Analiza Efectelor Unui Program Personalizat de Educatie Psiho Motrica Asupra Caracteristicilor Somatice Si Motrico Functionale
LUCRARE DE DISERTAȚIE
Analiza efectelor unui program personalizat de educație psiho-motrică asupra caracteristicilor somatice și motrico-funcționale ale participantelor
ABSTRACT
Prezenta lucrare evaluează eficacitatea unui program personalizat de educație psiho-motrică prin analiza unor caracteristici somatice și morfo-funcționale de bază ale participantelor, și compararea acestora cu rezultatele obținute pentru o grupă de control care a urmat un program similar nepersonalizat.
S-a efectuat întâi analiza grafică a datelor, validarea datelor și efectuarea testelor de normalitate Kolmogolov-Smirnof, Cramer-von Mises, și Anderson-Darling. Pentru analiza statistică s-au utilizat testul T pentru eșantioane perechi, testul Wilcoxon, testul F și regresia liniară. De asemenea, s-a folosit tehnica jackknife pentru replicarea datelor și validarea rezultatelor.
Programul personalizat de pregătire psiho-motrică a avut efecte superioare asupra majorității caracteristicilor morfo-funcționale ale participantelor. Analiza parametrilor somatici evidențiază efectele reglatoare ale ambelor programe de educație psiho-motrică, cu precădere a celui personalizat, și indică necesitatea analizei diferențiate în funcție de parametrii inițiali ai acestora. Totodată s-a constatat utilitatea tehnicii jackknife în obținerea unor estimări robuste ale parametrilor statistici și în validarea rezultatelor obținute pe datele inițiale.
Cuvinte cheie: programe personalizate de pregătire psiho-motrică, testul T pentru eșantioane perechi, testul Wilcoxon, testul F, teste de normalitate, regresie liniară, tehnica jackknife, reeșantionare
Cuprins
Partea a I-a: Introducere
Motivația alegerii temei și actualitatea sa în contextul preocupărilor pentru îmbunătățirea stării de sănătate și a calității vieții
Importanța efortului fizic în ameliorarea stării de sănătate și confortului fizic și psihic al tinerelor
Partea a II-a: Detalierea scopului cercetării, a obiectului acesteia și a metodologiei folosite
. Scopul și obiectivele cercetării
. Ipotezele cercetării
. Structura cercetării
. Metode și tehnici de cercetare
Documentarea bibliografică
Observația studiului
Metoda experimentală
Subiecții, locul desfășurării experimentului, durata și etapele, cercetării
Designul intrucțional al experimentului
Elaborarea programelor pentru gimnastică aerobică și fitness – Codificarea mijloacelor și metodelor
Obiectivele instrucționale generale, intermediare și operaționale – gimnastică aerobică
Conținutul programei analitice – gimnastică aerobică
Proiectarea didactică și sistemele de acționare pentru realizarea obiectivelor prevăzute în experiment – disciplina fitness
Sistemul de măsurare și evaluare a rezultatelor programelor de instruire fizică
Metodele de prelucrare a datelor și de analiză statistico-matematică
Prelucrarea inițială a datelor
Tipurile de teste folosite în analiza statistică
Ipoteze statistice, diagnostice statistice și niveluri de semnificație
Metodele de prelucrare a datelor pentru eșantioane de dimensiune redusă
Partea a III-a: Efectuarea analizei statistice detaliate și verificarea validității ipotezelor
3.1. Prelucrarea preliminară a datelor, formularea ipotezelor specifice și alegerea variabilelor esențiale pentru analiză
3.2. Rezultatele analizelor efectuate, confirmarea/infirmarea ipotezelor de lucru
Partea a IV-a: Evaluarea finală a rezultatelor obținute și elaborarea concluziilor referitoare la studiu
4.1. Sinteza rezultatelor analizei statistico-matematice a datelor
4.2 . Concluzii și recomandări finale
Bibliografie
Anexa 1 Tabel nominal cu grupele pentru gimnastică aerobică și fitness
Anexa 2 Aparate, dispozitive și accesorii pentru cursurile de educație fizică și sport cu tematică din gimnastică aerobică și fitness
Anexa 3 Planificarea și programarea pregătirii și a instruirii
Anexa 4 Variantele programelor de gimnastică aerobică, aplicate în perioada experimental
Anexa 5 Programarea lecțiilor de fitness
Anexa 6 Datele experimentului
Anexa 7 Macrou folosit pentru reeșantionarea datelor prin metoda jackknife, și pentru calculul statisticilor de bază ai distribuției datelor reeșantionate
PARTEA a I-a
Introducere
1.1 Motivația alegerii temei și actualitatea sa în contextul preocupărilor pentru îmbunătățirea stării de sănătate și a calității vieții
Psihomotricitatea, definită ca totalitatea interacțiunilor între mișcare sau activitatea musculară și procesele mentale, are un rol din ce in ce mai important în societațile moderne bazate pe cunoaștere, în care funcțiile cognitive și intelectuale ale indivizilor sunt din ce in ce mai solicitate, reactualizând astfel vechiul dicton latin “mens sana in corpore sano”.
În epoca contemporană ascensiunea spiritului intelectual se petrece în dauna biologicului, creând un dezechilibru defavorabil individului.
Păstrarea stării sale de sănătate și menținerea capacității de muncă intelectuală și fizică este mult diminuată de existența unei înalte tehnologii moderne și al unui stil de viață determinat de aceasta. Munca intelectuală presupune în mod obișnuit adoptarea unui stil de viața sedentar, implicând ore lungi de stat la birou, fapt care poate perturba pe termen lung starea de sănătate a individului, ducând la dezechilibre grave ale stării sale de sănătate fizică și psihică.
În compensație, omul trebuie să găsească soluții menite să păstreze un echilibru al ființei sale. În acest sens, educația fizică și sportul se impun ca un important antidot reglator, reprezentând unul dintre mijloacele cele mai importante de echilibrare a organismului uman, de eliminare a tensiunilor interioare și de creștere a posibilităților de adaptare ale organismului.
Pornind de la ideea formulată astăzi în pedagogia științifică privind exercițiul fizic ca mijloc de formare a personalității și de pregătire a omului pentru profesiune și pentru cerințele contemporane, lucrarea își propune să scoată în evidență beneficiul practicării unui program structurat de gimnastică aerobică și fitness.
Ne-a preocupat gimnastica aerobică și fitness-ul, deoarece prin conținut, forme și efecte, ele oferă condiții favorabile de dezvoltare simultană a deprinderilor și calităților motrice, a proceselor psihice aferente și chiar a trăsăturilor de personalitate.
Gimnastica aerobică și fitness-ul sunt atât mijloace cât și metode ale educației. Analizând esența și conținutul gimnasticii aerobice și al fitness-ului ne putem da seama de valoarea lor educativă, precum și de rolul lor în îmbunătățirea și menținerea stării de sănătate a practicantelor. Cursantele își însușesc realitatea motrică, dirijând în mod conștient mișcările, pregătindu-se astfel pentru muncă și viață, dobândind capacitate motrică și conștientizarea față de activitatea motrice. În acest proces complex cursanta este activă: observă, gândește, reactualizează creator și acționează în interrelație cu colegele sale. Perfecționarea capacității motrice și dezvoltarea fizică armonioasă sunt corelate cu influențarea dezvoltării personalității în integralitatea sa.
În baza datelor oferite de literatură în acest domeniu, cât și a celor rezultate din experiența proprie, am formulat unele considerații teoretice generale însoțite de câteva experimente a căror eficiență a fost confirmată de practică.
În cadrul activității cu studentele, atât la lecția de educație fizică cât și la activitățile sportive, ne-am orientat în funcție de următoarele coordonate ale proceselor psihice aferente și ale formării complexe a personalității.
1. Menținerea și îmbunătățirea dezvoltării armonioase a studentelor cu menținerea unui tonus de viață sănătos, conform cerințelor actuale ale societății;
2. Pregătirea studentelor din punct de vedere teoretic și practic pentru îndeplinirea importantului rol al femeii de mâine în societate, de mamă nevoită să facă față unor multiple probleme sociale și familiale, constrânsă să-și împartă timpul între educația copiilor, problemele gospodărești, și sarcinile de serviciu. Femeile trebuie pregătite pentru a putea face față cerințelor unei munci intensive și menține, la un nivel rezonabil, capacitatea de muncă și bunăstarea fizică și psihică pe o perioadă cât mai lungă;
În activitatea noastră urmărim să formăm studentelor o concepție
sănătoasă despre mișcare, despre efectele ei favorabile obținute prin practicarea regulată a exercițiului fizic. O atenție deosebită o acordăm îndrumării studentelor în realizarea unei opinii pozitive privind petrecerea timpului liber prin practicarea exercițiului fizic în mod independent, câteva ore pe săptămână;
Totodată, urmărim să le formăm tinerelor capacitatea de autocunoaștere a dezvoltării lor somatice, identificarea și corectarea anumitor deficiențe fizice pe care le prezintă. Studentele cunosc principalele grupe musculare și un minim de exerciții corespunzătoare, pe care le pot efectua individual în funcție de carențele pe care le au;
Conștientizând că activitatea fizică, în cazul nostru gimnastica aerobică și fitness-ul, reprezintă o formă de integrare socială și profesională a tineretului, prin funcția sa formativă de percepție și intelectualizare a actului motric, putem să concluzionăm cât de importantă este autoreglarea conduitei motrice, nu numai în lecție, ci și în viața de zi cu zi, în scopul menținerii sănătății și al asigurării capacității de muncă.
În condițiile impuse de evoluția tehnico-științifică contemporană, activitățile fizice sunt factori din ce în ce mai importanți în alcătuirea unui mod de viață și de muncă cât mai rațional.
Cercetătorii au constatat apariția unor tendințe negative în dezvoltarea motrice, în special al indicilor de rezistență fizică al organismului tinerilor. Acestea sunt generate de alimentația necorespunzătoare și sedentarismul exagerat. Se apreciază că pentru a restabili echilibrul și a asigura o evoluție optimă a organismului este necesară sporirea eficienței ședintelor de educație fizică, precum și intensificarea eforturilor pentru formarea la tineri, cât mai de timpuriu, a capacității și obișnuinței de a practica sistematic exercițiile fizice.
1.2 Importanța efortului fizic în ameliorarea stării de sănătate și confortului fizic și psihic al tinerelor
În dezvoltarea individuală, importanța relației efort fizic-nutriție este un factor esențial în păstrarea unei stări de sănătate optime, și /sau a ameliorării stării de sănătate și a confortului fizic și psihic, după caz.
Intercondiționarea și relațiile existente între componentele somatice, capacitatea funcțională, nivelul de activitate fizică și regimul alimentar, impun o tratare sistemică a acestora prin evidențierea elementelor relevante pentru starea de sănătate, adaptată caracteristicilor și cerințelor fiecărei categorii de vârstă.
Etapa tinereții contribuie în mod esențial la statutul social al tinerelor prin dezvoltarea unor capacități, abilități și deprinderi în paralel cu creșterea experienței de viață și a celei profesionale. Reușita în planurile educațional și, ulterior, în cel profesional este condiționată de resursele lor biologice, motrice și psihologice, armonia dintre acestea determinând o stare generală de bine și un randament înalt în activitatea profesională.
Westcott, W., citat de Quinn, E. (1994), arată că femeile active din punct de vedere fizic își conservă și tonifică masa musculară, au un metabolism bazal echilibrat și un control riguros al greutății corporale, în comparație cu femeile sedentare. Activitatea fizică regulată duce la prevenirea unor afecțiuni cronice cum ar fi hipertensiunea arterială, diabetul zaharat de tip II, hipercolesterolemie, afecțiuni depresive, artroze, precum și eliminarea riscului de osteoporoză (afecțiune tipic feminină) în care densitatea țesutului osos scade.
Problematică referitoare la greutatea corporală optimă a suscitat interesul specialiștilor din mai mult domenii (medicina preventivă, educație, loisir, etc.), deoarece aceasta, în relație cutiințifică contemporană, activitățile fizice sunt factori din ce în ce mai importanți în alcătuirea unui mod de viață și de muncă cât mai rațional.
Cercetătorii au constatat apariția unor tendințe negative în dezvoltarea motrice, în special al indicilor de rezistență fizică al organismului tinerilor. Acestea sunt generate de alimentația necorespunzătoare și sedentarismul exagerat. Se apreciază că pentru a restabili echilibrul și a asigura o evoluție optimă a organismului este necesară sporirea eficienței ședintelor de educație fizică, precum și intensificarea eforturilor pentru formarea la tineri, cât mai de timpuriu, a capacității și obișnuinței de a practica sistematic exercițiile fizice.
1.2 Importanța efortului fizic în ameliorarea stării de sănătate și confortului fizic și psihic al tinerelor
În dezvoltarea individuală, importanța relației efort fizic-nutriție este un factor esențial în păstrarea unei stări de sănătate optime, și /sau a ameliorării stării de sănătate și a confortului fizic și psihic, după caz.
Intercondiționarea și relațiile existente între componentele somatice, capacitatea funcțională, nivelul de activitate fizică și regimul alimentar, impun o tratare sistemică a acestora prin evidențierea elementelor relevante pentru starea de sănătate, adaptată caracteristicilor și cerințelor fiecărei categorii de vârstă.
Etapa tinereții contribuie în mod esențial la statutul social al tinerelor prin dezvoltarea unor capacități, abilități și deprinderi în paralel cu creșterea experienței de viață și a celei profesionale. Reușita în planurile educațional și, ulterior, în cel profesional este condiționată de resursele lor biologice, motrice și psihologice, armonia dintre acestea determinând o stare generală de bine și un randament înalt în activitatea profesională.
Westcott, W., citat de Quinn, E. (1994), arată că femeile active din punct de vedere fizic își conservă și tonifică masa musculară, au un metabolism bazal echilibrat și un control riguros al greutății corporale, în comparație cu femeile sedentare. Activitatea fizică regulată duce la prevenirea unor afecțiuni cronice cum ar fi hipertensiunea arterială, diabetul zaharat de tip II, hipercolesterolemie, afecțiuni depresive, artroze, precum și eliminarea riscului de osteoporoză (afecțiune tipic feminină) în care densitatea țesutului osos scade.
Problematică referitoare la greutatea corporală optimă a suscitat interesul specialiștilor din mai mult domenii (medicina preventivă, educație, loisir, etc.), deoarece aceasta, în relație cu compoziția corporală, este definitorie în caracterizarea stării de nutriție a practicantului și implicit a stării sale de sănătate. Se poate acționa eficient asupra compoziției corporale, întrucât se cunoaște faptul că aceasta are o condiționare ereditară limitată.
Caracteristicile morfologice ale tinerelor practicante se referă la forma generală și structura corpului determinată de trei factori:
– masa musculară;
– statura;
– masa de țesut adipos.
Dimensiunile corporale sunt înălțimea, greutatea, perimetrul toracic și perimetrul coapselor.
Compoziția corporală exprimă compoziția chimică a corpului, analizată din perspectiva mai multor modele, care dau posibilitatea de a controla riguros greutatea corporală a practicantelor și de a preveni instalarea supragreutății sau a obezității.
Greutatea corporală face obiectul unei reglări fine în jurul unui nivel critic strict individual.
Studii experimentale făcute de către Willmore, H., & Costill, D. (1998), efectuate pe animal și pe om au demonstrat că subiecții supuși unei privări alimentare pot pierde până la 25% din greutatea corporală, pierdere pe care o recuperează rapid după revenirea la un regim alimentar normal. Un regim alimentar hipercaloric conduce la o creștere de 15% – 20% din greutate, care regresează odată cu încetarea acestei diete.
Cheltuielile energetice, cantitatea totală de energie cheltuită în fiecare zi este compusă din trei factori:
1 – metabolismul de bază;
2 – efectul termoreglator al alimentelor;
3 – efectul termogenic al activităților fizice.
