Analiza Eficientei Activitatii la O Societate Comerciala

Cuprins

INTRODUCERE

Analiza este o metodă de cercetare bazată pe descompunerea sau desfacerea unui obiect sau a unui fenomen în părțile sale componente, în elementele sale simple. Cu ajutorul analizei omul cercetează lucrurile și fenomenele, le descoperă structura, le verifică, stabilește relații de cauzalitate, factorii care le generează, descoperă legile, formării și desfășurării lor și pe baza acestora formulează decizii privind activitatea în viitor.

Într-o accepțiune sintetică, analiza economico-financiară presupune reperarea simptomelor, disfuncționalităților (pierdere o perioadă mai lungă de timp, insolvabilitate, etc.) unei firme, identificarea cauzelor disfuncționalităților, elaborarea unor programe de acțiune a căror aplicare practică asigură redresarea sau ameliorarea performanțelor

La nivelul firmei analiza economico-financiară reprezintă un instrument necesar luării deciziilor pe baza studierii situației existente, în vederea identificării disfunctionalităților (pierdere, insolvabilitate, etc.) și elaborării unor programe prin care se asigură redresarea sau ameliorarea situației economico-financiare

Analiza, în esență, presupune descompunerea fenomenului sau a procesului economic în elemente cât mai simple ,depistarea factorilor, stabilirea relațiilor de cauzalitate dintre fiecare factor și fenomenul analizat pe de o parte, cât și dintre diferiții factori care acționează asupra acestuia, a legilor care guvernează aceste relații, a măsurării influențelor diferitelor elemente sau factori asupra fenomenului analizat, iar pe baza rezultatelor analizei elaborarea unei strategii de urmat.

Motivația alegerii temei a fost dată de influența crezei mondiale asupra economiei românești, în special a firmelor de construcții.

Scopul lucrarii a fost evidentierea rezultatelor financiare ale inteprinderii atat pe timp de criza cat si înainte.

CAPITOLUL I.TEORII ÎN DOMENIUL FINANCIAR

1.1 Noțiuni generale

Dicționarul fiduciar financiar apărut la Paris în anul 1991 definește Analiza financiară ca fiind un studiu metodic al situației și evoluției unei întreprinderi privind structura sa financiară și rentabilitatea, pornind de la bilanț, contul de rezultat și de la toate celelalte informații oferite de întreprindere sau care pot fi obținute referitor la întreprindere și viitorul său.

Parte componentă a analizei economico-financiare, analiza financiară este inclusă în categoria analizelor cu scop special, care a apărut și s-a dezvoltat mai ales în ultimii 20 de ani și se află într-o evoluție permanentă. Printre factorii care au impus și stimulat dezvoltarea și perfecționarea analizei financiare pot fi amintiți: dezvoltarea societăților anonime pe acțiuni; creșterea rolului băncilor și instituțiilor financiare în economie.

Dacă primele analize financiare efectuate de către acționarii societăților anonime se limitau doar la verificarea unor echilibre financiare suficiente pentru asigurarea rambursării împrumuturilor acordate de bănci, indiferent de evoluția situației financiare a întreprinderii, criteriul principal de acordare a creditelor rămânea doar situația patrimonială a întreprinderii. Analiza financiară se limita doar la studiul unor rate financiare privind solvabilitatea întreprinderii.

În cazul în care se punea problema maximizării profitului sau beneficiilor nu erau vizate beneficiile contabile, deoarece conceptele economic și contabil pentru profit erau foarte diferite, iar metodele contabile conduceau la rezultate variabile în funcție de metodele de evaluare sau de amortizare folosite.

Acest mod de abordare s-a dovedit limitat, ceea ce a impus o abordare modernă a analizei financiare, care tinde să devină un sistem de tratare a informației apt să ofere managerului datele necesare adoptării deciziilor financiare. Rolul acestei discipline a crescut, în sensul că ea nu se limitează numai la date financiare, dar integrează date economice și bursiere, iar rezultatele analizei sunt integrate în modele financiare necesare elaborării previziunilor.

Evoluția analizei financiare în ultimii ani este datorată mai multor cauze:

1. Tendința de concentrare a întreprinderilor a condus la dezvoltarea investițiilor de talie mare, a căror rentabilitate se întinde pe mai mulți ani, ceea ce a impus băncilor și instituțiilor financiare elaborarea și folosirea unor metode de analiză mai perfecționate în vederea acordării sau refuzului unor credite.

2. Imposibilitatea băncilor de a cere garanții pentru a-și acoperi riscul de non-plată le-a obligat să pună la punct analize ale riscului economic și financiar, deoarece noțiunea de lichiditate a devenit insuficientă pentru angajamentele pe termen lung.

3. Dezvoltarea mijloacelor moderne de finanțare a impus aprofundarea studiului echilibrelor financiare și a costului capitalului, indiferent de proveniența lui.

4. Constrângerile politicii creditului, ratele înalte ale dobânzii, inflația, variațiile cursului de schimb au acutizat problemele financiare ale întreprinderii.

5. Dezvoltarea internațională a societăților a condus la căutarea unor tehnici adaptate pentru efectuarea de comparații între situațiile financiare și contabile ale diferitelor țări.

Evoluția analizei financiare vizează adaptarea obiectivelor sale cerințelor diverșilor utilizatori în funcție de aspectele specifice domeniului de interes.

Principalii utilizatori ai analizei situațiilor financiare sunt: gestionarii, acționarii actuali si potențiali, creditorii, personalul întreprinderii, organele fiscale, analiștii financiari. Aceste categorii de utilizatori pot adopta decizii privind: gestiunea întreprinderii, cumpărarea sau vânzarea de titluri, acordarea sau refuzul unui credit, achiziția totală sau parțială a întreprinderii.

Finalitatea analizei financiare se concretizează în diagnosticuli financiar, parte distinctă a diagnosticului economico-financiar, orientată în special spre funcțiunea financiar-contabilă a întreprinderii. Efectuată în interiorul întreprinderii – analiza internă – sau din exterior de către organisme specializate, financiar-bancare, sau de specialiști independenți (analiști financiari) – analiza externă – conduce la diagnosticul financiar intern sau extern, cu obiective specifice diverșilor utilizatori.

1) Analiza financiară și gestionarii: Analiza financiară efectuată în interiorul întreprinderii de către serviciile financiare este o analiză internă care vizează aspectele susceptibile de a-i ameliora gestiunea și rezultatul. Ea are la bază date care permit efectuarea unor studii de finețe, având mai multe obiective:

a) Periodic se pot face aprecieri asupra gestiunii întreprinderii, prin urmărirea echilibrelor financiare, a rentabilității, solvabilității și riscului financiar.

b) Pe această bază, se vor orienta deciziile de investiții, de finanțare, de distribuire a dividendelor, elaborându-se previziuni financiare privind investițiile, cheltuielile financiare, trezoreria în pregătirea viitorului întreprinderii.

c) Efectuarea controlului de gestiune pe baza analizei interne.

d) Diagnosticul financiar intern degajat de analiza financiară este fundamental pentru gestionari (manageri), clarificând nu numai politica financiară, ci și politica economică generală a întreprinderii care motivează comportamentul actualilor și potențialilor parteneri sau concurenți.

2) Analiza financiară și investitorii: Acționarii – particulari sau întreprinderi – sunt direct interesați în creșterea valorii întreprinderii, deoarece ei investesc capitaluri supuse la riscuri. Remunerarea acționarilor este constituită prin dividende și plus-valoarea așteptată de întreprindere. În concepția unor autori (F. Modigliani și M.H.Miller), valoarea acțiunilor este dependentă de profit, independent de dividende, în timp ce alți autori (M.Gordon, E.Shapiro) consideră că aceasta este egală cu valoarea actuală a fluxurilor dividendelor estimate.

În practică, investitorii procedează la o evaluare a rentabilității sperate de întreprindere, fiind interesați atât în perspectiva câștigurilor viitoare (beneficiul pe acțiune și plus-valoarea în capital), cât și în rentabilitatea imediată prin studiul politicii dividendelor și al riscului în vederea orientării spre titlurile avantajoase.

Acționarii actuali și cei potențiali urmăresc sectorul de activitate al întreprinderii și locul pe care aceasta îl ocupă aici, fiind interesați în îndatorarea acesteia, capacitatea de autofinanțare și rentabilitatea investițiilor.

3) Analiza financiară și creditorii: Dacă analiza financiară s-a dezvoltat rapid în bănci interesate în capacitatea de rambursare a împrumuturilor acordate clienților lor, aceasta se utilizează și de către întreprinderile care consimt să ofere împrumuturi sau avansuri altor întreprinderi, sau care vând pe credit. Analiza diferă după cum este vorba de împrumuturi pe termen scurt sau pe termen lung.

a) Pe termen scurt, creditorii sunt interesați de lichiditatea întreprinderii, adică de capacitatea acesteia de face față scadențelor pe termen scurt, dar nu rămân indiferenți la echilibrul financiar pe termen lung, fiind interesați de mărimea fondului de rulment și a necesarului de fond de rulment.

b) Pe termen lung, creditorii (obligatarii, organismele specializate, băncile) trebuie să se asigure de solvabilitatea și rentabilitatea întreprinderii, de care depinde plata dobânzilor și rambursarea datoriilor. Ei sunt interesați de mărimea datoriilor, posibilitatea de rambursare, capacitatea de autofinanțare a întreprinderii, precum și de rentabilitatea și utilitatea împrumutului acordat.

c) Pe termen scurt și pe termen lung, creditorii sunt interesați de structura financiară a întreprinderii care exprimă gradul de risc prin levierul financiar (raportul datorii-capitaluri proprii).

4) Analiza financiară și partenerii de afaceri: Furnizorii și alți creditori comerciali, interesați în inițierea și continuarea relațiilor comerciale și acordarea de facilități, vizează solvabilitatea întreprinderii, clienții interesați în colaborarea pe termen lung vizează evaluarea continuității întreprinderii.

5) Analiza financiară și personalul întreprinderii: Prin salariile plătite întreprinderea constituie uneori unica sursă de venit a personalului angajat. Mai mult, regimul de participare a salariaților la profit permite acestuia perspectiva de a participa la beneficii în condițiile legislației în vigoare. Aceasta creează interesul salariaților privind rentabilitatea pe termen scurt, dar și păstrarea locurilor de muncă prin echilibrul financiar pe termen lung, care să asigure perenitatea întreprinderii și evitarea riscului de faliment.

6) Analiza financiară și administrația fiscală: Administrația fiscală trebuie să se asigure de achitarea cu regularitate a diverselor impozite și de conformitatea anumitor operațiuni cu legislația în vigoare, cum ar fi de exemplu politica în domeniul amortismentelor.

7) Analiza financiară și analistul financiar: Acționarii individuali ai marilor întreprinderi recurg la intermediari specializați – analiști financiari – care studiază informațiile economice și financiare, țin legătura cu serviciile financiare ale întreprinderilor pentru a descoperi perspectivele de dezvoltare și a le evalua acțiunile pe piața financiară. Acești specialiști independenți interpretează obiectiv documentele, punând la dispoziția celor interesați rezultatele analizei externe pe care au efectuat-o, evidențiind în special aspectele legate de rentabilitate și riscuri, care conferă semnificație noțiunii de echilibru financiar.

Din aprecierea analistului financiar va decurge atracția terților pentru relații comerciale sau plasamente către întreprinderile studiate.

