Analiza Efectelor Economice de Integrare în Cadrul Uniunii Europene

Economie

Analiza Efectelor Economice de Integrare în Cadrul Uniunii Europene

Byadmin ianuarie 1, 2024

CUPRINS

LISTA FIGURILOR ȘI TABELELOR

Căsuța 1 Negocierile de aderare dintre un stat membru și Uniunea Europeană – abordări conceptuale 8

Căsuța 2 Stadiul îndeplinirii criteriilor economice conform negocierilor de aderare în 2003 10

Căsuța 3 Armonizarea legislației cu acquis-ul comunitar pe scurt 13

Căsuța 4 Principalele teorii ale integrării 16

Căsuța 5 Beneficii și costuri ale aderării la Uniunea Europeana din punct de vedere al comerțului 25

Căsuța 6 Evoluția nivelului de trai din percepția românilor (2007-2012) 34

Figură 1 Dinamica PIB 2000-2007 18

Figură 2 Rata inflației 2000-2007 18

Figură 3. Rata sărăciei după transferurile sociale 19

Figură 4 Distribuția geografică a exporturilor României (%) 23

Figură 5 Distribuția geografică a importurilor României (%) 23

Figură 6 Exporturile României către Uniunea Europeană (milioane Euro) 24

Figură 7 Importurile României din Uniunea Europeană (milioane Euro) 24

Figură 8 Exporturile (FOB) în țările Uniunii Europene 26

Figură 9 Importurile (CIF) din țările Uniunii Europene 27

Figură 10 Evoluția PIB după aderarea României la Uniunea Europeană (2007-2011) 29

Figură 11 Topul județelor după PIB-ul pe cap de locuitor (2012) 31

Figură 12 Percepția românilor privind nivelul de trai (2007-2012) 34

Figură 13 Evoluția venitului disponibil (după ce se scad cheltuielile curente și taxele) 35

Figură 14 Evoluția puterii de cumpărare 36

Figură 15 Evoluția ratei inflației (2007-2011) 36

Figură 16 Evoluția ratei șomajului (2007-2011) 37

Figură 17 Evoluția PIB în Uniunea Europeană (2007-2012 prognoză) 41

Figură 18 Evoluția ratei șomajului la nivelul Uniunii Europene (2007-2012) 42

Figură 19 Evoluția inflației la nivelul UE (2007-2012) 43

Figură 20 Efectele crizei economice asupra veniturilor populației 45

Figură 21 Investițiile străine directe în România (2003-2011) 46

Figură 22 Evoluția deficitului bugetar (2006-2011) 47

Figură 23 Previziunile UE privind PIB, inflație și rata șomajului (previziuni din iarna lui 2013 49

Tabel 1 Scurtă prezentare a relațiilor dintre România și Uniunea Europeană înainte de aderare 7

Tabel 2 Indicatori ai costurilor și beneficiilor integrării în Uniunea Europeană 20

Tabel 3 Evoluția PIB pe regiuni de dezvoltare (2008-2010) 30

Tabel 4 Tipologia condițiilor la nivelul regiunilor de dezvoltare în România 32

Tabel 5 Răspunsuri privind impactul pe termen scurt al integrării în UE 33

Tabel 6 Evoluția datoriei totale externe a României (2005-2011) 47

INTRODUCERE

Anul acesta marchează împlinirea a 6 ani de când România este membră a Uniunii Europene. De asemenea, se împlinesc și aproape 5 ani de la declanșarea crizei economice care a dus la apariția atâtor schimbări la nivel global. Lumea economică este în schimbare, percepțiile asupra economiei capitaliste s-au modificat și fiecare țară încearcă să reconstruiască după tsunami-ul economic și financiar.

În acest context plin de turbulențe, se pune întrebarea: cu ce a ajutat calitatea de Stat Membru al Uniunii Europene? Cât de protejată a fost România de criză datorită UE, și, mai ales, cum a resimțit ea efectele crizei? Luând în calcul aceste amănunte, se simțea nevoia unei analize a evoluției României în calitate de Stat Membru al UE. Lucrarea de față, Analiza efectelor economice de integrare a României în Uniunea Europeană, își propune să realizeze o imagine de ansamblu a modului în care țara noastră a beneficiat de pe urma aderării la Uniunea Europeană dar și a costurilor pe care aceasta le-a implicat.

S-a pornit de la ipoteza conform căreia aderarea la Uniunea Europeană trebuia să aducă numeroase beneficii, printre care un număr mai mare de investitori, asistență pe partea de politici, o reformare consistentă ghidată de liderii europeni, modele de aplicare a reformelor, un nivel de trai mai ridicat al românilor și un scut de protecție în fața crizei.

Prima parte a lucrării, Particularități ale procesului de aderare a României la Uniunea Europeană, își propune să prezinte pe scurt evoluția relațiilor politice dintre România și UE. Pentru aceasta a fost nevoie de un rezumat al negocierilor de aderare și al modului în care România a evoluat și a reușit să implementeze reformele cerute la nivel european. După o trecere în revistă a etapelor de aderare și a documentelor pe care acestea le-au implicat, se face o prezentare a estimărilor inițiale privind efectele aderării. La fel ca înaintea oricărui pas esențial, au existat destui specialiști care au încercat să previzioneze evoluția României după aderare și care vor fi costurile de plătit.

Partea a doua a lucrării, Efectele integrării în Uniunea Europeană –Costuri versus avantaje, urmărește să se concentreze pe relațiile economice dintre România și UE. Astfel, sunt luate în calcul etapele economice de dinainte de aderare, pentru ca acestea să poată fi contrastate cu cele de după integrare. Astfel, se obține o imagine de ansamblu și se poate vedea dacă aderarea a adus un plus de beneficii țării noastre. Un al doilea pas îl reprezintă urmărirea principalilor indicatori economici și modul în care aceștia au evoluat. Aceștia ne oferă un diagnostic al economiei României, diagnostic care ne ajută să estimăm beneficiile, sau, din contră, costurile de a fi membru al Uniunii Europene.

Cea de-a treia parte a lucrării, România și Uniunea Europeană în criză- încotro?, are drept scop încercarea de a oferi unele previziuni legate de modul în care România va evolua în contextul european și ce viitor are Uniunea Europeană. Pentru aceasta, se face o trecere în revistă a modului în care cele două s-au comportat pe parcursul crizei, pentru ca un ultim punct să urmărească previziunile economice privind cele două.

Lucrarea de față reprezintă o analiză-diagnostic, atât al celor 6 ani de Românie europeană, cât și al unei Românii în criză. Luând în calcul contextul european și modul în care UE a răspuns la criză, putem spune că viitorul României în UE pare a fi de bun augur cu condiția ca UE să învețe să se coordoneze mult mai bine.

PARTICULARITĂȚI ALE PROCESULUI DE ADERARE A ROMÂNIEI LA UNIUNEA EUROPEANĂ

Toți anii de tranziție ce au urmat revoluția din 1989 au pavat drumul către succesul ce urma să vină 17 ani mai târziu – aderarea la Uniunea Europeană, un obiectiv ambițios ce a necesitat mai multe etape de parcurs. Deși au existat dificultăți și momente în care se discuta chiar și de amânarea aderării României la Uniunea Europeană, calendarul a fost respectat și, astfel, în 2013 se împlinesc șase ani de când România este Stat Membru. Este un moment bun pentru o revizuire a evoluției țării noastre pe parcursul acestor ultimi șase ani, perioadă care, de asemenea, a fost marcată de o criză economică.

ADERAREA ROMÂNIEI LA UNIUNEA EUROPEANĂ – PREZENTARE SUCCINTĂ

Procesul de aderare al României la Uniunea Europeană a implicat o serie de negocieri complexe și de durată. Deși anul de aderare a fost 2007, acordul de aderare a fost semnat în 2005 iar negocierile au început cu mai mulți ani în urmă. „Totul a început la 1 februarie 1993, când România, pe de o parte, și Comunitatea și Statele Membre pe de altă parte, au semnat Acordul European, prin care se crea o zonă de liber schimb, se recunoștea obiectivul României de a deveni membru al Uniunii și se prevedea asistență financiară și tehnică din partea Uniunii Europene. Acest acord a intrat în vigoare la 1 februarie 1995, iar la Snagov în iunie același an, strategia națională de pregătire a aderării la UE a jalonat etapele procedurale și acțiunile ce urmau a fi interprinse în procesul de apropiere de structurile comunitare.ˮ

Tabel 1 Scurtă prezentare a relațiilor dintre România și Uniunea Europeană înainte de aderare

Sursa: Adaptare după http://ec.europa.eu/romania/eu_romania/index_ro.htm

Partea cea mai importantă a întregului proces de aderare au fost negocierile dintre România și Uniunea Europeană. Acestea au dus la adoptarea și implementarea treptată a unor măsuri ce urmau să pregătească țara noastră pentru adoptarea statutului de Stat Membru al Uniunii Europene.

Negocierile au început oficial pe 15 februarie 2000 iar până la aderare România trebuia să fi adoptat acquis-ul comunitar – legislația construită pe baza Tratatelor fondatoare ale Uniunii Europene.

Căsuța 1 Negocierile de aderare dintre un stat membru și Uniunea Europeană – abordări conceptuale

Negocierile se concentrează pe termenii în care candidatul va adopta, implementa și aplica acquis-ul și, în special, eventualele aranjamente de tranziție, care vor fi strict delimitate în timp și condiții de aplicabilitate. Rezultatele negocierilor sunt încorporate în proiectul tratatului de aderare. Acesta este supus spre aprobare Consiliului și apoi Parlamentului European. După semnare, tratatul de aderare este supus spre ratificare statelor membre și statului candidat. Tratatul intră în vigoare, iar statul candidat devine stat membru, la data aderării. Capitolele de negociere au rezultat ca urmare a divizării (din rațiuni metodologice) a acquis-ului comunitar, care reprezintă ansamblul de drepturi și obligații comune ce unesc statele membre în cadrul Uniunii Europene. Cele 31 de capitole constituie cadrul de negociere dintre statele candidate și Uniunea Europeană. În momentul în care se ajunge la o poziție comună între statul candidat și Uniunea Europeană, capitolul respectiv se consideră închis provizoriu. Închiderea provizorie a capitolului de negociere reprezintă o confirmare a faptului că angajamentele asumate de statul candidat cu privire la aproximarea legislației din domeniul respectiv sunt considerate realizabile. Niciun capitol nu este închis definitiv înainte de încheierea negocierilor cu statul respectiv.

