Analiza Economico – Financiară LA S.c. Electrica Furnizare S.a Prin Metoda Ratelor

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE ADMINISTRAȚIE ȘI AFACERI

SPECIALIZAREA ADMINISTRAREA AFACERILOR

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC

Asist. univ. dr. VALENTIN LEOVEANU

Conf.univ. dr. Anca Bratu

ABSOLVENTĂ,

VALENTINA CORBU

BUCUREȘTI

2016

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE ADMINISTRAȚIE ȘI AFACERI

SPECIALIZAREA ADMINISTRAREA AFACERILOR

ANALIZA ECONOMICO – FINANCIARĂ LA S.C. ELECTRICA FURNIZARE S.A.

PRIN METODA RATELOR

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC

Asist. univ. dr. VALENTIN LEOVEANU

Conf.univ. dr. Anca Bratu

ABSOLVENTĂ,

VALENTINA CORBU

BUCUREȘTI

2016

Introducere

Capitolul 1 Aspecte teoretice privind analiza economico-financiară

Analiza macroeconomică a mediul de afaceri

Mediul de afaceri este influențat de cele două componente ale sale și anume mediul extern și mediul intern. Mediul extern este componenta care influențează în mod indirect mediul de afaceri prin factorii politici, sociali, economici, culturali, tehnologici și legislația națională și locală. Mediul intern este componenta care influențează în mod direct mediul de afaceri prin investitori, acționari, patronat, management și resursele umane.

În ultimii ani s-a urmărit dezvoltarea mediului de afaceri din România prin adoptarea unor măsuri și legi care să creeze un mediu favorabil dezvoltării afacerilor. Îmbunătățirea absorbției fondurilor structurale, valorificarea oportunităților de finanțare, dezvoltarea sectorului de IMM-uri în toate domeniile de activitate, precum și susținerea distribuției și comercializării produselor acestora reprezintă priorități majore pentru dezvolarea mediului de afaceri, obiective susținute și de către Uniunea Europeana prin Strategia Europa 2020.

În anul 2015, România înregistrează o creștere economică de 3,6%, ceea ce reprezintă un nivel foarte bun. Pentru anul următor, se preconizează o creștere economică care să atingă 4,2%. De asemenea, PIB-ul României a crescut cu 10% , lucru datorat absorbției fondurilor europene puse la dispoziție de către Uniunea Europeană. Deși s-a înregistrat o creștere, economia românească are un potential economic mult mai mare, iar pentru a-l atinge este nevoie de mult mai multă implicare și de eforturi suplimentare. Acest lucru fiind susținut și de către Mihai Darabat, Președintele Camerei de Comerț și Industrie a României.

În ultimii trei ani România a înregistrat o dezvoltare economică intensă, dar și progrese în sectorul economic și în ceea ce privește politica publică.

Investițiile totale au crescut in anul 2015 cu 6,5%, procent ce situează România peste media Uniunii Europene. Pentru următorii ani, se preconizează că investițiile private vor continua să crească, iar investițiile publice, ce au atins un nivel record în 2015, va deține în anii următori o rată a creșterii în scădere. Indicele de corupție în România s-a îmbunătățit, punctajul obținut în 2014 fiind de 4,3 față de 3,7 obținut în 2010. (Indicator măsurat pe o scară de la 0 la 10, unde 0 reprezintă cel mai ridicat grad de corupție). Inflația a scăzut în ultimii ani, iar rata medie anuală s-a aflat pe o traiectorie descendentă începând cu anul 2013 datorită recoltelor bogate (înregistrate în 2013 și 2014), scăderii prețului petrolului la nivel mondial și reducerea cotelor de TVA pentru produsele alimentre și băuturile nealcoolice (de la 24% la 9%). În anul 2015 inflația a înregistrat un minim de -1,7% (în luna august), iar la sfârșitul anului a înregistrat un procent de -0,4%. Se preconizează că în 2017, aceasta va reveni la nivelul-țintă urmărit de Banca Centrală de 2,5% (±1%).

Așadar, mediul de afaceri în România s-a dezvoltat în ultimii trei ani, în comparație cu perioada anterioară și este într-o continua dezvoltare și diversificare. România are un potential economic foarte mare și dispune de nenumărate resurse care dacă ar fi exploatate în mod corespunzător ar aduce un profit mult mai mare în comparație cu cel actual. Pentru p dezvoltare durabilă a mediului de afaceri din România trebuie intensificate eforturile pentru absorbția fondurilor europene, dezvoltarea infrastructurii, dezvoltarea sectorului de IMM-uri și susținerea acestora.

