. Analiza Economico Financiara pe Baza de Bilant Si Cont de Profit Si Pierderi (s.c. Xyz S.r.l., Alba I

CAPITOLUL I

PREZENTAREA SOCIETĂȚII “TOBIMAR” SRL ALBA IULIA

SCURT ISTORIC

Societatea comercială “TOBIMAR” SRL, cu sediul în Alba Iulia, str. Clujului nr.29A, telefon, fax 0258818191, având numărul de înregistrare la Registrul Comerțului J01/542/1998, codul de înregistrare fiscală R11319570, cu cont curent deschis la Banca Comerciala Romana SA Suc.Jud. Alba , cod IBAN RO24RNCB1100000004090001. Este o societate cu capital integral privat, in suma de 10.000 mii lei , detinut de unicul asociat.

Înființată în anul 1998, firma este specializată în comertul cu ridicata si cu amanuntul al urmatoarelor grupe de marfuri : surse si corpuri de iluminat, aparataj electric, cabluri electrice.

Este distribuitorul marfurilor electrice marca PHILIPS in judetele Alba, Mures, Hunedoara, Sibiu, castigandu-si o clientela stabila in aceste orase precum si in localitatile invecinate.

Desfacerea produselor catre populatie se face prin raionul de electrice de la parterul magazinului universal UNIREA SA, intr-un spatiu inchiriat. Societatea a amenajat in perioada 2003-2004 birourile si depozitul propriu, situate in. Alba Iulia- Barabant, str. Clujului nr. 29 A.

Într-o perioadă relativ scurtă, firma a reușit să-și constituie o echipă omogenă , formata din 45 de persoane, cu o structură tehnico-funcțională adaptată meseriilor specifice în activitatea de comerț.

Personalul firmei este calificat, cu o buna pregatire profesionala , cu experiență în acest domeniu, marea majoritate a angajaților având o vechime de peste 6 ani.

MISIUNEA ȘI OBIECTIVELE FIRMEI

Misiunea reprezintă concepția managerilor privind ceea ce firma urmează să facă și să devină pe termen lung ; ea concretizează activitățile pe care firma le va desfășura în viitor.

O misiune corect fundamentată trebuie să răspundă la următoarele întrebări : Cine este firma? Încotro se îndreaptă ?

Misiunea arată de fapt prin ce se deosebește o organizație de alta, iar daca aceasta nu-și stabilește precis ce intenții are pentru viitor nu va putea desfășura o activitate performantă.

În afara misiunii sale, organizația trebuie să stabilească misiuni pentru fiecare afacere pe care o inițiază. După definirea acestor misiuni managerii le concretizează în obiective și strategii. Obiectivele dau o imagine concretă asupra orientării generale a firmei în funcție de scopul urmărit și misiunea stabilită. Strategia arată măsurile principale pe care managerii planifică să le întreprindă pentru a îndeplini unul sau mai multe obiective

În cursul unei luni înregistrările contabile curente sunt :

Încasări în numerar prin casa în lei , cum ar fi :

încasări din vânzări magazin propriu en-detail;

încasări creanțe clienți și debitori diverși;

ridicări numerar din conturi bancare în lei;

restituiri avans decontare neutilizat;

încasări sume creditate de asociați pe perioade determinate;

Plăți în numerar prin casa în lei, care cuprind :

plata datoriilor la furnizori;

depuneri de numerar în conturile bancare ;

acordare de avansuri de trezorerie ;

plată avans și rest de plată salarii personal;

restituiri sume avansate de asociați;

plăți în numerar prin trezorerie ;

plăți la furnizor a facturilor reprezentând nevoi proprii societate;

plata chiriei pentru spațiu și mijloacele de transport luate cu chirie conform contractelor de închiriere ;

Prin nota contabilă, in jurnalul de cumparari se înregistrează lunar aprovizionările cu marfuri electrice , cât și facturile de telefon, energie electrică și apă, gaz, reclamă și publicitate, facturi reprezentând majorări de întârziere plata facturilor de energie electrică și altele.

Centralizarea se face printr-o notă contabilă distinctă, pe feluri de venituri, adică din vânzarea de marfa (produse electrice) catre populatie prin magazinul inchiriat si venituri din activitatea de distributie .

Încasările și plățile prin contul bancar se contabilizează conform extrasului de cont și a anexelor. Din grupa încasărilor ca operațiuni curente înregistrate amintim :

încasări clienți ;

depuneri numerar din caseria în lei;

transfer din alte conturi bancare și depozite la termen;

încasări bonificații – disponibilități în lei;

Plățile prin contul bancar pot fi concretizate:

ordonanțările la plată a furnizorilor

achitarea datoriilor la bugetul de stat și alte bugete ;

reținerea comisioanelor bancare privind operațiunile bancare cât și comisioanele privind gestionarea contului și ridicarea de extrase.

Nota de salarii reflectă obligațiile salariale ale unității către angajați precum și contribuțiile aferente de salarii realizat la diverse bugete și fonduri.

Lunar, prin nota contabilă, conform bonurilor de consum, se descarcă gestiunea sortimentelor de marfuri , obiectelor de inventar și a altor materiale. Lunar se înregistrează ratele de amortizare a mijloacelor fixe, conform scadențarului.

Conform cu fișa activității zilnice a mijloacelor de transport și a foilor de parcurs se dau în consum carburanți și lubrifianți pentru mijloacele de transport închiriate.

În perioada supusa studiului, unitatea înregistrează scoaterea din evidență a unui mijloc fix prin casare. După operația de casare rezultă produse reziduale înscrise cantitativ și valoric în procesul verbal de casare, produse care ulterior se valorifică.

După înregistrarea în contabilitate a tuturor operațiunilor se stabilesc din punct de vedere fiscal toate obligațiile unității privind impozitul pe profit pe anul fiscal încheiat, cât și recuperarea pierderilor din anii precedenți. După stabilirea profitului net, se procedează șa repartizarea lui pe destinații astfel:

acoperirea de pierderi deductibile ;

repartizarea dividendelor cuvenite asociatului unic , din care se reține la sursă impozitul pe dividende ;

Pe baza balanței de verificare se întocmește bilanțul contabil, care va sta la baza calculării principalelor indicatorii economico financiari.

1.3 STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A SC “TOBIMAR” SRL

Prin structura organizatorică a unei societăți se înțelege modul de organizare a elementelor componente (mijloace materiale, personal, circuite informaționale), felul în care acestea sunt corelate și interacționează reciproc.

Principalele elemente ale unei structuri pot fi de natură economică, ceea ce corespunde unei folosiri eficiente a personalului, de natură dinamică, în care sens trebuie să permită o rapidă și fidelă circulație a informațiilor de la conducere spre executanți și invers și de natură umană, care urmăresc să creeze satisfacție morală și materială a personalului.

Modul de organizare a structurii organizatorice are o mare influență asupra desfășurării activității în unitate, asupra eficienței obținute.

Societatea “ TOBIMAR” SRL este organizată pe compartimente, birouri , depozit de marfa si magazin de desfacere.

Coordonarea activității acestora se realizează de Comitetul Director, care are în subordine doua direcții : Direcția comerciala si Direcția financiara . Direcțiile sunt alcătuite din compartimente în cadrul cărora persoanele sunt strict și bine definite. Depozitul de marfuri si magazinul de desfacere sunt conduse de cate un șef .

Direcția financiară este formată din două compartimente și anume : Compartimentul financiar și Compartimentul contabilitate.

Compartimentul financiar este condus de o singură persoană care are calitate de expert contabil și ale cărei sarcini se rezumă la următoarele:

verifică corectitudinea și legalitatea notelor contabile înregistrate de compartimentul contabilității ;

verifică și certifică corectitudinea și legalitatea balanțelor de verificare lunare, a registrului jurnal și inventar ;

verifică corectitudinea și legalitatea întocmirii registrului de casă și legalitatea operațiilor de încasări și plăți ;

stabilirea impozitelor pe profit și redactarea notelor contabile aferente precum și a notelor contabile legate de repartizarea profitului anual ;

dispune efectuarea inventarelor anuale și emite deciziile de inventar, verifică legalitatea, corectitudinea inventarelor efectuate și dispune măsuri necesare pentru valorificarea acestora;

studiază și face cunoscute compartimentelor contabile legile noi apărute în domeniul economic;

face legătura dintre societate și instituțiile statului D.G.F.P. Alba, Casa Națională de Sănătate, Bănci, Casa Națională de Ocupare a Forței de Muncă, etc.

