Analiza Economico Financiara a Situatiilor Financiare ale S.c. Small Package S.r.l
LU C R A R E D E D I S E R T A Ț I E
Analiza economico-financiara a situatiilor financiare
ale Sc Small Package Srl
CUPRINS
Introducere
Capitolul 1 – Delimitari teoretice privind analiza pozitiei financiare si a performantei pe baza situatiilor financiare
Capitolul 2 – Prezentarea societatii comerciale Small Package SRL
Capitolul 3 – Analiza pozitiei financiare a SC Small Package pe baza bilantului
3.1 Analiza pe verticala – ratele de structura
3.2 Analiza pe orizontala
3.2.1 Analiza si interpretarea situatiei nete
3.2.2 Analiza si interpretarea fondului de rulment
3.2.3 Analiza si interpretarea necesarului de fond de rulment
3.2.4 Analiza si interpretarea trezoreriei
3. 3 Analiza si interpretarea solvabilitatii
3.4 Analiza si interpretarea lichiditatii
Capitolul 4 – Contul de profit si pierdere si performanta financiara a SC Small Package SRL
4.1 Analiza si interpretarea structurii si dinamicii fluxurilor de rezultate
4.2 Soldurile intermediare de gestiune (SIG)
4.3 Analiza si interpretarea capacitatii de autofinantare
4.4. Analiza si interpretarea rentabilitatii
Capitolul 5 – Concluzii si propuneri
Bibliografie
Anexe
INTRODUCERE
Elaborarea lucrării de față reprezintă analiza si interpretarea pozitiei financiare si performantei companiei S.C. SMALL PACKAGE SRL., în cadrul careia îmi desfășor în prezent activitatea, prin prisma cercetarii si interpretarii situatiilor financiare.
Pentru mine a reprezentat o provocare de a studia și analiza dinamica anumitor indicatori economici, pentru a pune în evidență poziția financiară a societății, modul de evoluție al companiei, și nu în ultimul rând, identificarea și evidențierea punctelor forte și a punctelor slabe din activitatea internă a companiei, precum și a amenințărilor din mediul extern.
Lucrarea este sistematizată în cinci capitole, în primul capitol am prezentat fundamentele teoretice privind importanța situațiilor financiare în furnizarea informațiilor contabile, rolul bilanțului si contului de profit si pierdere în reflectarea poziției financiare a unei întreprinderi precum și principalii indicatori și utilizarea acestora în contextul analizei poziției financiar.
Al doilea capitol arată prezentarea generală a societății SC SMALL PACKAGE SRL, caracterizarea serviciilor oferite, precum și obiectul de activitate, structura organizatorică, mediul extern.
În al treilea capitol am studiat si analizat poziția financiară a societății pe baza ratelor de lichiditate, solvabilitate și de gestiune, a fondului de rulment și necesarului de fond de rulment.
In al patrulea capitol am prezentat performanta financiara a intreprinderii cu ajutorul rezultatului din exploatare, soldurilor intermediare de gestiune, capacitatii de autofinantare si a ratelor de rentabilitate.
La sfârșitul lucrării sunt prezentate punctele forte și puntele slabe ale S.C. SMALL PACKAGE SRL și sunt expuse măsurile de îmbunătățire a poziției financiare cât și concluziile care decurg din parcurgerea acestei lucrări.
Activitatea oricarei firme, in contextul reformei si al tranzitiei la economia de piata, se desfasoara intr-un mediu dinamic si agresiv. In general, tranzitia, reprezinta o perioada de asezare a lucrurilor si conceptelor in ordinea lor fireasca, deci o schimbare, cu grija fireasca privind adaptarea noilor structuri la cerintele economiei de piata in conditii concurentiale tot mai aspre si mai bine definite.
Problemele fundamentale cu care se confrunta fiecare firma vizeaza, in principal, stabilirea si consolidarea locului pe care il ocupa in spatial economic concret in care activeaza, obiectivul major spre care se indreapta, costurile implicate si sansele de izbanda.
In spatial socio-economic in care activeaza, intreprinderea trebuie sa-si probeze permanent viabilitatea, capacitatea de concurenta si adaptare, performanta economico-financiara si reflectarea in eficienta activitatilor care au la baza determinari cantitativ-calitative ale factorilor productiei si ranadament maxim ale acestora.
