Analiza Economico Financiara la S.c. Armatura S.a

CUPRINS

LISTA FIGURILOR ȘI A GRAFICELOR

Lista figurilor

Fig. 1.1 – Aportul analizei la realizarea diagnosticului global

Fig. 1. 2- Analiza ca instrument necesar adoptării deciziei.

Fig. 1.3. – Schema desfășurării analizei economico-financiare, prin descompunerea în elemente și factori

Fig.1.4.Modificarea fenomenului studiat

Lista graficelor

Graficul 3.1. Evoluția activelor la S.C. Armătura S.A.

Graficul 3.2. Evoluția activelor imobilizate la S.C. Armătura S.A.

Graficul 3.3. Evoluția imoblizărilor necorporale la S.C. Armătura SA

Graficul 3.4. Evoluția imoblizărilor corporale la S.C. Armătura S.A.

Graficul 3.5. Evoluția activelor circulante la S.C. Armătura S.A.

Graficul 3.6. Evoluția stocurilor la S.C. Armătura S.A.

Graficul 3.7. Evoluția creanțelor la S.C. Armătura S.A.

Graficul 4.1. Evoluția profitabilității la nivelul exploatării

Graficul 4.2. Evoluția profitabilității la nivelul financiar

Graficul 4.3. Evoluția profitabilității la nivelul global

INTRODUCERE

Cunoașterea condițiilor în care se desfășoară activitatea economică și inițierea unor acțiuni bine definite pentru realizarea eficientă a unui scop propus, sunt premise ale unei conduceri științifice performante în orice domeniu al activităților umane incluse în categoria fenomenelor economice respective: producția, consumul, schimbul și utilizarea bunurilor și a serviciilor.

Cunoașterea economică poate fi considerată drept științifică numai în măsura în care are ca obiect punerea în evidență a acestor relații și dacă ea cercetează și explică fenomenele economice prin interacțiunea variabilelor care le determină influențându-le mărimea. Cu cât este mai bine folosită corelația dintre cunoaștere și activitatea practică cu atât se dezvoltă mai bine întreprinderea și societatea în ansamblu și de aceea legătura dintre cunoaștere și activitatea practică trebuie luată în considerare la toate nivelele de conducere. În aceste condiții triada analiză-decizie-acțiune reprezintă condiția sine qua non a unui management știițific.

Odată cu creșterea volumului și complexității activităților economice, a importanței și rolului actului decizional al conducerii, se manifestă tot mai acut necesitatea fundamentării pe baze științifice a măsurilor de corecție și îmbunătățire a stării economico-financiare la toate nivelurile de operare economică. Este edificator, în acest sens, efectul negativ pe care îl poate propaga asupra calității activității economico-financiare, asupra performanțelor financiare pozitive și competitive dorite de toți operatorii economici, necunoașterea propriilor „puncte tari” și „puncte slabe”, implementarea unor decizii insuficient motivate, care nu au la bază concluzii reale obținute în urma unor cercetări oportune și operative a proceselor și fenomenelor economice.

Analiza, în general, înseamnă o metodă de cercetare ce constă în descompunerea unui obiect sau fenomen în părțile componente ale acestuia.

Scopul final al analizei constă în elaborarea concluziilor ce stau la baza fundamentării unor decizii, care au drept scop îmbunătățirea obiectului sau fenomenului respectiv. Analiza economico-financiară reprezintă un ansamblu de concepte, tehnici și instrumente de tratare a informațiilor cu scopul diagnosticării stării unui fenomen economic, a aprecierii nivelului calitativ al performanțelor acestuia în condițiile unui mediu concurențial dinamic.

Luând în considerare importanța subiectului dezbătut, cred că nu mai trebuie să justific dorința mea de a trata această temă. Fiind o problemă de mult mediatizată, aflată în continuă dezbatere, atât pe plan național cât și la nivel european, am considerat o adevărată provocare să îmi încep lucrarea de licență cu acest titlu.

Prezenta lucrare de licență cuprinde o bibliografie bazată pe volume din cadrul Bibliotecii Universității din Oradea și a Bibliotecii Județene Gheorghe Șincai, precum și surse electronice, site-uri web, articole de specialitate și documente oficiale.

Conținutul lucrării mele, este structurat pe 3 capitole, astfel:

Capitolul I. – BAZELE TEORETICE ALE ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE – examinează metodele de studiere a fenomenelor și proceselor analizei economice și financiare, prezintă

Capitolul II – Acest capitol prezintă aspecte referitoare la

Capitolul III – acest capitol vizeză

Lucrarea continuă cu studiu de caz – care prezintă

CONCLUZIILE și BIBLIOGRAFIA, încheie această lucrare.

CAPITOLUL 1.

BAZELE TEORETICE ALE ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE

Analiza este o metodă generală de studiere a fenomenelor și proceselor din natură și societate. Noțiunea de analiză presupune descompunerea unui obiect sau fenomen în părțile sale componente, în elementele lui simple, în vederea cercetării lor amănunțite. Cu ajutorul analizei, se adâncește procesul cunoașterii fenomenelor de la singular la general, de la concret la abstract, de la aparență la esență, ceea ce permite descoperirea legăturilor de cauzalitate, a factorilor de influență, precum și a legităților de formare și desfășurare a fenomenelor cercetate.

În procesul cunoașterii, analiza trebuie însoțită de sinteză. Noțiunea de sinteză presupune reunirea părților sau elementelor componente ale unui fenomen într-un tot unitar, pentru a cunoaște diversele lui forme și manifestări concrete existente în realitate.

Prin îmbinarea analizei și sintezei, pot fi studiate în mod complex fenomenele din natură și societate, ceea ce permite cunoașterea legăturilor de cauzalitate dintre fenomene, esența acestor fenomene, precum și tendințele care se manifestă în evoluția fenomenelor studiate.

Analiza economică se ocupă cu cercetarea și studierea fenomenelor sau proceselor economice. Analiza fenomenelor economice necesită descompunerea acestora în elementele componente, studierea legăturilor structurale și cauzale, a factorilor și cauzelor care influențează asupra fenomenelor studiate, în scopul cunoașterii evoluției și tendințelor acestor fenomene, a descoperirii esenței și legităților care generează apariția, evoluția și modificarea lor.

În condițiile economiei de piață, analiza economică permite studierea complexă a evoluției fenomenelor economice la nivel micro și macroeconomic, ceea ce permite adoptarea unor decizii corespunzătoare de reglare și îmbunătățire a rezultatelor de către fiecare agent economic. În acest scop, este necesară studierea fenomenelor economice în timp și spațiu, atât sub aspect calitativ, cât și cantitativ. Totodată, prin îmbinarea analizei cu sinteza se pot face generalizări privind aspectele pozitive sau negative din evoluția fenomenelor economice și se pot elabora decizii și strategii pentru reglarea și optimizarea activității economice în viitor.

Analiza economică se ocupă și cu studierea altor fenomene tehnice, organizatorice, administrative, sociale, ecologice sub aspect economic. Acest lucru presupune, în principal, studierea acestor activități prin prisma raportului dintre consumul de resurse umane, materiale și financiare sau eforturile depuse și rezultatele sau efectele utile obținute în aceste domenii de activitate. Deci, cuvântul ,,economică” fixează caracterul analizei, care poate fi o analiză tehnico-economică, social-economică, economico-administrativă etc.

Analiza economico-financiară reprezintă un mijloc important de diagnoză și cunoaștere științifică a fenomenelor și proceselor economice, de reglare și optimizare a rezultatelor, atât la nivel microeconomic, cât și macroeconomic.

1. 1. Obiectul analizei economico-financiare

Analiza economico-financiară reprezintă un ansamblu de concepte, tehnici și instrumente care asigură tratarea informațiilor atât din interiorul cât și din exteriorul unei firmei cu scopul de a formula aprecieri pertinente referitoare la situația unui agent economic, la nivelul și calitatea perfomanțelor sale.

Analiza economică studiază mecanismul de formare și modificare a fenomenelor economice prin descompunerea lor în elemente componente, în părți simple, preferabil indivizibile și prin stabilirea factorilor de influență. Descompunerea se face în trepte de la complex la simplu, în vederea identificării cauzelor finale care explică o anumită stare de fapt, un anumit nivel de performanță sau o anumită evoluție a lor.

Mediul economic în care o firmă își desfășoară activitatea este dinamic prin natura sa, fapt ce se datorează:

existenței în majoritatea sectoarelor de activitate a numeroși agenți economici aflați într-o permanentă concurență, agenti economici ale căror decizii de alocare a resurselor și de repartiție a rezultatelor afectează mediul economic în ansamblul său,

acțiunii factorului timp, care poate genera mutații importante atât în costul resurselor (umane, materiale, financiare), cât și în calitatea acestora.

În aceste condiții, apare necesitatea ca fiecare agent economic să se adapteze, să se transforme pentru a putea supraviețui și a putea funcționa în mod corespunzător.

Activitatea economică a firmelor este din ce în ce mai complexă, fapt ce afectează procesul de pilotaj, care nu se poate baza doar pe intuiție și rutină ci pe o studiere atentă a realității, pe o analiză științifică care să permită adoptarea deciziilor corespunzătoare.

Ca activitate practică, analiza economico-financiară are un caracter permanent, indiferent dacă e realizată de un organism din interiorul firmei sau din afara acesteia și reprezintă un mijloc pentru realizarea unui obiectiv: prin analiză se oferă soluții pentru fundamentarea deciziilor.

În sens restrâns este stabilirea diagnosticului financiar al firmei prin atingerea următoarelor obiective:

Aprecierea principalelor rezultate financiare obținute

Aprecierea modului de constituire, a structurii activității, a surselor și a utilizărilor de resurse

Evaluarea modului de gestionare a resurselor financiare, materiale și umane

Analiza valorii firmei

Analiza randamentului capitalului investit

Evaluarea modalității de realizare a echilibrului financiar

Aprecierea riscului de exploatare, financiar și de faliment

În sens general, scopul analizei financiare constă în oferirea de informații financiare participanților la activitatea economică, atât celor din interiorul firmei (conducătorii, acționarii, salariații), cât și celor interesați din afara acesteia (partenerii economici și financiar-bancari, analiștii financiari, potențialii acționari sau chiar Statul).

Organizația, indiferent de forma de proprietate, ca sistem, constituie obiect al conducerii, ceea ce necesită elaborarea unei suite de decizii menite să asigure trecerea dintr-o stare într-alta și implicit reglarea funcționării ei.

În acest proces de schimbare și reglare a stării, analiza-diagnostic joacă un rol deosebit de important, care, prin definiție, presupune cercetarea funcționării sistemului sub raport structural și cauzal și se întemeiază pe informația de stare.

Analiza economico-financiară, ca instrument al conducerii, se află într-o legătură organică cu atributele conducerii și funcțiile întrepriderii, aceasta din urmă având o structură specifică, dinamică și complexă.

Astfel, analiza economico-financiară studiază mecanismul de formare și de modificare a fenomenelor economice prin descompunerea acestora în părți componente, simple și prin depistarea factorilor de influență. Descompunerea se face în trepte, de la complex la simplu, în vederea identificării cauzelor finale care explică o anumită stare de fapt, după un mecanism fluent care porneste de la efecte si „urca” spre cauzele fenomenului analizat.

Așadar, analiza economică are ca obiectiv cercetarea și studierea proceselor economice descompuse în elemente componente, studierea relațiilor structurale și cauzale, precum și a factorilor de influență, în scopul cunoașterii evoluției și tendințelor acestora.

Procesul de analiză economică a agenților economici are un rol important în conducerea acestora, adică în exercitarea tuturor atributelor și funcțiilor managementului (previziune, organizare, coordonare, comandă și control), precum și în realizarea funcțiilor fundamentale ale agentului economic (cercetare-dezvoltare, producție, comercială, financiar-contabilă și de personal).

De asemenea, analiza economică are un rol important în exercitarea funcției de previziune, întrucât furnizeză managerilor informațiile necesare pentru elaborarea prognozelor, pentru fundamentarea programelor de activitate curentă și de perspectivă, pentru stabilirea strategiei și tacticii de acțiune în viitor, precum și în luarea deciziilor previzionale.

Un rol important îl are analiza economică în realizarea funcției de organizare, deoarece permite managerului să ia măsurile necesare pentru organizarea rațională a activităților. Cu ajutorul metodelor și procedeelor de analiză se apreciază eficiența structurii organizatorice a agentului economic și se fundamentează propuneri pentru îmbunătățirea acesteia, în vederea sporirii eficienței activității de conducere.

