Analiza Economico Financiara a Societatii

=== Audit financiar ===

Examen: 21.05.2010, ora 1700 22.02.2010

Audit financiar

Auditul financiar contabil. Definire. Concepte de bază. Tipuri de audit

În sens general auditul reprezintă o examinare de către o persoană independentă și competentă a fidelității reprezentărilor contabile și financiare aparținând unei anumite entități economice.

În sens restrâns termenul de audit are în esență aceeași conotație ca și termenii de revizie, verificare sau control, dar i se asociază adesea conceptele de la calitate sau de rigoare, modernism sau calificare.

D.p.d.v. etimologic cuvântul audit provine din latinescul audire însemnând a asculta. Englezii îi dau semnificația de verificare sau revizie contabilă. Practic auditul reprezintă un raționament profesional care se poate aplica în orice domeniu de activitate (ex. Auditul managementului, auditul calității, auditul mediului, etc)

Dezvoltarea schimburilor internaționale pe plan mondial și realizarea unor vaste lucrări contabile ce necesită cunoștințe ample de analiză și evaluare au făcut necesare existența unei profesii și a unei lucrări ample și credibile de informare care să-i asigure pe colabortori că indicatorii economico-financiari atestă realitatea patrimonială. În acest fel a apărut profesia de audit financiar, lucrarea specifică fiind raportul de audit financiar.

În legislația din țara noastră auditul financiar este considerat ca fiind activitatea de examinare în vederea exprimării de către auditorii financiari a unei opinii asupra situațiilor financiare în conformitate cu standardele de audit financiar armonizate cu standardele internaționale de audit financiar adoptate de camera auditorilor financiari din România.

Auditul financiar mai poate fi definit ca o activitate competentă de evaluare a situațiilor financiare a unei societăți de către un auditor financiar care în funcție de procedurile de audit financiar considerate necesare pentru a atinge obiectivele dorite obține anumite informații pentru a da în cadrul raportului de audit financiar o asigurare rezonabilă că situațiile financiare sunt întocmite sub toate aspectele semnificative și în conformitate cu un cadru general identificat de raportare financiară.

În opinia economiștilor mericani auditul financiar este o examinare independentă a bilanțului contabil a unui agent economic efectuată de un auditor delegat în conformitate cu orice abligație statutară relevantă.

Noțiunea de audit a pătruns în România după 1990 mai întâi sub forma auditului calității, apoi a auditului financiar. Primii pași au fost realizași de corpul experșilor contabili și contabililor autorizași din România prin publicarea unui ghid pentru audit. Conform acestui ghid, auditul era delimitat ca fiind o examinare efectuată de către un profesionist competent și independent, auditor financiar sau cenzor în vederea exprimării unei opinii motivate asupra validității și aplicării corecte a procedurilor financiar-contabile interne stabilite de conducerea întreprinderii și asupra imaginii fidele, clare și complete a patrimoniului, a situațiilor financiare și a rezultatelor obținute de întreprindere.

Rolul auditorului și auditului financiar

De regulă, auditorul nu este chemat pentru a contabiliza tranzacțiile unei entități patrimoniale, ci pentru a verifica ăn toate aspectele semnificative conformitatea reflectării în situațiile financiare prezentate de conducerea entității auditate a tranzacțiilor economice cu anumite principii, postulate și criterii de înregistrare și raportare.

Rolul auditorului și mai ales a auditorului extern este ăn principal de a sporii încrederea utilizatorului în informația contabilă de a aduce un plus de siguranță faptului că informația contabilă a fost obținută, tratată și prezentată în conformitate cu standardele și principiile generale acceptate.

Auditorul este singura persoană care independent de conducerea întreprinderii care a întocmit stuațiile financiare este în măsură să dea o asigurare rezonabilă asupra faptului că situațiile financiare nu sunt viciate de fraude sau de erori semnificative și prin urmare pot fi utilizate cu suficientă încredere în procesul de luare a deciziilor.

Conform normelor naționale de audit, auditul reprezintă examinarea profesională a unei informații în vederea exprimării unei opinii responsabile și independente prin raportarea la un criteriu standard de calitate, obiectivul auditului indiferent care ar fi tipul acestuia fiind acela de îmbunătățire a utilizării informației.

Auditul financiar este orientat spre:

– verificarea respectării cadrului conceptual al contabilității (postulate, principii, norme și reguli de evaluare a procedurilor interne stabilite de conducerea agentului economic – audit intern sau statutar)

– verificarea și certificarea reflectării în contabilitate a situațiilor financiare, imaginea lor fidelă, clară și completă pe parcursul exercițiului financiar.