In abordarea a sistematicii firmei un rol deosebit il are analiza economico-financiara, ca instrument de supraveghere a activitatii si performantei acesteia.
Ca disciplina stiintifica, analiza s-a afirmat in viata sociala si economica, unde a contribuit si contribuie la progresul societatii, inspirand prin metoda sa incredere in activitatiile viitoare. De-a lungul timpului, analiza si-a revizuit conceptele de terminologie, modalitatiile de calcul si tehnicile aplicate,dar si-a pastrat nealterata constructia teoretica inchegata rational, avand orizontul deschis spre orice prefacere si innoire.
Analiza economico-financiara prin metodologia, procedeele si tehnicile specifice de care dispune, concura la diagnosticarea starii diferitelor procese si fenomene, le descopera structura, stabileste relatiile de cauzalitate, factorii care le guverneaza, descopera legiile formarii si dezvoltarii lor, iar pe aceasta baza ofera conducerii posibilitatea adaptarii deciziilor privind imbunatatirea activitatii in viitor.
Rolul analizei economic-financiara, poate fi considerat ca fiind essential, deoarece prin rezultatele sale permite satisfacerea cerintelor diferitilor utilizatori.
Analiza financiara, ca studiu metodic, foloseste instrumente si mijloace specifice pentru aprecierea situatiei financiare a intreprinderii in vederea adoptarii unor decizii privind diagnosticarea situatiei financiare pentru fundamentarea politicii economic-financiare si a strategiei intreprinderii.
Scopul analizei financiare in constituie intocmirea diagnosticului financiar al intrerinderii, in vederea evidentierii punctelor forte si slabe, adica a starii de sanatate sau de slabiciune financiara a intreprinderii, precum si a potentialului managementului financiar.
Totodata, analiza financiara urmareste modalitatiile de realizare ale echilibrului financiar pe termen lung si mediu (obiectiv al analizei pe baza de bilant) si treptele de acumulare baneasa, de rentabilitate ale activitatii intreprinderii (obiectiv al analizei pe baza contului de profit si pierdere) si de la toate celelalte informatii oferite de intreprindere sau care pot fi obtinute referitor la intreprindere si viitorul sau.
CAPITOLUL I
Delimitari teoretice privind analiza pozitiei financiare si a performantei pe baza situatiilor financiare
Principalul obiectiv al contabilității il reprezinta furnizarea de informații care să asigure o imagine fidelă asupra poziției financiare, performanțelor financiare și modificărilor poziției financiare ale entității, în scopul utilizării acestor informații de către utilizatorii interni și externi, în vedereafundamentării unor decizii economice. Pentru realizarea acestui obiectiv, este necesar ca lucrările curente de contabilitate să se sintetizeze periodic în informații generalizate, care să fie relevante pentru caracterizarea activității desfășurate de o entitate într-o anumită perioadă de timp. Acest deziderat poate fi îndeplinit prin întocmirea periodică a unor documente de sinteză contabilă, care pe parcursul timpului au purtat diverse denumiri, cum sunt: bilanț contabil, situații financiare anuale sau conturi anuale.
Prin OMFP 3055/2009 s-au aprobat reglementările contabile conforme cu Directiva a-IV-a a Comunităților Economice Europene reglementări care prevăd formatul și conținutul situațiilor financiare anuale, principiile contabile și regulile de recunoaștere, evaluare, scoatere din evidența și prezentare a elementelor în situațiile financiare anuale, regulile de întocmire, aprobare, auditare/verificare, potrivit legii, și publicare a situațiilor financiare anuale, unelereguli privind contabilitatea de gestiune, Planul de conturi general, precum și conținutul și funcțiunea conturilor contabile.
Acestea stabilesc, de asemenea, reguli privind organizarea și conducerea contabilității și raportările efectuate în conformitate cu cerințele instituțiilor statului, pentru uzul tuturor categoriilor de utilizatori.Standardul IAS 1 „Prezentarea situațiilor financiare” descrie ipotezele de bază în elaborarea situațiilor financiare: continuitatea exploatării, independența exercițiilor, permanența metodelor de prezentare, pragul de semnificație și gruparea elementelor, necompensarea, informarea comparativă.
Situațiile financiare individuale sau consolidate se referă la: bilanț, cont de profit și pierdere, situație a variației capitalurilor proprii, tablou al fluxurilor de trezorerie, anexele care cuprind o descriere a politicilor contabile semnificative și notele explicative.