Activitatea Compartimentului contabil se realizează cu ajutorul a două persoane ale căror sarcini se rezumă la următoarele :

înregistrarea facturilor de prestații, a operațiilor bancare, a operațiilor bancare, a operațiilor legate de vânzarea mărfurilor, a cec-urilor;

evidența lunară a facturilor emise și a situației de lucrări;

întocmirea proceselor verbale de compensare și confruntarea soldurilor economico-financiari în vederea participării la licitație;

verificarea registrului de TVA ;

vericarea la sfârșit de lună a stocurilor de materii prime, materiale și obiecte de inventar și confruntarea acestora cu fișele de magazie întocmite de gestionar;

calculul salariilor, calculul viramentelor, întocmirea declarațiilor cuprinzând impozite și taxele datorate de societate către bugetul de stat și bugetele locale;

verificarea corelației între venituri, cheltuieli și clasa de conturi de gestiune;

verificarea corelației între gestiunea materialelor și contabilitate în ceea ce privește datoriile către furnizori și achitarea acestora .

CAPITOLUL II

ASPECTE TEORETICE ȘI METODOLOGICE ALE ANALIZEI FINANCIARE

2.1 ANALIZA MICROECONOMICĂ CONȚINUT, NECESITATE, OBIECTIVE

2.1.1 CONȚINUTUL ANALIZEI MICROECONOMICE

Conținutul și aria de cuprindere a analizei microeconomice se regăsesc în numeroase lucrări de specialitate.

Astfel, Robert C. Higgins este de părere că ” analiza microeconomică trebuie să stabilească măsurile de întreprins pentru menținerea firmei într-un echilibru financiar permanent”1.

Cercetătorul japonez Hiroynki Itani consideră că pe lângă obiectivele postfactum și curente, analiza economică și financiară trebuie să ofere soluții privind strategia pe care o va alege firma, prin mobilizarea unor factori mai puțin abordați în literatura economică cum ar fi : ” tehnologia know-how și loialitatea clienților față de firmă” 2.

D. Mărgulescu și colaboartorii săi consideră că “într-o accepțiune sintetică analiza – diagnostic presupune reperarea simptomelor, a disfuncționalităților unei firme, cercetarea și analiza faptelor și responsabilităților, identificarea cauzelor și disfuncționalităților elaborarea unor programe de actțiune prin a căror aplicare practică se asigură redresarea sau ameliorarea performanțelor ”3.

Analiza economico – financiară reprezintă în opinia Mariei Niculescu ” un asamblu de concepte, tehnici și instrumente care asigură tratarea informațiilor interne și externe, în vederea formulării unor aprecieri pertinente referitoare la situația unui agent economic, șa nivelul și calitatea performanțelor sale, la gradul de risc într-un mediu concurențial extrem de dinamic. Astfel definită, analiza economico-financiară integrează trei accepțiuni : analiza ca disciplină, analiza ca activitate de cercetare științifică, respectiv analiza ca activitate practică. În oricare din aceste accepțiuni, analiza economic-financiară este deosebit de complexă, deoarece în economie :

același efect poate fi generat de cauze diferite ;

efecte diferite se pot culmina dând o rezultantă a complexului de acțiuni sau forțe;

complexitate și intensitatea cauzei pot determina nu numai intensitatea fenomenului dat, ci și calitatea lui;

în fenomenul analizat pot apărea însușiri pe care anterior nu le avusese nici unul din elementele fenomenului;

în realitatea obiectivă însușirile esențiale se combină cu cele neesențiale secundare sau întâmplătoare”4

1 Rober C. Higgims – Analysis for Financial Managent, Irvin m Homewood, H, Boston MA, USA, 1992, pag.1

2Hidroyuki Itami Mibilizing Invisible Assets, Harvard University Press, Boston , USA 1991,pag.2

3D.Mărgulescu s.c.- Diagnostic economico-ficu s.c.- Diagnostic economico-financiar , Editura Romcart, București, 1994, pag,2

4M. Niculescu op.cit. , pag 22

Analiza microeconomică este aceea care “se desfășoară la nivelul întreprinderii și elementelor ei ca sistem. Analiza microeconomică studiază comportamentul individual sau cel al întreprinderilor în activitatea economică și rezultatele obținute, relevă factorii care determină orientarea în inventarierea capitalurilor în utilizarea resurselor și a rezultatelor obținute ”5.

Analiza microeconomică cercetează cu ajutorul unui sistem de indicatori fenomenele și mecanismele specifice, care acționează la nivelul agenților economici.

Obiectivul central al analizei microeconomic îl constituie, în opinia neutră, sporul eficienței comportamentului în afacere al firmelor. Aceasta se poate realiza prin cunoașterea port facturilor numar, curentă și previzională al sistemului cibernetic al firmei, pe de-o parte prin evoluarea resurselor interne ale acestuia, iar pe de altă parte prin evidențierea cauzelor care determină mecanismul de funcționare al firmelor.

2.1.2 NECESITATEA ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE

Necesitatea analizei economico-financiare a producătorului reiese din mai multe considerente.

Sporirea eficienței întregii activități economice constituie un obiectiv central al analizei. Acest obiectiv se realizează prin cunoașterea postfaptică, curentă și previzională a sistemului cibernetic al firmei, a rezervelor sale interne, precum și a cauzelor ce determină apariția și amplificarea acestora. În acest sens, putem spune că analiza factorială a cifrei de afaceri a producției de eficiență a productivității muncii, a costurilor și profitabilității permite evaluarea și valorificarea rezervelor privind creșterea eficienței economice, direcționează eforturile societăților comerciale spre domenii nevalorificate suficient, oferă soluții referitoare la menținerea în afaceri a firmelor.

Scopul analizei macroeconomice este de cunoaștere a esenței fenomenelor și proceselor care se desfășoară în nucleul microeconomic, în vederea descoperirii legalităților care guvernează dinamizarea portofoliului de afaceri al societății lor comerciale.

Analiza microeconomică prin metodele și procedeele sale constituie un instrument indispensabil activității manageriale a societății comerciale, întrucât oferă soluții practice în vederea prevenirii și înlăturarea factorilor cu acțiune distructivă și crează pe acea bază condiții prielnice pentru manifestarea neîngrădită a factorilor cu influență pozitivă.

2.1.3 OBIECTIVELE ANALIZEI MICROECONOMICE

În concordanță cu considerațiile teoretice ale conceptului, considerăm, în primul rând, ca analiza trebuie și poate să ofere soluții de descompunere a fenomenului scumpirii procesului economic în părți componente, să studieze comportamentul acestora, independent și corelat cu alte componente, să ofere soluții practice de combinare și substituție a factorilor care au un rol relevant în mecanismul cibernetic care au un rol relevant în mecanismul cibernetic de funcționare al firmei, în scopul maximizării performanțelor acesteia.

În al doilea rând , opinăm ca analog stării microeconomiei trebuie să cerceteze mișcarea, transformarea fenomenelor și proceselor economice din interiorul firmei , sub aspect calitativ și cantitativ, static și dinamic ; să evidențieze factorii endogeni și exogeni, cauzele și consecințele influenței acestora asupra mecanismului său cibernetic.

5C. Stănescu A.Ișfănescu, A.Băicuși, op.cit. pag.15

În al treilea rând, analiza trebuie să ofere soluții practice cuantificării, pe de-o parte, a efortului firmei, iar pe de altă parte, a efectului pe care aceasta îl va înregistra în economia competițională.

Nu în ultimul rând, constatăm că analiza microeconomiei studiază realitatea obiectivă prezentă sub forma stării fenomenelor și proceselor sin mediul microeconomic, prin prisma corelației cauză efect. Astfel, factorul care într-o ecuație de cercetare constituie cauza modificării stării unui fenomen, într-o altă ecuație poate să se transforme în fenomen de investigat.