Auditorul este chemat să urmărească și dacă procedurile de culegere și prelucrare a datelor sunt bine stabilite și dacă se aplică în permanență.

Auditul financiar are rolul de a apăra interesele tuturor categoriilor de utilizatori și mai ales al interesului public.

Printre categoriile de utilizatori putem aminti: investitorii prezenți și potențiali, salariații și sindicatele, creditorii financiari, furnizorii și alți creditori comerciali, clienții, guvernul și instituțiile sale, publicul, managerii și bancherii.

Acesta este motivul pentru care profesia de auditor este percepută drept profesie de interes public.

Tipurile de audit

În funcție de obiectivul urmărit auditul se poate clasifica în:

– audit financiar sau auditul situațiilor financiare

– audit de conformitate

– audit operațional

În funcție de afilierea auditorilor, auditul se poate clasifica în:

– audit extern

– audit intern

– audit guvernamental

Auditul situațiilor financiare

Are ca scop creșterea credibilității situațiilor financiare, obiectivul acestuia fiind de a da posibilitatea auditorului de a-și exprima o opinie dacă situațiile financiare sunt întocmite în conformitate cu standardele internaționale sau naționale de contabilitate și că acestea nu conțin erori care pot influența poziția financiară a integrității.

Acest tip de audit constă în colectarea probelor ce privesc situațiile financiare ale unei entități parimoniale și în utilizarea acestor probe pentru evaluarea conformității elaborării, prezentării și publicării acestor situații cu normele naționale sau internaționale de contabilitate sau orice alt criteriu de stabilit.

Auditul de conformitate

Scopul acestui tip de audit este acela de a determina dacă o persoană fizică sau entitate patrimonială a respectat anumite, politici, norme și de a stabili gradul de corespondență cu anumite criterii prestabilite de conducere cum ar fi politica de personal sau reglementări fiscale.

În practică, controlul fiscal exercitat de către organele administrației fiscale reprezintă un audit de conformitate.

Auditul operațional

Acest tip de audit mai poartă denumirea de audit al performanței și constă în exprimarea unei opinii asupra activităților unei entități, adică dacă acestea sunt în conformitate cu un set de criterii stabilite.

Auditul operațional poate fi definit ca fiind o revizuire sistematică a activitățiilor unei organizații în corelație cu anumite obiective stabilite de management cu scopul de a evalua performanțele, de a identifica posibilitățile de îmbunătățire a activității și de a elabora recomandări de ameliorare sau de dezvoltare a acestor activități.

În general auditul operațional este efectuar de către auditorii interni care au avantajul cunoașterii în detaliu a unității, dar există și situații în care competențele lor în anumit domeniu nu sunt suficiente impunându-se astfel aplearea la serviciile unor specialiști din afara societății.

Auditul extern

Denumit și audit independent sau audit contractual reprezintă o lucrare de atestare a veridicității informațiilor și poate cuprinde o gamă largă de servicii stabilite în funcție de clauzele contractului de audit.

Auditul extern este un audit realizat de auditori independenți angajați pe baza unui contract de colaborare, membrii ai Camerei Auditoilor Financiari din România în condițiile prevăzute de acest organism profesional. Acețti auditori nu sunt angajați permanenți ai organizației. Auditorul este contactat de o entitate patrimonială pentru a audita situațiile financiare pe acre aceasta le elaborează.

Raportul de audit financiar are rolul de a exprima opinia auditorului cu privire la regularitatea și sinceritatea datelor prezentate de situațiile financiare fiind adresat tuturor utilizatorilor interesați și în mod special acționarilor firmei.

Entitățile economice cotate la bursă au obligativitatea să-și prezinte situațiile financiare anuale însoțite de raportul de audit financiar.

Auditul intern

Reprezintă o verificare sub aspect tehnic, managerial și financiar-contabil al unei entități patrimoniale destinat a realiza un diagnostic general al sistemului.

Normele de audit definesc activitatea de audit intern astfel:

Auditul intern reprezintă activitatea de evaluare organizată în cadrul unei entități sub forma unui serviciu. Funcțiile acestuia includ printre altele examinarea, evaluarea și monitorizarea conformității și eficienței sistemelor contabile și de control intern. Acest tip de verificare prezintă un caracter concomitent derulării evenimentelor, el vizând anumite abiective pe tot parcursul anului precum și cele care sunt în curs de derulare. Acest audit este o verificare de tip permanent.

