Analiza Economico Financiara PE Baza Bilantului Contabil

CUPRINS

INTRODUCERE

Tema aleasă pentru această lucrare de licență este “Modelarea deciziillor pe baza bilanțului contabil – poziție financiară, menținerea capitalului și distribuirea profitului” prin care am dorit să subliniez locul deosebit pe care îl ocupă bilanțul contabil între celelalte situații financiare.

De ce este atât de importantă această situație financiară? In primul rând,literatura de specialitate arată faptul că noțiunea de bilanț a fost intens dezbătută de-a lungul timpului, primind o atenție specială din partea celor care lucrau în domeniul economic,de aici născându-se și numărul mare de semnificații și definiții date acestuia.Așa cum a afirmat și Lucian Pătrașcu, importanța acestui raport financiar nu este una de neglijat, ci chiar deosebită, deoarece pe baza lui se pot enunța “judecăți de valoare” legate de eventualele pericole la care o entitate poate fi supusă de-a lungul desfășurării activității sale, dar se pot aprecia, în acelasi timp, și acțiunile viitoare legate de numerar.

Cunoscut și sub denumirea de situația poziției financiare, bilanțul contabil are,în al doilea rând, o importanță aparte în contabilitate și datorită faptului că ajută la crearea unei imagini transparente, clare despre stadiul în care se află bunurile unui agent economic, furnizând informații cu caracter contabil unei game largi de utilizatori. Astfel, pe baza bilanțului contabil se poate face o analiză economico-financiară, această analiză a activității unei companii fiind una esențială și chiar obligatorie, deoarece ne poate arăta care este poziția unei firme pe piață, iar pentru cele cotate la bursă este cu atât mai deosebită, întrucât furnizează informațiile necesare unor posibili investitori.

Lucrarea este structurată în două capitole, unul cuprinzând atât definiții și concepte privind bilanțul contabil, menținerea capitalului, profitul, cât și o analiză comparativă între contabilitatea în costuri istorice, contabilitatea de inflație și contabilitatea în costuri curente, iar cel de-al doilea capitol ia forma unui studiu de caz. Studiul de caz constă în analiza economico-financiară a șaisprezece societăți comerciale pe acțiuni, opt dintre acestea făcând parte din industria metalurgică, iar celelalte opt aparținând industriei de mașini și echipamente, mai exact, toate fac parte din domeniul industrial. Companiile sunt cotate la bursa de valori, situațiile financiare fiind disponibile pe site-ul bursei de valori București, respectiv www2.bvb.ro . Pentru analiza pe baza bilanțului contabil am ales următorii indicatori economico-financiari:lichiditatea generală, lichiditatea imediată, rata rentabilității financiare, rata stabilității financiare, rata solvabilității generale, rata generală a îndatorării, fondul de rulment și nevoia de fond de rulment.

Cele șaisprezece companii supuse analizei sunt următoarele (primele opt aparțin industriei metalurgice, iar celelalte opt fac parte din industria de mașini și echipamente): Turnătoria Centrală Orion S.A. Câmpina, TMK – Artrom S.A., Sometra S.A. Copșa mică, Dan Steel Group Beclean S.A. Beclean, COS Târgoviște S.A., Arcelormittal Hunedoara S.A., Alum S.A. Tulcea,Alro S.A., Independența S.A. Sibiu, Iamu S.A. Blaj, Fortus S.A. Iași, Fortpres-Cug S.A. Cluj-Napoca, Forma S.A. Botoșani, Electrometal S.A. Timișoara, 24 Ianuarie S.A. Ploiești, Armătura S.A. Fiecare companie dintre cele enumerate anterior va dispune de o scurtă descriere și o analiză economico-financiară realizată cu ajutorul indicatorilor calculați pe baza bilanțului contabil.

1.Studiul literaturii de specialitate privind modelarea deciziilor

pe baza bilanțului contabil

1.1.Definiții și concepte privind bilanțul contabil

Evoluția contabilității este în strânsă legătură cu cea a economiei datorită faptului că oamenii și-au îndreptat atenția spre păstrarea și organizarea informațiilor privind administrarea atât a bunurilor proprii, cât și a celor publice.Se poate afirma că știința contabilității a luat naștere o dată cu creșterea volumului de informații, care nu mai puteau fi reținute decât în scris. Aportul contabilității în economie este unul foarte important datorită faptului că teoria completează perfect realitatea proceselor supuse studierii. Literatura de specialitate arată faptul că noțiunea de bilanț a fost intens dezbătută de-a lungul timpului, primind o atenție deosebită din partea economiștilor, de aici născându-se și numărul mare de semnificații și definiții date acestuia.Asemenea contabilității, bilanțul este un raport financiar al cărui autor este necunoscut, la realizarea căruia au contribuit un număr foarte mare de specialiști, practicieni și teoreticieni deopotrivă.

Situație de natură financiară, bilanțul contabil a apărut din nevoia furnizării de informații cu caracter contabil către cei interesați de acestea. Printre cei interesați de informațiile furnizate de bilanțul contabil se regăsesc nu doar cei aflați la conducerea întreprinderii, angajații, cei care apelează la bunurile și serviciile oferite de entitate cunoscuți și sub denumirea de clienți, statul și alte instituții, ci și cei care urmăresc să facă investiții și creditorii deja existenți sau posibili. Astfel, bilanțul poate fi privit și ca o modalitatea specifică prin care atât datele, cat și informațiile de natură contabilă pot fi generalizate,dar și sintetizate. Cu ajutorul acestei situații financiare se deschide, dar se și încheie un exercițiu contabil. În ceea ce privește forma, bilanțul apare ca un tabel ce are la bază principiul dublei reprezentări. Acest principiu presupune faptul între bunurile economice deținute de un agent economic, cunoscute și că active, și sursele prin care se finanțează aceste bunuri,reprezentând partea de pasiv, trebuie să existe o relație de egalitate.

Importanța acestuia nu este una de neglijat, ci chiar deosebită, deoarece pe baza bilanțului se pot enunța “judecăți de valoare” legate de eventualele pericole la care o entitate poate fi supusă de-a lungul desfășurării activității sale, dar se pot aprecia, în același timp, și acțiunile viitoare legate de numerar. Aceste “judecăți de valoare” se pot lua cu ajutorul unor indicatori economico-financiari ale căror formule se regăsesc în Anexa 1. În plus, bilanțul contabil este una dintre cele mai importante situații financiare. Deși nu se știu cu exactitate cine l-a inventat și când a apărut, există numeroase repere istorice cu privire la bilanțul contabil.

Un prim exemplu este Aristotel, care a dezbătut subiectul legat atât de bilanțul cu rol de prevenție, cât și de bilanțul consumptiv. În plus, Aristotel a menționat și despre planul de perspectivă al veniturilor, dar și despre cel al cheltuielilor. De asemenea, Brambila, un autor italian, a vorbit despre cetatea Trevizia, care a utilizat această situație financiară în anul 1341. Surprinzător este faptul că Trevizia nu a fost singura cetate care a folosit bilanțul, mulți susținând că s-au întocmit bilanțuri atât pentru Roma în anul 1368, cat și pentru Milano “ca socoteala finală de activitate”.

Nevoia elaborării bilanțului a venit o dată cu înregistrarea în partidă dublă, această nevoie fiind enunțată de matematicianul Luca Paciolo. În anul 1673, Jaques Savary a definit bilanțul ca un mijloc prin care înregistrările din contabilitate pot fi verificate și, în același timp, un mijloc prin care se poate lua la cunoștință de situația entității atât din punct de vedere economic, cat și financiar. În 1682, un alt autor din Franța, Bertrand Francois Barreme, menționează noțiunea de “bilanț în aer”,susținând necesitatea documentelor pentru ca acesta să se poată întocmi, inventarierea realizându-se după întocmirea bilanțului. Trei ani mai târziu, autorul care a susținut alcătuirea bilanțului din două părți, respectiv activ și pasiv, a fost Mathieu de La Porte. Pe de o parte, activul este alcătuit din totalitatea bunurilor economice ce fac parte din patrimoniu și au “valoare pozitivă” pentru entitate. Pe de altă parte, pasivul reprezintă toate acele forme prin care se poate finanța partea de activ, făcând parte tot din patrimoniu, dar având “valoare negativă” pentru aceeași entitate.

Tocmai până în secolul al XIX-lea, o greșeală care se făcea frecvent în contabilitate era cea prin care bunurile entității erau de foarte multe ori luate la comun cu cele proprii, mai precis, cu cele ale posesorilor săi, după cum au afirmat și Basil Yamey, Pollard și Richard Brief, abia după acest secol depășindu-se această problemă, de aici rezultând și numărul foarte mare de teorii, care aveau în prim-plan bilanțul.

Se poate afirma că bilanțul a apărut pentru a se putea garanta plata datoriilor în cazul instalării stării de insolvabilitate. În lucrarea “The Philosophy of Accounts” a lui Charles.E.Sprague este enunțată ideea conform căreia bilanțul poate fi privit ca o modalitate de a determina mărimea rezultatului pozitiv sau negativ al unei întreprinderi, reflectând, în același timp, componenta bunurilor atât a unui individ, cat și a unui grup de indivizi. Autorul de origine germană, E.Schmalenbach, vedea în bilanțul contabil o modalitate prin care se puteau calcula și prezenta veniturile și cheltuielile, mai precis, ceea ce se incasa și se plătea, acesta fiind, de fapt, un bilanț dinamic ce cuprindea totalitatea rezultatelor în urma desfășurării activității de către entitate.

În 1927, L’Quesnot a publicat lucrarea “Administration financiere – Methodes comptables et bilan” în care vedea bilanțul ca “expresia situației unei întreprinderi”, “o situație convențională”, “balanță a soldurilor”. Cinci decenii mai târziu, în anul 1972, Albert Calmes considera că în bilanț capitalul apare de două ori, mai exact,în partea din stânga apare modul în care este întrebuințat, iar în partea din dreaptă apar diversele proveniențe ale aceluiași capital. O altă opinie asupra acestui raport financiar a fost enunțată și de Walter le Coutre, care considera bilanțul o dovadă în scris a ceea ce deținea un agent economic, a angajamentelor pe care acesta și le-a asumat, precum și totalitatea capitalurilor proprii.

În România, cele dintâi lucrări cu tematică legată de contabilitate au fost cele traduse din alte țări, cum ar fi Germania și Franța. În 1828, o lucrare aparținând lui Dimitrie Jarca a fost publicată (“Doppia Skriptura”), aceasta fiind, de fapt, o traducere a unei lucrări a lui H.Jaclot, însă a reprezentat un impas și nu o reușită din cauza faptului că s-a încurcat bilanțul contabil cu balanța de verificare.

În tara noastră, cel care a pus bazele contabilității este considerat a fi Theodor Stefanescu, acesta definind bilanțul în 1874, în lucrarea “Curs de contabilitate în partidă dublă” ca fiind o reflectare aproape perfectă a tuturor evenimentelor desfășurate în trecut, dar poate juca și rolul unui ghid pentru toate acțiunile ce se vor desfășura în viitor. Următoarea lucrare importantă aparținând unui roman a fost cea a lui Constantin Petrescu , “Contabilitate și administrație” , în care autorul aprecia că bilanțul poate fi o modalitate foarte bună prin care se poate determina situația economică a unui agent economic prin concordanța realizată între conturile contabile și concluziile reieșite din inventariere, arătând,în plus, și cum s-a terminat exercițiul financiar.

În anul 1937 a apărut o altă lucrare ce a avut ca autor un roman, și anume “Pravila Comerțială” a lui Emanoil Ion Nichifor, el punând problema întocmirii acestui instrument financiar anual, în acest mod putând să se cunoască stadiul în care se aflau bunurile și capitalurile. Cu toate acestea, cel dintâi care a propus întocmirea bilanțului la sfârșitul exercițiului financiar a fost Simon Stevin la începutul secolului al XVII-lea. În anul 1947, I.N.Evian susține unicitatea bilanțului, considerându-l singura sursă de informații cormații cu ajutorul căreia se poate determina situația economică în care se află întreprinderea la momentul întocmirii bilanțului contabil.

Un alt roman care și-a exprimat opinia cu privire la bilanț a fost și C.G.Demetrescu, el afirmând că bilanțul este alcătuit din două părți, activ și pasiv, regăsindu-se în acesta toate rezultatele dobândite până la o anumită dată. În 1997, bilanțul este definit ca un “document contabil”, prin care se pot afla detalii legate de situația economică a unei entități, menținându-se componenta, partea de active fiind reprezentată de tot ceea ce deține entitatea, aici fiind incluse și creanțele, iar cea de pasiv cuprinzând orice angajament al entității respective. Datorită alcătuirii din două părți a bilanțului contabil, mai exact din activ și pasiv, suma activelor trebuie să fie neapărat egală cu cea a pasivului. În ceea ce privește ordinea elementelor din componenta bilanțului, aceasta este una fixă, activul fiind aranjat în ordinea ascendentă a disponibilităților, iar pasivul în ordinea descendentă a exigibilității elementelor care intră în alcătuirea acestuia.

Diferitele definiții s-au născut și din cauza divergențelor de opinie legate de geneza acestui instrument financiar. Dacă unii autorii consideră bilanțul ca fiind “o sinteza a repetatelor egalități de schimb”, cu ajutorul căruia se poate determina organizarea, gruparea în întregime a bunurilor, alții îl consideră tot o sinteză, dar de data aceasta a inventarului, fiind reprezentat de conturi.

În timp, s-a dezvoltat ideea conform căreia obiectivul bilanțului este de a oferi informații legate de poziția financiară. Sintagma de poziție financiară a dobândit o multitudine de accepții și sensuri și datorită faptului că, deseori, bilanțul a fost definit prin prisma acesteia, mai exact, a fost definit ca imagine, reflectare a poziției financiare.

O primă definiție a poziției financiare este cea dată de FASB în SFAC 5 “Recognition and Measurement în Financial Statements of Business Enterprises” potrivit căreia poziția financiară furnizează informații atât despre activele, datoriile și capitalul propriu al unei entități, cat și despre legăturile dintre acestea la o anumită dată. Legat de această definiție, I.N.Frank a evidențiat faptul că numărul foarte mare al celor care utilizează situațiile financiare poate da naștere unui număr tot la fel de mare de opinii în ceea ce privește poziția financiară.

Cu alte cuvinte, se poate afirma că poziția financiară a unei entități este dată de totalitatea resurselor economice deținute de entitatea în cauză, de alcătuirea pecuniară a activelor, a datoriilor și a capitalului propriu, de caracterul lichid și de cel solvabil al bunurilor întreprinderii, precum și de posibilitatea de a face fată tuturor schimbărilor mediului în care activează. Mai exact, potrivit IAS 1 “Prezentarea situațiilor financiare”, bilanțul contabil are ca scop principal înfățișarea exactă a tuturor informațiilor legate de poziția financiară a unei entități. Tocmai din acest motiv, bilanțul contabil mai este cunoscut și sub denumirea de “situația poziției financiare”.