2.2 ANALIZA FINANCIARĂ A AGENȚILOR ECONOMICI

2.2.1 CONȚINUTUL ANALIZEI FINANCIARE

Privită ca sistem analiza financiară se descompune în următoarele segmente:

analiza structurii patrimoniale;

analiza financiară a gestiunii resurselor;

analiza lichidității și solvabilității financiare;

analiza rentabilității ;

analiza fezabilității financiare;

2.2.2 TIPOLOGIA ANALIZEI FINANCIARE

Analiza financiară cu ajutorul procedeelor și tehnicilor sale vizează, după părerea noastră și două obiective principale, anume:

un prim obiectiv constă în transmiterea unor informații utile și în timp real managerilor în vederea adoptării deciziilor financiare de investire și de îndatorare.

Un alte obiectiv este acela de prezentare a “ tabloului de bord”, ala activității financiare, necesar acționarilor și creditorilor societății comerciale. Realitatea informațiilor financiare consemnate va mării încrederea acționarilor în activitatea societății comerciale și va atrage noi investitori și clienți dispuși să intre în afaceri cu aceasta.

Tipurile de analize financiare care se întâlnesc în activitatea practică sunt variate și se grupează în funcție de diverse criterii :

după sfera de cercetare:

analize financiare totale, exemplu : analiza patrimoniului

analize financiare parțiale , exemplu : analiza financiară a activelor imobilizate în terenuri, mijloace fixe, active circulante;

b) după perioada de raportare :

analiza financiară curentă care descompune în :

analiza financiară postoperatorie (postfactum) care împreună cu analiza financiară previzională formează analiza diagnostic financiară;

analiza financiară operatorie;

analiza financiară previzională sau prospectivă;

c) după modul de urmărire în timp a fenomenelor:

analiza financiară dinamică, care cercetează fenomenele financiare în continuă mișcare, transformare. Această analiză scoate în evidență legătura dintre substraturile fenomenului financiar care s-au succedat, pe baza cercetării factorilor care determină schimbările poziționale.

d) după orizontul de timp la care se referă analiza financiară :

analiza financiară pe termen scurt, cu un orizont de timp legat de durata exercițiului financiar;

analiza financiară pe termen lung, care vizează fenomenele financiare care se întinde pe mai multe examene financiare.

2.2.3 FUNCȚIILE ANALIZEI STĂRII ECONOMICE ȘI FINANCIARE A FIRMEI

În comparație cu alte științe în nucleul economic experimentele de laborator înseamnă de fapt experimentarea “pe viu”a unei strategii care poate fi benefică sa nu pentru firma respectivă . De aceea spre deosebire științele exacte cum ar fi fizica, chimia, experimentul economic nu se mai poate repeta atunci când firma a ajuns în stare de faliment. De aceea analiza economico- financiară are o serie de îndatorii :

furnizarea unor informații utile și operative în vederea evaluării deciziei de a investi și de a apela la credite financiare. În acest scop analiza economică și financiară trebuie să sintetizeze starea atât pentru actualii investitori și creditori, cât și pentru noii clienți care doresc să intre în afaceri cu firma respectivă;

prezentarea unor informații utile legate de perspectivele funcționării fluxurile financiare. Astfel, cu ajutorul sistemului criteriile de performanță, analiza va pune la dispoziție investitorilor și creditorilor firmei informații relevante privind:

mărimea momentului și riscului încasări dividende;

câștigurile rezultate din vânzări și răscumpărări ;

maturitatea stocului de acțiuni de la bursă;

oportunitatea împrumuturilor bancare;

furnizarea de informații veridice despre resursele investite în afaceri, posesorii resurselor și modificările care intervin în mărimea și dinamica alocării resurselor.

În scopul realizării acestor terțe analiza economică și financiară se bazează pe următoarele funcții:

Funcția de diagnoză – prin care analiza financiară trebuie să stabilească “diagnosticul” stării economice și financiare a unei firme într-un timp și spațiu particular. Prin stabilirea unui diagnostic corect se va deschide calea administrării “terapiei”, impusă de starea economică și financiară a firmei . Această terapie va mării credibilitatea pe care o acordă firmei investitorii actuali și cei potențiali.

Funcția de descoperire a rezervelor interne – acest principiu de care dispune o firmă este o altă funcție a analizei economice care are un impact favorabil asupra evaluării corecte a stării firmelor. Pe acestă bază se va asigura protecția economică a actualilor investitori, atragerea unor noi investitori, precum și protejarea stocului de acțiuni ale firmei de la bursă

Funcția de sporire a eficienței economice – prin aceasta, analiza are în vedere faptul că orice acțiune sau activitate ce se derulează atât în interiorul cât și în afara firmei trebuie să fie evaluată prin prisma principiului costului minim și a profitului maxim Acest principiu care stă la baza estimării eficienței ecnomice maxime, ar în vedere, pe de o parte progresul evolutiv al firmei, iar pe de altă parte progresul evolutiv al firmei, iar pe de altă parte dinamica societății. În acest sens acceptăm că relația cost – profit se regăsește în fapt, pe de o parter, în cotația la bursă a firmei, iar pe de altă parte relația este implementată în societate sub forma prețurilor și acțiunilor sociale ale firmei, relație care va reflecta alocarea eficientă(ineficientă ) a resurselor în funcție de comportamentul clientelei față de oferta firmei

Funcția de conservare a rezultatelor – presupunem că în perioada următoare firma să atingă cel puțin nivelul performanțelor exercițiilor financiare precedente. Aceasta presupune menținerea patrimoniului, a rezultatelor fiind și alte criterii de performanță în aceeași parametri ca în exercițiile financiare precedente.

2.2.4 ETAPELE PROCESULUI DE ANALIZĂ FINANCIARĂ

Activitatea practică de analiză este strâns legată de activitatea de control și de conducere a întreprinderilor.

Fără o analiză economică și financiară este de neconceput realizarea obiectivelor deciziilor privind planificare, urmărirea și reglarea activităților economice a întreprinderii se bazează pe concluziile analizei economice și financiare, legate de factorii și cauzele modificării rezultatelor economice și financiare, de soluțiile oferite de analiză pentru prevenirea și înlăturarea lor.

Nivelul eficienței economice a activităților de analiză decizie – control depinde de: metode de cercetare, de calitățile , experiența, pregătirea profesională a personalelor, dar mai ales de modul de agândi ala acestora.

Principalele etape ale desfășurării muncii practice de analiză financiară:

Întocmirea planului de analiză – presupune precizarea scopului analizei financiare, obiectivele principale ce trebuie atinse, problemele cheie de cercetat pentru realizarea scopului ordinea executării lui, locul desfășurării analizei, perioada de timp analiza , perioada cât se desfășoară analiza, baza informațională a analizei , stabilirea echipei de analiză, eventualele colective mixte pentru probleme și definirii planului de analiză, echipa de informează asupra planului de analiză, echipa se informează asupra situației financiare a întreprinderii, asupra obiectivului activităților acesteia, asupra particularităților tehnologice și organizatorice.

Culegerea și selectarea informațiilor – asigură baza de date necesare analizei . Purtătorii de informații economice, ale evidenței economice sau alte informații constituie principalele surse informaționale care pot fi folosite de analiză.

Constatările directe, sesizările clienților, materialele de profil economice din presă, procesele verbale ale organelor de control, actele normative, instrucțiunile elaborate de Ministerul de Finanțe, corespondența cu ministerul de resort și subunitățile întreprinderilor pot oferii informații care ajută la atingerea obiectivelor analizei.

Selectarea informațiilor economice în funcție de scopul urmărit, utilizarea informațiilor economice reprezentative, apelarea la mai multe surse de culegere a informațiilor economice, gruparea și clasificarea informațiilor financiare ușurează desfășurarea analizei financiare.

Verificarea informațiilor culese are menirea de a asigura baza informațională în concordanță cu realitățile din economia întreprinderii.

Verificarea formei de prezentare a purtătorilor de informație (planul economic, dări de seamă statistice, contabile) trebuie să concorde cu normele de întocmire și înaintare a lor ca : termen de depunere, conținut economic, semnăturile pe care le poartă, corecturile să fie certificate.

Verificarea calculelor indicatorilor economici comparativ cu normele legale evidențiază eventualele erori de calcul și anomalii între diferiți indicatori economici.