Cele 31 de capitole supuse negocierilor de aderare sunt:

Libera circulație a mărfurilor

Libera circulație a persoanelor

Libera circulație a serviciilor

Libera circulație a capitalului

Dreptul societăților comerciale

Politica în domeniul concurenței

Agricultură

Pescuitul

Politica în domeniul transporturilor

Impozitare

Uniune economică și monetară

Statistică

Politici sociale și ocuparea forței de muncă

Energie

Politica industrială

Întreprinderi mici și mijlocii

Știintă și cercetare

Educație, formare profesională și tineret

Telecomunicații și tehnologia informațiilor

Cultură și politica în domeniul audiovizualului

Politica regională și coordonarea instrumentelor structurale

Protecția mediului înconjurător

Protecția consumatorilor și a sănătății

Justiție și afaceri interne

Uniune vamală

Relații externe

Politica externă și de securitate comună

Control financiar

Dispoziții financiare și bugetare

Instituții

Diverse

Sursa: Infoeuropa (2007), Aderarea României la Uniunea Europeană: capitolele de negociere, în Teme Europene nr. 20, pag. 1-2

„România, stat european prin situarea geografică și valențe culturale, a făcut eforturi susținute pentru revenirea din punct de vedere economic la comunitatea europeană, de care a fost desprinsă în mod nefiresc în perioada de economie dirijată. Aceasta cu atât mai mult cu cât și Uniunea Europeană, prin Consiliul de la Copenhaga din 1993 a convenit ca țările asociate din Europa Centrală și de Est, care doresc să adere la Uniunea Europeană, pot să o facă și să devină astfel membre ale respectivei organizații. Procesul de aderare urmează să aibă loc de îndată ce țara asociată în cauză va fi capabilă să-și asume obligațiile ce decurg din actul aderării, mai exact să îndeplinească condițiile economice și politice cerute.ˮ Întrebarea cea mai importantă este cum s-a descurcat România pe parcursul negocierilor cu Uniunea Europeană? Dat fiind rezultatul final și anume respectarea datei de 1 ianuarie 2007 pentru aderare, negocierile au fost un succes. La o primă vedere acesta este adevărul. Totuși, pe parcurs au existat dificultăți iar România a fost avertizată pentru anumite întârzieri în adoptarea dar și implementarea legislației comunitare.

Astfel, în 2003, Parlamentul European a emis un prim raport al evort al evoluției României în procesul de aderare la Uniunea Europeană, raport realizat de baroneasa Nicholson de Winterbourne care declara finalizarea negocierilor de aderare în 2004 și aderarea în 2007 sunt „imposibile dacă România nu implementează pe deplin următoarele:

măsurile anti-corupție, în special cele adresate corupției la nivel politic și implementarea legilor anti-corupție,

independența și funcționarea sistemului judiciar, mai ales limitarea autorității Ministerului de Justiție și asigurarea creșterii resurselor magistraturii,

libertatea presei, mai ales luarea unor măsuri decisive împotriva hărțuirii și intimidării jurnaliștilor și stoparea controlului economic al presei care a rezultat în auto-cenzură,

măsuri de stopare a tratamentului neadecvat din secțiile de poliție, începând cu publicarea Raportului Comitetului pe probleme de Prevenire a Torturii al Consiliului Europei pe 2002, referitor la condițiile din secțiile de poliție,

recunoașterea dreptului familiilor afectate de moratoriu de a primi un răspuns la cererile lor; consideră că lipsa unui răspuns în timp de 3 ani constituie o încălcare a principalelor drepturi ale omului.ˮ

Căsuța 2 Stadiul îndeplinirii criteriilor economice conform negocierilor de aderare în 2003

Felicită statul român pentru progresul obținerii stabilității macro-economice în cadrul unei creșteri semnificative a PIB-ului în 2002 și în prima jumătate a lui 2003;

Amintește că sărăcia este o mare problemă în România (până la 30% din populație este afectată de sărăcie), având un sistem de protecție socială care lasă mult de dorit/total neperformant, în ceea ce privește familiile cu 3 sau mai mulți copii;

Apreciază faptul că economia românească se apropie de statutul unei economii de piață funcționale și cere României să își urmeze programul de reformă structurală cu eforturi susținute,

Felicită România pentru încheierea cu succes a acordului stand-by cu Fondul Monetar Internațional și apreciază eforturile României de a stabili un nou acord de stand-by cu Fondul Monetar Internațional,

În ciuda progreselor înregistrate de autoritățile române, prin închiderea provizorie a 22 din cele 31 de capitole este necesar un efort conjugat în cazul a două probleme structurale endemice: eradicarea corupției și implementarea puternică a reformei structurale;

Este de părere că drumul României spre aderare este destul de dificil, în parte din cauza începerii tardive a privatizării și restructurării întreprinderilor de stat, precum și din cauză că mediul de afaceri nu este nici apt de a genera afaceri pe plan local, și nici atractiv pentru investiții străine directe.

Sursa: Parlamentul European (2004), Raportul privind progresele României în procesul de aderare la Uniunea Europeană, pag. 8

România și-a intensificat eforturile, astfel încât în decembrie 2004 negocierile au fost încheiate oficial. „25 aprilie 2005 este un moment de referință atât pentru autoritățile române, cât și pentru cetățenii români, care susțin masiv proiectul național al integrării europene, marcând conectarea ireversibilă a societății românești la Uniunea Europeană și încheierea "contractului" cu Uniunea, în vederea aderării la 1 ianuarie 2007.ˮ

PRINCIPALELE PREVEDERI ALE DOCUMENTELOR DE ADERARE ALE ROMÂNIEI

Semnarea tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană din 2005 a însemnat închiderea capitolelor de negociere. România a reușit să ajungă la stadiul de economie de piață și să adopte măsurile necesare pentru a fi considerată demnă de a deveni membră a Uniunii Europene. Toate aceste progrese și rezultatul eforturilor depuse de România s-au regăsit în Tratatul de Aderare semnat în 2005.

În cadrul Consiliului European reunit la Copenhaga în 1993 au fost definite condițiile de aderare la Uniunea Europeană:

Stabilitatea instituțiilor garante ale democrației statului de drept, drepturilor omului, respectului și protecției minorităților;

Existența și funcționarea economiei de piață;

Capacitatea de a face față presiunilor concurențiale și forțelor pieței;

Capacitatea asumării obligațiilor ce îi revin unui membru al Uniunii Europene;

Planul Național de Aderare a fost cel în care erau prezentate pe larg politicile ce trebuiau adoptate pentru a îndeplini criteriile de aderare. Deși toate aceste politici au fost de o importanță majoră și erau obligatorii, esențiale pentru această lucrare sunt politicile din cadrul criteriilor economice.

Conform Planului Național de Aderare, politica financiară, cea monetară și a cursului de schimb pot fi rezumate astfel:

Politica financiară:

Obiectivul prioritar al politicii bugetare vizează controlul deficitului bugetar, urmărindu-se dimensionarea cheltuielilor bugetare prin prisma surselor de venituri și a cerințelor de finanțare

neinflaționistă a sectorului public cu preponderență din surse externe. În acest sens se au în vedere:

Limitarea deficitului bugetar la cca. 3,5% din PIB în 2001 și cca. 3% în intervalul 2002–2004. Finanțarea deficitului se va face neinflaționist, cu preponderență din surse externe;

Îmbunătățirea managementului activității trezoreriei statului;

Reglementarea coerentă a pieței secundare a titlurilor de stat;

Consolidarea capacității de management financiar la nivelul MFP prin îmbunătățirea metodelor de management al numerarului în circulație.

Politica fiscală va urmări accelerarea și aprofundarea, în mod coerent, a reformei în acest domeniu, ceea ce se va concretiza în reducerea gradului de fiscalitate, atât prin desființarea contribuțiilor la unele fonduri speciale, cât și prin reașezarea sarcinii fiscale și a raportului dintre impozitele directe și indirecte, în vederea stimulării muncii, economisirii, investițiilor, întreprinderilor mici și mijlocii și a exporturilor. Acțiunile întreprinse în acest sens vizau:

Consolidarea reformei impozitelor

Îmbunătățirea colectării impozitelor

Pregătirea, cu sprijinul UE, a condițiilor pentru aderarea Ministerului Finanțelor

Publice la Convenția privind Asistența Administrativă Reciprocă în Probleme de

Impozitare

Politica monetară și a cursului de schimb

Pe fondul menținerii unei politici monetare prudente se va urmări remonetizarea economiei naționale prin metode neinflaționiste. eficacitate sporită politicii monetare. Pentru armonizarea acestora cu instrumentarul Băncii Centrale Europene, se va acționa în acest scop pentru:

Completarea infrastructurii necesare utilizării instrumentelor conforme pieței;

Diversificarea instrumentarului care să permită intervenții în dublu sens ale băncii centrale asupra lichidității;

Reducerea treptată a rolului rezervelor minime obligatorii în controlul lichidității, extinzându-se în același timp utilizarea operațiunilor de piață;

Recâștigarea de către banca centrală a poziției de creditor net în raport cu sistemul bancar; în acest fel ratele active ale dobânzilor băncii centrale își vor recăpăta relevanța și rolul în influențarea ratelor dobânzilor pe termen scurt și în semnalizarea modificărilor de orientare a politicii monetare.

