Analiza Economico Financiara la S.c. Electrica Furnizare S.a. Prin Metoda Ratelor

Introducere

Pe fondul schimbărilor permanente ce au loc în mediul de afaceri actual, este esențială cunoașterea situației economice și financiare a oricărui tip de întreprindere. Această cunoaștere vine din nevoia de menținere sau de dezvoltare a unei firme într-un mediu concurențial adecvat. Pe durata de funcționare a unei întreprinderi, aceasta se confruntă cu diverse probleme de ordin economic sau financiar, iar pentru a remedia eventualele disfuncționalități are nevoie de un instrument eficient care să îi vină în ajutor.

Unul dintre cele mai eficiente instrumente care ajută la diagnosticarea situației financiar-economice a unei întreprinderi este analiza economico-financiară. Această analiză caută esența problemelor cu care o firmă se confruntă și oferă soluții pentru remediera lor. Analiza economico-financiară reprezintă un ansamblu de tehnici și metode care prelucrează informațiile de care dispune pentru a formula aprecieri ce au în vedere performanțele, gestiunea financiară și anumiete riscuri ale întreprinderii.

Analiza economico-financiară presupune descompunerea întregului în parțile sale componente pentru a determina cauza exactă a unei probleme și măsurile ce urmează a fi luate. Această analiză determină relațiile de cauzalitatea ce apar între evenimentele care au determinat schimbarea. Aceasta este un instrument important în luarea deciziilor ce privesc activitatea economică și financiară a întreprinderii.

Importanța analizei economico-financiare este diferită de la o întreprindere la alta, dar are un rol bine definit în desfășurarea activității economice.

Analiza economico-financiară se poate realiza prin mai multe metode, iar una din cele mai importante metode folosite este cea a ratelor. Metoda ratelor se determină printr-un raport dintre doi indicatori și are o valoare explicativă mai mare decât a unui indicator luat individual.

Am ales aceasă temă din dorința de a înțelege și de a oberva concret, pe baza studiului efectuat, care este rolul, importanța și locul analizei financiar-economice în cadrul unei organizații și dacă inflențează în mod semnificativ luarea deciziilor cu caracter financiar sau economic și adoptarea strategiilor pe baza carora activează un agent economic.

Prezenta lucrare urmărește și analiza financiară prin sistemul ratelor a societății S.C. Electrica Furnizare S.A. și determinarea pe baza rezultatelor a situației financiare, a performanțelor și a poziției acestei societăți în mediul de afaceri românesc, precum și măsurile ce trebuie luate pentru a îmbunătății activitatea economică și pentru maximizarea profitului.

Analiza financiară este urmărită de un număr mare de actori economici care participă în mod direct sau indirect în viața societății. Astfel o situație financiară bună formează o imagine pozitivă a unei întreprinderi care poate atrege mai ușor noi investitori sau acordarea creditelor de instituțiile bancare.

Prezenta lucrare are la bază dorința de a demonstra cât de importantă devine analiza economico-financiară în desfășurarea eficientă a activității unei întreprinderi. În cele trei capitole voi prezenta rolul analizei, voi studia situația financiară a firmei și prezentarea rezultatelor obținute în urma analizei realizate. Efectuarea unei analize permanente și eficiente poate mări durata de existență a unei întreprinderi, poate duce la maximizarea profitului în următoarele perioade de gestiune, duce la eficiența alocării resurselor financiare, materiale și umane și poate stabili strategia de funcționare a societății.

Capitolul 1 Aspecte teoretice privind analiza economico-financiară

Analiza macroeconomică a mediul de afaceri

Mediul de afaceri este influențat de cele două componente ale sale și anume mediul extern și mediul intern. Mediul extern este componenta care influențează în mod indirect mediul de afaceri prin factorii politici, sociali, economici, culturali, tehnologici și legislația națională și locală. Mediul intern este componenta care influențează în mod direct mediul de afaceri prin investitori, acționari, patronat, management și resursele umane.

În ultimii ani s-a urmărit dezvoltarea mediului de afaceri din România prin adoptarea unor măsuri și legi care să creeze un mediu favorabil dezvoltării afacerilor. Îmbunătățirea absorbției fondurilor structurale, valorificarea oportunităților de finanțare, dezvoltarea sectorului de IMM-uri în toate domeniile de activitate, precum și susținerea distribuției și comercializării produselor acestora reprezintă priorități majore pentru dezvolarea mediului de afaceri, obiective susținute și de către Uniunea Europeana prin Strategia Europa 2020.

În anul 2015, România înregistrează o creștere economică de 3,6%, ceea ce reprezintă un nivel foarte bun. Pentru anul următor, se preconizează o creștere economică care să atingă 4,2%. De asemenea, PIB-ul României a crescut cu 10% , lucru datorat absorbției fondurilor europene puse la dispoziție de către Uniunea Europeană. Deși s-a înregistrat o creștere, economia românească are un potential economic mult mai mare, iar pentru a-l atinge este nevoie de mult mai multă implicare și de eforturi suplimentare. Acest lucru fiind susținut și de către Mihai Darabat, Președintele Camerei de Comerț și Industrie a României.

În ultimii trei ani România a înregistrat o dezvoltare economică intensă, dar și progrese în sectorul economic și în ceea ce privește politica publică.

Investițiile totale au crescut in anul 2015 cu 6,5%, procent ce situează România peste media Uniunii Europene. Pentru următorii ani, se preconizează că investițiile private vor continua să crească, iar investițiile publice, ce au atins un nivel record în 2015, va deține în anii următori o rată a creșterii în scădere. Indicele de corupție în România s-a îmbunătățit, punctajul obținut în 2014 fiind de 4,3 față de 3,7 obținut în 2010. (Indicator măsurat pe o scară de la 0 la 10, unde 0 reprezintă cel mai ridicat grad de corupție). Inflația a scăzut în ultimii ani, iar rata medie anuală s-a aflat pe o traiectorie descendentă începând cu anul 2013 datorită recoltelor bogate (înregistrate în 2013 și 2014), scăderii prețului petrolului la nivel mondial și reducerea cotelor de TVA pentru produsele alimentre și băuturile nealcoolice (de la 24% la 9%). În anul 2015 inflația a înregistrat un minim de -1,7% (în luna august), iar la sfârșitul anului a înregistrat un procent de -0,4%. Se preconizează că în 2017, aceasta va reveni la nivelul-țintă urmărit de Banca Centrală de 2,5% (±1%).

Așadar, mediul de afaceri în România s-a dezvoltat în ultimii trei ani, în comparație cu perioada anterioară și este într-o continua dezvoltare și diversificare. România are un potential economic foarte mare și dispune de nenumărate resurse care dacă ar fi exploatate în mod corespunzător ar aduce un profit mult mai mare în comparație cu cel actual. Pentru p dezvoltare durabilă a mediului de afaceri din România trebuie intensificate eforturile pentru absorbția fondurilor europene, dezvoltarea infrastructurii, dezvoltarea sectorului de IMM-uri și susținerea acestora.

Necesitatea și rolul analizei economico-financiare

Orice întreprindere, indiferent de dimensiune sau de domeniul de activitate, se confruntă cu diverse probleme de natură economică și financiară care pot avea consecințe negative în desfășurarea activității unei firme. Astfel, pentru cunoașterea acestor fenomene și determinarea relațiilor cauzale apare analiza ca metodă de cercetare.