Verificarea de fond a informațiilor se referă la urmărirea veridicității acestora, la concordanța evidenței economice cu realitatea practică din întreprindere, la verificările faptice pentru identificarea mijloacelor economice astfel încât, la evoluarea corectă a unor indicatori financiari din bilanțul contabil sau analizele acestuia, la sigurarea comparabilității dintre diferiți indicatori financiari.

Analiza propriu- zisă a informațiilor financiare reprezintă preluarea informațiilor financiare cu ajutorul proceselor, adică analiza postfaptică și curentă.

Prin analiza postfaptică și curentă se urmăresc posibilitățile reale ale întreprinderii față de rezultatele efectiv obținute, evidențiind și valorificând rezervele interne din economia întreprinderii.

Desfășurarea unei astfel de analize presupune :

Constatarea rezultatelor financiare ale întreprinderii la un moment dat sau o perioadp dată, compararea și stabilirea abaterilor față de plan sau în dinamică față de bază pentru evidențierea gradului de îndeplinire a planului și a tendinței fenomenului.

Descompunerea rezultatelor financiare în elementele lor componente, în factori cu forțe motrice ale acestora în cauze care explică de fapt esența fenomenelor, a rezultatelor economice și financiare.

Precizia formei dintre fenomenul sau rezultatul economic al analizei și factorii de influență(legături funcționale sau statice și stabilirea ordinii de intercondiționare analiză) a factorilor de influență.

Prin calcul influenței factorilor se evoluează mărimea rezervelor interne din economia întreprinderii privind creșterea rezultatelor economico- financiare, stabilindu-se priorități de valorificare a lor în funcție de mărimea rezervelor, importanța domeniului în care se găsesc, timpul disponibil pentru valorificare, eficiența evidențierii și valorificării rezervelor, tendința de evoluție a lor.

Întocmirea referatului de analiză oferă posibilitatea stabilirii concluziilor de asamblu privind laturile pozitive și negative ale rezultatelor economice și financiare ale întreprinderii. Pe baza cunoașterii factorilor și cauzelor abaterilor rezultatelor economico – financiare de la nivelul planificat sau față de o perioadă luată ca bază să elaboreze măsurile pentru îmbunătățirea situației.

2.2.5 UTILIZATORII RAPOARTELOR DE ANALIZĂ ECONOMICO – FINANCIARA

Utilizatorii informațiilor furnizate de analiză se împart în două categorii :

Utilizatori interni, adică managerii firmei;

Utilizatorii externi, adică creditorii, investitorii , partenerii comerciali ai firmei și statul;

Utilizatorii interni

Managerii firmei, indiferent de nivelul lor ierarhic, monitorizează în permanență activitatea firmei. Informațiile furnizate de analiza economică și financiară trebuie să stea la baza fundamentării deciziilor operative, curente și strategice viitoare privind traiectoriile de urmat : expansiunea sau restrângerea portofoliului de afaceri, gestionarea serviciului datoriei în parametrii proiectați.

Resursele financiare pot fi obținute de către o firmă în două modalități : prin împrumuturi acordate de creditori (de regulă bănci) și prin investiții de capital (investitori publici sau private). Ambele categorii de resurse financiară includ un anumit tip de risc și anume :

Împrumuturile presupun riscul împrumuturilor neperformante ;

Investițiile de capital presupun riscul neîncasării dividendelor și riscul scăderii cursului acțiunilor la bursă.

Utilizatorii externi

Creditorii firmei acordă împrumuturi pentru investiții pentru activitatea curentă. Fundamentarea deciziei de creditare se face în mod diferit în funcție de tipul împrumutului . Astfel:

Pentru împrumuturile pe termen scurt, creditorul este interesat de lichiditatea firmei, adică de capacitatea acesteia de a face față plăților pe termen scurt ;

Pentru împrumuturile pe termen lung, creditorul monitorizează starea de solvabilitate financiară și de rentabilitate economică;

Investitorii achiziționează acțiuni ale firmei având un scop dublu :

Să încaseze un dividend mai mare decât rata dobânzii pe piața financiară;

Să speculeze valoarea titlului la Bursă . În acest sens, ei sunt interesați de rentabilitatea finaciară a firmei și de cotația titlului la Bursă

Clienții sunt interesați de viabilitatea firmei , adică de măsura în care aceasta poate sa-și onoreze obligațiile contractuale și dacă firma va rămâne un potențial furnizor în viitor . Riscul asumat de către clienții este un risc comercial.

Furnizorii sunt interesați pe de-o parte, de măsura în care firma își poate achita datoriile conform clauzelor contractuale, iar pe de altă parte, de menținerea firmei ca un client fidel. Furnizorii își asump atât riscul comercial, cât și riscul acordării de credite neperformante.

Statul, prin organele sale financiare specializate, este interesat de analiza corectă a activității firmei în vederea încasării impozitelor și taxelor în conformitate cu legislația financiar – fiscale ale agentului economic.

Potențialul viitor al unei firme poate fi evaluat cu ajutorul unor metode și instrumente de predicție a comportamentului în afaceri a firmei. În acest sens, cu ajutorul metodelor de actualizare la inflație a rezultatelor , a metodelor de analiză a cursurilor viitoare, a metodelor de predicție a stării de creștere și a stării de faliment se evaluează următoarele ținte :

Dacă creșterea economică a firmei poate fi susținută, pe baza evoluției criteriilor de performanță : randamentul capitalurilor proprii, rata dividendelor și rata profitului reinvestit ;

evoluția cotației la Bursă a acțiunilor firmei cu ajutorul următorilor indicatori : cursul acțiunii, câștigul pe acțiune ;

riscul de faliment, care poate fi prognozat cu ajutorul ratelor îndatorării sau modelelor specifice.

CAPITOLUL III

ANALIZA LICHIDITĂȚII ȘI SOLVABILITĂȚII

Lichiditatea și solvabilitatea financiară exprimă capacitatea unei societăți de a face față plăților scadente (la termen). În timp ce lichiditatea financiară reflectă capacitatea de plată pe termen scurt a unei firme, solvabilitatea vizează coordonatele pe termen mediu și lung ale plăților unei firme.

3.1 ANALIZA LICHIDITĂȚII FINANCIARE

Lichiditatea reprezintă capacitatea activelor circulante de a se transforma în disponibilități bănești pentru a face față plăților scadente.

3.1.1 LICHIDITATEA GENERALĂ

Lichiditatea generală reflectă capacitatea activelor circulante disponibile materializate în stocuri, facturi neîncasate, plasamente pe termen scurt, de a se transforma în disponibilități bănești cere să acopere datoriile scadente.

a) Mărimi absolute :

LG = AC* – DTS ,

unde :

AC* – activele circulante + conturi de regularizare+prime privind rambursarea operațiunilor ;

DTS – (total datorii financiare și asimilate <1 an) +(alte datorii +Ttotal <1 an)

b) Mărimi relative , calculate ca rată a lichidității generale (RLG) :

3.1.2 LICHIDITATEA INTERMEDIARĂ

Lichiditatea intermediară evidențiază capacitatea activelor circulante, altele decât stocurile de a participa la finanțarea datoriilor scadente. Lichiditatea intermediară îmbracă două forme și anume :

a) Forma absolută

LI=(AC* – S ) –DTS

unde:

LI – lichiditatea intermediară

S – stocurile

AC*- activele circulante + conturile de regularizare + prime privind rambursarea operațiunilor

DTS – (total datorii financiare și asimilate <1 an ) + (alte datorii +Ttotal < 1 an)

b) Forma relativă

3.1.3 LICHIDITATEA EFECTIVĂ

Lichiditatea efectivă măsoară gradul în care disponibilitățile bănești acoperă plățile scadente. Îmbracă și ea două forme :

Forma absolută

LE = TR – DTS ,

unde :

LE – lichiditatea efectivă;

TR – trezoreria din activul bilanțier ;

DTS – (total datorii financiare și asimilate < 1 an) + (alte datorii . Ttotal <1 an);

b) Forma relativă :

Exercițiul practic la societatea “TOBIMAR ” SRL :

– LICHIDITATEA GENERALĂ

a) Mărimi absolute :

LG = AC* – DTS

LG1 = (488.617 + 16.099)-741.371 = -236.655

LG2 = (566.633 + 0) -1.356.064 = -789.431

LG3 = (551.435 +0 ) – 1.529.260 = -977.825

b) Mărimi relative :

