosfatide și mucilagii;

neutralizare: aciditate și conținut de de săpun (după spălare) controlul apelor la spălare (conținut în săpun);

albire: aciditate, culoare, conținut în săpun, conținut de ulei în pământul decolorant;

acizi grași de rafinare: conținut de acizi grași, umiditate, impurități;

Uleiul rafinat de controlează conform STAS 145-57.

După parcurgerea tuturor operațiilor, produsul final este uleiul brut de floarea soarelui ce are o culoare galbenă cu gust și miros specific. În cazul în care acesta provine din semințe încinse sau mucegăite, are o aciditate mare, un miros rânced și gust amar.

Uleiul de floarea-soarelui servește în primul rând ca ulei comestibil dar în cantități mici este folosit și pentru fabricarea săpunului, a uleiurilor oxidante și polimerizate precum și a unsorilor consistente.

În concluzie, SC DOCO INTERNAȚIONAL S.R.L. utilizează un flux tehnologic specific, adaptat cerințelor de calitate și siguranță alimentară conform solicitarilor organelor abilitate.

CAPITOLUL V

ANALIZA ECONOMICĂ ȘI A OPTIMIZĂRILOR LA

SC DOCO INTERNAȚIONAL S.R.L.

Analiza economică a firmei luată în cercetare

În cadrul cercetării a fost realizată o analiză economică a firmei SC DOCO INTERNAȚIONAL S.R.L. cu ajutorul unor indicatori economici. În tabelul 5.1 sunt reprezentați indicatorii economici și valorile acestora în funcție de anii studiați:

Tabelul 5.1 Indicatorii economici ai S.C. DOCO INTERNAȚIONAL S.R.L.

Cercetarea a fost efectuată cu o documentare asupra acestui aspect cu ajutorul documentelor contabile sau documente din cadrul anuarului statistic al României colectandu-se informațiile necesare realizării unei analize amănunțite.

Activele imobilizate constau în resurse controlate de firma obținute din beneficii anterioare și de la care se așteaptă să genereze beneficii economice viitoare fie sub forma intrărilor de numerar (sau echivalente numerar), fie prin reducerea ieșirilor de numerar.

Active imobilizate totale

Figura nr. 5.1 Evoluția activelor imobilizate în cadrul unității cercetate (lei)

În cadrul societății analzate, activele imobilizate au o valoare considerabilă in anul 2010, de 425.741 lei dar valoarea aceastora s-a diminuat în fiecare an, din cauza scoaterii din funcțiune a unor utilaje și vânzării unor terenuri din proprietatea firmei, astfel încât până în 2012 valoarea imobilizărilor a ajuns la 178.321 lei, fiind cu 41,88% mai mică față de anul 2011.

Activele circulante sunt bunuri si valori care participa la un singur circuit economic, fiind detinute pe termen scurt de catre societate. Aceasta categorie de active este importantă pentru finanțarea curentă a activității unei companii.

Active circulante – total

Figura nr. 5.2 Activele circulante în cadrul unității cercetate (lei)

Activele circulante din anii 2010 și 2011 au o valoare apropiată 372.860 lei respectiv 399.376 lei, cu o ușoară creștere în 2011, cu 7,11%, în principal pe baza creșterii stocului de produse finite. Anul 2012 aduce o scădere a acestor active cu 64,62%, ajungând la valoarea de 143.068 lei. Media activelor circulante pe perioada celor trei ani analizați este de 305.101,33 lei.

Variația activelor circulante totale poate fi explicată pe baza variației componentelor acestora: stocuri, creanța și casa și conturi la bămci.

Stocurile sunt bunuri materiale aflate în proprietatea unei societăți cu scopul de a fi vîndute sau pentru a fi utilizate în procesul de producție. Din cadrul stocurilor fac parte materii prime și materii consumabile.