Ca o concluzie, bilanțul contabil poate fi considerat un mijloc de prezentare a bunurilor economice din punct de vedere al valorii pe care acestea o au, metodele prin care s-au constituit, din care provin, dar și rezultatele la care a ajuns un agent economic în urma desfășurării unei activități cu caracter economic la o anumită dată. Bilanțul este un document cu caracter oficial, care garantează crearea unei imagini precise, transparente despre situația în care se află bunurile agentului economic, fiind, în același timp, și o reflectare a poziției financiare datorită faptului că furnizează informațiile necesare pentru a se hotărî dacă întreprinderea este capabilă să dea naștere la fluxuri de numerar ulterioare, și, de asemenea, dacă prezintă necesități în ceea ce privește obținerea vreunui credit, urmărindu-se și dacă entitatea poate respecta angajamentul de a-l achita. Așa cum afirmă și Octavian Lungu, “bilanțul trebuie să fie sincer”, transparent, precis, fiind ca “o oglindă economică” a întreprinderilor, care desfășoară diverse activități, dar și “un procedeu de bază” utilizat în contabilitate pentru a se putea prezenta în scris, având rolul unei dovezi scrise, atât bunurile deținute, cat și obligațiile care îi revin unui agent economic. Se mai poate afirma faptul că prin intermediul bilanțului se poate prezenta “bogăția acumulată” de către același agent economic la încheierea unui exercițiu contabil, având ca scop principal prezentarea “unei fotografii a poziției financiare”.

1.2.Definiții și concepte privind profitul

Termenul de profit derivă din verbul de origine latină proficere, tradus prin a da rezultate, mai exact prin a aduce câștig, respectiv profit. Noțiunea de profit este larg cunoscută în zilele noastre ca un câștig, care ia forma banilor, fiind rezultatul desfășurării unei activități economice. Prin urmare, condiția esențială pentru apariția profitului este desfășurarea unor activități de natură economică. În cazul în care profitul se transformă în pierdere, continuitatea activității este pusă sub semnul întrebării, absența acestuia fiind principalul factor din cauza căruia întreprinderea și-ar putea încheia activitatea. În momentul în care o entitate realizează profit, se consideră că aceasta este performantă și tocmai de aceea profitul mai poate fi văzut ca un instrument cu ajutorul căruia se poate determina performanța.

Profitul poate fi definit atât din punct de vedere contabil, cât și economic. În ceea ce privește profitul contabil, acesta ia forma rezultatului exercițiului contabil favorabil. Dacă cel din urmă este pozitiv, atunci este considerat a fi profit, iar dacă este negativ, este considerat a fi o pierdere. Cu alte cuvinte, profitul reprezintă “echivalentul valoric” rezultat ca diferență între toate veniturile și cheltuielile realizate în același exercițiu financiar, diferență ce trebuie să fie neapărat favorabilă pentru ca profitul să se realizeze. Conform economistului american Paul Heyne, în totalul cheltuielilor intră atât remunerația primită de cel care deține entitatea, cat și chiria imobilului dat în folosință și care aparține tot proprietarului. Aceste două ultime costuri mai sunt cunoscute și drept costuri supletive.

Altfel spus, profitul reprezintă ceea ce rămâne după ce se scade ceea ce plătește din ceea ce a primit un agent economic în urma desfășurării activității. O dată realizat, profitul este supus impozitării conform legislației în vigoare și se poate dispune de acesta numai după ce a fost plătit impozitul pe profit, acel profit care rezultă după achitarea impozitului purtând denumirea de profit net. Acest profit net mai este cunoscut și ca profit admis. În final, profitul net trebuie repartizat. În ceea ce privește repartizarea profitului bilanțier, există mai multe modalități, printre care se numără acoperirea deficitului obținut în exerciții contabile precedente, realizarea de rezerve legale și a altor rezerve pentru exercițiul financiar ce va începe, realizarea fondului prin care se recompensează personalul angajat participant la realizarea profitului, a fondului cu ajutorul căruia se va realiza modernizarea și majorarea acelor surse proprii prin care se poate realiza finanțare. Din repartizarea profitului mai fac parte și dividendele ce trebuie achitate și vărsămintele la bugetul de stat în ideea că există mai multe tipuri de proprietate. În tara noastră, se practică o cota de impozit pe profit de 16%.

În concepția economică, profitul a reprezentat un subiect intens dezbătut, primind din partea economiștilor o multitudine de definiții. Cel dintâi care a încercat să definească această noțiune a fost Niță Dobrotă, care vedea în profit un venit obținut în urma desfășurării unei activități performante de către o entitate. Un alt economist, de această dată J.B.Stay, definește profitul ca o răsplată ce revine managerilor, fiind, de fapt, o remunerație în urma eforturilor depuse de toți cei implicați în activitățile de conducere, cat și cei care aveau datoria de a coordona aceste activități. Aceeași idee conform căreia profitul este o răsplată o susțin și Hahn, Felner, Marchal, răsplată ce revine de această dată antreprenorului nu doar pentru totalitatea competențelor pe care le posedă, ci și pentru totalitatea pericolele situațiilor incerte, nesigure la care își supune entitatea. Economistul german Karl Marx era de părere că acel profit obținut după ce un anumit bun a fost cedat unui cumpărător este o componentă esențială a valorii acestuia.

O altă lucrare în care sunt prezentate alte definiții ale profitului este cea a lui Bogdan Andronic, ce a apărut în anul 2000 la Iași și se intitula “Performanțele firmei”. Autorul consideră, în primul rând, profitul ca fiind “expresia real pozitivă a firmei”, în timp ce prin intermediul rentabilității se putea determina caracterul calitativ al activității desfășurate de întreprindere.În al doilea rând, vedea profitul ca rezultat al unei acțiuni intenționate, bine gândite, reprezentând pentru o întreprindere una dintre cele mai importante modalități prin care aceasta se putea organiza, prin care își putea valorifica resursele deținute.

În plus, Bogdan Andronic consideră că profitul face parte din prețul de vânzare, luând naștere din nesiguranța, schimbările continue ce au loc în mediul în care evoluează entitatea. În al treilea rând, profitul, prin faptul că este un rezultat favorabil, pozitiv în urma asumării voite, cunoscute a unui risc, pentru un antreprenor poate ține locul unei răsplate, dar, cu toate acestea, profitul nu poate micșora riscul asumat în totalitate. În ceea ce privește durata obținerii profitului, sunt căutate soluții pentru menținerea în timp cat mai mult posibil a acestuia, deoarece obținerea unui profit foarte mare într-un timp foarte scurt poate duce la intrarea entității în insolvabilitate din cauza absenței disponibilităților și a numărului mare de imobilizări pe care le poate atrage o dată cu sine. Ca o concluzie a celor spuse mai sus, se poate afirma că se urmărește maximizarea profitului în timp, nu imediat, deoarece această maximizare este o modalitate prin care se poate determina cat de eficientă este o entitate.

Tot în lucrarea “Performantele firmei” este citat un autor american, și anume Alvin Toffler, care sublinia importanța deosebită a celor care se află la conducerea întreprinderii, întrucât intervenirea unor eventuale schimbări la nivelul conducerii poate influența mult mai mult decât alte posibile măsuri adoptate în vederea creșterii profitului la nivelul departamentelor de resurse umane sau producție, cum ar fi manopera ce presupune costuri mult mai mici sau achiziționarea de noi utilaje și mașini. Un alt economist, de data aceasta scoțian, care a acordat o atenție deosebită noțiunii de profit a fost și Adam Smith, care considera profitul ca acel “venit economic total” obținut de o entitate nu înainte de a se scădea remunerațiile personalului angajat și venitul dobândit de către proprietarul funciar, acest venit mai fiind cunoscut și sub denumirea de rentă funciară. O altă definiție a profitului este oferită de către economistul de origine austriacă Joseph Scumpeter,care considera profitul ca acel surplus al venitului care se află peste costuri.

În ceea ce privește tipologia profitului, specialiștii sunt de părere că acesta este de două tipuri, și anume : profit normal și supraprofit. Profitul normal mai poartă denumirea și de profit obișnuit sau ordinar și este definit că fiind “un minim de profit”, care ar trebui să fie obținut pentru ca entitatea să-și poată desfășura în continuare activitatea, în acest caz, totalul încasărilor fiind egal cu totalul costurilor suportate de către întreprindere. De reținut este faptul că existența acestui profit este una deosebită, întrucât absența sa conduce inevitabil la încetarea desfășurării activității de către respectiva societate.

Supraprofitul, denumit și monopol, se realizează atunci când totalul veniturilor nete este mai mare decât totalul costurilor suportate de către entitate, mai exact, se reușește obținerea unui profit mai mare decât cel obișnuit. Deși pare greu de crezut, sunt multe întreprinderi la care se realizează acest tip de profit, adică supraprofit. Obținerea unui supraprofit include automat și obținerea profitului normal, însă, invers nu este posibil. În afară de această tipologie, profitul se mai poate repartiza în profit legitim și profit nelegitim. Cel dintâi profit reprezintă acea sumă ce i se cuvine agentului economic în urma efortului depus de acesta pentru desfășurarea în condiții optime a activității de natură economică, pe când cel de-al doilea, cunoscut și sub denumirea de venit necâstigat, reprezintă tot aceeași sumă ce îi revine aceluiași agent economic, dar de data aceasta, fără ca el să aibă vreo implicație în desfășurarea activității.

Profitul reprezintă atât un punct de plecare pentru o afacere, datorită faptului că finanțează investițiile indispensabile afacerii respective, cat și un rezultat, o urmare a acesteia, fiindcă ajută la finanțarea altor investiții ce conduc la dezvoltarea afacerii, de aici rezultând rolul cel mai important pe care îl îndeplinește profitul, respectiv cel de autofinanțare a întreprinderii. Profitul poate fi considerat un instrument cu ajutorul căruia se poate determina rezultatul în urma depunerii unui efort de natură productivă, fiind principalul factor de mărire a averii agentului economic. Prin intermediul profitului se poate creea valoare, de aici rezultând și sintagma de “valoare creată”, aceasta din urmă fiind sinonimă cu profitul.

Privitor la funcțiile pe care le poate îndeplini profitul, se poate menționa faptul că acesta este ca un imbold în ceea ce privește inițiativa celui care ia hotărârea de a deschide o afacere, ajutând la admiterea pericolelor la care se supune acest agent economic și, de asemenea, contribuie la consolidarea sensului real al economiei. Profitul are o valoare nulă numai atunci când concurenta este “pură și perfectă”, însă la această concurentă nu se poate ajunge niciodată în realitate.

Din toate cele de mai sus, se poate trage concluzia că profitul este un fapt ce rezultă din desfășurarea unei activități din domeniul economic într-un mod eficient, inventiv, competitiv, fiind rezultatul asumării unui risc sau a mai multor riscuri de către un antreprenor. Indiferent de numărul foarte mare al definițiilor date acestui termen, profitul își menține două trăsături importante, și anume faptul că este “un venit aleatoriu”, deoarece nu i se poate previziona mărimea, și este, de asemenea, “un venit autonom”, pentru că nu se identifica cu veniturile din dobânzi, salariu etc.

1.3. Definiții și concepte privind menținerea capitalului

Capitalul reprezintă “pretențiile” celui care deține o întreprindere, un întreg de bunuri de origine materială obținute în urma efortului depus de către resursele umane și, în același timp, reprezintă tot ceea ce are în posesie o entitate din punct de vedere financiar. Întreprinderea va folosi acest capital deținut pentru a intra în posesia altor bunuri de aceeași natură. Se poate afirma că prin capital se înțelege o formă sigură, statornică cu ajutorul căreia o întreprindere se poate finanța în orice moment, constituind pentru aceasta “coloana vertebrală” care o susține, care o ajută să se dezvolte. Conform Dicționarului de neologisme, capitalul simbolizează “o valoare”, care, cu ajutorul valorificării personalului angajat, va conduce fără îndoială la obținerea unei valori care o va depăși pe cea inițială.

Sintagma de “menținere a capitalului” a luat naștere în urma ideii conform căreia capitalul trebuie să-și păstreze capacitatea de a se finanța. Mai exact, după încheierea fiecărui exercițiu, este necesară refacerea investițiilor constituite din capital pentru ca acestea să își mențină acea valoare de la început, refacerea realizându-se cu ajutorul profitului realizat de întreprinderea în cauză. O tipologie importantă a capitalului o constituie cea după rolul și forma capitalului, acesta din urmă împărțindu-se în capital financiar și capital fizic.

Conceptul de capital financiar corespunde conceptelor de active nete sau capital propriu, pe când cel de capital fizic corespunde conceptului de capital permanent. Acest capital permanent înseamnă însumarea capitalului propriu deținut de o entitate cu datoriile ce prezintă scadență mai mare de un an și presupune realizarea fizică a valorificării capitalului, mai exact capacitatea acestuia de reînnoire, permițând astfel substituirea imobilizărilor, precum și a activului circulant de exploatare. O entitate are posibilitatea alegerii tipului de capital, care se potrivește nevoilor sale. În cazul în care o firmă dorește să păstreze “capitalul nominal investit sau puterea de cumpărare a aceluiași capital”, atunci își va îndrepta atenția către noțiunea de capital financiar, iar dacă o entitate își axează atenția către capacitatatea de exploatare, atunci aceasta va alege capitalul fizic.

Dacă o entitate utilizează capitalul financiar, aceasta realizează profit numai în cazul în care la finalizarea unui exercițiu financiar activele nete au o valoare bănească ce o devansează pe cea de la începutul acelui exercițiu, valoarea de la final fiind cea rămasă după înlăturarea tuturor distribuirilor și aporturilor primite de la cei care dețin întreprinderea în decursul intervalului de timp urmărit.În ceea ce privește metoda evaluării, acest tip de capital utilizează nu doar unitățile monetare nominale, ci și unitățile putere constantă de cumpărare. Prin păstrarea acestui capital sub forma unităților monetare nominale se înțelege o obținere de profit prin majorarea capitalului nominal pe o anumită durată. Acest profit se dobândește în urma măririi costului de vânzare a activelor într-un interval de timp, însă prezintă și un dezavantaj, existând riscul ca acest cost mărit să nu fie acceptat până atunci când activele sunt vândute. Ca bază de evaluare, această formă de capital nu prezintă restricții, oferind posibilitatea alegerii unei baze de evaluare cat mai potrivită, cat mai eficientă, iar cea mai utilizată este cea reprezentată de costul istoric. Conform IAS 1, atât activele deținute de o entitate, cat și obligațiile ce îi revin acesteia sunt înregistrate din punct de vedere contabil la costul ce apare în documentele care demonstrează existența lor, acesta mai fiind cunoscut și sub denumirea de “cost de origine”.