De regulă, un program lejer de exerciții fizice va stimula apetitul în vreme ce unul epuizant sau desfășurat la temperaturi ridicate îl va inhiba.
Procesul de reducere a țesutului adipos, acționează in trei direcții principale:
a). – dezvoltă modul de utilizare a grăsimilor, ceea ce îi permite participantei să se debaraseze mai ușor de rezervele excedentare;
b). – crește metabolismul de repaus, respectiv numărul de calorii cheltuite în inactivitate, întrucât mușchii consumă din acestea. După finele unui efort intens sau prelungit, organismul menține pentru un timp un consum energetic ridicat, facilitând pierderea în greutate;
c). – un program regulat de activități fizice dezvoltă atitudini și deprinderi comportamentale sănătoase, inclusiv o alimentație corectă și echilibrată, determinând și un control riguros al greutății corporale.
Studiile au demonstrat că, în absența programelor de exerciții fizice, este aproape imposibil să se piardă mai mult de 1 – 1,5 kg pe seama țesutului adipos, iar pierderile superioare ale acestei rate sunt, de fapt, pierderi hidrice și de țesut activ, care pot avea consecințe nefavorabile asupra stării generale de sănatate.
Mare parte din populația feminină, cu precădere tinerele, acordă o atenție aproape obsesivă siluetei corpului și menținerii greutății în standarde apropiate stării de subnutriție. De aceea, este necesară implicarea factorilor educaționali și familiali în limitarea acestor conduite, care pot degenera în anorexie.
Femeile trebuie să conștientizeze că în menținerea unei siluete ideale este esențial un balans energetic ce trebuie echilibrat între aportul de calorii și consumul acestora. Arderea caloriilor se realizează numai prin efort fizic.
Un regim de slăbire care nu include efortul fizic riscă să provoace disfuncții organice sau să topească musculatura activă. Rolul specialiștilor este să le combată, prin oferirea unor alternative în care efortul fizic bine dozat să conducă la rezultatele dorite.
PARTEA a II-a
Detalierea scopului cercetării, a obiectului acesteia și a metodologiei folosite
2.1 Scopul și obiectivele cercetării
Scopul cercetării constă în analiza efectelor gimnasticii aerobice și fitness-ului, în cadrul lecțiilor de educație fizică și sport, desfășurate cu studentele Academiei de Studii Economice din București pentru obținerea unor efecte pozitive în planul parametrilor somatici și funcționali.
Finalitatea urmărită de acest demers se va putea concretiza prin identificarea efectelor pozitive obținute în urma participarii la programele de instruire psiho-motrică, efecte ce vizează cantitatea și calitatea modificărilor fondului biologic, fiziologic și motric.
Revenind la scopul urmărit de noi și la nivelul pregătirii în cadrul lecțiilor, admitem că pot fi adaptate și aplicate principiile și metodele de bază doar cu caracter orientativ, ținând cont de baza materială și posibilitățile reale ale studentelor, mai ales de faptul că acestea prin specializările lor nu fac parte din facultățile cu profil sportiv.
Impactul pe care îl are întreținerea fizică asupra vieții oamenilor impune gimnastica aerobică și fitness-ul, esențiale pentru armonizarea bio-somatică, dar și ca factor definitor al personalității individului.
Ținând cont de faptul că prezenta lucrare este de fapt un studiu al metodologiei și efectelor practicării gimnasticii aerobice și fitness-ului, efectuarea aceastei cercetări presupune:
– evaluarea nivelului dezvoltării fizice a subiecților prin înregistrarea și prelucrarea statistică a parametrilor motrici și funcționali;
– desfășurarea procesului de cercetare asupra a două grupe după cum urmează:
● grupa experimentală – supusă unui program de construcție și definire corporală bazat pe exerciții din gimnastica aerobică și fitness prin lucrul cu greutăți și dispozitive, în cadrul căruia se combină mai multe metode de antrenament;
● grupa de control – supusă unui program de construcție corporală și definire corporală bazat pe exerciții din gimnastica aerobică și fitness prin lucrul cu greutăți și dispozitive, în cadrul căruia este aplicată o singură metodă de pregătire, cea standard;
– prelucrarea și compararea datelor obținute în cele două grupe în faza inițială și finală a cercetării pentru a constata modificările produse de-a lungul perioadei de lucru;
– verificarea ipotezelor de lucru și ameliorarea programului de pregătire experimentală.
2.2 Ipotezele cercetării
Lucrarea își propune să scoată în evidență valoarea formativă și influențele pozitive ale lecției de educație fizică și sport cu tematică din gimnastica aerobică și fitness.
Valențele pedagogice și sociale ale gimnasticii aerobice și fitness-ului, capătă o formă conceptuală prin proiectarea strategiilor pe obiective, aplicarea lor în practică presupunând asigurarea condițiilor interne și externe de instruire.
Condițiile interne sunt generate de disponibilitățile naturale ale subiecților (capacitatea de învățare și execuție; inteligența motrică; motivații, necesități; aptitudini motrice; capacitatea de autocontrol și auto reglare, etc.).
Condiții externe (pregătirea lecțiilor de către profesor; provocarea de evenimente psiho-pedagogice și a creșterii deprinderilor atenționale).
Plecând de la premisa că parametrii biologici au o importanță deosebită în procesul dezvoltării ființei umane, condiționând starea de sănătate și de bunăstare fizică, emitem următoarele ipoteze experimentale de bază:
Ipoteza 1
– Efectuarea unui program individualizat de pregătire fizică duce la imbunătățirea parametrilor fiziologici și morfologici ai participantelor, cu consecințe pozitive asupra stării lor de sanătate și bunăstare fizică.
Ipoteza 2
– Prin aplicarea unui program de fitness individualizat, bine constituit, prin dimensionarea evoluției încărcăturii în funcție de progresele obținute, este posibil să se obțină o îmbunătățire semnificativă a calității și eficienței lecțiilor de educație fizică.
Toate acestea ar putea să aibă efecte pozitive asupra unor aspecte precum ar fi: armonia corporală, eficientizarea arderilor calorice, inclusiv accentuarea dorinței de a se autoperfecționa.
Verificarea ipotezei s-a realizat prin „ipoteza nulă” care presupune că rezultatele obținute nu provin din acțiunea variabilei independente, ci din cauze aleatoare. Respingerea sa duce la confirmarea ipotezei de cercetare. Verificarea s-a realizat cu ajutorul testelor de semnificație (detaliată în capitolele următoare) , care verifică faptul că diferențele nu sunt întâmplătoare.
2.3 Structura cercetării
Pentru realizarea obiectivelor propuse am avut în vedere îndeplinirea următoarelor sarcini:
– studiul a ceea ce s-a realizat până în prezent, prin documentarea științifică a problematicii;
– stabilirea obiectivelor instrucționale;
– stabilirea eșantionului supus experimentului;
– organizarea etapelor necesare realizării experimentului;
– stabilirea și aplicarea măsurătorilor, probelor și testelor adecvate pentru punerea în evidență a ipotezelor experimentale – testări inițiale și finale;
– alcătuirea programelor de instruire corelate cu scopul propus;
– planificarea și aplicarea programelor de instruire în lecția de educație fizică cu studentele;
– colectarea și centralizarea datelor obținute în urma măsurătorilor probelor și testărilor efectuate pe eșantionul experimental;
– verificarea eficienței programelor de instruire prin exprimarea datelor obținute în urma testărilor finale, prelucrarea și interpretarea lor;
– elaborarea și redactarea concluziilor obținute în urma cercetării experimentale;
– finalizarea cercetării și redactarea lucrării.
Criterii și indicatori de validare / invalidare a ipotezelor
Una dintre problemele centrale ale experimentului este de a stabili
variabilele care indică relația cauzală formulată în ipoteza de lucru.
Variabila independentă – reprezintă structurarea individualizată a conținutului lecției de gimnastică aerobică și fitness, ale cărei efecte sunt evaluate;
Variabila dependentă – se referă la o combinație de efecte – particularități de manifestare în plan somatic, funcțional și motric pentru subiecții celor două grupe (experimentală – de control).
Experimentul a urmărit stabilirea relației dintre variantele de exerciții și efectele formulate în ipoteză.
Păstrând constante toate elementele care ar putea influența variabila dependentă, se poate estima că progresul înregistrat în perioada experimentală se datorează exclusiv variabilei independente.
2.4 . Metode și tehnici de cercetare
2.4.1 Documentarea bibliografică
Documentarea a constat în căutarea și consultarea celor mai noi surse de informații relevante (cărți, jurnale, surse iconografice și computerizate, etc.).
În urma consultării și selectării materialelor consultate, am elaborat fundamentele teoretice, precum și întregul parcurs al cercetării. Informarea a fost diversificată, cu acces la lucrări de psihologie sau ergofiziologie, nutriție, biostatistică, etc., indispensabile fundamentărilor terminologice și metodologice.
2.4.2. Observația studiului
S-au aplicat două procedee, și anume:
– observația directă prin prezența cercetătorului la desfășurarea activităților didactice, și verificarea prin sondaj a măsurătorilor efectuate și a calității înregistrărilor acestora.
– observația indirectă care se realizează prin studierea documentelor de planificare și evidență ale colegilor, și evaluarea chestionarului ca bază al metodei anchetei.
Pentru înregistrarea datelor am folosit sistemul dezvoltat de Sidentrop, D. & Tannehill, D. (2000), Dezvoltarea competențelor cadrelor didactice în domeniul educației fizice (Developing teaching skills in Physical education). Sistemul presupune prelevarea unui interval de timp în care subiecții sunt observați, activitățile lor fiind clasificate. Sistemul cuprinde:
cadrul sau mediul în care se desfășoară cercetarea;
conținutul activității de instruire;
atitudinea de răspuns a participantelor la experiment;
eficiența procesului de cercetare.
2.4.3 Metoda experimentală
Partea experimentală a lucrării verifică aplicarea în practică a unui proiect instrucțional și ipoteza originală de gândire implementată unei grupe experimentale, comparată cu grupa de control, care își desfășoară activitatea în mod tradițional.
Prin creșterea eficienței procesului instructiv–educativ, studiul poate determina nivelul dezvoltării somatice, motrice și funcționale a subiecților în momentul efectuării experimentului formativ. Datele obținute ne-au permis mai buna cunoaștere a subiecților, compararea nivelului subiecților grupei experimentale cu cei ai grupei de control, precum și realizarea unui program în conformitate cu nivelul inițial de pregătire al acestora.
Verificarea ipotezelor s-a făcut în cadrul experimentului pedagogic.
Evidențierea efectelor metodei de lucru asupra rezultatelor subiecților în cadrul procesului de pregătire s-a făcut în cadrul experimentului.
2.4.4 Subiecții, locul desfășurării experimentului, durata și etapele, cercetării
Subiecții investigați
Experimentul s-a realizat pe un eșantion de 20 subiecți – grupa experimentală și 20 de subiecți – grupa de control. La momentul începerii experimentului, studentele erau în anul I de facultate, toate optând pentru disciplinele, gimnastică aerobică și fitness ca mijloc de realizare a cursului de educație fizică.
Subiecții sunt studente din facultățile Comerț; Relații Economice Internaționale ; Contabilitate și Informatică de Gestiune ; Finanțe Administrative, Bănci și Burse de Valori (din cadrul ASE), cu vârste cuprinse între 18 și 21 ani, luate în evidența cabinetului medical al ASE privind starea de sănătate.
S-a luat în considerare faptul că aspectele legate de etică și de siguranță a studiului au fost acoperite în mod corespunzător prin implicarea profesorilor de educație psiho-motrică în supravegherea directă a tuturor activităților implicate de efectuarea acestui studiu. Prin aceasta s-au asigurat atât aspectele legate de:
acordul explicit al participării liber consimțite la cele două tipuri de programe de instruire psiho-motrică a cursantelor,
capacitatea fizică și starea de sănatate corespunzătoare a acestora la începutul, pe parcursul ședintelor de antrenament, și la momentul efectuării măsurătorilor inițiale și finale ale caracteristicilor somatice, motrice și funcționale,
condițiile elementare de siguranță în folosirea dotărilor din sălile de antrenament,
dozarea optimă a exercițiilor și secvențelor de antrenament în funcție de potențialul și starea de sănătate a participantelor.
În anexa 1 prezentăm tabelul nominal cu datele subiecților, legate de facultate, sex, vârstă, starea de sănătate, dacă au practicat sau nu un sport de performanță și dacă mai practică un sport de performanță.
Locul desfășurării experimentului
Experimentul s-a desfășurat pe perioada celor doi ani universitari 2006-2007 și 2007-2008, în sala din incinta Căminului Belvedere, sălile din str. Căderea Bastiliei și str. Cihoschi. Aceste săli din ASE București sunt amenajate special pentru cursurile de educație fizică și sport cu tematică din gimnastică aerobică și fitness. Detalii privind dotările specifice ale acestor săli sunt incluse în anexa 2, iar detalii specifice privind planificarea ședintelor de pregătire și al testărilor sunt incluse în anexa 3.
În aceaste săli s-au desfășurat pregătirile, măsurătorile, probele, cât și testările inițiale și finale.
Durata și etapele
Cercetarea s-a desfășurat pe durata a doi ani universitari, respectiv anii universitari 2006- 2007 și 2007 – 2008, cuprinzând un număr de 20 studente constituind grupa experimentală și 20 studente constituind grupa de control.
S-a respectat planul anual de pregătire universitar, cu o lecție de educație fizică pe săptămână, inclusiv perioadele de vacanțe și sesiuni de examene.
Opțional, studentele au posibilitatea participării la mai multe lecții pe săptămână.
Programarea și conținutul lecțiilor de fitness și de gimnastică aerobică sunt detaliate în anexa 5.
2.4.5 Designul intrucțional al experimentului
2.4.5.1 Elaborarea programelor pentru gimnastică aerobică și fitness – Codificarea mijloacelor și metodelor
P1 – Program de gimnastică aerobică
Obiective instrucționale
creșterea capacității funcționale prin utilizarea exercițiilor ritmice care să mențină FC în limitele amplitudinii optime de educare a sistemului aerob;
dezvoltarea vitezei de execuție și a îndemânării în prima parte a programului și a forței și rezistenței musculare în a doua parte a programului;
formarea unor deprinderi și priceperi motrice specifice gimnasticii aerobice și însușirea pașilor aerobici de bază;
– perceperea relației dintre ritmul muzicii și ritmul mișcărilor;
– dezvoltarea coordonării neuromusculare și orientării spațio-temporale.
P2 – Program de gimnastică aerobică și fitness
Obiective instrucționale
dezvoltarea mobilității și în mod special a celei de la nivelul articulației coxofemurale și a coloanei vertebrale;
însușirea corectă a mijloacelor și metodelor specifice stretchingului:
a) dinamic (arcuire și menținere);
b) – static (întindere și menținere);
dezvoltarea calităților coordinative;
reducerea tensiunilor intra-musculare;
creșterea capacității de relaxare și echilibrare a proceselor psihice.
P3 – Program de gimnastică aerobică cu gantere
Obiective instrucționale
dezvoltarea forței și rezistenței musculare în special la nivelul trenului superior;
ameliorarea condiției fizice a studentelor prin aplicarea unui sistem de mijloace specifice;
însușirea unor cunoștințe și deprinderi motrice specifice lucrului cu greutăți
P4 – Program de gimnastică aerobică – step aerobic -fitness
Obiective instrucționale
– îmbunătățirea rezistenței aerobe;
– dezvoltarea forței și rezistenței musculare în special la nivelul trenului inferior;
– însușirea unor deprinderi și priceperi motrice specifice stepului aerobic;
– dezvoltarea calităților coordinative și orientării spațio temporale;
– percepția ritmului mișcării în relație cu cel muzical.
Particularitățile programelor de gimnastică aerobică, aplicate în perioada experimentală, sunt detaliate in anexa 4.