Stocuri

Figura 5.3 Evolutia stocurilor in cadrul unitatii cercetate (lei)

În perioada analizată, se observă o creștere a stocurilor până în 2011 cu 30,67%, ajungând la valoarea de 164.819 lei. Această creștere, datorată în principal creșterii produselor finite, a fost rezultatul unui an favorabil din pund de vedere al producției de floarea-soarelui care implicit a crescut producția de produse finite. Valoarea stocurilor scade considerabil până în 2012, în acest an având valoarea de 58.316 lei, fiind rezultatul diminuării producției de către întreprindere în urma scoaterii din funcțiune a unor utilaje utilizate în producția uleiului.

Creanțele sunt valori economice avansate pe o durată scurtă de societate către alte personane juridice sau fizice pentru care societatea urmează să primeasacă în schimb bani sau un serviciu.Creanțele sunt de mai multe feluri:creanțe comerciale,creanțe în cadrul grupului,creanțe privind capitalul nevărsat și subscris,creanțe din interese de participare.

Figura 5.4 Evolutia creanțelor in cadrul unitatii cercetate (lei)

În anul 2010 creanțele atingeau o cotă de 114.392 lei care s-au majorat până la suma de 195.799 lei ca urmare a creșterii produselor vândute. Până în 2012, creanțele firmei scad cu 64,62%, ceea ce indică faptul că firma a recuperat o mae parte a creanțelor, dar de asemena, această diminuare este datorată reducerii vânzărilor producției ceea ce afectează întreprinderea.

Casa și conturi la bănci sunt valori sub formă de bani. Conturile la bănci cuprind: valorile de încasat, cum sunt cecurile și efectele comerciale depuse la bănci, disponibilitățile în lei și valută, cecurile entității, creditele bancare pe termen scurt, precum și dobânzile aferente disponibilităților și creditelor acordate de bănci în conturile curente.

Figura 5.5 Casa si conturi la banci

În perioada analizată, disponibilitățile societății aflate în casierie și în conturile la bănci au înregistrat valoarea maximă, în anul 2010, fiind în sumă de 132.336 lei. Valoarea acestora a scăzut considerabil până în anul următor, o mare parte a acestora fiind imobilizate în creanțe, și înregistrează o ușoară creștere până în 2012, fiind în acest an în sumă de 84.411 lei ceea ce favorizează lichiditatea întreprinderii.

Datoriile reprezintă surse de finanțare externe puse la dispoziția unei societăți fie de instituții de credit,fie de furnizori sau fie de alti terți.

Datorii totale

Figura 5.6 Datoriile din cadrul unității cercetate (lei)

Datoriile totale ale întreprinderii au o valoare de 368.836 lei în 2010 care crește destul de mult până în 2011, ajungând la suma de 1.503.083. În 2012, în urma rambursării unor credite bancare și a plații unor datorii către furnizori, datoriile totale au scăzut cu 31,09%.

Profitul brut reprezintă partea care rămîne din venitul total dupa ce s-au scăzut cheltuielile de producție.

În cadrul unității cercetate, profitul brut s-a determinat pe baza următoarei relații de calcul: Pb = Vt-Cht unde:

Pb – profit brut,

Vt – venit total,

Cht – cheltuieli totale.

Profitul brut

Figura 5.7 Evoluția profitului brut în cadrul unității cercetate (lei)

Profitul brut, în cadrul unității de producție are o evoluție descendentă, întreprinderea având o activitate eficientă care a generat profit (12.183 lei) doar în 2010 după care în ceilalți doi ani, s-a înregistrat o pierdere de 32.746 lei în 2011 respectiv 51.584 lei în 2012 ca urmare a realizării unor cheltuieli care au depășit veniturile totale.

Profitul net reprezintă acea parte din profitul brut care rămîne dupa ce s-a dedus dobînda la capitalul propriu al intreprinzătorului,arenda și chiria pentru terenul și cladirea care îi aparțin și impozitele și taxele ce se suportă din profit.