Politica cursului de schimb

Cursul de schimb al monedei naționale va continua să fie determinat de raportul cerere–ofertă de pe piața valutară, iar dinamica acestuia va înregistra, în scopul menținerii competitivității exporturilor românești și al asigurării echilibrului extern, o depreciere care se va situa la cel mult nivelul ratei anuale a inflației.

Se va spori rezerva valutară a statului, care la finele anului 2004 va fi superioară celei actuale cu circa 2,5-2,8 mld. USD

Regimul de flotare controlată a monedei naționale va fi de asemenea menținut, apreciindu-se că moneda națională se va aprecia ușor în termeni reali în raport cu dolarul american sprijinind astfel, atât decelerarea inflației, cât și competitivitatea sectorului extern;

Căsuța 3 Armonizarea legislației cu acquis-ul comunitar pe scurt

Acquisul comunitar, respectiv normele juridice adoptate în baza tratatelor constitutive ale UE, în principal Tratatele de la Roma, Maastricht și Amsterdam, reprezintă totalitatea normelor juridice care reglementează activitatea instituțiilor UE, acțiunile și politicile comunitare. Preluarea acquis-ului are loc prin intermediul procesului de armonizare legislativă, proces prin care legislația nou-adoptată este pusă în conformitate cu cerințele acquis-ului comunitar. Procesul de compatibilizare a legislației românești cu normele comunitare s-a derulat în anii anteriori pe baza Programului Național de Aderare a României la Uniunea Europeană, care cuprindea și un program de armonizare legislativă pentru perioada 2002 – 2005. Acest program conținea responsabilități clare, pe capitole de acquis comunitar și era actualizat anual.

Începând cu 2001, procesul de armonizare a legislației naționale cu cea comunitară s-a accelerat, fiind adoptate 310 acte normative cu relevanță comunitară.

Anul 2002 a fost unul și mai fructuos, prin adoptarea a 490 acte normative cu relevanță comunitară, care au dus la progrese evidente în criteriile politice și cele economice, libera circulație a mărfurilor, libera circulație a serviciilor, agricultura, politica socială și ocuparea forței de muncă, telecomunicații și tehnologia informației, protecția mediului, justiție și afaceri interne.

În anul 2003, procesul de armonizare legislativă a fost derulat pe baza Programului legislativ pentru susținerea procesului de aderare la Uniunea Europeană, pentru perioada noiembrie 2002 – decembrie 2003, care constituia parte componentă a Planului de măsuri prioritare pentru integrare europeană (noiembrie 2002 – decembrie 2003). Numărul actelor normative interne cu relevanță comunitară s-a ridicat la peste 820, în timp ce actele normative care preiau în mod direct norme ale Uniunii Europene s-au cifrat la peste 410.

În anul 2004 pentru respectarea termenelor de finalizare a masurilor asumate în cadrul pregatirii României pentru aderare, Ministerul Integrării Europene a elaborat Programul legislativ prioritar (la nivel de lege) pentru integrarea în Uniunea Europeană. Per total, pentru primul semestru au fost adoptate 82 de legi din rândul actelor normative incluse în acest program iar pe al doilea 69 de acte normative. Adoptarea acestor legi a fost necesară pentru finalizarea negocierilor până la sfârsitul anului 2004. Procesul a continuat și în anul 2005.

Sursa: Adaptare după Ispas, R., (2006) Armonizarea legislativă conformă aquisului comunitar, Universitatea de Craiova, pag. 2

Tratatul de Aderare al României și Bulgariei la Uniunea Europeană cuprinde:

Părțile generale: Tratatul propriu-zis, Actul de aderare / Protocolul de aderare: Tratatul de aderare propriu-zis (care cuprinde șase articole) consacră aderarea României și a Bulgariei la Uniunea Europeană, precum și faptul că prin aderare cele două state devin parte la Tratatul de instituire a Constituției pentru Europa, în condițiile reglementate prin Protocolul anexat la acest Tratat. Tratatul conține o clauză privind intrarea în vigoare alternativă a Actului de aderare și a Protocolului de aderare.

Anexele: măsurile convenite în cadrul negocierilor – măsuri permanente și măsuri temporare

Declarațiile.

Actul de aderare / Protocolul de aderare conține:

Partea I – Principiile: conține definiții și prevederi privind caracterul obligatoriu pentru România și Bulgaria al tratatelor fundamentale și al actelor adoptate de instituțiile comunitare și de Banca Centrală Europeană anterior aderării acestora la UE. Este statuată obligația celor două noi state membre de a adera la convențiile și acordurile încheiate de Uniune cu terțe state, convențiile încheiate între statele membre, precum și însușirea acquis-ului Schengen.

Partea a II-a – Prevederi generale: elemente privind ajustarea Tratatelor / Constituției: conține prevederile instituționale, respectiv participarea României și Bulgariei la instituțiile Uniunii Europene:

România deține 35 de locuri în Parlamentul European, pentru perioada 2007 – 2009. După această dată, numărul locurilor în Parlamentul European va fi stabilit prin Decizie a Consiliului European.

România deține 14 voturi în Consiliul Uniunii.

România are dreptul la un judecător la Curtea de Justiție a Uniunii Europene și unul la Tribunalul de Primă Instanță. Mandatul este de șase ani. La fiecare trei ani, se vor schimba, alternativ, treisprezece sau paisprezece judecători.

România deține 15 membri în Comitetul Economic și Social și 15 membri în Comitetul Regiunilor.

România are dreptul de a numi membri în Comitetul Director al Băncii Europene de Investiții, precum și în Comitetul Științific și Tehnic prevăzut de Tratatul EURATOM.

Se stipulează că limba română și limba bulgară devin limbi oficiale ale Uniunii.

Partea a III-a – Prevederile permanente (în principal adaptarea acquis-ului): stipulează acceptarea măsurilor negociate permanente (prevăzute într-o anexă), precum și referirea la mecanismul efectuării adaptărilor tehnice ale acquis-ului adoptat până la 1 octombrie 2004 ("cut-off date"). Este vorba despre actele adoptate de instituțiile Uniunii Europene în diferite domenii care vor fi adaptate în vederea aplicării acestora la România și Bulgaria.

Partea a IV-a – Prevederile temporare (perioadele de tranziție): se referă la măsurile tranzitorii convenite în cadrul negocierilor (conținute în anexă), prevederile instituționale și prevederile financiare cu caracter temporar.

Partea a V-a – Prevederi legate de implementarea Actului: Prevederi referitoare la adaptările instituționale) cuprinde dispoziții privind adaptările instituționale care sunt necesare în urma aderării României și Bulgariei (Titlul I), modalitățile de aplicare a actelor instituțiilor comunitare față de Bulgaria și România (Titlul II) și prevederile finale (Titlul III).

ESTIMĂRILE INIȚIALE PRIVIND EFECTELE INTEGRĂRII

„Extinderea aduce beneficii, în sensul că securitatea, stabilitatea și prosperitatea vor fi sporite nu numai în cadrul Uniunii, dar pentru comunitatea internațională, incluzând principalii parteneri comerciali. Extinderea va mări aria de acțiune a comercianților și a investitorilor, aceștia trebuind doar să respecte anumite reguli, proceduri și tarife aplicabile ambelor părți. O Europă lărgită va stimula creșterea și va crea noi oportunități în domeniul investițiilor și al comerțului, plasând Uniunea pe un loc fruntaș în contribuția la efortul internațional de luptă împotrivă crimei organizate, a traficului ilegal sau a poluăriiˮ.

Căsuța 4 Principalele teorii ale integrării

Conceptul de teorie a integrării europene, ca parte componentă a procesului de extindere a Uniunii Europene, are ca arie de cuprindere condițiile generale, izvoarele, structura, modul de desfășurare și validitatea procesului de cunoaștere a integrării europene privit ca proces de producere a unor cunoștințe.

Teoriile idealist-normativiste: cuprind mai multe curente conform cărora procesul integrării europene este văzut ca un proces necesar generat de o nevoie reală posibil de reglementat, aproape perfect.

Teoria federalistă are trei caracteristici principale. Prima se bazează pe ideile lui Immanuel Kant privind o federație în expansiune – o precauție constituțională împotriva amenințării cu un răboi. A doua evidențiază elementele teoriei statului democratic ce dau naștere unor măsuri pentru asigurarea unei guvernări eficiente în cadrul unei structuri democratice, astfel încât poporul să suplinească autoritatea pe cât de mult posibil. A treia abordare este de fapt o viziune academică a tendințelor și proceselor federaliste, ce implică analiza condițiilor de bază și a celor cadru, precum și micările sociale ce aduc rezultate din sfera federală.

Teoria neofuncționalistă bazate pe o viziune pozitivă a posibilităților umane. Unitatea politică și pacea ar trebui să reprezinte consecința ultimă a problemei economice, care nu se poate întâmpla fără crearea unor instituții semnificative. Acestea trebuiau să fie astfel proiectate cu intenția de a orienta procesul de integrare. Astfel, instituțiile supranaționale deveneau depozitarul cunoașterii teoretice pentru a asigura perpetuarea momentului integrativ și durabilitatea realizărilor integrării.

Teoria neofederalistă este o sinteză între teoriile federalist și cele neofuncționaliste. Astfel, de la teoria neofuncționalistă preia ideea necesității realizării urgente a obiectivului final- integrarea economică, dar consideră drept insuficientă atingerea acestei ținte. De la teoria federalistă se preia ideea construcției unei federații europene prin transpunerea progresivă la comunitate a principiilor federaliste de subsidiaritate, solidaritate și reducere a deficitului democrației.

Teoriile realist interpretative reprezintă un ansamblu de estimări fundamentate științific, care se bazează pe condițiile și specificitatea fiecărui actor sau membru în procesul complex de extindere-integrare, luând în același timp în considerare și ansamblul interdependențelor dintre aceștia.