Necesitatea și rolul analizei economico-financiare

Orice întreprindere, indiferent de dimensiune sau de domeniul de activitate, se confruntă cu diverse probleme de natură economică și financiară care pot avea consecințe negative în desfășurarea activității unei firme. Astfel, pentru cunoașterea acestor fenomene și determinarea relațiilor cauzale apare analiza ca metodă de cercetare.

Analiza presupune descompunerea întregului în părțile sale componente, acestea fiind studiate individual pentru a deternima factorii generatori, în vederea adoptării unor decizii care privesc prezentul și viitorul activităților desfășurate în întreprindere. În timp de analiza reprezintă descompunerea întregului în părțile componente, sinteza presunupe reunirea elementelor într-un tot unitar, iar pentru o caracterizare complete a unei activități sau a unui eveniment este necesară îmbinarea analizei cu sinteza, ca mijloace de cunoaștere.

Analiza economică cercetează fenomenele și activitățile economice, consumul de resure și rezultatele obținute. În analiza economică, se iau în considerare relațiile structural-funcționale și cele de cauză-efect. Analiza financiară are rolul de a stabili un diagnostic referitor la situația financiară a întreprinderii, utilizând informații din bilanțul financiar, contul de profit și pierdere și rapoarte anuale.

Pe parcursul trecerii timpului, elementele de bază ale conceptului de analiză economico-financiară au evoluat și au fost adaptate la cerințele din ce în ce mai diversificare ale mediului de afaceri. Autori cunoscuți ca: C. Babbage, H. Fayol, H.B. Maynard, G. Charreaux, D.M. Chorafos, K. Fischer etc, precum și reprezentanții școlii economice românești au avut opinii diferite depre analiza economico-financiară și au îmbogățit treptat definiția acesteia.

Din punct de vedere al mai multor autori, analiza economico-financiară este un ansamblu de metote, tehnici, procedee și instrumente ce asigură preluarea informațiilor atât interne, cât și externe, pentru a formula aprecieri corespunzătoare referitoare la situația economico-financiară a unei firme. De asemenea, identifică factorii, cauzele și condițiile care au deternimat o schimbare în desfășurarea activității și ajută la utilizarea eficientă a resurselor umane, materiale și financiare.

Alți autori susțin că analiza economico-financiară constituie ansamblu de concept și metode, cu instrumentele aferente, care prelucrează datele contabile și cele de gestiune, pentru a formula aprecieri pertinente care se referă la situația firmei, calitatea performanțelor și gradul de risc în mediul concurențial dinamic.

Așadar, analiza economico-financiară utilizează metode, tehnici și instrumente pentru cunoașterea anumitor evenimente, identificând factorii generatori, dar și măsurile ce trebuie luate pentru remedierea problemelor, optimizarea rezultatelor întreprindeii și menținerii unui echilibru economic și financiar.

Necesitatea analizei economico-financiare provine din acea nevoie de cunoaștere a tuturor evenimentelor de natură economică ce au loc în cadrul unei companii. Analiza economico-financiară este esențială în luarea deciziilor cu privire la alocare resurselor (materiale, financiare și umane) și performanțelor organizației pe termen scurt, mediu și lung.

Rolul și importanța analizei sunt regăsite și în funcțiile acesteia:

Funcție informațională realizată prin valorificarea datelor furnizate de sistemul de evidentă economică ce are ca scop informarea centrelor de decizie cu privire la modul de realizare a performanțelor economice și financiare și cauzele care generat anumite dereglări.

Funcție de evaluare a potențialului tehnico-economic al firmei materializată prin diagnostic;

Funcție de fundamentare a deciziei pe criterii de eficiență ce reprezintă o cerință importantă în desfășurarea oricărei activități economice;

Funcție de identificare și mobilizare a rezervelor interne realizată prin evaluarea calității managementului și a performanțelor obținute de acesta, dar și prin oferirea unor informații certe în ceeea ce privește modul de gestionare a patrimoniului;

Funcția de realizare a conexiunii cu mediul economico-financiar exterior, ceea ce presupune analiza relațiilor directe sau indirecte ce se pot stabili cu diferiți parteneri.

Drumul pe care îl parcurge analiza reprezintă inversul evoluției reale a fenomenul, în sensul că ea pornește de la rezultatele obținute către elemente și factori. Analiza presupune în primul rând delimitarea obiectului analizei adică constatarea anumitor fenomene exprimate cu ajutorul unor indicatori calitativi sau cantitativi și modificarea acestora. După aceasta, urmează determinarea elementelor componente, a factorilor de influență și a cauzelor care acționează asupra fenomenului. Următoarea etapă este stabilirea legăturilor cauzale dintre fiecare factor de influență și fenomenul analizat. În continuare este măsurată influența fiecărui factor asupra fenomenului analizat și stabilirea factorilor cu acțiune pozitivă sau negative, precum și a rezervelor interne nefolosite. Urmează sintetizarea rezultatelor analizei și formularea concluziilor și aprecierilor finale asupra fenomenului cercetat. În finanl se elaborează măsurile și se fundamentează deciziile pentru folosirea optima a resurselor și soprirea eficienței activității economice în viitor.