Auditul guvernamental reprezintă auditul exercitat de specialiștii din Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de Conturi, etc, asupra diferitelor programe, activități și instituții guvernamentale având ca scop revizuirea și verificarea eficienței utilizării banului public. Acești specialiști au auditat companiile pentru a determina dacă taxele și impozitele datorate statului au fost stabilite și plătite în conformitate cu legile și normele aplicabile în domeniu.

Examinarea de către curtea de conturi a tranzacțiilor financiare a conturilor și raporturilor instituțiilor publice sau a celor care utilizează fonduri publice pentru a detremina dacă acestea au fost utilizate conform destinației prevăzute de legislația în vigoare.

Revizuirea de către Curtea de Conturi a eficienței și eficacității utilizării resurselor publice.

Ministerul Finanțelor Publice elaborează strategia și cadrul normativ general, coordonează și evaluează activitatea de audit public intern la nivel național, efectuează misiuni de audit public intern, de interes național, cu implicații multisectoriale și exercită activități de audit public intern la nivelul aparatului.

22.03.2010

Audit financiar

Riscurile în audit și pragurile de semnificație

Caracteristicile principale ale riscului de audit

Evaluarea riscului de audit reprezintă preocuparea principală a auditorului financiar. Standardele de audit rețin următoarele definiții privind riscul de audit : „riscul pe care auditorul îl atribuie unei opinii de audit neadecvate atunci când situațiile financiare conțin informații eronate semnificative.”

Pentru informarea cu privire la situațiile financiare, auditorul utilizează proceduri care îi permit să dețină un grad rezonabil de certitudine, că acestea au fost corect înlocuite în toate punctele lor esențiale. Având în vedere existența unor limite inerente auditului, precum și a oricărui audit din sistem există riscuri inevitabile ca unele inexactități semnificative să nu fie descoperite. Atunci când auditorul are indicii că ar exista fraude sau erori care conduc la apariția unor inexactități semnificative, el trebuie să-și extindă procedurile de control în scopul confirmării sau infirmării dubiilor sale. Cu cât riscul este mai mare în ceea ce privește o anumită activitate a unei întreprinderi cu atât mai mult timp se va aloca verificării activității respective.

În standardele de audit se precizează că riscul de audit trebuie stabilit la un nivel redus făcându-se apel la raționamentul profesional al auditorului. Auditorul trebuie să utilizeze raționamentul profesional la evaluarea riscului de audit și la stabilirea procedurilor de audit pentru a se asigura că riscul e redus până la nivel acceptabil. Obiectivul principal pe care-l urmărește auditorul este acela de a proiecta și implementa proceduri de audit care să-și permită reducerea riscului de audit la un nivel acceptabil.

Pe baza experienței acumulată de auditor acest lucru este posibil deoarece el este cel care stabilește nivelul riscului și procedurile de audit care vor fi puse în practică. Datorită sancțiunilor profesionale SPR sau a plății unor materiale semnificative, în cazul riscurilor asumate există tendința auditorilor de a aloca o parte substanțială a timpului dintr-o misiune de audit pentru identificarea acestora.

Riscul de audit cuprinde 3 componente:

-riscul inerent care reprezintă susceptibilitatea ca un sold al unui cont sau o categorie de tranzacții să conțină o denaturare care ar putea fi semnificativă individual sau cumulată cu denaturările existente în alte solduri sau categorii de tranzacții presupunând că nu au existat controale interne adiacente.

-riscul de control reprezintă riscul ca o denaturare care ar putea apărea în soldul unui cont sau într-o categorie de tranzacții și care ar putea fi semnificativă în mod individual sau cumulativ cu alte denaturări din alte solduri sau categorii să nu poată fi prevenită sau detectată și corectată la momentul oportun de sistemul de contabilitate și de control intern.

-riscul de nedetectare reprezintă riscul ca procedurile de fond ale unui auditor să nu detecteze o denaturare ce există în soldul unui cont sau categorie de tranzacții și care ar putea fi semnufucativă în mod individual sau atunci când este cumulată cu denaturări din alte solduri sau categorii de tranzacții.

Riscul de audit poate fi exprimat atât în termeni cantitativi cât și în termeni calitativi.

Una din metodele evaluării riscului de audit constă în calculul individual al valorii atribuite componentelor riscului de audit pe baza următoarei relații:

Riscul audit = riscul intern * riscul de control *riscul de nedetectare

Auditorul trebuie să obțină o înțelegere suficientă a sistemului de contabilitate și de control intern pentru a planifica auditul și pentru a dezvolta o abordare eficientă a acestuia.