1.2. Relația analiză financiară – gestiune financiară

Conform definiției date de Dicționarul fiduciar financiar francez, Gestiunea financiară a întreprinderii (sau grupului de întreprinderi) constituie ansamblul de decizii și activități care asigură reglarea fluxurilor financiare ale întreprinderreprinderii, ceea ce implică: procurarea fondurilor necesare activității la cel mai mic cost fără a-i afecta echilibrul financiar și asigurarea unui control constant al utilizării corecte și eficiente a fondurilor, ca principala restricție a rentabilității.

Cu alte cuvinte, gestiunea financiară urmărește adaptarea în fiecare moment a resurselor și utilizărilor de fonduri, ținând seama de funcțiunea industrială și comercială a întreprinderii, de situația sa particulară și de evoluția conjuncturii economice.

Domeniul de acțiune al gestiunii financiare este foarte vast și vizează mai ales operațiuni financiare: stabilirea bugetelor de trezorerie, procurarea creditelor pe termen scurt, gestiunea încasărilor la termen, situația finanțării și autofinanțării.

Oiectivele gestiunii financiare, adesea contradictorii, situiază pe primul loc securitatea întreprinderii, nu numai solvabilitatea, respectiv, capacitatea de a face față scadențelor, dar și flexibilitatea, adică o structură financiară care să lase suficientă suplețe gestiunii, furnizându-i fondurile necesare exploatării curente, cu riscurile aferente.

Pe de altă parte, rentabilitatea întreprinderii poate crește prin reducerea dobânzilor și a altor cheltuieli bancare și prin optimizarea utilizării capitalurilor proprii. Aceste obiective la fel de prioritare trebuie analizate în vederea găsirii unui compromis optim în fiecare moment corespunzător strategiei generale a întreprinderii.

Analiza financiară, ca studiul metodic ce folosește instrumente și mijloace specifice entru aprecierea situației financiare a întreprinderii în vederea adoptării unor decizii coerente de gestiune, urmărește diagnosticarea situației financiare pentru fundamentarea politicii economico-financiare și a strategiei întreprinderii. Astfel, analiza financiară poate fi considerată ca prima fază a gestiunii financiare, fiind necesară în studiul echilibrului financiar, al rezultatelor întreprinderii, în evaluarea rentabilității și riscurilor, în studiul fluxurilor financiare, în studiul proiectelor de investiții și în elaborarea prognozelor.

Pe baza rezultatelor analizei financiare se pot adopta decizii financiare, atât în cadrul gestiunii financiare pe termen lung (deciziile privind investițiile, finanțarea și repartizarea profitului), cât și în cadrul gestiunii financiare pe termen scurt (deciziile de trezorerie, gestiunea trezoreriei și a ciclului de exploatare).

Primatul analizei financiare în gestiunea financiară și exercitarea controlului de gestiune poate fi ilustrat prin relația de feed-back în triada:

Analiză financiară Decizii financiare Control de gestiune

În prezent câmpul de studiu al analizei financiare s-a extins considerabil, aceasta integrând studiul mediului întreprinderii, prin analiza tendințelor evoluției sectorului și a domeniului concurențial.

Utilizată într-o optică de investiții bursiere, analiza financiară servește la evaluarea întreprinderii pe baza beneficiilor previzionale, pe baza capitalizării bursiere, ceea ce presupune acordarea unei valori întreprinderii, care va servi gestionarilor de portofolii fiind obligatorie în cazul întreprinderilor cotate la bursă.

În condițiile sporirii complexității actului decizional, analiza financiară este tot mai mult considerată ca un demers al diagnosticului global strategic, în care trebuie să se introducă elemente suplimentare privind mediul economic și social, precum și elemente de ecologie.

1.3 Diagnosticul financiar – instrument al analizei financiare

Analiza financiară folosește instrumente și mijloace specifice adaptate scopului urmărit și conduce la diagnosticul financiar; parte a diagnosticului economico-financiar, alături de diagnosticul contabil, fiind orientat în special spre rentabilitatea și riscurile întreprinderii.

Termenul “diagnostic”, preluat din grecescul “diagnostikos” (apt de a cunoaște) și împrumutat din practica medicinei, este un demers care vizează recunoașterea anumitor boli după simptomele lor, în vederea descoperirii cauzelor și instituirii terapiei necesare vindecării. În acest scop se parcurg trei etape:

I. Cercetarea simptomelor cu ajutorul tuturor mijloacelor de investigare.

II. Identificarea unei afecțiuni , ceea ce corespunde diagnosticului propriu zis.

III. Enunțarea unui pronostic și recomandarea unei terapeutici adecvate.

Diagnosticul financiar, elaborat pe baza analizei financiare, procedează în același mod, având câteva obiective generale:

1) Evidențierea disfuncționalităților sau elementelor nefavorabile în situația financiară și a performanțelor întreprinderii;

2) Identificarea cauzelor dificultăților prezente sau viitoare ale întreprinderii;

3) Prezentarea perspectivelor de evoluție a întreprinderii și propunerea unor acțiuni de întreprins pentru ameliorarea sau redresarea situației.

Diagnosticul financiar presupune așa dar unele judecăți asupra sănătății financiare a întreprinderii, punctele forte și punctele slabe ale gestiunii financiare, prin care se pot aprecia riscurile trecute, prezente și viitoare ce decurg din situația financiară și soluțiile pentru diminuarea riscurilor și îmbunătățirea rezultatelor.

Obiectivele diagnosticului financiar sunt subordonate intereselor utilizatorilor, rolul analizei financiare fiind adaptat tipului de diagnostic.

Obiectivele diagnosticului financiar interior vizează punctul de vedere al acționarilor și al participanților la viața întreprinderii (angajați și manageri). Astfel, diagnosticul financiar necesar managerului întreprinderii vizează răspunsul la patru întrebări esențiale privind:

1) Creșterea: cum s-a desfășurat activitatea întreprinderii în perioada examinată și care a fost ritmul creșterii acesteia în raport cu ritmul sectorului.

2) Rentabilitatea: dacă rezultatele obținute sunt pe măsura mijloacelor folosite și dacă creșterea a fost însoțită de o rentabilitate suficientă.

3) Echilibrul: care este structura financiară a întreprinderii și dacă aceasta este echilibrată, în contextul raportului între masele de capitaluri pentru un suport financiar convenabil.

4) Riscurile: care sunt ele, dacă întreprinderea prezintă puncte de vulnerabilitate și dacă există un risc de faliment crescut sau nu.

Dacă se urmărește creșterea se verifică dacă întreprinderea are suficiente resurse pentru investiții și un necesar de fond de rulment pentru activitatea curentă fără riscul de a dezechilibra structurile financiare. De asemenea, se verifică dacă întreprinderea are o rentabilitate suficientă pentru a face față creșterii, ceea ce impune compararea rezultatelor obținute cu mijloacele folosite.

Cunoașterea rezultatelor și a modului în care s-au format și repartizat ele între partenerii interni și externi ai întreprinderii permite evaluarea performanțelor întreprinderii, care se reflectă în echilibrul financiar. Aici se urmărește în primul rând dacă structurile financiare ale întreprinderii sunt echilibrate, în sensul aptitudinii întreprinderii de a face față angajamentelor pe termen scurt și lung, ceea ce impune examinarea solvabilității și lichidității întreprinderii.

În al doilea rând, interesează modul în care este finanțată întreprinderea, ceea ce impune cunoașterea structurii capitalului prin ponderea capitalului propriu și a datoriilor. Din compararea rezultatelor obținute cu capitalurile utilizate apare rentabilitatea economică rentabilitatea financiară de care se leagă riscurile.

În al treilea rând, trebuie să se vadă dacă în cursul evoluției sale întreprinderea a știut să-și mențină echilibrul financiar, ceea ce impune studierea fluxurilor financiare în timpul unuia sau mai multor exerciții. Aici interesează care au fost în această perioadă utilizările noi ale întreprinderii (investiții corporale, necorporale, financiare, rambursarea împrumuturilor) și de ce noi resurse a dispus întreprinderea în aceeași perioadă (autofnanțare sau credite).

Pentru a caracteriza comportamentul financiar al întreprinderii în finanțarea creșterii este necesar să se stabilească tablouri plurianuale de fluxuri financiare, continuând cu introducerea elementelor de analiză strategică, pentru a prevedea evoluția structurilor financiare.

Rolul analizei financiare în atingerea obiectivelor diagnosticului financiar exterior necesar diverșilor utilizatori se prezintă astfel:

Analiza financiară condusă în vederea diagnosticului financiar parcurge mai multe etape succesive complementare:

I. Prima etapă: Analiza creșterii întreprinderii

În această etapă se caută mai întâi să se auditeze funcțiunea de exploatare a întreprinderii, independent de funcțiunea financiară, în trei timpi succesivi:

1) Evoluția activității: cifra de afaceri, producția exercițiului, valoarea adăugată, marja comercială și a elementelor componente, cu următoarele precizări:

a) O creștere mai mare a producției exercițiului comparativ cu cifra de afaceri reflectă un transfer de dificultăți asupra exercițiilor următoare (stocuri costisitoare și generatoare de depreciere);

b) Producția imobilizată ascunde adesea o sub-activitate, supra-evaluarea ei dă o imagine eronată asupra rezultatului.

2) Mijloacele puse în operă: personalul; capitalul economic.

3) Rezultatele obținute: Excedentul brut al exploatării, rezultatul exploatării, rezultatul curent, rezultatul brut și net al exercițiului.

Această etapă este completată prin examinarea rezultatului altor funcțiuni (financiară, comercială).

II. Etapa a doua: Analiza rentabilității

Examinarea rezultatelor în sine nu este suficientă; numai din confruntarea rezultatelor cu mijloacele utilizate rezultă rentabilitatea pe baza căreia se poate aprecia eficiența și competitivitatea exploatării și a altor funcțiuni:

1) Marjele brute și nete de rentabilitate;

2) Ratele de rentabilitate economică și financiară.

III. Etapa a treia: Echilibrul structurilor și strategia financiară

Creșterea este o sursă de dezechilibre; fluxurile de operațiuni se vor acumula în timpul diferitelor cicluri care caracterizează viața întreprinderii, iar acumularea de fluxuri se efectuează mai mult sau mai puțin armonios, ceea ce impune aprecierea nivelului echilibrului financiar:

1) Analiza capitalului angajat și efectul de levier;

2) Determinarea independenței financiare;

3) Acoperirea capitalurilor investite;

4) Determinarea trezoreriei disponibile pentru investiții, finanțarea investițiilor

IV. Etapa a patra: Aprecierea și evaluarea riscurilor

Natura creșterii întreprinderii, nivelul rentabilității, dezechilibrele acumulate produc un ansamblu de riscuri, dintre care, unele anunță falimentul iar altele, fragilitatea întreprinderii, ceea ce impune următoarele:

1) Analiza riscului economic;

2) Analiza riscului financiar;

3) Analiza riscului de faliment.

Sinteza diagnosticului financiar vizează: punctele forte și punctele slabe.

În concluzie, diagnosticul financiar este orientat spre utilizatori și vizează măsurarea rentabilității capitalurilor investite și a riscurilor, condițiile de realizare a echilibrelor financiare și autonomia, urmând decizii majore: întreprinderea își întrerupe activitatea, își redefinește strategia sau politica pe termen scurt.

Un bun diagnostic financiar permite o mai bună alocare a resurselor, pe baza lui i se poate acorda sau refuza întreprinderii un credit, iar investitorul îl poate folosi pentru a lua decizii de cumpărare sau de vânzare a acțiunilor.