2.4.5.2. Obiectivele instrucționale generale, intermediare și operaționale – gimnastică aerobică
Obiective generale:
Menținerea și îmbunătățirea stării de sănătate a studentelor, creșterea rezistenței organismului la factorii de mediu prin călire și sporirea capacității de muncă fizică și intelectuală;
Asigurarea dezvoltării fizice armonioase în sensul perfecționării indicilor somato-funcționali și a prevenirii instalării atitudinilor fizice deficiente prin formarea și menținerea atitudinii corecte a corpului;
Dezvoltarea capacității motrice, generale (educarea calităților motrice de bază și formarea unui sistem de deprinderi și priceperi motrice de bază, utilitar aplicative), dar și specifice gimnasticii aerobice;
Cultivarea deprinderilor și obișnuinței studentelor de a practica independent în timpul liber, gimnastica aerobică în scop corectiv, recreativ, de fortificare sau compensator;
Dezvoltarea armonioasă a personalității în funcție de solicitările tot mai intense ale societății moderne (intelectuale, moral-volitive, estetice, civice și tehnico-profesionale), favorizând integrarea socială;
Formarea și consolidarea unui sistem de cunoștințe teoretice și practice (igienice, fiziologice, metodice, tehnice, organizatorice), în concordanță cu sarcinile generale ale învățământului superior, de instruire multilaterală, integrat în cerințele societății contemporane.
Obiective intermediare:
Dezvoltarea armoniei între indicii somatici și funcționali ai organismului;
Formarea și menținerea unei atitudini corporale corecte, precum și prevenirea și corectarea deficiențelor fizice și de postură;
Combaterea excesului ponderal și a obezității;
Dezvoltarea motricității generale și specifice, localizată cu preponderență la nivelul segmentelor și grupelor musculare solicitate în gimnastica aerobică;
Dezvoltarea componentelor fitness-ului, rezistența cardio-vasculară, rezistența musculară, forța, mobilitate-suplețe, compoziție corporală;
Crearea unor convingeri referitoare la rolul gimnasticii aerobice a exercițiului fizic în general în creșterea calității vieții;
Dezvoltarea capacității de autoreglare la nivelul comportamentului global (disciplină, spirit de organizare, curaj, perseverență, dârzenie), autoapreciere, autocontrol);
Socializarea studentelor prin practicarea gimnasticii aerobice, influențând atât fizicul, cât și psihicul, dezvoltând personalitatea, întărind respectul de sine, îmbunătățirea imaginii de sine și creând multiple posibilități de socializare și relaționare cu cei din jur.
Obiective operaționale:
Educarea capacității funcționale aerobe în vederea adaptării la eforturile specifice gimnasticii aerobice;
Corectarea liniei morfologice, realizarea unei linii armonioase corporale;
Educarea esteticii corporale și a expresivității mișcării (formarea unei ținute corecte, demne);
Îmbunătățirea capacităților coordinative (coordonare-viteză, coordonare-rezistență, capacitate de reacție, simțul ritmului, echilibru, orientare, spațio-temporală, capacitate de diferențiere kinestezică);
Învățarea și consolidarea exercițiilor, structurilor de exerciții și a pașilor specifici gimnasticii aerobice;
Învățarea unor pași de dans modern, dans sportiv, pași specifici din gimnastica ritmică, elemente de bază din baletul clasic;
Dezvoltarea atenției, memoriei motrice, creativității motrice, gândirii. etc.;
Monitorizarea frecvenței cardiace;
Formarea unui fond de cunoștințe legate de influența mijloacelor gimnasticii aerobice asupra organismului.
2.4.5.3. Conținutul programei analitice – gimnastică aerobică
■ Pregătirea fizică
1. Exerciții din gimnastica de bază, care se adresează tuturor grupelor și regiunilor musculare, astfel încât să angreneze eficient musculatura, tendoanele, articulațiile:
a) – însușirea pozițiilor fundamentale: stând, așezat, culcat, pe genunchi;
b) – însușirea pozițiilor derivate din cele fundamentale;
c) – însușirea pozițiilor și mișcărilor segmentelor corpului;
d)– însușirea metodologiei de alcătuire a complexelor de dezvoltare fizică armonioasă.
2. Exerciții cu obiecte portative elastice și semigrele din gimnastica de bază, ritmică și fitness (mingi medicinale, mingi de cauciuc, corzi, cercuri, eșarfe, săculeți cu nisip, steaguri, benzi elastice, sandouri, pampoane (majorete), extensoare.
3. Exerciții la scară fixă, la bara de perete, banca de gimnastică, frânghie, căruciorul glisant, banca curbată.
4. Exerciții speciale, profilactice pentru formarea ținutei corecte, cât și pentru combaterea atitudinilor vicioase ale coloanei vertebrale.
5. Exerciții de târâre cu rol în îndepărtarea celulitei și a țesutului adipos de pe coapse și fese și în același timp de tonifiere a musculaturii trenului inferior.
6. Exerciții pentru bazin, musculatura pelviană și perineu.
7. Învățarea unor pași de dans modern, de societate, de corectare.
a) Încălzirea generală:
– exerciții din școala alergării și săriturii;
– pași specifici din gimnastica ritmică;
– exerciții lente de întindere pentru angrenarea mușchilor și articulațiilor;
b) Încălzirea selectivă:
– exerciții pentru cap-gât-centura scapulară;
– exerciții pentru musculatura trunchiului;
– exerciții pentru coloana vertebrală;
– exerciții pentru articulația coxo-femurală, genunchi și glezne și a bolții plantare.
c) Programul de gimnastică:
exerciții analitice executate la nivelul fiecărui segment corporal; 2-4x8T; 2-4x16T, exerciții diferite repetate în succesiune directă care să angreneze același lanț muscular prin solicitări variate ca amplitudine, tempo, grad de încordare și relaxare a grupelor musculare, suplețe musculară și ligamentară, direcție și plan.
d) Încheiere:
– exerciții de întindere și relaxare, corelate cu mișcări de respirație amplă executate cu acțiunea simetrică, asimetrică a brațelor din diferite poziții.
■ Pregătirea tehnică
a) Pași aerobici de bază: b) Pași aerobici de legătură:
Jumping Jack (J.J.); – March (M);
Knee (Kn); – Jog (Jg);
Kick (Kc); – Skip (Sk);
Lunge (Lg). – Step-Touch (ST.T.);
– Grape-fine (G.F.)
■ Pregătire teoretică
a) Noțiuni elementare de comportare a organismului la efort;
b) Cunoștințe și deprinderi igienico-sanitare elementare.
B. Evaluarea pregătirii
■ Probe fizice
2.4.5.4. Obiectivele instrucționale generale intermediare și operaționale urmărite de disciplina fitness
Obiective generale
armonia musculară;
dezvoltarea forței;
influențarea densității musculare;
influențarea în vederea obținerii definirii și strierii musculare;
corectarea și echilibrarea simetriei musculare.
Obiectivele etapelor de adaptare morfo-funcțională
solicitarea progresivă a tuturor grupelor musculare în timpul efortului;
creșterea și adaptarea progresivă a încărcăturilor în lecție;
adaptarea și dobândirea rezistenței cardio-vasculare în timpul efortului.
Obiectivele etapelor dezvoltării forței
îmbunătățirea tonusului și densității musculare;
aplicarea unor încărcături în lecție, specifice influențării fibrelor albe (rapide), cât și a celor roșii (lente).
Obiectivele în etapele de hipertrofiere musculară
cizelarea estetică și calitativă musculară în funcție de particularități;
echilibrarea proporționalității, simetriei și volumul grupelor musculare.
Obiectivele etapelor definirii musculare
topirea grăsimilor subcutanate și eliminarea țesutului adipos, ducând la reliefarea striațiilor musculare;
mărirea volumului de lucru în regim aerob, cu finalitate în creșterea densității musculare.
Obiectivele etapelor de tranziție
a. reducerea volumului și intensității antrenamentului ;
b. odihna și recuperarea fizică după instalarea oboselii;
c. supracompensarea rezervelor energetice și echilibrarea psiho-musculară.
2.4.5.4. Proiectarea didactică și sistemele de acționare pentru realizarea obiectivelor prevăzute în experiment – disciplina fitness
Pregătirea teoretică
topografia și funcționalitatea principalelor grupe musculare;
descrierea și demonstrarea principalelor exerciții folosite pentru creșterea tonusului muscular, dezvoltarea forței și armoniei musculare;
metode și mijloace folosite în antrenamentul de fitness;
mijloace specifice asociate; alimentație (gastronomie); suplimente; specificul fitness-ului la femei.
Lucrări practice
principiile Weider pentru începători;
complexe de exerciții specifice în lecția de educație fizică în învățământul superior;
metodica dezvoltării forței;
principiile Weider pentru avansați;
complex de exerciții specifice fitness-ului, folosite în programele
de recuperare;
mijloace de dezvoltare și menținere a mobilității articulare și a
spatelui;
odihna și refacerea după efort.
În anul II, lecțiile vor avea caracter de consolidare și perfecționare a noțiunilor și elementelor de bază însușite în anul I, precum și învățarea unor programe analitice:
însușirea și consolidarea sistemelor de lucru pe număr de antrena-mente săptămânale;
consolidarea și perfecționarea acționării cu mijloace gradate;
consolidarea – perfecționarea procedeului power – training pentru dezvoltarea forței;
consolidarea și perfecționarea procedeului eforturilor cu diferite procentaje a încărcăturii;
consolidarea și perfecționarea metodelor de orientare în
problematica indicelui masei corporale, adipozitate, greutate ideală, alcătuirea și urmărirea fișei individuale cu datele antropometrice și urmărirea evoluției antrenamentelor.
2.4.6 Sistemul de măsurare și evaluare a rezultatelor programelor de instruire fizică
Conform obiectivelor cercetării noastre s-au utilizat mai multe tipuri de măsurători: somatice, motrice generale, și funcționale.
Dezvoltarea somatică
Au fost efectuate măsurători antropometrice care au evidențiat :
Greutatea – măsurată în kilograme, cu ajutorul cântarului electronic, indicator somatic condiționat, în mare măsură, de influențele factorilor genetici, de condiția umană, educativă.
b. Diametrul bitrohanterian – s-a măsurat în centimetri, cu ajutorul compasului medicinal, în repaus; contactoarele se plasează stânga-dreapta la nivelul articulației coxofemurale.
c. Perimetrul toracic – s-a măsurat în centimetri cu bandă metrică, subiectul stând în poziție de repaus. În porțiunea cea mai mare (sub axilă), banda metrică se plasează posterior sub vârful omoplaților, iar anterior, la nivelul articulației sternului și coastelor cu numărul patru.
d. Elasticitatea toracică – raportată în centimetri. Se măsoară perimetrul toracic în inspirație profundă ; apoi perimetrul toracic în expirație profundă în aceeași poziție ca și în repaus, după inspirație, respectiv expirație. S-a calculat diferența dintre cele două valori, rezultând elasticitatea toracică. Acest parametru arată dimensiunea actului respirator a cărei profunzime și frecvență depind de cantitatea și calitatea dinamicii subiecților.
e. Perimetrul abdominal – raportată în centimetri. S-a măsurat cu bandă metrică plasându-se posterior în zona lombară, anterior în zona ombilicală, laterală trunchiului în porțiunea cea mai adâncă, subiectul stând în poziție de repaus. Se urmărește relația de proporționalitate dintre caracterele antropometrice din plan transversal și statură.
f. Perimetrul șoldului – raportată în centimetri. S-a măsurat cu bandă metrică plasându-se în porțiunea cea mai mare, a musculaturii fesiere, circular la nivelul articulației coxofemurale până în dreptul pubisului. Se urmărește proporționalitatea dintre caracterele antropometrice din plan transversal (dimensiuni circulare, perimetre) și statură.
g. Perimetrele (brațelor, antebrațelor, coapselor, gambelor) – raportate în centimetri ; s-au măsurat perimetrele în poziție de repaus muscular, apoi perimetrele în contracție musculară, cu ajutorul bandei metrice postată în porțiunea cea mai mare a volumului muscular. Apoi s-a calculat diferența dintre cele două valori, rezultând volumul de mișcare.
h. Indicele masei corporale – măsurat în procente. Conform unui studiu finlandez cercetătorii Organizației Mondiale a Sănătății au calculat indicele masei corporale IMC în mai multe etape ; la naștere, la vârsta de 1 an la 14 și la 31 de ani. Indicele masei corporale este un indicator de sănătate folosit în medicină. Greutatea se împarte la înălțimea la pătrat. Ex. Un individ cu înălțime de 1,75 m și o greutate de 70 kg, IMC este de 22,88 (70 :1,75×1,75). Când indicele obținut este sub procentul de 25 înseamnă că persoana respectivă are o greutate în limita normal acceptată, dacă procentul este peste 25 este supraponeral.
B) Dezvoltarea motricității generale și funcționale
În procesul instructiv educativ din domeniul educației fizice și sportului, capacitățile motrice sunt factorii fundamentali în jurul cărora se plasează întregul sistem.
Probele și testările aplicate în experimentul cercetării au fost selectate ținând cont de scopul urmărit.
a. Ridicări ale trunchiului din poziția culcat dorsal – mâinile la ceafă, picioarele întinse pe sol, gleznele se imobilizează cu ajutorul unui partener. Ridicări ale trunchiului la verticală și revenire în poziția inițială (trunchiul trebuie să atingă solul). Se contabilizează ridicările complete, timp de 30 secunde. Se testează forța musculaturii abdominale.
b. Săritura în lungime de pe loc – s-a măsurat în centimetri. Din poziția stând, picioarele depărtate la nivelul umerilor, se execută un elan constând din flexia și extensia labelor picioarelor față de gambe, flexia și extensia gambelor față de coapse, flexia și extensia coapselor față de trunchi toate simultan cu balansarea brațelor pe lângă trunchi, împingere și desprindere bruscă cu ambele picioare, iar după faza de zbor, aterizare pe ambele picioare cu amortizare. Se măsoară în centimetri distanța de la linia de lansare la călcâie sau la cel mai retras din cele două în cazul decalajelor. S-a testat forța membrelor inferioare.
c. Ramat orizontal la helcometru, – (cu 15 kg); se evaluează numărul maxim de repetări în 30 de secunde. Din poziția șezând (pe băncuța dispozitivului cu scripeți), picioarele postate pe talerele de sprijin; trunchiul rămâne blocat și foarte puțin înclinat spre înapoi, protejând astfel zona lombară; are loc acțiunea brațelor cu flexia acestora, cu deplasare spre înapoi până când pumnii ajung la nivelul abdomenului. S-a testat evoluția musculaturii spatelui (forță în regim de viteză).
d. Genoflexiuni cu bara pe umeri – (cu 10 kg); se evaluează numărul maxim de repetări în 30 de secunde. Din poziția stând, se execută flexia picioarelor până când se formează un unghi de 90 grade între coapse și gambe. Se coboară centrul de greutate, păstrând poziția verticală a trunchiului (pentru a se proteja zona lombară); se revine la poziția inițială. S-a testat evoluția musculaturii membrelor inferioare (forță în regim de viteză).
e. Dinamometrie – (stânga-dreapta). S-a testat cu dispozitivul dinamometric manual, acționat prin compresie timp de 2-3 secunde. Din poziția stând, cu palma în supinație, brațul întins oblic înainte-jos. Se măsoară în kg. – forță. S-a evaluat forța maximă de contracție a flexorilor mâinilor.
f. Alergare de viteză pe distanța de 50 metri – măsurătoare efectuată în unitate de timp – secunde. A fost aplicat testul individual, cu start din picioare și cronometrare din plecare liberă. S-a testat viteza de accelerare și deplasare.
g. Testul Cooper 12 minute. Distanța parcursă a fost măsurată în metri. S-a testat rezistența aerobă cardio-respiratorie.