În scopul întocmirii situațiilor financiare anuale, entitățile trebuie să procedeze la inventarierea și evaluarea elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii. În situațiile financiare anuale elementele de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii se reflectă și se evaluează la valoarea contabilă, pusă de acord cu rezultatele inventarierii. Referențialul contabil internațional analizează bilanțul în contextul cadrului conceptual și al standardului IAS 1 „Prezentarea situațiilor financiare” în forma lui revizuită în decembrie 2003. În acest standard în legătură cu bilanțul contabil, activele se împart în două mari categorii:
· active necurente – active care se transformă în lichidități într-o perioadă mai mare de 1 an;
· active curente – active care se transformă în lichidități într-un an (perioada de utilizare sub 1 an).
Standardul internațional IAS 1 definește și realizează cele două mari categorii de datorii, ținând cont de gradul lor de eligibilitate:
· datorii necurente – datorii pe termen lung (scadență mai mare de un an);
· datorii curente – datorii pe termen scurt (scadență mai mică de un an).
Standardul IAS 1 face distincție între elementele care prezintă poziția financiară în bilanț și cele care fac o astfel de prezentare fie în bilanț, fie în notele explicative. În Notele explicative la situațiile financiare, entitatea trebuie să prezinte informații cu privire la bazele de întocmire a acestora, astfel:
· să prezinte informații despre reglementările contabile și politicile contabile folosite;
· să ofere informații suplimentare care nu sunt prezentate în bilanț, contul de profit și pierdere și, după caz, în situația modificărilor capitalurilor proprii sau situația fluxurilor de numerar, dar sunt relevante pentru înțelegerea acestora.
Politicile contabile au făcut, de asemenea, obiectul definirilor și analizelor referențialului contabil internațional. Dincolo de faptul că toate standardele internaționale fac referire la politicile contabile, în vederea soluționării problemei în cauză, sub aspect conceptual, câmpul de reflecții cel mai dens se găsește în litera și spiritul normelor IAS 1 „Prezentarea situațiilor financiare” și IAS 8 „ Politici contabile, schimbări de estimări și erori”. Notele explicative la situațiile financiare anuale conțin informații suplimentare, relevante pentru necesitățile utilizatorilor. În nota explicativă numărul nouă sunt prezentate exemple de calcul și analiză a principalilor indicatori economico-financiari. Utilizatorii trebuie să fie în măsură să compare situațiile financiare ale unei întreprideri, pe o anumită perioadă, pentru a identifica tendințele poziției ei financiare, performanțelor sale și fluxurilor de trezorerie presupuse de diverse activități. Pentru aceasta, întreprinderea trebuie să utilizeze aceleași politici contabile care vor fi adoptate pentru fiecare exercițiu.
O prezentare mai adecvată a evenimentelor sau tranzacțiilor, care figurează în situațiile financiare, este dată atunci când noua metodă contabilă conduce la o informare mai relevantă sau mai fiabilă asupra poziției financiare, performanțelor sau fluxurilor de trezorerie ale întreprinderii. Performanța financiară a unei entități se referă la profiturile pe care aceasta le obține din resursele pe care le controlează, la componentele acestor profituri și la caracteristicile conțin informații suplimentare, relevante pentru necesitățile utilizatorilor. În nota explicativă numărul nouă sunt prezentate exemple de calcul și analiză a principalilor indicatori economico-financiari. Utilizatorii trebuie să fie în măsură să compare situațiile financiare ale unei întreprideri, pe o anumită perioadă, pentru a identifica tendințele poziției ei financiare, performanțelor sale și fluxurilor de trezorerie presupuse de diverse activități. Pentru aceasta, întreprinderea trebuie să utilizeze aceleași politici contabile care vor fi adoptate pentru fiecare exercițiu.
O prezentare mai adecvată a evenimentelor sau tranzacțiilor, care figurează în situațiile financiare, este dată atunci când noua metodă contabilă conduce la o informare mai relevantă sau mai fiabilă asupra poziției financiare, performanțelor sau fluxurilor de trezorerie ale întreprinderii. Performanța financiară a unei entități se referă la profiturile pe care aceasta le obține din resursele pe care le controlează, la componentele acestor profituri și la caracteristicile acestor componente.