1.4 Sursele de date și informații ale analizei financiare

O analiză financiară efectuată în scopul realizării unui diagnostic financiar, care să permită adoptarea unor decizii și stabilirea unor previziuni financiare se bazează în primul rând pe de date și informații provenite din situațiile financiare ale întreprinderii, dar nu se poate limita doar la acestea. Ea trebuie să înceapă prin adunarea mai multor informații:

a) Informații generale pe plan economic, fiscal și monetar;

b) Informații asupra sectorului de care aparține întreprinderea;

c) Informații de ordin juridic și economic asupra întreprinderii.

Informațiile generale privesc conjunctura economică – situația generală a economiei la un moment dat, știut fiind că rezultatele întreprinderii sunt influențate de conjunctura favorabilă sau nefavorabilă: expansiunea (recesiunea) economică generală pot determina creșterea (reducerea) activității, a beneficiului și a cursului acțiunilor la bursă.

Informațiile sectoriale specifice activității întreprinderii se referă la: natura produselor, procesele tehnologice utilizate, structura de producție, care au incidență asupra rentabilității, rotației stocurilor, mijloacelor de finanțare.

Informațiile privind întreprinderea sunt diverse; unele sunt obligatorii și publice, altele sunt date numai cu ocazia analizelor interne sau externe întreprinse periodic sau la cerere.

Analiza financiară nu poate pleca decât de la documentele reprezentative ale imaginii fidele a întreprinderii prezentată partenerilor interni și externi:

1) Partenerii interni:

a) Managerii, al căror obiectiv este asigurarea rentabilității capitalurilor investite și a perenității întreprinderii, prin menținerea și creșterea mijloacelor de producție.

b) Salariații, dimensiunea umană a productivității și a supraviețuirii întreprinderii, sunt interesați de stabilitatea și profitbilitatea întreprinderii.

2) Partenerii externi:

a) Investitorii (acționarii) actuali sau potențiali, care doresc să-și minimizeze riscurile și să-și rentabilizeze capitalurile, sunt interesați în evaluarea corelației risc-beneficiu. Cunoștințele de care dispun aceștia depind de poziția lor față de întreprindere: dacă ei lucrează în întreprindere sau dețin o participare însemnată, diagnosticul va fi mai bogat decât dacă ei cunosc doar simple date publicate.

b) Instituțiile financiare, precum băncile și alte organisme de creditare, doresc să-și recupereze și să-și rentabilizeze fondurile pe care le-au încredințat întreprinderii, fiind interesați de indicatorii de performanță, de riscurile financiare și de capacitatea de rambursare a acesteia.

c) Furnizorii și alți creditori comerciali sunt interesați în evalurea solvabilității pentru continuarea și dezvoltarea relațiilor comerciale.

d) Clienții sunt interesați în evaluarea continuității activității întreprinderii pentru colaborări pe termen lung.

e) Statul este dublu interesat pentru prezentarea fidelă a patrimoniului, a rezultatului și a situației financiare a întreprinderii, deoarece trebuie să opereze prelevări și să verse printr-un fel de impozit negativ subvenții și ajutoare sociale sau fiscale directe, care sunt considerate drept surse de finanțare.

Imaginea fidelă a patrimoniului unei întreprinderi este asigurată de contabilitatea generală, care oferă informațiile necesare analizei financiare prin documente de sinteză (conturi anuale) – Situațiile financiare anuale – ce se bazează pe un suport ce răspunde exigențelor reglementărilor românești armonizate cu Directiva a IV-a a C.E.E. și cu Standardele Internaționale de Contabilitate (IAS 1), O.M.F.P. 1752/2005, care cuprinde următoarele documente egale ca importnță:

Bilanțul;

Contul de profit și pierdere;

Situația modificării capitalurilor proprii;

Situația fluxurilor de trezorerie (numerar);

Politici contabile și note explicative.

Obiectivul situațiilor financiare este furnizarea de informații despre poziția financiară, performanțele și modificările poziției financiare a întreprinderii în exercițiul financiar încheiat și se prezintă în raportul anual, alături de raportul administratorilor și raportul auditorilor financiari (cenzorilor).

Informația contabilă oferită de aceste documente este adaptată și prelucrată în cadrul analizei financiare în funcție de obiectivele vizate, trebuind să fie inteligibile, relevante, credibile, comparabile, complete și să asigure eficiența necesară printr-un raport cost-beneficiu optim utilizatorilor.

Bilanțul este documentul contabil de sinteză care “fotografiază”, la un moment dat, situația patrimonială și financiară a unei întreprinderi. El redă, sub formă de tabel sau în listă, ansamblul resurselor de care dispune întreprinderea la o anumită dată, ca și utilizările acestora la aceeași dată, indicând rezultatul pe care l-a obținut întreprinderea în cursul exercițiului financiar.

Din bilanț se desprinde originea și folosirea fondurilor de care dispune întreprinderea: originea fondurilor o constituie capitalurile proprii (ce aparțin acționarilor și asociaților, provizioanele pentru riscuri și cheltuieli) și datoriile (de exploatare, financiare) și sunt cuprinse în pasivul bilanțului.

Utilizările fondurilor puse la dispoziția întreprinderii, cu titlu durabil sau activ imobilizat, și utilizările cu titlu provizoriu și ciclic, sau activ circulant, sunt prezentate în activul bilanțului.

Bilanțul reflectă poziția financiară a întreprinderii, respectiv capacitatea acesteia de a se adapta schimbărilor mediului, oferind informații esențiale despre capacitatea acesteia de a degaja fluxuri viitoare de numerar și echivalente de numerar și despre necesitățile viitoare de resurse.

Spre deosebire de bilanț care înregistrează stocurile în sens larg, respectiv, cantitățile acumulate de bunuri, creanțe, titluri și datorii la un moment dat, contul de profit și pierdere traduce activitatea întreprinderii în termeni de flux.

El înregistrează în credit totalul de bunuri, servicii sau monedă care intră ca venituri (fluxul de intrări), iar în debit, bunurile, serviciile, moneda care ies ca și cheltuieli (fluxul de ieșiri).

Contul de rezultat regrupează, sub formă de tabel sau în listă, cheltuielile și veniturile exercițiului structurate pe categorii (exploatare, financiare, extraordinare), astfel încât permite determinarea ca sold a rezultatelor (profitul sau pierderea) pe tipuri de activități.

Altfel spus, contul de profit și pierdere reflectă performanța întreprinderii, respectiv, capacitatea de a genera profit, care se exprimă prin aptitudinea acesteia de a genera fluxuri viitoare de numerar (venituri) prin utilizarea resurselor existente (cheltuieli ale perioadei), permițând să se stabilească gradul de eficiență în utilizarea de noi resurse.

În scopul efectuării unor comparații în timp, prezentarea sub formă de tabel sau în listă a contului de rezultat ca și a bilanțului trebuie să fie identică de la un exercițiu la altul. Formatul obligatoriu de prezentare a conturile anuale cerut de reglementările contabile românești armonizate prevede structura verticală a bilanțului și a contului de profit și pierderi după natură, fără să fie însă restrictivă.

Bilanțul și contul de profit și pierdere sunt considerate cele mai importante documente de raportare financiară, bilanțul ocupând locul central în economiile bazate pe implicarea majoră a statului, iar contul de rezultat fiind preferat în economiile finanțate prin contribuția capitalului privat.

Situația modificării capitalurilor proprii prezintă detaliat toate variațiile pe care le-au suferit capitalurile proprii între momentul de început și cel de sfârșit al exercițiului financiar, permițând analiza capacității de menținere a capitalului și a rezultatului final (profitul sau pierderea).

Situația fluxurilor de numerar oferă informații despre capacitatea întreprinderii de a genera numerar și echivalente de numerar din activitatea de exploatare și din activitatea investițională și modul de utilizare a acestora.

Notele explicative și politicile contabile prezintă informații despre bazele de întocmire a situațiilor financiare și politicile contabile adoptate, completează și detaliază toate informațiile prezentate în celelalte documente de raportare financiară și prezintă, narativ sau prin tabele de analiză, situații și indicatori care nu sunt prezentate în altă parte.

Notele explicative, în număr de 10, trebuie prezentate sistematic, trebuind să cuprindă informații detaliate care să servescă analizei ulterioare, și împreună cu celelalte documente de sinteză să ofere, conform Planului Contabil General, imaginea fidelă a patrimoniului, a situației financiare și a rezultatului întreprinderii în exercițiul financiar încheiat.

Situațiile financiare anuale utilizate în diagnosticul financiar oferă date și informații pentru două abordări specifice:

1) Analiza-diagnostic a performanțelor și riscurilor pe baza contului de rezultat;

2) Analiza-diagnostic a situației financiare pe baza bilanțului.

CAPITOLUL II.METODE ȘI PROCEDEELE ANALIZEI FINANCIAR

2.1 Analiza financiara

Analiza financiară, ca studiu sistematic și metodic al informațiilor contabile și financiare privind întreprinderea pentru a-i cunoaște situația financiară și a-i înțelege evoluția, folosește, în cadrul metodologiei generale prezentate în capitolul I, o serie de instrumente și mijloace specifice adaptate scopului urmărit de utilizatorul intern sau extern al diagnosticului financiar.

Dacă, inițial, analiza financiară desemna doar metodele de examinare a documentelor contabile care vizau elaborarea tablourilor de reclasament a contului de rezultate și a bilanțului, în prezent cîmpul de studiu al analizei s-a extins considerabil, ceea ce a impus diversificarea metodelor și procedeelor utilizate în scopul atingerii obiectivelor.

Deosebirea dintre diferite tipuri de necesități financiare ale întreprinderii a favorizat progresul metodelor de analiză financiară. În acest sens, noțiunea de echilibru financiar nu are același conținut în analiza tradițională bazată pe bilanțul financiar, în analiza funcțională bazată pe bilanțul funcțional, sau în analiza prin fluxuri, care completează metodele tradiționale, fără însă a le eclipsa total.

Printre metodele analizei financiare tradiționale amintim:

Compararea situațiilor financiare

Compararea constituie prima treaptă a metodei a analizei economice, frecvent aplicată în analiza financiară care permite utilizatorilor să compare informațiile din conturile anuale în timp pentru a extrage tendința privind poziția financiară și performanțele întreprinderii, precum și în spațiu cu unități similare.

Compararea bilanțului la sfârșit de perioadă cu bilanțul la început de periodă permite determinarea modificării poziției financiare a întreprinderii în cursul exercițiului. Comparațiile în timp pe mai mulți ani permit evidențierea trendului indicatorilor și stau la baza previziunilor financiare, ceea ce necesită date și informații provenite din 3 – 5 conturi anuale succesive.

Comparațiile în spațiu, între întreprinderi din același sector permit întreprinderii de a se situa mai bine în cadrul sectorului și de a-și cunoaște forțele și slăbiciunile în raport cu concurenții.

Analizele comparative în timp pun în evidență abaterea indicatorilor față de un criteriu de referință, ale căror cauze trebuie cunoscute, ceea ce impune efecturea unor analize factoriale și structurale. În acest scop, se utilizeză procedee de cuantificare a influenței factorilor (substituția în lanț, metoda balanțieră, metoda soldului, ș.a), prezentate detaliat în capitolul I.