– LICHIDITATEA INTERMEDIARĂ

a) Forma absolută :

LI=(AC* – S ) –DTS

LI1 = (488.617 + 16.099 – 389.393) -741.371=-626.048

LI2 = (566.633 – 545.226) – 1.356.064 = – 1.334.657

LI3 = (551.435 – 497.723) – 1.529.260 = – 1.475.548

b) Forma relativă :

– LICHIDITATEA EFECTIVA

a) Forma absolută:

LE = TR – DTS

LE1 = 78.749 – 741.371 =-662.622

LE2 = 2.333 – 1.356.064 =-1.353.731

LE3 = 40.528 – 1.529.260 = -1.4888.732

b) Forma relativă :

Analiza lichidității

Tabelul Nr.1 Cap III, Paragraf 3.1

EVOLUȚIA RATEI LICHIDITĂȚII GERERALE

Fig.1 Capitolul III, Paragraf 3.1.1

EVOLUȚIA RATEI LICHIDITĂȚII INTERMEDIARE

Fig. 2 Capitolul III, Paragraf 3.1.2

EVOLUȚIA RATEI LICHIDITĂȚII EFECTIVE

Fig.3 Capitolul III, Paragraf 3.1.3

Interpretare : 2003 față de 2002

– Rata lichiditatii generale :

În 2003 se observă o scădere a ratei lichidității generale cu 0,61%, datorită creșterii datoriilor pe termen scurt cu 614.693 în valori absolute, respectiv cu 82,91%, față de o scădere a activelor circulante cu 61.917 în valori absolute, respectiv cu 12,26% în valori relative.

-Rata lichiditatii intermediare :

În 2003 față de 2002 se observă o scădere a ratei lichidității intermediare de 0,10%, datorită scăderii activelor circulante cu 619.917 lei în valori absolute și creșterii lente a stocurilor cu 155.833 în valori absolute respectiv cu 40,01% cât și o creștere a datoriilor pe termen scurt cu 614.693 lei în valori relative respectiv cu 82,91%.

– Rata lichiditatii efective :

În 2003 față de 2002 se observă o scădere bruscă a ratei lichidității efective cu 0,01%, datorită scăderii trezoriei cu 74.416 lei în valori absolute, respective cu 2,96% în mprimi , cât și o creștere a datoriilor pe termen scurt cu 616.693 lei în valori absolute respectiv cu 82,91% mărimi relative.

Interpretare : 2004 față de 2003

– Rata lichiditatii generale :

În 2004 față de 2003 se observă o scădere a ratei lichidității generale cu 5,73% datorită scăderii ușoare a activelor circulante cu 15.195 lei în valori absolute, respectiv cu 2.68% mărimi relative; cât și o creștere ușoară a datoriilor pe termen scurt cu 173.196 lei , respectiv 12,77% în mărimi relative.

– Rata lichiditatii intermediare :

În 2004 față de 2003 se observă o creștere a ratei lichidității intermediare cu 1,94%. Această creștere se datorează în principal scăderii lente a activelor circulante cu 15.199 lei în valori absolute, respectiv cu 2,68% în mărimi relative, scăderea lentă a stocurilor cu 47.503 lei în valori absolute respectiv cu 8,71% și creșterea datoriilor pe termen scurt cu 173.196 în valori absolute, respectiv cu 12,77 % mărimi relative.

– Rata lichiditatii efective :

În 2004 față de 2003 se observă o creștere cu 2,48%. Această creștere se datorează în mod special creșterii trezoreriei cu 38.195 lei în valori absolute și creșterea totodată a datoriilor pe termen scurt cu 173.196 lei în valori absolute, respectiv cu 12,77% în mărimi relative.

3.2 ANALIZA SOLVABILITĂȚII FINANCIARE

Solvabilitatea exprimă capacitatea unui agent economic de a rambursa la o scadență mai mare de 1 an, ratele existente față de bănci și alte instituții financiare.

3.2.1 SOLVABILITATEA FINANCIARĂ GENERALĂ

Solvabilitatea generală exprimă capacitatea de a rambursa la scadență ratele curente, creditele pe termen mediu și lung rămase de achitat.

Mărimi absolute

unde :

ABr – activele totale rămase după deducerea DTS-urilor

ABr=AI+LG

AI – datorii imobilizate

RC – datorii pe termen mediu și lung rămase de rambursat

RC = (total datorii financiare > 1 an ) + (alte datorii – total > 1 an)

b) Mărimi relative :

3.2.2 SOLVABILITATEA FINANCIARA PE TERMEN MEDIU

Solvabilitatea financiară pe termen mediu exprimă capacitatea de a rambursa la scadență ratele curente pentru creditele pe termen mediu rămase de achitat.

a) Mărimi absolute :

unde:

ABr* – active rămase după deducerea datoriilor pe termen scurt și lung;

ABr* =AI –RCL

AI – active imobilizate

RCL – împrumuturi din emisiuni de obligațiuni, credite pe termen lung rămase de rambursat, provizioane pentru cheltuieli de repartizat pe mai multe exerciții financiare, dobânzi aferente creditelor și împrumuturilor pe termen lung ;

RMC =( total datorii financiare și asimilate 1 – 5 ani) +(alte datorii – total între 1-5 ani)

b) Mărimi relative :

3.2.3 SOLVABILITATEA FINANCIARA PE TERMEN LUNG

Solvabilitatea financiară pe termen lung exprimă capacitatea de a rambursa la scadențele ratele curente pentru credite pe termen lung rămase de achitat.

a) Mărimi absolute :

b) Mărimi relative :

Exercițiul practic la societatea “TOBIMAR ” SRL :

a)

SG2002=783.100-741.371-0=41.729

SG2003=1.278.286-1.356.064-369.941=-447.719

SG2004=2.005.460-1.529.260-952.664=-476.646

b)

RGS2002=0

Analiza solvabilității

Tabelul Nr.2 Cap. III Paragraf 3.2

EVOLUȚIA RATEI SOLVABILITĂȚII GENERALE

Fig. 3

Interpretare:

În anul 2004 față de 2003 rata solvabilității generale a scăzut extrem de mult cu 20,96%, datorită creșterii datoriilor mai mari de un an cu 582.723 lei în valori absolute, respectiv cu 15,75% în mărimi relative. Datoriile pe termen scurt au crescut și ele de la un an la altul cu 173.196 lei în valori absolute, respectiv cu 12,77% mărimi relative. Deoarece firma nu a apelat la credite pe termen lung (doar pe termen mediu) rezultă că rata solvabilității generale este egală cu rata solvabilității medii, iar solvabilitatea pe termen lung este nulă.

ANALIZA SITUAȚIEI ECONOMICO-FINANCIARE A FIRMEI

“Analiza financiară este activitatea de diagnosticare a stării de performanță financiară a întreprinderii la încheierea exercițiului. Ea își propune sp stabilească punctele tari și punctele slabe ale gestiunii financiare, în vederea fundamentării unei noi strategii de menținere și dezvoltare într-un mediu concurențial.”

Principala sursă informațională pe baza căruia se face analiza financiară este bilanțul contabil; pentru exemplificare la firma “TOBIMAR ” SRL se vor folosi datele din bilanțurile contabile pe anii 2002, 2003 și 2004.

Analiza echilibrului financiar are în vedere indicatorii care caracterizează activitatea de ansamblu, rezultatele, rezultatele și situația financiară.

CAPITOLUL IV

ANALIZA RENTABILITĂȚII

Analiza rentabilității se realizează pe baza contului de profit și pierderi și se referă la următoarele aspecte :

Analiza de asamblu a rentabilității pe baza contului de profit și pierdere ;

Analiza rentabilității pe baza ratelor de rentabilitate ;

4.1 ANALIZA DE ANSAMBLU A RENTABILITĂȚII PE BAZA CONTULUI DE PROFIT ȘI PIERDERE

Presupune interpretarea contului de profit și pierdere și a structurii acestuia care reprezintă ponderea fiecărui indicator în venituri totale.

Pentru a urmări modul în care ponderea diferiților indicatori din contul de profit și pierdere s-a modificat față de perioadele precedente, analiza de asamblu trebuie să includă și analiza structurii contului de profit și pierdere. Ponderile se calculează ca raport între valoarea indicatorului analizat și totalul veniturilor realizate de firmă.