Analiza presupune descompunerea întregului în părțile sale componente, acestea fiind studiate individual pentru a deternima factorii generatori, în vederea adoptării unor decizii care privesc prezentul și viitorul activităților desfășurate în întreprindere. În timp de analiza reprezintă descompunerea întregului în părțile componente, sinteza presunupe reunirea elementelor într-un tot unitar, iar pentru o caracterizare complete a unei activități sau a unui eveniment este necesară îmbinarea analizei cu sinteza, ca mijloace de cunoaștere.

Analiza economică cercetează fenomenele și activitățile economice, consumul de resure și rezultatele obținute. În analiza economică, se iau în considerare relațiile structural-funcționale și cele de cauză-efect. Analiza financiară are rolul de a stabili un diagnostic referitor la situația financiară a întreprinderii, utilizând informații din bilanțul financiar, contul de profit și pierdere și rapoarte anuale.

Pe parcursul trecerii timpului, elementele de bază ale conceptului de analiză economico-financiară au evoluat și au fost adaptate la cerințele din ce în ce mai diversificare ale mediului de afaceri. Autori cunoscuți ca: C. Babbage, H. Fayol, H.B. Maynard, G. Charreaux, D.M. Chorafos, K. Fischer etc, precum și reprezentanții școlii economice românești au avut opinii diferite depre analiza economico-financiară și au îmbogățit treptat definiția acesteia.

Din punct de vedere al mai multor autori, analiza economico-financiară este un ansamblu de metote, tehnici, procedee și instrumente ce asigură preluarea informațiilor atât interne, cât și externe, pentru a formula aprecieri corespunzătoare referitoare la situația economico-financiară a unei firme. De asemenea, identifică factorii, cauzele și condițiile care au deternimat o schimbare în desfășurarea activității și ajută la utilizarea eficientă a resurselor umane, materiale și financiare.

Alți autori susțin că analiza economico-financiară constituie ansamblu de concepte și metode, cu instrumentele aferente, care prelucrează datele contabile și cele de gestiune, pentru a formula aprecieri pertinente care se referă la situația firmei, calitatea performanțelor și gradul de risc în mediul concurențial dinamic.

Așadar, analiza economico-financiară utilizează metode, tehnici și instrumente pentru cunoașterea anumitor evenimente, identificând factorii generatori, dar și măsurile ce trebuie luate pentru remedierea problemelor, optimizarea rezultatelor întreprindeii și menținerii unui echilibru economic și financiar.

Necesitatea analizei economico-financiare provine din acea nevoie de cunoaștere a tuturor evenimentelor de natură economică ce au loc în cadrul unei companii. Analiza economico-financiară este esențială în luarea deciziilor cu privire la alocare resurselor (materiale, financiare și umane) și performanțelor organizației pe termen scurt, mediu și lung.

Rolul și importanța analizei sunt regăsite și în funcțiile acesteia:

Funcție informațională realizată prin valorificarea datelor furnizate de sistemul de evidentă economică ce are ca scop informarea centrelor de decizie cu privire la modul de realizare a performanțelor economice și financiare și cauzele care generat anumite dereglări.

Funcție de evaluare a potențialului tehnico-economic al firmei materializată prin diagnostic;

Funcție de fundamentare a deciziei pe criterii de eficiență ce reprezintă o cerință importantă în desfășurarea oricărei activități economice;

Funcție de identificare și mobilizare a rezervelor interne realizată prin evaluarea calității managementului și a performanțelor obținute de acesta, dar și prin oferirea unor informații certe în ceeea ce privește modul de gestionare a patrimoniului;

Funcția de realizare a conexiunii cu mediul economico-financiar exterior, ceea ce presupune analiza relațiilor directe sau indirecte ce se pot stabili cu diferiți parteneri.

Drumul pe care îl parcurge analiza reprezintă inversul evoluției reale a fenomenul, în sensul că ea pornește de la rezultatele obținute către elemente și factori. Analiza presupune în primul rând delimitarea obiectului analizei adică constatarea anumitor fenomene exprimate cu ajutorul unor indicatori calitativi sau cantitativi și modificarea acestora. După aceasta, urmează determinarea elementelor componente, a factorilor de influență și a cauzelor care acționează asupra fenomenului. Următoarea etapă este stabilirea legăturilor cauzale dintre fiecare factor de influență și fenomenul analizat. În continuare este măsurată influența fiecărui factor asupra fenomenului analizat și stabilirea factorilor cu acțiune pozitivă sau negative, precum și a rezervelor interne nefolosite. Urmează sintetizarea rezultatelor analizei și formularea concluziilor și aprecierilor finale asupra fenomenului cercetat. În finanl se elaborează măsurile și se fundamentează deciziile pentru folosirea optima a resurselor și soprirea eficienței activității economice în viitor.

În ultima perioadă de timp, analiza economico-financiară a evoluat datorită mai multor factori:

Nevoia de resurse financiare a întreprinzătorilor pentru investiții, ceea ce a impus analiza rentabilității pe mai mulți ani. Astfel băncile și instituțiile financiare au în vedere elaborarea unor metode de analiză perfecționiste pentru a acorda sau refuza anumite credite;

Riscul de nonplată deoarece băncile nu au posibilitatea de a cere garanții care sa acopere pierderile, a impus elaborarea unor metode de analiză a riscului economic și financiar;

Căutarea unor tehnici eficiente și adaptate pentru efectuarea unor comparații între situațiile contabile și financiare ale diverselor țări, datorită dezvoltării internaționale a societății;

Dezvoltarea mijloacelor de finanțare modern au impus aprofundarea studiului echilibrelor financiare;

Ratele mari ale dobanzilor, constrângerile politicii creditului, inflația, variația cursului de schimb au intensificat problemele financiare ale firmelor.

În aceste condiții, teroticienii au încercat să adapreze această analiză economico-financiară la realitatea economică din cadrul fiecărei țări, care este într-o continua schimbare.

Rolul analizei în evaluarea și valorificarea performanțelor economice și financiare ale întreprinderii

Rezultatele analizei economico-financiare sunt utilizate în mediul intern pentru desfășurarea eficientă și corespunzătoare a activităților din cadrul firmei, dar și în mediul extern pentru a se urmări performanțele și rentabilitatea firmei.

Utilizatorii din mediul intern care se folosesc de rezultatele oferite de analiza economico-financiară sunt:

Conducerea întreprinderii deoarece în cadrul acesteia se iau cel mai importante măsuri și decizii cu privire la întregul sistem de funcționare a întreprinderii;

Managementul firmei deoarece în cadrul acestuia sunt urmărite și analizate periodic performanțele firmei. Acesta reprezintă legătura dintre firmă și ceilalți actori care participă într-o anumită măsură la viața economică și financiară a firmei;

Angajații și organizațiile sindicale fiind parteneri sociali ai firmei, prezintă interes cu privire la securitatea locurilor de muncă și negocierea salariilor.

Utilizatorii din mediul extern care se folosesc de rezultatele oferite de analiza economico-financiară sunt:

Furnizorii de capital:

Acționarii deoarece sunt interesați de actualele performațe ale firmei bazate pe investiția realizată de aceștia și de rentabilitatea și performanțele viitoare ale întreprinderii;

Investitorii în obligațiuni (au interese diferite față de cei care participă la capitalul social al firmei) urmăresc capacitatea de plată și profilul financiar pentru a putea estima riscul investiției în obligațiuni pe care compania le emite;

Băncile și alți investitori monitorizează prin analiza economico-financiară capacitatea de plată și gradul de îndatorare. Este normal ca în momentul finanțării unei firme, banca să urmărească performanțele acesteia.