Metoda de analiză prin rate (Ratios)

În analiza financiară termenul englezesc Ratio, de origine latină (Ratus = calculat, socotit), este sinonim cu: coeficient, raport, procent, rată și desemnează un raport economic sau financiar semnificativ între două mărimi absolute care reprezintă două posturi sau grupe de posturi din bilanț, din contul de rezultat, sau din bilanț și din contul de rezultat.

Raportul poate fi exprimat în procente, în număr de zile sau ani, sau sub formă de coeficient, fiind utilizat în scopul obținerii unor informații mai semnificative decât le pot oferi valorile absolute ale mărimilor contabile sau datele extracontabile. Evident că nu pot fi raportate decât mărimi ce au relații între ele pentru a obține o rată semnificativă.

După elementele care se compară, aceste rate pot informa analistul financiar asupra a numeroase aspecte ale întreprinderii pe care dorește să le evidențieze: rentabilitatea, independența financiară, rotația activelor, ș.a.

Metoda de analiză prin rate a apărut în analiza financiară de peste 20 de ani și ea prezintă avantajul că permite analistului financiar să urmărească progresul întreprinderii și să prezinte imaginea acesteia utilizatorilor. Este însă vorba de o viziune a posteriori. Ca urmare, a avea rate bune la închiderea exercițiului nu implică neapărat un viitor favorabil pentru întreprindere.

Metoda de analiză prin rate trebuie utilizată cu prudență, aceasta oferind de multe ori doar un fragment al unor informații necesare pentru o decizie financiară. Rareori o rată luată izolat este semnificativă prin ea însăși, nefiind suficientă pentru a caracteriza o întreprindere. Numai o baterie de rate urmărite în dinamică pe mai mulți ani și comparate cu întreprinderi similare, sau cu valori standard pot îmbogăți informațiile necesare deciziilor financiare.

Obiectivul fundamental al metodei ratelor vizând cunoașterea cât mai bună a întreprinderii și evaluarea cât mai reală a performanțelor și dificultăților sale, utilizarea corectă a acesteia impune respectarea câtorva cerințe de bază:

1) Asigurarea comparabilității elementelor raportului prin evaluarea lor în aceleași unități.

2) Folosirea în calcul a unor mărimi semnificative și coerente, între care trebuie să existe relații directe;

3) Compararea ratelor în timp, spațiu, sau cu valori standard.

Practica utilizării metodei ratelor a devenit curentă în domeniul financiar, dar este frecventă și în alte domenii (tehnic, comercial, fiscal) și vizează în general dinamica indicatorilor (prin indici cu bază fixă sau cu bază în lanț) sau structura lor, alături de ratele financiare de rotație, rentabilitate, finanțare, ș.a.

Opiniile privind structura unei baterii de rate diferă în funcție de organismul specializat care le elaborează, dar acestea vizează în general: activitatea și randamentul întreprinderii, marjele și rentabilitatea, investițiile și finanțarea; structura financiară și riscurile.

Centrala Bilanțurilor din Banca Franței editează anual norme cuprinzând baterii care cuprind următoarele rate:

1) Rate de analiză a factorilor de producție;

2) Rate de gestiune și de rentabilitate;

3) Rate de exploatare;

4) Rate financiare.

Potrivit reglementărilor contabile românești armonizate întreprinderile trebuie să raporteze în Nota explicativă 9 Principalii indicatori economico-financiari următorii indicatori sub forma unei baterii de rate:

I. Indicatori de lichiditate:

1) Lichiditatea generală (Lg);

2) Lichiditatea imediată (Li).

II. Indicatori de risc:

1) Gradul de îndatorare (Gd);

2) Acoperirea dobânzilor (Ad).

III. Indicatori de activitate:

1) Viteza de rotație a stocurilor (Ns);

2) Număr de zile de stocare (Ds);

3) Viteza de rotație a debitelor clienți (Dc);

4) Viteza de rotație a creditelor furnizori (Df);

5) Viteza de rotație a activelor imobilizate (Nai);

6) Viteza de rotație a activelor totale (Na).

IV. Indicatori de profitabilitate:

1) Rentabilitatea capitalului angajat (Re);

2) Marja brută din vânzări (Rv).

Bateria de rate de mai sus cuprinde indicatori reprezentativi ce servesc în următoarele scopuri:

1) Măsurarea performanțelor (activitatea, randamentul, rezultatele), consecințele deciziilor în materie de investiții și de finanțare, structura financiară;

2) Efectuarea de comparații în timp pentru a studia evoluția situației financiare;

3) Situarea întreprinderii în mediul său profesional, prin compararea propriilor rate cu ratele medii ale întreprinderilor similare.

Metoda analizelor specifice

În funcție de scopul urmărit, analiza financiară poate utiliza o serie de metode specifice adaptate anumitor situații: studiul lichidității-solvabilității, analiza rentabilității și riscului, analiza activității (gestiunii) întreprinderii, analiza structurii financiare (calculul levierelor), lanțurile de rate, analiza de fluxuri, analiza discriminantă, scoringul (riscul de faliment) ș.a.

Utilizarea instrumentului informatic

Efectuarea analizei financiare în diferite scopuri este facilitată de accesul și utilizarea instrumentului informatic în mai multe direcții:

1) Stocarea datelor;

2) Calculul ratelor;

3) Determinarea echilibrelor financiare;

4) Elaborarea proiecțiilor și previziunilor privind situația financiară;

5) Efectuarea analizelor de sensibilitate și a simulărilor.

Atingerea obiectivelor analizei financiare în vederea elaborării diagnosticului financiar care vizează în special performanțele (rentabilitatea) și riscurile impune efectuarea unor analize complexe –structurale și factoriale- prin utilizarea combinată a mai multor procedee și tehnici de analiză multicriterială și multifactorială.

2.2 Etapele analizei financiare

Efecturea unei analize financiare ample care să conducă la un diagnostic financiar complet presupune parcurgerea mai multor etape:

1) Etapa preliminară

Pentru a avea o primă reprezentare schematică a întreprinderii se vor prezenta informații privind: sectorul de activitate; evoluția cifrei de afaceri în ultimii 4-5 ani; rentabilitatea (rata creșterii beneficiului brut și net, rata rentabilității capitalurilor investite și a capitalurilor proprii) riscurile, îndatorarea totală și datoriilor pe termen scurt în pasivul bilanțului, ș.a.

2) Examinarea situației financiare

Aceasta presupune următoarele:

a) Analiza contului de rezultat, care pune în evidență solduri semnificative privind activitatea economică și rentabilitatea (Cascada SIG).

Pornind de la aceste solduri se poate examina structura costurilor și evoluția lor, cu reflectarea în costuri a consumului de resurse.

b) Analiza bilanțului financiar și funcțional, care vizează evoluția structurii financiare, situația echilibrelor financiare și a rentabilității capitalurilor.

c) Studiul tabloului de finanțare sau al fluxurilor de numerar (trezorerie).

Acesta constituie un examen al politicii de investiții, de finanțare și de distribuire a profitului net, care permite o analiza dinamică a fluxurilor financiare și a fluxurilor de trezorerie.

3) Formularea diagnosticului financiar

În sinteză se vor prezenta punctele tari și punctele slabe, așa cum au rezultat din analiza efectuată.

Rezultatele analizei financiare vor fi valorificate diferit, în funcție de utilizator, dar în general, se va căuta răspuns la întrebări de natură financiară, economică, fiscală, juridică. O atenție specială se va acorda aspectelor de natură financiară, cum ar fi cererea de credite pe termen scurt și lung, achiziția de acțiuni, emiterea de noi acțiuni, noi investiții, sau din contra, dezinvestirea.

Rezultatele analizei financiare se vor utiliza pentru formularea de ipoteze care trebuie să se bazeze pe informații economice, financiare, monetare diverse.

CAPITOLUL III.PREZENTAREA SC.TRANSILVANIA CONSTRUȚII SA

3.1 Prezentare generală

Denumire societate: SC.Transilvania construcții SA

Număr de înmatriculare la Registrul Comerțului: J12/8/1991

Cod unic de înregistrare: RO 199044

Cod CAEN: 4521 Constructii de cladiri si lucrari de geniu

Capital subscris și vărsat: 23.414.160

Adresă: Str. Orăștie nr. 10, 400 398
Cluj-Napoca, Jud. Cluj, România
Tel: 0264 – 416 597, 0264 – 416 598
Mobil: 0724 – 234 898, 0724 – 234 899

[anonimizat]

www.transilvaniaconstructii.ro

3.2 Scurt istoric

Transilvania Construcții SA a luat ființă în 1990, în baza deciziei Prefecturii nr. 554/30.11.1990, prin reorganizarea Trustului de Construcții Cluj, fondat în 1950. Compania este și în prezent unitatea cea mai reprezentativă dintre cele 11 societăți comerciale care s-au format după această reorganizare. În anul 1999, societatea a fost privatizată integral, acțiunile FPS fiind cumpărate de salariații societății prin PAS.

Obiectul de activitate al societății îl constituie, în principal, construcțiile civile și industriale, administrarea Parcului Logistic Transilvania. Compania deține și un laborator autorizat, în care se efectuează încercări și pentru alte unități de construcții din Cluj-Napoca.

Compania deține un parc logistic cu o suprafață de aproximativ 145.000 mp,din care 72.000 mp reprezintă suprafața depozitelor în număr de 36 și 6 hale pe o suprafață totală de 150000 mp2. . În prezent, depozitele din incinta parcului logistic sunt ocupate în totalitate. În cadrul Parcului Logistic Transilvania își desfășoară activitatea aproximativ 80 de firme. Proiectul a fost demarat în anul 2003 și s-a desfășurat în mai multe etape.

3.3 Servicii

Închire parc logistic

Închirieri hale și depozite la standarde europene cu următoarele dotari: acces tir,telefon,internet,rampă auto,acces linie CFR, cantina-restaurant la standarde europene, spații de primire, hol multifuncțional, spații de expunere și vânzare, birouri clasa A și sală de conferințe

Construcții civile și individuale

Ridicare structură

Structuri beton armat, monolit, prefabricate

Structuri metalice, montaj structuri metalice

Lucrări de zidărie,instalații electrice, termice și sanitare

Amenajări interioare

Baza sportivă

Amplasată la capătul Cartierului Grigorescu, vis-a-vis de Magazinul Cora, Baza Sportivă Transilvania este una dintre cele mai renumite baze de agrement din Cluj-Napoca. Cu o suprafață de peste 55000mp, baza dispune de următoarele facilități:

nouă terenuri de tenis de câmp pe zgură

o sală modernă de tenis cu o suprafață rapidă

un teren de fotbal cu suprafață sintetică și naturală

saună

terasă și restaurant

două parcări păzite

3.4 Structura organizatorică

Cunoscute fiind problemele lipsei forței de muncă specializate în sectorul construcțiilor, politica de personal a Transilvania Construcții are în vedere menținerea unui nucleu stabil cu un nivel ridicat de pregătire profesională la toate nivelurile de competență, care să asigure un plus de profesionalism și eficiență.

De asemenea, se mizează pe asigurarea perfecționării profesionale continue prin familiarizarea specialiștilor cu cele mai moderne procedee și metode de utilizare a celor mai noi tehnologii în construcții, fapt ce garantează creșterea satisfacției clienților. Totodată se pune accent pe colaborarea cu subantreprenorii și în acest sens se creează condiții favorabile perfecționării acestora, prin accesul la procedeele și tehnologiile moderne, în vederea integrării lor în politica societății. Aceasta politică garantează deținerea de resurse umane flexibile și ușor de gestionat. În prezent, numărul de angajați ai societății este de 360.