Riscul inerent

Conform standardelor internaționale de audit riscurile inerente pot apărea ca urmare a lipsei controlului intern privind ariile respective de activitate datorită faptului că producerea riscurilor în condițiile existenței controlului intern privind acele conturi sau activități ar putea conduce direct la apariția unui risc de control. Riscul inerent poate fi general (la nivelul situațiilor financiare) sau individual (la nivelul conturilor, al balanței de verificare sau la nivelul unei categorii de operații).

Riscul inerent general ține de următorii factori:

-integritatea conducerii

-experiența și cunoștințele conducerii precum și schimbările survenite pe parcursul perioadei la nivelul conducerii: ex.: lipsa de experiență a managerilor poate afecta întocmirea situațiilor financiare ale entității și implicit imaginea fidelă

-presiuni neobișnuite exercitate asupra conducerii : ex.: circumstanțe ce ar putea predispune conducerea la denaturarea situațiilor financiare cum ar fi: experiența eșecului a numeroase activități ce își desfășoară activitatea în domeniul de activitate respectiv sau o entitate ce nu deține capital suficient pentru continuarea activității sau lipsa de capital operațional pentru firmă.

În ceea ce privește primii 3 factori legați de managementul societății, întrebările care pot fi utilizate în evaluarea riscurilor inerente pot fi sintetizate astfel:

1.Competența

-le lipsesc managerilor cunoștințele și experiența necesară pentru a conduce societatea?

-au managerii tendința de a angaja societatea în asocieri cu grad de risc ridicat?

-au avut loc schimburi ale managerilor cu funcții cheie în cursul exercițiului financiar?

-se urmărește realocarea responsabilităților?

2.Manipularea cifrelor

-există anumite cerințe privind menținerea unui nivel al rentabilității sau îndeplinirii unor obiective? (pentru ăndeplinirea unor cerințe din partea creditorilor)

-are rezultatul o semnificație personală pentru manageri? (ex.: prime legate de profit)

3.Controlul managerial

-controlul administrativ și cel exercitat de manageri este slab?

-dacă lipsesc sistemele informatice manageriale?

4.Gradul de implicare managerială

-sunt managerii implicați concret în sarcinile zilnice?

-secțiunea contabilitate – în această secțiune întrebările care pot fi utilizate în evaluarea riscurilor inerente sunt:

-este funcția contabilității descentrată?

-le lipsesc personalului angajat în compartimentul contabil instruirea și capacitatea de a-și duce la îndeplinire sarcinile care le revin?

-există probleme de atitudine sau de moral scăzut în compartimentul contabilitate?

-există posibilitatea de a se efectua erori ca rezultat al presiunii care apasă pe umerii personalului contabil?

-secțiunea afaceri – are în vedere natura activității desfășurată de întreprindere implicată de ramura de activitate a întreprinderii (ex.: potențialul uzurii tehnologice a produselor și serviciilor sale, complexitatea structurii capitalului său, importanța părților afiliate), localizarea și răspândirea geografică a diverselor facilități de producție ale entității, dependența de un furnizor sau client, gradul de control extern cu influență în cifrele contabile precum și posibilele motive pentru manipularea cifrelor;în această secțiune intrebările care pot fi utilizate în evaluarea riscurilor inerente sunt:

-își desfășoară societatea activitatea într-un sector cu risc ridicat?

-există vreun creditor, terță parte cu o importanță individuală semnificativă?

-există o concentrare de acțiuni sau de drepturi de vot cu un procent mi mare de 25% în posesia unor membrii ai consiliului de administrație fără funcție executivă?

-se anticipează ca afacerea sau o parte din ea ar putea fi vândută în viitor?

-a fost preluat controlul societății de altcineva în ultimele 12 luni?

-este societatea insolvabilă? În cazul afirmativ va fi estimat un risc inerent foarte mare

Solvabilitatea unei întreprinderi demonstrează faptul că ea e capabilă să-și plătească obligațiile exigibile la scadență.

Pentru aprecierea solvabilității se poate apela la tabloul fluxurilor de trezorerie sau la următorii indicatori:

a)

b)

c)

d)

e)

f)

g)

h)

-secțiunea audit are în vedere informațiile referitoare la entitatea auditată, informații deținute de auditorii financiari, urmare a angajamentelor anterioare. În același timp are în vedere relația auditorului financiar cu entitatea auditată; întrebările care pot fi utilizate în evaluarea risurilor inerente sunt:

-este prima dată când firma va audita acest client?