Partenerii de afaceri:

Furnizorii deoarece sunt interesați de situația financiară a clienților lor și pentru dezvoltarea unor viitoare relații cu partenerii comerciali;

Clienții care desi au o atitudine relaxată față de parteneri, nu scapă din vedere efectele negative ale unor eventuale problem financiare;

Societățile de leasing sunt interesate de solvabilitatea firemei și de ratele de gestiune ale activelor imobilizare.

Statul:

Organele fiscale se interesează de situația financiară a întreprinderilor deoarece majoritatea veniturilor provin din impozitarea acestora;

Guvernul deoarece formulează politici economice bazându-se pe o analiză eficientă și corecta a fiecărei entități economice;

Autoritățile locale deoarece trebuie să asigure performanțe economico-financiare ridicate în zona pe care o administrează.

Alți utilizatori:

Organizațiile profesionale pentru a reduce amestecul statului în activități profitabile;

Analiști și consultanți ce se regăsesc ca firme de consultanță sau agenții de rating ce produc și frunizează informații economico-financiare;

Mass-media deoarece prin publicarea informațiilor de ordin economic și financiar pot atrage investitori în acțiuni și obligațiuni.

Deci, analiza economico-financiară este cel mai eficient instrument în determinarea situației financiare a unei întreprinderi iar rezultatele furnizate de aceasta sunt urmărite de nenumărați indivizi care participa direct sau indirect la desfășurearea activității unei firme. Informația furnizată de acestă analiză este o „carte de vizită” a întreprinderii în mediul de afaceri, determinând posibile viitoare relații între firmă și alte instituții sau indivizi economici.

Analiza economico-financiară are un rol bine definit în cadrul unei entități economice, iar rezultatele acesteia au un rol esențial în luarea deciziilor referitoare la situația și poziția firmei. Această analiză poate fi considerată instrumentul de bază al managemetului modern deoarece prin intermediul ei sunt mobilizate resursele interne în vederea maximizării profitului, a cifrei de afaceri și mărirea cotei de piața a întreprinderii. Prin intermediul analizei, managerii adoptă măsuri pentru menținerea unui echilibru economico-financiar în cadrul firmei și atingerea obiectivelor stabilite. De asemenea, cu ajutorul analizei economico-financiare sunt stabilite strategiile unei întreprinderi, pe baza cărora acesta își desfășoara activitatea.

Prin analiza economico-financiară se realizează diagnosticul financiar al performanțelor unei întreprinderi. Diagnosticul financiar se realizează fie pentru a determina cauzele unor disfuncționlități din cadrul întreprinderii, fie pentru a îmbunătăți desfășurarea activității acesteia.

Diagnosticul economico-financiar presupune stabilirea problemelor ce urmează a fi analizate, asigurarea informațiilor pe care acesta le necesită, precum și prezentarea rezultatelor într-un raport în care se reflectă obiectivele, aprecierile, recomandările și măsurile care trebuie luate pentru menținerea poziției financiare sau îmbunătățirea acesteia. Acesta se realizează atât în cadrul firmei (diagnostic intern) pentru determinarea situațiilor de dezechilibru financiar, identificarea cauzelor care au dus la disfuncționalități și stabilirea măsurilor pentru remedierea problemelor, cât și în exteriorul acesteia (diagnostic extern) pentru determinarea capacității întreprinderii de a-și acoperi obligațiile, estimarea valorii ei de piață și lichiditatea și solvabilitatea pe termen scurt și mediu.

Analiza eonomico-financiar pe baza ratelor financiare

Analiza econimico-financiară se poate realiza prin mai multe metode. Aceste metode pot fi grupate în:

Metode ale analizei calitative care au ca obiectiv studierea structurii fenomenelor și a factorilor generatori, precum și relațiile de cauzalitate ce apar între acești factori și fenomenele respective. Principalele metode ale analizei calitative sunt: modelarea, comparația, gruparea, diviziunea și descompunerea rezultatelor.

Metode ale analizei cantitative au scopul de a stabili legăturile de cauzalitate finale, de a stabili și ierarhiza factorii în funcție de importanța acestora, de a stabili resursel diponibile și modul în care aceste au fost valorificate. Principalele metode ale analizei cantitative sunt: metoda substituirilor în lanț, metoda bilanțieră, metoda ratelor, metoda scorurilor, metoda grilelor de evaluare, metoda ABC, cercetările operaționale.

Metoda ratelor se folosește pentru analiza situației financiare a întreprinderii, prin calculul unui raport dintre doua mărimi comparabile sub aspect logic și economic. Infomația oferită de analiză prin intermediul ratelor are o putere de explicare mult mai mare decât valoare celor doi indicatori luați separat.

„Metoda ratelor pune la dispoziția analiștilor instrumentul operațional pentru o mai complexă evaluare a forțelor, disfuncționalităților și performanțelor unei firme, dar și performanțele unei activități.” Ratele pun în evidență modificările ce au loc odată cu variația datelor evaluate și permite realizarea unui studiu comparativ, aprecierea performanțelor și poziției unui agent economic la un moment dat sau pe mai multe perioade de timp.

Categoriile de rate care sunt cel mai des utilizate în analiza economico-financiară sunt:

Ratele de structură, exprimă contribuția fiecărei părți la apariția fenomenului analizat. Exemple de astfel de rate sunt: rate de structură ale activului și rate de structură ale pasivului.

Ratele de gestiune se utilizează pentru aprecierea rotației resurselor financiare, materiale și umane ale întreprinderii. Rate de gestiune folosite de agenții economici sunt: rate de rotație a stocurilor, rate creditului-clienți, rata creditului-furnizor.

Ratele de rentabilitate ce permit calcularea unor indicatori prin care sunt apreciate eficiența economică și profitabilitatea întreprinderii. Exemple de astfel de rate sunt: rata rentabilității economice, financiare, resurselor consumate, comerciale.

Ratele de echilibru financiar se folosesc pentru aprecierea lichidității, capacității de plată și solvabilității societăților comerciale. Rate de echilibru financiar sunt: rata solvabilității generale, rata de îndatorare, rate de lichiditate.

În teorie se folosesc un număr destul de mare de rate, dar în practică, o entitate economică utilizează categoriile de rate care reflectă cel mai bine interesele urmărite de acesta. Așadar, menageri urmăresc valorile oferite de accele rate care permit adoptarea deciziilor de menținere a strategiei firmei sau de dezvoltare a acesteia în condițiile în care mediul economic este perturbat în permanență de crize. Pe de altă parte, acționarii se urmăresc ratele de rentabilitate, în special cea financiară, iar creditorii urmăresc ratele de solvabilitate deoarece le oferă informații referitoare la securitatea capitalurilor invesite în întreprindere.

Capitolul 2 Descrierea societății S.C.Electrica Furnizare S.A.

2.1. Date generale despre companie

În cadrul sectorului serviciilor electrice din țara noastră, Electrica S.A. este unul dintre cei mai importanți actori și lider de piață în furnizarea și distribuția energiei electrice. Acest grup este împărțit pe 3 categorii de activități: distribuție, furnizare și servicii energetice. Dintre acestea, cea mai importantă este activitatea de furnizare.