Poziția financiară a entității cuprinde resursele economice pe care aceasta le controlează, structura să financiară, lichiditatea și solvabilitatea sa, modul de abordare a riscurilor de activitate și de conducere, capacitatea de a se adapta la schimbările în mediul în care operează. Într-o accepțiune mai simplistă poziția financiară definește potențialul economic și financiar al unei anume entități, însemnând patrimoniul propriu, patrimoniul administrat, valoare patrimonială justă și capacitatea acestuia de a genera beneficii economice. Informațiile despre resursele economice controlate de instituție sau de care poate dispune aceasta și capacitatea sa din trecut de a modifica aceste resurse sunt utile pentru a anticipa forța instituției de a genera numerar sau echivalente ale numerarului în viitor. Informațiile despre structura financiară sunt utile pentru anticiparea nevoilor viitoare de creditare și a modului în care profiturile și fluxurile viitoare de trezorerie vor fi repartizate între cei care au un interes față de administrație; acestea sunt utile și pentru anticiparea șanselor entității de a primi finanțare în viitor. Informațiile despre lichiditate și solvabilitate sunt utile pentru a anticipa capacitatea de a întreprinde acțiuni, de a-și onora angajamentele financiare scadente. Primul pas în analiza poziției financiare îl reprezintă analiza de ansamblu a pozițieifinanciare în cadrul căreia sunt abordate evoluția și mutațiile structurale produse în cadrul structurii activelor, datoriilor și capitalurilor proprii pe baza informațiilor puse la dispoziție prin situațiile financiare. Sporirea valorii unei astfel de analize necesită investigarea situațiilor financiare pe mai multe exerciții financiare succesive.
Analiza poziției financiare trebuie să răspundă în principal următoarelor probleme: analiza ratelor de structură ale bilanțului, analiza lichidității și solvabilității, analiza indicatorilor echilibrului financiar, modelarea analizei indicatorilor de gestiune precum și analiza tablourilor fluxurilor de trezorerie.
Obiectivele analizei poziției financiare:
• analiza stării de sănătate financiară a firmei;
• evaluarea performanțelor managementului firmei;
• prezentarea și analiza indicatorilor de echilibru economico-financiar;
• identificarea principalelor rate financiare și efectuarea de agregări între acestea;
• prezentarea factorilor și a cauzelor care pot genera o situație financiară favorabilă sau nefavorabilă a firmei și propunerea de măsuri pentru îmbunătățirea acestor situații.
Informațiile privind poziția financiară sunt oferite în primul rând de bilanț. Bilanțul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ, datorii și capital propriu ale entității la sfârșitul exercițiului financiar, precum și în celelalte situații prevăzute de lege. Bilanțul permite formularea de judecăți de valoare privind riscul pe care și-l asumă o întreprindere și evaluarea mișcărilor viitoare de trezorerie. Pentru aceasta ea analizează, pe baza bilanțului, lichiditatea și flexibilitatea financiară cu care se confruntă întreprinderea. Lichiditatea se referă la intervalul de timp necesar pentru ca un element de activ să fie realizat sau convertit în disponibilități, sau pentru ca o datorie să fie achitată. Pentru o întreprindere, se afirmă că, în general, cu cât lichiditatea este mai mare, cu atât aceasta riscă mai puțin să dea faliment. Flexibilitatea financiară reprezintă capacitatea unei întreprinderi de a lua măsurile necesare, în vederea modificării valorilor și calendarului mișcărilor de trezorerie, astfel încât să se poată face față nevoilor și situațiilor neprevăzute. O primă metodă de analiză a bilanțului constă în gruparea posturilor bilanțiere în subansambluri semnificative, care duce la o reprezentare sintetică a bilanțului și permite să se exprime și să se calculeze noțiunile fundamentale de fond de rulment, nevoie de fond de rulment și trezorerie. Pe baza informațiilor din bilanț se determină anumiți indicatori economico-financiari, prin intermediul cărora se poate stabili un diagnostic al situației financiare și a rentabilității entității .