În privința celei de-a doua noțiuni, cea de menținere a capitalului financiar în unități putere constantă de cumpărare, se aduce în discuție procedeul în putere constantă de cumpărare, care este cunoscut în Statele Unite ale Americii sub denumirea de “contabilitate în putere generală de cumpărare”, iar în Regatul Unit poartă denumirea de “contabilitate în putere curentă de cumpărare”, care presupune o retratare numai a unei părți sau în întregime “a posturilor din bilanțul contabil” ce depinde de modificările nivelului general al preturilor. Profitul se realizează de aceasta dată prin mărirea puterii de cumpărare ce a fost plasată în timpul exercițiului financiar. Dacă se apelează la mărirea costului de vânzare a activelor, profitul îl constituie numai acea valoare care a devansat majorarea aceluiași nivel general al preturilor. Privitor la baza de evaluare, se menține costul istoric, însă apar anumite discrepanțe legate de unitatea de măsură, existând posibilitatea utilizării oricărei unități de măsură. Există cazuri în care se pot alege variante combinate, nefiind obligatoriu să se utilizeze aceeași unitate de măsură pentru întocmirea situațiilor financiare. De exemplu, se poate apela la unitatea de măsură de la sfârșitul exercițiului financiar pentru bilanțul contabil, pe când, pentru contul de profit și pierdere, se poate face uz de o unitate de pe parcursul exercițiului financiar. Acest procedeu trage atenția asupra faptului că trebuie să se facă o diferență între componentele financiare și cele nefinanciare, deosebirea aceasta constând în influența diferită a majorării prețurilor asupra acestora. Spre exemplu, majorarea prețurilor nu are nicio influență asupra componentelor nefinanciare, pe când această majorare are o influență accentuată aupra acelor componente monetare, conducând la scăderea puterii de cumpărare.

Cel de-al doilea concept de menținere a capitalului are în vedere menținerea capitalului fizic. Spre deosebire de primul concept, profitul nu se mai realizează în urma majorării prețurilor activelor sau a puterii de cumpărare, ci numai atunci când capacitatea fizică productivă de la încheierea exercițiului financiar o întrece pe cea de la începutul aceluiași exercițiu, nu înainte de a se înlătura toate distribuirile și aporturile primite de la cei care dețin entitatea respectivă, fiind evidentă astfel o primă distincție între cele două concept, și anume obținerea profitului, care se realizează numai prin majorarea capitalului fizic în timpul exercițiului financiar, acele schimbări ale prețurilor activelor și ale obligațiilor ce revin întreprinderii nu se se socotesc a fi profit, ci niște ajustări cu ajutorul cărora se menține capitalul. Acest tip de ajustări se găsește în capitalul propriu al entității, mai exact în rezerve. Obținerea profitului nu este singura diferență dintre cele două concepte de menținere a capitalului, altă deosebire ce apare între cele două mențineri de capital reprezentând-o baza de evaluare.Dacă în cazul menținerii capitalului financiar se utiliza costul istoric, acesta din urmă fiind doar recomandat și cel mai utilizat, oferind posibilitatea alegerii oricărei alte baze de evaluare, pentru menținerea capitalului fizic se impune costul curent. Numerarul sau echivalentele de numerar date pentru cumpărarea unui activ la un moment actual poartă denumirea de cost curent.

1.4.Analiza comparativă privind contabilitatea în costuri istorice, contabilitatea de inflație și contabilitatea în costuri curente

Potrivit IAS 1, cu ajutorul evaluării se stabilește acea valoare a componentelor din situațiile financiare ce apare,totodată, în bilanțul contabil și în contul de profit și pierdere. Situațiile financiare, pentru a putea fi întocmite, solicită utilizarea bazelor de evaluare, printre cele mai cunoscute și utilizate baze de evaluare numărându-se costul istoric, costul curent, valoarea actualizată, valoarea realizabilă, valoarea justă. Cele supuse analizei comparative vor fi costul istoric și costul curent, iar pentru o mai bună înțelegere, se va face trimitere și la variația prețurilor, aceasta aparținând contabillității de inflație. Pe toată durata secolului al XIX-lea, dar și la începutul secolului al XX-lea,cea mai adoptată a fost contabilitatea la valoarea justă.

Ulterior, s-a trecut la schimbarea bazei de evaluare. În epoca contemporană, cea mai mare parte a țărilor utilizează ca bază de evaluare pentru întocmirea situațiilor financiare costul istoric, printre acestea numărându-se și România. Costul istoric reprezintă “mijlocul cel mai obiectiv verificabil” prin care se pot evidenția elementele în situațiile financiare, înfățișând,totodată, “valoarea reală” a acestora. De asemenea, poate fi considerat “un sacrificiu” pentru ca valoarea bunului să fie cat mai apropiată posibil de cea de la început. De cele mai multe ori, costul istoric este utilizat alături de celelalte baze de evaluare. Acesta mai poartă denumirea și de cost de origine, putându-se afirma că a luat naștere ca urmare a existenței a doua principii contabile, și anume cel al nominalismului monetar și cel al prudenței. Cel dintâi principiu menționat nu ia în seamă modificările de prețuri, pe când cel al prudenței nu permite ca plusurile din reevaluare să fie înregistrate în contabilitate, ci numai munusurile. Conform prevederilor legale din tara noastră, bunurile se înregistrează în contabilitate la costul de origine, dar numai cele primite ca aport din partea proprietarilor se contabilizează la valoarea de utilitate, cele dobândite cu titlu gratuit la valoarea justă și cele realizate de întreprindere la costul de producție.

Costul istoric cere ca elementele din situațiile financiare să fie recunoscute la valoarea de la momentul intrării până atunci când are loc ieșirea, menținându-se astfel costul de origine pe toată durata existenței lor în contabilitate, un exemplu putând fi aici costul de achiziție. Mai precis, la momentul închiderii exercițiului contabil, elementele sunt recunoscute în bilanțul contabil la valoarea cu care au intrat. Deși costul istoric reflectă valoarea efectivă la data intrării, având ca temei documentele contabile, pe parcurs valoarea se poate schimba, acest cost conducând la o imagine iluzorie din cauza faptului că prezintă un mare inconvenient, și anume inflația. Utilizatorii situațiilor financiare au nevoie că acestea să reflecte realitatea pentru ca ei să poată lua deciziile corecte.

Inflația, așa cum o definește Pierre Bezbakh, este “un proces de creștere cumulativă și autosusținută a nivelului general al prețurilor de consum”, având influențe dezavantajoase pe termen lung asupra situațiilor financiare, cu precădere asupra componentelor nemonetare, cele monetare înregistrându-se în contabilitate la o valoare actuală, respectiv cea de la dată elaborării bilanțului contabil. Există și riscul apariției hiperinflației, în acest caz, situațiile financiare ce prezintă ca fundament tot costul istoric, nu mai au nicio valoare, fiind lipsite de orice importanță, cei care le utilizează nemaiputând să le interpreteze într-un mod corect. Hiperinflația este greu de identificat, deoarece nu există o delimitare fixă între inflația foarte ridicată și hiperinflația reală. Este recomandat ca entitățile să apeleze la menținerea capitalului pentru evitarea dispariției treptate a capitalului în cazul în care se instalează hiperinflația.

Este cunoscut faptul că atunci când prețurile nu suportă modificări majore, adică sunt într-o mare măsură constante, poziția financiară a unei entități nu prezintă dificultăți, putând fi astfel înțeleasă de utilizatorii situațiilor financiare, iar costul istoric prezintă o imagine aproximativ corectă, reală. Cu toate acestea, atunci când prețurile suportă fluctuații, elementele situațiilor financiare pot apărea la o valoare care nu este reală. De exemplu, deși prețurile pot prezenta variații lipsite de mare însemnătate, acestea fiind aproape normale într-un interval de timp mai îndelungat, există riscul ca valoarea activelor pe termen lung să fie alta decât cea reală. În acest caz, există posibilitatea ca entitatea să prezinte profit la sfârșitul exercițiului contabil, deși, în realitate, acel rezultat ar putea fi ,de fapt, pierdere din cauza faptului că nu s-a recurs la utilizarea unei retratări potrivite. Pentru evitarea apariției unor astfel de situații neplăcute, se poate păstra costul istoric, dar trebuie să se aplice niște rectificări, cunoscute și sub denumirea de “corective”, și alternative. Rectificările reprezintă atât amortizarea, cât și provizionul pentru depreciere, pe când alternativele se referă la retratarea tuturor imobilizărilor, excepție făcând cele necorporale.

Multe entități apelează la costul curent pentru a evita oferirea unei imagini fictive din cauza variațiilor prețurilor, așa cum o poate oferi utilizarea costului istoric, acesta din urmă neputând diminua efectele generate de modificările prețurilor. Numerarul sau echivalentele de numerar date pentru cumpărarea unui activ la un moment actual poartă denumirea de cost curent sau cost de înlocuire. Pentru evaluarea unui provizion este permisă numai utilizarea acestui cost, așa cum o arată prevederile legale romanești, dar și cele internaționale. În IAS 1, costul curent este definit ca acel cost convenabil unei entități cu scopul de a obține un bun echivalent celui consimțit ca “obiect al evaluării”. Conform IAS 37, valoarea la care se înregistrează în contabilitate un provizion o reprezintă cea mai potrivită evaluare cu ajutorul căreia se poatea “prescrie” obligația actuală de la data întocmirii bilanțului contabil.

În ceea ce privește determinarea costurilor curente, există patru modalități, și anume indexarea, stabilirea directă a prețurilor, stabilirea prețului pe unitate și determinarea prețului funcțional. Prima modalitate presupune întrebuințarea indicilor potriviți la costul de origine, cea de-a doua are,de regulă, ca sursă principală vânzătorii, care oferă informații esențiale legate de prețurile de vânzare. Stabilirea prețului pe unitate, deși nu se află printre cele mai întâlnite modalități, poate ajuta foarte mult la determinarea costului curent al clădirilor. Ultima modalitate de determinare a costului de înlocuire prezintă cel mai ridicat grad de dificultate, fiind utilizată, în special, în cazul rafinăriilor și fabricilor chimice.

În afară de aceste patru metode, există și posibilitatea analogiei. De exemplu, pentru determinarea valorii unui activ, se poate face trimitere la valoarea unui activ nou asemănător. Din valoarea acestui activ asemănător se elimină valoarea amortizată până la momentul respectiv a activului deținut de întreprindere, ajungându-se așadar la costul curent. Privitor la activele ce pot fi cumpărate, costul de înlocuire îl reprezintă numerarul oferit la momentul actual pentru a cumpăra un activ asemănător în totalitate sau în mare parte. La fel ca la activele ce pot fi cumpărate se procedează și în cazul imobilizărilor corporale a căror durată a fost epuizată, făcându-se trimitere la active asemănătoare în totalitate sau în cea mai mare parte, dar la mana a doua.

Foarte mulți economiști nu susțin adoptarea costului istoric din cauza faptului că nu oferă o imagine fidelă, poziția financiară neputând fi estimată corect la momentul actual, aceștia recomandând utilizarea costului curent, deoarece oferă o imagine mult mai apropiată de realitate, ajutând la adoptarea unor decizii mult mai corecte, mai eficiente. Cu toate acestea, costul istoric este mai avantajos, deoarece este sigur, se poate supune unui control datorită consemnării lui în documentele contabile, este stabil, rămânând același pe tot parcursul existenței în contabilitatea entității, principalul inamic al acestuia fiind inflația. Din cauza inflației, în timp, valoarea unui anumit element se poate modifica, iar costul istoric nu va mai putea reda valoarea reală a acelui element.

Capitolul II.Studiu de caz – Analiză economico-financiară pe baza bilanțului contabil

1.S.C.Turnătoria Centrală Orion S.A.

1.1.Descrierea companiei

S.C.Turnătoria Centrală Orion S.A. a luat ființă în 1971, ocupându-se cu producerea pieselor turnate atât din oțel, cât și din fontă.Producția are o capacitate de aproximativ 22 mii tone.

1.2.Analiza economico-financiară pe baza bilanțului contabil

Tabel 1

Interpretare: Deoarece valoarea totală a datoriilor curente o depășește pe cea a activelor curente, lichiditatea generală începe să se diminueze, devenind subunitară, iar aceasta ar putea însemna că au apărut anumite probleme. Lichiditatea generală este considerată satisfăcătoare pentru valori cuprinse între 1.2 și 2. Deoarece toate cele trei valori sunt mai mici decât 1.2, compania se află într-o situatie nesatisfăcătoare, dar nu prezintă vreun risc dacă lichiditatea activelor curente devansează exigibilitatea datoriilor pe termen scurt. Legat de lichiditatea imediată, stocurile sunt eliminate, deoarece au caracterul cel mai îndoielnic în ceea ce privește lichidarea și valorea lor și, de aceea, este necesar ca acestea să fie supuse lichidării prin intermediul valorificării cât mai rapide, valorificare realizată cu ajutorul contractelor directe cu cei care doresc să beneficieze de acestea. Din cauza faptului că în cei trei ani supuși analizei valorile obținute sunt subunitare, se creează o situație nesatisfăcătoare pentru această companie, deoarece se poate interpreta că se află într-un impas cu plățile actuale și viitoare, dar, totodată, poate sugera că este capabilă să-și gestioneze trezoreria, nedeținând lichidități ce nu sunt utile și,de asemenea, ce nu presupun costuri ridicate.

Tabel 2

Interpretare:Datorită faptului că toate cele trei valori ale ratei generale a îndatorării obținute de-a lungul celor trei ani supuși analizei sunt subunitare, se poate afirma că societatea prezintă un grad scăzut de îndatorare.Cea de-a doua rată, respectiv rata rentabilității financiare, din cauză că rezultatul net este, de fapt, o pierdere constantă, înregistrează valori negative. Este esențial ca acest indicator să aibă valori mai mari decât zero și, de preferat, să prezinte tendință de creștere, deoarece profitul contribuie cel mai mult la finanțarea dezvoltării activității unei entități, răsplătind, înainte de toate, participarea celor care dețin acțiuni cu dividende. Rata solvabilității generale indică o situație bună datorită valorilor supraunitare obținute,ceea ce înseamnă că la această societate datoriile totale sunt acoperite pe seama activelor totale în proporție de peste 319%.

Tabel 3

Interpretare:Rata stabilității financiare ne arată faptul că societatea înregistrează un nivel ridicat de stabilitate financiară, acest nivel situându-se peste nivelul minim acceptat de 50%. Această situație favorabilă poate fi rezultatul contractării unor credite pe termen lung și mediu în toți cei trei ani supuși analizei.

Tabel 4

Interpretare:Se poate observa din tabelul anterior că fondul de rulment are valoare negativă pe parcursul celor trei ani, ceea ce înseamnă că activele sunt nu sunt suficiente pentru a acoperi restituirea datoriilor pe termen scurt. Este o situație nedorită din punct de vedere al capacității de plată al firmei, deoarece este un dezechilibru. Nevoia de fond de rulment are, asemenea fondului de rulment, valori negative, ceea ce denotă faptul că resursele temporale devansează nevoile temporale. Se poate considera ca fiind o situație favorabilă datorită contractării creditelor pe termen lung, în acest fel urgentându-se încasările și relaxându-se plățile.În acelasi timp, din cauza încetinirii rotației activelor circulante, se creează o situație nefavorabilă, existând riscul apariției unor disfuncționalități în activitatea de aprovizionare, de refacere a stocurilor și de desfășurare a producției în condiții normale.