Necesitatea analizei economice se referă și la exercitarea funcției de coordonare, ce urmărește corelarea diferitelor funcții ale agentului economic, asigurarea și menținerea unui echilibru între necesități și resurse, între venituri și cheltuieli.

Prin conținutul său, analiza diagnostic are un rol foarte important în exercitarea funcțiilor de comandă și control, întrucât asigură fundamentarea tuturor deciziilor cu caracter operativ, tactic și strategic, alegerea variantei optime de acțiune și eficiența deciziilor luate.

În condițiile creșterii complexității actului decizional, analiza economico-financiară este tot mai mult considerată un demers al diagnosticului global, care vizează evaluarea în sens larg a organizatiei. Un astfel de diagnostic cuprinde în viziunea specialiștilor trei etape:

poziționarea competitivă a întreprinderii în mediul social,

evaluarea potențialului întreprinderii și

evaluarea opțiunilor strategice.

Ca metodă specifică de investigare, analiza economico-financiară contribuie la realizarea fiecărei dintre etapele amintite mai sus astfel:

Fig. 1.1 – Aportul analizei la realizarea diagnosticului global

sursa: M. Niculescu, ,,Diagnostic global strategic”, Ed.Economică, 2003

1.1.1. Etapele procesului de analiză economico-financiară

Etapele principale ale procesului metodologic de realizare a analizei financiare sunt următoarele:

Delimitarea obiectivului analizei presupune constatarea anumitor fapte, fenomene, rezultate. Rezultatele pot fi consemnate sub forma gradului de realizare a indicatorilor programați sau normați. Delimitarea obiectivului se face în timp și spațiu, utilizând anumite metode de evaluare și calcul.

Construirea bazei informaționale necesare analizei.

Formarea bazei informaționale reprezintă o etapă de maximă importanță deoarece reprezintă punctul de plecare al întregului proces. Sursele informaționale sunt multiple și variate. Ele pot fi localizate atât în cadrul firmei analizate – date operative, tehnice, financiare, contabile, organigramă, etc., cât și în exteriorul său – publicații de specialitate, studii și analize sectoriale, rapoarte elaborate de organizații de ramură, informații de natură statistică.

Prelucrarea bazei informaționale.

Necesitatea acestei etape rezidă atât în asigurarea fiabilității datelor și informațiilor colectate, eliminarea neconcordanțelor potențiale, cât și asigurarea în timp a comparabilității indicatorilor valorici.

Analiza situației de fapt, a mecanismului prin care cauzele interne, și, respectiv externe influențează evoluția fenomenului analizat.

În acest sens analistul financiar dispune de un aparataj metodologic complex, format din metode, tehnici și instrumente științifice.

Stabilirea programului de acțiune și etapizarea acestuia.

Se impune eșalonarea în timp a măsurilor propuse, precum și cuantificarea eforturilor financiare necesare adoptării lor și respectiv a efectelor scontate (diminuări de costuri și/sau majorări de venituri sau încasări).

Aplicarea măsurilor propuse.

Monitorizarea rezultatelor obținute și efectuarea corecțiilor (actualizărilor).

Necesitatea acestei ultime etape este justificată tocmai de dinamica mediului economic în ansamblu și de validarea efectelor estimate inițial.

1.2. Definirea analizei economico-financiare

Prin definiție analiza economico-financiară este un proces complex de cunoaștere a stării economico-financiare a unui agent economic, a unei ramuri sau a economiei naționale în ansamblul ei, în condiții concrete de loc și timp, folosind metode adecvate și indicatori specifici în vederea individualizării și dimensionării factorilor și cauzelor cu acțiune pozitivă sau negativă, care au determinat o anumită condiție economico-financiară, precum și reglarea prin decizii tactice și strategice pentru îndeplinirea unor obiective.

Cuvântul analiză (analyse), are originea în franceză și presupune cercetarea unui întreg prin examinarea fiecărui element în parte.

Din multele definiții referitoare la analiza economico-financiară, am selectat câteva mai semnificative:

Al. Gheorghiu: „Analiza este o metodă de cercetare bazată pe descompunerea sau desfacerea unui obiect sau a unui fenomen în părțile sale componente, în elementele sale simple. Cu ajutorul analizei omul cercetează lucrurile și fenomenele, le descoperă structura, le verifică, stabilește relații de cauzalitate, factorii care le generează, descoperă legile, formării și desfășurării lor și pe baza acestora formulează decizii privind activitatea în viitor” ;

E. Cohen: „Analiza economică constituie o cutie de procedee și un ansamblu de metode pentru diagnostic”;

C. Mereută: „Analiza reprezintă un instrument managerial destinat să procedeze la examinarea unui organism economic în vederea identificării și rezolvării problemelor cu care aceasta se confruntă”;

Petre Mâlcomete: „Analiza economică este considerată metodă de cercetare și studiere amănunțită, parte cu parte, a fenomenelor și proceselor economice, prin descompunerea acestora în părțile lor componente. … Ea se completează cu sinteza economică.”;

George G. Watson Jr.: „Definirea obiectivelor cercetării economice, evaluarea alternativelor și predicția schimbărilor viitoare a fenomenelor.”;

Stanley Kaish „Analiza economică utilizează principiul general cauză-efect pentru a stabili aria de mișcare, transformare a evenimentelor economice.”;

G. A. Churchill Jr.: „Analiza și interpretarea datelor este o etapă în procesul de cercetare științifică a fenomenelor.”;

Yves Bernard și Jean Claude Colli: „Aplicarea în realitate economică a metodelor științifice de compunere în elemente mai ușor de surprins decât întregul, în vederea inserării lor într-o schemă explicativă.”

Niculae Feleagă și Ion Ionașcu „Analiza economico financiară are rolul să facă cifrele să vorbească”.

Într-o accepțiune sintetică, analiza economico-financiară presupune reperarea simptomelor, disfuncționalităților (pierdere o perioadă mai lungă de timp, insolvabilitate, etc) unei firme, identificarea cauzelor disfuncționalităților, elaborarea unor programe de acțiune a căror aplicare practică asigură redresarea sau ameliorarea performanțelor.

În explicarea anumitor noțiuni din analiza financiară se pot face următoarele precizări:

elementele – reprezintă părți componente a fenomenului studiat (profitul din exploatare este un element component al profitului brut, cheltuielile pe articole de calculație sunt elemente componente ale cheltuielilor pe un produs, etc);

factorul – reprezintă forța motrice care provoacă sau determină un fenomen (în cazul ca cantitatea, prețul, profitul unitar, etc);

cauzele – reprezintă fenomene care explică apariția sau cele ce provoacă un anumit fenomen (modul de organizare a unei secții în cadrul unei societăți comerciale, o altă cauză este cererea-oferta în cazul mărfurilor, etc). Ele apar drept cauze finale, datorită faptului că procesul de analiză, reprezintă inversul evoluției reale a fenomenului. Din punct de vedere al apariției și dezvoltării fenomenului, ele sunt cauze primare.

Alte două noțiuni frecvent întâlnite în analiza economico-financiară sunt „fenomen economic” și „proces economic”. Conform Dicționarului explicativ al limbii române, „fenomenul” este o manifestare exterioară a esenței uni lucru ,unui proces, efect etc., care este accesibil, perceptibil în mod nemijlocit. Iar noțiunea de „proces” semnifică o succesiune de operații, de stări sau fenomene prin care se efectuează o lucrare, se produce o transformare. Conform dicționarului economic „procesul economic” presupune desfășurarea în timp și spațiu a fenomenelor economice.

Din definițiile prezentate anterior se pot contura, următoarele, având un caracter mai general:

La nivelul firmei analiza economico-financiară reprezintă un instrument necesar luării deciziilor pe baza studierii situației existente, în vederea identificării disfunctionalităților (pierdere, insolvabilitate, etc) și elaborării unor programe prin care se asigură redresarea sau ameliorarea situației economico-financiare.

Fig. 1.2 – Analiza ca instrument necesar adoptării deciziei.

Analiza economică cercetează activitățile sau fenomenele din punct de vedere economic, respectiv al consumului de resurse și a rezultatelor obținute. Esențialul în analiza economică îl constituie luarea în considerare a relațiilor structural- funcționale și a celor cauză – efect.

Analiza, în esență, presupune descompunerea fenomenului sau a procesului economic în elemente cât mai simple ,depistarea factorilor, stabilirea relațiilor de cauzalitate dintre fiecare factor și fenomenul analizat pe de o parte, cât și dintre diferiții factori care acționează asupra acestuia, a legilor care guvernează aceste relații, a măsurării influențelor diferitelor elemente sau factori asupra fenomenului analizat, iar pe baza rezultatelor analizei elaborarea unei strategii de urmat

Fig. 1.3. – Schema desfășurării analizei economico-financiare, prin descompunerea în elemente și factori

Astfel definită analiza economico-financiară înglobează trei accepțiuni:

ca o metodă de cercetare științifică;

ca o disciplină individuală având un obiect propriu de studiu;

ca o activitate practică pe baza căreia se elaborează deciziile.

Conform definițiilor prezentate, descompunerea fenomenelor, proceselor economice se realizează utilizând anumite tehnici și procedee specifice analizei economice ceea ce-i conferă abordarea, ca metodă de cercetare științifică.

Nici un domeniu al activității umane nu se poate dispensa de instrumentul analizei ca metodă de cercetare.

Ca metodă a cunoașterii, analiza este proprie oricărei științe. Pentru a asigura caracterul științific al analizei este necesar să se respecte următoarele cerințe:

analiza nu trebuie să conțină contradicții (în procesul analizei trebuie respectate legile gândirii);

analiza trebuie să fie complexă și să îmbrățișeze toate laturile activității economico-financiare a întreprinderii, având în vedere și implicațiile pe care le pot determina;

analiza trebuie să fie operativă și sistematică ceea ce presupune că trebuie efectuată în mod periodic și la momentul oportun;

orice analiză trebuie să se încheie cu un program de măsuri concrete, operaționale, fundamentate, care să vizeze îmbunătățirea activității economico-financiare a întreprinderii.

Ca activitate practică, analiza economico-financiară stă la baza luării deciziilor atât pe orizontală cât și pe verticală.

Într-o formulare mai plastică, analiza economică presupune realizarea și studierea echilibrului economico-financiar la nivel de firmă.

Caracterul interdisciplinar al analizei economico-financiare este reliefat prin concepte împrumutate de la alte discipline care studiază domeniul economic, cum sunt: dreptul, fiscalitatea, contabilitatea, economia, etc.

Analiza economico-financiară este o componentă a sistemului general de analiză.

Din acest sistem mai fac parte: analiza matematică; analiza contabilă; analiza fenomenelor sociale; analiza fenomenelor fizice; etc.

De obicei, în analiza economică, procesul se desfășoară în sens invers evoluției fenomenului.

Se pleacă de la rezultatul (modificarea) fenomenului studiat spre elemente și factori.

Fig.1.4.Modificarea fenomenului studiat

1.3. Funcțiile analizei economico-financiare

În comparație cu alte științe, în mediul economic experimentele de laborator înseamnă de fapt experimentarea „pe viu” a unei strategii, care poate fi benefică sau nu pentru firma respectivă. De aceea, spre deosebire de fizică, biologie, chimie etc., experimentul economic nu se mai poate repeta atunci când firma a ajuns în stare de faliment

În scopul realizării acestor ținte, analiza economică și financiară se bazează pe următoarele funcții, și anume:

funcția de diagnoză;

funcția de descoperire a rezervelor interne;

funcția de sporire a eficienței economice;

funcția de conservare a rezultatelor precedente.

În primul rând, analiza trebuie să stabilească „diagnosticul” stării economice și financiare a unei firme într-un timp și spațiu particular. Stabilirea unui diagnostic corect va deschide astfel calea administrării „terapiei” impuse de starea economică și financiară a firmei. Această „terapie” va urmări credibilitatea pe care o acordă firmei investitorii actuali și cei potențiali.

În acest sens, analiza evaluează postfactum, curent și previzional starea economică (de gestiune) și financiară a firmei cu ajutorul unui sistem de indicatori de eficiență care pot fi prezenți atât în mărimi absolute, cât și în mărimi relative.