Personalul muncitor direct productiv, cuprinde toată gama de meserii necesare predării la cheie a obiectivelor contractate (zidari, mozaicari, zugravi, tâmplari, dulgheri, fierari betoniști, parchetari, lăcătuși mecanici, mecanici utilaje).(Anexa 1)

3.5 Piața societății

Piața construcțiilor

In ciuda crizei imobiliare mondiale, piata romaneasca a constructiilor de locuinte a continuat sa fie cea mai dinamica din Uniunea Europeana in 2008, arata un studiu realizat de Comisia Nationala de Prognoza.

Astfel, in semestrul I s-a inregistrat o crestere de 33,3%, contributia acestui sector la crearea PIB fiind de 8,1%. In primele opt luni ale anului 2008, activitatea din domeniu s-a amplificat, in termeni reali, cu 31,5% comparativ cu perioada corespunzatoare 2007.

Eurostat, care a centralizat date pentru 13 din cele 27 de state membre, arata ca, in timp ce in intervalul scurs de la inceputul anului sectorul constructiilor a scazut pe ansamblul UE cu 0,04%, iar in tarile din zona euro cu 1,5% ca urmare a crizei financiare internationale, Romania a inregistrat cel mai rapid ritm de crestere, care depaseste substantial cea de-a doua clasata respectiv Slovenia (22,6%).

Cea mai mare crestere (33,2%) a fost inregistrata pe segmentul constructii nerezidentiale, datorita accentuarii, indeosebi in marile orase, a tendintei de externalizare a spatiilor industriale, de depozitare si comerciale, dar si modernizarii unor scoli si construirii unor sali de sport.

In crestere cu 30,5% fata de perioada similara a anului trecut, constructiile ingineresti detin cea mai mare pondere in cadrul elementelor constitutive ale structurii lucrarilor de constructii (52,2% in categoria constructii noi, 55,6% in categoria reparatii capitale si 73,2% in categoria intretinere si reparatii curente). Aceste ponderi se explica prin derularea unor proiecte de infrastructura de amploare, precum si a lucrarilor de reabilitare si modernizare a infrastructurii rutiere.

Constructiile rezidentiale care detin circa 15% din totalul lucrarilor de constructii, au fost in crestere cu 32,3% fata de perioada corespunzatoare a anului anterior, ca urmare a extinderii rapide a stocului de spatii locative.

Un indicator important pentru dinamica sectorului imobiliar, atat pentru situatia actuala, cat si pentru cea viitoare, este numarul de autorizatii acordate pentru constructia de cladiri rezidentiale.

In primele opt luni ale anului 2008 acestea s-au cifrat la 41.290, in crestere cu 11,2% fata de perioada similara din 2007.

In august 2008 au fost eliberate 6.057 autorizatii, ritmul de crestere fiind mai temperat, de 3,7% comparativ cu iulie 2008 si respectiv 8,7% fata de august 2007.

Din totalul autorizatiilor pentru construirea de cladiri rezidentiale eliberate in august, 61,7% sunt pentru zona rurala, mentinandu-se trendul din luna precedenta.

Suprafata medie utila pe autorizatie de constructie emisa pentru cladirile rezidentiale a fost, in august 2008, de 211,5 metri patrati, fata de numai 195,7 metri patrati in aceeasi luna din 2007.

Numarul autorizatiilor de construire locuinte s-a majorat, in primele 8 luni ale anului trecut, cu 66,1% fata de perioada similara 2007.

De remarcat este si faptul ca suportul pentru aceasta evolutie l-a avut de aceasta data cresterea cu 82,2% a autorizatiilor acordate in mediul urban (56,2% din total, fata de 51,3% in perioada similara 2007).

Peste 95% din autorizatiile pentru cladiri rezidentiale au fost eliberate pentru cladiri individuale cu o singura locuinta. Astfel, aproape 40.000 dintre cladirile rezidentiale noi din 2008 si cele care urmeaza a fi terminate in 2009 sunt constructii unifamiliale.

Piața românească a construcțiilor iși va tempera ritmul de creștere, pe fondul turbulențelor inregistrate pe piețele financiare, însă antreprenorii din construcții mizează pe dezvoltarea lucrărilor de infrastructură și a lucrărilor agro-indusriale, acestea fiind susținute și de fonduri nerambursabile din partea UE.

Calculul se bazează pe faptul că în perioada 2008-2009, România beneficiază de fonduri nerambursile , prin programul ISPA, în valoare de 850 milioane euro, din partea Uniunii Europene si peste opt miliarde pentru agricultură în perioada 2008-2013, prin Programul Național de Dezvoltare Rurala.

In acest context, pentru anul 2009 a fost estimat un ritm de creștere diminuat la 10-15% în construcții, fată de 28% nivelul prognozat pentru 2008.

SC Transilvania Construcții SA este considerat lider de piață în județul Cluj, fapt confirmat si de informațiile extrase de la Registrul Comerțului pentru anul 2008 care prezintă societatea cu o cotă de piață în județul Cluj de 23% (0,2% la nivel național) pentru activitatea principală „Construcții de clădiri si lucrări de geniu”.

În acest domeniu, mai ales în ultimii ani, concurența la nivel național este acerbă. În opinia Conducerii Emitentului, la nivel regional , mai ales pe segmentul de piață vizat de Emitent (construcții industriale si comerciale) firmele existente cu acest obiect de activitate nu reprezintă o concurență reală. Principalele avantaje competitive ale Emitentului sunt considerate a fi experiența (calitatea lucrărilor) si dotarea tehnică.

Principalele societăți care activau în domeniul construcțiilor la nivel regional (județul Cluj) în 2008 sunt prezentate în tabelul de mai jos:

Principalii concurenți pe piață în județul Cluj

Tabel 3.1

Sursa: www.mfinante.ro si Registrul Comerțului

CAPITOLUL IV.ANALIZA EFICIENȚEI SOCIETĂȚII

4.1 Diagnostic economico – financiar

Fondul de rulment net (Frn) reprezinta excedentul de resurse financiare care se degaja in urma acoperirii activelor permanente din resursele permanente si care poate fi folosit pentru finantarea activelor curente.

Frn = Capital permanent – Active imobilizate nete

= Resurse permanente – Utilizari permanente

Ponderea fondului de rulment net in capitalul permanent (PFrn) reprezinta resursele permanente alocate pentru finantarea activelor curente:

PFrn = Fond de rulment net / Active circulante

Raportul de finantare a activelor circulante din fondul de rulment net (Rfac) arata proportia in care resursele permanente alocate finantarii activelor curente le acopera in mod efectiv:

Rfac = Fond de rulment net / Active circulante

Fondul de rulment net

Tabel 3.2

Frn = 29474916 – 29539522 = -64606

PFrn = -64606 *100 = -0.22

29474916

Rfac = -64606 *100 = -2.55

2535104

Fondul de rulment în 2006 are valoare negativă ceea ce înseamnă că nu avem excedent de resurse financiare care se degaja in urma acoperirii activelor permanente din resursele permanente si care poate fi folosit pentru finantarea activelor curente.

Resursele permanente alocate pentru finantarea activelor curente sunt negative.

Proportia in care resursele permanente alocate finantarii activelor curente le acopera in mod efectiv este de – 2,55%.

Tabel 3.3

Frn = 29394414 – 29081207 = 313207

PFrn = 313207 *100= 1.06

29394414

Rfac = 313207 *100= 8.08

3871633

Fondul de rulment în 2007 are valoare pozitivă ceea ce înseamnă că avem excedent de resurse financiare care se degaja in urma acoperirii activelor permanente din resursele permanente si care poate fi folosit pentru finantarea activelor curente.

Resursele permanente alocate pentru finantarea activelor curente sunt pozitive și au crescut față de 2006 cand valoarea era de -0.22 la 1,06.

Proportia in care resursele permanente alocate finantarii activelor curente le acopera in mod efectiv este de 8.08% și a crescut față de 2006.

Tabel 3.4

Frn = 29647239 – 28677208 = 970031

PFrn = 970031*100 = 3.30

29647239

Rfac= 970031*100 =12.57

7715651

Observam ca fondul de rulment net inregitreaza valoare negativa in primul an si in anii urmatori valori pozitive, si evolueaza crescator. In ultimii ani sursele permanente finanteaza integral alocarile permanente, ceea ce nu se intampla in primul an de observatie.

In ultimul an Frn a crescut cu 210% fata de anul anterior.Fondul de rulment net era capabil sa finanteze 12.57% din activele circulante, adica 4.8% mai mult fata de anul precedent.

In concluzie, firma poate sa-si acopere nevoile permanente pe seama surselor permanente dar numai in ultimii doi ani.

În 2009 din cauza crizei economice care a afectat piața construcțiilor în mod sigur valoarea va scădea,iar evoluția ascendentă din ultimii doi ani va merge pe o scara descendenta în 2009.

Figura 3.1

Analiza structurii fondului de rulment net

Fondul de rulment net este compus din:

fondul de rulment propriu (Frp), care reprezinta partea din capitalurile proprii care depasesc valoarea imobilizarilor nete si care sunt destinate finantarii activelor circulante:

Frp = Capital propriu – Active imobilizate nete

fondul de rulment strain (Frs), care reprezinta partea din datoriile pe termen mediu si lung care depasesc valoarea imobilizarilor nete si care sunt destinate finantarii activelor circulante:

Frs = Fond de rulment – Fond de rulment propriu

Fondul de rulment propriu

Tabel 3.6

Frp = 29292905 – 29539522 = -246617

Pfr = -246617*100 = -0.84

29292905

Partea din capitalurile proprii care depasesc valoarea imobilizarilor nete si care sunt destinate finantarii activelor circulante este negativa.

Tabel 3.7

Frp = 29351425 – 29081207 = 270218

Pfr = 270218*100 = 0.92

29351425

Partea din capitalurile proprii care depasesc valoarea imobilizarilor nete si care sunt destinate finantarii activelor circulante este pozitiva si a crescut de la -246617 in 2006 la 270218 in 2007.

Tabel 3.8

Frp = 29647239 – 28677208 = 970031

Pfr = 970031*100 = 3.27

29647239

Partea din capitalurile proprii care depasesc valoarea imobilizarilor nete si care sunt destinate finantarii activelor circulante este pozitiva si a crescut de la 270218 in 2007 la 970031 in 2008.

In 2009 in prima parte a anului a inregistrat o scadere din cauza crizai mondiale.

Fondul de rulment strain

Tabel 3.9

Structura fondului de rulment net

Tabel 3.10

Pentru perioada de analiza se observa o reducere in structura a fondului de rulment propriu, desi in ultimul an are o mica tendinta de crestere. Aceasta evolutie se datoreaza in principal evolutiei mai accentuate, ca dinamica a ITML fata de capitalurile proprii, pe cand activele imobilizate nete au avut un ritm mai scazut.

Analiza gestiunii fondului de rulment

Viteza de rotatie a fondului de rulment net prin cifra de afaceri reprezinta marja de securitate si exprima numarul mediu de zile in care fondul de rulment net se reconstituie prin cifra de afaceri. Marja de securitate trebuie sa se situeze intre 30 si 90 de zile.

DzRot = Fond de rulment net / Cifra de afaceri x T

Viteza de rotatie a fondului de rulment

Tabel 3.11

Nivelul indicatorului nu este prea bun si marja de securitate se incadreaza in afara limitelor normale. Deci sursele permanente nu sunt suficiente pentru a finanta activitatea respectiva.