Confruntarea între grupările bilanțului permite să se formuleze relațiile fundamentale de trezorerie, pe care se sprijină funcționarea întreprinderii, atât pe termen scurt, cât și pe termen mijlociu și lung. În bilanț, elementele de activ și datorii sunt grupate după natură și lichiditate, respective natură și exigibilitate. Bilanțul poate fi considerat o situație a firmei la un moment dat, situație ce poate fi prezentată și interpretată într-o logică juridică, una economică sau una financiară. Ca orice document normalizat, bilanțul are anumite limite în reflectarea situației unei firmeși respectiv analiza acesteia. Bilanțul nu înregistrează decât mărimile monetare și nu furnizeazădecât o fotografie la un moment dat, susceptibilă de a fi modificată rapid de operațiunile viitoare.
Elementele legate directe de evaluarea poziției financiare sunt: activele, datoriile și capitalul.
Ecuația fundamentală a poziției financiare este de forma :
CAPITAL PROPRIU (ACTIV NET) = ACTIV – DATORII
Analiza financiară pe bază de bilanț are ca obiectiv formularea unor judecăți de valoare privind valoarea, echilibrul, sănătatea, poziția financiară a firmei. Pentru realizarea unei analize financiare pertinente în literatura de specialitate sunt prezentate două teorii fundamentale, în baza cărora se propune elaborarea așa-zisului ,,bilanț – suport al analizei financiare”:
· teoria bilanțului patrimonial;
· teoria bilanțului funcțional.
Abordarea patrimonială (financiară) este o abordare externă, care prezintă interes pentru următoarele categorii de utilizatori: acționarii, interesați să cunoască valoarea patrimoniului; creditorii, care privesc patrimoniul ca o garanție pentru creditele acordate și potențialii investitoriși creditori.
Bilanțul patrimonial (financiar) este un instrument de analiză realizat prin retratarea bilanțului contabil. Problemele principale ale analizei poziției financiare a firmei rezolvate prin apelarea la bilanțul patrimonial sunt:
· determinarea patrimoniului net;
· analiza structurii financiare;
· analiza lichidității și solvabilității
· determinarea gradului de îndatorare.
În sfârșit, metoda ratelor aplicată la studiul bilanțului aduce informații complementare, analitice, care permit să se aprofundeze și să se precizeze aspectele relevante de aprecierea sintetică a bilanțului.
Lichiditatea caracterizează capacitatea firmei de a-și achita obligațiile la scadență și de a face față unor nevoi neprevăzute de disponibilități bănești, fiind considerat factorul care guvernează supraviețuirea. Solvabilitatea reprezintă capacitatea unei firme de a acoperi datoriile totale. Pentru caracterizarea lichidității unei firme se compară pasivele pe termen scurt cu resursele disponibile pentru aceeași perioadă. Cele mai utilizate rate de lichiditate sunt:
Rata lichidității curente (generală) (RLC
Rata lichidității rapide:
Rata solvabilității generale
Rata solvabilității patrimoniale:
Ratele de gestiune a activelor
Indicatorii de gestiune furnizează informații cu privire la:
· viteza de intrare sau de ieșire a fluxurilor de trezorerie ale entității;
· capacitatea entității de a controla capitalul circulant și activitățile comerciale de bază ale entității.
Literatura de specialitate evidențiază două modalități de exprimare a acestor rate:
· ca număr de rotații (Nr.rot.) prin cifra de afaceri, exprimându-se de câte ori un element de activ (de exemplu, active circulante) se transformă în lichidități.
Pentru ca activitatea să fie considerată performantă, acești indicatori trebuie să se situeze la niveluri cât mai ridicate, adică elementul de bilanț să participe la cât mai multe cicluri de producție.
· durata in zile a unei rotații (Dz) arată durata medie în care elementul analizat (de exemplu activele circulante) parcurge întregul ciclu economic și se reîntoarce în firmă sub forma inițială bănească. În cazul în care ratele de rotație se exprimă în această formă, pentru ca firma să fie performantă, indicatorii trebuie să se situeze la niveluri cât mai scăzute ceea ce înseamnă o recuperare mai rapidă a elementului analizat sub formă bănească.
Ratele de rotație furnizează informațiile calitative cele mai bogate în semnificații pentru
analiza bilanțului. Aceste rate exprimă de fapt ritmul în care diferite elemente ale bilanțului sunt reînnoite, în cadrul activității curente a întreprinderii. Pentru a aprofunda analiza vitezei de rotație a activelor circulante se impune efectuarea analizei pe elemente componente.