În ultima perioadă de timp, analiza economico-financiară a evoluat datorită mai multor factori:

Nevoia de resurse financiare a întreprinzătorilor pentru investiții, ceea ce a impus analiza rentabilității pe mai mulți ani. Astfel băncile și instituțiile financiare au în vedere elaborarea unor metode de analiză perfecționiste pentru a acorda sau refuza anumite credite;

Riscul de nonplată deoarece băncile nu au posibilitatea de a cere garanții care sa acopere pierderile, a impus elaborarea unor metode de analiză a riscului economic și financiar;

Căutarea unor tehnici eficiente și adaptate pentru efectuarea unor comparații între situațiile contabile și financiare ale diverselor țări, datorită dezvoltării internaționale a societății;

Dezvoltarea mijloacelor de finanțare modern au impus aprofundarea studiului echilibrelor financiare;

Ratele mari ale dobanzilor, constrângerile politicii creditului, inflația, variația cursului de schimb au intensificat problemele financiare ale firmelor.

În aceste condiții, teroticienii au încercat să adapreze această analiză economico-financiară la realitatea economică din cadrul fiecărei țări, care este într-o continua schimbare.

Rolul analizei în evaluarea și valorificarea performanțelor economice și financiare ale întreprinderii

Rezultatele analizei economico-financiare sunt utilizate în mediul intern pentru desfășurarea eficientă și corespunzătoare a activităților din cadrul firmei, dar și în mediul extern pentru a se urmări performanțele și rentabilitatea firmei.

Utilizatorii din mediul intern care se folosesc de rezultatele oferite de analiza economico-financiară sunt:

Conducerea întreprinderii deoarece în cadrul acesteia se iau cel mai importante măsuri și decizii cu privire la întregul sistem de funcționare a întreprinderii;

Managementul firmei deoarece în cadrul acestuia sunt urmărite și analizate periodic performanțele firmei. Acesta reprezintă legătura dintre firmă și ceilalți actori care participă într-o anumită măsură la viața economică și financiară a firmei;

Angajații și organizațiile sindicale fiind parteneri sociali ai firmei, prezintă interes cu privire la securitatea locurilor de muncă și negocierea salariilor.

Utilizatorii din mediul extern care se folosesc de rezultatele oferite de analiza economico-financiară sunt:

Furnizorii de capital:

Acționarii deoarece sunt interesați de actualele performațe ale firmei bazate pe investiția realizată de aceștia și de rentabilitatea și performanțele viitoare ale întreprinderii;

Investitorii în obligațiuni (au interese diferite față de cei care participă la capitalul social al firmei) urmăresc capacitatea de plată și profilul financiar pentru a putea estima riscul investiției în obligațiuni pe care compania le emite;

Băncile și alți investitori monitorizează prin analiza economico-financiară capacitatea de plată și gradul de îndatorare. Este normal ca în momentul finanțării unei firme, banca să urmărească performanțele acesteia.

Partenerii de afaceri:

Furnizorii deoarece sunt interesați de situația financiară a clienților lor și pentru dezvoltarea unor viitoare relații cu partenerii comerciali;

Clienții care desi au o atitudine relaxată față de parteneri, nu scapă din vedere efectele negative ale unor eventuale problem financiare;

Societățile de leasing sunt interesate de solvabilitatea firemei și de ratele de gestiune ale activelor imobilizare.

Statul:

Organele fiscale se interesează de situația financiară a întreprinderilor deoarece majoritatea veniturilor provin din impozitarea acestora;

Guvernul deoarece formulează politici economice bazându-se pe o analiză eficientă și corecta a fiecărei entități economice;

Autoritățile locale deoarece trebuie să asigure performanțe economico-financiare ridicate în zona pe care o administrează.

Alți utilizatori:

Organizațiile profesionale pentru a reduce amestecul statului în activități profitabile;

Analiști și consultanți ce se regăsesc ca firme de consultanță sau agenții de rating ce produc și frunizează informații economico-financiare;

Mass-media deoarece prin publicarea informațiilor de ordin economic și financiar pot atrage investitori în acțiuni și obligațiuni.

Deci, analiza economico-financiară este cel mai eficient instrument în determinarea situației financiare a unei întreprinderi iar rezultatele furnizate de aceasta sunt urmărite de nenumărați indivizi care participa direct sau indirect la desfășurearea activității unei firme. Informația furnizată de acestă analiză este o carte de vizită a întreprinderii în mediul de afaceri, determinând posibile viitoare relații între firmă și alte instituții sau indivizi economici.