2.4.7 Metodele de prelucrare a datelor și de analiză statistico-matematică
Prelucrarea inițială a datelor
Etapă inițială a analizei și prelucrării datelor, a fost realizată în vederea evidențierii proceselor studiate pe parcursul perioadei în care grupele de analiză au fost supuse unui proces de pregătire diferențiat. S-a urmărit atât dinamica modificărilor parametrilor condiției fizice pentru grupa experimentală, cât și diferențele dintre aceasta și grupa de control. Datele culese sunt prezentate în anexa 6.
Validarea datelor a fost făcută concomitent cu introducerea acestora în baza de date, ca etapă premergatoare analizei statistice și a testării ipotezelor.
Analiza grafică a constituit o etapă preliminară analizei statistice prin care s-a evidențiat distribuția datelor din eșantioanele analizate și s-a obținut o intuiție de bază referitoare la diferențele de analizat prin intermediul metodelor statistice clasice.
Tipurile de teste folosite în analiza statistică
Teste de normalitate: în vederea alegerii tipului de teste de efectuat în funcție de distribuția acestora, normală sau nu. Testele folosite sunt Kolmogolov-Smirnov, Cramer-von Mises și Anderson-Darling, efectuate cu pachetul statistic SAS, și se bazează pe compararea distribuției observate a variabilei cu o distribuție normală generată pe baza parametrilor de bază ai acesteia (media, dispersia).
Formulele de calcul pentru aceste teste sunt următoarele :
Kolmogolov-Smirnov :
unde supx este supremul distanțelor dintre distribuția empirică Fn(x) și cea dată pentru funcția de distribuție cumulativă F(x).
Cramer- von Mises :
unde n este numărul de observații, iar x reprezintă valorile observațiilor.
Anderson- Darling :
cu funcția de distribuție cumulativă
unde datele analizate astfel ordonate provin din distribuția cumulativă F.
Testul T pentru eșantioane perechi : pentru analiza diferenței dintre mediile efectelor programelor de educație fizică, aerobică și fitness, separat pentru grupa experimentală și grupa de control, pentru datele cu distribuție normală.
Formula de calcul este :
t=
unde t este statistica testului, diferența ipotetică, media diferențelor observate, S abaterea standard calculată pentru eșantion, iar N numărul de observații perechi.
Testul Wilcoxon al sumei rangurilor, pentru analiza diferenței dintre mediile efectelor programelor de educație psiho-motrică, separat pentru grupa experimentală și grupa de control, pentru datele ce nu au distribuție normală.
Modalitatea de calcul și formulele aferente acestui test sunt:
Calculul mediei:
unde R este suma rangurilor și media rangurilor eșantionului de mărime n. Valoarea medie a lui R este, unde reprezintă rangurile de N valori N = obținute pe baza ordonării și calculării acestora din datele inițiale.
Calculul lui dă:
iar dispersia lui se obține prin înlocuirea lui
În concluzie, variabila aleatoare va fi repartizată aproximativ . O formulă alternativă este :
Testul F : pentru analiza diferenței dispersiilor, constatate în urma participării la programele instrucționale între grupa experimentală și cea de control.
Formula de calcul este :
, cu fiind dispersiile observate ale celor două distribuții.
Regresia liniară : pentru examinarea evoluției rezultatelor subiecților (variabila explicativă) raportată la valorile variabilelor înregistrate la începutul experimentului (variabila estimată).
Formula de calcul este :
Yi = b0 + b1 xi + ei
unde Yi este variabila independentă, xi variabila explicativă, b0 este interceptul, bi coeficientul pantei de regresie corespunzător variabilei explicative, iar ei eroarea estimării.
Modelul obținut din calculul regresiei este:
unde și sunt coeficienții estimați ai interceptului și respectiv ai pantei liniei de regresie.
Ipoteze statistice, diagnostice statistice și niveluri de semnificație
Ipoteza nulă (H0) ce presupune că nu există diferențe semnificative între parametrii analizați (media, dispersia variabilelor), și ipoteza alternativă (Ha) care infirmă ipoteza nulă.
De exemplu, pentru testele bilaterale ipotezele pentru medii sunt :
H0: 1-0= 0 si HA: 1-0 0
iar pentru cele unilaterale
H0: 1-0= 0 și HA: 1-0 > 0 sau 1-0= 0 si HA: 1-0 < 0
Nivelul de semnificație pentru acceptarea sau infirmarea ipotezelor este ales la un nivel de semnificație corespunzător unei valori de 5%, atât pentru testele bilaterale cât și pentru cele unilaterale.
Valoarea P, indică gradul de semnificație al rezultatelor testelor obținute, permițându-ne fie acceptarea ipotezei nule, fie infirmarea sa și acceptarea ipotezei alternative. O valoare superioară pragului de semnificație duce la confirmarea ipotezei nule, iar una inferioară duce la infirmarea acesteia și, implicit, la acceptarea ipotezei alternative.
Pentru regresia liniară s-a folosit, în plus fața de valorile P pentru gradul de semnificație al coeficienților regresiei, și coeficientul de determinare R2. Acesta indică măsura în care modelul de regresie redă legatura dintre variabila explicativă și cea estimată. Un coeficient mai mare de 50% denotă de regulă o legătură semnificativă, iar unul de peste 80% o legătură puternică.
Pentru testele T și F, statisticile au fost calculate manual din eșantioanele obținute prin tehnica jackknife (vezi subcapitolul următor) pe baza formulelor statistice și a parametrilor statistici de bază ai acestora. Testarea ipotezelor s-a efectuat prin compararea statisticilor T și respectiv F obținute, cu valorile critice ale acestora corespunzătoare unui nivel de semnificație de 5% și totodată prin aprecierea gradului de apropiere sau de îndepărtare de aceste valori.
Toate aceste teste au fost efectuate cu ajutorul pachetului statistic SAS și al modulului pentru analiza de date al programului Microsoft Excel.
Metodele de prelucrare a datelor pentru eșantioane de dimensiune redusă
O problemă frecvent întâlnitâ în analizele experimentelor efectuate în medicină, farmacie și educație fizică este dimensiunea redusă a eșantioanelor. Aceasta poate induce dificultăți în calculele de semnificație statistică prin faptul că este posibil să nu se poată obține estimări robuste ale parametrilor statistici de bază ai populației (media, dispersia) pe baza datelor disponibile, cu consecințe directe asupra validității testelor efectuate și a concluziilor obținute în urma analizei acestora.
Date fiind atât dimensiunea redusă a datelor validate disponibile pentru analiză, cât și a importanței obținerii unei concluzii corecte în urma aplicării testelor statistice pentru anumite variabile esențiale în analiza efectului programelor de educație fizică, aerobic și fitness (de exemplu greutatea participantelor) s-a impus utilizarea unor tehnici de analiză adaptate acestor condiții.
Pentru studiul de față s-a utilizat metoda de reeșantionare jackknife, constând în recalcularea statisticilor de bază (media și dispersia) din datele eșantionului extins obținut prin omiterea succesivă a unei observații din eșantionul de bază. În cazul de față noile eșantioane au fost obținute prin 12 extrageri a câte 11 observații prin omiterea succesivă a unei observații, (prima observație la prima extragere, a doua la a doua extragere, etc.), rezultând un număr total de 121 de observații pentru fiecare celulă de analiză: grupa experimentală, testare inițială (EI) și testare finală (EF), și grupa de control, testare inițială (CI) și testare finală (CF).
Ca mențiune suplimentară subliniem și faptul că agențiile statistice folosesc frecvent metoda jackknife pentru validarea datelor publicate și a analizelor efectuate pe baza acestora, lucru necesar dacă se consideră responsabilitatea majoră implicată de publicarea unor date de utilitate publică, de a căror analiză depinde obținerea unor concluzii corecte și implementarea unor măsuri cu impact major asupra evoluției economiei naționale, sau asupra activității unor agenți economici sau ramuri economice principale, determinante pentru bunul mers al acesteia și al societății în ansamblul ei.
Reeșantionarea și calculul parametrilor statistici de bază s-a realizat cu ajutorul unui macrou în programul SAS (anexa 7), iar calculul ipotezelor statistice s-a realizat prin aplicarea directă a formulelor statistice utilizând programul Excel.
PARTEA a III-a
Efectuarea analizei statistice detaliate și verificarea validității ipotezelor
3.1 Prelucrarea preliminară a datelor, formularea ipotezelor specifice și alegerea variabilelor esențiale pentru analiză
Prelucrarea preliminară a datelor a constat în efectuarea unor analize grafice și calcule statistice de bază.
Din datele măsurătorilor efectuate asupra participantelor studiului, s-au ales următoarele variabile de analiză:
Greutatea: metrică esențială a evaluării programelor de educație fizică, indicând efectele termogenice ale acestora și impactul pozitiv asupra dezvoltării corporale armonioase.
Perimetrul toracic la inspirație (PTORINS): ca măsură a dezvoltării aparatului respirator și a capacității crescute a acestuia, cu efecte benefice asupra sistemului respirator și a capacității de efort a participantelor.
Perimetrul coapselor în repaus (PCOASR) : măsură a dezvoltării aparatului locomotor, esențial unei dezvoltări corporale armonioase și a mobilității generale.
Rămat orizontal (RamatORIZ) : măsură a dezvoltării musculaturii spatelui și a trunchiului.
Genoflexiuni cu bara pe umeri (GenoBara) : măsură a dezvoltării musculaturii picioarelor și a capacitații crescute de efort al acestora.
Dinamometrie stânga (DianmoS) : măsură a dezvoltării forței musculare a brațelor și a capacității de contracție.
Testul Cooper (TCooper): testează creșterea capacității de a depune efort prelungit prin măsurarea rezistenței cardio-respiratorie.
Procesul de validare a datelor a identificat erori de introducere a acestora prin faptul că datele pentru 16 participante (8 perechi de câte două participante) erau identice, atât pentru testarea inițială cât și pentru cea finală, pentru ambele grupe, pentru toți parametrii de analiză enumerați mai sus.
Prin consultarea unor experți în domeniu cu experiență practică în analiza de date statistice s-a concluzionat ca neverosimilă ipoteza existenței unei asemenea similitudini. Prin urmare au fost eliminate datele duplicate, eșantioanele reducându-se la astfel la un total de 12 subiecți având observații unice, atât pentru grupa experimentală cât și pentru cea de control.
Astfel, subiecții pentru care au fost păstrate datele sunt:
Pentru grupa experimentală: 1,2,3,4,5,6,7,8,9,10, 17,20
Pentru grupa de control: 1,2,3,4,5,6,7,8,9,10, 19,20
Ipotezele specifice, analizate pentru toți parametrii, sunt formulate astfel:
H0.1 Programele de educație psiho-motrică nu au avut un impact asupra caracteristicilor participantelor din aceeași grupă.
H0.2 Efectul programului personalizat de educație psiho-motrică nu diferă de cel al programului de educație generală.
H0.3 Nivelul inițial al caracteristicilor somatice, morfologice și funcționale nu a avut nici un impact asupra modificării lor ulterioare în urma participării la programele de pregătire psiho-motrică.
Testele de normalitate aplicate variabilelor selectate pentru analiză au generat următoarele rezultate:
Tabel 1. Valorile P ale testelor de normalitate
Ipoteza nulă aferentă testelor de normalitate este că datele au o distribuție normală. Astfel, valori P superioare limitei de 5% indică o distribuție normală, iar valori inferioare duc la respingerea acesteia. Cazurile în care s-a respins ipoteza normalității sunt cele pentru care cel puțin 2 teste au valori P sub 0,05.
În funcție normalitatea distribuțiilor s-au ales testele pentru testarea ipotezei H0.1: testul T pentru eșantioane perechi pentru distribuțiile normale și testul Wilcoxon pentru celelalte.
3.2 Rezultatele analizelor efectuate, confirmarea/infirmarea ipotezelor de lucru
Greutate:
Observația vizuală preliminară indică o mai mare variabilitate a greutății în grupa experimentală față de grupa de control, fapt confirmat și de graficul diferențelor.
Analiza rezultatelor obținute aplicând testul T pentru grupa experimentală și testul Wilcoxon pentru grupa de control confirmă ipoteza H0.1. Astfel, diferențele dintre medii nu sunt semnificative, valorile P sunt cu mult peste pragul de semnificație acceptat de 0,05.
Tabelul 2:Rezultatele testelor de semnificație pentru media greutății corporale
Variabilitatea crescută a greutății grupei experimentale față de grupa de control este confirmată de testul F. Valoarea P de 0,00016 pentru testul de semnificație duce la respingerea ipotezei H0.2 și confirmă ipoteza alternativă.
Tabelul 3: Rezultatele testului F pentru dispersia diferențelor greutății corporale
Analiza regresională efectuată confirmă ipoteza H0.3 pentru grupa de control, infirmând-o însă pentru grupa experimentală. Valoarea negativă de -0,44 a pantei liniei de regresie, având valoarea P de 0,005, precum și coeficientul R2 de 0,647 duc la acceptarea ipotezei alternative pentru grupa experimentală, și anume că o pentru o greutate inițială mai mare scăderea în greutate este mai accentuată, iar creșterea mai mare în greutate corespunde unei greutăți inițiale mai mici.
Prin reșantionarea datelor cu metoda jackknife s-a dorit reevaluarea ipotezelor H0.1 și H0.2 pornind de la premiza că volumul sporit al eșantioanelor de analiză ar putea genera statistici robuste, cu un grad mai înalt de încredere, ce pot valida sau infirma cu justă cauză rezultatele obținute inițial.
Rezultatele empirice obținute cu aceasta metodă corespund celor indicate de literatura de specialitate. Astfel, mediile obținute sunt aproape identice cu cele din eșantionul inițial, dar abaterile mediilor pătratice și a dispersiilor sunt semnificativ mai mici.
Tabelul 4. Statisticile descriptive inițiale și cele obținute prin metoda jackknife
Statisticile calculate cu testul T pentru fiecare eșantion în parte au dat valorile
0,1422 pentru grupa experimentală și 0,1631 pentru grupa de control. Aflându-se cu mult sub valoarea t critică de 1,8, ambele rezultate confirmă ipoteza H0.1 pentru datele reeșantionate, și anume că greutatea medie a participantelor din fiecare grupă de analiză nu diferă semnificativ în urma participării la programele de pregătire psiho-motrică.
Pentru testul F s-a obținut o valoare de 3,11 superioară valorii F critice de 2,82 la un nivel de semnificație de 5%. Aceasta duce la respingerea ipotezei H0.2. și la concluzia că diferențele de greutate dintre cele două grupe participante la programele de pregătire psiho-motrică sunt semnificative.
Perimetrul toracic la inspirație (PTORINS):
Observația vizuală preliminară indică o foarte slabă variabilitate a acestui parametru, atât pentru grupa experimentală cât și pentru cea de control. Examinarea graficului diferențelor arată creșteri ale perimetrului toracic la majoritatea participantelor din grupa experimentală, comparativ cu o stagnare la nivelul grupei de control.
Datorită înregistrării eronate a valorii perimetrului toracic, una din observațiile grupei experimentale (nr. 3) a fost omisă. De asemenea, a fost luată decizia de eliminare a datelor pentru subiectul 5 al grupei de control ca observație posibil aberantă (outlier) pe considerentul că, în mod normal, nu este posibilă o asemenea scădere a perimetrului toracic la o persoană tânară, sănătoasă, aptă de a participa la un program de pregătire fizică.
Analiza rezultatelor obținute aplicând testul Wilcoxon pentru grupa experimentală și testul T pentru grupa de control confirmă ipoteza H0.1. pentru datele ce includ observația aberantă.
Diferențele dintre medii nu sunt semnificative, valorile P sunt cu mult peste pragul de semnificație acceptat de 0,05. Cu toate acestea, constatăm faptul că, pentru testele unilaterale, valorile P se apropie de pragul de semnificație de 10% pentru grupa de control și 14% pentru grupa experimentală, indicând faptul că există diferențe sesizabile ale perimetrul toracic între momentul inițial și cel final al studiului, indusă de participarea la programele de educație psiho-motrică.