Sursa: Silași, G.; Stan, G.; Dăianu, D.C.; Pantea, A.; Neagu, M., (2005), Teoria integrării-note, studii, comentarii, conspecte, Ed. Orizonturi Universitare, pag. 39-120

Teoretic, aderarea la Uniunea Europeană a fost văzută cu ochi buni de absolut toată lumea. Din punct de vedere politic, România devenea parte dintr-un conglomerat de state ce ar fi acționat ca o locomotivă, antrenând țara noastră într-o serie de procese democratice care ar contribui la dezvoltarea sa ca stat. Din punct de vedere economic, finanțarea europeană, deschiderea către noi piețe, libera circulație a mărfurilor și a oamenilor, fluxul de investiții străine, toate urmau să contribuie la dezvoltarea economiei României, aducând-o în rând cu celelalte țări europene.

Din evoluția economică a României se poate vedea clar că perioada 2000-2007 marcată de negocierile de aderare și aprobarea acesteia a fost puternic influențată de faptul că România se afla pe drumul spre a deveni Stat Membru. De asemenea, rezultatele pozitive înregistrate de economie sunt și o consecință a măsurilor implementate pentru a închiderea capitolelor și pentru ca România să se laude cu o economie de piață.

Figură 1 Dinamica PIB 2000-2007

Sursa: INSSE, BNR

Figură 2 Rata inflației 2000-2007

Sursa: INSSE

Deși acești indicatori sunt favorabili pentru perioada 2000-2007, aceasta nu înseamnă ca la nivelul țării nu s-au înregistrat probleme în ceea ce privește excluziunea socială. Șomajul și-a pus și el amprenta asupra ratei sărăciei care a intrat pe o pantă ascendentă, observându-se o creștere bruscă de 6 procente între 2006 și 2007.

Figură 3. Rata sărăciei după transferurile sociale

Sursa: INSSE

Înainte de aderare, efectele acestui proces au fost analizate în cadrul mai multor articole și studii de diferiți economiști și analiști. Un astfel de exemplu este studiul „Costuri și beneficii ale aderării la Uniunea Europeană pentru țările candidate din Europa Centrală și de Est” al Institutului European din România. Capitolul despre țara noastră se bazează pe studiul lui Daniel Dăianu „Câștigători și perdanți în procesul de integrare europeană. O privire asupra României.” Concluziile acestui studiu pot fi rezumate astfel:

În ce privește agricultura, autorii atrag atenția asupra faptului că liberalizarea comerțului cu produse agricole cu Uniunea Europeană, prevăzută a avea loc în 2002, ar putea afecta în mod negativ producătorii agricoli autohtoni, care vor fi supuși concurenței libere a produselor din statele membre. Există un pericol real ca deficitul comercial pentru produse agricole în comerțul cu Uniunea Europeană să se adânceasca rapid.

Dintre ramurile industriale care s-au evidențiat ca perdante în urma liberalizării comerțului cu UE, se detașeaza în mod clar industria chimică și cea a mobilei. Dintre ramurile industriale care au câștigat în urma liberalizării comerțului cu UE sau pentru care integrarea va oferi posibilități sporite de dezvoltare, sunt produsele din lemn cu grad redus de prelucrare, produsele metalurgice și piesele și părțile componente pentru mașini și utilaje.

Pentru ca structura forței de muncă ocupate din România să ajungă la nivelul țărilor sud-europene (Grecia, Italia, Portugalia, Spania), în medie 33,1% angajați ar trebui să-și schimbe locul de muncă. Categoriile cele mai afectate de integrarea României în Uniunea Europeană vor fi lucrătorii din industriile în declin care se apropie de vârsta pensionării, muncitorii agricoli și minerii.

Mai mult decât atât, în 1995 în cadrul studiului „Slovenia si structurile comerciale europene”, D. Gros si G. Vandille estimau că pentru România aderarea la Uniunea Economică ar putea determina o pierdere netă, beneficiile fiind inferioare costurilor.

Tabel 2 Indicatori ai costurilor și beneficiilor integrării în Uniunea Europeană

Sursa: Zamfirescu, I. (2001), Costuri și beneficii ale aderării la Uniunea Europeană pentru țările candidate din Europa Centrală și de Est, Institutul European din România, pag. 51

EFECTELE INTEGRĂRII ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ –COSTURI VERSUS AVANTAJE

Indiferent de toate beneficiile care au fost în calcul înainte de aderarea României la Uniunea Europeană, cele mai importante au fost considerate cele economice. Populație, analiști, politicieni, toți au luat în calcul deschiderea către piața europeană, accesul la noi resurse, libertatea de circulație a bunurilor, persoanelor și capitalului. Poate într-o mai mică măsură au fost incluse și dezavantajele ce urmau a decurge din integrarea europeană sau s-a considerat că acestea vor fi mici în comparație cu efectele benefice ale aderării la Uniune Europeană.

ANALIZA RELAȚIILOR ECONOMICE DINTRE ROMÂNIA ȘI UNIUNEA EUROPEANĂ

Relațiile economice dintre România și Uniunea Europeană au existat cu mult înaintea aderării și s-au dezvoltat în timp, Uniunea Europeană devenind principalul partener comercial al țării noastre. Totuși, ceea ce trebuie luat în calcul este faptul că înainte de aderare România era o piața externă pentru Uniunea Europeană, iar România trebuia sa respecte reguli stricte, reguli care s-au schimbat din momentul în care țara noastră a devenit parte din acest conglomerat de state. Comerțul dintre cele două părți a fost realizat în baza Acordului de Asociere semnat în februarie 1993 și care înlătura gradual barierele tarifare, cu excepția agriculturii și a câtorva industrii. „Integrarea în Uniunea Europeană este unul dintre cele două obiective strategice ale României. Integrarea este văzută ca o soluție la mai multe probleme ale societății românești aflată în căutarea mijloacelor de modernizare și transformare economică. De ce am menționat acest lucru? Pentru că înapoierea economică și socială este o trăsătură a României (ca și a altor țări est-europene) care își are rădăcini adânci în istorie, dinainte de căderea comunismului. Va reuși România acum, îmbinând transformarea post-comunistă și modernizarea cu eforturile de integrare europeană? Aceasta poate și ar trebui să fie o întrebare obsesivă pentru noi toți. La prima vedere, răspunsul nu poate fi decât pozitiv, pentru că UE este un club de țări bogate și democratice. Admiterea în UE ar încununa astfel o perioadă de schimbări economice și sociale adânci.ˮ

Figură 4 Distribuția geografică a exporturilor României (%)

Figură 5 Distribuția geografică a importurilor României (%)

Sursa: Dăianu, D. &et al. (2001), Câștigători și perdanți în procesul de integrare europeană. O privire asupra României, CRPE, București, pag. 4

Din ceea ce se poate observa din cele două grafice, se confirmă ipoteza conform căreia relațiile economice dintre România și Uniunea Europeană s-au intensificat, aceasta din urmă devenind principalul partener comercial al țării noastre. Această evoluție pozitivă a fost susținută nu numai de semnarea tratatului din 1993 ci și de perspectivele României de a deveni Stat Membru, perspective susținute de negocierile de aderare și eforturile depuse de țara noastră pentru a se încadra în grafic. Astfel, cifrele vorbesc de la sine: dacă în 1991, aproape 40% dintre exporturile României erau către Uniunea Europeană, în timp ce 30% dintre produsele importate proveneau din EU-15, în 1999 deja aproape 65% dintre exporturile țării noastre se duceau în Uniunea Europeană și 60% dintre produsele importate proveneau de acolo.

După anul 2000 s-au deschis oficial negocierile de aderare ale României la Uniune Europeană pentru ca în 2002 să se stabilească pașii principali de parcurs și data țintă de aderare.

Figură 6 Exporturile României către Uniunea Europeană (milioane Euro)

Sursa: Eurostat

Figură 7 Importurile României din Uniunea Europeană (milioane Euro)

Sursa: Eurostat

Pe parcursul a 11 ani, exporturile României către Uniunea Europeană, precum și importurile din UE-27 au crescut de aproximativ 4 ori. Dacă în cazul exporturilor, ritmul de creștere s-a menținut aproape la aceeași valoare, o creștere mai semnificativă fiind înregistrată în 2011 față de 2010 (s-a ajuns de la aproape 26,94 miliarde euro la 32,155 miliarde euro), importurile au avut parte de o adevărată explozie după aderarea României la UE. Diferența este mai mult decât evidentă. Dacă în 2006, România a importat produse în valoare de 25,815 milioane de euro, aceasta a urcat la 36,579 miliarde de euro în 2008, pentru ca apoi să ajungă la 39,82 miliarde de euro, valoare asemănătoare cu cea înregistrată în 2011. Singurul an de scădere, atât pentru importuri, cât și pentru exporturi a fost 2009, primul an de criză, această situație punându-și clar amprenta asupra țării noastre. Astfel, românii au cumpărat mai puțin, reducându-se astfel valoarea importurilor dar țara noastră a fost și ea afectată de o scădere a puterii de cumpărare a europenilor, ceea ce a dus la o scădere a valorii bunurilor exportate către UE-27.

Căsuța 5 Beneficii și costuri ale aderării la Uniunea Europeana din punct de vedere al comerțului

Beneficii în plan comercial ale extinderii Uniunii Europene pentru țările terțe

Extinderea celor 4 libertăți la noile state membre a condus la simplificarea și stimularea accesului țărilor terțe pe piața Uniunii Europene. Astfel, produsele importate cu respectarea standardelor și normelor Uniunii Europene într-un nou stat membru pot circula liber către alte state cum ar fi Austria, Grecia sau Franța. De asemenea, investitorii din terțe țări (de exemplu Japonia sau China) care realizează investiții pe teritoriul noilor state membre pot furniza (cu respectarea regulilor de origine) bunuri sau servicii pe întreaga piață a Uniunii Europene, în condiții egale cu ale celorlalți furnizori din aceste țări.