Analiza economico-financiară are un rol bine definit în cadrul unei entități economice, iar rezultatele acesteia au un rol esențial în luarea deciziilor referitoare la situația și poziția firmei. Această analiză poate fi considerată instrumentul de bază al managemetului modern deoarece prin intermediul ei sunt mobilizate resursele interne în vederea maximizării profitului, a cifrei de afaceri și mărirea cotei de piața a întreprinderii. Prin intermediul analizei, managerii adoptă măsuri pentru menținerea unui echilibru economico-financiar în cadrul firmei și atingerea obiectivelor stabilite. De asemenea, cu ajutorul analizei economico-financiare sunt stabilite strategiile unei întreprinderi, pe baza cărora acesta își desfășoara activitatea.

Analiza eonomico-financiar pe baza ratelor financiare

Analiza econimico-financiară se poate realiza prin mai multe metode. Aceste metode pot fi grupate în:

Metode ale analizei calitative care au ca obiectiv studierea structurii fenomenelor și a factorilor generatori, precum și relațiile de cauzalitate ce apar între acești factori și fenomenele respective. Principalele metode ale analizei calitative sunt: modelarea, comparația, gruparea, diviziunea și descompunerea rezultatelor.

Metode ale analizei cantitative au scopul de a stabili legăturile de cauzalitate finale, de a stabili și ierarhiza factorii în funcție de importanța acestora, de a stabili resursel diponibile și modul în care aceste au fost valorificate. Principalele metode ale analizei cantitative sunt: metoda substituirilor în lanț, metoda bilanțieră, metoda ratelor, metoda scorurilor, metoda grilelor de evaluare, metoda ABC (Diagrama Pareto), cercetările operaționale.

Metoda ratelor se folosește pentru analiza situației financiare a întreprinderii, prin calculul unui raport dintre doua mărimi comparabile sub aspect logic și economic. Infomația oferită de analiză prin intermediul ratelor are o putere de explicare mult mai mare decât valoare celor doi indicatori luați separat.

„Metoda ratelor pune la dispoziția analiștilor instrumentul operațional pentru o mai complexă evaluare a forțelor, disfuncționalităților și performanțelor unei firme, dar și performanțele unei activități.” Ratele pun în evidență modificările ce au loc odată cu variația datelor evaluate și permite realizarea unui studiu comparativ, aprecierea performanțelor și poziției unui agent economic la un moment dat sau pe mai multe perioade de timp.

Categoriile de rate care sunt cel mai des utilizate în analiza economico-financiară sunt:

Ratele de structură, exprimă contribuția fiecărei părți la apariția fenomenului analizat. Exemple de astfel de rate sunt: rate de structură ale activului și rate de structură ale pasivului.

Ratele de gestiune se utilizează pentru aprecierea rotației resurselor financiare, materiale și umane ale întreprinderii. Rate de gestiune folosite de agenții economici sunt: rate de rotație a stocurilor, rate creditului-clienți, rata creditului-furnizor.

Ratele de rentabilitate ce permit calcularea unor indicatori prin care sunt apreciate eficiența economică și profitabilitatea întreprinderii. Exemple de astfel de rate sunt: rata rentabilității economice, financiare, resurselor consumate, comerciale.

Ratele de echilibru financiar se folosesc pentru aprecierea lichidității, capacității de plată și solvabilității societăților comerciale. Rate de echilibru financiar sunt: rata solvabilității generale, rata de îndatorare, rate de lichiditate.

În teorie se folosesc un număr destul de mare de rate, dar în practică, un entitate economică utilizează categoriile de rate care reflectă cel mai bine interesele urmărite de acesta. Așadar, menageri urmăresc valorile oferite de accele rate care permit adoptarea deciziilor de menținere a strategiei firmei sau de dezvoltare a acesteia în condițiile în care mediul economic este perturbat în permanență de crize. Pe de altă parte, acționarii se urmăresc ratele de rentabilitate, în special cea financiară, iar creditorii urmăresc ratele de solvabilitate deoarece le oferă informații referitoare la securitatea capitalurilor invesite în întreprindere.

Capitolul 2 Descrierea societății S.C.Electrica Furnizare S.A.

2.1. Date generale despre companie

În cadrul sectorului serviciilor electrice din țara noastră, Electrica S.A. este unul dintre cei mai importanți actori și lider de piață în furnizarea și distribuția energiei electrice. Acest grup este împărțit pe 3 categorii de activități: distribuție, furnizare și servicii energetice. Dintre acestea, cea mai importantă este activitatea de furnizare.