De exemplu pentru cifra de afaceri, relația de calcul este :

, unde :

= ponderea cifrei de afaceri în totalul veniturilor.

CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE

Tabelul Nr. 3 Capitolul IV, Paragraf 4.1

ANALIZA RENTABILITĂȚII PE BAZA CONTULUI DE PROFIT ȘI PIERDERE

Tabelul Nr. 4, Cap IV, Paragraf 4.1

Pe ultimul an analizat, adică 2004, se pot concluziona următoarele :

Activitatea de exploatare contribuie cu 98,73 % la obținerea veniturilor, cea financiară în proporție de 0,01% și cea excepțională în proporție de 1,26%. Din acest punct de vedere, activitatea firmei se desfășoară normal deoarece veniturile trebuie obținute, în cea mai mare măsură din activitatea ce face obiectul principal al firmei, în caz contrat îndemnând că desfășurarea activității firmei întâmpină deficiențe.

Ponderea cea mai mare o dețin cheltuielile de exploatare (98,15%), ponderea cheltuielilor financiare (0,16%) înregistrând un nivel superior ponderii veniturilor financiare, ceea ce înseamnă că firma înregistrează o pierdere financiară. Cheltuielile excepționale înregistrează o creștere (1,67 % în totalul cheltuielilor).

Pentru interpretarea structurii veniturilor din exploatare raportate la veniturile totale:

Fig 4. Cap 4.4.1, Evoluția structurii veniturilor din exploatare raportate la veniturile totale

Fig 5. Cap 4.4.1, Evoluția structurii cheltuielilor din exploatare raportate la veniturile totale

Fig 6. Cap 4.4.1, Evoluția structurii veniturilor excepționale

Fig 7. Cap 4.4.1, Evoluția structurii cheltuielilor excepționale

Fig 8. Cap 4.4.1, Evoluția rezultatului execepțional al exercițiului

Fig 9. Cap 4.4.1, Evoluția rezultatelor financiare

Fig 10. Cap 4.4.1, Evoluția cheltuielilor financiare

Din graficele de mai sus privind evoluția ponderii indicatorilor din contul de profit și pierdere în total venituri, pe perioada analizată, se pot trage următoarele concluzii:

Veniturile din exploatare au o ușoară tendință de creștere de la un an la altul în totalul venituri, ceea ce nu este în favoarea veniturilor financiare care au o tendință de scădere de la un an la altul; aceasta înseamnă că ponderea activității financiare nu duce la realizarea creșterii veniturilor.

Cheltuielile din exploatare în anul 2004 se observă o scădere cu 1,18% în valori absolute față de anul 2003 și o scădere față de anul 2002 cu 1,7% ușoară față de 2003; ponderea cheltuielilor din exploatare rămâne relativ constantă în anul 2002 și 2003, iar în anul 2004 se constată o scădere ușoară față de anul 2003, în timp ce variază foarte mult ponderea cheltuielilor excepționale, în anul 2003 au crescut față de 2002 cu 0,48%. Constatăm și în anul 2004 o creștere cu 1,05% față de anul 2003.

O creștere a cheltuielilor financiare în anul 2004 față de anul 2003 ceea ce nu reprezintă un aspect normal.

Evoluția ponderii rezultatelor în total venituri este deja pe baza analizei veniturilor și a cheltuielilor evidentă; rezultatul din exploatare înregistrează o tendință de creștere în anul 2004 față de anul 2003 cu 2,33% iar față de anul 2002 înregistrează o tendință de scădere bruscă cu 3,57%, explicabilă prin reducerea veniturilor și creșterea cheltuielilor.

Pe baza contului de profit și pierdere se pot constitui indicatori de rezultat parțiali și finali pe următoarele nivele:

Nivelul de exploatare

1.Cifra de afaceri (CA) evidențiază dimensiunea portofoliuliu de afaceri realizate de o societate comercială în relația cu diferiți parteneri. Fiind un indicator de volum, cifra de afaceri reflectă atât latura comercială a unei firme producătoare, cât și volumul activității desfășurate de o firmă axată pe vânzări.

CA=VM+Qv

VM – vânzările de mărfuri

Qv – producția vândută

2.Producția exercițiului (QE) evidențiază dimensiunile activității comerciale a unei firme productivr atât în relația cu terții prin producția vândută și variația producției stocate, pe de o parte, cât și relația cu sine însăși prin producția de imobilizări pe de altă parte .

QE=Qv+Qs+Qi

Qs – producția stocată

Qi – producția de imobilizări

Variația producției stocate (Qs) cuprinde atât variația sistemului de produse finite (SPF), cât și variația producției în curs de execuție (SPCE) de la sfârșitul și începutul exercițiului financiar analizat.

Qs=DSPCE +DSPF

Producția de imobilizări (Q) cuprinde totalitatea cheltuielilor efectuate pentru obținerea activelor corporale și necorporale necesare investițiilor proprii.

3. Marja comercială (MC) reprezintă valoarea nou creată în sfera comerțului, de societățile de profil, cât și de societățile comerciale care desfășoară activitatea de comerț prin magazinele proprii.

MC=VM –Cmrf

Cmrf – cheltuieli privind mărfurile

4. Marja industrială (MI) reprezintă valoarea nou creată în activitatea productivă desfășurată de o societate comercială într-o perioadă determinată de timp.

MI= QE – (CM+Lt)

CM – cheltuieli materiale

Lt – cheltuieli cu lucrările și serviciile executate de terți

5. Valoarea adăugată (VA) reprezintă valoarea nou creată de o societate comercială în decursul unei perioade de timp determinate, de obicei durata exercițiului financiar.

VA=MC+MI

6. Rezultatul brut din exploatare (RBEXP) reprezintă rezultatul obținut de o firmă din activitatea de exploatare, indicator care nu influențează volumul altor venituri din exploatare, respectiv volumul amortizărilor și provizioanelor.

RBEXP=VA+SE-(It+CP)

SE – venituri din subvenții din exploatare

It – cheltuieli cu impozitele, taxele și vărsămintele asimilate

CP – cheltuieli cu personalul

7. Rezultatul din exploatare (REXP)

REXP=VEXP-CEXP

VEXP – total venituri din exploatare

CEXP – total cheltuieli din exploatare

Nivelul financiar

1.Rezultatul brut financiar (RBF)

RBF=VFB-CFB

VFB – venituri financiare brute

VFB= venituri financiare totale – venituri financiare privind provizioanele

CFB- cheltuieli financiare brute

CFB= cheltuieli financiare total – cheltuieli financiare privind provizioanele și amortizările

2.Rezultatul financiar (RF)

RF=VF-CF

VF- total venituri financiare

CF- total cheltuieli financiare

3.Rezultatul curent al exercițiului (RCE)

RCE=REXP+RF

Nivelul excepțional

1.Rezultatul brut excepțional (RBEX)

RBEX=VBEX-CBEX

VBEX – venituri excepționale brute

VBEX = venituri excepționale total – venituri excepționale privind provizioanele

CBEX- cheltuieli excepționale brute

CBEX= cheltuieli excepționale total – cheltuieli excepționale privind provizioanele și amortizările

2.Rezultatul excepțional (REX)

REX=VEX-CEX

VEX – venituri excepționale total

CEX – cheltuieli excepționale total

Nivelul global

1.Rezultatul brut total (RBT) este un indicator intermediar care evidețiază fluxurile financiare aferente rezultatelor neinfluențate de alți factori decât cei proprii activității desfășurate de firmă:

RBT=RBEXP+RBF+RBEX

2.Rezultatul brut înainte de deducerea dobânzilor și impozitelor (RBDI)

RBDI=RCE+REX+CHD

3.Rezultatul brut al exercițiuliu (RBE)

RBE=RCE+REX

4.Rezultatul net al exercițiului (RNE) evidențiază rezultatul final al activității unei firme după plata impozitului pe profit

RNE=RBE-IP

IP – impozitul pe profit

5.Rezultatul net comparabil al exercițiului (RNEX) se utilizează pentru a asigura comparabilitatea datelor din două exerciții financiare diferite și pentu reflectarea efortului propriu al firmei.