Beneficii în plan comercial pentru noile state membre ale Uniunii Europene

Concretizarea beneficiilor în planul comerțului pentru noile state membre depinde însă și de eficiența și competitivitatea firmelor din aceste state. Printre acestea se numără:

oportunități rezultate din îmbunătățirea accesului pe piața țărilor terțe ca urmare a participării la acordurile preferențiale pe care Uniunea Europeană le avea cu aceste țări;

îmbunătățirea poziției în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului în noua calitate de membrii ai Uniunii Europene;

diversificarea ofertei pe piață;

creșterea mobilității factorilor de producție, mai ales prin intermediul investițiilor străine directe;

reducerea costurilor ca urmare a economiilor de scară.

Costuri ale adoptării politicii comerciale comune de către noii membri

Adoptarea politicii comerciale comune a determinat însă și o serie de costuri, mai ales ca urmare a liberalizării comerțului cu terțe țări, costuri determinate de:

reducerea protecției ca urmare a adoptării tarifului vamal comun. Aceasta înseamnă mai puține venituri la bugetul statului, dar și o concurență crescută pentru firmele locale;

transformarea noilor state membre în donatoare de preferințe pentru țările în dezvoltare și, mai ales pentru țările cel mai puțin dezvoltate;

necesitatea îmbunătățirii capacității de control vamal la frontieră, fapt ce determină costuri tehnice (echipamente, tehnică de calcul și de comunicații, etc.), precum și reduceri de personal datorită eliminării controlului pentru bunurile aferente comerțul inter-comunitar (care are ponderea cea mai mare).

Sursa: Institutul European din România (2005), Politica privind comerțul și dezvoltarea, Seria Micromonografii- Politici Europene, București, pag. 15

Figură 8 Exporturile (FOB) în țările Uniunii Europene

Sursa: INSSE

Cele mai recente date privind comerțul României, arată faptul că țara noastră exportă cele mai multe produse către Germania (aproape 27%), Italia (17,4%) și Franța (9,6%). Aceeași pondere se menține și pentru importuri, numai că al treilea mare exportator în România de data aceasta nu este Franța ci Ungaria (12,4%).

Figură 9 Importurile (CIF) din țările Uniunii Europene

Sursa: INSSE

Per total, putem concluziona că aderarea la Uniunea Europeană, deși poate fi văzută ca o deschizătoare de granițe, a fost per total în beneficiul Uniunii Europene care a găsit în România o piață de desfacere. Acest lucru este evidențiat de evoluția importurilor pe care țara noastră le-a realizat de pe piața europeană. Standardele de calitate ce trebuie respectate, normele europene mai dificil de implementat de către companiile românești, competiția intensă cu companii europene de renume, toate acestea au frânat trendul ascendent al exporturilor României către Uniunea Europeană. Per total, putem spune că Uniunea Europeană era pregătită să invadeze piața românească cu produsele sale, pe când România a mai avut nevoie de câțiva ani pentru a ajunge la standardele necesare pentru a putea face față competiției de pe piața europeană. La aceeași concluzie ajungea și economistul Daniel Dăianu, care în 2001, anticipa că România nu va beneficia extrem de mult imediat după aderare în ceea ce privea relațiile comerciale cu Uniunea Europeană. „Cu toate acestea, deși stabil din punct de vedere geografic, comerțul exterior al României este mai puțin competitiv decât al principalilor parteneri, dată fiind diferența de productivitate. Aceasta se reflectă în aceea că schimbarea structurii geografice nu a fost însoțită de o schimbare pe măsură în structura bunurilor exportate. ˮ

EVOLUȚIA ECONOMICĂ A ROMÂNIEI DUPĂ ADERARE

Practic ce s-a întâmplat după aderarea României la Uniunea Europeană? S-au îndeplinit marile speranțe de creștere economică spectaculoasă? Libertatea de mișcare a persoanelor, bunurilor și capitalului a adus numeroase beneficii întrevăzute sau mai degrabă România a început să plătească costurile aderării la Uniunea Europeană? Acestea sunt câteva din întrebările pe care trebuie să le luăm în calcul atunci când evaluăm efectele economice ale aderării României la Uniunea Europeană.

După aderare, cel responsabil pentru bunul mers al economiei și pentru implementarea măsurilor astfel încât aderarea să fie simțită la nivel de sector, companie și individ a rămas statul român, prin administrația locală. „Capacitatea României de a face față cu succes cerințelor aderării la UE precum și de a beneficia de oportunitățile procesului de integrare europeană depinde în mod crucial de capacitatea administrației locale din România de a gestiona la un nivel de calitate adaptat cerințelor europene. Reforma administrației locale presupune organizarea acesteia în raport cu cerințele populației, introducerea standardelor de calitate în baza cărora să poată fi monitorizată și evaluată activitatea funcționarilor publici. De asemenea, va fi necesară stabilirea unor mecanisme de planificare strategică pentru fiecare autoritate publică locală în raport cu serviciile publice pe care le furnizează. La nivelul fiecărei comunități, administrațiile locale vor fi cel mai important instrument prin care se vor putea accesa finanțările europene. Din acest motiv, promovarea de parteneriate, asocieri și cooperări zonale între autoritățile administrației publice locale și ceilalți actori sociali va da măsura gradului de succes al diferitelor comunități pe viitor. În acest sens, misiunea administrațiilor locale în cadrul proceselor declanșate de aderarea la UE este mai complexă decât cea a sectorului IMM-urilor și a producătorilor agricoli. Nu numai că trebuie să se organizeze astfel încât funcționarea și standardele de calitate să corespundă cerințelor UE, dar trebuie să fie capabile să ofere șansa comunităților locale de a beneficia de oportunitățile apărute în cadrul acestui proces.ˮ Acestea erau observațiile notate într-unul din primele rapoarte după aderare, acesta fiind intitulat Primul an în Uniunea Europeană. Așadar, era principala responsabilitate a statului să se asigure că integrarea europeană ar fi ajuns la fiecare nivel al economiei și societății pentru a se putea observa un conglomerat de efecte concurente.

Pentru a obține o imagine de ansamblu asupra situației economice a României în anii de după aderare, este nevoie să analizăm pentru început principalii indicatori economici.

Figură 10 Evoluția PIB după aderarea României la Uniunea Europeană (2007-2011)

Sursa: INSSE

Previziunile pentru 2012 ale Comisiei Naționale de Prognoză sunt de o creștere de doar 0,6% pentru 2012, PIB-ul ajungând la 608,5 mld. lei. Dezavantajul României a fost că primul an după aderarea la Uniunea Europeană practic nu a fost de ajuns pentru a se vedea efecte semnificative și, din nefericire, la sfârșitul celui de-al doilea s-a instaurat criza economică, ale cărei efecte pregnante au început să se vadă în 2009, an în care conform Comisiei Naționale de Prognoză, PIB-ul a scăzut cu 6,6%. A fost cea mai puternică descreștere a economiei României, care cu greu și-a revenit după acest punct de scădere.

Acest lucru a fost reflectat atât în dezvoltarea regiunilor, cât și în PIB-ul pe cap de locuitor. Ceea ce se poate observa la nivel național sunt disparitățile existente între regiunile de dezvoltare ale României, disparități care s-au accentuat după aderarea României la Uniunea Europeană.

Tabel 3 Evoluția PIB pe regiuni de dezvoltare (2008-2010)

Sursa: INSSE

Ponderea cea mai mare în PIB-ul la nivelul întregii țări o are regiunea București-Ilfov, aspect care, de altfel, era de anticipat. Această situație nu are cum să se modifice în decursul câtorva ani. Pe de altă parte, la declanșarea crizei, aceasta este regiunea și care a înregistrat cea mai mare scădere a PIB-ului (de la 134,16 mld lei la 124,288 mld lei), restul reușind să facă față relativ bine primului val de criză înregistrat în 2009. Pe de altă parte diferența dintre regiunea București-Ilfov și cea care o urmează la capitolul PIB este semnificativă – 134, 16 mld lei pentru București în 2008 comparativ cu 64,53 mld lei pentru Regiunea Sud Muntenia în același an. Restul regiunilor de dezvoltare înregistrează valori asemănătoare ale PIB-ului, diferențele dintre acestea nefiind la fel de dramatică. Din nefericire, analizând evoluția PIB-ului pe cei trei ani, se poate observa că odată cu aderarea la Uniunea Europeană, disparitățile dintre zonele de dezvoltare s-au menținut, evoluția PIB relevând faptul că nu a existat nici măcar un salt pentru a diminua diferența de dezvoltare dintre aceste regiuni.

Figură 11 Topul județelor după PIB-ul pe cap de locuitor (2012)

Sursa: http://www.econtext.ro/finante-banci/bani/topul-celor-mai-bogate-judete-din-romania-dupa-pib-ul-pe-cap-de-locuitor-vezi-cati-dintre-romani-sunt-platiti-dupa-cat-muncesc.html

Tabel 4 Tipologia condițiilor la nivelul regiunilor de dezvoltare în România

Sursa: Boldea, M., Părean, M., Otil, M. (2012), Regional Disparity Analysis: The case of Romania, Universitatea de Vest, Timișoara, în Journal of Eastern Europe Research in Business&Economics, vol 2012, pag. 5

Se poate nota că per ansamblu situația României la 5 ani de la aderare nu a evoluat în ceea ce privește eliminarea disparităților, doar 3 regiuni de dezvoltare fiind caracterizate de o situație stabilă, în timp ce în restul, situația este incertă și este nevoie de numeroși pași pentru a îmbunătăți aspectul economic.

Aceasta se va traduce la nivelul individului în standarde diferite de viață și o altă calitate a vieții. Această situația poate fi observată cel mai bine la nivelul anului 2012. Astfel, la 5 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană, situația PIB-ului pe cap de locuitor reflecta cel mai bine diferențele semnificative în standardul de viață al românilor. În 2008, în cadrul cercetării Primul an în Uniunea Europeană, au fost chestionați membri ai administrației locale, producători agricoli și persoane din sectorul IMM. Întrebați cum cred că va influența pe termen scurt aderarea la UE evoluția nivelului de trai în România, peste 87% au răspuns că în bine și foarte bine.