Cu o cotă de piață de 21,62% (conform raportării ANRE la data de 30.04.2015), Electrica Furnizare S.A. este cel mai important furnizor de energie electrică din România. Electrica Furnizare are ca principal obiectiv de activitate comercializarea energiei electrice. Aceasta funcționează în 18 județe ale țării, având aproximativ 3.500.000 de clienți.

Fig. 2.1. Drumul parcurs de energia electrică de la producător la consumator

Sursa: Site oficial al Grupului Electrica S.A. : http://www.electrica.ro/activitatile-grupului/furnizare/

Furnizorii de energie electrică fac parte din lanțul care asigură parcursul energiei electrice de la producător la consumatorul final. Pentru a asigura alimentarea cu energie electrică a clienților săi, Electrica Furnizare susține următoarele activități:

Achiziția de energie electrică de pe piețele centralizate;

Încheierea de contracte cu operatorii de rețea;

Vânzarea de energie electrică clienților finali.

2.2. Istoric

Electrica Furnizare este o filială în cadrul Grupului Electrica și funcționează în actuala formă de organizare din luna iulie a anului 2011, când cele trei filiale ale grupului au fuzionat pentru a oferi clienților o abordare nouă a relațiilor comerciale, unitară și adaptată cerințelor și necesităților acestora.

2.2.1. Sucursala Transilvania Nord Cluj

Ȋn urmă cu peste o sută zece ani, la 4 iulie 1904, se năștea Uzina Electrica Cluj, o intreprindere deosebit de importantă atât din punct de vedere economic cât și social, un motor pentru dezvoltarea economică a județului Cluj.

1912 – Se pune în funcțiune Uzina termică Cluj. În același an, în municipiul Oradea, are loc punerea în funcțiune a grupului turboalternator de 2200 CP, prima turbină cu aburi montată în centrală, cuplat cu un generator Ganz de 3 KV, 42 Hz, 2200 KVA.

28 octombrie 1929 – Se înființează Regia Mixtă formată din Electrobel Bruxelles, Minele de cãrbuni din Ardeal și Primãria orașului Cluj.

10 august 1946 – Se înființează Societatea Regională de Electricitate Cluj, care preia 20 de uzine electrice situate în 8 județe din nordul țării.

1973 – Se înființează “Secția de Distribuție a Energiei Electrice” Zalău, subunitate a IRE (Întreprindere de Rețele Electrice) Baia Mare. S-au organizat 4 centre de exploatare: Zalău Nord, Zalău Sud, Șimleul Silvaniei și Jibou, 4 puncte de exploatare: Sărmașag, Sânmihaiu Almașului, Cehu Silvaniei si Ileanda, structuri capabile să asigure în condiții mai bune activitatea energetică.

1 octombrie 1983 – În baza decretului Consiliului de Stat 379/13, I.R.E. Maramureș se reorganizează și se despart de ea subunitățile de profil din județele Sălaj și Satu Mare.

2.2.2. Sucursala Muntenia Nord Ploiești

Noiembrie 1990 – Se înființează RENEL (Regia Națională de Electricitate). IRE-urile devin Filiale de Rețele Electrice (FRE-uri).

1998 – Ca urmare a restructurării prin aplicarea HG 365/03.07.1998 de reorganizarea RENEL se înființează CONEL (Compnia Națională de Electricitate). CONEL avea în componența sa trei filiale: S.C. Termoelectrica S.A. (ce producea energie electrică și termică în termocentrale), S.C. Hidroelectrica S.A.(producea energie electrică în hidrocentrale) și S.C. Electrica S.A. (pentru distribuția și furnizarea energiei electrice). Filiala de Transport și Distribuție a Energiei Electrice (FTDEE) Cluj se desparte în două unități distincte:
• Sucursala Transport Dispecer Cluj cu rol de: exploatare și mentenanță a rețelelor 220 – 400 kV pe teritoriul județelor Cluj, Bihor, Sălaj, Satu-Mare, Maramureș, Mureș, Harghita și transportul energiei electrice de la producător la distribuitor.
• Sucursala de Distribuție Cluj cu rol de: exploatare și mentenanță a instalațiilor electrice de 110 kV, medie tensiune și joasă tensiune de pe raza județului Cluj, distribuție și furnizare a energiei electrice și contractarea, facturarea și încasarea energiei electrice.

2000 – CONEL, a fost împărțită în societăți comerciale independente aflate integral în proprietatea statului. Ca efect al acestei divizări, CONEL a fost desființată.

2001 – În baza HG 1342/27.12.2001, privind reorganizarea SC Electrica SA se înființează 8 Societăți Comerciale printre care și Filialele de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice (FDFEE) ”Muntenia Nord”, ”Transilvania Sud” și ”Transilvania Nord”, ”Banat”, ”Oltenia”, ”Dobrogea” și ”Moldova”.