2. S.C.TMK – Artrom S.A.

2.1.Descrierea companiei

S.C.TMK Artrom S.A. este o companie ce se află în Slatina, ocupându-se cu producerea țevilor din oțel, nefolosind sudura. Materia primă este asigurată de TMK – Reșița. 

2.2.Analiza economico-financiară pe baza bilanțului contabil

Tabel 5

Interpretare:Lichiditatea generală a înregistrat valori supraunitare, chiar mai mari decât 2, pe parcursul celor trei ani analizați, de aceea, compania prezintă o situație bună, ceea ce înseamnă că o parte din capitalul permanent se utilizează pentru a finanța activitatea de exploatare. Cu toate acestea, o valoare foarte ridicată, cum ar fi, de exemplu, cea înregistrată în 2012 de 4.17, poate indica și faptul că societatea nu prezintă eficiență în utilizarea activele. Lichiditatea imediată are valori supraunitare datorită faptului că valoarea disponibilităților și a creanțelor o devansează pe cea a datoriilor pe termen scurt, ceea ce poate sugera faptul că firma ține cont de principiul prudenței,dar nu este performantă din cauză că nu se angajează în proiecte de investiții.

Tabel 6

Interpretare:Deoarece în anii 2011 și 2012 rata generală a îndatorării este supraunitară, se poate afirma că societatea prezintă un grad ridicat de îndatorare, dar tendința este de scădere, atingând în 2013 o valoare subunitară, transformând gradul ridicat de îndatorare în grad scăzut. Deși rata rentabilității financiare este pozitivă pe parcursul perioadei analizate, aceasta prezintă o tendință accentuată de scădere din cauza diminuării profitului net. Rata solvabilității generale indică o situație bună datorită valorilor supraunitare obținute,ceea ce înseamnă că la această societate datoriile totale sunt acoperite pe seama activelor totale în proporție de peste 189%.

Tabel 7

Interpretare:Rata stabilității financiare ne arată faptul că societatea înregistrează un nivel ridicat de stabilitate financiară, nivelul situându-se peste nivelul minim acceptat de 50%. Situația favorabilă poate fi atât rezultatul contractării unor credite pe termen lung și mediu în toți cei trei ani de analiză, cât și rezultatul politicii firmei de creștere a capitalurilor proprii.

Tabel 8

Interpretare:Se poate observa că fondul de rulment este pozitiv în toți cei trei ani, fiind considerată o situație favorabilă, deoarece compania este lichidă, mai exact, este capabilă să-și plătească datoriile cu scadență în anul viitor din activele care vor deveni numerar în același interval de timp. Cu toate acestea, valorile fondului de rulment sunt foarte ridicate, ceea ce poate fi interpretat fie ca o utilizare neeficientă din partea firmei a activelor curente, fie ca o finanțare a a activelor curente din datoriile pe termen lung. Nevoia de fond de rulment este, de asemenea, pozitivă în perioada 2011-2013. Este considerată o situație normală numai dacă este urmarea unei politici investiționale care să conducă la mărirea nevoii de a finanța ciclul de exploatare. În caz contrar, va scoate în evidență un dezechilibru între gradul de lichiditate a stocurilor și a creanțelor și exigibilitatea datoriilor pe termen scurt, respectiv o relaxare a încasărilor și o urgentare a plăților.

3. Sometra S.A. Copșa mică

3.1.Descrierea companiei

S.C. Sometra S.A. Copșa mică a fost înființată în 1939 și se ocupă cu prelucrarea metalelor neferoase, cum ar fi plumbul, cadmiul, zincul. Compania se întinde pe aproape 800 hectare.

3.2.Analiza economico-financiară pe baza bilanțului contabil

Tabel 9

Interpretare:Lichiditatea generală are o valoare subunitară în perioada 2011-2013, iar aceasta ar putea însemna că au apărut anumite probleme, compania aflându-se într-o situatie nesatisfăcătoare, dar nu prezintă vreun risc dacă lichiditatea activelor circulante devansează exigibilitatea datoriilor pe termen scurt. În ceea ce privește lichiditatea imediată, din cauza faptului că în cei trei ani supuși analizei valorile obținute sunt subunitare, se creează o situație nesatisfăcătoare pentru această companie, deoarece se poate interpreta că se află într-un impas cu plățile actuale și viitoare, dar, totodată, poate sugera că este capabilă să-și gestioneze trezoreria, nedeținând lichidități ce nu sunt utile și,de asemenea, ce nu presupun costuri ridicate.

Tabel 10

Interpretare:Datorită faptului că toate cele trei valori obținute ale ratei generale a îndatorării de-a lungul celor trei ani supuși analizei sunt supraunitare, se poate afirma că societatea prezintă un grad foarte ridicat de îndatorare.Valorile obținute devansează în primii doi ani de câteva ori valoarea de 2.33 și, de aceea, firma se poate afla inevitabil și în faliment. În ceea ce privește cea de-a doua rată, respectiv rata rentabilității financiare, din cauză că rezultatul net este, de fapt, o pierdere în 2011 și 2012, înregistrează valori negative.În anul următor, compania reușește să realizeze profit, acest indicator căpătând o valoare pozitivă. Rata solvabilității generale indică o situație bună datorită valorilor supraunitare obținute,ceea ce înseamnă că la această societate datoriile totale sunt acoperite pe seama activelor totale în proporție de peste 105%.

Tabel 11

Interpretare:Rata stabilității financiare ne arată faptul că societatea înregistrează un nivel ridicat de stabilitate financiară,nivelul situându-se peste nivelul minim acceptat de 50%. Situația favorabilă este rezultatul politicii firmei de creștere a capitalurilor proprii.În 2013, deoarece compania nu are datorii pe termen lung, capitalurile proprii sunt egale cu cele permanente.

Tabel 12

Interpretare:Se poate observa că fondul de rulment are valoare negativă pe parcursul celor trei ani, ceea ce înseamnă că activele nu sunt îndeajuns pentru a acoperi restituirea datoriilor pe termen scurt. Este o situație nedorită din punct de vedere al capacității de plată al firmei, pentru că este un dezechilibru. Din cauză că fondul de rulment este negativ, firma trebuie să încerce într-un timp cât mai scurt să îmbunătățească acest dezechilibru. Nevoia de fond de rulment are, asemenea fondului de rulment, valori negative, ceea ce denotă faptul că resursele temporale devansează nevoile temporale.Se poate considera ca fiind o situație nefavorabilă din cauza necontractării unor credite pe termen lung, și,în acelasi timp, din cauza încetinirii rotației activelor circulante, existând riscul apariției unor disfuncționalități în activitatea de aprovizionare, de refacere a stocurilor și de desfășurare a producției în condiții normale.

4. Dan Steel Group Beclean S.A. Beclean

4.1.Descrierea companiei

Dan Steel Group Beclean S.A. Beclean a fost înființată în anul 1991 și este specializată în metalurgie, producând sârmă atât ghimpată,cât și zincată, cuie, profile de tip laminat.

4.2.Analiza economico-financiară pe baza bilanțului contabil

Tabel 13

Interpretare:Lichiditatea generală a înregistrat valori supraunitare pe parcursul celor trei ani analizați, de aceea, compania prezintă o situație bună, deoarece o parte din capitalul permanent se utilizează pentru a finanța activitatea de exploatare. În ceea ce privește lichiditatea imediată, din cauza faptului că în cei trei ani supuși analizei valorile obținute sunt subunitare, se creează o situație nesatisfăcătoare pentru această companie, deoarece se poate interpreta că se află într-un impas cu plățile actuale și viitoare, dar, totodată, poate sugera că este capabilă să-și gestioneze trezoreria, nedeținând lichidități ce nu sunt utile și, de asemenea, ce nu presupun costuri ridicate.

Tabel 14

Interpretare : Deoarece în anii 2011-2013 rata generală a îndatorării este supraunitară, se poate afirma că societatea prezintă un grad ridicat de îndatorare. Din punct de vedere al ratei rentabilității financiare, compania se află într-o situație favorabilă, deoarece indicatorul este pozitiv pe parcursul perioadei analizate, întrucât firma a realizat profit. Rata solvabilității generale indică o situație bună datorită valorilor supraunitare obținute,ceea ce înseamnă că la această societate datoriile totale sunt acoperite pe seama activelor totale într-o proporție de peste 167%.

Tabel 15

Interpretare:Rata stabilității financiare ne arată faptul că societatea înregistrează un nivel ridicat de stabilitate financiară, acest nivel situându-se peste nivelul minim acceptat de 50%. Această situație favorabilă poate fi rezultatul contractării unor credite pe termen lung și mediu în toți cei trei ani supuși analizei.

Tabel 16

Interpretare: Se poate observa că fondul de rulment este pozitiv în toți cei trei ani, fiind considerată o situație favorabilă, deoarece compania este lichidă, mai exact, este capabilă să-și plătească datoriile cu scadență în anul viitor din activele care se vor converti în numerar în același interval de timp. Nevoia de fond de rulment este, de asemenea, pozitivă în 2011. Este considerată o situație normală numai dacă este urmarea unei politici investiționale care să conducă la mărirea nevoii de a finanța ciclul de exploatare. În caz contrar, va scoate în evidență un dezechilibru între gradul de lichiditate a stocurilor și a creanțelor și exigibilitatea datoriilor pe termen scurt, respectiv o relaxare a încasărilor și o urgentare a plăților. În următorii doi ani,indicatorul are valori negative, ceea ce denotă faptul că resursele temporale devansează nevoile temporale. Se poate considera ca fiind o situație favorabilă datorită contractării creditelor pe termen lung, în acest fel urgentându-se încasările și relaxându-se plățile.

5. COS Târgoviște S.A.

5.1.Descrierea companiei

COS Târgoviște S.A. a fost înființată în 1969 și se ocupă cu producerea de țaglă și de produse din oțel. În februarie 2013 a intrat în insolvență pentru a se reorganiza, iar din martie același an, și-a putut reîncepe activitatea.

5.2.Analiza economico-financiară pe baza bilanțului contabil

Tabel 17

Interpretare:Lichiditatea generală are o valoare subunitară în perioada 2011-2013, iar aceasta ar putea însemna că au apărut anumite probleme,compania aflându-se într-o situatie nesatisfăcătoare, dar nu prezintă vreun dacă lichiditatea activelor circulante devansează exigibilitatea datoriilor pe termen scurt. În ceea ce privește lichiditatea imediată, din cauza faptului că în cei trei ani supuși analizei valorile obținute sunt subunitare, se creează o situație nesatisfăcătoare pentru această companie, deoarece se poate interpreta că se află într-un impas cu plățile actuale și viitoare, dar, totodată, poate sugera că este capabilă să-și gestioneze trezoreria, nedeținând lichidități ce nu sunt utile și,de asemenea, ce nu presupun costuri ridicate.

Tabel 18

Interpretare:Rata generală a îndatorării înregistrează valori negative, ceea ce nu denotă o situație bună pentru această companie. S-au obținut aceste valori din cauza capitalului propriu negativ, conducând astfel la un grad de îndatorare foarte ridicat, firma aflându-se în imposibilitatea de a-și plăti datoriile din surse proprii. Există pericolul iminent ca aceasta să nu-și mai poată continua desfășurarea activității. Cea de-a doua rată, respectiv rata rentabilității financiare, din cauză că rezultatul net este, de fapt, o pierdere constantă, înregistrează valori negative, însă este bine ca prezintă o tendință de creștere, de redresare, în scurt timp putând dobândi valori pozitive. Rata solvabilității generale, din cauza valorilor subunitare obținute, se poate spune că firma se află într-o situație de prefaliment, cauza fiind încheierea cu pierdere a exercițiilor precedente și acoperirea acestor pierderi prin  o utilizare în întregime a capitalurilor proprii, partea ce nu a putut fi acoperită fiind atribuită creditorilor în urma asumării riscului de insolvabilitate. Firma nu mai poate primi împrumuturi, situația economico-financiară în care se află putând fi chiar dezastruoasă. Cu atât mai rău este faptul că această rată prezintă tendință de scădere continuă.

Tabel 19

Interpretare:Rata stabilității financiare, deși ne arată faptul că societatea înregistrează un nivel ridicat de stabilitate financiară, acest nivel situându-se peste nivelul minim acceptat de 50%, situația este nefavorabilă din cauza capitalurilor proprii și permanente negative.

Tabel 20

Interpretare:Se poate observa că fondul de rulment are valoare negativă pe parcursul celor trei ani, fiind o situație nedorită din punct de vedere al capacității de plată al firmei, pentru că este un dezechilibru. Firma trebuie să încerce într-un timp cât mai scurt să îmbunătățească acest dezechilibru.Nevoia de fond de rulment are, asemenea fondului de rulment, valori negative, ceea ce denotă faptul că resursele temporale devansează nevoile temporale. Se poate considera ca fiind o situație nefavorabilă din cauză necontractării unor credite pe termen lung.

6. Arcelormittal Hunedoara S.A.

6.1.Descrierea companiei

Arcelormittal Hunedoara S.A. a fost înființată în 1991 și se ocupă cu producerea de profile de tip lung laminate și produse din oțel.

6.2.Analiza economico-financiară pe baza bilanțului contabil

Tabel 21

Interpretare:Lichiditatea generală are o valoare subunitară în 2011, iar aceasta ar putea însemna că au apărut anumite, compania aflându-se într-o situatie nesatisfăcătoare, dar nu prezintă vreun risc dacă lichiditatea activelor circulante devansează exigibilitatea datoriilor pe termen scurt.În următorii doi ani, situația se îmbunătățește, devenind una favorabilă, deoarece indicatorul capătă valori supraunitare,ceea ce înseamnă că o parte din capitalului permanent se utilizează pentru a finanța activitatea de exploatare. În ceea ce privește lichiditatea imediată, din cauză că s-a obținut o valoare subunitară în 2011, se creează o situație nesatisfăcătoare pentru această companie, deoarece se poate interpreta că se află într-un impas cu plățile actuale și viitoare, dar, totodată, poate sugera că este capabilă să-și gestioneze trezoreria, nedeținând lichidități ce nu sunt utile și,de asemenea, ce nu presupun costuri ridicate. În anul următor, indicatorul crește, atingând o valoare supraunitară,ceea ce poate sugera faptul că firma ține cont de principiul prudenței,dar nu este performantă din cauză că nu se angajează în proiecte de investiții. Cu toate acestea, în 2013 revine la o valoare subunitară.