RNEC=

IR – rata anuală a inflației

6.Capacitatea de autofinanțare (CAF)

CAF=(RNE+CHC+CHA+CHFA+CHEA)-(VOC+VPE+VFP+VEP)

CHC – cheltuieli privind operațiunile de capital

CHA – cheltuieli de exploatare privind amortizările și provizioanele

CHFA – cheltuieli financiare privind amortizările și provizioanele

CHEA – cheltuieli excepționale privind amortizările și porvizioanele

VOC – venituri din operațiunile de capital

VPE – venituri din provizioane privind activitatea de exploatare

VEP – venituri din provizioane privind activitatea excepțională

CHC,VOC,CHEA și VEP se preiau dun ultima balanță având în vedere că ele nu sunt detaliate în contul de profit și pierdere pe posturi separate

7.Capacitatea de autofinanțare netă(CAFN)

CAFN=CAF –DIV

DIV – dividendele de plată

INTERPRETAREA EVOLUȚIEI INDICATORILOR

Tabelul Nr. 5, Cap. IV, Paragraf 4.1

Pentru interpretarea evoluției indicatorilor enumerați mai sus, este util a construi următoarele grafice:

Fig .11 Cap. 4.4.1

Evoluția cifrei de afaceri și a producției exercițiului pe perioada analizată.

LEGENDĂ

Intrepretare: din acest grafic rezultă că în anul 2004 față de 2003 cifra de afaceri a scăzut cu 7,97% datorită scăderii venitului din vânzarea mărfurile cu 994.528 lei , respectiv cu 8,03% în valori relative și creșterii producției vândute cu 212.958 lei, respectiv cu 46,19 % în valori relative.

Producția exercițiului în anul 2004 față de 2003 a crescut cu 43,37%, în mărimi relative, dar acest lucru se datorează faptului că producția vândută a crescut cu 212.958 lei.

Fig. 12 Cap 4.4.1

Evoluția valorii adăugate pe perioada analizată.

LEGENDĂ

Din grafic se poate observa că valoarea adăugată și componentele sau au o tendință de creștere în anul 2003, iar în anul 2004 au o tendință descrescătoare. Această evoluție poate semnifica o restrângere a activității atât comerciale cât și industriale a firmei.

Fig. 13 Cap 4.4.1

Evoluția rezultatelor economice pe perioada analizată

LEGENDĂ

Din grafic se poate observa evoluția asemănătoare a REexpl și RBEexpl. Rezultatul brut din exploatare din anul 2004 față de 2003 a înregistrat o creștere bruscă cu 167,78%, această creștere se datorează creșterii valorii adăugate cu 40,81% scăderii cheltuielilor cu impozitele cu 145.525 lei și scăderea cheltuielilor cu renumerațiile personalului cu 59.969 lei (procentul fiind de 4,31%) .

Rezultatul din exploatare înregistrează o creștere bruscă în anul 2004 față de 2003, o creștere de 227,47%. Această creștere se datorează scăderii veniturilor din exploatare cu 804.321 lei respective cu 6,26% și scăderea cheltuielilor pentru exploatare cu 1.284.238 lei, respectiv cu 9,67%.

Structura contului de profit și pierdere se obține raportând fiecare indicator la venitul total pe anul respectiv.

STRUCTURA CONTULUI DE PROFIT ȘI PIERDERE

Tab. Nr. 6 Cap 4, paragraf 4.1

Deoarece datele privind structura contului de profit și pierdere le-am analizat mai sus, vom prezenta doar interpretările referitoare la capacitatea de autofinanțare.

Fig.14 Cap. 4.4.1

Evoluția capacității de autofinanțare (CAF)

Interpretare: În anul 2004 față de anul 2003 se observă o creștere a capacității de autofinanțare cu 1,52%, acest lucru se datorează scăderii rezultatului net al exercițiului cu 460.399 lei, respectiv cu 94,06% în valori relative și o creștere a cheltuielilor cu amortizările și provizioanele 6.078 lei, respectiv cu 3,92% în mărimi relative. În anul 2003 față de anul 2002 se observă o scădere cu 0,65% acest lucru se datorează scăderii rezultatului net al exercițiului cu 378.873 lei, respectiv cu 77,4% și creșterea cheltuielilor cu amortizarea în anul 2003 față de anul 2002 cu 68.495 lei, respectiv cu 79,43%.

4.2 ANALIZA RENTABILITĂȚII PE BAZA RATELOR DE RENTABILITATE

1.Rata autofinanțării generale (RAF)

NFR – nevoia de fond de rulment

NFR=(AC*-TR)-(DTS-DBS)

DBS – datoriile bancare pe termen scurt

DBS= creditele bancare pe termen scurt +dobânzile aferente acestora

2.Rata autofinațării afacerilor curente (RAC)

3. Rata autofinanțării afacerilor viitoare (RAV)

4.Rata rentabilității economice(PRE)

RBE – rezultatul brut al exercițiului

AB – activul bilanțier

5. Rata rentabilității exploatării

REXP – rezultatul din exploatare

6. Rata rentabilității capitalului propriu (RRCPR)

CPR – capitaluri proprii

7. Rata rentabilității(RR)

RNE – rezultatul net al exercițiului

CA – cifra de afaceri

8. Rata rentabilității generale (RRG)

CTE = cheltuieli totale – toate cheltuielile mai puțin cheltuielile cu impozitul pe profit

9.Rata de acoperire a dobânzilor (RADOB)

RBDi – rezultatul brut înainte de deducerea dobânzilor și a impozitului pe profit

CHD – cheltuieli cu dobânzile

10. Rata rentabilității financiare (RRF)

CS – capitalul social

Exercițiul parctic la societatea “TOBIMAR” SRL

1. Rata autofinanțării generale (RAF)

2.Rata autofinanțării afacerilor curente (RAC)

3. Rata autofinanțării afacerilor viitoare(RAV)

4.Rata rentabilității econimice (PRE)

5. Rata rentabilității exploatării

6. Rata rentabilității capitalului propriu (RRCPR)

7.Rata rentabilității (RR)

8. Rata rentabilității generale (RRG)

9.Rata de acoperire a dobânzilor

10. Rata rentabilității financiare (RRF)

Datele privind ratele de rentabilitate pentru firmă le prezentăm în tabelul de mai jos :

DATELE PRIVIND RATELE DE RENTABILITATE

Tabelul Nr. 7, Cap. 4, Paragraf. 4.1

CAPITOLUL V

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

După cum s-a arătat, importanța și utilitatea analizei economico-financiare în viața și activitatea întreprinderii sunt relevate de numeroasele probleme la a căror soluționare pot contribui adesea substanțial.

Efectuarea analizei lichidității și solvabilității este foarte importantă pentru S.C. “TOBIMAR” SRL pentru a cunoaște situatia :

Trezoreriei și a creanțelor;

Stocurilor ;

Disponibilităților bănești ;

Pe baza datelor din anii 2002, 2003 , 2004 și prelucrării acestora, a situației economico – financiare a firmei, se observa ca :

Rata lichidității generale este mai mică, înregistrându-se o acoperire parțială a datoriilor pe termen scurt ;

Rata lichidității generale nu se încadrează în intervalul de siguranță stabilit de normele Ministerului Finanțelor ;

Rata lichidității intermediare este negativă, înregistrându-se o acoperire parțială a datoriilor pe termen scurt;

Efectuarea analizei rentabilității se realizează pe baza contului de profit și pierdere si se refera la următoarele:

Analiza de ansamblu a rentabilității;

Analiza rentabilității pe baza ratelor de rentabilitate ;

Analiza de ansamblu a rentabilității se realizează pe baza contului de profit și pierdere, adică interpretarea contului de profit și pierdere, acesta reprezentând ponderea fiecărui indicator în veniturile totale.