2005 – Grupul Electrica vinde FDFEE Dobrogea și FDFE Banat grupului italian Enel, FDFEE Oltenia grupului cehoslovac CEZ și FDFEE Moldova grupului german E.ON Energie, deschizând procesul de liberalizare a pieței de energie din România.

1 august 2007 – Are loc reorganizarea Filialelor de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Electrica Muntenia Nord, Transilvania Sud și Transilvania Nord constând în divizarea parțială a fostelor societăți, în scopul separării activității de furnizare și distribuție a energiei electrice. Astfel iau naștere Filialele de Furnizare a Energiei Electrice (FFEE) ”Electrica Furnizare Muntenia Nord”, ”Electrica Furnizare Transilvania Sud” și ”Electrica Furnizare Transilvania Nord”. Separarea activităților de furnizare și distribuție reprezintă punerea în practică a cerinței prevăzute de Directiva Europeană nr. 54 din 26 iunie 2003 și este reglementată de HG nr. 675 din 28 iunie 2007.

În data de 22.07.2011, în conformitate cu HG 930/ 01.09.2010, s-a înființat SC Electrica Furnizare SA prin fuziunea fostelor filiale Electrica Furnizare Muntenia Nord, Electrica Furnizare Transilvania Nord și Electrica Furnizare Transilvania Sud.

2.3.Misiune/ Viziune

În mediul actual, pe piața activă a energiei electrice și în competiție cu alți operatori de utilități publice, Electrica Furnizare își propune un nou început. Cu o tradiție a expertizei de peste 100 de ani, mizează pe eficiența în asigurarea furnizării energiei electrice de calitate.

Misiunea societății este de a furniza energie electrică și de a oferi servicii modern și performante.

Viziune – „Vom deveni lideri în domeniul nostru de activitate, răspunzând cel mai bine necesităților și așteptărilor partenerilor noștri, prin flexibilitate, modernizare, inovare și responsabilitate socială.”

2.3.1. Valori și obiective generale

Valori:

Pentru creșterea încrederii și satisfacției clienților, oferim servicii de calitate;

Mediul cu resursele lui naturale care trebuie protejate și valorificate cât mai eficient;

Dreptul omului la o viață sănătoasă într-un mediu adecvat.

Obiective generale:

Creșterea continuă a satisfacției tuturor categoriilor de clienți;

Creșterea continuă a calității și diversificării serviciilor, cu respectarea cerințelor de mediu;

Reducerea cheltuielilor operaționale și îmbunătățirea performanțelor financiare;

Eficientizarea performanțelor Electrica Furnizare S.A. pentru susținerea competitivității pe piața de energie.

2.4. Electrica Furnizare în cifre

Într-un top al celor mai valoroase companii din 2013, Electrica Furnizare ocupă poziția 75 având 164 milioane de euro.

Electrica Furnizare este lider de piața atât pe piața reglementată cu o cotă de 36% în anul 2013, respectiv 38% în 2014, cât și pe cea competitivă cu o cotă de 11% în 2013,care în anul următor a crescut cu un procent. Rezultatul înainte de deducerea cheltuielilor privind dobânzile, impozitul pe profit și amortizare a crescut în anul 2014 cu 99% față de anul precedent ( de la 117 milioane Ron la 233 milioane Ron). Acest lucru se datorează programului îmbunătățit de implementarea structurilor de costuri și unei strategii de vânzări mai bună.

Veniturile au scăzut în anul 2014 cu aproximativ 13% în mare parte datorită scăderii prețurilor la energie, după cum reiese și din figura de mai jos. Această scădere compensează creșterea de 8% în cantitatea de energie furnizată.

Fig. 2.2. Venituri – segmentul de furnizare (mil. Ron)

Sursa: Raport anual 2014 Electrica S.A.,http://www.electrica.ro/wp-content/uploads/2015/10/ELSA_RO_2014_RaportAnual.pdf

Tabelul nr. 2.1. Date financiare (Ron)

Sursa: Ministerul Finațelor Publice, http://www.mfinante.ro/infocodfiscal.html

Din tabelul de mai sus putem vedea o creștere a cifrei de afaceri până în anul 2013 și o scădere în 2014 față de anul precedent. În ceea ce privește profitul, acesta este într-o continuă creștere, ceea ce se datorează scăderii prețului energiei electrice care a determinat creșterea numărului de consumatori, strategiilor de piață adoptate, conducerii eficiente și privatizării.