Starea economică și financiară a firmei este evaluată în ansamblu prin compararea cu alte stări ale companiilor aflate în aceeași competiție, în aceeași perioadă de gestiune.

După stabilirea diagnosticului general, se elaborează o serie de variante ale strategiei de schimbare a stării comportamentale a firmelor în competiția în care acestea și-au angajat resursele.

Principiul descoperirii totale a rezervelor interne de care dispune o firmă este o altă funcție a analizei, care are un impact favorabil asupra evaluării corecte a stării firmelor. Pe această bază se va asigura protecția economică a actualilor investitori, atragerea unor noi investitori, precum și protejarea stocului de acțiuni ale firmei de la bursă.

Descoperirea și mobilizarea resurselor interne permit evidențierea factorilor, cauzelor și a momentului apariției acestora în starea comportamentală a firmei. Pe această bază se pot elabora strategii de prevenire și înlăturare a unor stări de disfuncționalitate.

O altă funcție a analizei de stare a firmelor este aceea de sporire a eficienței economice a întregii activități. În acest sens analiza are în vedere faptul că orice acțiune sau activitate ce se derulează atât în interiorul cât și în afara firmei trebuie să fie evaluată prin prisma principiului costului minim și al profitului maxim. Acest principiu, care stă la baza estimării eficienței economice maxime, are în vedere, pe de o parte, progresul evolutiv al firmei, iar pe de altă parte dinamica societății.

În acest sens, putem spune că relația cost – profit se regăsește în fapt, pe de o parte, în cotația la bursă a firmei, iar, pe de altă parte, relația este implementată în societate sub forma prețurilor și acțiunilor sociale ale firmei, relație care va reflecta alocarea eficientă (ineficientă) a resurselor în funcție de comportamentul clientelei față de oferta firmei.

CAPITOLUL 2

ANALIZA ACTIVITĂȚII DE PRODUCȚIE ȘI

COMERCIALIZARE

2.1. Analiza activității de producție și comercializare pe baza indicatorilor globali valorici

Activitatea de producție și comercializare reprezintă un obiectiv major pentru orice agent conomic, deoarece prin ea se realizează bunuri și servicii destinate satisfacerii nevoilor, atât la nivel de individ, cât și la nivel de societate.

Prin analiza activității de producție și comercializare se urmărește modul de asigurare a resurselor necesare desfășurării activității, modul de utilizare a acestor resurse, avându-se în vedere o maximă eficiență; o utilizare intensivă și extensivă a resurselor; se propun și se iau măsuri de eliminare sau diminuare a influențelor negative ale unor factori și se încearcă creșterea influenței pozitive a altor factori. Deci în urma analizei se identifică punctele slabe și punctele tari ale agentului economic.

Informațiile necesare pentru a putea realiza o analiză cât mai corectă și conform cu realitatea a activității de producție și comercializare a agenților economici sunt furnizate de:

– compartimentul financiar-contabil, care realizează contabilitatea financiară și de gestiune, punând la dispoziție date din: situațiile financiare, balanțele de verificare, programul de producției etc;

– compartimentul de marketing, care furnizează informații referitoare la structura pieței căreia i se adresează agentul economic, nivelul cererii, nivelul ofertelor concurenților, avantajele și dezavantajele produselor proprii comparativ cu ale concurenței, nivelul prețurilor practicate etc; informații cu privire la: volumul total al vânzărilor, volumul total al încasărilor din vânzări, clienții cu debite mari, reclamațiile din partea clienților etc.

2.1.1. Analiza raportului static și a raportului dinamic dintre indicatorii valorici

Raportul static se determină pe baza mărimilor absolute ale indicatorilor valorici și permite caracterizarea evoluției elementelor care îi diferențiază:

– evoluția raportului static dintre cifra de afaceri și producția fabricată destinată livrării CA/Qf exprimă modificările intervenite în stocurile de produse finite;

– raportul static dintre producția fabricată și producția exercițiului Qf/Qe caracterizează evoluția stocurilor de producție neterminată și a consumului intern;

– raportul static dintre valoarea adăugată și producția exercițiului VA/Qe evidențiază modificările intervenite în ponderea consumurilor intermediare de la terți în activitatea de producție.

Dacă valoarea raportului static scade, atunci ponderea elementelor care diferențiază cei doi indicatori înregistrează o creștere, și invers, dacă raportul static crește, atunci ponderea elementelor care diferențiază cei doi indicatori va scădea.

Raportul dinamic se stabileste pe baza indicilor indicatorilor valorici (ICA/IQf, IQf/IQe, IVA/IQe) și evidențiază evoluția modificărilor intervenite în indicatorii valorici față de o anumită bază de comparație, de regulă perioada precedentă.

Dacă valoarea raportului dinamic este subunitară, atunci ponderea elementelor care diferențiază cei doi indicatori înregistrează o creștere, și invers, dacă valoarea raportului dinamic este supraunitară, atunci ponderea elementelor care diferențiază cei doi indicatori va scădea. Astfel:

– Raportul dinamic dintre indicele cifrei de afaceri sau producției vândute (ICA) și indicele producției fabricate (IQf) reflectă relația dintre ritmul vânzărilor și ritmul fabricației;

– Raportul dinamic dintre indicele producției fabricate (IQf) și indicele producției exercițiului (IQe) reflectă legătura dintre ritmul finalizării producției și ritmul volumului activității de producției;

– Raportul dinamic dintre indicele valorii adăugate (IVA) și indicele producției exercițiului (IQe) reflectă evoluția gradului de valorificare a resurselor materiale, respectiv evoluția consumurilor de la terți.

Cauzele care duc la o evoluție anormală a rapoartelor statice și a rapoartelor dinamice trebuie căutate în: modul de asigurare și utilizare a factorilor de producție, înțelegând materii prime, materiale, forță de muncă; tipul tehnologiei și utilajelor; concordanța dintre oferta întreprinderii și cererea reală de pe piață etc.

2.2. Analiza cifrei de afaceri

Cifra de afaceri este un indicator de rezultate cu rol fundamental în caracterizarea volumului activității desfășurate de o întreprindere.

Analiza cifrei de afaceri permite furnizarea informațiilor necesare în aprecierea locului întreprinderii în cadrul sectorului în care își desfășoară activitatea, în caracterizarea structurii activității întreprinderi. În funcție de dimensiunea cifrei de afaceri este stabilită sarcina fiscală a întreprinderii.

Surse informaționale de bază în ceea ce privește cifra de afaceri sunt:

Contul de profit și pierderi

Balanța de verificare

Note ale situațiilor financiare privind evoluția structurală a cifrei de afaceri pe sectoare economice și tipuri de piețe de desfacere

Situații interne cu privire la cifra de afaceri

În literatura de specialitate se prezinta cifra de afaceri sub următoarele forme:

cifra de afaceri totală, cifra de afaceri netă, cifra de afaceri încasată, cifra de afaceri medie, cifra de afaceri marginală și cifra de afaceri critică.

Cifra de afaceri este un indicator de analiză a modului de realizare a activității de producție și comercializare a unui agent economic, fiind unul dintre cei mai importanți indicatori de măsurare a performanțelor economice ale acestuia.

Analiza cifrei de afaceri este esențială pentru aprecierea locului întreprinderii în sectorul său de activitate, a poziției sale pe piață, a aptitudinilor acesteia de a lansa respectiv de a dezvolta diferite activități într-o manieră profitabilă.

2.2.1. Abordări conceptuale

Conceptual, cifra de afaceri poate fi abordată prin prisma următorilor indicatori:

Cifra de afaceri totală (CA), expresia valorică a tuturor afacerilor derulate de o întreprindere într-o perioadă determinată de timp, reprezintă totalitatea veniturilor obținute din activități comerciale curente, respectiv vânzarea de mărfuri și produse sau servicii.

Potrivit Regulamentului de aplicare a Legii Contabilității nr. 82/1991 cifra de afaceri se calculează prin însumarea veniturilor realizate din livrări de bunuri, executarea de lucrări și prestarea de servicii și alte venituri din exploatare, exclusiv remizele si alte reduceri acordate clienților.

Cifra de afaceri netă reprezintă un indicator al Contului de profit și pierdere care cuprinde sumele rezultate din vânzarea de produse și furnizarea de servicii ce intră în categoria activităților curente ale întreprinderii, după deducerea reducerilor comerciale, a taxei pe valoarea adăugat precum și a altor taxe legate direct de cifra de afaceri, la care se adaugă venituri din subvenții de exploatare aferente cifrei de afaceri nete.

Cifra de afaceri încasată este redată de volumul total al încasărilor realizate de întreprindere din vânzări de mărfuri, executări de lucrări, prestări de servicii. Informații privind dimensiunea cifrei de afaceri încasate sunt regăsite în balanța de verificare, prin preluarea rulajului creditor al contului și corectarea lui cu taxă pe valoarea adăugată.

2.3. Analiza valorii adăugate

Valoarea adăugată (VA) este unul dintre indicatorii semnificativi ai activității, ce permite aprecierea capacității întreprinderii de a produce valoare nouă și de a-și relua activitatea la nivele de performanță superioară. Indicatorul exprimă creșterea de valoare rezultată din utilizarea factorilor de producție, îndeosebi muncă și capital, peste valoarea materialelor și serviciilor cumpărate de întreprindere de la terți.

Valoarea adăugată prezintă o semnificație deosebită în perspectiva distribuirii veniturilor întreprinderii, ea reprezentând sursa de acumulări bănești pe care întreprinderea o poate utiliza pentru remunerarea participanților direcți și indirecți la activitatea sa. Valoarea adăugată asigură remunerarea:

● personalului, prin salarii și alte cheltuieli aferente acestora;

● statului, prin impozite, taxe și vărsăminte asimilate;

● capitalului tehnic, prin amortizare și provizioanele pentru conservarea valorii acestuia;

● capitalului împrumutat, prin dobânzi;

● capitalului propriu, prin dividende pentru acționari și autofinanțarea netă pentru întreprindere.

Valoarea adăugată prezintă importanță și din punct de vedere fiscal, ea reprezentând baza determinării taxei pe valoarea adăugată.

2.4. Analiza producției fizice

Spre deosebire de analiza economică a producției în expresie valorică – care se referă la întreaga activitate productivă a firmei, analiza economică a producției în expresie fizică își restrânge sfera investigării la nivelul diverselor produse, vizând pe de o parte producția obținută, iar pe de altă parte, producția vândută. În ambele ipostaze interesează îndeplinirea programului de producție, dinamica producției față de anul anterior sau pe o perioadă de câțiva ani, respectiv corelația comercială ,,cerere – ofertă “.

Astfel este necesar să se urmărească, în mod corelat volumul producției (la nivelul anului și pe diviziuni de timp), structura producției (pe ansamblu producției fizice) și calitatea producției.

Analiza economică a producției fizice (obținută și vândută) din punct de vedere al volumului se efectuează pe fiecare produs atât la nivelul întregului an, cât și la nivelul unor diviziuni de timp ale anului, producția fiind exprimată în unități naturale și convenționale, după caz. Se impune precizarea că producția exprimată în unități convenționale reprezintă cel mai concludent indicator al producției fizice ca efect economic util, fapt justificat de luarea în considerare a calității producției, respectiv a valorii ei de întrebuințare.

Producția fizică reprezintă totalitatea valorilor de întrebuințare rezultate dintr-o activitate tehnico-productivă și care pot fi puse în circuitul economic.

2.5. Analiza calității producției

Analiza calității are ca sarcină să stabilească gradul de realizare al calității producției, să sesizeze rezervele existente privind îmbunătățirea calității și să cuantifice efectele economice ale îmbunătățirii, respectiv înrăutățirii calității producției asupra indicatorilor sintetici ai activității întreprinderii. Pentru măsurarea și analiza calității producției, datorită varietății prin care se poate caracteriza aceasta, se utilizează un sistem de indicatori ce pot fi clasificați în funcție de anumite criterii, cum ar fi:

– procesele de formare ale calității;

– elementele definitorii ale calității producției finite;

– utilizarea produsului finit;

– locul de apreciere a calității produsului finit (la producător și la consumator).

În activitatea practică, se folosesc următoarele procedee pentru caracterizarea calității producției:

1. Coeficientul echivalenței tehnice sau al parametrului unic – prin care însușirile calitative ale unui produs sunt reduse la una singură, și anume aceea care îl interesează pe beneficiar.