Tabel 5 Răspunsuri privind impactul pe termen scurt al integrării în UE

Sursa: Asociația Pro Democrația (2008), Cealaltă Românie- Raport de Cercetare, București, pag. 7

Faptul că aderarea la UE reprezintă un lucru pozitiv este subiectul asupra căruia există cel

mai înalt acord și ne arată optimismul general al tuturor celor trei categoriilor cercetate față de efectele aderării la UE. Totuși, atunci când au fost întrebați în legătură cu efectele aderării la UE asupra inegalităților de la nivelul societății românești, aproximativ 63% din respondenți consideră că ea va duce la o creștere a inegalității mai degrabă decât a egalității.

Așadar putem concluziona că aderarea la Uniunea Europeană, cel puțin până acum, deși poate nivelul de trai s-a îmbunătățit, schimbările, coroborate cu criza economică, nu au fost spectaculoase, și, mai mult decât atât nu au contribuit la o armonizare a dezvoltării economice, ci, dimpotrivă au mărit distanța dintre zonele dezvoltate și cele care au rămas în urmă. Per total, un alt aspect important ce trebuie luat în calcul este faptul că, per ansamblu, România este cu destui pași în urma celorlalte State Membre din Uniunea Europeană.

Toate aceste diferențe s-au reflectat direct asupra populației. Pentru a înțelege mai bine efectele economice pe care aderarea la Uniunea Europeană le-a avut asupra României, trebuie să analizăm modul în care nivelul de trai al acestora s-a modificat după anul 2007. Ce îmbunătățiri au fost înregistrate în veniturile populației, cum au evoluat cheltuielile, dacă românii au perceput ca fiind o schimbare pozitivă aderarea la Uniunea Europeană.

Figură 12 Percepția românilor privind nivelul de trai (2007-2012)

Sursa: Daedalus (2012), Nivelul de trai al populației din România- Evoluții și perspective 2012, București, pag. 7

Căsuța 6 Evoluția nivelului de trai din percepția românilor (2007-2012)

După aderare, situația economică a românilor nu s-a îmbunătățit semnificativ. Luând în calcul aderarea la Uniunea Europeană și criza economică, cea din urmă și-a pus mai mult amprenta asupra situației economice a României. Astfel, veniturile populației au urcat într-o măsură foarte mică, în timp ce cheltuielile au devenit din ce în ce mai mari de la an la an, situație reflectată și de datele obținute în cercetarea companiei Daedalus.

Figură 13 Evoluția venitului disponibil (după ce se scad cheltuielile curente și taxele)

Sursa: Daedalus (2012), Nivelul de trai al populației din România- Evoluții și perspective 2012, București, pag. 11

Figură 14 Evoluția puterii de cumpărare

Sursa: Daedalus (2012), Nivelul de trai al populației din România- Evoluții și perspective 2012, București, pag. 12

Dincolo de percepțiile populației asupra situației economice stau și datele privind alți indicatori macroeconomici importanți. Un astfel de exemplu este inflația, care, în ciuda percepției negative a populației, a avut o evoluție pozitivă după aderarea României la Uniunea Europeană.

Figură 15 Evoluția ratei inflației (2007-2011)

Sursa: INSSE

Potrivit estimărilor Băncii Naționale a României, deși rata inflației a înregistrat o creștere bruscă în al treilea trimestru al lui 2012 (5,3%), este așteptat ca pentru 2012 rata inflației per total să se mențină în intervalul de referință de +/- 1% față de 3%.

Din nefericire, dacă inflația a avut o evoluție pozitivă după aderarea la Uniunea Europeană, nu același lucru poate fi spus și despre rata șomajului, care odată cu declanșarea crizei a crescut brusc de la 4.4% la 7.8%. Deși anii următori au adus o temperare, în 2012, rata șomajului a înregistrat clar tendințe de creștere temperată, în luna decembrie aceasta ajungând la 5.59%, potrivit ANOFM.

Figură 16 Evoluția ratei șomajului (2007-2011)

Sursa: INSSE

ROMÂNIA ȘI UNIUNEA EUROPEANĂ ÎN CRIZĂ – ÎNCOTRO?

Vara anului 2007 a adus o criză economico-financiară fără precedent la nivel global, criză ce a fost asemănată cu cea din anii 30. Din nefericire, experții financiari nu au reușit să anticipeze venirea acesteia și nici amploarea efectelor pe care aceasta le-a avut. Piața imobiliară din Statele Unite ale Americii s-a prăbușit, s-a pornit un domino al băncilor care au falimentat peste noapte, pornind cu Lehman Brothers, Domino ce a fost oprit prin salvarea acestora de către stat. Odată cu eșecul economiei capitaliste din Statele Unite ale Americii, Europa a fost cuprinsă de valul de șoc, criza urmând aproximativ același tipar. România, cu o economie și-așa fragilă, a fost prinsă în vârtej, criza anulând toți anii de creștere economică. La cinci ani de la declanșarea crizei, încă nu se vorbește de o revenire permanentă, ci de o economie slăbită ce mai are nevoie de timp pentru a-și reveni. Legitimitatea Uniunii Europene este pusă sub semnul întrebării și România încă nu a intrat pe un drum sigur spre o revenire economică mai puternică. În aceste condiții, se pune întrebarea: ce rol va avea România în cadrul Uniunii Europene și mai ales cum va evolua aceasta în condițiile în care criza economică a scos la suprafață deficiențe de comunicare și de coordonare între Statele Membre?

UNIUNEA EUROPEANĂ ÎN TIMP DE CRIZĂ

„Recenta criză economică și financiară ne-a arătat că instrumentele pentru coordonarea politicii economicii a UE nu sunt utilizate încă la capacitate maximă și că există încă decalaje în sistemul actual de guvernare. Pe baza acestor date, Olli Rehn, Comisarul European pentru Afaceri Economice și Monetare, a declarat: Este nevoie de o coerență mai mare, o coordonare mai bună și o anticipare în pregătirea bugetelor naționale și a planurilor naționale de reformă pentru a asigura o stabilitate financiară a Europei și pentru a obține o creștere economică mai bună în timp ce creăm locuri de muncă, în concordanță cu obiectivele din cadrul strategiei Europa 2020.ˮ

Așadar, criza economică a avut rolul de a scoate la suprafață slăbiciunile Uniunii Europene. Aceasta a reprezentat o adevărată provocare pentru o coordonare în fața unui rău comun, un rău ale cărei efecte se propagau treptat la nivelul fiecărui stat, scoțând la suprafață disparitățile existente între Statele Membre. Astfel, Germania a rămas motorul economiei europene, în timp ce țările din Europa de Est au avut mai mult de suferit (exemplul perfect este România) sau, dimpotrivă, reprezintă un model de urmat în ceea ce privește recuperarea economică (a se vedea exemplul Poloniei care a reușit să scape de criza economică, întregistrând o creștere în fiecare an).

În 2009, la aproape doi ani de la declanșarea crizei (care a început să își facă efectele mai evident în 2008 și în România), deja se estimau efecte complexe ale acesteia asupra Uniunii Europene. „Recesiunea continuă va lăsa urme adânci și de durată asupra performanței economice și implică dificultăți sociale de numeroase tipuri. Pierderea locurilor de muncă poate fi diminuată temporar prin aranjamente de lucru flexibil, dar, într-un final, impactul unui șomaj aflat într-o creștere rapidă va fi resimțit, cu propagări în piața imobiliară. Pozițiile fiscale ale guvernelor vor continua să se deterioreze, nu numai din motive ciclice, dar și într-o manieră structurală pe măsură ce se micșorează baza de impozitare. O întrebare cu răspuns deschis este dacă criza va slăbi stimulentele pentru reforma structurală, afectând astfel creșterea potențială, sau dacă va fi o oportunitate pentru adoptarea unor acțiuni mai îndrăznețe în privința politicilor.ˮ

Pentru a înțelege mai bine cum a fost afectată Uniunea Europeană de criză este nevoie să observăm principalii indicatori ai activității economice. Primul care ne poate oferi o imagine clară a evoluției Uniunii Europene și a Statelor Membre este Produsul Intern Brut. Evoluția acestuia este prezentată în graficul de mai jos, fiind cuprinse informații și despre Statele Unite ale Americii și Japonia, ca elemente de comparație.

Astfel, primul detaliu care iese în evidență este anul 2009, marcat de o scădere economică aproape pe toată linia. Singura excepție de la regulă este Polonia, singura țară care a reușit să înregistreze o creștere a PIB de 1,6%, în timp ce PIB-ul pe toată Uniunea Europeană a coborât la -4,3%, comparativ cu -3,1% al Statelor Unite ale Americii. Astfel, putem afirma că criza economică și-a pus amprenta și mai puternic asupra Uniunii Europene, comparativ cu SUA, țara de origine a acesteia. Cea mai mare scădere înregistrată în 2009 aparține Estoniei- 14,1%, în timp ce Elveția s-a descurcat și mai bine decât Germania (cu o scădere a PIB-ului de până la -5,1%) înregistrând o diminuare a PIB-ului până la -1,9. România a reușit să se plaseze în categoria țărilor mai afectate de criză, 2009 aducând o prăbușire a PIB-ului până la -6,6%. Luând în calcul tabelul tuturor celor 27 de State Membre ale Uniunii Europene, se poate observa că țările din Europa de Est (membre mai recente ale UE), au înregistrat scăderi mai mari comparativ cu principalele puteri (Slovenia, Ungaria, Estonia, Bulgaria, România, au înregistrat scăderi de peste -7% a PIB-ului). Astfel, recentele valuri de integrare au afectat stabilitatea economică a Uniunii Europene. Pe de altă parte, nici marile puteri economice nu au rămas imune, si chiar punctul fierbinte al Europei, zona euro, a înregistrat o scădere până la -4,4% a PIB.