Rotația creanțelor
Rotația stocurilor
Noțiunea de fond de rulment a dat loc la multe formulări. Totuși două dintre aceste formulări prezintă un interes particular și apar drept concepte fundamentale ale gestiunii și analizei financiare. Este vorba de noțiunea de fond de rulment net sau permanent, pe de o parte, și de noțiunea de fond de rulment propriu, pe de altă parte.
Fondul de rulment reprezintă partea din capitalul permanent utilizată pentru finanțarea activelor circulante, impusă de diferențele dintre sumele de încasat și sumele de plătit, precum și
de decalajul dintre termenul mediu de transformare a activelor circulante în lichidități și durata medie în care datoriile pe termen scurt devin eligibile.
Noțiunea de FRN poate fi definită prin două formulări echivalente, exprimând, fie o abordare a părții de sus a bilanțului, fie o abordare a părții de jos a bilanțului.
FRN = Capitaluri permanente – Active imobilizate
FRN = Active circulante – Datorii pe termen scurt
Prin calcularea FR pot apare una din situațiile:
1) Capitaluri permanente > Active imobilizate, rezultă FRN > 0. Dacă FRN > 0 semnificația fiind următoarea: capitalurile permanente permit să se finanțeze integral activele
2) Capitaluri permanente < Active imobilizate, rezultă FRN < 0. Dacă FRN este negativ,
capitalurile permanente nu reprezintă o sumă suficientă pentru a finanța integral imobilizările.
Acestea trebuie deci să fie parțial finanțate prin resurse pe termen scurt.
3) Capitaluri permanente = Active imobilizate, rezultă FRN = 0. Această situație este puțin probabilă exprimând o armonizare totală a structurii resurselor cu utilizarea acestora. Fondul de rulment propriu prezintă o utilitate mai limitată decât fondul de rulment net.
Se calculează când se dorește să se aprecieze autonomia financiară a unei întreprinderi. Se poate
defini prin formula următoare:
FRP = Capitaluri proprii – Active imobilizate
O valoare pozitivă indică faptul că activele reale nete cu lichiditate mai mare de un an vor
fi în întregime finanțate de capitalurile proprii, chiar și după rambursarea împrumuturilor pe termen lung. O valoare negativă nu înseamnă obligatoriu un dezechilibru, ci trebuie să tragă un semnal de alarmă pentru viitor. Fondul de rulment imprumutat exprimă mărimea resurselor împrumutate pe termen lung, destinate să finanțeze activele pe termen scurt (circulante). Această mărime se calculează ca diferență între fondul de rulment net sau permanent și
fondul de rulment propriu.
FRI = FRN – FRP
Analiza statică funcțională a riscului de faliment utilizează ca instrumente operaționale;
nevoia de fond de rulment (NFR) și trezoreria (T).
Nevoia de fond de rulment reprezintă diferența dintre nevoile temporare și sursele temporare, respectiv suma necesară finanțării decalajelor, care se produc între fluxurile reale și fluxurile de trezorerie determinate în special de activitatea de exploatare.
Pe baza bilanțului patrimonial, acesta se stabilește astfel:
NFR = (Active circulante – Disponibilități bănești) – Obligații pe termen scurt
Unde:
Obligații pe termen scurt = Datorii pe termen scurt – Credite pe termen scurt
Sau:
NFR = (Stocuri + Creanțe) – Credite pe termen scurt
Necesarul de fond de rulment semnifică în esență, activele circulante de natura stocurilor
și a creanțelor nefinanțate pe seama obligațiilor pe termen scurt (surselor atrase). Obligațiile pe
termen scurt de natura celor față de furnizori, salariați, bugetul de stat, până în momentul plătii
lor reprezintă o sursă atrasă de finanțare a activelor circulante.
Reprezintă diferența dintre activele circulante (mai puțin disponibilitățile bănești) și
datoriile curente, sau diferența dintre nevoile temporare (exclusiv disponibilitățile) și resursele temporare (exclusiv creditele de trezorerie), fiind expresia realizării echilibrului financiar pe termen scurt, dintre necesarul și resursele curente. O valoare pozitivă semnifică un surplus de nevoi temporare în raport cu resursele temporare posibil de mobilizat. O valoare negativă semnifică existența unor resurse temporare mai mari decât nevoile temporare, situație ce poate fi
apreciată favorabilă numai dacă este rezultatul accelerării vitezei de rotație a activelor circulante
și al angajării de datorii cu scadențe mai mari.