Refacerea analizei cu omiterea observației nr. 5 din grupa de control duce la rezultate similare. Ipoteza H0.1 este confirmată din nou, valoarea P obținută apropiindu-se de cea calculată pentru grupa experimentală.
Tabelul 5: Rezultatele testelor de semnificație pentru media perimetrului toracic la inspirație.
Valorile P obținute pentru testul F sunt contradictorii. La o analiză atentă se observă că omiterea outlierului scade cu mult atât media, cât și dispersia pentru grupa de control. Având în vedere că dispersia obținută pentru datele originale este foarte mare pentru grupa de control, am acceptat varianta fără outlier ca fiind mult mai verosimilă din punctul de vedere al estimării parametrilor populației pe baza eșantionului de participanți al programului de educație psiho-motrică. În consecință, respingem ipoteza H0.2 în baza valorii P de 0,034 și concluzionăm că efectele metodei personalizate de instruire psiho-motrică asupra dezvoltării zonei toracice sunt superioare celor ale metodei tradiționale.
Tabelul 6: Rezultatele testului F pentru dispersia diferențelor perimetrului toracic
Analiza regresională efectuată confirmă ipoteza H0.3 pentru ambele grupe. Valoarea negativă mică a pantelor liniilor de regresie, precum și coeficienții R2 de sub 25% conduc la acceptarea faptului că dezvoltarea zonei toracice a participantelor programelor de pregătire psiho-motrică nu este influențată de valorile inițiale ale acestora. Menționăm aici și faptul că omiterea outlierului a redus în valoare absolută panta dreptei de regresie, precum și valoarea coeficientului R2 care devine astfel complet nesemnificativ.
Și în acest caz s-a efectuat reșantionarea cu metoda jackknife pentru reanalizarea ipotezelor H0.1 și H0.2 pornind de la premiza că volumul sporit al eșantioanelor de analiză ar putea genera statistici robuste, cu un grad mai înalt de încredere, ce pot valida sau infirma cu justă cauză rezultatele obținute inițial.
Tabelul 7. Statisticile descriptive inițiale și cele obținute prin metoda jackknife
Parametrii obținuți pentru datele reeșantionate sunt constanți, excluderea observației observației 5 din grupa de control conducând la obținerea acelorași rezultate.
Statisticile calculate cu testul T pentru fiecare eșantion în parte au dat valorile de 2,76 pentru grupa experimentală și 0,67 pentru grupa de control. Aflându-se cu mult sub valoarea t critică de 1.8, rezultatul pentru grupa de control confirmă ipoteza H0.1 pentru datele reeșantionate. Însă pentru grupa experimentală devine evident faptul că media perimetrului toracic al participantelor diferă semnificativ în urma participării la programele de pregătire psiho-motrică, sub mențiunea faptului că distribuția datelor reeșantionate este normală.
Pentru testul F s-a obținut o valoare de 1,277 inferioară valorii F critice de 2,82 la un nivel de semnificație de 5%. Aceasta duce la acceptarea ipotezei H0.2. și la concluzia că diferențele dispersiilor perimetrului toracic dintre cele două grupe participante la programele de pregătire psiho-motrică sunt nesemnificative.
Perimetrul coapselor în repaus (PCOASR)
Observația vizuală preliminară indică o variabilitate pronunțată a acestui parametru pentru grupa experimentală, vizibil mai mare față de grupa de control. Un indiciu notabil este faptul că diferențele înregistrate la nivelul coapselor de grupa experimentală se înregistrează mai ales în direcția creșterii acestora.
Tabelul 8: Rezultatele testelor de semnificație pentru media perimetrului coapselor în repaos
Analiza rezultatelor obținute aplicând testul Wilcoxon pentru grupa experimentală și testul T pentru grupa de control confirmă ipoteza H0.1.
Diferențele dintre medii nu sunt semnificative, valorile P sunt cu mult peste pragul de semnificație acceptat de 0,05. În concluzie putem afirma că participarea la programele de pregătire psiho-motrică nu afectează media perimetrului coapselor participantelor.
Tabelul 9: Rezultatele testului F pentru dispersia diferențelor perimetrului coapselor
Valoarea P de 0,021 obținută pentru testul F duce la respingerea ipotezei H0.2 concluzionând că efectul metodei personalizate de instruire psiho-motrică asupra dezvoltării aparatului locomotor diferă semnificativ de cel al metodei tradiționale.
Analiza regresională efectuată infirmă ipoteza H0.3 pentru ambele grupe. Valoarea negativă semnificativă a pantelor liniilor de regresie, precum și coeficienții R2 de peste 50%, conduc la acceptarea faptului că dezvoltarea aparatului locomotor al participantelor programelor de pregătire psiho-motrică este influențată de valorile inițiale ale acestora. Totodată se constată faptul că impactul este de mult mai mare pentru grupa experimentală, panta regresiei fiind mai mare decât dublul celei pentru grupa de control, iar coeficientul R2
depășește 70%.
Și în acest caz s-a efectuat reșantionarea cu metoda jackknife pentru reanalizarea ipotezelor H0.1 și H0.2 pornind de la premiza că volumul sporit al eșantioanelor de analiză ar putea genera statistici robuste, cu un grad mai înalt de încredere, ce pot valida sau infirma cu justă cauză rezultatele obținute inițial.
Tabelul 10. Statisticile descriptive inițiale și cele obținute prin metoda jackknife
Statisticile calculate cu testul T pentru fiecare eșantion în parte au dat valorile 0,638 pentru grupa experimentală și 0,162 pentru grupa de control. Aflându-se cu mult sub valoarea t critică de 1,8 rezultatele confirmă ipoteza H0.1 pentru datele reeșantionate pentru ambele grupe, confirmând analiza datelor inițiale.
Pentru testul F s-a obținut o valoare de 2.57, inferioară valorii F critice de 2,82 la un nivel de semnificație de 5%. Aceasta duce la acceptarea ipotezei H0.2. și la concluzia că diferențele dispersiei perimetrului coapselor dintre cele două grupe participante la programele de pregătire psiho-motrică sunt nesemnificative.
Acceptarea ipotezei H0.2 este facută cu rezerva că la un nivel de semnificație mai mare, de 10%, cu valoarea F critică de 2,23, s-ar obține o decizie similară celei obținute pentru datele inițiale, deși validitatea rezultatului este mult mai mică pentru datele reeșantionate. Totodată, evaluarea acestor rezultate trebuie să țină cont de faptul că dispersiile obținute în urma reeșantionării pentru seturile de date de mici dimensiuni sunt mult mai mici decât cele calculate pentru datele inițiale.
Rămat orizontal (RamatORIZ):
Observația vizuală preliminară indică un progres generalizat, vizibil mai mare pentru grupa experimentală comparativ cu grupa de control. Numărul de repetări în intervalul de 30 de secunde crește cu maximum trei pentru grupa de control, nivel inferior creșterilor înregistrate pentru 8 subiecți din grupa experimentală.
Tabelul 11: Rezultatele testelor de semnificație pentru media numărului de rămări orizontale
Analiza rezultatelor obținute aplicând testul Wilcoxon pentru grupa experimentală și testul T pentru grupa de control infirmă ipoteza H0.1.
Diferențele dintre medii sunt semnificative, valorile P sunt cu mult sub pragul de semnificație acceptat de 0,05. În concluzie putem afirma că participarea la programele de pregătire psiho-motrică afectează pozitiv dezvoltarea musculaturii spatelui și a trunchiului participantelor.
Tabelul 12: Rezultatele testului F pentru dispersia diferențelor numărului de rămări orizontale
Valoarea P obținută pentru testul F duce la respingerea ipotezei H0.2 concluzionând prin aceasta că efectul metodei personalizate de instruire psiho-motrică asupra dezvoltării musculaturii spatelui și a trunchiului diferă semnificativ de cel al metodei tradiționale.
Această concluzie a fost verificată prin efectuarea testului F pentru datele reeșantionate. Valoarea statisticii F, de 4.24, mult superioară celei de 2.81 pentru nivelul critic de 0,05 confirmă justețea deciziei de respingere a ipotezei H0.2.
Analiza regresională efectuată confirmă ipoteza H0.3 pentru ambele grupe. Valoarea extrem de mică a coeficienților R2 conduce la acceptarea faptului că dezvoltarea musculaturii trunchiului și brațelor la participantele programelor de pregătire psiho-motrică nu este influențată de valorile inițiale ale acesteia.
Genoflexiuni cu bara pe umeri (GenoBara)
Observația vizuală preliminară indică un progres generalizat, vizibil mai mare pentru grupa experimentală comparativ cu grupa de control. În majoritatea cazurilor numărul de genoflexiuni efectuat de grupa experimentală la finele studiului a fost superior celui din grupa de control.
Tabelul 13: Rezultatele testelor de semnificație pentru media numărului de genoflexiuni la bară fixă
Analiza rezultatelor obținute aplicând testul T pentru ambele grupe infirmă ipoteza H0.1.
Diferențele dintre medii sunt semnificative, valorile P sunt cu mult sub pragul de semnificație acceptat de 0,05. În concluzie putem afirma că participarea la programele de pregătire psiho-motrică afectează pozitiv dezvoltarea musculaturii picioarelor.
Tabelul 14: Rezultatele testului F pentru dispersia diferențelor numărului de genoflexiuni la bară fixă
Valoarea P obținută pentru testul F duce la respingerea ipotezei H0.2 concluzionând că efectul metodei personalizate de instruire psiho-motrică asupra dezvoltării picioarelor este superioară celui obținut prin metoda tradiționale.
Analiza regresională efectuată confirmă ipoteza H0.3 pentru grupa de control, infirmând-o pentru grupa experimentală. Valoarea semnificativă a coeficientului R2, precum și panta curbei de regresie de -0,431 cu valoarea P de 0.046, conduc la acceptarea faptului că dezvoltarea musculaturii picioarelor la participantele programului personalizat de pregătire psiho-motrică este influențată de valorile inițiale ale acesteia.
Cu toate că rezultatele obținute au un grad înalt de semnificație, s-a considerat necesară verificarea ipotezei H0.2 pentru datele reeșantionate, mai ales datorită faptului că variabilitatea datelor pentru grupa experimentală este foarte mare.
Statistica obținută pentru testul F pe datele eșantionate este de 2,83, confirmând la limită faptul că programul personalizat de pregătire psiho-motrică are efecte superioare celui tradițional.
Dinamometrie stânga (DianmoS)
Observația vizuală preliminară indică un progres relativ modest, vizibil mai mare pentru grupa experimentală comparativ cu grupa de control. În majoritatea cazurilor forța maximă de contracție a mușchilor mâinii stângi la finele studiului pentru grupa experimentală a fost superioară celei din grupa de control.
Tabelul 15: Rezultatele testelor de semnificație pentru dinamometrie stânga
Analiza rezultatelor obținute aplicând testul Wilcoxon pentru grupa de control infirmă ipoteza H0.1, sub rezerva că valorile P indică posibilitatea aceptării ipotezei nule la un prag de semnificație de 10%.
Prin comparație, testul T pentru grupa experimentală infirmă ipoteza H0.1, valoarea P foarte mică arătând faptul că forța musculară a brațelor crește semnificativ pentru grupa experimentală.
Tabelul 16: Rezultatele testului F pentru dispersia diferențelor pentru dinamometrie stânga
Valoarea P obținută pentru statistica testului F duce la respingerea ipotezei H0.2 concluzionându-se că efectul metodei personalizate de instruire psiho-motrică asupra dezvoltării musculaturii brațului stâng este superioară celui obținut pentru metoda tradițională.
Pentru verificarea validitații rezultatelor obținute s-a considerat necesară verificarea rezultatelor prin metoda reeșantionării jackknife, mai ales pentru faptul că unele rezultate obținute au avut un nivel de semnificație relativ scăzut.
Tabelul 17. Statisticile descriptive inițiale și cele obținute prin metoda jackknife
Statisticile calculate cu testul T pentru fiecare eșantion în parte au dat valorile 3,9 pentru grupa experimentală și 2,73 pentru grupa de control. Aflându-se cu mult peste valoarea t critică de 1,8, rezultatele infirmă ipoteza H0.1 pentru datele reeșantionate pentru ambele grupe, confirmând atât analiza facută pe datele inițiale pentru grupa experimentală, cât și posibilitatea infirmării ipotezei nule pentru grupa de control.
Statistica obținută pentru testul F pe datele eșantionate este de 3,21, confirmând faptul că programul personalizat de pregătire psiho-motrică are efecte semnificativ superioare celui tradițional.
Analiza regresională efectuată confirmă ipoteza H0.3 pentru ambele grupe. Valoarea extrem de mică a coeficienților R2 conduce la acceptarea faptului că dezvoltarea musculaturii brațului stâng la participantele programelor de pregătire psiho-motrică nu este influențată de nivelul inițial al acesteia.
Testul Cooper (TCooper):
Observația vizuală preliminară indică un progres generalizat, vizibil mai mare pentru grupa experimentală comparativ cu grupa de control. Cu toate acestea, graficul diferențelor indică o performanță destul de apropiată a celor două grupe.
Tabelul 18: Rezultatele testelor de semnificație pentru testul Cooper
Rezultatele ambelor teste infirmă ipoteza H0.1 cu un grad înalt de semnificație pentru ambele valori P. Putem concluziona astfel că ambele metode de pregătire psiho-motrică au un efect benefic asupra intăririi capacității de rezistență la efort fizic al participantelor.
Tabelul 19: Rezultatele testului F pentru dispersia diferențelor rezultatelor testului Cooper
Valoarea P obținută pentru statistica testului F duce la confirmarea ipotezei H0.2. Concludem astfel că efectul metodei personalizate de instruire psiho-motrică asupra capacității organismului de a rezista la efort prelungit nu este superior celui obținut prin metoda tradițională.
Analiza regresională efectuată confirmă ipoteza H0.3 pentru ambele grupe. Valoarea negativă mică a pantelor liniilor de regresie, precum și coeficienții R2 de sub 30% conduc la acceptarea faptului că dezvoltarea zonei toracice a participantelor programelor de pregătire psiho-motrică nu este influențată de valorile inițiale ale acesteia.
Și pentru acest parametru am decis verificarea ipotezei H0.2 pe date reeșantionate prin metoda jackknife. Statistica testului F de 1,59, inferioară valorii F critice de 2,82 la un grad de semnificație de 5%, confirmă rezultatul obținut anterior și validează astfel ipoteza H0.2.
PARTEA a IV-a
Evaluarea finală a rezultatelor obținute și elaborarea concluziilor referitoare la studiu
4.1. Sinteza rezultatelor analizei statistico-matematice a datelor
Datele obținute aplicând testele T bilateral, Wilcoxon, testul F, regresia liniară și tehnica de reeșantionare jackknife, arată faptul că:
Pentru parametrii somatici, efectele programelor de pregătire psiho-motrică sunt în general nesemnificative din punct de vedere statistic, efectul de regresie către medie al greutății și al perimetrului coapselor.
Diferențele de greutate între momentul testării inițiale și cel al testării finale sunt nesemnificative, însă reiese clar faptul că programul personalizat de pregătire psiho-motrică are efecte relgatoare asupra greutății participantelor din grupa experimentală. În funcție de greutatea inițială, acestea au realizat progrese vizibile in direcția atingerii unei greutăți apropiate de medie.
Efectele programului personalizat de educație psiho-motrică nu sunt semnificativ diferite de cele ale programului tradițional, sub rezerva faptului că analiza efectuată pe datele reeșantionate indică o dezvoltare semnificativă a zonei toracice pentru grupa experimentală. Rezultatul este însă ambiguu, necesitând o nouă analiză de efectuat pe un eșantion mai mare, dimensionat corespunzător funcție de rezultatele deja obținute, pentru obținerea unor rezultate robuste.