2. Coeficientul de exploatare sau al punctajului – acest procedeu se utilizează în cazul produselor complexe și presupune următoarele etape:

a) stabilirea listei însușirilor calitative ale produsului;

b) definirea ordinei de importanță a fiecărei însușiri calitative;

c) aprecierea fiecărei însușiri calitative cu un anumit număr de puncte;

d) stabilirea coeficientului de exploatare/al punctajului ca medie aritmetică ponderată între structura fiecărei însușiri calitative și numărul de puncte aferent fiecărei însușiri calitative,

3. Coeficientul mediu de calitate – acest procedeu se utilizează în cazul produselor diferențiate pe clase de calitate.

Producția fizică reprezintă totalitatea valorilor de întrebuințare rezultate din activitatea productivă care pot fi puse în circuitul economic în scopul satisfacerii nevoilor pieței.

Analiza producției fizice este importantă și pentru că este posibil ca indicatori valorici să înregistreze pe ansamblu creșteri față de perioadele anterioare sau față de prevederi, dar numai pe seama unora dintre produse, în timp ce la alte produse se pot înregistra scăderi comparativ cu perioadele anterioare sau față de prevederi. Acest lucru ar avea influențe negative pe linia satisfacerii cererii produselor respective pe segmentul propriu de piață.

Măsura în care producția fizică se transformă într-un venit real depinde de foarte mulți factori și de aspecte ce trebuie avute în vedere la analiza producției fizice. Aceste aspecte se pot sintetiza în:

2.6. Analiza rentabilității

2.6.1. Considerații generale privind rentabilitatea

Rentabilitatea se definește prin capacitatea unei firme de a obține din activitatea pe care o desfășoară un profit, în condițiile mobilizării resurselor de care dispune și reprezintă un instrument de fundamentare a tuturor deciziilor ce privesc atât gestiunea internă a firmelor, cât și relațiile lor cu partenerii de afaceri, dobândind în consecință și calitatea de a fi un criteriu esențial de apreciere a eficienței economice.

Rata rentabilității financiare este un indicator semnificativ pentru evaluarea performanțelor economice și financiare ale întreprinderii pentru diagnosticul intern, ca și pentru analizele cerute de partenerii externi. Rentabilitatea financiară constituie un indicator de bază care caracterizează performanțele întreprinderilor care se găsesc sub incidența direct a politicii comerciale (rentabilitate comercială), a eficienței capitalurilor angajate (rentabilitate economică), dar și a politicii financiare a întreprinderii.

Dacă rata rentabilității economice exprimă remunerarea capitalului investit doar în relație cu activitatea de exploatare, rata rentabilității financiare cuantifică remunerarea capitalurilor personale prin intermediul tuturor celor trei tipuri de activitate: de exploatare, financiară și extraordinară. Plecând de la considerentul că rata rentabilității financiare exprimă eficiența utilizării capitalului propriu sau permanent al firmei, putem afirma ca aceasta prezintă o importanță deosebită pentru acționarii firmei, care apreciază în funcție de nivelul acesteia dacă investițiile lor sunt justificate și dacă totodată vor continua să sprijine dezvoltarea firmei prin aportul de noi capitaluri sau prin renunțarea pentru o perioadă limitată la o parte din dividendele cuvenite. Managerii, la rândul lor, vor fi interesați să păstreze un nivel corespunzător a acestei rate, pentru a-și putea păstra pozițiile și a realiza criteriile de performanță ale firmei.

2.6.1.1. Analiza situației generale privind profitul întreprinderii

În activitatea economică, profitul reprezintă sensul existenței acesteia. Profitul permite identificarea disponibilităților și posibilităților de dezvoltare a firmei. De aceea, analiza sa statică nu este suficientă, acesta trebuind comparat cu indicatorii calculați în perioada precedentă pe baza rezultatelor firmei analizate sau ale unor firme de dimensiuni și cu activități similare.

În teoria economică contemporană se constată o divizare a opiniilor în ceea ce privește definirea profitului, acesta reprezentând avantajul rezultat sub formă bănească dintr-o acțiune, operațiune sau activitate economică.

Agenții economici trebuie să dispună de informații privind mărimea și dinamica profitului, informații surprinse de cei doi indicatori esențiali: masa și rata profitului. Masa profitului reprezintă suma absolută obținută ca diferență între venituri și costuri sau, la nivel de produs, diferența dintre prețul de vânzare și cost.

Acest indicator constituie astfel rezultatul financiar pozitiv care exprimă eficiența activității productive a firmei. Rata profitului reprezintă raportul procentual dintre masa profitului și cifra de afaceri (costuri sau capital) în funcție de baza de comparație pe care o dorim.

Un element final sau rezidual al diferenței dintre venitul total și costuri.

Remunerație implicită a factorilor de producție.

Condiția necesară obținerii unui profit12 maxim este ca randamentul marginal al fiecărui factor să egaleze prețul său. În plus, condiția suficientă maximizării profitului este ca, la optim, randamentele marginale ale factorilor să fie descrescătoare.

Un diagnostic de ansamblu, general, cu caracter sistemic, privind situația profitului dintr-o întreprindere presupune efectuarea unei analize pe baza următorului sistem de indicatori:

profitul net din activitatea economico-financiară totală a întreprinderii;

profitul brut din activitatea economico-financiară totală a întreprinderii;

profitul brut pe cele trei tipuri de activități;

profitul brut pe structuri organizatorice (pe centre de profit);

profitul brut pe diverse produse.

Pe baza acestui sistem de indicatori pot fi identificate domeniile de activitate, structurile organizatorice și produsele unde eventual s-a înregistrat o dinamică nefavorabilă a profitului, sau, deși favorabilă, încă nu se ridică la nivelul de competitivitate cerut de piața internă și externă în ceea ce privește rentabilitatea în ramura respectivă. Astfel este posibilă o dirijare rațională a măsurilor pentru lichidarea neîntârziată a cazurilor de rentabilitate scăzută sau chiar de nerentabilitate temporară, precum și pentru ridicarea pe o treaptă superioară a profitabilității întregii activități economico-financiare a întreprinderii în conformitate cu însăși cerințele și exigențele economiei concurențiale de piață, cu ritmul creșterii economice din etapa dată.

Analiza asigurării și utilizării forței de muncă

„Oamenii sunt cei mai importanți factori de care dispune firma, întrucât ei pun înmișcare toți ceilalți factori. Cu aceleași mijloace și aceiași oameni, se pot obține rezultate complet diferite în funcție de modul de gestionare a acestei resurse.”

Fiecare unitate patrimonială, indiferent de natura activității (producție, prestări servicii, comerț), utilizează forța de muncă, ca resursă a cărei folosire eficientă în activitatea operativă și de conducere, constituie premisa potențării resurselor materiale și financiare ale ei.

În literatura de specialitate este unanim recunoscută ideea că între resursele economice ale întreprinderii cele umane dețin întâietatea, pentru că oricât de tehnicizate ar fi procesele de producție este nevoie de prezența omului pentru a rezolva anumite situații sau pentru a determina noi coordonate (parametri) aparatului productiv care să corespundă unui nou context economic și social. Practic, pe nici o treaptă a evoluției umane nu s-a remarcat vreun proces economic care să se poată dispensa de contribuția omului.

Modul de gestionare (în sensul sporirii valorii sau deprecierii) personalului devine astăzi o sursă de avantaj strategic durabil pentru că forța de muncă este importantă pentru firmă prin inteligența, aptitudinile și experiența acumulată. Această resursă este capabilă de învățare, schimbare, inovare, creativitate și, dacă sunt corect motivate, asigură supraviețuirea firmei pe termen lung.

Performanțele întreprinderii, forța și capacitatea acesteia de a răspunde la cerințele și reacțiile pieței sunt dependente (printre altele) și de gradul de asigurare cu resurse umane,

precum și de eficacitatea folosirii lor. Factorul uman reprezintă coordonata esențială a dimensiunii și mai ales a calității activității.

Companiile de astăzi au evoluții rapide iar numărul angajaților crește/scade la fel. Uneori sistemul de resurse umane nu poate ține pasul cu aceste schimbări și trebuie să se adapteze rapid.

O analiză este necesară nu pentru a descoperi lucruri noi ci pentru a determina ce și de ce nu merge bine, pentru a atenționa asupra consecințelor unei evoluții sau alta și a orienta managementul spre cum ar trebui să meargă bine.

Analiza gestiunii resurselor umane, vizează atât aspecte cantitative, referitoare la dinamica personalului pe total și pe categorii de personal, modul de utilizare a timpului de muncă, cât și calitative, referitoare la calificare, organizarea și productivitatea muncii și efectele creșterii acesteia asupra rezultatelor globale ale firmei.

În consecință, principalele probleme care fac obiectul analizei resurselor umane sunt:

asigurarea firmei cu forță de muncă;

analiza timpului de muncă;

analiza factorilor care influențează asupra modificării numărului de lucrători;

analiza utilizării forței de muncă (a productivității muncii);

CAPITOLUL 3

ANALIZA POZIȚIEI FINANCIARE LA S.C. ARMĂTURA S.A.

Denumirea,sediul,forma juridică,capital social și modul de constituire

B. Scurt istoric

S.C. Armatura S.A. este înregistrata la Registrul Comertului sub numarul J12/13/1991 și are codul unic de înregistrare fiscala RO 199001. Compania devine o societate cu capital integral privat în 1996,când se încheie procesul de privatizare. Societatea este cotata la Bursa De Valori București din 1997 sub numele de ARM. Acțiunile Societății sunt listate la categoria a doua a Bursei de Valori București din 1997, iar din anul 2004 principalul acționar este HERZ ARMATUREN Austria.

Obiect de activitate

Entitatea are în principal activități în domeniul de producție dar este totodată și furnizor de semifabricate pentru partenerii din țară și străinatate. Armătura se ocupă de producția de articole de robinetărie din aliaje neferoase, realizandu-și integral necesarul de semifabricate turnate și matrițate din fontă și aliaje de neferoase. In prezent compania produce peste 2500 de produse care acoperă întreaga gamă în domeniul instalațiilor (apă, gaz, abur). Cele mai importante categorii sunt:

Armături instalații sanitare: baterii instalații sanitare, robinete instalații sanitare, ventile de scurgere, sifoane,etc;

Instalații termice și alimentare cu apa: robinete cu sfera, robinete cu ventil, ventile de retinere;

Armături instalații de gaz: robinete cu sfera, regulatoare, arzatoare, accesorii instalatii de gaz;

Ornamente garduri: ornamente din fonta;

D. Piața și concurența

S.C. Armatura S.A. este prezentată pe piețele din domeniu atât ca producător cât și ca furnizor de armaturi pentru instalații termice și de alimentare cu apa și gaz. Principalii concureți ai acestei companii sunt: Proslav SRL,Urbis Armaturi Sanitare SA, Rometal SRL si Euroterm SA. Acesti concurenți își au sediile țn diferite orașe din România, ultimul mențioant având sediul în Cluj.

Datorită unei game largi de produse SC Armătura SA are o bază diversificată de clienți. Cea mai mare pondere în cifra de afaceri a companiei este deținută de vânzările pentru piața internă, in ceea ce priveșe piața externă, clienții din exterior provin din țări precum: Austria, Franta, Italia, Danemarca.

E. Activitatea de marketing

Armătura S.A. prin experiența, profesionalismul și motivarea angajaților săi, prin tehnologiile și utilajele de care dispune, prin controlul atent aplicat produselor sale – are capabilitatea de a satisface cele mai exigente cerințe ale clienților săi. Prin specificul firmei „Fabricarea de articole de robinetarie”, cod CAEN 2814 societatea activează în domeniul armăturilor metalice cu o experiență în producția de armături pentru instalații termice și de alimentare cu apă și gaz.

În continuare ne propunem analiza stării financiare a S.C. Armătura S.A., pe perioada 2011-2013. Societatea Armătura S.A. este o entitate listată la Bursa de Valori București.În acest scop utilizăm în principal informațiile oferite de Situațiile financiare ale entității întocmite conform O.M.F.P nr. 1286/2012 dar și alte informații oferite de site-ul propriu al acestuia,informații folosite de Bursa de Valori București(www.bvb.ro) și alte informații.

3.1 Analiza evoluției activelor totale

Pe componente principale de active, pe perioada 2011-2013 evoluția se prezintă astfel:

Graficul 3.1. Evoluția activelor la S.C. Armătura S.A.