-s-a exprimat în raportul de audit o opinie cu rezerve în ultimii 2 ani?

-ați descrie relația cu societatea client ca fiind conflictuală sau în deteriorare?

-există presiuni legate de onorarii sau de timp?

-există un număr însemnat de operațiuni greu de auditat?

Riscul individual la nivelul soldurilor de conturi și al categoriilor de tranzacții depinde de următorii factori:

-situațiile financiare sunt susceptibile de denaturare, de a conține erori semnificative (ex.: conturi care necesită ajustări din perioadele anterioare sau care implică un grad ridicat de estimare)

-complexitatea tranzacțiilor principale sau altor evenimente care ar putea necesita o expertiză de specialitate

-gradul de subiectivism care ar putea intervenii în determinarea soldurilor conturilor

-susceptibilitatea activelor la pierdere sau deturnări (ex.: active considerate foarte necesare sau având un grad ridicat de circulație cum ar fi numerarul sau unele active care prezintă atractivitate ridicată și sunt ușor de însușit)

-finalizarea unei tranzacții neobișnuite sau complexe în special la sfârșitul exercițiului sau aproape de acest moment

-tranzacții care nu fac în mod curent obiectul tratamentelor contabile (ex.: unele programe informatice permit suprascrierea manuală a anumitor tranzacții mai ales cele care depind de factori politici, situație în care comisioanele declarate pot diferii de cele reale, iar posibilitatea de control fiind destul de redusă datorită caracterului de confidențialitate. Este cazul acelor companii care disimulează astfel de onorarii prin înregistrarea lor ca taxă de consultanță, iar mărimea lor reală nu poate fi apreciată sau previzionată cu exactitate); întrebările necesare evaluării riscurilor inerente specifice sunt:

-există un sistem expus erorilor, sistem inadecvat sau sistem manual sau computerizat?

-este contabilul responsabil slab pregătit profesional?

-există operațiuni complexe cu referire la natura operațiunilor și nu la modul cum acestea sunt înregistrate?

-există suspiciuni privind riscul de pierderi, de deturnări de fonduri sau de fraudă?

După obținerea înțelegerii sistemului de contabilitate și controlului intern, auditorul trebuie să facă o evaluare preliminară a riscului de control la nivelul asorțiunii pentru fiecare sold semnificativ sau categorie semnificativă de tranzacții.

Riscul de control și evaluarea riscurilor

=== Bilant 31.12.2008 ===

Anexe

Bilanț

la data 31.12.2008

=== Proiect Analiza ===

Capitolul I

Analiza performanței întreprinderii pe baza rentabilității

1.1. Analiza soldurilor intermediare de gestiune SIG

1.1.1. Marja Comercială

MC = Venituri din vânzarea mărfurilor (707) – Cheltuieli privind mărfurile (607)

1.1.2. Producția exercițiului

Pe = Producția vândută ± Producția stocată ± Producția imobilizată

1.1.3. Valoarea adaugată

VA = Marja comercială + Producția exrcițiului – Consumul de bunuri și servicii de la terți.

1.1.4. Excedentul brut din exploatare

EBE = VA – Cheltuieli cu impozitul și taxe – Cheltuieli cu personalul

1.1.5. Rezultatul exploatării

Re = Venituri din exploatare – Cheltuieli din exploatare

1.1.6. Rezultatul curent

RC = Rezultatul exploatării + Rezultatul financiar

1.1.7. Rezultatul net al exercițiului

RN = Rezultatul curent + Rezultatul extraordinar – Cheltuieli cu impozitul pe profit

Rezultatul extraordinar = Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare

1.2. Analiza factorială a rezultatului brut al exercițiului

Rezultatul brut al exercițiului (Rb) se determină ca diferență dintre veniturile totale și cheltuielile totale.