Analiza necesarului de fond de rulment

Nivelul si dinamica necesarului de fond de rulment

Necesarul de fond de rulment (Nfr) reprezinta excedentul de nevoi ciclice de finantare ramase dupa acoperirea activelor curente pe seama resurselor curente si care vor trebui sa fie acoperite din resursele permanente.

Nfr = Active circulante – Datorii pe termen scurt

= Resurse curente – Utilizari curente

Necesarul de fond de rulment

Tabel 3.12

Nfr= 2535104 – 1463121 = 1071983

DvNfr = 100 – 100 = 0

Tabel 3.13

Nfr=3871633 – 785711 = 3085922

DvNfr = 288-100=188

Variatia indicatorului a crescut fata de 2006 de la 0 la 188 in 2007. Excedentul de nevoi ciclice de finantare ramase dupa acoperirea activelor curente pe seama resurselor curente sunt acoperite din resursele permanente.

Tabel 3.14

Nfr= 7715651 – 3081907 = 4633744

DvNfr= 150- 100 = 50

Variatia indicatorului a scazut fata 2007 de la 188 la 50. Excedentul de nevoi ciclice de finantare ramase dupa acoperirea activelor curente pe seama resurselor curente sunt acoperite din resursele permanente.

In 2009 e posibil sa scada si mai mult din cauza crizei economice.

Analiza structurii necesarului de fond de rulment

Necesarul de fond de rulment este compus din necesarul de fond de rulment aferent activitatii de exploatare (Nfre) si necesarul de fond de rulment in afara exploatarii (Nfrae).

Nfr = Nfre + Nfrae

Necesarul de fond de rulment din exploatare (Nfre) reprezinta excedentul de nevoi ciclice de finantare ramase dupa acoperirea activelor curente pe seama resurselor curente provenite din activitatea de exploatare si care vor trebui sa fie acoperite din resurse permanente.

Nfre = Nevoi curente de exploatare – Resurse curente de exploatare

Necesarul de fond de rulment in afara exploatarii (Nfrae) reprezinta excedentul de nevoi de finantare ramase dupa acoperirea activelor curente pe seama resurselor curente provenite din afara activitatii de exploatare si care vor trebui sa fie acoperite din resurse permanente.

Necesarul de fond de rulment aferent exploatarii

Tabel 3.15

Nfre = 2180118 – 1136589 = 1043529

dvNfre = 100 -100 = 0

Excedentul de nevoi ciclice de finantare ramase dupa acoperirea activelor curente pe seama resurselor curente provenite din activitatea de exploatare sunt acoperite din resurse permanente.

Tabel 3.16

Nfre = 3758016 – 2772715 = 985301

dvNfre = 94 – 100 = -6

Excedentul de nevoi ciclice de finantare ramase dupa acoperirea activelor curente pe seama resurselor curente provenite din activitatea de exploatare nu sunt acoperite din resurse permanente.

Tabel 3.17

Nfre = 7441293 – 3663713 = 3777580

dvNfre = 383 – 100 = 283

Excedentul de nevoi ciclice de finantare ramase dupa acoperirea activelor curente pe seama resurselor curente provenite din activitatea de exploatare sunt acoperite din resurse permanente.

Nevoia de fond de rulment a crescut de la o perioada la alta si a inregistrat valori pozitive, ceea ce inseamna ca a existat permanent un surplus de nevoi temporare in raport cu sursele temporare. Acest lucru se datoreaza in pricipal cresterii mai rapide a activelor circulante decat a surselor ciclice.

In 2009 din cauza crizei mondiale probabil ca vor fi in scadere.

Necesarul de fond de rulment in afara exploatarii

Tabel 3.20

Nfrae= 1071983 – 1043529 = 28454

Au surplus de nevoi temporare in raport cu sursele temporare ale exploatarii.

Tabel 3.21

Nfrae= 3085922 – 985301 = 2100621

Au surplus de nevoi temporare in raport cu sursele temporare ale exploatarii.Surplusul a crescut de la 28454 in 2006 la 2100621 in 2007.

Tabel 3.22

Nfrae= 4633744 – 3777580 = 856164

Nevoia de fond de rulment aferent exploatarii a fost de asemenea pozitiva si crescanda cu exceptia anului al doilea de analiza. Aceasta inseamna un surplus de nevoi temporare in raport cu sursele temporare ale exploatarii. La fel a fost si nevoia de fond de rulment in afara exploatarii, dar cu exceptia ca ea inregistreaza valori mai mici in primiul si in ultimul an de analiza.In 2009 din cauza crizei mondiale va scadea.

Analiza gestiunii necesarului de fond de rulment

Viteza de rotatie a necesarului de fond de rulment prin cifra de afaceri reprezinta marja de atragere si exprima numarul mediu de zile in care necesarul de fond de rulment se reconstituie prin cifra de afaceri.

DzRot = Necesar de fond de rulment / Cifra de afaceri x T

Viteza de rotatie a necesarului de fond de rulment

Tabel 3.23

Necesarul de fond de rulment a avut o valoare acceptabila doar in primul an, in rest fiind mai mare decat limita considerata normala.

Analiza trezoreriei nete

Analiza nivelului si dinamicii trezoreriei

Trezoreria neta (Tn) reprezinta disponibilitatile banesti ramase la dispozitia firmei rezultate din activitatea desfasurata pe parcursul unui exercitiului financiar. Reprezinta excedentul de lichiditati ramase dupa acoperirea excedentului de nevoi ciclice de catre excedentul de resurse permanente.

Tn = Frn – Nfr

Trezoreria neta

Tabel 3.25

Tn = -64606 – 1071983 = -1136589

In 2006 firma inregistreaza un dezechilibru financiar.

Tabel 3.26

Tn = 313207 – 3085922 = -2772715

In 2007 firma inregistreaza un dezechilibru financiar

Tabel 3.27

Tn = 970031 – 4633744 = -3663713

Trezoreia neta inregistreaza in toti cei trei ani de analiza valori negative ceea ce evidentiaza un dezechilibru financiar, si nevoia de fond de rulment nu poate fi finantata in intregime din resurse permanente, apelandu-se la credite pe termen scurt.In 2009 va merge in aceeasi directie fiind influentata si de criza economica.

Analiza structurii functionale a trezoreriei

Trezoreria neta (Tn) este compusa din:

trezoreria de activ (Ta)

trezoreria de pasiv (Tp)

Tn = Ta – Tp

Trezoreria neta

Tabel 3.28

Tn=338324-1474913=-1136589

Trezoreria de pasiv a fost superioara trezorerie de activ, fapt care se confirma clar de la trezoreria neta negativa

Tabel 3.30

Tn=50468-2823183 = -2772715

Trezoreria de pasiv a fost superioara trezorerie de activ, fapt care se confirma clar de la trezoreria neta negativa.

Tabel 3.31

Tn=123338-3787051=-3663713

Trezoreria de pasiv a fost superioara trezorerie de activ, fapt care se confirma clar de la trezoreria neta negativa. Firma a trebuit sa apeleze la credite de trezorerie pentru a-si finanta activitatea curenta.In 2009 va merge in aceeasi directie fiind influentata de criza economica.

Analiza echilibrului prin ratele de finantare

Analiza ratei stabile de finantare

Rata finantarii stabile (Rfs) reflecta masura in care resursele financiare grupate in capitalurile permanente acopera utilizarile grupate in activele permanente; reflecta in valori relative echilibrul financiar pe termen lung. Rata arata gradul in care activele stabile sunt finantate din pasivele stabile.

Rfs = Capital permanent /Active imobilizate nete

Rata finantarii activelor stabile din resurse stabile

Tabel 3.32

Rfs=29474916/29539522 * 100 =99

Rata arata gradul de 99 % in care activele stabile sunt finantate din pasivele stabile.

Tabel 3.33

Rfs=29394414/29081207*100 = 101

Rata arata gradul 101% in care activele stabile sunt finantate din pasivele stabile.

Tabel 3.34

Rfs=29647239/28677208*100 = 103

Rata arata gradul 103% in care activele stabile sunt finantate din pasivele stabile.

4.2 Evaluarea nivelului tehnic al SC Transilvania Construcții SA

Veniturile societății sunt asigurate de desfășurarea mai multor activități, activitatea principală fiind aceea de construcții montaj.O analiză a cifrei de afaceri pe activități este prezentată în tabelul de mai jos:

Tabel 3.35

4.3 Situația financiar – contabilă

Analiza structurii financiare a patrimoniului firmei are ca obiective:

stabilirea și evaluarea raporturilor dintre diferitele elemente patrimoniale;

evidențierea principalelor mutații calitative în situația mijloacelor și surselor generate de schimbări interne și de interacțiunea cu mediul economico-social;

aprecierea stării patrimoniale și financiare;

fundamentarea politicii și strategiei financiare.

Acest tip de analiză se numește analiză pe verticală deoarece se analizează în mod distinct activul și pasivul precum și modul de structurare a acestora. Structura financiară a firmei se analizează din cel puțin două puncte de vedere:

din punct de vedere al surselor de finanțare reflectate în pasivul bilanțier;

din punct de vedere al utilizării și materializării acestora reflectate în activul bilanțier,

și depinde de foarte mulți factori: natura activități,, suma totală a nevoilor de finanțat, riscurile pe care întreprinderea consimte să și le asum,, poziția acționarilor, situația pieții financiare, oscilațiile ratei dobânzi, poziția creditorilor.

a) Prezentarea elementelor de bilanț

Situația activelor și pasivelor se prezintă în felul următor:

Figura 3.2 Bilant

Analiza activului

Ratele de structură ale activului evidențiază, în mărimi relative, modul de structurare a mijloacelor economice din activul bilanțier în funcție de rolul și destinația lor în procesul productiv, precum și în funcție de durata utilizării acestora. Ratele de structură ale activului relevă informații privind destinația economică a capitalurilor, gradul de lichiditate și capacitatea întreprinderii de a-și modifica structura sub acțiunea unor factori conjuncturali.

Pe total activele au crescut în 2008 față de 2007 cu 82.934.473 lei, creștere care se structurează astfel:

1.Active imobilizate – 137.556.422 lei

1.1 Imobilizări necorporale : 24.835 lei.

În cursul anului 2008 acestea au scăzut ușor datorită înregistrării amortizării licențelor și programelor informatice.

1.2 Imobilizări corporale : 133.830.493 lei

Terenuri valoare brută : 78.744.409 lei

În cursul anului 2008 valoarea terenurilor din patrimoniu a crescut cu 72.600.652 lei datorită reevaluării terenurilor la data de 31.12.2008.Reevaluarea s-a efectuat pentru ca valoarea din contabilitate să refelecte valoarea de piață a terenurilor din patrimoniu.

Construcții: 74.853.448 lei

În 2008 valoarea construcțiilor și rețelelor din patrimoniu a crescut cu 18.420.980 lei reprezentând reevaluarea la valori de piață a construcțiilor din patrimoniu.De asemenea creșterea se datorează și din cauza unor investiții proprii.

Instalații tehnice și mașini – valoarea de inventar 10.093.725 lei, valoarea rămasă fiind de 5.664.239 lei.În anul 2008 valoarea de inventar crește față de 2007 cu 1.031.940 lei reprezentând utilaje de lucru noi achiziționate.

Mobilier și echipamente de protecție: valoarea de inventar 139.384 lei.Această valoare crește cu 109.282 lei datorită unor noi achiziții.Valoarea rămasă este de 75.112 lei.