Tabel 22

Interpretare:Datorită valorilor subunitare obținute în 2011-2012 ale ratei generale a îndatorării, se poate afirma că societatea prezintă un grad scăzut de îndatorare, însă, în anul următor, situația se schimbă, valoarea indicatorului fiind una supraunitară, gradul scăzut de îndatorare transformându-se în grad ridicat. Cea de-a doua rată, respectiv rata rentabilității financiare, din cauză că rezultatul net este, de fapt, o pierdere constantă, înregistrează valori negative. Este esențial ca acest indicator să aibă valori mai mari decât zero și, de preferat, să prezinte tendință de creștere, deoarece profitul contribuie cel mai mult la finanțarea dezvoltării activității unei entități, răsplătind, înainte de toate, participarea celor care dețin acțiuni cu dividende. Rata solvabilității generale indică o situație bună datorită valorilor supraunitare obținute,ceea ce înseamnă că la această societate datoriile totale sunt acoperite pe seama activelor totale în proporție de peste 184%.

Tabel 23

Interpretare:Rata stabilității financiare indică faptul că firma înregistrează un nivel ridicat de stabilitate financiară,nivelul situându-se peste nivelul minim acceptat de 50%. Situația favorabilă poate fi atât rezultatul contractării unor credite pe termen lung și mediu în toți cei trei ani supuși analizei.

Tabel 24

Interpretare:Se poate observa că fondul de rulment are valoare negativă în 2011,fiind o situație nedorită din punct de vedere al capacității de plată al firmei, deoarece este un dezechilibru. În următorii doi ani, acesta dobândește valoare pozitivă, fiind considerată o situație favorabilă, deoarece compania este lichidă, mai exact, este capabilă să-și plătească datoriile cu scadență în anul viitor din activele care vor deveni numerar în același interval de timp. Nevoia de fond de rulment are în 2011-2012 valori negative, fiind o situație favorabilă datorită contractării creditelor pe termen lung, în acest fel urgentându-se încasările și relaxându-se plățile. În anul următor, indicatorul are valoare pozitivă, fiind considerată o situație normală numai dacă este urmarea unei politici investiționale care să determine mărirea nevoii de a finanța ciclul de exploatare. În caz contrar, va scoate în evidență un dezechilibru între gradul de lichiditate a stocurilor și a creanțelor și exigibilitatea datoriilor pe termen scurt, respectiv o relaxare a încasărilor și o urgentare a plăților.

7. Alum S.A. Tulcea

7.1.Descrierea companiei

S.C. Alum S.A. este o rafinărie ce se ocupă cu producerea aluminei, fiind singura de acest tip din România. Majoritatea aluminei fabricate aici este prelucrată la Alro S.A. pentru a produce aluminiu.

7.2.Analiza economico-financiară pe baza bilanțului contabil

Tabel 25

Interpretare:Lichiditatea generală a înregistrat valori supraunitare, compania prezentând asfel o situație bună, ceea ce înseamnă că o parte din capitalul permanent se utilizează pentru a finanța activitatea de exploatare. Cu toate acestea, o valoare foarte ridicată, cum ar fi, de exemplu, cea înregistrată în 2011 de 3.38, poate indica și faptul că societatea nu își utilizează în mod eficient activele. Lichiditatea imediată are valoare supraunitară în 2011,ceea ce poate sugera faptul că firma ține cont de principiul prudenței,dar nu este performantă din cauză că nu se angajează în proiecte de investiții.Cu toate acestea, în următorii doi ani, indicatorul dobândește valori subunitare, creându-se o situație nesatisfăcătoare pentru companie, deoarece se poate interpreta că se află într-un impas cu plățile actuale și viitoare, dar, totodată, poate sugera că este capabilă să-și gestioneze trezoreria, nedeținând lichidități ce nu sunt utile și,de asemenea, ce nu presupun costuri ridicate.

Tabel 26

Interpretare: Datorită valorilor subunitare obținute în 2011-2012 ale ratei generale a îndatorării, se poate afirma că societatea prezintă un grad scăzut de îndatorare, însă, în anul următor, situația se schimbă, valoarea indicatorului fiind una supraunitară, gradul scăzut de îndatorare transformându-se în grad ridicat. Cea de-a doua rată, respectiv rata rentabilității financiare, deși în 2011 are o valoare pozitivă, societatea obținând profit, în anii următori situația se schimbă, devenind nefavorbilă, deoarece Alum S.A. nu mai realizează profit, ci pierdere, valoarea indicatorului devenind negativă. Rata solvabilității generale indică o situație bună datorită valorilor supraunitare obținute,ceea ce înseamnă că la această societate datoriile totale sunt acoperite pe seama activelor totale într-o proporție de peste 204%.

Tabel 27

Interpretare: Rata stabilității financiare ne arată faptul că societatea înregistrează un nivel ridicat de stabilitate financiară, acest nivel situându-se peste nivelul minim acceptat de 50%. Această situație favorabilă poate fi urmarea contractării unor credite pe termen lung și mediu în toți cei trei ani supuși analizei.

Tabel 28

Interpretare:Se poate observa că fondul de rulment este pozitiv în toți cei trei ani, fiind considerată o situație favorabilă, deoarece compania este lichidă, mai exact, este capabilă să-și plătească datoriile cu scadență în anul viitor din activele care se vor converti în numerar în același interval de timp. Cu toate acestea, valorile acestui indicator sunt foarte ridicate, ceea ce poate fi interpretat fie ca o utilizare neeficientă din partea firmei a activelor curente, fie ca o finanțare a a activelor curente din datoriile pe termen lung. Nevoia de fond de rulment este, de asemenea, pozitivă în perioada 2011-2012, fiind o situație favorabilă datorită contractării creditelor pe termen lung, în acest fel urgentându-se încasările și relaxându-se plățile. În anul următor, indicatorul are valoare pozitivă, fiind considerată o situație normală numai dacă este urmarea unei politici investiționale care să determine mărirea nevoii de a finanța ciclul de exploatare. În caz contrar, va scoate în evidență un dezechilibru între gradul de lichiditate a stocurilor și a creanțelor și exigibilitatea datoriilor pe termen scurt, respectiv o relaxare a încasărilor și o urgentare a plăților. Cu toate acestea, în 2013, indicatorul capătă valoare negativă, fiind o situație favorabilă datorită contractării creditelor pe termen lung, în acest fel urgentându-se încasările și relaxându-se plățile.

8. Alro S.A.

8.1.Descrierea companiei

S.C. Alro S.A. se ocupă cu producerea aluminiului, fiind cea mai mare companie de acest tip din centrul și estul Europei.

8.2.Analiza economico-financiară pe baza bilanțului contabil

Tabel 29

Interpretare:Lichiditatea generală a înregistrat valori supraunitare, compania prezentând asfel o situație bună, ceea ce înseamnă că o parte din capitalul permanent se utilizează pentru a finanța activitatea de exploatare. Cu toate acestea, o valoare ridicată, cum ar fi, de exemplu, cea înregistrată în 2011 de 3.77, poate indica și faptul că societatea nu își utilizează în mod eficient activele. Lichiditatea imediată are valori supraunitare, ceea ce poate sugera faptul că firma ține cont de principiul prudenței,dar nu este performantă din cauză că nu se angajează în proiecte de investiții.

Tabel 30

Interpretare:Datorită valorilor subunitare obținute în 2011-2013 ale ratei generale a îndatorării, se poate afirma că societatea prezintă un grad scăzut de îndatorare. Cea de-a doua rată, respectiv rata rentabilității financiare, deși în 2011 are o valoare pozitivă, societatea obținând profit, în anii următori situația se schimbă, devenind nefavorabilă, deoarece Alro S.A. nu mai realizează profit, ci pierdere, valoarea indicatorului devenind negativă. Rata solvabilității generale indică o situație bună datorită valorilor supraunitare obținute,ceea ce înseamnă că la această societate datoriile totale sunt acoperite pe seama activelor totale într-o proporție de peste 211%.

Tabel 31

Interpretare:Rata stabilității financiare ne arată faptul că societatea înregistrează un nivel ridicat de stabilitate financiară, acest nivel situându-se peste nivelul minim acceptat de 50%.Situația favorabilă poate fi atât rezultatul contractării unor credite pe termen lung și mediu în toți cei trei ani de analiză.

Tabel 32

Interpretare:Se poate observa că fondul de rulment este pozitiv în toți cei trei ani, fiind considerată o situație favorabilă, deoarece compania este lichidă, mai exact, este capabilă să-și plătească datoriile cu scadență în anul viitor din activele care se vor converti în numerar în același interval de timp. Cu toate acestea, valorile fondului de rulment sunt foarte ridicate, ceea ce poate fi interpretat fie ca o utilizare neeficientă din partea firmei a activelor curente, fie ca o finanțare a a activelor curente din datoriile pe termen lung.Nevoia de fond de rulment este, de asemenea, pozitivă în perioada 2011-2013.Este considerată o situație normală numai dacă este urmarea unei politici investiționale care să determine mărirea nevoii de a finanța ciclul de exploatare. În caz contrar, va scoate în evidență un dezechilibru între gradul de lichiditate a stocurilor și a creanțelor și exigibilitatea datoriilor pe termen scurt, respectiv o relaxare a încasărilor și o urgentare a plăților.

9. Independența S.A. Sibiu

9.1.Descrierea companiei

S.C. Independența S.A. Sibiu a fost înființată în 1868 și se ocupă cu producerea de lanțuri ce au role, unelte de tip pneumatic, execută lucrări de tip minier, dar și construcții, diverse echipamente necesare la construcții etc.

9.2.Analiza economico-financiară pe baza bilanțului contabil

Tabel 33

Interpretare: Lichiditatea generală a înregistrat valori supraunitare, compania prezentând asfel o situație bună, ceea ce înseamnă că o parte din capitalul permanent se utilizează pentru a finanța activitatea de exploatare. Cu toate acestea, o valoare foarte, cum ar fi, de exemplu, cea înregistrată în 2013 de 3.43, poate indica și faptul că societatea nu își utilizează în mod eficient activele. În ceea ce privește lichiditatea imediată, din cauza faptului ca în cei trei ani supuși analizei valorile obținute sunt subunitare, se creează o situație nesatisfăcătoare pentru această companie, deoarece se poate interpreta că se află într-un impas cu plățile actuale și viitoare, dar, totodată, poate sugera că este capabilă să-și gestioneze trezoreria, nedeținând lichidități ce nu sunt utile și,de asemenea, ce nu presupun costuri ridicate.

Tabel 34

Interpretare:Datorită valorilor subunitare obținute în 2011-2013 ale ratei generale a îndatorării, se poate afirma că societatea prezintă un grad scăzut de îndatorare. Cea de-a doua rată, respectiv rata rentabilității financiare, deși în 2011 are o valoare pozitivă, societatea obținând profit, în anii următori situația se schimbă, devenind nefavorabilă, deoarece Independența S.A. nu mai realizează profit, ci pierdere, valoarea indicatorului devenind una negativă. Rata solvabilității generale indică o situație bună datorită valorilor supraunitare obținute,ceea ce înseamnă că la această societate datoriile totale sunt acoperite pe seama activelor totale într-o proporție de peste 488%.

Tabel 35

Interpretare:Rata stabilității financiare ne arată faptul că societatea înregistrează un nivel ridicat de stabilitate financiară, acest nivel situându-se peste nivelul minim acceptat de 50%.

Tabel 36

Interpretare:Se poate observa că fondul de rulment este pozitiv în toți cei trei ani, fiind considerată o situație favorabilă, deoarece compania este lichidă, mai exact, este capabilă să-și plătească datoriile cu scadență în anul viitor din activele care vor converti în numerar în același interval de timp. Nevoia de fond de rulment este, de asemenea, pozitivă în perioada 2011-2013. Este considerată o situație normală numai dacă este urmarea unei politici investiționale care să conducă la mărirea nevoii de a finanța ciclul de exploatare. În caz contrar, va scoate în evidență un dezechilibru între gradul de lichiditate a stocurilor și a creanțelor și exigibilitatea datoriilor pe termen scurt, respectiv o relaxare a încasărilor și o urgentare a plăților.

10. Iamu S.A. Blaj

10.1.Descrierea companiei

S.C. Iamu S.A. Blaj s-a înființat în 1972,ocupându-se, în special, cu fabricarea produselor de mecanică fină destinate mașinilor-unelte.

10.2.Analiza economico-financiară pe baza bilanțului contabil

Tabel 37

Interpretare : Lichiditatea generală a înregistrat valori supraunitare, chiar mai mari decât 2 pe parcursul celor trei ani analizați, de aceea, compania prezintă o situație bună, ceea ce înseamnă că o parte din capitalul permanent se utilizează pentru a finanța activitătea de exploatare. Cu toate acestea, valorile foarte ridicate, cum ar fi, de exemplu, cele înregistrate în 2011 și 2013, pot indica și faptul că societatea nu își utilizează în mod eficient activele. Lichiditatea imediată are valori supraunitare datorită faptului că valoarea disponibilităților și a creanțelor o devansează pe cea a datoriilor pe termen scurt, ceea ce poate sugera faptul că firma ține cont de principiul prudenței,dar nu este performantă din cauză că nu se angajează în proiecte de investiții.Cu toate acestea, în 2013 indicatorul dobândește valoare subunitară, indicând o situație nefavorabilă, deoarece se poate interpreta că firma se află într-un impas cu plățile actuale și viitoare, dar, totodată, poate sugera că este capabilă să-și gestioneze trezoreria, nedeținând lichidități ce nu sunt utile și, de asemenea, ce nu presupun costuri ridicate.

Tabel 38

Interpretare : Deoarece în anii 2011-2013 rata generală a îndatorării este subunitară, se poate afirma că societatea prezintă un grad scăzut de îndatorare. Din punct de vedere al ratei rentabilității financiare, compania se afla într-o situație favorabilă, deoarece rata este pozitivă pe parcursul perioadei analizate, întrucât a realizat profit. Rata solvabilității generale indică o situație bună datorită valorilor supraunitare obținute,ceea ce înseamnă că la această societate datoriile totale sunt acoperite pe seama activelor totale într-o proporție de peste 285%.

Tabel 39

Interpretare:Rata stabilității financiare ne arată faptul că societatea înregistrează în 2011 un nivel ridicat de stabilitate financiară, acest nivel situându-se peste nivelul minim acceptat de 50%, însă în 2012 nivelul de stabilitate financiară devine unul scăzut. Cu toate acestea, în ultimul an, situația firmei se îmbunătățește datorită valorii obținute mai mari decât 50%. Această situație favorabilă este rezultatul politicii firmei de creștere a capitalurilor proprii și al contractării unor credite pe termen lung.

Tabel 40

Interpretare:Se poate observa că fondul de rulment este pozitiv în toți cei trei ani, fiind considerată o situație favorabilă, deoarece compania este lichidă, mai exact, este capabilă să-și plătească datoriile cu scadență în anul viitor din activele care vor deveni numerar în același interval de timp. Cu toate acestea, valorile fondului de rulment sunt foarte ridicate, ceea ce poate fi interpretat fie ca o utilizare neeficientă din partea firmei a activelor curente, fie ca o finanțare a a activelor curente din datoriile pe termen lung. Nevoia de fond de rulment este, de asemenea, pozitivă în perioada 2011-2013. Este considerată o situație normală numai dacă este urmarea unei politici investiționale care să conducă la mărirea nevoii de a finanța ciclul de exploatare. În caz contrar, va scoate în evidență un dezechilibru între gradul de lichiditate a stocurilor și a creanțelor și exigibilitatea datoriilor pe termen scurt, respectiv o relaxare a încasărilor și o urgentare a plăților.