Rezultatul brut = Venituri totale – Cheltuieli totale

Modul de analiză factorială este :

;

=

Unde: Rb – Rezultatul brut

Vt – Venituri totale

Cht – Cheltuieli totale

– Profitul mediu brut la 1 leu venituri totale

gi – Structura veniturilor totale pe categorii de activități

– Profitul brut la 1 leu venituri totale pe categorii de activități

Conform acestui model avem următoarea schemă de analiză:

Analiza factorială a Rezultatului brut:

lei

Influența modificării veniturilor totale

lei

Influența modificării profitului mediu brut la 1 leu venituri totale :

lei

Influența modificării structurii veniturilor totale pe categorii de activități

lei

Influența modificării profitului brut la 1 leu venituri totale pe categorii de activități:

lei

Din analiza datelor se observă o diminuare a rezultatului brut cu -11.464, în anul 2008 față de anul 2007. Această evoluție negativă este dată în principal de influența nefavorabilă a profitului mediu brut la 1 leu venituri totale cu -19.789,456. Această diminuare a fost datorată influenței negative a profitului brut la 1 leu venituri totale pe categorii de activități.

1.3. Analiza factorială a rezultatului exploatării

Ve- Venituri din exploatare

Che – Cheltuieli din exploatare

lei

lei

Analiza factorială a rezultatului exploatării, se poate efectua pe baza următoarelor modele:

Modelul a)

Unde :Re – Rezultatul exploatării

Ve – Venituri din exploatare

Che – Cheltuieli din exploatare

– Profitul mediu la 1 leu venituri din exploatare

Unde : gi – Structura veniturilor din exploatare pe tipuri de activități

– Profitul brut la 1 leu venituri din exploatare pe categorii de activități

– Suma cheltuielilor din exploatare pe tipuri de activități

– Suma veniturilor din exploatare pe tipuri de activități

Unde: T- Fondul total de timp de muncă

– Productivitatea medie orară

– Număr mediu de salariați

– Număr mediu de ore lucrate de un salariat

Conform acestui model, schema de analiză este următoarea:

lei

Influența modificării veniturilor de exploatare

lei

Influența modificării fondului total de timp de muncă:

lei

Influența modificării numărului mediu de salariați

lei

Influența modificării timpului mediu lucrat de un salariat într-un an:

lei

Influența modificării productivității medii orare:

lei

Influența modificării profitului mediu la 1 leu venituri de exploatare

lei

Influența modificării structurii veniturilor din exploatare pe categorii de activități:

lei

Influența modificării profitului la 1 leu venituri de exploatare pe categorii de activități:

lei

La finele perioadei analizate s-a constatat o diminuare a rezultatului exploatarii cu -36.930.

Modificarea veniturilor din exploatare a avvut un impact pozitiv asupra rezultatului exploatării cu 216.380,8475, datorită creșterii productivității medii orare.

Profitul mediu la 1 leu venituri de exploatare a influențat nefavorabil cu -253.428,0857, datorită profitului la 1 leu venituri de exploatare pe categorii de activități care a scăzut cu 3.906.552,207.

Modelul b)

=

Unde : Re – Rezultatul exploatării

Ae – Active din exploatare

Ve – Venituri din exploatare

– Venituri medii din exploatare la 1 leu venituri din exploatare

= – Profitul mediu la 1 leu venituri din exploatare

gi – Structura veniturilor din exploatare pe tipuri de activități

– Profitul la 1 leu venituri din exploatare pe categorii de activități

– Suma cheltuielilor din exploatare pe tipuri de activități

– Suma veniturilor din exploatare pe tipuri de activități

Conform acestui model, schema de analiză este următoarea:

lei

Influența modificării activelor de exploatare

lei

Influența modificării veniturilor din exploatare la 1 leu active de exploatare

lei

Influența modificării profitului mediu la 1 leu venituri din exploatare

lei

Influența modificării structurii veniturilor din exploatare pe categorii de activități:

lei

Influența modificării profitului la 1 leu venituri de exploatare pe categorii de activități

lei

Rezultatul exploatării a înregistrat o diminuarea în 2008 față de anul 2007 cu -36.930, datorită creșterii activelor din exploatare cu 127.482,54, cât și a veniturilor din exploatare la 1 leu active din exploatare cu 88.898,30.

Negativ, a fost influentață de profitul mediu la 1 leu venituri din exploatare cu 253.428,08. Această influență a fost datorată diminuării profitului la 1 leu venituri din exploatare pe categorii de activități.

1.4. Analiza profitului aferent cifrei de afaceri

Analiza profitului aferent cifrei de afaceri implică următoarele modele:

a)

Unde :

– Volumul fizic al producției vândute

g – Structura producției vândute

P – Preț unitar de vânzare, fără TVA

C – Cost complet unitar

– Cifra de afaceri ( CA )

– Cheltuieli aferente CA

Conform acestui model, schema de analiză este următoarea:

lei

Influența modificării volumului fizic al producției vândute:

Unde :

– Indicele volumului fizic al producției

lei

Influența modificării structurii producției vândute

lei

Influența modificării costurilor unitare:

lei

Influența modificării prețurilor de vânzare:

lei

Din analiza datelor se observă o diminuare a profitului aferent cifrei de afaceri cu -1.003.564, în anul 2008 față de anul 2007. Această evoluție negativă este dată în principal de influența nefavorabilă a structurii producției vândute cu -11.943.991,45.