Profitul net

Figura 5.8 Evoluția profitului net în cadrul firmei cercetate (lei)

Rezultatul net are aceeași evoluție ca și rezultatul brut, care evidențiază dificultățile întreprinderii din ultimii doi ani, cu mențiunea că în acest caz profitul net, din anul 2010, este 10.234 lei rezultat în urma diminuării impozitului pe profit.

Numărul mediu de angajați corespunde numărului mediu de persoane angajate în întreprindere în cursul anului, determinat pe bază lunară.

Numărul mediu de angajați

Figura 5.9 Evoluția numărului de angajați în cadrul firmei cercetate (număr)

În cazul numărului de angajați se observă o creștere de din anul 2010 unde angajații erau în

număr de 4 până în anul 2012 unde numărul de angajați atinge cifra 17.

Rata investițiilor în cadrul modernizării liniei tehnologice

În cadrul companiei au fost realizate investiții în cadrul liniei tehnologice treptat de la an la an, astfel relizandu-se eficientizarea tehnologiilor și dorirea obținerii unei productivități ridicate, cu o calitate ridicată și costuri reduse.

Rata investițiilor în cadrul modernizării liniei tehnologice

Fig. 5.10 Rata investițiilor în cadrul modernizării liniei tehnologice (lei)

În urma realizării acestei cercetări din punctul de vedere a investițiilor se poate observa o creștere

constantă de la an la an, deși sumele nu sunt atât de reprezentative din punct de vedere numeric, observându-se o investiție de 70.222 lei în anul 2010 și o creștere la 321.102 lei în anul 2012.

Productivitatea muncii măsoară eficiența muncii depuse într-o perioadă de timp.

Prin productivitate se înțelege rodnicia, randamentul factorilor de producție utilizați. Aprecierea productivității se calculează ca raportul între bunurile economice obținute si factori de producție împlicați în realizarea lor.

Productivitatea medie a muncii (lei/om)

Figura 5.5 – Grafic evoluție productivitatea muncii

Productivitatea medie a muncii este de 609.485 lei/om, această medie fiind depăsită în anii 2010-

2012, cea mai eficientă productivitate fiind în anul 2011 de 781.118 lei/om depăsid cu aproximativ 100% productivitatea din anul 2010 care a fost de doar 394.518 lei/om, datorită îmbunătățirii fluxului tehnologic si motivarea salariaților, ca factor esențial al îmbunătățirii performanțelor

În urma analizei efectuate la SC DOCO INTERNAȚIONAL S.R.L, putem concluziona că societatea nu a avut o activitatea foarte eficientă în ultimii doi ani, având în vedere faptul că în 2011 și 2012 și-a încheiat activitatea cu rezultat negativ. Cu toate că rezultatul activității a avut o evoluție descendentă dorința de optimizare și modernizare a noilor tehnologii cât și creșterea producțivității pot aduce cu sine un viitor mai bun firmei SC DOCO INTERNAȚIONAL S.R.L.

Concluzii

În ultimile decenii evoluția noilor tehnologii a căpătat un caracter evolutiv și a fost aplicat cu succes la diverse probleme de optimizare în domenii producției. Pentru a deveni competitivi cu alte tehnici tradiționale de optimizare, în algoritmii evolutivi, trebuiesc introduse noțiuni de cunoaștere ale domeniului respectiv. Pentru a rezolva problema optimizării în timp real, o abordare cu rezultate bune ar fi aceea a hibridizării cu alte metode euristice din domeniul respectiv.

Putem spune că eficiența unei activități constă în obținerea unei producții la costuri cât mai reduse. De asemenea eficiența unei activități poate fi apreciată prin obținerea din vânzarea rezultatelor, pe piață, care depășesc cheltuielile efectuate pentru obținerea acestora. Un rol imortant în realizarea unei activități cât mai eficiente, îl are existența unui sistem de producție performant.