Cu o cotă de piață de 21,62% (conform raportării ANRE la data de 30.04.2015), Electrica Furnizare S.A. este cel mai important furnizor de energie electrică din România. Electrica Furnizare are ca principal obiectiv de activitate comercializarea energiei electrice. Aceasta funcționează în 18 județe ale țării, fiind formată din trei mari sucursale Electrica Furnizare Muntenia Nord, Electrica Furnizare Transilvania Nord și Electrica Furnizare Transilvania Sud, și are sedii în fiecare județ din aceste mari sucursale. Are aproximativ 3.500.000 de clienți și o cconcurență scăzută. Principalii concurenți sunt: E.ON Furnizare, Enel Energie, Enel Energie Muntenia și CEZ Vânzare.

Fig. 1 Drumul parcurs de energia electrică de la producător la consumator

Sursa: Site oficial al Grupului Electrica S.A. : http://www.electrica.ro/activitatile-grupului/furnizare/

Furnizorii de energie electrică fac parte din lanțul care asigură parcursul energiei electrice de la producător la consumatorul final. Pentru a asigura alimentarea cu energie electrică a clienților săi, Electrica Furnizare susține următoarele activități:

Achiziția de energie electrică de pe piețele centralizate;

Încheierea de contracte cu operatorii de rețea;

Vânzarea de energie electrică clienților finali.

2.2. Istoric

Electrica Furnizare este o filială în cadrul Grupului Electrica și funcționează în actuala formă de organizare din luna iulie a anului 2011, când cele trei filiale ale grupului au fuzionat pentru a oferi clienților o abordare nouă a relațiilor comerciale, unitară și adaptată cerințelor și necesităților acestora.

2.2.1. Sucursala Transilvania Nord Cluj

Ȋn urmă cu peste o sută zece ani, la 4 iulie 1904, se năștea Uzina Electrica Cluj, o intreprindere deosebit de importantă atât din punct de vedere economic cât și social, un motor pentru dezvoltarea economică a județului Cluj.

1912 – Se pune în funcțiune Uzina termică Cluj. În același an, în municipiul Oradea, are loc punerea în funcțiune a grupului turboalternator de 2200 CP, prima turbină cu aburi montată în centrală.

28 octombrie 1929 – Se înființează Regia Mixtă formată din Electrobel Bruxelles, Minele de cãrbuni din Ardeal și Primãria orașului Cluj.

10 august 1946 – Se înființează Societatea Regională de Electricitate Cluj, care preia 20 de uzine electrice situate în 8 județe din nordul țării.

1973 – Se înființează “Secția de Distribuție a Energiei Electrice” Zalău, subunitate a IRE (Întreprindere de Rețele Electrice) Baia Mare. S-au organizat 4 centre de exploatare: Zalău Nord, Zalău Sud, Șimleul Silvaniei și Jibou, 4 puncte de exploatare: structuri capabile să asigure în condiții mai bune activitatea energetică.

1 octombrie 1983 – În baza decretului Consiliului de Stat 379/13, I.R.E. Maramureș se reorganizează și se despart de ea subunitățile de profil din județele Sălaj și Satu Mare.

2.2.2. Sucursala Muntenia Nord Ploiești

Noiembrie 1990 – Se înființează RENEL (Regia Națională de Electricitate). IRE-urile devin Filiale de Rețele Electrice (FRE-uri).

1998 – Ca urmare a restructurării prin aplicarea HG 365/03.07.1998 de reorganizarea RENEL se înființează CONEL (Compnia Națională de Electricitate). CONEL avea în componența sa trei filiale: S.C. Termoelectrica S.A. (ce producea energie electrică și termică în termocentrale), S.C. Hidroelectrica S.A.(producea energie electrică în hidrocentrale) și S.C. Electrica S.A. (pentru distribuția și furnizarea energiei electrice). Filiala de Transport și Distribuție a Energiei Electrice (FTDEE) Cluj se desparte în două unități distincte:
• Sucursala Transport Dispecer Cluj cu rol de: exploatare și mentenanță a rețelelor 220 – 400 kV pe teritoriul județelor Cluj, Bihor, Sălaj, Satu-Mare, Maramureș, Mureș, Harghita și transportul energiei electrice de la producător la distribuitor.
• Sucursala de Distribuție Cluj cu rol de: exploatare și mentenanță a instalațiilor electrice de 110 kV, medie tensiune și joasă tensiune de pe raza județului Cluj, distribuție și furnizare a energiei electrice și contractarea, facturarea și încasarea energiei electrice.

2000 – CONEL, a fost împărțită în societăți comerciale independente aflate integral în proprietatea statului. Ca efect al acestei divizări, CONEL a fost desființată.

2001 – În baza HG 1342/27.12.2001, privind reorganizarea SC Electrica SA se înființează 8 Societăți Comerciale printre care și Filialele de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice (FDFEE) ”Muntenia Nord”, ”Transilvania Sud” și ”Transilvania Nord”, ”Banat”, ”Oltenia”, ”Dobrogea” și ”Moldova”.

2005 – Grupul Electrica vinde FDFEE Dobrogea și FDFE Banat grupului italian Enel, FDFEE Oltenia grupului cehoslovac CEZ și FDFEE Moldova grupului german E.ON Energie, deschizând procesul de liberalizare a pieței de energie din România.

1 august 2007 – Are loc reorganizarea Filialelor de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Electrica Muntenia Nord, Transilvania Sud și Transilvania Nord constând în divizarea parțială a fostelor societăți, în scopul separării activității de furnizare și distribuție a energiei electrice. Astfel iau naștere Filialele de Furnizare a Energiei Electrice (FFEE) ”Electrica Furnizare Muntenia Nord”, ”Electrica Furnizare Transilvania Sud” și ”Electrica Furnizare Transilvania Nord”. Separarea activităților de furnizare și distribuție reprezintă punerea în practică a cerinței prevăzute de Directiva Europeană nr. 54 din 26 iunie 2003 și este reglementată de HG nr. 675 din 28 iunie 2007.

În data de 22.07.2011, în conformitate cu HG 930/ 01.09.2010, s-a înființat SC Electrica Furnizare SA prin fuziunea fostelor filiale Electrica Furnizare Muntenia Nord, Electrica Furnizare Transilvania Nord și Electrica Furnizare Transilvania Sud.

2.3.Misiune/ Viziune

În mediul actual, pe piața activă a energiei electrice și în competiție cu alți operatori de utilități publice, Electrica Furnizare își propune un nou început. Cu o tradiție a expertizei de peste 100 de ani, mizează pe eficiența în asigurarea furnizării energiei electrice de calitate.

Misiunea societății este de a furniza energie electrică și de a oferi servicii modern și performante.

Viziune – „Vom deveni lideri în domeniul nostru de activitate, răspunzând cel mai bine necesităților și așteptărilor partenerilor noștri, prin flexibilitate, modernizare, inovare și responsabilitate socială.”

2.3.1. Valori și obiective generale

Valori:

Pentru creșterea încrederii și satisfacției clienților, oferim servicii de calitate;

Mediul cu resursele lui naturale care trebuie protejate și valorificate cât mai eficient;

Dreptul omului la o viață sănătoasă într-un mediu adecvat.

Obiective generale:

Creșterea continuă a satisfacției tuturor categoriilor de clienți;

Creșterea continuă a calității și diversificării serviciilor, cu respectarea cerințelor de mediu;

Reducerea cheltuielilor operaționale și îmbunătățirea performanțelor financiare;

Eficientizarea performanțelor Electrica Furnizare S.A. pentru susținerea competitivității pe piața de energie.

2.4. Electrica Furnizare în cifre

Într-un top al celor mai valoroase companii din 2013, Electrica Furnizare ocupă poziția 75 având 164 milioane de euro.