Sursa: prelucrări pe baza Anexei 1 "Analiza evoluției poziției financiare"

Din graficul de mai sus se observă ca valoarea activelor totale a entității pe ansamblu înregistrează o creștere. Creșterea volumului activelor reperzintă o premisă pentru creșterea beneficiilor economice viitoare ale societății, aspect favorabil pentru dezvoltarea durabilă a unei entități. Remarcăm în 2012 o creștere foarte accentuată a volumului cheltuielilor în avans cu aproximativ 76% față de anul anterior. Creșterea volulului activelor în 2013 se datorează ăn principal unui ritm de creștere al activelor circulante (de 29,22%).

In continuare este necesar o analiză detaliată a evoluției componentelor de active pentru a determina care dintre acestea reprezintă sursa principală de creștere și care prezintă deficiențe pentru a interveni la nivelul celor din urma și a implementa solutii de ameliorare.

3.2 Analiza evoluției activelor imobilizate

Analiza evoluției activelor imobilizate pe categorii principale de imobilizari pe perioada 2011-2013 se prezintă astfel

Graficul 3.2. Evoluția activelor imobilizate la S.C. Armătura S.A.

Sursa: prelucrări pe baza Anexei 1 "Analiza evoluției poziției financiare"

Pe baza datelor extrase din Anexei 1 "Analiza evoluției poziției financiare” si a graficului de mai sus se remarca o crestere a investitiilor fata de perioada initiala cu precadere in anul 2012 cand ritmul investitional este mai accentuat. Volumul investitiilor creste de la 15 mil in 2011 la 17 mil in 2012, aceasta se datoreaza cresterii imobilizarilor necorporale si corporale fata de anul precedent cu 15.29% respectiv cu 15.85%. Entitatea nu detine active biologice si imobilizari financiare.

Pentru aprecieri corecte este necesara efectuarea de analize diagnostic detaliate pornind de la modul de evolutie extensiv si intensiv al elementelor de active imobilizate: imobilizari necorporale si imobilizari corporale.

Aplicarea procedeului balanțier relativ pentru relația: AI=IN+IC+IF+Act biologice;

Pentru mai bune rezultate în analiza financiara pe bază de Bilanț, Cont de profit și pierdere vom utiliza și procedeul balanțier relativ,care reprezintă un caz particular al procedeului substituțiilor înlănțuite,aplicat pe relații de suma/și/sau diferență. Vom aplica procedeul pentru următoarea sumă: AI=IN+IC+IF+ABI;

Unde:

AI-active imobilizate;

IN –imobilizări necorporale;

IC –imobilizări corporale;

IF –imobilizări financiare;

ABI-activele biologice

Societatea S.C. Armătura S.A. nu deține imobilizări financiare și active biologice pe perioada analizată.

Abaterea absolută a fenomenului:

AI=*100=*100=11.76%;

ΔAI=- = 16,369,484 – 14,646,848 =1,722,636 lei

Interpretare: Activele imobilizate au crescut în anul 2013 față de anul 2011 cu 11.76%

Influența factorilor:

Influența relativă a imobilizărilor necorporale:

AI(IN)=*100= =*100= -0.53%;

ΔIN=- =124,031 – 202,610= -78,579;

Interpretare: Activele imobilizate au scăzut față de anul anterior analizat cu 0.53% datorită scăderii imobilizărilor necorporale cu aproximativ 38% față de anul 2011.

Analiza relativă a aimobilizărilor corporale:

AI(IC)=*100== *100 = 12.29%;

ΔIC=- = 16,245,453 – 14,444,238 = 1,801,215 lei

Interpretare: Activele imobilizate au crescut față de anul anterior analizat cu 12.29% datorită creșterii imobilizărilor corporale cu 11.47% față de anul 2011.

Verificarea relației de adevăr:

AI= AI(IN) + AI(IC)= -0.53% + 12.29% = 11.76% (A);

A.1.1. Analiza evoluției imobilizarilor necorporale

Graficul 3.3. Evoluția imoblizărilor necorporale la S.C. Armătura SA

Sursa: prelucrări pe baza Anexei 1 "Analiza evoluției poziției financiare"

Pe baza datelor extrase din Anexa 1 "Analiza evoluției poziției financiare” si a graficului de mai sus se constata o evolutie descendentă a imobilizărilor necorporale de la an la an respectiv o scadere cu 25% in anul 2012 față de anul 2011 urmată de o nouă scădere cu 20% in 2013 față de anul anterior, astfel că de la 203 mil. lei în 2011 imobilizările necorporale ajung la 124 mil. lei în 2013.

Pe elemente componente de imobilizări necorporale situația se prezintă astfel:

Cheltuielile de dezvoltare înregistrează valori nule pe toată perioada analizată

Concesiuni, brevete, licențe, alte imobilizări necorporale au, după cum se poate observa și pe grafic, o evoluție fluctuantă. În anul 2012 comparativ cu 2011 înregistrează o scădere considerabilă cu 36%, urmată de o creștere la fel de la fel de accentuată în 2013 față de anul anterior (cu 39%).

Fondul comercial la fel ca și cheltuielile de dezvoltare înregistrează valori nule.

Imobilizările necorporale în curs de execuție, volumul acestora reprezintă unul dintre factorii care au dus la scăderea imobilizărilor necorporale în anul 2013. Dacă în anul 2012 volumul imobilizărilor se menține constant comparativ cu anul 2011 (aproximativ 64 mil. lei) în 2013 imobilizările necorporale în curs de execuție scad, atingând valori nule.

A.1.2. Analiza evolutiei imobilizarilor corporale

Graficul 3.4. Evoluția imoblizărilor corporale la S.C. Armătura S.A.

Sursa: prelucrări pe baza Anexei 1 "Analiza evoluției poziției financiare"

Imobilizarile corporale ale entitatii sunt reprezentate de: terenuri și construcții, instalații tehnice și mașini, alte instalații, utilaje și mobilier, imobilizări corporale în curs de execuție, imobilizari corporale. Observam ca S.C. Armatura S.A. nu detine investitii imobiliare. Imobilizarile corporale necesita atat o abordare extensive cat si una intensiva.

Analiza extensiva a imobilizarilor corporale exprima ritmul de modificare al imobilizarilor corporale.

Se constata o crestere a volumului investitiilor in capacitate productive fata de anul 2011, mai pronuntata in 2012 (de 15.85%), in 2013 cresterea fiind de 12.47% fata de anul 2011 .

Analiza intensive este o analiza corelativa intre indicele imobilizarilor corporale si indicele cifrei de afaceri.

Analiza utilizării extensive a imobilizărilor corporale

2012/2011:

>100;

(16885923/14646848)*100=115.85%;

În anul 2012 față de anul 2011 imobilizările corporale înregistrează o creștere de 15.85%, datorită creșterii valorii terenurilor și construcțiilor cu 24.09% , a valorii imobilizărilor corporale în curs de execuție cu 67.35%.

2013/2012:

<100;

= (16369484/16885923)*100=97.09%;

În anul 2013 față de 2011 imobilizările corporale înregistrează o scădere cu 3%, aceasta se datorează: în primul rând scăderii accentuate pe care o înregistrează imobilizările corporale în curs de execuție; în al doilea rând scăderii cu 19% a altor instalații, utilaje și mobilier; la care se adaugă și scăderi mai puțin semnificative cum sunt: instalațiile tehnice și utilajele care înregistrează o scădere de 4% și terenurile și construcțiile de 2%.

Concluzie: imobilizările corporale înregistrează o evoluție fluctuantă, însă per ansamblu tendința este una ascendentă, valorile maxime înregistrându-se în anul 2012.

Analiza utilizării intensive a evoluției imobilizărilor corporale

Pe baza datelor extrase din “Situatia veniturilor si cheltuielilor” putem calcula indicile ce baza in lant a cifrei de afaceri, ajutorul datelor din Anexea 1 "Analiza evoluției poziției financiare” aflam indicii cu baza in lant a imobilizarilor corporale.

(2012) = (19.641.305 /20.075.758 )*100= 97.83%;

(2013) =(22.891.130/19.641.305)*100 =116.55%;

(2012) =(16885923/14646848)*100 = 115.85%;

(2013) = (16369484/16885923)*100=97.09%;

Prin urmare:

2012: > ;

2013: <;

Pentru anul 2012, cresterea efortului investitional cu 16% nu este insotita de generarea unor beneficii economice pe masura, ducand la o scaderea a eficientei in 2012,ceea ce reprezinta un aspect nefavorabil.

Pentru anul 2013 se constata o scadere a volumului investitiilor in capacitati productive insotita de o crestere a beneficiilor, rezultand o crestere a imobilizarilor corporale, ceea ce reprezinta un aspect favorabil. Astfel ca in acest an se inregistreaza o utilizare eficienta a capacitatilor productive.

A.1.3. Analiza evoluției imobilizările financiare și activelor biologice Activele biologice și imobilizările financiare înregistrează valori nule pe toată perioada analizată.

3.3. Analiza evoluției activelor circulante

Pe categorii principale de active circulante, pe perioada 2011-2013, analiza evoluției activelor circulante se prezinta in mod grafic astfel:

Graficul 3.5 Evoluția activelor circulante la S.C. Armătura S.A.

Sursa: prelucrări pe baza Anexei 1 "Analiza evoluției poziției financiare"

Pe baza datelor extrase din Anexa 1 "Analiza evoluției poziției financiare” si a graficului de mai sus se constata o evolutie fluctuanta a activelor circulante de la an la an respectiv o scadere cu 17% in anul 2012 urmata de o crestere cu 29% in 2013. Pe elemente componente de active circulante evolutia se prezinta diferentiat fata de evolutia totalului activelor circulante astfel:

Volumul stocurilor inregistreaza miscari fluctuante de la an la an, respective o scadere de 22% in anul 2012 urmata de o crestere de cu 11% in 2013.

Creantele inregistreaza scaderi de la an la an, in 2012 inregistreaza o scadere de 10%, urmate in 2013 de o noua scadere cu 30%.

Investitiile pe termen scurt scad mai bine de jumatae in anul 2013 fata de 2011, inregistreaza o scadere cu 16% in 2012 urmate de o noua scadere cu foarte accentuate cu 44% in 2014.

Casa si conturile la banci in prima faza in 2012 inregistreaza o scadere cu 10% urmata de o crestere cu peste doua ori in anul 2013.

Aplicarea procedeului balanțier relativ pentru relația: AC=S+Cr+Tr;

Pentru mai bune rezultate în analiza financiara pe bază de Bilanț, Cont de profit și pierdere vom utiliza și procedeul balanțier relativ,care reprezintă un caz particular al procedeului substituțiilor înlănțuite,aplicat pe relații de suma/și/sau diferență.

Vom aplica procedeul pentru următoarea sumă: AC=S+Cr+Tr;

Unde:

AC=active circulante;

S=stocuri;

Cr= creanțe;

Tr=trezorerie;

Abaterea absolută a fenomenului:

AC=*100=*100= 6.62%;

ΔAC=- = 14484059 – 13585628 = 898,431;

Interpretare:

Activele circulante au crescut cu 6.62% in anul 2013 față de anul 2011.

Influența factorilor:

Influența relativă a stocurilor:

AC(S) =*100= = *100= -7.98%

ΔS =- = 6,967,608 – 8,051,810 = -1,084,202;

Interpretare: Activele circulante au scăzut față de anul anterior analizat cu 7.9% datorită scăderii stocurilor cu aproximativ 13% față de anul 2011.

Analiza relativă a creanțelor:

AC(Cr)=*100== *100 = -10.9%;

ΔCr=- = 2,601,407 – 4,083,701 = -1,482,294 lei

Interpretare: Activele circulante au crescut scăzut față de anul anterior analizat cu 10.90% datorită scăderii creanțelor cu 36.30% față de anul 2011.

Analiza relativă a trezoreriei:

AC(Tr)=*100== *100 = 25.50%;

ΔTr=- = 4,915,044 – 1,450,117 = 3,464,927 lei

Interpretare:

Activele circulante au crescut față de anul anterior analizat cu 25.50% datorită creșterii trezoreriei de aproximativ 3.4 ori față de anul 2011.