2.5. Acționriat

Tabelul nr. 2.2. Structura Acționariatului

Sursa: Depozitarul Central, Data 3 aprilie 2016, http://www.electrica.ro/investitori/actiuni-si-actionari/structura-actionariatului/

În tabelul de mai sus regăsim structura acționariatului pentru întreaga companie S.C. Electrica S.A. În ceea ce privește Filiala de Furnizare, acționariatul acesteia este structurat astfel: 78% deținut de Electrica și 22% de către Fondul Proprietatea. În iunie 2014 are loc listarea (la prețul de 11 lei pe acțiune) cu succes a 51% din acțiunile deținute de Electrica și filialele sale la Bursa de Valori București și London Stock Exchange, ceea ce a reperezentat cea mai mare listare de pe piața de capital din România, aducând companiei o sumă record de aproximativ 2 miliarde de lei. În urma acestei listări, 11.613 de investitori au cumpărat 177,188 milioale de acțiuni Electrica.

2.6. Numărul angajaților

Tabel nr. 2.3. Număr angajați

Sursa: Raport anual 2015 Electrica S.A., http://www.electrica.ro/wp-content/uploads/2015/10/ELSA_RO_2015_RaportAnual.pdf

În tabelul de mai sus regăsim numărul total al angajaților grupului Electrica S.A., precum și numărul angajaților pe segmentul de furnizare. Putem observa că numărul salariaților s-a redus în anul 2015, în comparație cu anii precedenți atât în cadrul întregului grup, cât și pe segmentul de furnizare. Personalul din cadrul segmentului de frunizare a scăzut cu aproximativ 10,28% în anul 2015, față de anul 2012, iar pe întreg grupul a scăzut cu aproape 21%. Reducerea numărului de angajați din cadrul grupului s-a datorat aplicării programului de plecări voluntare cu pachet compensator care se adresează angajaților ca maxim cinci anu până la vârsta standard de pensionare, precum și celor cu probleme medicale. La aceasta se adaugă ieșirile la pensie la limita de vârstă, invaliditate și încetări ale contractellor individuale de muncă din alte motive (demisii/acodrul părților). Electrica a elaborat și imlementat un Program Național de Instruire la nivel de Grup, care are în vedere perfecționarea aptitudinilor salariaților astfel încât aceștia să se poată adapta la sarcini mai complexe pentru o utilizare optimă a resurselor existente.

Capitolul 3 Studiu de caz – Analiza economico-financiară prin metoda ratelor

3.1. Aspecte teoretice privind analiza financiară a întreprinderii

Metoda ratelor reprezintă un instrument tradițional folosit în cadrul analizei financiare. Ratele sunt instrumente de analiză folosite pentru a cunoaște anumite evenimente economice și financiare, precum și elementele care le deternină.

Ratele de rentabilitate se calculează pe baza contului de profit și pierdere. Acesta prezintă veniturile și cheltuielile unei întreprinderi și conține datele de la sfârșitul exercițiului financiar încheiat și de la sfârșitul celui precedent. Astfel se poate determina dacă activitatea desfășurată de un agent economic este rentabilă sau nu. În timp ce bilanțul contabil permite cunoașterea poziției financiare, contul de profit și pierdere oferă informații referitoare la activitatea întreprinderii, modul în care sunt gestionate afacerile din punct de vedere al veniturilor și cheltuielilor, precum și a rezultatelor pe care acestea le generează (profit sau pierdere).

3.2. Ratele de rentabilitate

Ratele de rentabilitate sunt indicatori sintetici prin care se poate aprecia profitabilitatea unei întreprinderi sub formă relativă. Prin ratele de rentabilitate se poate aprecia eficiența generală a activității firmei, deoarece arată rezultatele obținute în urma trecerii prin toate etapele circuitului economic: aprovizionare, producție și desfacere. Cele mai importante rate de rentabilitate sunt: rata rentabilității financiare, rentabilității economice, rentabilității resurselor consumate și rata rentabilității comerciale.

3.2.1. Rata rentabilității financiare

3.2.2. Rata retabilității economice

3.2.4. Rata rentabilității comerciale

3.3. Ratele de structură

Prin raportul dintre un element sau o grupă de elemente din cadrul bilanțului și totalul grupei respective se analizează structura elementelor bilanțului. Cu ajutorul acestor rate se stabilește și evaluează raporturile dintre diferite elemente ale patrimoniului, se apreciază starea patrimonială și financiară și se stabilesc politicile și strategiile entității.

3.3.1. Ratele de structură ale activului

Prin calcularea acestor rate se poate evidenția destinația capitalului investit, gradul de lichiditate al capitalului investit, precum și capacitatea unei firme de a-și modifica structura activului sub influența anumitori factori din mediul intern și extern.