Electrica Furnizare este lider de piața atât pe piața reglementată cu o cotă de 36% în anul 2013, respectiv 38% în 2014, cât și pe cea competitivă cu o cotă de 11% în 2013,care în anul următor a crescut cu un procent. Rezultatul înainte de deducerea cheltuielilor privind dobânzile, impozitul pe profit și amortizare a crescut în anul 2014 cu 99% față de anul precedent ( de la 117 milioane Ron la 233 milioane Ron). Acest lucru se datorează programului îmbunătățit de implementarea structurilor de costuri și unei strategii de vânzări mai bună.

Veniturile au scăzut în anul 2014 cu aproximativ 13% în mare parte datorită scăderii prețurilor la energie, după cum reiese și din figura de mai jos. Această scădere compensează creșterea de 8% în cantitatea de energie furnizată.

Fig. 2 Venituri – segmentul de furnizare (mil. Ron)

Sursa: Raport anual 2014 Electrica S.A.,http://www.electrica.ro/wp-content/uploads/2015/10/ELSA_RO_2014_RaportAnual.pdf

Tabelul 1 Date financiare (Ron)

Sursa: Ministerul Finațelor Publice, http://www.mfinante.ro/infocodfiscal.html

Din tabelul de mai sus putem vedea o creștere a cifrei de afaceri până în anul 2013 și o scădere în 2014 față de anul precedent. În ceea ce privește profitul, acesta este într-o continuă creștere, ceea ce se datorează scăderii prețului energiei electrice care a determinat creșterea numărului de consumatori, strategiilor de piață adoptate, conducerii eficiente și privatizării.

2.5. Acționriat

Tabelul 2 Structura Acționariatului

Sursa: Depozitarul Central, Data 3 aprilie 2016, http://www.electrica.ro/investitori/actiuni-si-actionari/structura-actionariatului/

În tabelul de mai sus regăsim structura acționariatului pentru întreaga companie S.C. Electrica S.A. În ceea ce privește Filiala de Furnizare, acționariatul acesteia este structurat astfel: 78% deținut de Electrica și 22% de către Fondul Proprietatea. În iunie 2014 are loc listarea (la prețul de 11 lei pe acțiune) cu succes a 51% din acțiunile deținute de Electrica și filialele sale la Bursa de Valori București și London Stock Exchange, ceea ce a reperezentat cea mai mare listare de pe piața de capital din România, aducând companiei o sumă record de aproximativ 2 miliarde de lei. În urma acestei listări, 11.613 de investitori au cumpărat 177,188 milioale de acțiuni Electrica.

2.6. Numărul angajaților

Tabel 3 Număr angajați

Sursa: Raport anual 2015 Electrica S.A., http://www.electrica.ro/wp-content/uploads/2015/10/ELSA_RO_2015_RaportAnual.pdf

În tabelul de mai sus regăsim numărul total al angajaților grupului Electrica S.A., precum și numărul angajaților pe segmentul de furnizare. Putem observa că numărul salariaților s-a redus în anul 2015, în comparație cu anii precedenți atât în cadrul întregului grup, cât și pe segmentul de furnizare. Personalul din cadrul segmentului de frunizare a scăzut cu aproximativ 10,28% în anul 2015, față de anul 2012, iar pe întreg grupul a scăzut cu aproape 21%. Reducerea numărului de angajați din cadrul grupului s-a datorat aplicării programului de plecări voluntare cu pachet compensator care se adresează angajaților ca maxim cinci anu până la vârsta standard de pensionare, precum și celor cu probleme medicale. La aceasta se adaugă ieșirile la pensie la limita de vârstă, invaliditate și încetări ale contractellor individuale de muncă din alte motive (demisii/acodrul părților). Electrica a elaborat și imlementat un Program Național de Instruire la nivel de Grup, care are în vedere perfecționarea aptitudinilor salariaților astfel încât aceștia să se poată adapta la sarcini mai complexe pentru o utilizare optimă a resurselor existente.

Capitolul 3 Studiu de caz – Analiza economico-financiară la S.C. Electrica Furnizare S.A. prin metora ratelor

3.1. Aspecte teoretice privind analiza financiară a întreprinderii prin sistemul ratelor

Analiza financiară reprezintă diagnosticarea „stării de sănătate financiară” a unei întreprinderi la sfârșitul exercițiului contabil. Cu alte cuvinte, analiza financiară reprezintă instrumentul managerial cu ajutorul căruia conducerea societății înțelege trecutul și prezentul activității desfășurate, pentru a consolida viitoarele obiective startegice de menținere și dezvoltare a firmei. Această analiză urmărește să pună în evidență punctele forte și să îmbunătățească punctele slabe ale gestiunii financiare, astfel încât să explice cauzele care au generat dificultățile existente, să evalueze capacitatea unei firme de a-și asigura finanțarea și dezvoltarea într-un mediu concurențial.

Metoda ratelor reprezintă un instrument tradițional folosit în cadrul analizei financiare. Ratele sunt instrumente de analiză folosite pentru a cunoaște anumite evenimente economice și financiare, precum și elementele care le deternină. Pentru calculul ratelor, se folosesc informații financiare furnizate de bilanțul contabil și contul de profit și pierdere.

Bilanțul contabil este documentul care prezintă situația patrimonială și financiară a unei întreprinderi, iar analiza acestuia furnizează informații referitoare la poziția financiară, la solvabilitatea și structura patrimoniului societății.

În timp ce bilanțul contabil permite cunoașterea poziției financiare, contul de profit și pierdere oferă informații referitoare la activitatea întreprinderii, modul în care sunt gestionate afacerile din punct de vedere al veniturilor și cheltuielilor, precum și a rezultatelor pe care acestea le generează (profit sau pierdere).

Studiul de caz este realizat pe compania Electrica Furnizare, filială a Grupului Electrica, iar calculul ratelor este realizat pe anii 2012, 2013, respectiv 2014.

3.2. Analiza ratelor de rentabilitate

Ratele de rentabilitate sunt indicatori sintetici prin care se poate aprecia profitabilitatea unei întreprinderi sub formă relativă. Prin ratele de rentabilitate se poate aprecia eficiența generală a activității firmei, deoarece arată rezultatele obținute în urma trecerii prin toate etapele circuitului economic: aprovizionare, producție și desfacere. Cele mai importante rate de rentabilitate sunt: rata rentabilității financiare, rentabilității economice, rentabilității resurselor consumate și rata rentabilității comerciale.

3.2.1. Ratele de rentabilitate financiară

Rata de rentabilitate financiară reprezintă un indicator principal urmărit de investitori și de managementul firmei deoarece evidențiază eficiența utilizării capitalului propriu sau a a capitalui permanent al firmei. În funcție de nivelul acestei rate, acționarii apreciază dacă investiția făcută este rentabilă și justificată și dacă continuă să sprijine dezvoltarea afacerii respective.

Rata rentabilității financiare nete se calculează prin raportarea profitului net la mărimea capitalului propriu, astfel:

= 0,5498 (54,98%)

= 0,4499 (44,99%)

= 0,5929 (59,29%)

Rata rentabilității financiare nete înregistrează o scădere în anul 2013 față de anul anterior, iar în anul 2014 crește ceea ce înseamnă o utilizare eficientă a capitalului investit. Aceasta evidențiază o capacitate ridicată a capitalurilor proprii de a aduce profit net.

Rata rentabilității financiare înainte de impozit se determina astfel:

= 0,5498 (54,98%)

= 0,4499 (44,99%)

= 0,6621 (66,21%)

Rata rentabilității financiare inainte de impozitare din anul 2014 este cu 6,92 % mai mare față de rata rentabilității nete, ceea ce înseamnă că acest procent din profitul brut este utilizat pentru impozitare.