Evoluția perimetrului coapselor indică diferențe nesemnificative între debutul și finele programelor de pregătire psiho-motrică. Cu toare acestea, ambele programe, mai ales cel experimental, induc efecte reglatoare asupra zonei coapselor, prin creșterea perimetrului acesteia pentru participantele cu perimetru sub medie, și scăderea sa pentru participantele cu perimetru peste medie.
Pentru parametrii morfo-funcționali însă, progresele sunt semnificative din punct de vedere statistic pentru majoritatea ipotezelor formulate. Însă efectul de regresie către medie nu s-a putut constata decât într-un singur caz.
Dezvoltarea musculaturii spatelui și a trunchiului este semnificativă pentru ambele grupe, dar mai ales pentru cea experimentală. De asemenea, superioritatea programului experimental este semnificativă. Totodată nu s-a putut constata fenomenul de regresie către medie.
Dezvoltarea aparatului locomotor este semnificativă pentru ambele grupe, dar mai ales pentru cea experimentală. Superioritatea programului experimental se confimă și în acest caz. S-a putut constata fenomenul de regresie către medie pentru grupa experimentală, consecință directă a metodei pesonalizate de pregătire psiho-motrică.
Dezvoltarea musculaturii brațelor și a capacității de contracție al acestora este semnificativă pentru programul pesonalizat de pregătire psiho-motrică, cu rezultate superioare pentru grupa experimentală. De asemenea, este evidentă diferența dintre efectele celor două programe de pregătire în favoarea celui de pregătire personalizată. Însă nici în acest caz nu s-a putut constata regresia către medie a dezvoltării musculaturii brațelor.
Creșterea rezistenței la efort fizic prelungit ca urmare a participării la programele de pregătire psiho-motrică este semnificativă pentru ambele grupe. Însă impactul celor două programe asupra acestui parametru morfo-funcțional este comparabil, atât din punctul de vedere al semnificației statistice al diferențelor dintre acestea, cât și din punctul de vedere al regresiei catre medie, nesemnificativă în ambele cazuri.
4.2. Concluzii și recomandări finale
Evaluarea efectelor programului personalizat de pregatire psiho-motrică implică aspecte particulare legate atât de rezultatele obținute cu metodele statistice clasice, cât și de obiectivele complexe specifice acestor programe.
Evaluarea de ansamblu a efectelor somatice duce la concluzia că ambele programe de pregătire psiho-motrică au efecte diferențiate asupra participantelor. O simplă analiză statistică asupra diferențelor dintre valorile inițiale și cele finale a caracteristicilor somatice ar duce la concluzia falsă că aceste programe nu au o influență semnificativă asupra acestora. Faptul este eronat dacă luăm în considerare faptul că aceste programe au ca obiectiv dezvoltarea corporală armonioasă a participantelor, dezvoltare care ia în considerare într-o mare măsură coordonatele inițiale ale participantelor în cazul pregătirii personalizate, și nu îmbunătațirea absolută a parametrilor somatici, în speță greutatea corporală.
Rezultatele analizei regresionale, cuplat cu cel al testelor T, Wilcoxon și F confirmă faptul că participantele au realizat progrese în direcția dezvoltării corporale armonioase, parametrii somatici evoluând catre valori standard, apropiate, corespunzătoare vârstei și unei stări de sanatate generală bună a participantelor. Efectul este vizibil în cazul greutății corporale și al perimetrului coapselor, exercițiile având un efect regulator semnificativ asupra acestora. Avantajul practicării metodei personalizate este evident dacă luăm în considerare că fenomenul regresiei către medie este mai pronunțat pentru participantele la acest tip de program.
Pentru parametrii morfo-funcționali rezultatele au reflectat eficiența aplicării diferitelor metode de antrenament asupra participantelor, cu efecte vizibil superioare pentru grupa experimentală pentru parametrii rămat orizontal (măsură a dezvoltării musculaturii trunchiului și a spatelui), genoflexiuni la bară fixă (măsură a dezvoltării aparatului locomotor) și dinamometrie stânga (măsură a dezvoltării musculaturii brațelor). Însă pentru testul Cooper (măsură a rezistenței la efort prelungit) rezultatele obținute prin participarea la cele două programe de educație psiho-motrică indică performanțe similare din punct de vedere statistic.
În baza rezultatelor obținute putem concluziona că efectele programului personalizat de pregătire psiho-motrică sunt superioare pentru majoritatea parametrilor analizați, deși din perspective diferențiate în funcție de natura acestora.
În cazul parametrilor somatici, regresia către medie e vizibil mai puternică pentru grupa experimentală pentru greutate și perimetrul coapselor.
Pentru perimetrul toracic rezultatele sunt comparabile între cele două grupe, neexistând un indiciu clar asupra superiorității unei metode asupra alteia.
În cazul parametrilor morfo-funcționali, metoda de pregătire personalizată a dat rezultate superioare pentru trei parametri, rămat orizontal, genoflexiuni la bară fixă și dinamometrie stânga. Pentru ceilalți parametri, nu există diferențe semnificative între cele două programe cu excepția regresiei către medie a genoflexiunilor la bară fixă, dar, totodată, nu se poate concluziona pe baza rezultatelor obținute faptul ca metoda personalizată este inferioară celei tradiționale.
Rezultatele obținute indică totodată și metodologia optimă de planificare și analiză a efectelor programelor de pregătire psiho-motrică. Astfel, obiectivul primar al acestora, de dezvoltare fizică armonioasă a participanților, trebuie evaluat în primul rând plecând de la caracteristicile specifice inițiale ale participanților, cât și de la o bună cunoaștere a parametrilor somatici specifici vârstei, genului și taliei participanților. Aceasta implică însă recrutarea unui eșantion mai mare de subiecți pentru efectuarea studiului (comparativ cu alte tipuri de studii, de exemplu studii clinice), cu costuri suplimentare și dificultăți sporite în ceea ce privește fezabilitatea sa. Totodată, aceste cerințe suplimentare sunt un rău necesar, aproape indispensabile pentru o mai bună cunoaștere și evaluare a impactului acestui tip de programe.
Tehnica de reeșantionare jackknife a fost un instrument cheie în îmbunătățirea calității analizei efectuate și în validarea rezultatelor obținute.
Folosită ca metodă consacrată în analiza eșantioanelor de mici dimensiuni, a generat rezultate remarcabile în direcția obținerii unor parametri de bază robuști ai distribuțiilor datelor analizate (media, abaterea medie pătratică și dispersia) care au redus în bună măsură variabilitatea crescută inerentă dimensiunii eșantioanelor și influența observațiilor aberante (outlierilor). Astfel au fost generate date reeșantionate, a căror distribuție se apropie sensibil de distribuția (necunoscută) a datelor la nivelul intregii populații. Validarea rezultatelor testelor statistice cu datele reeșantionate a dus la confirmarea sau infirmarea cu justă cauză a rezultatelor obținute pentru datele inițiale, și la un grad de încredere sporit în formularea concluziilor analizelor efectuate. Deși practica validării datelor statistice prin această metodă nu este folosită în mod curent în studiile de biostatistică, exceptând cazurile în care dimensiunea eșantioanelor este mult prea redusă pentru fezabilitatea aplicării metodelor de analiză statistică, metoda de reeșantionare jackknife se impune, prin proprietățile datelor generate și a rezultatelor obținute, ca o metodă esențială a analizei datelor în studiile de biostatistică.
BIBLIOGRAFIE
Abelson, R. (1976) – When the Polls go Wrong and Why, în Current Perspective in Social Psychology (eds. P.Hollander și G.Hunt), New York, University Press
Adams, J.J. (1991) – Diferențieri individuale în viteza de procesare a informațiilor vizuale și predicția diferențelor performanțiale în sporturile de echipă. C.C.P.S., Jurnal of Sport Sciences. București, pp. 13-16.
Allport Gordon W. (1981) – Structura și dezvoltarea personalității, Edit. Didactică și Pedagogică, București pp. 85-86.
Anshel, S.L., Anshel, M.H., & Gregory, W.L. (1991) – The effect of type A and B behavior and aerobic fitness levels on ratings of perceived exertion and physical fatigue with females. Australian Journal of Science and Medicine in Sport, NR.23, pp. 86-97.and Medicine in Sport, 23, 86-9
Bachner, L. (2002) – Forme diferențiate de conținut și organizare a educației fizice și sportului la studenți. ANEFS, Teză de doctorat, București
Baechle T, Earle R, Wathen D. (2000) – Essentials of Strength Training and Conditioning. Human Kinetics, Champaign, pp. 407–409
Bailey, R.C., Olson, J., Pepper, S., Porszasz, J., Barstow, T.J. & Cooper, D.M. (1995) – The level and tempo of children’s physical activities: An observational study Medicine and Science in Sports and Exercise, 27(7), 1033-1041
Bartholomew, J., Morrison, D., Ciccolo, J. (2007) – Effects of acute exercise on mood well-being in patients with major depressive disorders. Medicine and science in sports and exercise, vol. 40, nr. 3
Billat V. (2003) – Physiologie et méthodologie de l'entraînement. 2ème éditions. Editions De Boeck Université, Bruxelles, p. 224.
Bota C. (2002) – Fiziologie generală, aplicații la efort fizic, București, Ed. Medicală, 2002, pp. 11 – 66.
Călin, M. (1996) – Teoria educației. Fundamentarea epistemică și metodologică a acțiunii educative, Editura All, București
Câmpeanu, M., Debeurre, I.A. (2008) – Influenta practicarii sistematice a activitatilor corporale asupra starilor psihice. Rev. PALESTRICA MILENIULUI III- CIVILIZATIE SI SPORT, Vol. IX, 2 (32), pp.131-134.
Cârstea Gh. (1993) – Teoria și metodica educației fizice și sportului, Ed. Universul, București, pag. 44
Cerghit, I. (2006) – Metode de învățământ, EdituraPolirom, Iași, pp. 15-28
Cerghit I., (2008) – Sisteme de instruire alternative și complementare. Structuri, stiluri și strategii, Editura Polirom, Iași, pp. 1-10
Chelcea, S. (2004) – Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative și calitative. Ed. Economică, București
Chioreanu, A., Mâciu, M., Nicolescu, N.C., et al., (1978) – Mic dicționar enciclopedic, Ed. a 2-a rev. și adaugită, Editura Științifică și Enciclopedică, București, pag. 679
Chiriac, A. și colab. (2004) – Cum să ne dezvoltăm un stil de viață sănătos – modalități de integrare a dimensiunii de gen în educația pentru sănătate, Centrul Parteneriat pentru Egalitate, Sanatate. Numarul 612. Formula AS.
Ciomag R.V., Ilie I. (2008) – 150 de exerciții la îndemâna tuturor, Editura ASE București
Cooper, K., Cooper, M. (1998) – „The new aerobics for women” Bantham Books, New York, pp. 50-66
Corbin, C. & Lindsey, R. (1984) – The Ultimate Fitness Book. New York: Leisure Press, pp. 95-119
Corbin, Pangrazi, & Welk, (1994) – Toward an understading of physical activity for youth. President’s Council on Physical Fitness and Sports Research Digest. 1(8), 1-8. NASPE, (2004) – Physical Activity for Children; A Statement of Guidelines for Children Ages 5-12 (2nd ed.) Reston, VA; NASPE Publications.
Corbin, C.B. & Lindsey, R. (2007) – Fitness for Life-Updated 5th Edition-Cloth
Cotton, R., Goldstein, R.,L. (1997) – Aerobics instructor manual. The resource for fitness group. Ed. American Council On Exercise
Demeter, A. (1982) -Bazele fiziologice și biochimice ale formării deprinderilor motrice. București, Sport – Turism, pp. 49 – 53; 136 – 140.
DEX-ul Limbii Române (1998), pag. 724
Dragnea, A., coordonator (2000) – Teoria educației fizice și sportului, Ed. Cartea Școlii, București, p.153
Dragnea A. și colab. (2002) – Teoria educației fizice și sportului, Ed aII-a rev. Ed. Fest, București, pp. 15; 131
Dragnea, A., Bota, A., Stănescu, M. (2002) – Teoria educației fizice și sportului, Ed a II-a, Ed. FEST, București, pag.132
Dragnea, A., Bota, A., Tudor, V. (2006) – Educatie fizica si sport teorie si didactica, Editura, FEST, București
Dumitrescu, R. (2008) – Culturism – fitness. Fundamente teoretice și practico-metodice I. Ed. Universității din București, pag. 14
Dumitrescu, R. (2008) – Culturism – fitness. Îndrumar teoreti și practico-metodic II. Ed. Universității din București, pag. 51
Dumitrescu, R. (2008) – Metodica educației fizice. Educație psihomotrică, ediția a II-a Ed. Universității din București, pp. 2; 34-36; 78
Dumitriu, Gh. (1998) – Comunicare și învățare, Ed. Didactică și pedagogică, București
Dumitru, G. (1977) – Fiziologia Fitneess-ului. Curs de formare specialiști, Ed. F.R. Sportul ptr. Toți, pp. 5-23
Duncan Mac Daugall, & Howard Wenger (1997) – Scopul testării fiziologice. CCPS. Profilul fiziologic al sportivului performant, vol. I, SDP, București, Nr. 383-385,
Eysenck, W., Keane, M. J. (2002) – Cognitive Psychology A Students Handbook. UK: Psychology Press, pp. 45; 102
Epuran, M. (1984) – Psihologia educației fizice. Vol I, Reeditat, IEFS, București, pp.25-28; 35-62; 134-135; 183-187
Epuran, M. (1992) – Metodologia cercetării activităților corporale. București, ANEFS, 1992, pp. 24 -78.
Epuran, M., Holdevici I., Toniță, F. (2001) – Psihologia sportului de performanță: Teorie și practică, Editura FEST – București, pp. 171-332.
Epuran, M. (2005) – Metodologia cercetarii activitatilor corporale. Exercitii fizice. Sport. Fitness. Bucuresti, Edit FEST, pp. 47-61; 86-105; 301; 391-412
Epuran, M., Marolicaru, M. (2006) – Metodologia cercetării activităților corporale, (Ediția a IV-a revizuită și adăugită), Ed. RISOPRINT, Cluj-Napoca pp.86-105
Fustier Michel et Bernadette (2001) – Exercices pratiques de créativité à l’usage des formateurs, Editions d’Organisation, Paris, pp. 296-352
Gagea A., (1999) – Metodologia cercetării științifice în educație fizică și sport, Editura Fundației „România de mâine”, București, p. 71,
Gallahue, D. (2005) – Developmental Physical Education for Today’s Children. Wm.C. Brown Communications, Inc., Dubuque, Iowa, pp. 32-43
Glasser, William (2000) – Reality Therapy in Action. New York: Harper Collins, pp 49-57
Golu, M. (1993) – Dinamica personalitatii, Editura Geneze, București, pp. 27-29
Golu, M. (2007) – Fundamentele psihologiei. Editura Fundației România de Mâine, București, pp. 476; 534; 577
Grigore, V. (2001) – Gimnastica artistică. Bazele teoretice ale antrenamentului sportiv. București, Ed. Semne, pp.11 – 54.
Grigore V. (2002) – Pregătirea artistică în gimnastica de performanță, ANEFS, București
Grigore, V. (2003) – Gimnastica – manual pentru cursul de bază, Editura Bren, București
Groza P. (1991) – Fiziologie. Ed. Medicală, București, pp. 22 – 30.
Guyton A.C. (2007) – Tratat de fiziologie a omului – ed a II-a Editura Medicală CALLISTO, București, pp. 1056-1057; 1058-1059
Harman E. (1994) – Biomechanical factors in human strength. Strength and Conditioning Journal N16 pp. 46-53
Heil, J., Fine, P. (1993) – Pain Management in Sport Injuriy. In: 8-th World Congress of Sport Psychology. Sport Psychology: An Integrated Approach. Actas/ Proceedings. International Society of Sport Psychology – Sociedade Portuguesa de Psicologia Lisboa/Lisbon, 22-27 junho/june, pp. 570-573
Hidi, I. (1991) – Gimnastica sportivă – note de curs. București, ANEFS, p. 31- 89.