Favorabil, a fost influențată de volumul fizic al producției vândute cu 2.554.769,45, de costurile unitare cu 422.491 și de modificarea prețurilor de vânzare cu 7.963.167.

b)

Unde : CA – Cifra de afaceri

– Profitul mediu la 1 leu CA

– Cifra de afaceri ( CA )

– Cheltuieli aferente CA

– Volumul fizic al producției vândute

P – Preț unitar de vânzare, fără TVA

C – Cost unitar

Conform acestui model, schema de analiză este următoarea:

lei

Influența modificării cifrei de afaceri:

lei

Influența modificării volumului fizic al producției:

lei

Influența modificării prețului:

lei

Influența modificării profitului mediu:

lei

Influența modificării structurii producției:

lei

Influența modificării prețului:

lei

Influența modificării costului:

lei

Potrivit modelului b. de analiza factoriala se constată o diminuare a profitului aferent cifrei de afaceri a anului 2008 față de anul 2007 cu -1.003.564.

Cifra de afaceri a avut o influență nefavorabilă asupra profitului cu -1.526.677, datorită modificării prețului de vânzare.

Profitul mediu la 1 leu cifră de afaceri a avut o influență pozitivă cu 577.716, atât datorită creșterii costului unitar, cât și a prețului de vânzare.

c).

Unde : T – Fondul total de timp de muncă

CA – Cifra de afaceri

– Valoarea medie a mijloacelor fixe

– Gradul de înzestrare tehnică a muncii

– Eficiența utilizării mijloacelor fixe

– Profitul mediu la 1 leu CA

Potrivit acestui model, schema de analiză este următoarea:

lei

Influența modificării fondului total de timp de muncă:

lei

Influența modificării gradului de înzestrare tehnică a muncii:

lei

Influența modificării eficienței utilizării mijloacelor fixe:

lei

Influența modificării profitului mediu:

4.1. Influența modificării structurii producției:

lei

Influența modificării prețului:

lei

Influența modificării costului:

lei

Se constată o diminuare a profitului aferent cifrei de afaceri a anului 2008 față de anul 2007 cu -1.003.564, fiind influențată negativ de gradul de înzestrare tehnică a muncii cu – 433.988 și de eficiența utilizării mijloacelor fixe cu – 1.964.275,2.

Fondul total de timp de muncă a avut un impact pozitiv asupra profitului cu 872.016.

De asemenea, profitul mediu la 1 leu cifră de afaceri a influențat pozitiv profitul aferent cifrei de afaceri cu 577.716, datorită creșterii prețului de vânzare și a costului unitar.

Capitolul II

Analiza ratelor de rentabilitate

2.1. Analiza ratei rentabilității comerciale

Modelul a)

Sau

Unde :

– Volumul fizic al producției vândute

P – Preț unitar de vânzare, fără TVA

C – Cost unitar

Conform acestui model, schema de analiză este următoarea:

Influența modificării structurii producției:

Influența modificării prețului de vânzare:

Influența modificării costurilor unitare

Rata rentabilității comerciale a înregistrat o creștere semnificativă față de perioada precedentă cu 6,38, creștere bazată pe influența favorabilă a costurilor unitare și a modificării prețului de vânzare.

Modificarea volumului fizic al producției vândute a diminuat rata rentabilității financiare cu -4115,07.

O influență importantă o are evoluția prețurilor de vânzare care a dus la creșterea ratei rentabilității comerciale cu 4116,33. Creșterea prețurilor a fost determinat de creșterea costurilor care a determinat creșterea ratei cu 5,12.

2.2. Analiza ratei rentabilității resurselor consumate

Unde :

g- Structura producției vândute

P – Preț unitar de vânzare, fără TVA

C – Cost unitar

Conform acestui model, schema de analiză este următoarea:

Influența modificării structurii producției

Influența modificării costurilor unitare

Influența modificării prețurilor de vânzare

Rata rentabilității resurselor consumate reflectă modul în care firma a gestionat resursele care au intrat în costuri.