La nivel național, putem aprecia că producătorii români au realizat o activitate eficientă care a permis nu doar acoperirea cerințelor interne dar și exportul produselor din ulei de floarea soarelui ce a adus României venituri considerabile și ocuprarea unuei poziții favorabie pe plan mondial, atât din punctul de vedere al producției totale cât și în ceea ce privește puterea de export deținută

Evoluția în cadrul firmei SC DOCO Internațional S.R.L. a noilor investiții și a optimizării mijloacelor economice și tehnologice s-a realizat treptat, la baza a fost dorința de progres cât și obținerea unei productivități mai mari și costuri cât mai reduse.

În urma analizei efectuate se observă o crestere constantă în ceea ce priveste investițiile în cazul modernizării tehnologiilor din carul firmei atingând în anul 2012 valoarea de 321102 lei.

În ceea ce privește valoarea activelor imobilizate, aceasta este în scădere ca urmare a scoaterii din funcțiune a unor utilaje, întru-cât întreprinderea își propune modernizarea tehnologiilor utilizate în producția uleiului, asfel încât acetea ajung la valoarea de 178.321 lei în 2012. Activele circulante, de asemenea, se diminuează până în 2012 cu 61,63% față de prima perioadă analizată.

În încercarea de dezvoltare a unității de producție se nmajorează și numărul angajaților, astfel încât de la 4 angajați cât erau în 2010, firma a ajuns să dețină 17 în 2012.

Societatea are o activitate eficientă în 2010, care îî aduce un profit net de 10.234 lei dar din cauza procesului de modernizare, contractarea unor împrumuturi care au crescut presiunea cheltuielilor financiare, firma si-a încheiat ultimii 2 ani de activitate cu pierdere.

Pentru ași atinge obiectivul principal – obținerea de profit – managementul întreprinderii a incercat mereu să găsească soluții optime în cadrul proceselor economice.

În final putem concluziona prin a spune că desi profitul unității este în scădere dorința de optimizare si modernizare a nolior tehnologii cât si cresterea productivității pot aduce cu sine un viitor mai bun al firmei SC DOCO INTERNAȚIONAL S.R.L.

Bibliografie

1. Agape Cosma Dana, Dominte Nicoleta-Rodica, 2001. Dimensiuni europene în asigurarea calității: Structuri ale Uniunii Europene. Editura Economică, Bucuresti;

2. Banu C., 2008. Tratat de industrie alimentară-probleme generale. Editura Asab, Bucuresti;

3. Banu C., 2008. Suveranitate, securitate si siguranță alimentară. Editura Asab, Bucuresti;

4. Davidovici I. si colab., 2002. Economia cresterii agroalimentare. Editura Expert, Bucuresti;

5.. Diaconescu Ion, 2007. Merceologie alimentară-calitate si siguranță. Editura Universitară, Bucuresti;

6. Dumbravă Marin, 2004. Tehnologia prelucrării produselor agricole. Editura Ceres, Bucuresti;

7. Pop Cecilia si colab., 2009. Managementul calității alimentelor. Editura Edict, Iasi, vol1 si vol 2;

8. Pop Cecilia, 2006. Considerații privind implementarea sistemelor moderne de management în domeniul alimentar. USAMV Iasi, Lucrări stiințifice, seria Horticultură, vol 49;

9. Popa C. si colab., 2001. Soluții tehnice privind curățirea si sortarea semințelor. Cereale si plante tehnice, nr 3;

10. Serban Eugenia, 1999. Importanța, recoltarea si depozitarea plantelor pentru ulei. Cereale si plante tehnice, nr 9;

11. Ștefan G., Bodescu Dan si colab., 2010. Economia si filera produselor alimentare, Editura Alfa, Iasi;

12. Tofan A., 2005, Economie si politică agrară, Editura Junimea;

***http://www.marketwatch.ro/articol/2212 (accesat la data de 04.05.2012);

***http://www.madr.ro (accesat la data de 19.04.2012);

***http://ec.europa.eu/romania (accesat la data de 24.04.2012);

***http://www.productis.ro (accesat la data de 28.05.2012);

***http://www.fao.org (accesat la data de 04.05.2012).