11. Fortus S.A. Iași

11.1.Descrierea companiei

S.C. Fortus S.A. Iași se ocupă cu producerea de utilaje tehnologice grele ce au o structură atât metalurgică, cât și mecanică încorporată.

11.2.Analiza economico-financiară pe baza bilanțului contabil

Tabel 41

Interpretare:Lichiditatea generală are o valoare subunitară în perioada 2011-2013, iar aceasta ar putea însemna că au apărut anumite probleme. Compania se află într-o situație nesatisfăcătoare, dar nu prezintă vreun pericol dacă lichiditatea activelor circulante devansează exigibilitatea datoriilor pe termen scurt. În ceea ce privește lichiditatea imediată, din cauza faptului ca în cei trei ani supuși analizei valorile obținute sunt subunitare, se creează o situație nesatisfăcătoare pentru această companie, deoarece se poate interpreta că se află într-un impas cu plățile actuale și viitoare, dar, totodată, poate sugera că este capabilă să-și gestioneze trezoreria, nedeținând lichidități ce nu sunt utile și,de asemenea, ce nu presupun costuri ridicate. Ambele lichidități prezintă tendință de scădere continuă.

Tabel 42

Interpretare:Rata generală a îndatorării, din cauza valorii negative a capitalurilor proprii, dobândește o valoare negativă în 2011, ceea ce nu este o situație bună pentru Fortus S.A. În anii următori, rata capătă valori pozitive asemenea capitalurilor proprii, însă, din cauza valorilor ridicate, supraunitare, se poate afirma că societatea prezintă un grad ridicat de îndatorare. Cea de-a doua rată, respectiv rata rentabilității financiare, din cauză că rezultatul net este,de fapt, o pierdere constantă, înregistrează valori negative.Este esențial ca acest indicator să aibă valori mai mari decât zero. Rata solvabilității generale nu indică o situație bună în 2011 din cauza valorii subunitare obținute, ceea ce înseamnă că firma nu mai poate primi împrumuturi, dar în 2012-2013 situația se îmbunătățește, obținându-se valori supraunitare,ceea ce înseamnă că la această societate datoriile totale sunt acoperite pe seama activelor totale într-o proporție de peste 117%.

Tabel 43

Interpretare: Rata stabilității financiare, deși ne arată faptul că societatea înregistrează un nivel ridicat de stabilitate financiară în 2011, acest nivel situându-se peste nivelul minim acceptat de 50%, situația este nefavorabilă din cauza capitalurilor proprii și permanente negative. În următorii doi ani, capitalurile proprii și permanente au valori pozitive, ceea ce demonstrează un nivel ridicat de stabilitate financiară.

Tabel 44

Interpretare:Se poate observa din tabelul anterior că fondul de rulment are valoare negativă pe parcursul celor trei ani, fiind o situație nedorită din punct de vedere al capacității de plată al firmei, deoarece este un dezechilibru. Din cauză că fondul de rulment este negativ, firma trebuie să încerce într-un timp cât mai scurt să îmbunătățească acest dezechilibru. Nevoia de fond de rulment are, asemenea fondului de rulment, valori negative, ceea ce denotă faptul că resursele temporale devansează nevoile temporale.Se poate considera ca fiind o situație nefavorabilă din cauza necontractării unor credite pe termen lung.

12. Fortpres-Cug S.A. Cluj-Napoca

12.1.Descrierea companiei

S.C. Fortpres-Cug S.A. Cluj-Napoca a fost înființată în 1970 și se ocupă cu producerea de constucții ce sunt sudate și,de asemenea, se ocupă cu executări de prelucrări de tip mecanic realizate cu ajutorul mașinilor-unelte de mărime mare.

12.2.Analiza economico-financiară pe baza bilanțului contabil

Tabel 45

Interpretare:Lichiditatea generală a înregistrat valori supraunitare pe parcursul celor trei ani analizați, de aceea, compania prezintă o situație bună, deoarece o parte din capitalul permanent se utilizează pentru a finanța activitatea de exploatare. În 2012, indicatorul se situează chiar și în intervalul satisfăcător. În ceea ce privește lichiditatea imediată, din cauză că s-au obținut numai valori subunitare, se creează o situație nesatisfăcătoare pentru această companie, deoarece se poate interpreta că se află într-un impas cu plățile actuale și viitoare, dar, totodată, poate sugera că este capabilă să-și gestioneze trezoreria, nedeținând lichidități ce nu sunt utile și,de asemenea, ce nu presupun costuri ridicate.

Tabel 46

Interpretare:Datorită valorilor subunitare obținute în 2011-2012 ale ratei generale a îndatorării, se poate afirma că societatea prezintă un grad scăzut de îndatorare. Cea de-a doua rată, respectiv rata rentabilității financiare, din cauză că rezultatul net este,de fapt, o pierdere constantă, înregistrează valori negative.Este esențial ca acest indicator să aibă valori pozitive. Rata solvabilității generale indică o situație bună datorită valorilor supraunitare obținute,ceea ce înseamnă că la această societate datoriile totale sunt acoperite pe seama activelor totale într-o proporție de peste 290%.

Tabel 47

Interpretare: Rata stabilității financiare ne arată faptul că societatea înregistrează un nivel ridicat de stabilitate financiară, acest nivel situându-se peste nivelul minim acceptat de 50%.

Tabel 48

Interpretare: Se poate observa că fondul de rulment este pozitiv în toți cei trei ani, fiind considerată o situație favorabilă, deoarece compania este lichidă, în sensul că are capacitatea de a plăti datoriile scadente în anul următor din activele ce se vor transforma în numerar în aceeași perioadă. Nevoia de fond de rulment este, de asemenea, pozitivă în perioada 2011-2013. Este considerată o situație normală numai dacă este rezultatul unei politici de investiții care să conducă la creșterea nevoii de finanțare a ciclului de exploatare. În caz contrar, va evidenția un decalaj nefavorabil între lichiditatea stocurilor și a creanțelor și exigibilitatea datoriilor pe termen scurt, respectiv relaxarea încasărilor și urgentarea plăților. Ambii indicatori prezintă o tendință accentuată de scădere.

13. Forma S.A. Botoșani

13.1.Descrierea companiei

S.C. Forma S.A. Botoșani a fost înființată în 1992 și fabrică utilaje necesare atât extracției, cât și construcțiilor.

13.2.Analiza economico-financiară pe baza bilanțului contabil

Tabel 49

Interpretare:Lichiditatea generală a înregistrat valori supraunitare, compania prezentând asfel o situație bună, ceea ce înseamnă că o parte din capitalul permanent se utilizează pentru a finanța activitatea de exploatare.Cu toate acestea, toate cele trei valori sunt foarte ridicate, ceea ce poate indica și faptul că societatea nu își utilizează în mod eficient activele. În ceea ce privește lichiditatea imediată, din cauza faptului ca în cei trei ani supuși analizei valorile obținute sunt subunitare, se creează o situație nesatisfăcătoare pentru această companie, deoarece se poate interpreta că se află într-un impas cu plățile actuale și viitoare, dar, totodată, poate sugera că este capabilă să-și gestioneze trezoreria, nedeținând lichidități ce nu sunt utile și,de asemenea, ce nu presupun costuri ridicate.

Tabel 50

Interpretare: Din cauza valorilor supraunitare obținute ale ratei generale a îndatorării în perioada 2011-2013, societatea prezintă un grad ridicat de îndatorare, chiar foarte ridicat în 2011. Cea de-a doua rată, respectiv rata rentabilității financiare, din cauză că rezultatul net este,de fapt, o pierdere în 2011, înregistrează valoare negativă. În anii următori, compania reușește să realizeze profit,acest indicator căpătând valori positive și, cel mai important, prezintă tendință de creștere.Rata solvabilității generale indică o situație bună datorită valorilor supraunitare obținute,ceea ce înseamnă că la această societate datoriile totale sunt acoperite pe seama activelor totale într-o proporție de peste 102%.

Tabel 51

Interpretare:Rata stabilității financiare ne arată faptul că societatea înregistrează în 2011 un nivel foarte scăzut de stabilitate financiară, respectiv scăzut în 2012, aceste niveluri situându-se sub nivelul minim acceptat de 50%, însă în 2013 nivelul de stabilitate financiară devine unul ridicat.Situația firmei se îmbunătățește datorită politicii firmei de creștere a capitalurilor proprii și al contractării unor credite pe termen lung.

Tabel 52

Interpretare:Se poate observa că fondul de rulment este pozitiv în toți cei trei ani, fiind considerată o situație favorabilă, deoarece compania este lichidă, mai exact, este capabilă să-și plătească datoriile cu scadență în anul viitor din activele care vor deveni numerar în același interval de timp. Nevoia de fond de rulment este, de asemenea, pozitivă în perioada 2011-2013. Este considerată o situație normală numai dacă este urmarea unei politici investiționale care să conducă la mărirea nevoii de a finanța ciclul de exploatare. În caz contrar, va scoate în evidență un dezechilibru între gradul de lichiditate a stocurilor și a creanțelor și exigibilitatea datoriilor pe termen scurt, respectiv o relaxare a încasărilor și o urgentare a plăților.

14. Electrometal S.A. Timișoara

14.1.Descrierea companiei

Electrometal S.A. Timișoara a fost înființată în 1996, ocupându-se cu distribuirea materialelor necesare instalațiilor electrice.

14.2.Analiza economico-financiară pe baza bilanțului contabil

Tabel 53

Interpretare:Lichiditatea generală are o valoare subunitară în perioada 2011-2013, iar aceasta ar putea însemna că au apărut anumite probleme, compania aflându-se într-o situatie nesatisfăcătoare, dar nu prezintă vreun risc dacă lichiditatea activelor circulante devansează exigibilitatea datoriilor pe termen scurt. În ceea ce privește lichiditatea imediată, din cauza faptului că în cei trei ani supuși analizei valorile obținute sunt subunitare, se creează o situație nesatisfăcătoare pentru această companie, deoarece se poate interpreta că se află într-un impas cu plățile actuale și viitoare, dar, totodată, poate sugera că este capabilă să-și gestioneze trezoreria, nedeținând lichidități ce nu sunt utile și,de asemenea, ce nu presupun costuri ridicate.

Tabel 54

Interpretare:Datorită valorilor subunitare obținute în 2011-2012 ale ratei generale a îndatorării, se poate afirma că societatea prezintă un grad scăzut de îndatorare. Cea de-a doua rată, respectiv rata rentabilității financiare, deși în 2011 are o valoare pozitivă, societatea obținând profit, în anii următori situația se schimbă, devenind nefavorbilă, deoarece Electrometal S.A. nu mai realizează profit, ci pierdere, valoarea indicatorului devenind negativă. Rata solvabilității generale indică o situație bună datorită valorilor supraunitare obținute,ceea ce înseamnă că la această societate datoriile totale sunt acoperite pe seama activelor totale într-o proporție de peste 235%.

Tabel 55

Interpretare:Rata stabilității financiare ne arată faptul că societatea înregistrează un nivel ridicat de stabilitate financiară, acest nivel situându-se peste nivelul minim acceptat de 50%. Această situație favorabilă este rezultatul politicii firmei de creștere a capitalurilor proprii. Deoarece compania nu are datorii pe termen lung, capitalurile proprii sunt egale cu cele permanente.

Tabel 56

Interpretare:Se poate observa din tabelul anterior că fondul de rulment are valoare negativă pe parcursul celor trei ani, fiind o situație nedorită din punct de vedere al capacității de plată al firmei, deoarece este un dezechilibru. Din cauză că fondul de rulment este negativ, firma trebuie să încerce într-un timp cât mai scurt să îmbunătățească acest dezechilibru. Nevoia de fond de rulment are, asemenea fondului de rulment, valori negative, ceea ce denotă faptul că resursele temporale devansează nevoile temporale. Se poate considera ca fiind o situație nefavorabilă din cauza necontractării unor credite pe termen lung.

15. 24 Ianuarie S.A. Ploiești

15.1.Descrierea companiei

S.C.24 Ianuarie S.A. Ploiești se ocupă cu fabricarea utilajelor utile mai multor industrii, cum ar fi cele de tip energetic, siderurgic, metalurgic, chimic și petrochimic.

15.2.Analiza economico-financiară pe baza bilanțului contabil

Tabel 57

Interpretare:Lichiditatea generală a înregistrat valori supraunitare pe parcursul celor trei ani analizați, de aceea, compania prezintă o situație bună, deoarece o parte din capitalul permanent se utilizează pentru a finanța activitatea de exploatare. În ceea ce privește lichiditatea imediată, din cauză că s-au obținut numai valori subunitare, se creează o situație nesatisfăcătoare, deoarece se poate interpreta că se află într-un impas cu plățile actuale și viitoare, dar, totodată, poate sugera că este capabilă să-și gestioneze trezoreria, nedeținând lichidități ce nu sunt utile și,de asemenea, ce nu presupun costuri ridicate.

Tabel 58

Interpretare : Deoarece în 2011 rata generală a îndatorării este supraunitară, se poate afirma că societatea prezintă un grad ridicat de îndatorare,însă,în următorii doi ani, valorile indicatorului devin subunitare, gradul de îndatorare devenind scăzut, ceea ce denotă o situație favorabilă. Din punct de vedere al ratei rentabilității financiare, compania se află într-o situație favorabilă, deoarece rata este pozitivă pe parcursul perioadei analizate, întrucât a realizat profit. Rata solvabilității generale indică o situație bună datorită valorilor supraunitare obținute,ceea ce înseamnă că la această societate datoriile totale sunt acoperite pe seama activelor totale într-o proporție de peste 154%.

Tabel 59

Interpretare:Rata stabilității financiare ne arată faptul că societatea înregistrează un nivel ridicat de stabilitate financiară, acest nivel situându-se peste nivelul minim acceptat de 50%. Această situație favorabilă este rezultatul politicii firmei de creștere a capitalurilor proprii.

Tabel 60

Interpretare:Se poate observa că fondul de rulment are valoare pozitivă în 2011,fiind o situație favorabilă, deoarece compania este lichidă, mai exact, este capabilă să-și plătească datoriile cu scadență în anul viitor din activele care vor deveni numerar în același interval de timp. Deși în 2012 indicatorul are o valoare negativă, ceea ce nu indică o situație tocmai bună pentru companie din punct de vedere al capacității de plată, deoarece este un dezechilibru, în 2013 fondul de rulment dobândește o valoare pozitivă favorabilă firmei. Nevoia de fond de rulment are în 2011-2012 valori negative, fiind o situație favorabilă datorită contractării creditelor pe termen lung, în acest fel urgentându-se încasările și relaxându-se plățile. În anul următor, indicatorul devine pozitivă, fiind considerată o situație normală numai dacă este rezultatul unei politici de investiții care să conducă la creșterea nevoii de finanțare a ciclului de exploatare. În caz contrar, va evidenția un decalaj nefavorabil între lichiditatea stocurilor și a creanțelor și exigibilitatea datoriilor pe termen scurt, respectiv relaxarea încasărilor și urgentarea plăților. Ambii indicatori prezintă o tendință accentuată de scădere.