Rata generală a imobilizărilor evidențiază ponderea pe care activele imobilizate o reprezintă în totalul activelor și se determina astfel:

× 100

× 100 = 6,23 %

× 100 = 5,53 %

× 100 = 6,55 %

După cum reiese din calculele precedente, ponderea activelor imobilizare în totalul activelor a scăzut în anul 2013, față de anul precedent, iar în 2014 a crescut, înregistrând o pondere mai mare decât în anii precedenți. Această creștere a ratei generale a imobilizărilor semnifică o consolidare a infrastructurii entității, și de asemenea, crește credibilitatea întreprinderii în fața creditorilor și investitorilor.

Rata generală a activelor circulante arată ponderea activelor circulante în totalul activelor și se calculează cu ajutorul următoarei formule:

× 100

× 100 = 90,44 %

× 100 = 94,06 %

× 100 = 88,67 %

După cum putem observa, ponderea activelor circulante în totalul activelor a crescut în anul 2013, față de anul precedent, ceea ce poate însemna fie incetinirea procesului productiv sau derularea afacerii prin creșterea stocurilor, fie consolidarea lichidității imediate. În anul următor, ponderea acestora a scăzut, ceea ce înseamnă o creștere a procesului productiv.

Rata cheltuielilor în avans arată pondere pe care cheltuielile în avans o dețin în activele totale și se calculează astfel:

× 100

× 100 = 3,32%

× 100 = 0,39%

× 100 = 4,77%

Din calculele anterioare reiese că în anul 2013, cheltuielilor în avans au avut o pondere scăzută. Creșterea acestei rate în anul umrător înseamnă o bună utilizare a rezervelor monetare în ecercițiul respectiv în vedere obținerii unor beneficii viitoare.

3.3.2. Ratele de structură ale pasivului

Prin aceste rate se urmărește aprecierea politicii financiare și a principalelor strategii ale întreprinderii referitoare la modul de formare a resurselor financiare pe categorii de surse (atrase, proprii, împrumutate) și pe termene de exigibilitate (scurt, mediu, lung).

Rata stabilității financiare arată ponderea pe care o deține capitalul permanent (resursle stabile de care dispune firma) în totalul pasivelor, și se determină astfel:

× 100

Capitalul permanent = Capitaluri proprii + Datorii pe termen mediu și lung + Provizioane

× 100 = 20,32 %

Capitalul permanent = 166.124.695 + 29.434.733 + 30.518.735 = 226.078.163

× 100 = 24,89%

Capital permanent = 225.497.714 + 38.343.042 + 31.379.617 = 295.220.373

× 100 = 35,76 %

Capital permanent = 345.301.140 + 41.943.006 + 41.739.160 = 428.983.306

Din calculele efectuate anterior putem observa că rata stabilității financiare crește de la an la an, deci, crește ponderea capitalurilor permanente în totalul surselor de finanțare. Această creștere este favorabilă pentru întreprindere deoarece capitalurile proprii cresc într-un ritm superior datoriilor pe termen mediu și lung.

Rata autonomiei financiare globale reflectă proporția din patrimoniu finanțată pe baza surselor proprii și se determină prin următorul raport:

× 100

× 100 = 14,93 %

× 100 = 19,01 %

× 100 = 28,78 %

Rata autonomiei financiare globale crește în fiecare an determinând o creștere a autonomiei financiare a întreprinderii ca urmare a modificării capitalurilor proprii în totalul resurselor. Aceasta reprezintă o situație favorabilă pentru întreprindere, deoarece modificare capitalurilor proprii se datorează creșterii rezultatului exercițiului.

Rata de îndatorare globală reprezintă ponderea datoriilor în totalul surselor de finanțare, determinându-se astfel:

× 100

× 100 = 82,32 %

× 100 = 78,34%

× 100 = 67,73%

3.4. Ratele de lichiditate

Ratele de lichiditate se folosesc pentru comparații între întreprinderi care activează în același sector sau între ratele cronologice realizate de aceași întreprindere. Prin acestea se determină gradul în care o întreprindere poate face față datoriilor pe termen scurt.

3.4.1. Rata lichidității generale (globale)

Lichiditatea generală reflectă posibilitatea elementelor patrimoniale curente de a se transforma într-o perioadă scurtă de timp în lichidități care să satisfacă obligațiile de plată exigibile. Rata lichidității generale se determină cu ajutorul următorului raport:

3.4.2. Rata lichidității reduse

Aceasta reflectă capacitatea întreprinderii de a onora datoriile, pe termen scurt, din creanțe și disponibilități. Rata lichidității reduse se calculează astfel:

3.4.3. Rata lichidității imediate

Lichiditatea imediată exprimă capacitatea de rambursare instantaneea datoriilor, ținând cont de disponibilități. Această rată se calculează astfel:

3.5. Ratele de solvabilitate

Concluzii și propuneri

Anexe

Referințe bibliografice