Verificarea relației de adevăr:

AC= AC(S) + AC(Cr)+AC(Tr) = -7.97% + (-10.9%) + 25.50% = 6.62% (A);

A.2.1. Analiza evolutiei stocurilor

Graficul 3.6 Evoluția stocurilor la S.C. Armătura S.A.

Sursa: prelucrări pe baza Anexei 1 "Analiza evoluției poziției financiare"

Pe baza celor prezentate mai sus putem extrage următoarele concluzii:

În anul 2012 față de 2011 volumul stocurilor scade semnificativ (cu 22%). Pe elementele componente însă situația se prezintă după cum urmează:

Materiile prime și materialele sunt singurele din categoria stocurilor care înregistreaza creșteri în anul 2012, acestea cresc cu 29%;

Entitatea nu deține imobilizări în vederea vânzării;

Producția în curs de execuție înregistrează modificări nesemnificative , volumul acestora înregistrând scăderi cu 7%;

La rândul lor, produsele finite și marfurile reprezintă principal cauză care a dus la scăderea volumului stocurilor. Acestea scad aproape la ½ în anul 2012 față de 2011, mai exact cu 45%;

În anul 2013 față de 2012 volumul stocurilor evoluează în sens invers, crește cu 11%. Pe elementele componente situația este următoare:

Materiile prime și materialele înregistrează creșteri accentuate de 34%;

Valoarea imobilizărilor deținute în vederea vânzării nu se modifică față de anii anteriori, aceasta fiind în continuare nulă;

La fel ca și materiile prime și materialele producția în curs de execuție înregistrează creșteri dar nu de aceași intensitate, cresc cu 12% față de anul anterior;

Produsele finite și mărfurile scad în continuare,însa doar cu 9% în anul 2013 față de anul 2012;

Aplicarea procedeului balanțier relativ pentru relația: S= SMP + SPCE+ SPF;

Pentru mai bune rezultate în analiza financiara pe bază de Bilanț, Cont de profit și pierdere vom utiliza și procedeul balanțier relativ,care reprezintă un caz particular al procedeului substituțiilor înlănțuite,aplicat pe relații de suma/și/sau diferență. Vom aplica procedeul pentru următoarea relație: S= SMP + SPCE+ SPF;

Unde:

SMP= stocuri de materii prime și materiale;

SPCE=stocuri de producție în curs de execuție;

SPF= stocuri de produse finite și mărfuri;

Abaterea absolută a fenomenului:

S=*100=*100= -13.47%

ΔS =- = 6,967,608 – 8,051,810 = -1,084,202lei;

Interpretare: Stocurile au scăzut cu 13.47% în anul 2013 față de anul 2011.

Influența factorilor:

Influența relativă a stocurilor de materii prime și materiale:

S(SMP) =*100= = *100= 12.95%;

ΔSMP =- = 2,659,039 – 1,616,545= 1,042,494 lei;

Interpretare: Stocurile au crescut față de anul anterior analizat cu 12.95% datorită creșterii stocurilor de materii prime și materiale cu 64.49% față de anul 2011.

Influența relativă a stocurilor de producție în curs de execuție:

S(SPCE) =*100= = *100= 0.87%;

ΔSPCE =- = 2,077,047 – 2,006,620= 70,427 lei;

Interpretare: Stocurile au crescut față de anul anterior analizat cu 0.87% datorită creșterii stocurilor de producție în curs de execuție cu 3.5% față de anul 2011.

Influența relativă a stocurilor de produse finite și mărfuri:

S(SPF) =*100= = *100= -27.29%;

ΔSPF =- = 2,231,522 – 4428645= -2,197,123lei;

Interpretare: Stocurile au scăzut față de anul anterior analizat cu 27.29% datorită scăderii stocurilor de produse finite cu 50.39% față de anul 2011.

Verificarea relației de adevăr:

S= S(SMP) + S(SPCE)+S(PF)= 12.95% + 0.87%+ (-27.29%)= 13.47% (A);

A.2.1.1. Analiza evoluției stocurilor de materii prime și materiale (SMP)

După cum bine știm pentru orice societate cu profil productive materiile prime și materialele reprezintă unul din factorii producției esențiali astfel analiza evoluției trebuie să fie abordată sub dublu aspect:

Din punct de vedere extensiv,este prezentată creșterea sau descreșterea de valoare a stocurilor de materii prime și materiale de la un an la altul (analiza )

Din punct de vedere intensiv, este prezentată eficiența utilizării resurselor materiale în producție, cu ajutorul următorilor indici:

Indicii stocurilor de materii prime și materiale ();

Indicele cheltuielilor de materiale ();

Indicele cifrei de afaceri nete ();

Analiza extensivă a evoluției stocurilor de materii prime și materiale se prezintă astfel:

2012/2011:

;

1986516/1616545)*100=122.89%;

În anul 2012 față de 2011 se înregistrează o creștere a volumului de materii prime și materiale consumabile cu aproximativ 23%.

2013/2012:

;

(2659039/1986516)*100=133.85%;

Stocul de materii prime și materiale consumabile își continuă creșterea (aproximativ 34%) .

Concluzie: Volumul stocurilor de materii prime și materiale consumabile înregistrează un trend ascendent, mai accentuat în anul 2013 când valoarea acestora ajunge la aproximativ 2,7 mil. lei.

b) Analiza intensivă a evoluției stocului de materii prime și materiale se prezintă astfel:

2012/2011:

1986516/1616545)*100=122.89%;

;

<100; (19.641.30520.075.758)*100=97,84%;

;

Situația reflectă o creștere a volumului de stocuri de materii prime și materiale pe seama scăderii gradului de valorificare a materiilor prime.

2013/2012:

(133.85%, preluat din Anexa 1);

(24.156.081/21.356.022)*100=113.11%;

(22.891.130/19.641.305)*100=116.55%;

Volumul stocurilor de materii prime și materiale crește însă crește și gradul de valorificare a materiilor prime și materialelor pe seama consumurilor materiale prime și a vânzărilor.

A.2.1.2. Activele imobilizate deținute în vederea vânzării întregistrează valori nule pe toată perioada analizată.

A.2.1.3. Analiza evoluției stocului de producție în curs de execuție (SPCE).

Este abordată la fel ca analiza evoluției stocurilor de materii prime și materiale (SMP) sub dublu aspect:

Din punct de vedere extensiv,este prezentată creșterea sau descreșterea de valoare a stocurilor de producție în curs de execuție (analiza );

Din punct de vedere intensive, este prezentată eficiența modului de gestionare a producției pe flux;

Analiza extensivă a stocului de producție în curs de execuție se prezintă astfel:

2012/2011:

;

;

În 2012 constatăm o diminuare a stocului de producție în curs de execuție cu aproximativ 8%.

2013/2012:

;

În 2013 se observă o creștere a stocului de producție în curs de execuție cu 12,17%.

Concluzie 2011-2013: (). Putem observa că stocurile de producție în curs de execuție evoluează fluctuant și de aceea este necesar analiza aspectelor intensive pentru a putea face interpretări mai precise.

Analiza intensivă a stocului de producție în curs de execuție prezintă astfel:

2012/2011:

;

=102.15%

Acestă situație reflectă o scădere a duratei ciclului de fabricație în paralel cu o diminuare a costurilor de producție ce are ca efect creșterea vitezei de rotație a activelor circulante. Atât timp cât structura entității rămâne neschimbată această situație reflectă un aspect favorabil.

2013/2012:

=112.17%

=108.37%

Această situație reflect o creștere a duratei ciclului de fabricație dar și o creștere a costurilor de producție,care este urmată de o reducere a vitezei de rotație a activelor circulante. Acesta este un aspect nefavorabil.

În concluzie ( și ) comparând rezultatele putem spune că gestiunea producției in curs de execuție în anul 2012 a fost mai bună decât cea din anul 2013.

A.2.1.4. Analiza evoluției stocurilor de produse finite și mărfuri este reflectată astfel:

2012/2011:

(102.15%)

< 100 (19.641.30520.075.758)*100=97,84%;

<

Stocurile de produse finite și mărfuri înregistrează o creștere cu 2.15% în 2012 față de anul anterior. Corelând această majorare cu ritmul de creștere al vânzărilor se constata o gestiune nefavorabilă a stocurilor de produse finite și mărfuri.

2013/2012:

(108.37%)

(22.891.130/19.641.305)*100 =116.55%;

În anul 2013 societatea asigură o bună gestionare a stocurilor de produse finite și mărfuri.

În concluzie putem preciza că în anul 2013 a avut loc o mai bună gestiune a stocurilor de produse finite și mărfuri decât în anul 2012.

A.2.2. Analiza evoluției creanțelor Pe categorii principale de active circulante, pe perioada 2011-2013,se prezinta in mod grafic astfel:

Graficul 3.7. Evoluția creanțelor la S.C. Armătura S.A.

Sursa: prelucrări pe baza Anexei 1 "Analiza evoluției poziției financiare"

Pe baza datelor extrase din Anexa 1 "Analiza evoluției poziției financiare” si a graficului de mai sus se constata o evolutie descrescătoare a creanțelor de la an la an, în anul 2013se înregistrează o scădere de 30% față de anul precedent. Această scădere atât de pronunțată în 2013 față de 2012 se datorează în principal scăderii avansurilor plătite cu 82% și a scăderii sumelor de încasat de la entitățile afiliate cu 44% față de anul precedent.

Aplicarea procedeului balanțier relativ pentru relația: Cr= CrC+ Ap + Sî +ACr;

Pentru mai bune rezultate în analiza financiara pe bază de Bilanț, Cont de profit și pierdere vom utiliza și procedeul balanțier relativ,care reprezintă un caz particular al procedeului substituțiilor înlănțuite,aplicat pe relații de suma/și/sau diferență.

Vom aplica procedeul pentru următoarea sumă:Cr= CrC+ Ap + Sî +ACr;

Unde:

CrC-creanțe comerciale;

Ap-avansuri plătite;

Sî-sume de încasat de la entitățile din grup;

ACr- alte creanțe;

Abaterea absolută a fenomenului:

Cr=*100=*100= -36.3%;

ΔCr=- = 2,601,407 – 4,083,701 = -1,482,294 lei

Interpretare: Creanțele au scăzut cu 36.3% în anul 2013 față de anul 2011.

Influența factorilor:

Influența relativă a creanțelor comerciale:

Cr(CrC) =*100= = *100= 5.23%;

ΔCrC =- = 1,522,334 – 1,308,720= 213,614 lei;

Interpretare: Creanțele au crescut față de anul anterior analizat cu 5.23% datorită creșterii creanțelor comerciale cu 16.32% față de anul 2011.

Influența relativă a avansurilor plătite:

Cr(Ap) =*100= = *100= -0.003%;

ΔAp =- = 3,625 – 3,765= -140lei

Interpretare: Creanțele au scăzut față de anul anterior analizat cu 0.003% datorită scăderii avansurilor plătite cu 3.72% față de anul 2011.

Influența relativă a sumelor de încasat de la entitățile din grup:

Cr(Sî) =*100= = *100= -43%;

ΔSî =- = 892,612 – 2,648,322 = -1,755,710lei;

Interpretare: Creanțele au scăzut față de anul anterior analizat cu 43% datorită scăderii sumelor de încasat de la entitățile din grup cu 33.70% față de anul 2011.

Influența relativă a altor creanțe:

Cr(ACr) =*100= = *100= 1.47%;

ΔACr =- = 182,836 – 122,894= 59,942lei;

Interpretare: Creanțele crescut față de anul anterior analizat cu 1.47% datorită creșterii altor creanțe cu 48.78% față de anul 2011.

Verificarea relației de adevăr

Cr = Cr(CrC) + Cr(Ap)+Cr(Sî) +Cr(ACr) = 5.23% + ( -0.003%) + (-43%) + 1.47% . Cr = 36.3% (A);

A.2.2.1. Analiza creanțele comerciale

Necesită o abordare sub dublu aspect:

Din punct de vedere extensiv, aspect care pune în evidență extinderea sau diminuarea activității comerciale, pusă în evidență prin ritmul modificării creanțelor comerciale ().

Din punct de vedere intensiv, aspect care surprinde eficiența modului de gestionare a creanțelor comerciale (analiza corelativa între ).