Imobilizări corporale în curs : 341.218 lei și reperezintă modernizări la depozitele din Parcul Logistic Transilvania.

Imobilizări financiare: 3.701.094 lei

Valoarea acestora s-a diminuat în cursul anului 2008, întrucât garanțiile de buna execuție reținute de către beneficiari au fost trecute în categoria creanțelor, urmând să fie încasate într-un interval mai mic de 1 an de la data bilanțului.

În acestă valoarea sunt cuprinse titlurile de participare de la SC MELISA PROD SRL în valoarea de 172.744 lei,actiunile deținute la SC Fotbal Club CFR 1907 Cluj SA în valoare de 3.525.191 precum și acțiunile deținute la SC SOMES Balastiere SA în valoare de 3129 lei.

Figura 3.3

Active circulante: 18.275.262 lei

Se înregistrează o creștere față de anul 2007 în suma de 2.946.887 lei astfel:

Stocuri : 841.261 lei.În anul 2008 valoarea lor scade cu 1.091.421 lei.Stocul de la sfârșitul anului reprezintă materiale transportate la punctele de lucru și necuprinse în operatiile de la sfârșitul lunii și stocuri în depozit pentru lucrările în execuție.

Creanțe: 8.634.406 lei.valoarea acestora scade cu 375.467 lei și reprezintă lucrări de construcții montaj facturate și neîncasate, în principal sumele facturate către SC Fotbal Club CFR 1907 Cluj SA.De assemenea o mare parte din creanțe reprezintă și garanții de bună execuție reținută de beneficiarii care urmează a fi încasate într-un interval mai mic de un an de la data bilanțului

Figura 3.4

Rata activelor imobilizate prezintă o tendință de reducere, ponderea imobilizărilor scăzând de la o perioadă la alta ca efect al moficării într-o proporție mai mică a valorii imobilizărilor în raport cu valoarea activului.

Situația este nefavorabilă în anul 2, deoarece cifra de afaceri se modifică într-o proporție mai mare (scade) decât modificarea valorii imobilizărilor (IcCa < IcAin). În ultimul an situația devine favorabilă reducerea activelor imobilizate fiind însoțită de o creștere a cifrei de afaceri.

Pe întrega perioadă analizată ponderea imobilizărilor depășește nivelul considerat optim.

Disponibilități: 8.799.595 lei.La sfârșitul anului 2008 crește valoarea disponibilităților aflate în conturile bancare deschise la Unicredit Țiriac și Trezoreria Cluj, datorită în principal depozitului de lichidități constituit în majorarea capitalului social efectuată în anul 2008.

Analiza Pasivului

Ratele de structură ale pasivului evidențiază modul de structurare a surselor de finanțare în funcție de proveniența și de gradul de exigibilitate al acestora. Prin nivelul acestor rate se poate identifica existența sau inexistența unei structuri financiare adecvate, rezultat al politicii financiare promovate de managementul unității.

Capitaluri proprii – la sfârșitul exercițiului financiar curent capitalurile proprii ale societății sunt 123.065.693 lei și au înregistrat o creștere de 91.467.061 lei față de anul 2007.Capitalul social – 23.414.160 lei.În cursul anului 2008 a avut loc o majorare a capitalului social prin aport în numerar.Majorarea a fost în suma de 6.621.087 lei reprezentând 200.639 acțiuni subscrise la un preț de 33 lei/acțiune.Numărul total de acțiuni emise de către societate a ajuns astfel la 709.520 cu o valoare nominală de 33 lei/acțiune.

Rezerve legale: 1.171.069 lei.În cursul anului 2008 s-au constituit rezerve legale în procent de 5% din profitul contabil înainte de impozitare în valoare de 299.731 lei.

Rezerve din reevaluare și alte rezerve: 86.016.566 lei.Aceste elemente de capital propriu au crescut semnificativ prin reevaluarea terenurilor și clădirilor din patrimoniu la valoarea de piață.

Rezultatul reportat – 5.801.930 lei reprezintă profitul net aferent anului 2007 în valoare de 7621735 lei diminuat cu dividente distribuite în valoare de 1840000 lei.

Rezultatul curent – 5232945 lei.Reprezintă profitul net al exercițiului financiar 2008.

Veniturile și cheltuielile pe ultimii 3 ani sunt prezentate în următorul tabel:

Analizând comparativ contul de profit și pierdere se pot trage următoarele concluzii:

În ceea ce privește evoluția veniturilor:

Venituri din exploatare – pe ansamblu se remarcă o scădere a lor în 2008, mai ales în ceea ce privește veniturile din lucrările de construcție montaj, scădere datorată reducerii volumului de lucrări de construcții montaj din ultima perioadă a anului 2008.Această scădere a urmat tendința generală din economia românească și mondială.

Venituri financiare – pe ansamblu se observă o reducere a lor cu excepția veniturilor din dobânzi unede se observă o creștere față de ceilalti ani, cauzată de depozitele însemnate deținute de societate, depozite care au provenit din majorarea capitalului social efectuată în cursul anului 2008.

În ceea ce privește cheltuielile:

Cheltuieli din expoatare – pe ansamblu se constată reducerea lor în concordanță cu veniturile din expoatare urmând trendul descrescător generat de reducerea numărului de lucrări de construcții montaj.La anumite grupe de cheltuieli (salarii,utilități, impozite și taxe) se constată însă o creștere față de anii precedenți.

Cheltuielile financiare – au crescut față de anul precedent.Creșterea a fost generată de creșterea dobânzilor la creditele contractate precum și de creșteri semnificative ale cursului valutar.

Profitul net în anul 2008 a fost de 5.532.767 lei în scădere față de anul 2007, consecință a restrângerii activității de construcții montaj, restrângere generată de condițiile economice naționale și globale, nefavorabile care s-au manifestat în special în ultima perioadă a anului 2008.

Analiza fluxurilor de trezorerie

Figura 3.5

După cum se poate observa activitatea de exploatare a generat fluxuri de numerar în valoare de 6.660.095 lei.Aceste fluxuri au fost suplimentate cu fluxuri atrase din activitatea de finanțare.Intrările de numerar au fost utilizate pentru achiziția de imobilizari precum și pentru achitarea datoriilor financiare.La sfârșitul anului 2008 disponibilul aflat la dispoziția societății era de 8.799.595 lei în creștere față de începutul anului , suficient încât să acopere obligațiile curente ale societății.

Indicatori financiari înregistrați în 2008 comparativ cu 2007 și 2006

Figura 3.6

Analiza stabilității financiare

Rata stabilității financiară (Rsf) reflectă măsura în care firma dispune de resurse financiare cu caracter permanent față de total resurse. Ponderea capitalului permanent în resursele financiare reflectă caracterul permanent al finanțării activității, conferind un grad ridicat de siguranță prin stabilitate în finanțare.

STABILITATEA FINANCIARĂ

Tabel 3.37

Pe întreaga perioadă de analiză firma dispune de un grad ridicat de autonomie financiară, depășind valoarea minim acceptabilă. Totuși indicatorul înregistrează o evoluție descendentă, datorită reducerii, în anul 2, respectiv creșterii mai lente, în anul 3 a capitalului permanent față de totalul surselor de finanțare (IcCpm<IcPt). Deci are loc reducerea resurselor stabile în raport cu resursele ciclice. Este însă o situație favorabilă deoarece se datorează reducerii datoriilor pe termen mediu și lung (IcDtml<IcCpm).

Figura 3.7

Datorită faptului că firma desfășoară o activitate cu o durată îndelungată a procesului de fabricație (de la producerea răsadului până la obținerea și valorificarea produsului finit), indicatorul are valori normale. În ultimul an firma utilizează într-o proporție de 22,34% resurse curente și 77,66% resurse permanente.

Figura 3.8

Analiza îndatorării

Ratele de îndatorare exprimă în mărimi relative nivelul datoriilor pe care le are firma în raport, fie cu totalul surselor de finanțare, fie doar cu resursele proprii. În practică se utilizează două principale rate de îndatorare:

1) Rata îndatorării globale (Rîg) compară ansamblul datoriilor pe care le are firma față de creditorii săi, indiferent dacă sunt de natură financiară sau nu, cu totalul surselor de finanțare.

ÎNDATORAREA GLOBALĂ

Tabel 3.38

Firma se află într-o situație favorabilă, pe întreaga perioadă indicatorul înregistrând valori sub valoarea maxim admisibilă, dar cu un ritm permanent de creștere, datorat creșterii mai rapide a datoriilor totale în raport cu pasivul total. În anul 3 resursele împrumutate și atrase reprezintă peste 18% din total, cu 7,6% mai mult decât în anul 2 și 9,8% în anul 1.

Figura 3.9

Indicele îndatorării globale (Iîg) măsoară raportul capitalurilor împrumutate și atrase față de capitalul propriu.

Analiza gradului de finanțare curentă

Rata resurselor curente (Gfc), adică gradul de finanțare curent, reflectă măsura în care resursele curente participă la formarea resurselor totale și la finanțarea activității.

Cu ajutorul acestor date am calculat următoarele grupe de indicatori:

Indicatori de structură ai bilanțului

Indicatori ai echilibrului financiar

Indicatori de gestiune

Indicatori de rentabilitate

indicatori de structură a bilanțului

indicatori de structură ai activului:

Figura 3.10

indicatori de structură ai pasivului

Figura 3.11

Constatăm modificări atât în structura activului cât și a pasivului.Cele mai semnificative sunt:

creșterea ponderilor imobilizărilor nete cu 9% și creșterea ponderii activelor circulante, mai precis a creanțelor cu 7,25%

diminuarea ponderii capitalurilor împrumutate cu 17,40% și a datoriilor pe termen scurt cu 10,6% din totalul pasivelor, influențate de creșterea semnificativă a capitalurilor proprii in pasiv cu 36%

Indicatori ai echilibrului financiar:

În vederea aprecierii lichidității și solvabilității societății am calculat:

Lichiditatea generală

Lichiditatea curentă

Active curente = 18275262 = 2,15

Datorii curente 8480473

Lichiditatea imediată

Active curente – stocuri = 17434001 = 2,6

Datorii curente 8480743

Solvabilitate generală

Situația netă 2007: 39.716.081 lei

Situația netă 2008: 128.363.026 lei

Tabel 3.39

Se poate observa că situația netă a patrimoniului precum și indicatorii de lichiditate și solvabilitate s-au îmbunătățit semnificativ în 2008 față de 2007.

Indicatorii de gestiune

Cifra de afaceri realizată în anul 2008 este de 58.939.226 lei iar cea din 2007 este de 67.889.102 lei.

În vederea caracterizării gestiunii activelor și pasivelor de care a dipus societatea în anul 2008 am calculat următorii indicatori de rotație:

Viteza de rotatie a stocurilor in numarul de zile stocate

Stoc mediu * 365 = 1386972 * 365 = 10,27

Costul vanzarilor 49288792

Vanzarea de rotatie a debitelor clienti exprimata in zile

Sold mediu clienti *365 = 7813863 *365 = 48,39

Cifra de afaceri 58939826

Vanzarea de rotatie a creditelor furnizorilor exprimata in zile

Sold mediu furnizori *365 = 4209395 *365 = 26,07

Achizitii de bunuri 58939826

Viteza de rotatie a activelor imobilizate

Cifra de afaceri = 58939826 = 0,43

Active imobilizate 137556422

Viteza de rotatie a activeloe totale

Tabel 3.40

Constatăm că viteza de rotație a capitalului s-a diminuat, consecință a faptului că socitatea a realizat o cifră de afaceri cu 8949876 lei mai mică față de cea din 2007, în timp ce totalul activelor necesare realizării acestei cifre de afaceri a crescut cu 82934473 lei.