Rata de rentabilitate a activelor totale (ROA) evidențiază performanța netă a activului după calcularea impozitului pe profit, formula de calcul fiind următoarea:

= 0,0813 (8,13%)

= 0,0855 (8,55%)

= 0,1706 (17,06%)

După cum putem observa, rata de rentabilitate a activelor totale crește de la an la an reprezentând o situație favorabilă pentru firmă. În anul 2012, rata este de 8,13%, adică pentru fiecare 1 leu investit în active, societatea obține un profit de 8,13 lei. În anul următor se observa o creștere ușoară, iar în anul 2014, situația este și mai bună, pentru 1 leu investit, profitul este de 17,06 lei.

3.2.2. Ratele de retabilitate economică

Rata de rentabilitate economică arată eficiența mijloacelor financiare și materiale alocate activității desfășurate de întreprindere. Aceste rate au o valoare informativă mare, ceea ce ne oferă posibilitatea de a evalua performanțele întreprinderii.

Rata de rentabilitate a activului economic brut ne ajută la aprecierea globală a rentabilității brute a capitalului investit și nu este afectată de politicile de amortizare. Se determină astfel:

Activ economic brut = Imobilizări brute + NFR + Disponibilități

NFR = (Active circulante – Active de Trezorerie) – (Datorii pe termen scurt – Pasive de Trezorerie)

NFR2012 = (1.006.219.808 – 101.462.849) – (886.467.473 – 68.362.770) = – 50.073.284 lei

AEB2012 = 125.823.258 – 50.073.284 + 101.462.849 = 177.212.823 lei

= 1,87

NFR2013 = (1.115.651.207–92.144.430) – (890.773.184–42.217.842) = 90.515.751 lei

AEB2013 = 127.199.544 + 90.515.751 + 92.144.430 = 309.859.725 lei

= 1,62

NFR2014 = (1.063.772.042 – 403.483.774) – (770.624.074 – 0) = – 110.335.806 lei

AEB2014 = 128.180.108 – 110.335.806 + 403.483.774 = 421.328.076 lei

= 1,26

Tabelul 4

Valoare ratei de rentabilitate a activului economic brut scade pe parcursul celor trei perioade de gestiune, ceea ce înseamnă că eficacitatea întreprinderii a scăzut, fără a fi afectată de amortizare, fiscalitate și provizioane.

Rata de rentabilitate economică brută nu este afectată de amortizare și este folosită frecvent în analizele externe deoarece permite efectuarea comparațiilor în timp. Se calculează cu ajutorul raportului:

Capitalul economic brut = Imobilizări brute + NFR

CEB2012 = 125.823.258 – 50.073.284 = 75.749.974

= 4,37

CEB2013 = 127.199.544 + 90.515.751 = 217.715.295

= 2,30

CEB2014 = 128.180.108 – 110.335.806 = 17.844.302

= 29,94

Tabelul 5

3.2.3. Ratele de rentabilitate comercială

Rata marjei brute de exploatare (rata EBE) măsoară nivelul rezultatului brut de exploatare indiferent de politica financiară și de investiții. De asemenea, indică capacitatea activității de exploatare de a realiza profit și se calculează cu ajutorul următorului raport:

EBE = (VA + Subvenții de exploatare) – (Impozite, taxe și vărsăminte asimilate + Cheltuieli cu personalul)

VA = (MC + PE) – Consumuri provenind de la terți

MC = Vânzări de mărfuri – Costul de cumpărare al mărfurilor vândute

PE = Producția vândută + Producția stocată + Producția imobilizată

MC2012 = 2.711 – 2.994 = – 283 lei

PE2012 = 4.441.429.712 +0 +0 = 4.441.429.712 lei

VA2012 = (-283 + 4.441.429.712) – 2.525.474 – 2.439.725.633 – 817.353 – 1.585.198.628 = 413.162.341 lei

EBE2012 = (413.162.341 + 0) – (3.610.774 + 77.825.877) = 331.725.690 lei

= 0,074 (7,4%)

MC2013 = 11.256 – 11.827 = – 571 lei

PE2013 = 4.727.679.280 + 0 + 0 = 4.727.679.280 lei

VA2013 = (- 571 + 4.727.679.280) – 2.982.960 – 2.494.208.859 – 908.894 – 1.646.335.976 = 583.242.020 lei

EBE2013 = (583.242.020 + 0) – (5.442.250 + 80.674.509) = 502.023.261 lei

= 0,106 (10,6%)

MC2014 = 1.706 – 1.706 = 0

PE2014 = 4.011.620.255 + 0 + 0 = 4.011.620.255 lei

VA2014 = (0 + 4.011.620.255) – 3.448.490 – 1.852.244.263 – 856.500 – 1.597.552.485 = 557.518.517 lei

EBE2014 = (557.518.517 + 0) – (5.421.351 + 17.835.055) = 534.262.111 lei

= 0.133 (13,3%)

Pe aceste trei perioade de gestiune, observăm o evoluție crescătoare a ratei datorită creșterii mai rapide a excedentului brut de exploatare, față de cifra de afaceri. Rata EBE indică o creștere a productivității. Cu toate acestea, rata este redusă (în comparație cu valoarea optimă de 30%), ceea ce reflectă o eficiență scăzută.

Rata marjei nete evidențiază eficiența globală a întreprinderii și capacitatea acesteia de a realiza profit și de a rezista concurenței. Această rată se calculează astfel:

= 0,020 (2%)

= 0,021 (2,1%)

= 0,051 (5,1%)

Rata marjei nete a crescut la sfârșitul fiecărei perioade de gestiune, în anul 2014 crescând cu peste 3% față de anii anteriori, ceea ce reprezintă sporirea eficienței produselor care aduc profit. Acestea se datorează creșterii rezultatului net într-un ritm mai ridicat în comparație cu cifra de afaceri.

3.3. Analiza ratelor de structură

Prin raportul dintre un element sau o grupă de elemente din cadrul bilanțului și totalul grupei respective se analizează structura elementelor bilanțului. Cu ajutorul acestor rate se stabilește și evaluează raporturile dintre diferite elemente ale patrimoniului, se apreciază starea patrimonială și financiară și se stabilesc politicile și strategiile entității.

3.3.1. Ratele de structură ale activului

Prin calcularea acestor rate se poate evidenția destinația capitalului investit, gradul de lichiditate al capitalului investit, precum și capacitatea unei firme de a-și modifica structura activului sub influența anumitori factori din mediul intern și extern.

Rata generală a imobilizărilor evidențiază ponderea pe care activele imobilizate o reprezintă în totalul activelor și se determina astfel:

× 100

× 100 = 6,23 %

× 100 = 5,53 %

× 100 = 6,55 %

După cum reiese din calculele precedente, ponderea activelor imobilizare în totalul activelor a scăzut în anul 2013, față de anul precedent, iar în 2014 a crescut, înregistrând o pondere mai mare decât în anii precedenți. Această creștere a ratei generale a imobilizărilor semnifică o consolidare a infrastructurii entității, și de asemenea, crește credibilitatea întreprinderii în fața creditorilor și investitorilor.

Rata generală a activelor circulante arată ponderea activelor circulante în totalul activelor și se calculează cu ajutorul următoarei formule:

× 100

× 100 = 90,44 %

× 100 = 94,06 %

× 100 = 88,67 %

După cum putem observa, ponderea activelor circulante în totalul activelor a crescut în anul 2013, față de anul precedent, ceea ce poate însemna fie incetinirea procesului productiv sau derularea afacerii prin creșterea stocurilor, fie consolidarea lichidității imediate. În anul următor, ponderea acestora a scăzut, ceea ce înseamnă o creștere a procesului productiv.