Analiza extensivă a volumului creanțelor comerciale se prezintă după cum urmează:

2012/2011:

;

; (1969023/1308720)*100=

Creanțele comerciale în 2012 cresc cu 50.45% fată de anul 2011, ceea ce înseamnă o creștere destul de accentuată, influențând rezultatul creanțelor în acest an. Creșterea creanțelor comerciale se datorează în principal, după cum reiese din notele explicative, intensificării vânzării către clienți;

2013/2012:

(1522334/1969023)*100=

Creanțele comerciale ating un volum de 1,522 mil.lei înregistrând o scădere cu 23% față de 2012;

Concluzie 2011-2013:( și .Se pot observa evoluții diferențiate ale volumului creanțelor comerciale realizate în ambele cazuri pe fondul intensificării vânzărilor.

Analiza intensivă a volumului creanțelor comerciale se prezintă în felul următor:

2012/2011:

(1969023/1308720)*100 =150.45%;

< 100 (19.641.30520.075.758)*100=97,84%;

*100=*100=85%

În anul 2012 față de 2011 se constată o reducere a vitezei de rotație a creanțelor pe fondul creșterii creanțelor comerciale și a scăderii cifrei de afaceri, situație nefavorabilă.

2013/2012:

(77.31%)

; (22.891.130/19.641.305)*100 =116.55%;

;

*100=*100=150.70%;

În anul 2013 față de 2012 se constată o creștere a vitezei de rotație a creanțelor pe fondul scăderii volumului creanțelor (cu 28%) și a creșterii cifrei de afaceri (cu 17%), situația fiind una favorabilă.

Concluzie : ( , < 100, și ) Situa’ia este mai favorabilă în ultimul an de analiză pentru că ritmul de creștere a vitezei de rotație a creanțelor comerciale este mai mare în acest an decât în anul anterior.

Analiza evoluției avansurilor plătite

În 2012 față de 2011 volumul avansurilor plătite înregistrează o creștere foarte accentuată de peste 8 ori, ajungând de la 3,765 lei la 31,363 lei.

În 2013 față de 2012 volumul avansurilor platite evoluează în sens invers, astfel că de această dată se constată o scădere foarte accentuată (89%).

În concluzi evoluția avansurilor plătite înregistrează accentuate fluctuații.

A.2.2.2. Analiza evoluției sumelor de încasat de la entitățile de grup

2012/2011:

<100;

=(1583974/2648322)*100=59.81%;

În anul 2012 față de 2011 se constată o reducere a sumelor de încasat de la entitățile de grup, cu aproximativ 40%, ceea ce înseamnă că S.C. Armătura S.A. își reduce considerabil creanțele față de grup.

2013/2012:

<100

= (892612/1583974)*100=56.35%

În acest 2013 față de 2012 se observă o nouă scădere, de data aceasta cu aproximativ 44%, această scădere influențând volumul creanțelor pe ansamblu în 2013.

În concluzie, volumul sumelor de încasat de la entitățile de grup înregistrează valori descendente, ajungând de la 2,648 mil în 2011 la 893 mii in 2013, ceea ce ca scad la aproape un sfert din suma inițială.

A.2.2.3. Analiza evoluției altor creanțe

În categoria altor creanțe se găsesc: Creanțe în legătură cu personalul și conturile assimilate, Creanțe în legătură cu bugetul asigurărilor sociale și bugetului statului, și Alte creanțe (debitori diverși, dobânzi de încasat).

Evoluția acesteia este una extreme de fluctuantă înregistrând scăderi și creșteri foarte accentuate. În anul 2012 se înregistrează o scădere a volumului altor creanțe cu aproximativ 12%, care este urmată de o creștere foarte accentuată în anul 2013 față de anul anterior cu 69%. Per ansamblu tendința este una de creștere ajungând de la 123 mii în 2011 la 183 mii în 2013.

A.2.3. Analiza evoluției trezoreriei

Trezoreria S.C. Armătura S.A. este reprezentată de investiții financiare pe termen scurt cât și de disponibilități în casă și conturile deținute la bănci.

2012/2011:

<100

Se poate observa o diminuare cu 40% a trezoreriei societății în anul 2012 din cauza reducerii disponibilităților bănești din casă și bancă. Dacă diminuarea continuă și în următorii ani poate duce la incapacitatea de plată imediată, întârzieri în onorarea obligațiilor sau chiar nevoia de a apela la credite de trezorerie purtătoare de dobânzi.

2013/2012:

<100

89.59%

Ritmul de diminuare a trezoreriei se reduce considerabil în anul 2013, trezoreria înregistrează o scădere mi mică de aproximativ 20%. La aceasta au contribuit casa și conturile la bănci care cresc de peste 2 ori față de anul anterior.

Concluzie: La nivelul trezoreriei se înregistrează o diminuare destul de accentuată în anul 2012 față de 2011 însă această situație se mai îmbunătățește în anul 2013 când apare o vizibilă îmbunătățire.

A.3. Cheltuieli în avans

În urma analizei cheltuielilor în avans se constată o dendință generală de creștere mai accentuată fiind în anul 2012.

În anul 2012 față de 2011 după cum am menționat mai sus, volumul cheltuielilor în avans înregistrează o crestere accentuată , cu 76% față de anul anterior.

În anul 2013 față de 2012 cheltuielile în avans continuă să crească însă nu cu aceeași rapiditate,(cu 12% față de anul anterior). Valoarea maximă a cheltuielilor în avans pe cei trei ani analizati se atinge în anul 2013, când ajunge la 93,015 lei.

CAPITOLUL 4

ANALIZA PERFOMANȚELOR FINANCIARE

LA S.C. ARMĂTURA S.A.

În analiza Contului de profit și Pierdere se pornește de la rezultatul net al exercițiului și se explică variațiile acestuia prin prisma categoriilor de venituri si cheltuieli implicate în obținerea sa, cu defalcarea acestora pe cele două activități: exploatare, și financiară și în cadrul lor după natură, utilizând în acest scop informațiile cuprinse în Anexa 1 “ Analiza evoluției performanțelor financiare” dar și utilizând informații din Anexa 2 “ Analiza stării de profitabilitate și evoluției accesteia pe nivelele de activitate”

4.1. Analiza performanțelor activității de exploatare

În cadrul acestei analize a performanțelor financiare ale entității se pune în evidență volumul activității principale ale acesteia adică a activității de exploatare, utilizând un sistem de indicatori specifici calculați pe baza Contului de profit și pierdere, astfel: Cifra de afaceri, Producția exercițiului, Marja comercială, Marja industrială, Valoarea adăugată și rezultatul din exploatare. Pentru perioada 2011-2013, evoluția indicatorilor de profitabilitate la nivelul activității de exploatare se prezintă grafic astfel:

Graficul 4.1: Evoluția profitabilității la nivelul exploatării

Sursa: Prelucrări pa baza Anexei 2 „Analiza stării de profitabilitate

și evoluției accesteia pe nivelele de activitate”

În ceea ce privește activitatea de exploatare, analizând evoluția rezultatului exploatării, se observă o diminuare destul de accentuată a volumului activității de exploatare în anul 2012 (scade de 2.15 ori ca volum) comparativ cu anul următor, respectiv 2013, când rezultatul obținut ajunge să ia valori pozitive de până la, aproximativ, 900 000 lei.

Pentru o analiză mai concisă a modului de generare a performanțelor de exploatare, detaliem contribuția fiecărui element component astfel:

Rezultatul explotării se concretizează în pierdere pe toată perioada analizată, ceea mai accentuată fiind în anul 2012 (unde pierderea crește de 2.15 ori față de anul anterior), ca urmare a diminuării volumului de activitate, urmând ca în anul 2013 pierderea înregistrată să scadă fată de anul 2012, cu 86%.

Cifra de afaceri netă înregistrează în anul 2012 o scădere nesimnificativă ( cu apoximativ 2%), față de anul anterior (datorată unei scăderi a veniturilor din vânzarea marfurilor cu 23%), urmată de o creștere în anul 2013 cu 17% , față de anul 2012 ( creștere datorându-se, de data aceasta, producției vândute care a înregistrat o creștere semnificativă de 60%) .

Producția exercițiului nu înregistrează o modificare semnificativă în primi 2 ani analizați, (producția exercițiului scade în anul 2012 față de anul 2011 cu 5%), spre deosebire de anul 2013 în care aceasta crește cu 25%.. Printr-o analiză mai detaliată observăm faptul că această scădere din anul 2012 se datorează unei acumulări mari de stocuri de produse, de 62 de ori față de anul 2011). O modificare apare în anul 2013 când se constată o diminuare a stocurilor de produse, însoțită de o creștere a producției vândute, din aceasta rezultănd o creștere a producției exercițiului de 25%.

Valoarea nou creată în sfera productivă , măsurată de Marja Industrială,înregistrează o tendință ascendentă pe parcursul celor –sută ani analizați, deși înregistrează o creștere nesimnificativă în anul 2012 de doar 0.7% , în anul 2013 creste cu 27% față de anul anterior. Această evoluție este influențată în mod direct de producția exercițiului, care deasemenea are un trend ascendent mai nesimnificativ în anul 2012 și mai accentuat în anul 2013.

Marja comercială înregistrează în anul 2012 valori negative datorită scăderii veniturilor din vânzarea mărfurilor, deși această scădere este însoțită de scăderea cheltuielilor cu materii prime și materialele consumabile, acestea din urmă depășind veniturile încasate. În anul 2013 atât veniturile cât și cheltuielile cresc, de această dată veniturile din vânzarea mărfurilor depășesc cheltuielile înregistrate, astfel marja comercială înregistrând în acet an valori positive ajungând până la 572,925 lei.

Valoarea adăugată. Pe parcursul celor –sută ani studiați evoluția valorii adăugate fluctuează astfel: scade cu 2% (nesimnificativ) în anul 2012, iar în anul 2013 crește cu 33% față de anul 2012. Putem spune că această scădere, deși nesimnificativă, se datorează scăderii marjei comerciale care înregistrează valori negative în anul 2012.

Întrucât valoarea adăugată este un indicator care exprimă volumul activității unei entități, modul de repartizare a acesteia este necesară pentru a pune în evidență gradul de participare a fiecărei categorii la generarea valorii adăugate și de asemenea pentru a aprecia nivelul de redistriuire în raport cu efortul depus.

În ceea ce privește analiza distribuției valorii adăugate pe categoriile de participanți în viața unei entități, apreciem următoarele:

Ponderea cea mai important este deținută de distribuțiile din valoarea adăugată în vederea acoperiri cheltuielilor cu personalul ( peste 50% în anii 2011și 2013 și puțin peste 40% în 2013)

Pe locul al doilea ca pondere se află rata finanțării capitalului împrumutat, cu valori aproape nesimnificative, cu o tendință descendentă de la un an la altul, astfel că de la o rata de 6.13% în anul 2011 ajunge la 3.14% în anul 2013.

Finanțarea obligațiilor bugetare îi este alocată o rată în scădere din valoarea daăugată, de la 1.40% în anul 2011 la 0.98% în ultimul an analizat.

La dispoziția societății doar în ultimul an se alocă, aproximativ 4.6%, din valoarea adăugată.

În vederea finanțării proprietarilor din valoarea adăugată, în nici un an din cei analizați nu se vor aloca datorită faptului că nu s-au distribuit divdente pe parcursul celor –sută ani.

Rezultatul brut din exploatare și rezultatul din exploatare prezintă valorii negative în primi 2 ani de analiză, pierderile cele mai mari se înregistrează în anul 2012 cu 2.15 ori mai mari decât în 2011. În anul 2013, ultimul an, situația se remediază înregistrând un profit de aproximativ 900.000 lei.

4.2. Analiza performanțelor activității financiare

Rezultatul financiar este un indicator care măsoară responsabilitatea unei întreprinderi la nivelul fluxurile financiare, în cazul ARMĂTURA S.A. prezentându-se graphic astfel:

Graficul 4.2: Evoluția profitabilității la nivelul financiar

Sursa: Prelucrări pe baza Anexei 2 „ Analiza stării de profitabilității și evoluției

acesteia pe nivelele de activitate”

S.C. ARMĂTURA S.A. înregistrează pe parcursul perioadei analizate pierdere analizată (atât la nivel brut cât și net).

Datorită faptului că nu există pe parcursul celor trei ani Ajustări de valoare privind imobilizările financiare și investițiile financiare deținute ca active circulante cele două rezultate sunt identice, adică rezultatul brut financiar este egal cu rezultatul financiar.

Evoluția celor două rezultate osciliază de la un an la altul, astfel că în anul 2012 se remarcă o creștere de 37% față de anul 2011, după care urmează o deteriorare a performanțelor financiare cu 33% față de anul anterior.