O evoluție pozitivă se poate observa la viteza de rotație a stocurilor care s-a dublat în 2008 față de 2007.

Durata de încasare a creanțelor a crescut.Această evoluție se datorează unor factori conjucturali, respectiv la sfârșitul anului 2008 societatea înregistrează creanțe față de Sc Fotbal Club CFR Cluj SA în suma de 5.507.037 lei

Durata de plată a datoriilor curente s-a micșorat, societatea achitându-și toate datoriile la scadență.

rentabilitatea societății

Definită ca raport între rezultatul obținut și efortul depus pentru obținerea sa o redăm atat sub aspect economic cât și financiar:

Tabel 3.41

Constatăm că în anul 2008 atât rata rentabilității financiare cât și cea economică s-a diminuat mult față de anul 2007.Factorul determinant îl constituie majorarea activelor imobilizate rezultate din reevaluarea efectuată la 31.12.2008

Indicatorii de risc

Indicatorul gradului de indatorare

Capital imprumutat * 100 = 19649933 * 100 = 13,77

Capital angajat 142715686

Indicatorul privind aciperirea dobanzilor

Profit inaintea platii dobanzii si impozitului pe profit = 7902367

Cheltuieli cu dobanda 1395828

Marja bruta din vanzari

Profitul brut din vanzari * 100 = 8520500 * 100 = 14,46

Cifra de afaceri 58939826

4.4 Analiza SWOT

În urma analizei diagnostic se desprind următoarele:

Puncte tari

• Clădirea dispune de toate utilitățile: energie electrică, apă sursă proprie, energie termică, telefonie, sistem de supraveghere;

• Condițiile de muncă sunt deosebit de bune, spațiul fiind dotat cu utilaje și echipamente tehnologice moderne, aceasta pentru activitatea de producție ;

Accesul la informalii prin utilizarea calculatorului;

Aportul acționarului majoritar la desfășurarea activității;

Stabilitatea personalului;

• Fluxul de informalii circulă ușor de la un nivel la altul, este dinamic, iar controlul este direct;

Inexistența conflictelor de muncă;

Raportul calitate/preț al serviciilor prestate este bun;

Spațiul pentru desfășurarea activității de producție este proprietatea societății;

Accesul la forța de muncă calificată;

Creșterea cifrei de afaceri;

Remunerarea întreprinderii are o proporție însemnată (peste 50% );

Durata de încasare a creanțelor este mică;

Durata de plată a obligațiilor este mare ;

Creșterea productivității muncii în ultimii doi ani ;

Prețuri de vânzare mai mici decât ale concurenței ;

Deservire rapidă la comenzi ferme

Puncte slabe

Lichiditățile firmei sunt insuficiente;

Lipsa unor utilități (rețea de canal, rețea de gaze) ;

Nu se face export cu produsele firmei ;

Cheltuieli cu personalul ridicate ;

Nu beneficiază de spor de vechime ;

Prestările de servicii nu se realizează pe întregul an calendaristic în aceeași măsură;

Productivitatea muncii are o creștere nesemnificativă ;

Oportunități

• Fiind o zonă turistică și industrială se presupune în viitor o creștere a vânzărilor de materiale de construcții .

Riscuri

Instabilitatea legislației;

Concurența ;

CONCLUZII

Înainte de aderarea României la UE și de izbucnirea crizei economice mondiale, piața imobiliară din România era considerată o veritabilă mină de aur pentru investitorii israelieni. Numeroase firme de construcții și imobiliare, cum ar fi Africa-Israel, Elbit Imaging, grupul Kardan, BSR Projects și Olimpia, au împrumutat mari sume de la bănci

și au achiziționat terenuri în România, aducând arhitecți, proiectanți, supraveghetori și avocați pentru proiectele de construcții pe care urmau să le execute, relatează cotidianul israelian 'Haaretz'.

Însă criza economică mondială a avut drept efecte blocarea creditelor, reducerea vânzărilor, suspendarea proiectelor de construcții și, în cele din urmă, prăbușirea pieței imobiliare.

'Israelienii au rămas cu mii de apartamente nevândute în România din cauza blocajului creditelor, iar macaralele de pe șantiere ruginesc', scrie 'Haaretz'.
Confruntate cu efectele crizei, o serie de firme israeliene care încă nu și-au suspendat proiectele, cum ar fi NeoCity, iau serios în considerație o asemenea posibilitate. Altele se văd nevoite să execute proiectele deja începute în două faze din cauza dificultăților de a obține credite de la bănci.

Un exemplu în acest sens îl constituie firma Elbit Imaging care a căutat să obțină un împrumut de 800 milioane de euro de la diverse bănci europene și, ca urmare a dificultăților bancherilor de a onora această cerere, va trebui să-și eșaloneze în timp proiectele. Firma Africa-Israel a reușit să închirieze 80 la sută din spațiile comerciale ale mall-ului pe care îl execută în parcul Cotroceni dar nu a reușit să obțină finanțare de la bănci pentru construcția unui turn de birouri și alte proiecte de locuințe.
'Haaretz' citează și alte consorții internaționale, cu o cifră de afaceri cu mult mai mare decât aceea a firmelor israeliene, care întâmpină dificultăți pe piața imobiliară din România din cauza crizei financiare. De exemplu, firma norvegiană RomReal urma să investească până în 2014 aproximativ 14 miliarde de euro, dar și-a suspendat operațiunile din România în timp ce compania britanică Cooper Beech, care intenționa să investească 2,5 miliarde de euro în construirea a 17.000 de locuințe, a început să execute doar un singur proiect, restul fiind suspendate din lipsa cererii.

Printre fenomenele tipic românești care au dus la paralizarea pieței imobiliare, 'Haaretz' menționează noua legislație adoptată în 2008, în conformitate cu standardele UE, care îngreunează acordarea de împrumuturi ipotecare, precum și fenomenul 'îndatorării românilor', ca urmare a ușurinței surprinzătoare cu care erau acordate creditele în trecut.

'În ultimele 4 luni ale lui 2008 la București au fost vândute doar 20 de apartamente în timp ce în 2007 se vindeau în medie 600 de apartamente pe lună', afirmă 'Haaretz' pentru a scoate în evidență dimensiunile atinse de criza economică și de paralizarea pieței imobiliare din România. (Agerpres, Sergiu Klein)

Tinand cont de situatia actuala economica Compania clujeana Transilvania Constructii a facut fata cu bine raportat la celelalte firme in domeniu si a inregistrat profit.

Compania clujeana Transilvania Constructii estimeaza ca, in acest an, profitul va fi de doar 2,7 milioane de lei, jumatate fata de cel realizat anul trecut, de 5,5 milioane de lei, la o cifra de afaceri cu 21% mai mica fata de 2008, de la 58,9 milioane de lei (16 milioane de euro) la 46,6 milioane de lei, se prevede in bugetul de venituri si cheltuieli aprobat miercuri de actionari.

Potrivit bugetului, veniturile vor urma sa scada in acest an cu 25,6%, la 49,9 milioane de lei, comparativ cu 67,1 milioane de lei (18,2 milioane de euro) in 2008. La randul lor, cheltuielile vor fi reduse cu 23%, de la 60,6 milioane de lei (16,4 milioane de euro) la 46,7 milioane de lei.

Societatea Transilvania Constructii are un capital social de 23,4 milioane de lei, impartit in 709.520 de actiuni, fiecare cu o valoare nominala de 33 de lei. SIF1 Banat-Crisana, care detine 19,07% din actiuni, deruleaza o oferta de vanzare a 13,21% din actiunile firmei de constructii, valabila  pana la 16 aprilie. SIF1 cere un pret minim de 200 de lei pe actiune, de aproape sase ori mai mare fata de ultima cotatie a actiunilor de la Bursa, de 35,1 lei. Valoarea operatiunii derulate de SIF1 este de minimum 18,7 milioane de lei.

Actionarii majoritari ai Transilvania Constructii sunt sotii Mircea si Gabriela Timofte, care detin 30,13%, respectiv 30,44%, din actiunile societatii. Gabriela Timofte ocupa si functia de presedinte al Consiliului de Administratie. Din actionariat mai face parte si Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cu o participare de 3,17% din titluri.

Propuneri pentru depășirea crizei și evitarea unor falimente în sector este posibilă doar dacă statul va interveni cu o serie de politici și mecanisme stimulatorii, inclusiv:
1. scutirea de TVA;

2. acordarea de împrumuturi pe termen lung, fără dobândă, pentru procurarea apartamentelor.
În caz contrar, afirmă constructorii, o bună parte din cei 70 mii de angajați (!) din sector își vor pierde locul de muncă, iar o serie de companii vor intra chiar în faliment.

BIBLIOGRAFIE

Buglea, Alexandru Analiză economico-financiară , Editura Universitaria, 2008

Bușe, Florian Managementul proiectelor ,Editura Economic, 2008

Constantinescu, D Managementul proiectelor , Sitech, 2008

Costiniu, George Analiza economico-financiară a întreprinderii , Pro Universitaria, 2007

Covlea, Marian Analiza-diagnostic economico-financiară , Nomina Lex, 2008

Căprărescu, Ghe. Managementul resurselor umane,Pro Universitaria, 2008

Currie, Donald Introducere în managementul resurselor umane ,CODECS, 2008

Dalotă, Marius D Analiză economico-financiară , Editura Universitaria, 2008

Dalotă, Marius D Analiză economico-financiară ,Pro Universitaria, 2007

Ghic, Grațiela Analiză economico-financiară,Editura Universitaria, 2008

Grigoruț, Cornel Managementul proiectelor , BREN, 2007

Moroșan, Iosefin Analiza economico-financiară , Editura Fundație, 2008

Șerbănoiu, Ion Managementul resurselor umane în construcții,Editura Societă, 2007

Șerban, Doina Managementul resurselor umane , Printech, 2008

Șerban, Elena, Analiză economico-financiară ,Editura ASE, 2008-

Ștefea, Petru Analiză economico-financiară , Editura Universit, 2008

BIBLIOGRAFIE

Buglea, Alexandru Analiză economico-financiară , Editura Universitaria, 2008

Bușe, Florian Managementul proiectelor ,Editura Economic, 2008

Constantinescu, D Managementul proiectelor , Sitech, 2008

Costiniu, George Analiza economico-financiară a întreprinderii , Pro Universitaria, 2007

Covlea, Marian Analiza-diagnostic economico-financiară , Nomina Lex, 2008

Căprărescu, Ghe. Managementul resurselor umane,Pro Universitaria, 2008

Currie, Donald Introducere în managementul resurselor umane ,CODECS, 2008

Dalotă, Marius D Analiză economico-financiară , Editura Universitaria, 2008

Dalotă, Marius D Analiză economico-financiară ,Pro Universitaria, 2007

Ghic, Grațiela Analiză economico-financiară,Editura Universitaria, 2008

Grigoruț, Cornel Managementul proiectelor , BREN, 2007

Moroșan, Iosefin Analiza economico-financiară , Editura Fundație, 2008

Șerbănoiu, Ion Managementul resurselor umane în construcții,Editura Societă, 2007

Șerban, Doina Managementul resurselor umane , Printech, 2008

Șerban, Elena, Analiză economico-financiară ,Editura ASE, 2008-

Ștefea, Petru Analiză economico-financiară , Editura Universit, 2008