Rata cheltuielilor în avans arată pondere pe care cheltuielile în avans o dețin în activele totale și se calculează astfel:

× 100

× 100 = 3,32%

× 100 = 0,39%

× 100 = 4,77%

Din calculele anterioare reiese că în anul 2013, cheltuielilor în avans au avut o pondere scăzută. Creșterea acestei rate în anul umrător înseamnă o bună utilizare a rezervelor monetare în exercițiul respectiv în vedere obținerii unor beneficii viitoare.

3.3.2. Ratele de structură ale pasivului

Prin aceste rate se urmărește aprecierea politicii financiare și a principalelor strategii ale întreprinderii referitoare la modul de formare a resurselor financiare pe categorii de surse (atrase, proprii, împrumutate) și pe termene de exigibilitate (scurt, mediu, lung).

Rata stabilității financiare arată ponderea pe care o deține capitalul permanent (resursle stabile de care dispune firma) în totalul pasivelor, și se determină astfel:

× 100

Capitalul permanent = Capitaluri proprii + Datorii pe termen mediu și lung + Provizioane

× 100 = 20,32 %

Capitalul permanent = 166.124.695 + 29.434.733 + 30.518.735 = 226.078.163

× 100 = 24,89%

Capital permanent = 225.497.714 + 38.343.042 + 31.379.617 = 295.220.373

× 100 = 35,76 %

Capital permanent = 345.301.140 + 41.943.006 + 41.739.160 = 428.983.306

Din calculele efectuate anterior putem observa că rata stabilității financiare crește de la an la an, deci, crește ponderea capitalurilor permanente în totalul surselor de finanțare. Această creștere este favorabilă pentru întreprindere deoarece capitalurile proprii cresc într-un ritm superior datoriilor pe termen mediu și lung.

Rata autonomiei financiare globale reflectă proporția din patrimoniu finanțată pe baza surselor proprii și se determină prin următorul raport:

× 100

× 100 = 14,93 %

× 100 = 19,01 %

× 100 = 28,78 %

Rata autonomiei financiare globale crește în fiecare an determinând o creștere a autonomiei financiare a întreprinderii ca urmare a modificării capitalurilor proprii în totalul resurselor. Aceasta reprezintă o situație favorabilă pentru întreprindere, deoarece modificare capitalurilor proprii se datorează creșterii rezultatului exercițiului.

Rata de îndatorare globală reprezintă ponderea datoriilor în totalul surselor de finanțare, determinându-se astfel:

× 100

× 100 = 85,06 %

× 100 = 80,98%

× 100 = 71,21%

Fig. 6 Rata de îndatorare globală

Valoarea maximă admisă a acestei rate este de 66%, iar din calculele efectuate observăm ca în anul 2012, valoarea acesteia este cu mult peste limită. În anii următori scade și ajunge la 71,21% în anul 2014, o valoare apropiată de cea optimă. Valorile ridicate alea acestui indicator reflectă o îndatorare ridicată a firmei și o autonomie financiară redusă, iar scăderea înregistrată, indică o reducere a îndatorării și o creștere a autonomiei.

3.4. Analiza ratelor de lichiditate

Ratele de lichiditate se folosesc pentru comparații între întreprinderi care activează în același sector sau între ratele cronologice realizate de aceași întreprindere. Prin acestea se determină gradul în care o întreprindere poate face față datoriilor pe termen scurt.

3.4.1. Rata lichidității generale (globale)

Lichiditatea generală reflectă posibilitatea elementelor patrimoniale curente de a se transforma într-o perioadă scurtă de timp în lichidități care să satisfacă obligațiile de plată exigibile. Rata lichidității generale se determină cu ajutorul următorului raport:

= 1,13

= 1,25

= 1.38

Lichiditatea globală se apreciază favorabil atunci când rata lichidității generale este cuprinsă între 1,2 și 2. Din calculele precedente reiese că rata lichidității generale are o valoare supraunitară în creștere pe parcursul celor trei exerciții financiare, deci, cel puțin pe termen scurt, firma are capacitatea de a-și achita datoriile exigibile, fiind aproape de limită. Pentru bancă, această situație reprezintă gradul de siguranță în acordarea unor noi credite.

3.4.2. Rata lichidității reduse

Aceasta reflectă capacitatea întreprinderii de a onora datoriile, pe termen scurt, din creanțe și disponibilități. Rata lichidității reduse se calculează astfel:

= 1,17

= 1,25

= 1,38

După cum reiese din calculele anterioare, rata lichidității reduse are aceleași valori ca rata lichidității generale, deoarece în totalul activelor circulante, stocurile au o pondere foarte mică. De asemenea, valoarea acestei rate crește constant, ajungând în anul 2014 la 1,38. Aceste valori arată ca firma este capabilă să își acopere datoriile pe termen scurt din creanțe și disponibilități și indică o sitiație favorabilă pentru firmă.

3.4.3. Rata lichidității imediate

Lichiditatea imediată exprimă capacitatea de rambursare a datoriilor pe termen scurt din disponibilități. Această rată se calculează astfel:

= 0,11

= 0,10

= 0,52

Rata lichidității imediate crește pe parcursul celor trei exerciții financiare, iar în anii 2012 și 2013, rezultatele acesteia sunt sub valoarea minimă de 0,3, ceea ce înseamnă ca datoriile pe termen scurt nu pot fi acoperite de disponibilități. În anul următor valoarea acesteia este de 0,52, ceea ce înseamnă ca situația a devenit mai bună, dar valoare rămâne sub cea optimă.

3.5. Analiza ratelor de solvabilitate

Solvabilitatea reprezintă capacitatea firmei de a face față scadențelor pe termen mediu și lung, depinde de mărimea acestor datorii și costul îndatorării. Aceasta este un element prioritar pentru întreprinzătorul care vrea să iși păstreze autonomia fianciară și flexibilitatea gestiunii. Solvabilitatea rezultă dintr-un fond de rulment net pozitiv sau din echilibrul dintre fluxurile de încasări și fluxurile de plăți.

3.5.1. Rata solvabilității patrimoniale

Aceasta exprimă ponderea capitalului propriu în totalul pasivelor și se determină cu ajutorul umrătorului raport:

= 0,14

= 0,19

= 0,28

Fig. 8 Rata solvabilității patrimoniale

Valoarea optimă a acestui indicator ar trebui sa fie cuprinsă între 0,3 și 0,5. Pe perioada analizată observăm că rata solvabilității patrimoniale este în creștere, dar înregistrează valori inferioare celei optime. De aici rezultă ca firma înregistrează un dezechilibru financiar pe perioada analizată.

3.5.2. Rata solvabilității generale

Aceasta arată gradul în care activele totale ale întreprinderii acoperă datoriile totale și se determină astfel:

= 1,17

= 1,23

=1,40

Din calculele precedente reiese ca rata solvabilității generale are valori mai mari decât 1 și creșre în ficare an, înregistrând valoare de 1,4 în anul 2014. Deci în anii 2012 și 2013, valorile sunt apropiate de 1, ceea ce dovedește riscul de insolvabilitate, iar în anul 2014, firma este capabilă sa onoreze anumite datorii, dar totuși rămâne aproape de limită.