La finele perioadei analizate se constatǎ o creștere a ratei rentabilitǎții resurselor consumate cu 2,92.

Modificările din structura producției au determinat o diminuare a ratei cu – 63,82. Creșterea costurilor unitare a determinat o creșterea ratei rentabilității resurselor consumate cu 0,08.

O influență importantă o are evoluția prețurilor de vânzare care a dus la creșterea ratei rentabilității resurselor consumate cu 66,66..

2.3. Analiza ratei rentabilității economice

Modelul a.

Unde :CA – Cifra de afaceri

At – Active totale

Re – Rezultatul exploatării

Conform acestui model, schema de analiză este următoarea:

Influența modificării cifrei de afaceri la 1 leu active totale

Influența modificării ratei rentabilității comerciale

Influența modificării volumului fizic al producției vândute

Influența modificării prețului de vânzare

Influența modificării costului unitar

Modelul b.

Influența modificării randamentului activelor imobilizate

Influența modificării vitezei de rotații a activelor circulante

Influența modificarii ratei rentabilității comerciale

Influența modificării volumului fizic al producției vândute

Influența modificării prețului de vânzare

Influența modificării costurilor unitare

Analiza ratei rentabilității financiare

Analiza ratei rentabilității financiare a capitalurilor proprii

Pentru analiza factorială se poate utiliza următorul model:

Conform acestui model, schema de analiză este următoarea:

Influența modificării vitezei de rotație a activului total exprimată în număr de rotații

Influența modificării factorului de multiplicare a capitalurilor proprii

Influența modificării rentabilității nete a veniturilor totale

Din analiza datelor se observă o diminuare a ratei financiare a capitalurilor proprii cu -6,04, în anul 2008 față de anul 2007. Această evoluție negativă este dată în principal de influența nefavorabilă a rentabilității nete a veniturilor totale ce reflectă o diminuare a ratei rentabilității financiare cu -9,96.

Viteza de rotație a activului total a influențat pozitiv modificarea rentabilității financiare a capitalului prorpiu cu 0,954.

Factorul de multiplicare a capitalului propriu a avut de asemenea o influență favorabilă, reflectându-se în modificarea ratei rentabilității financiare cu 2,976.

Analiza ratei rentabilității financiare a capitalului permanent

Pentru analiza factorială se poate utiliza următorul model:

Influența modificării cifrei de afaceri la 1 leu capitaluri permanente

Influența modificării rezultatului brut la 1 leu cifra de afaceri

La finele perioadei analizate s-a constatat o creștere a ratei rentabilității financiare a capitalului permanent cu 0,259. Influența nefavorabilă este dată de modificarea rezultatului brut la 1 leu cifra de afaceri, având impact negativ asupra ratei financiare cu -0,518.

Cifra de afaceri la 1 leu capitaluri permanente a avut o influența pozitivă, reflectându-se în modificarea ratei cu 0,304.

Capitolul III

Analiza situației financiare a întreprinderii

3.1. Analiza indicatorilor de echilibru financiar

Fondul de rulment

FR = Capitalul permanent – Active Imobilizate

Fondul de rulment propriu

FRpr = Capitalul propriu – Active Imobilizate

Fondul de rulment străin împrumutat

FRS(î) = FR – FRP

Nevoia de fond de rulment

NFR = ACR– DEX

Trezoreria netă

TN = FR – NFR

3.2. Analiza structurii patrimoniale ale întreprinderii

Ratele privind structura activului

Rata activelor imobilizate

Rata imobilizărilor corporale

Rata imobilizărilor necorporale

Rata imobilizărilor financiare

Rata activelor circulante

Rata stocurilor

Rata creanțelor comerciale

Rata disponibilităților

Ratele privind structura pasivului

Rata stabilității financiare

Rata autonomiei financiare

Rata datoriilor totale

Rata datoriilor pe termen scurt

Analiza lichidității și solvabilității firmei

Lichiditatea

Rata lichidității curente

Rata lichidității imediate

Rata lichidității la vedere

Solvabilitatea

Rata solvabilității patrimoniale

Rata solvabilității generale

Rata îndatoririi totale

Rata îndatoririi pe termen lung

Capacitatea de îndatorare

Capacitatea de rambursare

Rata cheltuielilor financiare

Analiza vitezei de rotație a Activelor circulante

Număr de rotații

Durata de zile

Analiza factorială a vitezei de rotație a ACR

Schema de analiza este următoarea:

Influența modificării cifrei de afaceri

Influența modificării activelor circulante