Figură 17 Evoluția PIB în Uniunea Europeană (2007-2012 prognoză)

Sursa: Eurostat

Un efect direct al crizei si implicit al scăderii PIB-ului ce s-a resimțit la nivelul populației a fost șomajul, a cărei valoare a urcat ducând la numeroase probleme pe piața muncii. Statele cele mai atractive pentru găsirea unui loc de muncă au încercat să restricționeze fenomenul de imigrare. Dacă unul din avantajele de mebru al UE este libera circulație a persoanelor și accesul liber la muncă, atunci criza economică a dus la o restricționare a acestor drepturi. Țări precum Marea Britanie sau Franța s-au văzut în situația de a își proteja proprii cetățeni și a le facilita accesul la locurile de muncă în defavoarea imigranților.

Figură 18 Evoluția ratei șomajului la nivelul Uniunii Europene (2007-2012)

Sursa: Eurostat

Spre deosebire de evoluția PIB, șomajul nu a urmat o traiectorie de creștere în același ritm. Astfel, nu anul 2009 a fost cel marcat de o explozie a șomajului ci 2008, când la nivelul întregii Uniuni Europene valoarea acestuia a ajuns la 3.7% comparativ cu 2.3% în 2007. Valoarea maximă a fost atinsă în Estonia, unde șomajul a ajuns la 10.6%. Și România a fost campioană la acest capitol cu o valoare de 7.9% în 2008.

Per total, șomajul la nivelul întregii Uniuni Europene a reușit conform valorii prognozate pe 2012 să ajungă aproape de nivelul înregistrat în 2007 – 2.6% comparativ cu 2.3% și toate țările au reușit să mențină valoarea acestuia între 2 și 3%, excepție fiind Estonia unde șomajul în 2012 a ajuns la 4.2%, și Ungaria, care a înregistrat cea mai ridicată valoare a șomajului la nivelul UE -5.7%, conform valorilor prognozate pentru 2012.

O evoluție relativ pozitivă comparativ cu cea a șomajului și a PIB a avut-o inflația. După cum se poate observa din graficul de mai jos, 2009 nu a adus cu sine o explozie a prețurilor. Dacă la nivelul anului 2007, inflația în UE27 înregistra o valoare de 2.3%, în 2012, conform valorii prognozate aceasta ar fi la un nivel de 2.6%. Estonia este din nou cea care iese în evidență, cu un maxim de 6.7% în 2007, redus până la 4.2 % în 2012. România s-a aflat în grupul țărilor cu o evoluție relativ bună dar peste media europeană de 2.5%. Astfel, în 2007 rata inflației era la o valoare de 4.9%, aceasta scăzând până la 3.4% în 2012, conform Eurostat.

Figură 19 Evoluția inflației la nivelul UE (2007-2012)

Sursa: Eurostat

Criza economică și-a pus amprenta asupra economiei europene, mărind și mai mult discrepanțele dintre statele cu o putere economică ridicată și cele în curs de dezvoltare. Statele Membre mai noi (cele din ultimele două valuri de aderare) au încercat să țină pasul cu cerințele existente la nivel european. Totuși, luând în calcul evoluția principalilor indicatori economici se poate observa că tot aceste state membre sunt cele unde se înregistrează valori peste medie, per total afectând ansamblul Uniunii Europene. Pe de altă parte, apropierea de media normală a UE evidențiază efectele benefice pe care integrarea europeană le-a avut pentru aceste țări membre, inclusiv pentru România. Deși victimă a domino-ului care s-a prăbușit, aducând schimbări în lanț la nivelul fiecărui stat, România a fost, pe de altă parte, forțată ca fiind parte din acest conglomerat, să adopte rapid măsuri de combatere a crizei și a avut parte de asistență din partea Uniunii Europene, ceea ce i-a permis să țină pe cât posibil sub control efectele crizei economice și financiare.

EFECTELE CRIZEI ASUPRA ROMÂNIEI

După cum am văzut în capitolul al doilea, criza economică a adus pentru România o accentuare a disparităților economice dintre diferitele regiuni ale țării. Aderarea a fost percepută ca fiind un pas pozitiv pentru viitorul României dar, per ansamblu, românii nu simt neapărat că trăiesc mai bine, această situație cu siguranță datorându-se crizei economice care a lovit țara noastră aproape imediat după aderare. Astfel, nu a existat nicio perioadă de acomodare în care să resimțim per total efectele pozitive ale integrării în Uniunea Europeană fără neajunsurile aduse de criză.

Pe de altă parte, putem spune că atributul de Stat Membru al Uniunii Europene a jucat rolul de tampon în fața crizei economice. România, deși pe de o parte expusă valului de falimente și scăderi economice, a fost ferită din a se scufunda și mai mult datorită măsurilor rapide luate la nivel european, măsuri care au avut menirea de a impulsiona și economia țării noastre. Dacă nu ar fi existat mobilizarea la nivel european și sprijinul liderilor europeni, de una singură, România s-ar fi putut lăsa prinsă în criza economică, efectele acesteia fiind vizibile pe o perioadă și mai mare de timp și la o intensitate și mai ridicată.

Pentru a identifica efectele directe ale crizei asupra României, dincolo de cele economice care au fost analizate în capitolul al doilea, trebuie să ajungem la nivelul de percepție al cetățeanului român, direct afectat de evoluția economică a țării. Rezultatele unei cercetări recente au evidențiat modul în care românii privesc și resimt criza economică. Cercetarea „Impactul crizei economice asupra migrației forței de muncă din România” a avut o componentă cantitativă (2970 de cazuri din județele Brașov, Călărași, Dolj, Maramureș, Neamț și Vaslui) dar și una cantitativă (74 de interviuri).

„Există un consens aproape generalizat la nivelul populației din cele șase județe studiate că actuala criză economică a afectat România „foarte mult” (71%) sau „destul de mult” (24%). Majoritatea consideră, de asemenea, că ei/ele și familiile lor au fost „foarte mult” (54%) sau „destul de mult” (30%) afectate. Se declară mai mult afectați de criza economică, în semnificativ mai mare măsură, femeile decât bărbații, persoanele de 45-59 de ani, romii, persoanele fără școală sau cele cu cel mult 10 clase, persoanele casnice și șomerii, persoanele din gospodării cu venituri bănești foarte reduse, care nu dispun de automobil, telefon mobil sau computer. Cu alte cuvinte, persoanele „lipsite de posibilități” (marginalizate pe piața muncii, cu capital uman și capital material reduse și venituri mici) se percep a fi cele mai afectate de criză. La nivelul comunităților, se declară semnificativ mai afectați de criză locuitorii din orașele mici (sub 30 mii locuitori) și din comunele sărace, cu venituri proprii la bugetul local deosebit de mici și care nici nu reușesc să atragă fonduri europene.ˮ

Figură 20 Efectele crizei economice asupra veniturilor populației

Sursa: Stănculescu, M.S; Stoiciu, V. (2012), Impactul crizei economice asupra migrației forței de muncă din România, Editura Paideia, București, pag. 64

La nivel european se pune mare accent pe protecția socială și promovarea egalității de șanse. România ar putea fi un bun studiu de caz întrucât criza economică a sărăcit și mai mult persoanele din categoriile defavorizate. Mai mult decât atât, aceasta a scos la suprafață incapacitatea României de a oferi măsurile sociale necesare pentru a proteja persoanele din categoriile supuse riscului de excluziune socială. Per total, nivelul de trai al românilor a avut de suferit, aceștia nemaiavând aceleași alternative de achiziție ca înainte de criză. Posibilitățile de a accesa un credit s-au restrâns considerabil, multe companii au intrat în restructurări sau direct în faliment iar România nu a reușit să acceseze cu succes fondurile europene (a accesat aproximativ 10% din totalul fondurilor care i-au fost alocate pentru perioada 2007-2013).

Pe de altă parte, pentru a obține o imagine de ansamblu mai clară, trebuie să luăm în calcul nu numai efectele resimțite la nivel de populație, ci și la nivelul întregii țări. Aderarea la Uniunea Europeană a reprezentat un semnal mai mult decât pozitiv pentru toate celelalte țări și pentru toți investitorii potențiali. Aceasta înseamna că țara noastră are un potențial imens și că, fiind acceptată la nivel european, acest potențial poate fi valorificat la maxim, urmând ca cei care investeau să beneficieze de efectul multiplicator al investițiilor lor. Într-adevăr, după cum se poate vedea în graficul de mai jos, integrarea României în UE a dus la o explozie a investițiilor străine. Criza economică însă și-a pus accentul asupra acestora, ducând la o diminuare considerabilă.

Figură 21 Investițiile străine directe în România (2003-2011)

Sursa: BNR

Primul an de Stat Membru al UE a adus un maxim al investițiilor străine în România până la 7,2 mld euro pentru ca în 2011 acestea să ajungă la numai 1,8 mld euro, estimările pentru 2012 fiind de 1,9 mld euro. Astfel, România, deși membră a UE, nu a reușit să își salveze imaginea în fața investitorilor străini.

Pentru a vedea impactul crizei economice asupra României, mai trebuie să luăm în calcul și performanța guvernului de a ține sub control principalii indicatori economici, precum deficitul bugetar și datoria externă a României. În mod normal, după aderarea la Uniunea Europeană, aceștia ar fi trebuit să se diminueze.

Tabel 6 Evoluția datoriei totale externe a României (2005-2011)

Sursa: BNR

După cum se poate observa din tabelul de mai sus, datoria externă a României nu a avut nicicând o evoluție descrescătoare după aderare, din contră, aceasta amplificându-se, pentru ca la nivelul anului 2012 (octombrie 2012) să ajungă la 99 mld euro.

Figură 22 Evoluția deficitului bugetar (2006-2011)

Sursa: Eurostat

După cum se poate observa, după aderarea la Uniunea Europeană, guvernul a scăpat de sub control și deficitul bugetar, acesta ajungând chiar și la 9% din PIB în 2009. Pentru 2012, România a încercat să țină deficitul până în 2.2% din PIB, fiind parte din cerințele FMI.

Ca imagine de ansamblu al României post-aderare și afectată de criză, toate aceste statistici ne conturează o țară care a încercat să țină situația sub control, unele statistici arătând destul de bine și fiind în linie cu cele de la nivelul european. Privind în detaliu însă, se observă că la cel mai mic nivel criza și-a pus amprenta asupra economiei și aceste efecte vor trebuie combătute pe termen lung.