16. Armătura S.A.

16.1.Descrierea companiei

S.C.Armătura S.A. se ocupă cu producerea de armături necesare instalațiilor de tip termic și al celor care alimentează atât cu apă, cât si cu gaz.

16.2.Analiza economico-financiară pe baza bilanțului contabil

Tabel 61

Interpretare:Lichiditatea generală a înregistrat valori supraunitare pe parcursul celor trei ani analizați, de aceea, compania prezintă o situație bună, deoarece o parte din capitalul permanent se utilizează pentru a finanța activitatea de exploatare. În ceea ce privește lichiditatea imediată, din cauză că s-au obținut numai valori subunitare, se creează o situație nesatisfăcătoare pentru această companie, deoarece se poate interpreta că se află într-un impas cu plățile actuale și viitoare, dar, totodată, poate sugera că este capabilă să-și gestioneze trezoreria, nedeținând lichidități ce nu sunt utile și,de asemenea, ce nu presupun costuri ridicate. Ambii indicatori prezintă tendință continuă de scădere.

Tabel 62

Interpretare: Din cauza valorii ridicate, supraunitare, a ratei generale a îndatorării se poate afirma că societatea prezintă un grad ridicat de îndatorare. În anii următori, din cauza valorii negative a capitalurilor proprii, indicatorul dobândește valori negative, aceasta nefiind, de asemenea, o situație favorabilă. Cea de-a doua rată, respectiv rata rentabilității financiare, din cauză că rezultatul net este, de fapt, o pierdere constantă, înregistrează valori negative. Este esențial ca acest indicator să aibă valori mai mari ca zero. Rata solvabilității generale indică o situație bună în 2011 datorită valorii supraunitare obținute, dar în 2012-2013 situația devine nefavorabilă, obținându-se valori subunitare, ceea ce înseamnă că la această societate datoriile totale nu mai sunt acoperite pe seama activelor totale. În plus, compania nu mai poate primi împrumuturi, situația în care se află putând fi chiar dezastruoasă. Cu atât mai rău este faptul că această rată prezintă tendință de scădere continuă. Se poate spune că firma se află într-o situație de prefaliment, cauza fiind încheierea cu pierdere a exercițiilor precedente și acoperirea acestor pierderi prin  o utilizare în întregime a capitalurilor proprii, partea ce nu a putut fi acoperită fiind atribuită creditorilor în urma asumării riscului de insolvabilitate.

Tabel 63

Interpretare:Rata stabilității financiare ne arată faptul că societatea înregistrează în 2011 un nivel foarte scăzut de stabilitate financiară, acest nivel situându-se sub nivelul minim acceptat de 50%, iar în 2012-2013 indicatorul capătă valori negative din cauza capitalurilor proprii negative, creându-se o situație nefavorabilă.

Tabel 64

Interpretare:Se poate observa că fondul de rulment este pozitiv în toți cei trei ani, fiind considerată o situație favorabilă, deoarece compania este lichidă, mai exact, este capabilă să-și plătească datoriile cu scadență în anul viitor din activele care vor deveni numerar în același interval de timp. Nevoia de fond de rulment este, de asemenea, pozitivă în perioada 2011-2013. Este considerată o situație normală numai dacă este urmarea unei politici investiționale care să conducă la mărirea nevoii de a finanța ciclul de exploatare. În caz contrar, va scoate în evidență un dezechilibru între gradul de lichiditate a stocurilor și a creanțelor și exigibilitatea datoriilor pe termen scurt, respectiv o relaxare a încasărilor și o urgentare a plăților.

CONCLUZII

Ca o concluzie, se poate afirma că importanța bilanțului contabil este una chiar deosebită, ca un prim argument fiind atenția din partea literaturii de specialitate prin multitudinea de definiții și semnificații date acestuia. În al doilea rând, acest raport financiar joacă un rol important pentru cei care îi utilizează informațiile datorită faptului că oferă o imagine reală, transparentă despre situația în care se află o entitate la un moment dat. Deciziile care se pot lua pe baza bilanțului sunt justificate numai dacă se face înainte o analiză economico-financiară cu ajutorul unor indicatori, pentru a se depista dacă o anumită întreprindere prezintă vreo situație nesatisfăcătoare.

Pentru realizarea acestei analize economico-financiare am ales un număr de șaisprezece societăți comerciale pe acțiuni ce sunt cotate la bursă, toate aparținând unui singur domeniu, respectiv domeniului industrial. Astfel, în urma parcurgerii studiului de caz, prin rezultatele obținute ale indicatorilor economico-financiari se pot formula anumite concluzii cu privire la aceste companii. Așadar, în continuare voi face o scurtă trecere în revistă a acestora.

Primii doi indicatori calculați sunt cei de lichiditate, respectiv lichiditatea imediată și cea curentă, ambii permițând a se trage concluzii legate de capacitatea de plată a societăților în cazul în care acestea ar solicita contractarea unor credite sau împrumuturi. Aproape toate companiile prezintă dificultăți de plată, însă doar două se află în situații favorabile pe tot parcursul perioadei analizate, respectiv TMK – Artrom S.A. și Alro S.A. Este de dorit ca acești indicatori să se situeze între intervalele satisfacătoare pentru a nu prezenta dificultăți în a contracta anumite credite de care firmele au nevoie pentru a se dezvolta.

În ceea ce privește rata solvabilității generale, cu ajutorul valorilor obținute în urma calculului acestui indicator, am putut determina cât de capabilă este o companie să-și achite atât datoriile pe termen scurt, cât și pe cele pe termen lung. Deși majoritatea firmelor prezintă o situație bună, datoriile totale putând fi acoperite cu ajutorul activelor totale în proporție de peste 100%, câteva companii dintre cele supuse analizei se află în situații nefavorabile, dintre acestea putându-le enumera pe următoarele : S.C. COS Târgoviște S.A. pe tot parcursul perioadei 2011-2013, S.C. Armătura S.A. în 2012-2013, iar S.C. Fortus S.A. Iași numai în 2011, după acest an nefavorabil rata capătând valori favorabile. Ce consecințe pot avea valorile subunitare ale acestei rate? Principala consecință este faptul că aceste firme menționate anterior nu mai pot beneficia de contractare de credite și împrumuturi și, astfel, nu-și mai pot dezvolta activitatea. Cauza este determinată de încheierea cu pierdere a exercițiilor precedente și acoperirea acestor pierderi prin  o utilizare în întregime a capitalurilor proprii, partea ce nu a putut fi acoperită fiind atribuită creditorilor în urma asumării riscului de insolvabilitate.

În urma valorilor obținute ale ratei stabilității financiare, aproape toate companiile au realizat valori peste nivelul minim acceptat de 50%, prezentând astfel un nivel ridicat de stabilitate financiară, însă au fost și firme care au înregistrat valori sub acest prag minim, cum ar fi Iamu S.A. Blaj în 2012, Forma S.A. Botoșani în 2012-2013, Armătura S.A. pe toată perioada analizată, iar Cos Târgoviște S.A., deși are valorile peste 50%, nu se află, de asemenea, într-o situație favorabilă, având atât capitalurile proprii, cât și capitalurile permanente negative. Ca măsuri ce se pot lua pentru a ridica nivelul de stabilitate financiară sunt creșterea capitalurilor proprii și contractarea unor credite pe termen lung.

Cea de-a treia rată analizată a fost rata generală a îndatorării prin care am putut determina în ce măsură reușește o companie să-și finanțeze activele cu ajutorul fondurilor împrumutate. Cea mai mare parte a firmelor au un grad scăzut de îndatorare, unele dintre ele prezentând ușoare fluctuații ale valorilor, trecând la un grad ridicat, însă valorile sunt apropiate de o valoare favorabilă și, de aceea, nu prezintă un risc foarte ridicat. Cu toate acestea, la Sometra S.A. Copșa mică în 2011-2012 și la Forma S.A. Botoșani în 2011 valorile ratei devansează de câteva ori valoarea minimă acceptată de 2.33 și, de aceea, firmele se pot afla inevitabil și în faliment. La Armătura S.A., în afară de faptul că înregistrează o valoare mai mare de 150 în 2011, în următorii doi ani rata este chiar și negativă. Valori negative sunt și la Cos Târgoviște S.A.,cauza fiind capitalurile proprii negative, conducând astfel la un grad de îndatorare foarte ridicat, cele două firme aflându-se chiar în imposibilitatea de a-și plăti datoriile din surse proprii. Există pericolul iminent ca acestea să nu-și mai poată continua activitatea. O primă măsură ce ar putea fi luată pentru a se dobândi capitaluri pozitive este majorarea capitalului social.O altă măsură ar putea fi înregistrarea acelui profit din activitate, ce are un rol compensator cu pierderile precedente, conducând la un echilibru în situația patrimonială a acestor firme.

Ultima rată calculată a fost rata rentabilității financiare. Deși scopul principal al tuturor acestor companii este obținerea de profit, cea mai mare parte din ele obțin doar pierdere, printre ele numărându-se Turnătoria Centrală Orion S.A.,Cos Târgoviște S.A., Arcelormittal Hunedoara S.A., Alum S.A. Tulcea,Alro S.A., Independența S.A. Sibiu, Fortus S.A. Iași, Fortpres-Cug S.A. Cluj-Napoca, Electrometal S.A. Timișoara, Armătura S.A. Este esențial ca acest indicator să aibă valori pozitive și, de preferat, să prezinte tendință de creștere, deoarece profitul contribuie cel mai mult la finanțarea dezvoltării activității unei entități, răsplătind, înainte de toate, participarea celor care dețin acțiuni cu dividende.

În ceea ce privește fondul de rulment și nevoia de fond de rulment, cu ajutorul cărora se poate determina, de asemenea, cât este de capabilă o firmă să facă față plăților,au fost câteva companii care au înregistrat valori negative, ceea ce nu indică o situație favorabilă, cum ar fi Turnătoria Centrală Orion S.A., Sometra S.A. Copșa mică, Cos Târgoviște S.A., Fortus S.A Iași, Electrometal S.A. Timișoara. Deși se poate interpreta că o nevoie de fond de rulment negativă nu indică o situație bună, aceasta poate fi și o urmare a contractării unor credite pe termen lung, în acest fel urgentându-se încasările și relaxându-se plățile. Așadar, o valoare negativă a unui indicator nu denotă întotdeauna o situație nefavorabilă, așa cum o valoare foarte mare a fondului de rulment ridică, de asemenea, semne de întrebare legate de cât de eficient se utilizează activele.

În urma acestor concluzii trase în urma analizei economico-financiare, se poate formula ideea finală legată de importanța bilanțului contabil pe baza căruia s-au putut calcula toți acești indicatori. Se poate afirma că bilanțul joacă un rol deosebit în contabilitate, ajutând utilizatorii informațiilor contabile furnizate de acesta să ia decizii corecte în funcție de stadiul în care se află o entitate la un moment dat, putându-se depista acele companii care prezintă riscul cel mai ridicat, aflându-se astfel într-o situație nefavorabilă. Odată depistat, se pot lua și măsuri pentru ameliorarea și chiar înlaturarea acestui risc.

BIBLIOGRAFIE

Reglementări:

Codul fiscal – Normele metodologice corelate consolidate comparate 2013 |2014|2015, ed. CFNET, art.17 – Cotele de impozitare;

Ordin nr.94 din 29 ianuarie 2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate, disponibil on-line la : http://www.monitoruljuridic.ro/act/ordin-/…/-contabilitate-26897.html

Standardele Internationale de contabilitate, la 01.01.2007, IAS 1;

Standardele Internationale de contabilitate, la 01.01.2007, IAS 29;

Standardele Internationale de contabilitate, la 01.01.2007, IAS 37;

Cărți:

Andronic,B., Performanțele firmei, ed.Polirom, Iași, 2000, pag.34;

Atrill,Peter; McLaney,Eddie, Contabilitatea și finanțele pe întelesul tuturor, ed.Rentrop & Straton, București, pag.38,65,69;

Bogdan,I., Management financiar, ed. Universitară, București, 2004, pag.35, 41,296-299;

Bojian,O., Bazele contabilității, ed.Economică, București, 1997,pag.343;

Bojian,O., Bazele contabilității, ed. Economică, București, editia a VI-a, 2003, pag.55;

Brezeanu, P., Managementul financiar – Managementul situațiilor financiare, vol.1, ed.Universității Romano-Britanice, București, 2005, pag.17, 31-32;

Caraiani,C.; Dumitrana,M., Bazele contabilității, ed.Universitară, București, 2011, pag.19,31,45;

Calu,D.,A., Istorie și dezvoltare privind contabilitatea din România, ed.Economică, București, 2005, pag.128;

Călin,O.; Ristea,M., Bazele contabilității, ed.Didactică și pedagogică, București, 1995, pag.238;

Călin,O.; Ristea,M., Bazele contabilității – ediție revizuită și adăugită, ed.Didactică și Pedagogică, București, 2003, pag.32,164,330;

Călin,O.; Ristea,M., Bazele contabilității, ed.Național, București, 2001, pag.41;

Cernușcă,L., Politici contabile de întreprindere, ed.Tribuna Economică, București, 2006, pag.302-303;

Darie,V.; Drehuță,E.; Gorbănescu,C., Manualul expertului contabil și al contabilului autorizat, ediția a II-a, ed.Agora, Bacău, 1995, pag.22, 38, 199;

Demetrescu,C.G, Istoria contabilității, ed. Științifică, București, 1972, pag. 104, 110, 200, 321;

Diaconu,I.; Moldoveanu,L.; Ivan,M.,V., Costuri, prețuri și tarife în economia modernă, ed. Tradiție, București, 1997, pag.313-315;

Dobrotă,N., Economie politică, ed. Economică, București, 1997, pag.251, 255;

Epstein,Barry,J.; Mirza,Abbas,Ali, IFRS 2007 : Interpretarea și aplicarea standardelor internaționale de contabilitate financiară, ed.BMT Publishing House, 2007, pag.1019,1022-1025, 1032-1033;

Evian,I.,N., Bilanțul unitar al întreprinderii, Brașov, 1947, pag.12;

Georgescu,N., Analiza bilanțului contabil, ed. Economică, București, 1999, pag.15;

Heyne,P., Modelul economic de gândire, ed.Didactică și Pedagogică, București, 1991;

Iacobescu,Sp.; Sorescu,Al., Contabilitate comercială generală, vol. 2, București, 1923, pag.464;

Jianu,Iulia, Evaluarea, prezentarea și analiza performanței întreprinderii, ed.CECCAR, București, 2007, pag.48-49,136-137,185;