Concluzii

În lucrarea de față am încercat să pun în evidență necesitatea și importanța realizării analizei financiare pentru evaluarea performanțelor întreprinderii și diagnosticarea financiară a acesteia. Analiza prin sistemul ratelor a oferit rezultate cu o valoare explicativă ridicată care au permis întelegerea concretă a evenimentelor din cadrul companiei care au influențat în mod semnificativ desfășurarea activității.

În urma analizei efectuate pe baza informațiilor preluate din exercițiile financiare ale societății Electrica Furnizare pe perioada 2012 – 2014, am înțeles importanța realizării analizei financiare.

Rezultatele obținute în urma analizei ratelor de rentabilitate financiară și comercială, furnizează informații cu privire la rentabilitatea firmei și profitul acesteia. Astfel, rezultatul ratei de rentabilitate financiară arată eficiența capitalului investit și capacitatea acestuia de a produce profit, de exemplu, în anul 2014, din totalul profitului, 59,29 % este adus de capitalul investit. Pe de altă parte, din analiza ratei de rentabilitate comercială reiese că pe parcurcul perioadei analizate, valorile sunt sub cele optime, dar înregistrează o creștere asacendentă, ceea ce însemnă că în perioada următoare, aceste vor ajunge la valoarea optimă. De exemplu, rata EBE a înregistrat o valoare de 7,4% în anul 2012, iar în anul 2014 a crescut la 13,30%.

În urma analizei ratelor de structură ale activului, am observat că s-a consolidat infrastructura entității, are loc o creștere ușoară a procesului productiv și o bună utilizare a rezervelor monetare actuale pentru obținerea unor beneficii viitoare. Prin analiza ratelor de structură a pasivelor am observat o creștere a capitalului propriu. Pentru companie, aceasta este o situație favorabilă deaorece odată cu creșterea capitalurilor proprii, crește și rezultatul exercițiului, iar datoriile cresc într-un ritm inferior creșterii capitalului propriu.

Din analiza ratelor de lichiditat, se observă că cel puțin pe termen scurt societatea își poate acoperii datoriile pe termen scurt din stocuri, creanțe sau disponibilități. Capacitatea companiei de a-și acoperii datoriile pe termen scurt reprezintă gradul de încredere al bancilor pentru oferirea creditelor. Din analiza ratelor de solvabilitatea, nu avem o situație favorabilă deoarece valorile obținute sunt sub limită, ceea ce arată un risc de insolvență.

În ansamblu, situația financiară a firmei este bună și în continuă dezvoltare și diversificare, iar rezultatele scăzute de la începutul perioade analizate se poate datora fuziunii care a avut loc la jumătatea anului 2011, dată de la care firma funcționează în forma actuală. Pe baza informațiilor furnizate de această companie am putut observa atât situații care favorizează firma, cât și situații nefavorabile, ceea ce a oferit posibilitatea întelegerii importanței analizei economico-financiare. Astfel, în urma analizei am observat evoluția anumitor indicatori și influența acestora, iar pe baza rezultatelor compania a adoptat măsuri de menținere sau dezvoltare pe sectoarele în care rezultatele au fost favorabile, precum și măsuri de îmbunătățire pe sectoarele cu rezultate nefavorabile.

Analiza economico-financiară este importantă deoarece prin realizarea permanentă a acesteia, la intervale de timp bine stabilite, conducerea unei întreprinderi poate anticipa eventuale eșecuri sau pierderi și le poate preveni în timp util. De asemenea, rezultatele analizei sunt utilizate pentru adoptarea strategiilor viitoare, atragerea unor noi investitori sau creditori și pentru planificarea bugetului, a resurselor materiale și a celor umane.

Pentru orice tip de întreprindere, indiferent de mărime sau de domeniu de activitatea, este importantă realizarea analizei financiare și economice și trebuie să ocupe un rol principal în cadrul firmei. Prin analiza economico-financiară sunt evidențiate punctele forte și slabe ale activității unei firme și se stabilesc măsurile ce trebuie aplicate pe termen scurt și lung pentru atingerea obiectivelor stabilite. Analiza financiară este importantă deoarece analizează o situație apărută, identifică problema și generează măsuri pentru a îmbunătăți performanțele și productivitatea companiei.

Așadar, în mediul actual, deosebit de agitat și complex, analiza economico-financiară, devine din ce în ce mai importantă și indispensabilă pentru o întreprindere și ocupă un loc important în managementul strategic și în procesul de conducere.

Anexe

Referințe bibliografice

Consiliul Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România, Priorități majore pentru mediul de afaceri în 2015, accesat pe data de 5 mai 2016, http://cnipmmr.ro/2015/01/20/prioritati-majore-pentru-mediul-de-afaceri-in-2015/

Camera de Comerț și Industrie a României, Starea Mediului Economic 2015, accesat pe data de 5 mai 2016, http://ccir.ro/wp-content/uploads/2016/05/SME-2015.pdf

Marcu, Nicu. Analiză economico-financiară: suport de curs 2015, accesat pe data de 8 februarie 2016, http://claroline.faa.ro/

Popescu, Loredana, Suport de curs, accesat la data de 12 mai 2016, http://www.spiruharet.ro/facultati/contabilitate-valcea/biblioteca/3c4d573408aca07d7694b7d70fbc0daf.pdf

Niculescu, Maria, Diagnosticul economic, București: Editura Economică, 2003

Balu, Mariana, Analiza economico-financiară. Teorie și aplicații practice, București: Editura Fundației România de Mâine, 2007

Ghic, Grațiela, Analiza economico-financiară, București: Editura Pro Universitaria, 2012

Moroșan, Iosefina, Analiza economico-financiară, București: Editura Fundației România de Mâine, 2006

Petrescu, Silvia, Analiză și diagnostic financiar-contabil:ghid teoretico-aplicativ, București: Editura CECCAR, 2010

Căruntu, Constantin., Analiza economico-financiară, Târgu Jiu: Editura Academica Brâncuși, 2010

Vâlceanu, Gh, V. Robu și N. Georgescu, Analiza economico-financiară, București: Editura Economică, 2004

Site Electrica, accesat pe data de 15 mai 2016: http://www.electrica.ro/activitatile-grupului/furnizare/

Site Electrica Furnizare, Sucursala Transilvania Nord-Cluj, accesat pe data de 20 mai 2016: http://www.electricafurnizare.ro/istoric/sucursala-transilvania-nord-cluj/

Site Electrica Furnizare, Sucursala Muntenia Nord-Ploiești, accesat pe data de 20 mai 2016: http://www.electricafurnizare.ro/istoric/sucursala-muntenia-nord-ploiesti/

Site Electrica Distribuție Transilvania Nord: http://www.edtn.ro/cluj/istoric/

Site Electrica Furnizare, Misiune-Viziune, accesat pe data de 18 mai 2016: http://www.electricafurnizare.ro/misiuneviziune

Raport anual 2014 Electrica S.A., accesat pe data de 18 mai 2016: http://www.electrica.ro/wp-content/uploads/2015/10/ELSA_RO_2014_RaportAnual.pdf

Raport anual 2015 Electrica S.A., accesat pe data de 25 mai 2016: http://www.electrica.ro/wp-content/uploads/2015/10/ELSA_RO_2015_RaportAnual.pdf

Popescu, Petru, Finanțele firmei, București : Editura Economică, 2010

Vintilă, Georgeta, Gestiunea financiară a întreprinderii, București: Editura Didactică și Pedagogică, 2006

Onica, Mihaela, Finanțele întreprinderii, Galați: Editura Europlus,2010