Veniturile financiare sunt realizate pe baza diferențelor de curs valutar și a veniturilor din dobânzi. Cele două elemente au o tendință de scădere ceea ce determină o tendință descendentă a acestora în ansamblu , înregistrând în anul 2012 o scădere de 20.5 % și de 3% în 2013 față de anii anteriori.

Cheltuielile financiare reprezentate de cheltuieli cu dobânzile și alte cheltuieli financiare care la rândul lor au o tendință în scădere mai accentuată în ultimul an, cu aproximativ 16% față de anul 2012.

4.3. Analiza performanțelor la nivel global

Starea de profitabilitate la nivelul general, este reflectată în graficul de mai jos:

Graficul 4.3: Evoluția profitabilității lanivelul global

Sursa: Prelucrări pe baza Anexei 2 „ Analiza stării de profitabilitate și evoluției acesteia pe nivelele de activitate”

Rezultatul curent înregistrează pierdere pe toată perioada analizată cea mai mare fiind cea din anul 2012, dublă față de anul 2011 , diminuăndu-se însă în 2013 când pierderea este de aproximativ 1.600.000 lei.(pierdere deloc neglijabilă).

Rezultatul exercițiului înainte de impozite și dobânzi (EBIT) urmează același trend ca rezultatul curent, pierderea crescând în anul 2012 față de anul 2011 de 2.3 ori și scade cu aproximativ 80% în 2013.

Rezultatul exercițiului înainte de impozite și dobânzi, amortizări și deprecieri (EBITDA). Acest rezultat înregistrează pierdere doar în primi doi ani analizații urmând ca în anul 2013 să ia valori pozitive de până la 601,357 lei. În comparație cu anul 2011, în anul 2012 pierderea este mai mare de 2.5 ori. Concluzia din analiza acestora este că anul 2013 a fost unul mai bun decât ceilalți reușind ca rezultatele să ia valori positive.

Rezultatul brut al exercițiului (RBE) datorită faptului că însumează cele două rezultate, respectiv rezultatul din exploatare și rezultatul financiar, ambele având un rezultat negativ determină valori negative ale acestui rezultat, astfel că în anul 2012 pierderea se accentuează cu 82% , urmând o scădere de 70% față de ani precedenți.

Rezultatul net al exercițiului (RNE) are de asemenea aceași tendință de pierdere mai accentuată în anu 2012 și care tinde în anul 2013 să scadă într-un mod accentuat.

Capacitatea de autofinanțare (CAF) al societății ARMĂTURA SA se consolidează în anul 2013, deoarece în primi ani aceasta are valori negative, când aceasta ajunge până la 700.000 lei. Datorită faptului că nu s-au distribuit dividente capacitatea de autofinantare va fi egală cu autofinanțarea netă (CAFN).Autofinantarea netă (CAFN) reprezintă volumul potențial de resurse financiare ce rămâne după redistribuirea tuturor categoriilor de participanți. Datorită faptului că rezultatele pe parcursul celor trei ani au fost negative, au determinat o capacitate de autofinantare nulă în primi doi ani. Doar în anul 2013 sociatatea analizată demonstrază o capacitate de autofinantare, care nu este foarte mare.

Rezultatul global al exercițiului (RG) sau performanțele financiare ale societății pe perioada analizată urmează tendinta rezultatelor precedente, și anume pierdere foarte accentuată în anul 2012 de 1.5 ori și o diminuare a pierderi cu 67% în anul 2013 față de anul precedent.

În 2012 comparativ cu 2011:

Factorii de influență care au condus, în cazul rezultatului net al exercițiului, la o pierdere pe parcursul celor doi ani analizați , respectiv 2011 și 2012 se explică astfel:

În cadrul activității de exoloatare factorii care au condus la modificarea rezultatului exercițiului sunt:

Factori de influență pozitivă (Ce au determinat creșterea rezultatului brut al exercițiului) :

Reducerea cheltuielilor materiale cu 14%;

Reducerea cheltuielilor cu personalul cu 3%;

Creșterea altor venituri din exploatare cu 6%;

Diminuarea ajustărilor de valoare privind activele circulante cu valori negative cu 82%;

Scăderea cu 21% a cheltuielilor cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate.

Veniturile aferente costului în curs de producție înregistrează sold debitor în cei doi ani cu o creștere spectaculoasă în anul 2012 când crește de 62 de ori față de anul 2011. Situația reflectă o scădere a vînzărilor de produse finite pe seama obținerilor de produse finite din anteriori.

Factori de influență negativă (ce au determinat diminuarea rezultatului brut al exercițiului):

Scăderea cifrei de afaceri nete cu 2% ca urmare a următorilor factori:

Scăderea veniturilor din vânzarea mărfurilor cu 23%, deși volumul producției vândute a crescut cu 0.45%;

Diminuarea veniturilor din producția de imobilizări și investiții imobiliare, astfel că în anul 2012 ARMĂTURA SA nu mai înregistrează astfel de venituri, spre deosebire de anul 2011 când acestea au valori de 1 855 lei;

Creșterea ajustărilor de valoare privind imobilizările: necorporale, corporale și imobilizări financiare cu 33%.

În cadrul activității financiare factoriicare au condus la modificarea rezultatului brut al exercițiului:

Factori cu influență pozitivă:

Scăderea cheltuielilor privind dobânzile cu 14%

Factori de influență negativă:

Scăderea veniturilor din diferențele de curs valutar cu 20%

Scăderea veniturilor din dobânzii cu 22%

Creșterea altor cheltuieli financiare cu 2%

În anul 2013 comparativ cu anul 2012:

În cazul activității de exploatare:

Factori de influență pozitivă:

Creșterea cifrei de afaceri nete cu 17% ca urmare a următorilor factori:

Creșterea volumului producției vândute cu 12%;

Majorarea veniturilor din vânzarea mărfurilor cu 60%;

Reducerea cu 33% a ajustărilor de valore privind imobilizările corporale și necorporale;

Veniturile aferente costului producției în curs de execuție înregistrează sold creditor în 2013 (în sumă de 827,569 lei) față de 2012, când are sold debitor (în sumă de 1,079,273 lei). Situația reflectă o diminuare accentuată a vânzărilor de produse finite pe seama obținerilor de produse finite din anii anteriori.

Factori de influență negativă:

Creșterea cheltuielilor materiale cu 19%;

Creșterea cheltuielilor cu personalul cu 5%;

Creșterea cheltuielilor privind prestațiile externe cu aprox. 17%;

Diminuarea cu 56% a altor venituri din exploatare;

Creșterea ajustărilor de valoare privind activele circulante de la valori negative (-401,301 lei) la valori positive (258,920 lei);

Creșterea cu 14% a cheltuielilor cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate.

În cadrul activității financiare factorii care au condus la modificarea rezultatului brut al exercițiului sunt:

Factori de influență pozitivă:

Scăderea cheltuielilor privind dobânzile cu 20%;

Scăderea generală a cheltuielilor financiare cu 15% .

Factori de influentă negativă:

Scăderea veniturilor din diferențele de curs valutar cu 2%;

Scăderea veniturilor din dobânzi cu 46%.

CONCLUZII

In anul 2012, echipa manageriala, prin identificarea factorilor principali care au determinat pierderile foarte mari inregistrate in anii precedenti, a renegociat contractele cu prestatorii de servicii, furnizorii de materiale, urmarind reducerea cheltuielilor de exploatare. În urma acestora cheltuielile de exploatare au ajuns la 24.156.081lei.

Un factor determinant in imbunatatirea situatiei financiare a companiei l-a constituit noua politica de participare la licitatii atat in domeniul gazului cat si in domeniul apei, care a condus la atribuirea catre SC Armatura SA a unor contracte cu o valoare semnificativa, astfel disponibilul în conturi în anul 2013 față de 2012 crește cu mai bine de două ori, atingând cea mai mare valoare din istoria societăți.

Ca urmare a pierderilor rezultate din activitatea curenta a societatii in ultimii 5 ani si diminuarea activului net al societatii Adunarea Generala Extraordinara a Actionarilor a hotararat reducerea capitalului social al societatii de la valoarea de 4.000.000 lei la valoarea „zero”.In acelasi timp s-a aprobat majorarea de capital social prin aport in numerar si exercitarea dreptului de preemtiune in suma de 4.000.000lei, prin emiterea unui numar de 40.000.000 actiuni la valoarea nominala de 0.1lei/actiune. Aceasta majorare va avea loc in doua etape, prima etapa da dreptul actionarilor existenti sa subscrie actiuni la un raport de 1 la 1 in functie de numarul de actiuni detinute. In etapa a doua actiunile ramase nesubscrise vor fi redistribuite actionarilor prin metoda „primul venit – primul servit.

După cum bine se observă, performanțele generale ale societății ARMĂTURA SA sunt foarte reduse, rezultatul net al exercițiului înregistrează pierdere pe parcursul celor 3 ani analizați (2011, 2012 și 2013) cu o tendință de deteriorare în anul 2012 ( când valorile pierderilor aproape se dublează). La nivel global performanțele generale sunt de asemenea foarte reduse, în vedere faptul că activitatea financiară la fel ca și cea de exploatare se confruntă cu mari deficiențe.

Clientii rău-platnici preluati din anii anteriori au afectat situația lichidităților companiei în ultima perioadă însă conducerea entității afirmă într-un comunicat de presă că "Se fac eforturi în vederea recuperării creanțelor, dar aceasta este o activitate de durată și în unele cazuri cu șanse minime de recuperare".

Datorită acestor pierderii înregistrate consecutiv pe parcursul celor trei ani analizați în prezentul studio de caz, societatea este în pericol se insolvabilitate, de aceea este necesară stabilirea altor startegii în vederea ameliorării acestei situații.

O propunere în vederea ameliorării acestei situații ar fi, închiderea secțiilor neproductive ale fabricii (care generează pierderii), și concentrerea pe cele care degajă un adaus de venit.

O recomandare ar fi ca în strategia de reabilitare a societății să se investească și în imaginea acesteia, prin realizarea de acțiuni de responsabilitate socială, sponsorizării etc.

În concluzie, pe baza prezentului studiu de caz, consider că societatea ARMĂTURA SA trebuie să schimbe radical planificarea afacerilor și situația economcă a firmei, pentru ameliorarea acesteia.

BIBLIOGRAFIE

Achim Monica Violeta, Borlea Sorin Nicolae (2014), Analiza financiara actualizata cu prevederile IFRS, Ed. Presa Universitata Clujeana, Cluj-Napoca.

Bătrâncea Ioan (coord) (2008), Analiza Financiară a entității economice, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca

Bulgea Al (2011), Analiză economico financiară, Ed. Mirton, Timișoara.

Feleagă, N., Ionașcu, I.(1998), Tratat de contabilitate financiară, vol. I, Editura

Economică, București.

Greuning HV (2005), Standardele Internaționale de Raportare Financiară, Institutul Irecson, București.

Halpern Paul (1998), Finanțe manageriale, Ed. Economică, București.

Mironiuc M. , Analiză Economico-Financiară,Performanță. Poziție financiară. Risc. Ed. Universității Al-Ioan Cuza,, Iași, 2009;

*** Standardele Internaționale de Raportare Financiară 2014, Editura CECCAR, București.

***O.M.F.P. 3055/2009 privind Reglementări contabile conforme cu Directivele europene, publicat în M.O. nr. 766/2009 și 766/bis/2009 cu modificările ulterioare

*** OMFP 2239 din 30 iunie 2011 pentru aprobarea Sistemului simplificat de contabilitate publicat în Monitorul Oficial nr. 522 bis din 25 iulie 2011

*** O.M.F.P. nr. 1286 din  1 octombrie 2012 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară, aplicabile societăților comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată,  publicat în  Monitorul Oficial nr. 687 din  4 octombrie 2012;

ANEXE

Anexa 1 -Analiza evoluției poziției financiare

Anexa 2 Analiza stării de profitabilitate și a evoluție acesteia pe nivelele de activitate

*În cadrul obligațiilor bugetare nu am luat în considerare obligațiile societății reprezentând impozitul pe profit

Sursa: Contul de Profit și Pierdere la ARMĂTURA SA pe perioada 2011-2013 la care se adaugă prelucrările privind calculul indicilor cu baza în lanț.