Lungu,C.I, Teorie și practici contabile privind întocmirea și prezentarea situațiilor financiare, ed.CECCAR, București, 2007, pag.322;

Niculescu,M., Diagnostic global strategic, ed.Economică, București, 1997, pag.343;

Pătrașcu,L., Bazele contabilității, ed.Universității Transilvania din Brașov, 2011,pag.92-94;

Pătrașcu,L., Bilanțul contabil și alte rapoarte financiare, ed.Universității Transilvania din Brașov, 2011, pag.51, 60;

Petrescu, C., Contabilitate și administrație, Iași, 1901, pag.282;

Ristea,M.; Dumitru,C.,G., Contabilitate aprofundată, ed. Universitară, 2003, pag.330-331;

Ristea,M.; Dumitru,C.,G., Contabilitate aprofundată, disponibilă on-line la :

http://www.biblioteca-digitala.ase.ro

Ristea,M.; Jianu,I.; Lungu,C.,I., Ghid pentru întelegerea și aplicarea IAS 1 – Prezentarea situațiilor financiare, ed.CECCAR, 2004, pag. 342-343,346-347,350;

Robu,D.,M, Bilanțul contabil, ISBN 973-9408-10-9, disponibilă on-line la : http://www.biblioteca-digitala.ase.ro

Scutaru,D., Contabilitate pentru începători, ediția a II-a, ed. Economică, București, 1995, pag.73-74;

Stefănescu, Th., Curs de contabilitate în partidă dublă, București, 1874, pag.372;

Țuțu,A., Bilanțul contabil în gestiunea firmei, ed.Tribuna Economică, București, 1999, pag.58;

Voina,D., Contabilitate generală, Brașov, 1947, pag.263;

Articole și publicații:

Babeau,A., Le profit, ed.Presses Universitaires de France, Paris, 1985;

Colasse, Bernard, Les trois ages de la comptabilite, Revue Francaise de Comptabilite, septembre – octombre, 1988;

Gestiunea și contabilitatea firmei, ed.Tribuna Economică, nr.11-12, noiembrie-decembrie, 2008, pag.82;

Littleton,A.C., articolul The Accounting Exchange, The Accounting Review, vol.21, 1946;

Nelson, Edward, articolul A Brief Study of Balance Sheet, The Accounting Review, vol.22, nr.4, 1947;

Popescu, Gheorghe, (Academia de Studii Economice – București), Principiul prudenței – baza raționamentului profesionistului contabil, disponibil on-line la : http://www.oeconomica.uab.ro/upload/lucrari/820061/23.pdf

Semnificația capitalului fizic și a capitalului financiar al entității conform Cadrului General, disponibil on-line la : http://www.contabilii.ro/semnificatia-capitalului-/../-cerintelor-cadrului-general

Scumpeter,J., Le profit, ed.Presses Universitaires de France, Paris, 1985;

Site-uri web:

http://www.biblioteca-digitala.ase.ro

http://www.macrostandard.ro/indicatorianalizafinanciara.html

Anexa 1.Indicatorii economico-financiari calculați pe baza bilanțului contabil

Anexa2.Calcul de indicatori economico-financiari – Turnătoria Centrală Orion S.A. Câmpina

Tabel1.Indicatori economico-financiari – Turnătoria Centrală Orion S.A. Câmpina

Anexa3.Calcul de indicatori economico-financiari – TMK – Artrom S.A.

Tabel2.Indicatori economico-financiari-TMK-Artrom S.A.

Anexa4.Calcul de indicatori economico-financiari – Sometra S.A. Copșa mică

Tabel3.Indicatori economico-financiari – Sometra S.A.Copșa mică

Anexa5.Calcul de indicatori economico-financiari – Dan Steel Group Beclean S.A. Beclean

Tabel4.Indicatori economico-financiari – Dan Steel Group Beclean S.A. Beclean

Anexa6.Calcul de indicatori economico-financiari – COS Târgoviște S.A.

Tabel5.Indicatori economico-financiari – COS Târgoviște S.A.

Anexa7.Calcul de indicatori economico-financiari – Arcelormittal Hunedoara S.A.

Tabel6.Indicatori economico-financiari – Arcelormittal Hunedoara S.A.

Anexa8.Calcul de indicatori economico-financiari – Alum S.A. Tulcea

Tabel7.Indicatori economico-financiari – Alum S.A.Tulcea

Anexa9.Calcul de indicatori economico-financiari – Alro S.A.

Tabel8.Indicatori economico-financiari – Alro S.A.

Anexa10.Calcul de indicatori economico-financiari – Independența S.A. Sibiu

Tabel9.Indicatori economico-financiari – Independența S.A. Sibiu

Anexa11.Calcul de indicatori economico-financiari – Iamu S.A. Blaj

Tabel10.Indicatori economico-financiari – Iamu S.A. Blaj

Anexa12.Calcul de indicatori economico-financiari – Fortus S.A. Iași

Tabel11.Indicatori economico-financiari – Fortus S.A. Iași

Anexa13.Calcul de indicatori economico-financiari – Fortpres-Cug S.A. Cluj-Napoca

Tabel12.Indicatori economico-financiari – Fortpres-Cug S.A. Cluj-Napoca

Anexa14.Calcul de indicatori economico-financiari – Forma S.A. Botoșani

Tabel13.Indicatori economico-financiari – Forma S.A. Botoșani

Anexa15.Calcul de indicatori economico-financiari – Electrometal S.A. Timișoara

Tabel14.Indicatori economico-financiari – Electrometal S.A. Timșoara

Anexa16.Calcul de indicatori economico-financiari – 24 Ianuarie S.A. Ploiești

Tabel15.Indicatori economico-financiari – 24 Ianuarie S.A. Ploiești

Anexa17.Calcul de indicatori economico-financiari – Armătura S.A.

Tabel16.Indicatori economico-financiari – Armătura S.A.

BIBLIOGRAFIE

Reglementări:

Codul fiscal – Normele metodologice corelate consolidate comparate 2013 |2014|2015, ed. CFNET, art.17 – Cotele de impozitare;

Ordin nr.94 din 29 ianuarie 2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate, disponibil on-line la : http://www.monitoruljuridic.ro/act/ordin-/…/-contabilitate-26897.html

Standardele Internationale de contabilitate, la 01.01.2007, IAS 1;

Standardele Internationale de contabilitate, la 01.01.2007, IAS 29;

Standardele Internationale de contabilitate, la 01.01.2007, IAS 37;

Cărți:

Andronic,B., Performanțele firmei, ed.Polirom, Iași, 2000, pag.34;

Atrill,Peter; McLaney,Eddie, Contabilitatea și finanțele pe întelesul tuturor, ed.Rentrop & Straton, București, pag.38,65,69;

Bogdan,I., Management financiar, ed. Universitară, București, 2004, pag.35, 41,296-299;

Bojian,O., Bazele contabilității, ed.Economică, București, 1997,pag.343;

Bojian,O., Bazele contabilității, ed. Economică, București, editia a VI-a, 2003, pag.55;

Brezeanu, P., Managementul financiar – Managementul situațiilor financiare, vol.1, ed.Universității Romano-Britanice, București, 2005, pag.17, 31-32;

Caraiani,C.; Dumitrana,M., Bazele contabilității, ed.Universitară, București, 2011, pag.19,31,45;

Calu,D.,A., Istorie și dezvoltare privind contabilitatea din România, ed.Economică, București, 2005, pag.128;

Călin,O.; Ristea,M., Bazele contabilității, ed.Didactică și pedagogică, București, 1995, pag.238;

Călin,O.; Ristea,M., Bazele contabilității – ediție revizuită și adăugită, ed.Didactică și Pedagogică, București, 2003, pag.32,164,330;

Călin,O.; Ristea,M., Bazele contabilității, ed.Național, București, 2001, pag.41;

Cernușcă,L., Politici contabile de întreprindere, ed.Tribuna Economică, București, 2006, pag.302-303;

Darie,V.; Drehuță,E.; Gorbănescu,C., Manualul expertului contabil și al contabilului autorizat, ediția a II-a, ed.Agora, Bacău, 1995, pag.22, 38, 199;

Demetrescu,C.G, Istoria contabilității, ed. Științifică, București, 1972, pag. 104, 110, 200, 321;

Diaconu,I.; Moldoveanu,L.; Ivan,M.,V., Costuri, prețuri și tarife în economia modernă, ed. Tradiție, București, 1997, pag.313-315;

Dobrotă,N., Economie politică, ed. Economică, București, 1997, pag.251, 255;

Epstein,Barry,J.; Mirza,Abbas,Ali, IFRS 2007 : Interpretarea și aplicarea standardelor internaționale de contabilitate financiară, ed.BMT Publishing House, 2007, pag.1019,1022-1025, 1032-1033;

Evian,I.,N., Bilanțul unitar al întreprinderii, Brașov, 1947, pag.12;

Georgescu,N., Analiza bilanțului contabil, ed. Economică, București, 1999, pag.15;

Heyne,P., Modelul economic de gândire, ed.Didactică și Pedagogică, București, 1991;

Iacobescu,Sp.; Sorescu,Al., Contabilitate comercială generală, vol. 2, București, 1923, pag.464;

Jianu,Iulia, Evaluarea, prezentarea și analiza performanței întreprinderii, ed.CECCAR, București, 2007, pag.48-49,136-137,185;

Lungu,C.I, Teorie și practici contabile privind întocmirea și prezentarea situațiilor financiare, ed.CECCAR, București, 2007, pag.322;

Niculescu,M., Diagnostic global strategic, ed.Economică, București, 1997, pag.343;

Pătrașcu,L., Bazele contabilității, ed.Universității Transilvania din Brașov, 2011,pag.92-94;

Pătrașcu,L., Bilanțul contabil și alte rapoarte financiare, ed.Universității Transilvania din Brașov, 2011, pag.51, 60;

Petrescu, C., Contabilitate și administrație, Iași, 1901, pag.282;

Ristea,M.; Dumitru,C.,G., Contabilitate aprofundată, ed. Universitară, 2003, pag.330-331;

Ristea,M.; Dumitru,C.,G., Contabilitate aprofundată, disponibilă on-line la :

http://www.biblioteca-digitala.ase.ro

Ristea,M.; Jianu,I.; Lungu,C.,I., Ghid pentru întelegerea și aplicarea IAS 1 – Prezentarea situațiilor financiare, ed.CECCAR, 2004, pag. 342-343,346-347,350;

Robu,D.,M, Bilanțul contabil, ISBN 973-9408-10-9, disponibilă on-line la : http://www.biblioteca-digitala.ase.ro

Scutaru,D., Contabilitate pentru începători, ediția a II-a, ed. Economică, București, 1995, pag.73-74;

Stefănescu, Th., Curs de contabilitate în partidă dublă, București, 1874, pag.372;

Țuțu,A., Bilanțul contabil în gestiunea firmei, ed.Tribuna Economică, București, 1999, pag.58;

Voina,D., Contabilitate generală, Brașov, 1947, pag.263;

Articole și publicații:

Babeau,A., Le profit, ed.Presses Universitaires de France, Paris, 1985;

Colasse, Bernard, Les trois ages de la comptabilite, Revue Francaise de Comptabilite, septembre – octombre, 1988;

Gestiunea și contabilitatea firmei, ed.Tribuna Economică, nr.11-12, noiembrie-decembrie, 2008, pag.82;

Littleton,A.C., articolul The Accounting Exchange, The Accounting Review, vol.21, 1946;

Nelson, Edward, articolul A Brief Study of Balance Sheet, The Accounting Review, vol.22, nr.4, 1947;

Popescu, Gheorghe, (Academia de Studii Economice – București), Principiul prudenței – baza raționamentului profesionistului contabil, disponibil on-line la : http://www.oeconomica.uab.ro/upload/lucrari/820061/23.pdf

Semnificația capitalului fizic și a capitalului financiar al entității conform Cadrului General, disponibil on-line la : http://www.contabilii.ro/semnificatia-capitalului-/../-cerintelor-cadrului-general

Scumpeter,J., Le profit, ed.Presses Universitaires de France, Paris, 1985;

Site-uri web:

http://www.biblioteca-digitala.ase.ro

http://www.macrostandard.ro/indicatorianalizafinanciara.html

Anexa 1.Indicatorii economico-financiari calculați pe baza bilanțului contabil

Anexa2.Calcul de indicatori economico-financiari – Turnătoria Centrală Orion S.A. Câmpina

Tabel1.Indicatori economico-financiari – Turnătoria Centrală Orion S.A. Câmpina

Anexa3.Calcul de indicatori economico-financiari – TMK – Artrom S.A.

Tabel2.Indicatori economico-financiari-TMK-Artrom S.A.

Anexa4.Calcul de indicatori economico-financiari – Sometra S.A. Copșa mică

Tabel3.Indicatori economico-financiari – Sometra S.A.Copșa mică

Anexa5.Calcul de indicatori economico-financiari – Dan Steel Group Beclean S.A. Beclean

Tabel4.Indicatori economico-financiari – Dan Steel Group Beclean S.A. Beclean

Anexa6.Calcul de indicatori economico-financiari – COS Târgoviște S.A.

Tabel5.Indicatori economico-financiari – COS Târgoviște S.A.

Anexa7.Calcul de indicatori economico-financiari – Arcelormittal Hunedoara S.A.

Tabel6.Indicatori economico-financiari – Arcelormittal Hunedoara S.A.

Anexa8.Calcul de indicatori economico-financiari – Alum S.A. Tulcea

Tabel7.Indicatori economico-financiari – Alum S.A.Tulcea

Anexa9.Calcul de indicatori economico-financiari – Alro S.A.

Tabel8.Indicatori economico-financiari – Alro S.A.

Anexa10.Calcul de indicatori economico-financiari – Independența S.A. Sibiu

Tabel9.Indicatori economico-financiari – Independența S.A. Sibiu

Anexa11.Calcul de indicatori economico-financiari – Iamu S.A. Blaj

Tabel10.Indicatori economico-financiari – Iamu S.A. Blaj

Anexa12.Calcul de indicatori economico-financiari – Fortus S.A. Iași

Tabel11.Indicatori economico-financiari – Fortus S.A. Iași

Anexa13.Calcul de indicatori economico-financiari – Fortpres-Cug S.A. Cluj-Napoca

Tabel12.Indicatori economico-financiari – Fortpres-Cug S.A. Cluj-Napoca

Anexa14.Calcul de indicatori economico-financiari – Forma S.A. Botoșani

Tabel13.Indicatori economico-financiari – Forma S.A. Botoșani

Anexa15.Calcul de indicatori economico-financiari – Electrometal S.A. Timișoara

Tabel14.Indicatori economico-financiari – Electrometal S.A. Timșoara

Anexa16.Calcul de indicatori economico-financiari – 24 Ianuarie S.A. Ploiești

Tabel15.Indicatori economico-financiari – 24 Ianuarie S.A. Ploiești

Anexa17.Calcul de indicatori economico-financiari – Armătura S.A.

Tabel16.Indicatori economico-financiari – Armătura S.A.