Hidi, I. (2007) – Fitness. Ed. Did. Și Pedagogică, R.A., București, pp. 9; 74-104
Holdevici, I. (2000) – Tulburările dispoziției. “Revista Psihosociologia Mass-Media”, NR. 4, pp. 9-12
Horghidan, V. (2000) – Problematica psihomotricității. Ed. GLOBUS, București, pp. 144-160
Horghidan V., Mitrache G., Tudoși Ș. (2000) – Psihologie normală și patologică-Note de curs, ANEFS, București
Ihmels, M., Welk, G.J., & McClain, J. (2006) – Convergent validity of field tests of body composition in young adolescents. Journal of Physical Activity and Health. In Press.
Iluț, P. (1995) – Structurile axiologice din perspectivă psihosocială. Ed. Didactică și Pedagogică, București
Iluț, P. (1997) – Abordarea calitativă a socioumanului. Ed. Polirom, Iași, 156-161
Institutul Cooper, Dallas, TX (1999) – The Cooper Institute for Aerobics Research, FITNESSGRAM / ACTIVITYGRAM Ghid de referință Standardele de fitness – pagina 7-9
Jean-François Le Ny (1987) – Sémantique psychologique. In: Rondal, J.A., Thibaut, J.-P. (Eds.), Problèmes de psycholinguistique. Mardaga, Bruxelles, pp. 13–42; 166-168
Jenkins Richard (2001) – Fitness- Gimnastică pentru toți. Ed. Alex-Alex, București, pp. 7-17
Jinga, I. (2006) – Manual de pedagogie, ALL, București
Jinga Gh. (2006) – Educația prin sport – strategie de marketing în formarea profesională a tinerilor, în educație și instruire, Editura UNA Carol I, București
Jodelet, D. (1984) – Réflexions sur le traitement de la notion de représentation sociale en psychologie sociale. Communication Information, Paris PUF 6(2–3), pp. 15–41
Kenneth Cooper, H. (1982) – Aerobic program for total wellbeing. New York, Evans, 1982, pag.7-22
Kössl et al. (1986) – History of physical education II: from 1848 to the present, Praha: Olympia, pp. 40-59
Kulcsar, Șt. (2000) – Gimnastica aerobică. Ed. Clusium, Cluj-Napoca, pp.15-37
Lauzon, Fr. (1990) – Education psychomotrice.Source D'autonomie et de dynamisme. Presses de l` Universite du Quebec, Canada
Leith, L.,M. (1998) – Exercising your way to better mental health. Morgantown, WV: Fitness Information Technology, pp. 17-44
Macovei, S., (2007) – Ghid metodic pentru instructorii de gimnastică aerobică de întreținere, Editura Bren, București
Maddux JE, Gosselin JT. (2003) – Self-efficacy. In: LearyMR, TangneyJP, editors. Handbook of self and identity. New York: Guildford Press; pp. 218–238.
Mănescu D.C. (2008) – Dezvoltare fizică și musculară, Editura ASE, București
Miclea, M. (2000) – Psihologie cognitivă, ediția a II-a, Polirom, Iasi, pp. 77-78
Monod, H., & Flandrois, R. (2000) – Physiologie du sport: bases physiologiques des activités physiques et sportives. Official Journal of the Word Federation for Ultrasound in medicine and biology, Volume 26, Issue 6, pp.1001-1007
Munteanu, A. (2003) – Psihologia copilului si a adolescentului. Editura AUGUSTA, Timișoara, pp. 50-66
Newble, D. & Cannon, R. (1995) – A Handbook for Teachers in Universities and Colleges: A Guide to Improving Teaching Methods. 3 rd Ed. London, Kogan and Page
Nicola I., și colab. (1980) – Necesitatea diferențierii conținuztului programei de educație fizică în clasele gimnaziale. Educație Fizică și Sport, București, Nr.8, pp. 24-26
Piaget J. (1972) – Psihologie și pedagogie. Ed. Didactică și pedagogică, București,
Pollok, M. (1973) – Quantification of endurance training programs. Exercise & Sport Sciences Reviews: American College of Sports Medicine, January – Volume 1 – Issue 1 – pp. 155-188
Popescu, G. (2001) – Studiul adaptărilor complexe, funcționale, energetice și psihologice în sportul aerobic, Teză de Doctorat, ANEFS, București
Popescu G. (2003) – Gimnastica de bază, Structura și organizarea activităților de educație fizică, Editura Perpessicius, București, pag. 53.
Popescu, G. (2005) – Gimnastica pregătirii, educării, dezvoltării fizice generale, Ed. Elisavaros, București, pp. 9-31
Popescu, G. (2005) –Impact aerobic. Ed. Elisavaros, București, pp. 10; 28; 39.
Popescu, M. (1995) – Educația fizică și sportul în pregătirea studenților, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București
Pop C., (2005) – Obiectivele educației fizice și evaluarea stării de bine, în Evaluarea în învățământ, pag. 160-165, Editura ASE, București
Pop C., (2007) – Management educațional – ipostazele manageriale ale profesorului de educație fizică și sport, Editura Oscar Print, București
Pop, N.,H. și colab. (2009) –Educația fizică universitară în Europa – studiu comparativ, Palestrica Mileniului III, Vol.X nr. 2 (36) iunie pag. 186
Prodan, A. (1997) – Performantele individuale si satisfactia personalului. În R.L. Mathis, P.C. Nica, C. Rusu (editori). Managementul resurselor umane, Editura Economică, București, pp. 34-58
Quinn, P. O. (1994) – ADD and the college student. New York: Magination Press.
Radu, I. (1994) – Metode de cercetare în psihologia socială. În Radu, I. (coord.). Psihologie socială. Cluj-Napoca: Ed. EXE
Sachs M. (2007) – The fat girl, E.P. Dutton, New York,
Sale, D.G., MacDougall J.D., Upton A.R.M. & McComas A.J. (1983) – Effect of strength training upon motoneuron excitability in man. Med Sci Sports Exer 15, pp. 57–62.
Sillamy, N. (1995) -Dicționar de pshihologie, Edit.Univers Enciclopedic, pp. 157-202
Sidentrop, D. & Tannehill, D. (2000) – Developing teaching skills in Physical education. Mountain View, California: Mayfield Publishing Company, pag. 42, 115-131.
Stoenescu G. (2000) – Gimnastica aerobică și sportul aerobic. Ed. ISPE, București, pp. 17-114
Stoica, A. (2004) – Gimnastica aerobică. Fundamente teoretice și practico-metodice, Ed. Bren, București, pp.13-17
Șerbănoiu, S. (2002) – Lecția de educație fizică, Editura AFIR, București,
Taylor, J. & Demick, A. (1994) – A multidimensional model of momentum in sport. Journal of Applied Sport Psychology, p. 137
Trost, S. G., Pate, R.R., Freedson, P.S., Sallis, J.F., and Taylor, W.C. (2000) – Using objective physical activity measures with youth: How many days of Monitoring are needed? Med. Sci. Sports Exerc. 32(2): 426-431.
Tudor, V. (1999) – Capacitățile condiționale și coordinative – componente ale capacității motrice, Editura Rai Coresi, București,
Tudor, V. (2005) – Măsurare și evaluare în cultură fizică și sport, Editura Alpha, București,
Tűdős, Șt. (2000) – Criterii psihologice în fundamentarea și structurarea pregătirii sportive. București: Editura PAIDEIA, pp. 49-60.
Turner, R.H. (1976) – The Real Self: From Institution to Impulse, în American Journal of Sociology, 81
Ulrich, C., (2000) – Managementul clasei de elevi. Învățare prin cooperare, Ed. Corint, Bucuresti.
Viru, A. (1992) – Anumite aspecte actuale ale teoriei antrenamentului. Scuola dello Sport, Roma, p. 95.
Vroom V.,H. (1985) – Work and motivation. Cornegie Institute of Technology, Pittsburg, PA, This Week’s Citation Classic CC/Number 27, p 331
Welk, G., Differding, J. A., Thompson, R. W., Blair, S. N., Dziura, J., & Hart, P. (2000c) – The utility of the digi-walker step counter to assess daily physical activity patterns. Medicine and Science in Sport and Exercise, 32 (9), S481–S488.
Wenech J. (1983) – Manuel d entreinement. Paris, Vigot, pp. 26 – 57.
Weston, Petosa & Pate (2008) – Parental bonding may moderate the relationship between parent physical activity and youth physical activity after school. Psychology of Sport and Exercise, Volume 9, Issue 6, November, Pages 848-854
Willmore, H., & Costill, D. (1998) – Introduction a la physiologie du sport et de l’exercise, Bruxelles,
Zlate, M. (2006) – Psihologia mecanismelor cognitive – ediția a II-a, Ed. POLIROM, Iași, pp. 345-479
Wikipedia: Cramér–von-Mises criterion: http://en.wikipedia.org/wiki/Cram%C3%A9r%E2%80%93von-Mises_criterion
Resampling(statistics): http://en.wikipedia.org/wiki/Resampling_(statistics)
Kolmogorov–Smirnov test http://en.wikipedia.org/wiki/Kolmogorov_Smirnov
Roger L. Goodwin (2007) DAG: SAS routine to perform jackknife estimation, IDEAS at the Department of Economics, College of Liberal Arts and Sciences, University of Connecticut.
Corder, G.W., Foreman, D.I. (2009).Nonparametric Statistics for Non-Statisticians: A Step-by-Step Approach Wiley, ISBN 978-0-470-45461-9.
Shorak, G.R., Wellner, J.A. (1986) Empirical Processes with Applications to Statistics, Wiley. ISBN 0-471-86725-X.
Shao, J. and Tu, D. (1995). The Jackknife and Bootstrap. Springer-Verlag, Inc.
SAS OnlineDoc 9.1.3
StatSoft, Inc. (2011). Electronic Statistics Textbook. Tulsa, OK: StatSoft. WEB: http://www.statsoft.com/textbook/.
Bradley, J.U. 1968. Distribution-free statistical tests. Prentice-Hall, Inc: Englewood Cliff, N.J.
Conover, W.J. 1980. Practical Nonparametric statistics. John Wiley and Sons: New York.
Hollander, M. and D.A. Wolfe. 1973. Nonparametric Statistical Methods. John Wiley and Sons: New York.
Efron, B. and G. Gong. 1983. A leisurely look at the bootstrap, the jackknife, and cross-validation. The American Statistician 37: 36-48.
A.H. Studenmund (1997). Using Econometrics, A Practical Guide, Third edition, Addison Wesley
Constantin Mircioiu, Roxana Colette Sandulovici (2009). Statistica aplicată în farmacie și studii clinice, ediția a II-a, Editura Universitară Carol Davila, București
Constantin Mircioiu, Denis Melvin Enăchescu, Cornelia Enăchescu, Roxana Colette Sandulovici (2008). Aplicații numerice de statistică în farmacie și în studiile clinice, Vol II- Metode computerizate, Editura Universitară Carol Davila, București
Constantin Mircioiu, Roxana Colette Sandulovici (2010). Aplicații numerice de statistică în farmacie și în studiile clinice, Vol I- Metode manuale, ediția a doua, revizuită, Editura Universitară Carol Davila, București
Vasile Preda (2009). Introducere în biostatistică, note de curs
Vasile Preda (2009). Statistica farmaceutică, note de curs
www.ase.ro – 2005, 2006, 2007, 2008
www.edu.ro – MEC – Proiectul legii privind asigurarea calității în educație, mai 2005
BIBLIOGRAFIE
Abelson, R. (1976) – When the Polls go Wrong and Why, în Current Perspective in Social Psychology (eds. P.Hollander și G.Hunt), New York, University Press
Adams, J.J. (1991) – Diferențieri individuale în viteza de procesare a informațiilor vizuale și predicția diferențelor performanțiale în sporturile de echipă. C.C.P.S., Jurnal of Sport Sciences. București, pp. 13-16.
Allport Gordon W. (1981) – Structura și dezvoltarea personalității, Edit. Didactică și Pedagogică, București pp. 85-86.
Anshel, S.L., Anshel, M.H., & Gregory, W.L. (1991) – The effect of type A and B behavior and aerobic fitness levels on ratings of perceived exertion and physical fatigue with females. Australian Journal of Science and Medicine in Sport, NR.23, pp. 86-97.and Medicine in Sport, 23, 86-9
Bachner, L. (2002) – Forme diferențiate de conținut și organizare a educației fizice și sportului la studenți. ANEFS, Teză de doctorat, București
Baechle T, Earle R, Wathen D. (2000) – Essentials of Strength Training and Conditioning. Human Kinetics, Champaign, pp. 407–409
Bailey, R.C., Olson, J., Pepper, S., Porszasz, J., Barstow, T.J. & Cooper, D.M. (1995) – The level and tempo of children’s physical activities: An observational study Medicine and Science in Sports and Exercise, 27(7), 1033-1041
Bartholomew, J., Morrison, D., Ciccolo, J. (2007) – Effects of acute exercise on mood well-being in patients with major depressive disorders. Medicine and science in sports and exercise, vol. 40, nr. 3
Billat V. (2003) – Physiologie et méthodologie de l'entraînement. 2ème éditions. Editions De Boeck Université, Bruxelles, p. 224.
Bota C. (2002) – Fiziologie generală, aplicații la efort fizic, București, Ed. Medicală, 2002, pp. 11 – 66.
Călin, M. (1996) – Teoria educației. Fundamentarea epistemică și metodologică a acțiunii educative, Editura All, București
Câmpeanu, M., Debeurre, I.A. (2008) – Influenta practicarii sistematice a activitatilor corporale asupra starilor psihice. Rev. PALESTRICA MILENIULUI III- CIVILIZATIE SI SPORT, Vol. IX, 2 (32), pp.131-134.
Cârstea Gh. (1993) – Teoria și metodica educației fizice și sportului, Ed. Universul, București, pag. 44
Cerghit, I. (2006) – Metode de învățământ, EdituraPolirom, Iași, pp. 15-28
Cerghit I., (2008) – Sisteme de instruire alternative și complementare. Structuri, stiluri și strategii, Editura Polirom, Iași, pp. 1-10
Chelcea, S. (2004) – Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative și calitative. Ed. Economică, București
Chioreanu, A., Mâciu, M., Nicolescu, N.C., et al., (1978) – Mic dicționar enciclopedic, Ed. a 2-a rev. și adaugită, Editura Științifică și Enciclopedică, București, pag. 679
Chiriac, A. și colab. (2004) – Cum să ne dezvoltăm un stil de viață sănătos – modalități de integrare a dimensiunii de gen în educația pentru sănătate, Centrul Parteneriat pentru Egalitate, Sanatate. Numarul 612. Formula AS.
Ciomag R.V., Ilie I. (2008) – 150 de exerciții la îndemâna tuturor, Editura ASE București
Cooper, K., Cooper, M. (1998) – „The new aerobics for women” Bantham Books, New York, pp. 50-66
Corbin, C. & Lindsey, R. (1984) – The Ultimate Fitness Book. New York: Leisure Press, pp. 95-119
Corbin, Pangrazi, & Welk, (1994) – Toward an understading of physical activity for youth. President’s Council on Physical Fitness and Sports Research Digest. 1(8), 1-8. NASPE, (2004) – Physical Activity for Children; A Statement of Guidelines for Children Ages 5-12 (2nd ed.) Reston, VA; NASPE Publications.
Corbin, C.B. & Lindsey, R. (2007) – Fitness for Life-Updated 5th Edition-Cloth
Cotton, R., Goldstein, R.,L. (1997) – Aerobics instructor manual. The resource for fitness group. Ed. American Council On Exercise
Demeter, A. (1982) -Bazele fiziologice și biochimice ale formării deprinderilor motrice. București, Sport – Turism, pp. 49 – 53; 136 – 140.