VIITORUL ECONOMIC AL ROMÂNIEI ȘI AL UNIUNII EUROPENE – ESTIMĂRI ȘI PREDICȚII

Putem spune că viitorul României nu poate fi trasat cu claritate în acest context. Cu siguranță, calitatea de Stat Membru al țării noastre va rămâne în picioare dar cerințele privind activitatea noastră, reformarea și implementarea politicilor europene vor fi mult mai stricte. Criza economică nu a iertat pe nimeni și a impus necesitatea unei mai bune coordonări la nivel european. Pentru aceasta este nevoie de un grad de vigilență mult mai ridicat, inclusiv din partea membrilor noi.

Dat fiind că această criză a evidențiat slabiciunile Uniunii Europene, se pune întrebarea dacă aceasta va continua în aceeași formulă și, mai ales, dacă zona euro va rezista. Putem spune că, deși Uniunea Europeană a avut de suferit de pe urma crizei, aceasta nu înseamnă că eforturi de peste 50 de ani se vor duce de râpă. Mai mult decât atât, principalele semnale economice arată o Europă slăbită dar care face pași mici de revenire.

Potrivit previziunilor din iarna lui 2013, abia în 2014 UE ar trebui să revină cu o creștere mai simțitoare a PIB-ului (1.4%), în timp ce și inflația se va mai diminua până la 1.5%. Din nefericire, se poate observa că șomajul va rămâne la cote alarmante -12.1%, ceea ce reprezintă un semnal alarmant. Deși teoretic UE va fi în proces de revenire, este mai mult decât evident faptul că aceasta se confruntă cu o criză a locurilor de muncă, criză ce se va traduce în probleme sociale, probleme pe care Uniunea Europeană va trebui să le rezolve prin adoptarea unor politici clare, ce vor fi implementate la nivelul fiecărui stat.

Figură 23 Previziunile UE privind PIB, inflație și rata șomajului (previziuni din iarna lui 2013

Sursa: European Commission (2013), European Economic Forecast – Winter 2013, Directorate-General for Economic and Financial Affairs

După cum se poate observa, evoluția României va fi mai bună decât cea a Uniunii Europene per ansamblu, aceasta înregistrând o creștere de 1.6%, respectiv 2.5% în 2013 și 2014. Aceasta înseamnă clar o revenire pe linia de plutire a țării noastre, care, conform previziunilor va reuși să țină inflația sub control, aceasta scăzând până la 1.7%. La fel ca la nivelul UE, șomajul va rămâne o problemă stringentă, acesta menținându-se în jurul valorii de 11%.

Impresia generală a acestui tablou este că România și Uniunea Europeană au un drum lung de parcurs pentru a-și reveni din criză. Dincolo de indicatorii clasici ai PIB-ului și ai inflației, ceea ce contează este problema forței de muncă. Un șomaj ridicat înseamnă și un nivel de trai scăzut. O economie puternică poate furniza destule locuri de muncă astfel încât să țină șomajul în limite normale. Din nefericire, România are o economie fragilă iar măsurile acesteia de ajutorare a pieței muncii și de stimulare a formării de locuri de muncă sunt insuficiente și prost direcționate.

Uniunea Europeană va trebui să își direcționeze eforturile către consolidare. Cele două valuri de integrare au slăbit-o iar acum este nevoie să se lucreze mai mult pe o mai bună coordonare a tuturor statelor. Cu siguranță, această criză nu înseamnă sfârșitul Uniunii Europene iar România se poate considera norocoasă pentru calitatea de Stat Membru.

CONCLUZII

Ipoteza de la care s-a pornit a fost confirmată numai parțial. Într-adevăr, percepțiile inițiale privind aderarea la Uniunea Europeană prevedeau un viitor roz, în care nivelul de trai urma să îl ajungă pe cel al țărilor vestice. Nimeni nu ar fi putut lua în calcul criza economică. Ceea ce contează în acest moment, la câțiva ani de la declanșarea acesteia, sunt lecțiile pe care le-am învățat din acești ani.

România a reușit să mențină capul la suprafață și a mers în același ritm cu UE, cel puțin acest lucru este confirmat de principalii indicatori economici. Din nefericire, criza economică a scos la suprafață toate slăbiciunile Uniunii Europene și marile disparități dintre zonele de dezvoltare ale României. Criza aceasta poate fi privită ca un examen pentru UE, un examen în cadrul căruia Statele Membre trebuiau să dea dovadă de coordonare. Este nevoie de politici coerente pentru a face față crizei împreună. Deși forțele europene s-au mobilizat, revenirea este una lentă și lasă la lumină numeroase probleme. Revenirea momentan este numai una de suprafață, urmează ani întregi de măsuri prin care Uniunea Europeană trebuie să repare răul făcut de această criză economică. Companiile au nevoie de o nouă orientare iar piața muncii are nevoie de măsuri de stimulare.

România a picat examenul aderării prin faptul că a eșuat în a beneficia de toate instrumentele puse la dispoziție de Uniunea Europeană. Practic, țara noastră nu a reușit să folosească potențialul său și pe cel european la maxim. Dacă acest lucru s-ar fi întâmplat, acum am fi avut o economie mult mai puternică, cu șanse mai mari de revenire mai rapidă. Polonia este un exemplu extrem de bun al unei țări din Europa de Est care a reușit să treacă cu bine de criza economică. Datorită faptului că este Stat Membru al Uniunii Europene, România a beneficiat de pe urma măsurilor adoptate la nivel european, măsuri fără de care țara noastră probabil ar fi intrat în insolvență.

Astfel, putem spune că aderarea la Uniunea Europeană a adus numeroase beneficii pentru țara noastră. Costurile aderării au constat în măsurile, uneori drastice, pe care țara noastră a trebuit să le implementeze pentru a respecta normele europene, măsuri care uneori au afectat pe termen scurt și mediu negativ populația. Dar, realizând o comparație între acestea și beneficii, România a avut de câștigat în calitate de Stat Membru al Uniunii Europene.

Uniunea Europeană a trecut printr-un examen de maturizare o dată cu această criză. Din nefericire, aceasta se află abia la începutul unui proces de coordonare și de susținere a coeziunii. România s-a prezentat prost la examenul de membru al Uniunii Europene. Cu siguranță, ar fi putut să implementeze cu mai mult succes politicile europene, ar fi putut să se coordoneze mai bine cu Bruxelles-ul și să profite de fondurile europene și de experiența furnizată. Putem doar spera că România și-a învățat lecția și, că din elevul mai mult decât mediocru, se va transforma într-unul conștiincios.

BIBLIOGRAFIE

Asociația Pro Democrația (2008), Cealaltă Românie- Raport de Cercetare, București

Bădescu, I. (2006), Geopolitica integrării europene, București, Editura Economică

Boldea, M., Părean, M., Otil, M. (2012), Regional Disparity Analysis: The case of Romania, Universitatea de Vest, Timișoara, în Journal of Eastern Europe Research in Business&Economics, vol 2012

Dăianu, D. &et al. (2001), Câștigători și perdanți în procesul de integrare europeană. O privire asupra României, CRPE, București

Daedalus (2012), Nivelul de trai al populației din România- Evoluții și perspective 2012, București

European Commission (2009), Economic crisis in Europe: Causes, Consequences and Responses, Office for Official Publications of the European Communities, Luxembourg,

Ispas, R., (2006) Armonizarea legislativă conformă aquisului comunitar, Universitatea de Craiova

Institutul European din România (2005), Politica privind comerțul și dezvoltarea, Seria Micromonografii- Politici Europene, București

Jinga,I.; Popescu, A.(2000) Integrarea Europeană-Dicționar de termeni comunitari, București, Lumina Lex

Pascariu, G.;Iațu, C.; Mahu, L. (2005) Modelul european în dezvoltarea României, București, Editura Sedcom Libris

Roșca, E (2005),Teorie și practică în dezvoltarea regională București, Editura Economică

Rotaru, I. (2001), Sistemul economiei mondiale și mecanismele sale de funcționare.,Timișoara, Editura Mirton

Silași, G.; Stan, G.; Dăianu, D.C.; Pantea, A.; Neagu, M., (2005), Teoria integrării-note, studii, comentarii, conspecte, Ed. Orizonturi Universitare

Stănculescu, M.S; Stoiciu, V. (2012), Impactul crizei economice asupra migrației forței de muncă din România, Editura Paideia, București

Ștefură, G. (2006), România și problemele integrării europene, Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza”, vol.II

Zamfirescu, I. (2001), Costuri și beneficii ale aderării la Uniunea Europeană pentru țările candidate din Europa Centrală și de Est, Institutul European din România

***Banca Națională a României (2012), Raport asupra inflației- noiembrie 2012), București

*** European Commission (2013), European Economic Forecast – Winter 2013, Directorate-General for Economic and Financial Affairs

***Comisia Națională de Prognoză (noiembrie 2012), Prognoza de toamnă 2012- Proiecția principalilor indicatori pentru perioada 2012-2016, București

***Eurostat (2010), European economic statistics, Office for Official Publications of the European Communities, Luxembourg

***Infoeuropa (2007), Aderarea României la Uniunea Europeană: capitolele de negociere, în ***Teme Europene nr. 20, pag. 1-2

Parlamentul European (2004), Raportul privind progresele României în procesul de aderare la Uniunea Europeană

***Guvernul României(2001), Programul național de aderare la Uniunea Europeană

***Ministerul Afacerilor Externe, Tratatul de Aderare- prezentare sintetică, disponibil online la http://old.mae.ro/index.php?unde=doc&id=25850&idlnk=&cat=3

SITE-URI VIZITATE

Acasă

www.bnr.ro

http://ec.europa.eu/

http://www.econtext.ro/

http://epp.eurostat.ec.europa.eu/

www.insse.ro

http://news-basics.com/2010/financial-crisis/