Această analiză se realizează pe baza a patru nivele :

A. Nivelul de exploatare :

Cifra de afaceri ;

Producția exercițiului;

Marja comercială;

Marja industrială;

Valoarea adăugată ;

Rezultatul brut din exploatare;

Rezultatul din exploatare;

B. Nivelul financiar :

Rezultatul brut din exploatare;

Rezultatul din exploatare;

C. Nivelul excepțional :

Rezultatul brut excepțional;

Rezultatul excepțional;

D. Nivelul global :

Rezultatul brut total;

Rezultatul brut înainte de deducerea dobânzilor și impozitului;

Rezultatul brut al exercițiului;

Rezultatul net al exercițiului;

Rezultatul net comparabil al exercițiului;

Capacitatea de autofinanțare;

Capacitatea de autofinațare netă;

În analiza rentabilitatii pe baza ratelor de rentabilitate s-au folosit următorii indicatori:

Rata autofinanțării general(RA) ;

Rata autofinanțării afacerilor curente (RAC);

Rata autofinațării afacerilor viitoare (RAV);

Rata rentabilității economice(RRE);

Rata rentabilității exploatării(RREXP);

Rata rentabilității capitalului propriu(RRCPR);

Rata rentabilității(RR);

Rata rentabilității generale (RRG);

Rata de acoperire a dobânzilor (RADOB);

Rata rentabilității financiare(RRF).

Activitatea economico-financiară s-a încheiat la finele anului 2002 cu un profit de 110.575 mii lei . Destinația profitului realizat la finele exercițiului conform Hotărârii Asociațiilor este următoarea: 3.989 mii lei pentru acoperirea pierderilor din anii precedenți și 106.589 mii lei pentru dividendele. Se apreciază faptul că toate obligațiile datorate pentru exercițiul anului 2002 au fost virate în întregime.

Organizarea gestiunilor de valori materiale a evidenței analitice și sintetice a elementelor patrimoniale este conform cu prevederile legale în vigoare și este ținută corect și la zi.

Activitatea economico-financiare s-a încheiat la finele anului 2003 cu o pierdere de 489.448 mii lei .Pierderea înregistrată a fost determinată în principal de diminuarea veniturilor înregistrate în 2003, reprezentând inflația înregistrată în 2003. Cheltuielile înregistrate în anul 2003 au înregistrat creșteri la toate elementele, ponderea înregistrându-se la cheltuieli cu salariile și adiacente 67%, cheltuielile cu chiriile 62%. La celălalte elemente de cheltuieli s-au înregistrat creșteri corespunzătoare veniturilor aferente. Se poate preciza faptul că în conturile aferente anului 2003 au fost înregistrate cheltuieli privind ratele de leasing și de asigurare aferente unor bunuri achiziționate în sumă de peste 102 mii lei.

Situațiile financiare anuale simplificate s-au întocmit pe baza balanței de verificare a conturilor sintetice și normelor metodologice cu privire la întocmirea acestora și anexelor sale. Se precizează că situațiile financiare anuale prezintă de o manieră fidelă activitatea desfășurată de societate în anul 2003.

Activitatea economico-financiară s-a încheiat la finele anului 2004 cu o pierdere de 28.745 mii lei . Pierderea înregistrată a fost determinată în principal de diminuarea veniturilor înregistrate în 2004, reprezentând inflația înregistrată în 2004. Cheltuielile înregistrate în anul 2004 au înregistrat creșteri la toate elementele.

Propun a se deschide un compartiment de analiză economică și financiară, în vederea cunoașterii postfaptică, curentă și previzională a sistemului cibernetic al firmei a rezervelor sale interne, precum și a cauzelor ce determină apariția și amplificarea acestora.

Scopul analizei microeconomice este de cunoaștere esenței fenomenelor și proceselor care se desfășoară în nucleul microeconomic, în vederea descoperirii legalităților care guvernează dinamizarea profitului de afaceri al societăților comerciale.

Astfel, analiza microeconomică prin procedeele și metodele sale constituie un instrument indispensabil activității manageriale a societății comerciale, întrucât oferă soluții practice în vederea prevenirii și înlăturarea factorilor cu acțiune distructivă și crează pe acea bază condiții prielnice pentru manifestarea neîngrădită a factorilor cu influență pozitivă. Un alt obiectiv este acela de prezentare a „ tabloului de bord” , al activității financiare necesar acționarilor și creditorilor societății comerciale.

Realitatea informațiilor financiare consemnate va urmări încrederea acționarilor în activitatea societății comerciale și va atrage noi investitori și clienți dispuși să intre în afaceri cu aceasta.

ANEXA 1

BILANȚ

BIBLIOGRAFIE

1. Bătrâncea I, Lazăr I – Analiza economico-financiară a intreprinderilor, Editura Intercredo, Deva 1997

2. Bătrâncea I , Stânean G. – Analiza fluxurilor de trezorerie , Editura Dacia, Cluj-Napoca, 119

3. Bătrâncea I – Analiza financiară, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000

4. Bătrâncea I – Analiza economico-financiară, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000

5. Bătrâncea I. (coord. ) – Analiza financiară pe bază de bilanț, Editura Presa Universitară Clujană, Cluj-Napoca, 2001

6. Bâtrâncea M. – Aspecte esențiale ale analizei financiar-monetare in societățiile comerciale, Studiile și cercetări economice, vol.XXVIII – XXIX, Cluj-Napoca, 1998

7. Bătrâncea M.,Bătrâncea I. – Analiză – diagnostic și evaluarea societățiilor comerciale, Editura Dacia, Cluj-Napoca 1998

8. Căinap I., Bâtrâncea M. s.c. – Analiza productivității muncii in societățiile comerciale, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1997

9. Crecana C. – Nevoia de analiză economico-financiară, Revista Tribuna Economică nr. 47, București

10. Hidroynki Stami Mibilizing Invisible, Harvard University Press, Boston, USA, 1991

11. Georgescu N. – Analiza bilanțului contabil, Editura Economică, București, 1999

12. Gheorgiu Al. – Analiza activității economice a intreprinderilor, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1982

13. Manosescu M. – Ghid de aplicare a Standardelor Internaționale de Contabilitate, Editura economică, București, 2001

14. Mărgulescu D., – Diagnostic economico-financiar, Editura Romcart, București, 1994

15. Mâlcomete P., Medrihon G., Munteanu V. – Concepte, metode și tehnici de microeconomie, Editura Junimea, Iași, 1984

16. Mihai I. – Analiza situației financiare a agenților economici, Editura Mirton, Timișoara 1997

17. Robert C. Higgins – Analysis for Financial Managent, Irwin m Homewood, H. Boston MA, USA, 1992

18. Stănescu C.,Ișfânescu A., Bâicuși A. – Analiza economico-financiară, Editura Economică, București, 1996

19. Toma M., Chivulescu M. – Ghid pentru diagnostic și evaluare a interprinderii, Editura CECCAR, București 1994

20. **** – Legea nr. 31/1990 publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 126-127 din 17.11.1990 modificată prin Legea nr 41/1990, Legea nr. 44/1991, Legea nr. 80/1991, Legea nr. 78/1992, O.U.G.R. nr 32/ 1997 aprobată prin Legea nr. 195/1997.

21. **** – Legea nr. 40/1992, O.G.R. nr. 26/1195 , Legea nr.101/19995

22. **** Ordinul nr. 306 din 26.02.2002

Pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificate, armonizate cu directivele Europene, publicat in Monitorul Oficial nr. 729 din 25.04.2002.

23. **** Ordinul nr. 990 din 26.07.2002 pentru completarea Ordinului nr. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu irectina a IV-a a Comunitățiilor Economice Europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate, publicat in Monitorul Oficial nr. 574 din 02.08.2002.

24. **** – Ordinul Ministrului Finanțelor nr 596 din 28.03.1995

25. ****- Ordonanța nr. 70/1194 republicată în Monitorul Oficial nr. 40/1997 modificată prin Legea nr. 72/1997, legea nr. 105/1997, O.U.G.R. nr. 31/1997, O.G.R. nr. 68/1997, O.G.R. nr. 70/1997, O.U.G.R. nr.83/1997, O.U:G.R. nr. 92/1997, Legea nr. 73/1998, legea nr. 106/1998, O.G.R. nr. 40/1998, O.U.G.R. nr. 217 din 29.12.1999 .

26. **** H.G. nr. 704 din 14.12.1993 pentru aprobarea unor măsuri de executare a Legii contabilității nr. 82/1991, publicat in Monitorul Oficial nr. 303 din 22.12.1993.

27. **** Regulamentul nr. 704 din 22.12.1993 de aplicare a Legii contabilității nr. 82/1991, publicat in Monitorul Oficial nr. 303 bis din 22.12.1993.