DEX-ul Limbii Române (1998), pag. 724
Dragnea, A., coordonator (2000) – Teoria educației fizice și sportului, Ed. Cartea Școlii, București, p.153
Dragnea A. și colab. (2002) – Teoria educației fizice și sportului, Ed aII-a rev. Ed. Fest, București, pp. 15; 131
Dragnea, A., Bota, A., Stănescu, M. (2002) – Teoria educației fizice și sportului, Ed a II-a, Ed. FEST, București, pag.132
Dragnea, A., Bota, A., Tudor, V. (2006) – Educatie fizica si sport teorie si didactica, Editura, FEST, București
Dumitrescu, R. (2008) – Culturism – fitness. Fundamente teoretice și practico-metodice I. Ed. Universității din București, pag. 14
Dumitrescu, R. (2008) – Culturism – fitness. Îndrumar teoreti și practico-metodic II. Ed. Universității din București, pag. 51
Dumitrescu, R. (2008) – Metodica educației fizice. Educație psihomotrică, ediția a II-a Ed. Universității din București, pp. 2; 34-36; 78
Dumitriu, Gh. (1998) – Comunicare și învățare, Ed. Didactică și pedagogică, București
Dumitru, G. (1977) – Fiziologia Fitneess-ului. Curs de formare specialiști, Ed. F.R. Sportul ptr. Toți, pp. 5-23
Duncan Mac Daugall, & Howard Wenger (1997) – Scopul testării fiziologice. CCPS. Profilul fiziologic al sportivului performant, vol. I, SDP, București, Nr. 383-385,
Eysenck, W., Keane, M. J. (2002) – Cognitive Psychology A Students Handbook. UK: Psychology Press, pp. 45; 102
Epuran, M. (1984) – Psihologia educației fizice. Vol I, Reeditat, IEFS, București, pp.25-28; 35-62; 134-135; 183-187
Epuran, M. (1992) – Metodologia cercetării activităților corporale. București, ANEFS, 1992, pp. 24 -78.
Epuran, M., Holdevici I., Toniță, F. (2001) – Psihologia sportului de performanță: Teorie și practică, Editura FEST – București, pp. 171-332.
Epuran, M. (2005) – Metodologia cercetarii activitatilor corporale. Exercitii fizice. Sport. Fitness. Bucuresti, Edit FEST, pp. 47-61; 86-105; 301; 391-412
Epuran, M., Marolicaru, M. (2006) – Metodologia cercetării activităților corporale, (Ediția a IV-a revizuită și adăugită), Ed. RISOPRINT, Cluj-Napoca pp.86-105
Fustier Michel et Bernadette (2001) – Exercices pratiques de créativité à l’usage des formateurs, Editions d’Organisation, Paris, pp. 296-352
Gagea A., (1999) – Metodologia cercetării științifice în educație fizică și sport, Editura Fundației „România de mâine”, București, p. 71,
Gallahue, D. (2005) – Developmental Physical Education for Today’s Children. Wm.C. Brown Communications, Inc., Dubuque, Iowa, pp. 32-43
Glasser, William (2000) – Reality Therapy in Action. New York: Harper Collins, pp 49-57
Golu, M. (1993) – Dinamica personalitatii, Editura Geneze, București, pp. 27-29
Golu, M. (2007) – Fundamentele psihologiei. Editura Fundației România de Mâine, București, pp. 476; 534; 577
Grigore, V. (2001) – Gimnastica artistică. Bazele teoretice ale antrenamentului sportiv. București, Ed. Semne, pp.11 – 54.
Grigore V. (2002) – Pregătirea artistică în gimnastica de performanță, ANEFS, București
Grigore, V. (2003) – Gimnastica – manual pentru cursul de bază, Editura Bren, București
Groza P. (1991) – Fiziologie. Ed. Medicală, București, pp. 22 – 30.
Guyton A.C. (2007) – Tratat de fiziologie a omului – ed a II-a Editura Medicală CALLISTO, București, pp. 1056-1057; 1058-1059
Harman E. (1994) – Biomechanical factors in human strength. Strength and Conditioning Journal N16 pp. 46-53
Heil, J., Fine, P. (1993) – Pain Management in Sport Injuriy. In: 8-th World Congress of Sport Psychology. Sport Psychology: An Integrated Approach. Actas/ Proceedings. International Society of Sport Psychology – Sociedade Portuguesa de Psicologia Lisboa/Lisbon, 22-27 junho/june, pp. 570-573
Hidi, I. (1991) – Gimnastica sportivă – note de curs. București, ANEFS, p. 31- 89.
Hidi, I. (2007) – Fitness. Ed. Did. Și Pedagogică, R.A., București, pp. 9; 74-104
Holdevici, I. (2000) – Tulburările dispoziției. “Revista Psihosociologia Mass-Media”, NR. 4, pp. 9-12
Horghidan, V. (2000) – Problematica psihomotricității. Ed. GLOBUS, București, pp. 144-160
Horghidan V., Mitrache G., Tudoși Ș. (2000) – Psihologie normală și patologică-Note de curs, ANEFS, București
Ihmels, M., Welk, G.J., & McClain, J. (2006) – Convergent validity of field tests of body composition in young adolescents. Journal of Physical Activity and Health. In Press.
Iluț, P. (1995) – Structurile axiologice din perspectivă psihosocială. Ed. Didactică și Pedagogică, București
Iluț, P. (1997) – Abordarea calitativă a socioumanului. Ed. Polirom, Iași, 156-161
Institutul Cooper, Dallas, TX (1999) – The Cooper Institute for Aerobics Research, FITNESSGRAM / ACTIVITYGRAM Ghid de referință Standardele de fitness – pagina 7-9
Jean-François Le Ny (1987) – Sémantique psychologique. In: Rondal, J.A., Thibaut, J.-P. (Eds.), Problèmes de psycholinguistique. Mardaga, Bruxelles, pp. 13–42; 166-168
Jenkins Richard (2001) – Fitness- Gimnastică pentru toți. Ed. Alex-Alex, București, pp. 7-17
Jinga, I. (2006) – Manual de pedagogie, ALL, București
Jinga Gh. (2006) – Educația prin sport – strategie de marketing în formarea profesională a tinerilor, în educație și instruire, Editura UNA Carol I, București
Jodelet, D. (1984) – Réflexions sur le traitement de la notion de représentation sociale en psychologie sociale. Communication Information, Paris PUF 6(2–3), pp. 15–41
Kenneth Cooper, H. (1982) – Aerobic program for total wellbeing. New York, Evans, 1982, pag.7-22
Kössl et al. (1986) – History of physical education II: from 1848 to the present, Praha: Olympia, pp. 40-59
Kulcsar, Șt. (2000) – Gimnastica aerobică. Ed. Clusium, Cluj-Napoca, pp.15-37
Lauzon, Fr. (1990) – Education psychomotrice.Source D'autonomie et de dynamisme. Presses de l` Universite du Quebec, Canada
Leith, L.,M. (1998) – Exercising your way to better mental health. Morgantown, WV: Fitness Information Technology, pp. 17-44
Macovei, S., (2007) – Ghid metodic pentru instructorii de gimnastică aerobică de întreținere, Editura Bren, București
Maddux JE, Gosselin JT. (2003) – Self-efficacy. In: LearyMR, TangneyJP, editors. Handbook of self and identity. New York: Guildford Press; pp. 218–238.
Mănescu D.C. (2008) – Dezvoltare fizică și musculară, Editura ASE, București
Miclea, M. (2000) – Psihologie cognitivă, ediția a II-a, Polirom, Iasi, pp. 77-78
Monod, H., & Flandrois, R. (2000) – Physiologie du sport: bases physiologiques des activités physiques et sportives. Official Journal of the Word Federation for Ultrasound in medicine and biology, Volume 26, Issue 6, pp.1001-1007
Munteanu, A. (2003) – Psihologia copilului si a adolescentului. Editura AUGUSTA, Timișoara, pp. 50-66
Newble, D. & Cannon, R. (1995) – A Handbook for Teachers in Universities and Colleges: A Guide to Improving Teaching Methods. 3 rd Ed. London, Kogan and Page
Nicola I., și colab. (1980) – Necesitatea diferențierii conținuztului programei de educație fizică în clasele gimnaziale. Educație Fizică și Sport, București, Nr.8, pp. 24-26
Piaget J. (1972) – Psihologie și pedagogie. Ed. Didactică și pedagogică, București,
Pollok, M. (1973) – Quantification of endurance training programs. Exercise & Sport Sciences Reviews: American College of Sports Medicine, January – Volume 1 – Issue 1 – pp. 155-188
Popescu, G. (2001) – Studiul adaptărilor complexe, funcționale, energetice și psihologice în sportul aerobic, Teză de Doctorat, ANEFS, București
Popescu G. (2003) – Gimnastica de bază, Structura și organizarea activităților de educație fizică, Editura Perpessicius, București, pag. 53.
Popescu, G. (2005) – Gimnastica pregătirii, educării, dezvoltării fizice generale, Ed. Elisavaros, București, pp. 9-31
Popescu, G. (2005) –Impact aerobic. Ed. Elisavaros, București, pp. 10; 28; 39.
Popescu, M. (1995) – Educația fizică și sportul în pregătirea studenților, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București
Pop C., (2005) – Obiectivele educației fizice și evaluarea stării de bine, în Evaluarea în învățământ, pag. 160-165, Editura ASE, București
Pop C., (2007) – Management educațional – ipostazele manageriale ale profesorului de educație fizică și sport, Editura Oscar Print, București
Pop, N.,H. și colab. (2009) –Educația fizică universitară în Europa – studiu comparativ, Palestrica Mileniului III, Vol.X nr. 2 (36) iunie pag. 186
Prodan, A. (1997) – Performantele individuale si satisfactia personalului. În R.L. Mathis, P.C. Nica, C. Rusu (editori). Managementul resurselor umane, Editura Economică, București, pp. 34-58
Quinn, P. O. (1994) – ADD and the college student. New York: Magination Press.
Radu, I. (1994) – Metode de cercetare în psihologia socială. În Radu, I. (coord.). Psihologie socială. Cluj-Napoca: Ed. EXE
Sachs M. (2007) – The fat girl, E.P. Dutton, New York,
Sale, D.G., MacDougall J.D., Upton A.R.M. & McComas A.J. (1983) – Effect of strength training upon motoneuron excitability in man. Med Sci Sports Exer 15, pp. 57–62.
Sillamy, N. (1995) -Dicționar de pshihologie, Edit.Univers Enciclopedic, pp. 157-202
Sidentrop, D. & Tannehill, D. (2000) – Developing teaching skills in Physical education. Mountain View, California: Mayfield Publishing Company, pag. 42, 115-131.
Stoenescu G. (2000) – Gimnastica aerobică și sportul aerobic. Ed. ISPE, București, pp. 17-114
Stoica, A. (2004) – Gimnastica aerobică. Fundamente teoretice și practico-metodice, Ed. Bren, București, pp.13-17
Șerbănoiu, S. (2002) – Lecția de educație fizică, Editura AFIR, București,
Taylor, J. & Demick, A. (1994) – A multidimensional model of momentum in sport. Journal of Applied Sport Psychology, p. 137
Trost, S. G., Pate, R.R., Freedson, P.S., Sallis, J.F., and Taylor, W.C. (2000) – Using objective physical activity measures with youth: How many days of Monitoring are needed? Med. Sci. Sports Exerc. 32(2): 426-431.
Tudor, V. (1999) – Capacitățile condiționale și coordinative – componente ale capacității motrice, Editura Rai Coresi, București,
Tudor, V. (2005) – Măsurare și evaluare în cultură fizică și sport, Editura Alpha, București,
Tűdős, Șt. (2000) – Criterii psihologice în fundamentarea și structurarea pregătirii sportive. București: Editura PAIDEIA, pp. 49-60.
Turner, R.H. (1976) – The Real Self: From Institution to Impulse, în American Journal of Sociology, 81
Ulrich, C., (2000) – Managementul clasei de elevi. Învățare prin cooperare, Ed. Corint, Bucuresti.
Viru, A. (1992) – Anumite aspecte actuale ale teoriei antrenamentului. Scuola dello Sport, Roma, p. 95.
Vroom V.,H. (1985) – Work and motivation. Cornegie Institute of Technology, Pittsburg, PA, This Week’s Citation Classic CC/Number 27, p 331
Welk, G., Differding, J. A., Thompson, R. W., Blair, S. N., Dziura, J., & Hart, P. (2000c) – The utility of the digi-walker step counter to assess daily physical activity patterns. Medicine and Science in Sport and Exercise, 32 (9), S481–S488.
Wenech J. (1983) – Manuel d entreinement. Paris, Vigot, pp. 26 – 57.
Weston, Petosa & Pate (2008) – Parental bonding may moderate the relationship between parent physical activity and youth physical activity after school. Psychology of Sport and Exercise, Volume 9, Issue 6, November, Pages 848-854
Willmore, H., & Costill, D. (1998) – Introduction a la physiologie du sport et de l’exercise, Bruxelles,
Zlate, M. (2006) – Psihologia mecanismelor cognitive – ediția a II-a, Ed. POLIROM, Iași, pp. 345-479
Wikipedia: Cramér–von-Mises criterion: http://en.wikipedia.org/wiki/Cram%C3%A9r%E2%80%93von-Mises_criterion
Resampling(statistics): http://en.wikipedia.org/wiki/Resampling_(statistics)
Kolmogorov–Smirnov test http://en.wikipedia.org/wiki/Kolmogorov_Smirnov
Roger L. Goodwin (2007) DAG: SAS routine to perform jackknife estimation, IDEAS at the Department of Economics, College of Liberal Arts and Sciences, University of Connecticut.
Corder, G.W., Foreman, D.I. (2009).Nonparametric Statistics for Non-Statisticians: A Step-by-Step Approach Wiley, ISBN 978-0-470-45461-9.
Shorak, G.R., Wellner, J.A. (1986) Empirical Processes with Applications to Statistics, Wiley. ISBN 0-471-86725-X.
Shao, J. and Tu, D. (1995). The Jackknife and Bootstrap. Springer-Verlag, Inc.
SAS OnlineDoc 9.1.3
StatSoft, Inc. (2011). Electronic Statistics Textbook. Tulsa, OK: StatSoft. WEB: http://www.statsoft.com/textbook/.
Bradley, J.U. 1968. Distribution-free statistical tests. Prentice-Hall, Inc: Englewood Cliff, N.J.
Conover, W.J. 1980. Practical Nonparametric statistics. John Wiley and Sons: New York.
Hollander, M. and D.A. Wolfe. 1973. Nonparametric Statistical Methods. John Wiley and Sons: New York.
Efron, B. and G. Gong. 1983. A leisurely look at the bootstrap, the jackknife, and cross-validation. The American Statistician 37: 36-48.
A.H. Studenmund (1997). Using Econometrics, A Practical Guide, Third edition, Addison Wesley
Constantin Mircioiu, Roxana Colette Sandulovici (2009). Statistica aplicată în farmacie și studii clinice, ediția a II-a, Editura Universitară Carol Davila, București
Constantin Mircioiu, Denis Melvin Enăchescu, Cornelia Enăchescu, Roxana Colette Sandulovici (2008). Aplicații numerice de statistică în farmacie și în studiile clinice, Vol II- Metode computerizate, Editura Universitară Carol Davila, București
Constantin Mircioiu, Roxana Colette Sandulovici (2010). Aplicații numerice de statistică în farmacie și în studiile clinice, Vol I- Metode manuale, ediția a doua, revizuită, Editura Universitară Carol Davila, București
Vasile Preda (2009). Introducere în biostatistică, note de curs
Vasile Preda (2009). Statistica farmaceutică, note de curs
www.ase.ro – 2005, 2006, 2007, 2008
www.edu.ro – MEC – Proiectul legii privind asigurarea calității în educație, mai 2005
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Analiza Efectelor Unui Program Personalizat de Educatie Psiho Motrica Asupra Caracteristicilor Somatice Si Motrico Functionale (ID: 158629)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.