Trezoreria netă exprimă corelația dintre fondul de rulment și nevoia de fond de rulment,
reflectând situația financiară a firmei, atât pe termen mediu și lung cât și pe termen scurt. Permite
determinarea echilibrului financiar între fondul de rulment net și necesarul de fond de rulment:
TN = FRN – NFR,
O valoare pozitivă reflectă un excedent de trezorerie, ceea ce semnifică faptul că firma
dispune de lichidități care îi permit atât rambursarea datoriilor, acordarea de împrumuturi terților
și/sau efectuarea de plasamente pe piața financiar-monetară. O valoare negativă arată că firma are o trezorerie negativă, fiind nevoită să apeleze la împrumuturi și credite bancare pentru finanțarea în întregime a fondului de rulment.
Obiectivul unui manager nu este obținerea unei trezorerii pozitive cât mai mari, aceasta
antrenând costuri de oportunitate ale nevalorificării capitalurilor disponibile. O trezorerie netă
pozitivă certifică o stare de optim din punct de vedere al echilibrului financiar numai în măsura în care se situează la niveluri rezonabile Analiza structurii patrimoniale are ca obiectiv stabilirea raporturilor dintre diferitele elemente patrimoniale. Metoda de analiză este metoda ratelor. Ratele de structură ajută la comparația între firme de dimensiuni diferite, precum și la
reflectarea unor modificări structurale în cadrul aceleași firme.
Analiza structurii patrimoniale a firmei vizează două aspecte:
1) analiza ratelor de structură ale activului;
2) analiza ratelor de structură ale pasivului.
Spre deosebire de bilanț, care exprimă situația patrimonială la care s-a ajuns la încheierea exercițiului, contul de rezultate arată cum s-a ajuns la această stare, evidențiază fluxurile de venituri și cheltuieli pe durata exercițiului financiar. Legătura dintre bilanț și contul de rezultate se realizează prin intermediul profitului.
Analiza pe baza contului de rezultate are ca obiectiv evaluarea performanțelor întreprinderii, prin intermediul soldurilor intermediare de gestiune, a capacității de autofinanțare și a ratelor de rentabilitate.
Formatul actual al contului de rezultate din România este tip listă, armonizat cu legislația europeană. In contul de rezultate, veniturile și cheltuielile sunt grupate pe trei domenii de activitate:
– exploatare;
– financiară;
– extraordinară.
a. Activitatea de exploatare:
Veniturile din exploatare:
cifra de afaceri = însumarea veniturilor din vânzarea mărfurilor și a celor din producția vândută;
producția stocată = variația de stocuri și soldul de facturi care se referă la producția stocată;
producția imobilizată;
subvenții de exploatare;
venituri din reluări de provizioane care nu s-au utilizat sau s-au utilizat doar parțial;
alte venituri din exploatare.
Cheltuielile de exploatare:
costul mărfurilor achiziționate;
cheltuieli ocazionate de aprovizionarea cu materii prime și materiale în cursul perioadei și cele din variația stocurilor de materiale;
cheltuieli cu lucrări și servicii executate de terți;
impozite, taxe și vărsăminte asimilate (fără impozitul pe profit);
plata salariilor și acoperirea cheltuielilor cu caracter social (bugetul asigurărilor sociale);
amortizări ale imobilizărilor;
provizioane aferente activelor circulante și asupra riscurilor și cheltuielilor de exploatare;
alte cheltuieli de exploatare.
b.Activitatea financiara
Veniturile financiare:
venituri din participarea firmei la capitalul altor societăți;
venituri din plasamente imobilizate;
dobânzi bonificate de bănci pentru disponibililul din cont;
diferențe favorabile de curs valutar;
reluarea provizioanelor financiare constituite și neutilizate;
venituri din cesiune de valori mobiliare de plasament.
Cheltuielile financiare:
dobânzi și comisioane plătite băncilor și altor terți creditori;
amortizări și provizioane financiare calculate;
diferențe nefavorabile de curs valutar;
cheltuieli aferente cesiunii de valori mobiliare de plasament;
c. Activitatea exceptionala
Veniturile excepționale:
operațiuni de gestiune:
amenzi, penalități platite de terți catre firma;
despăgubiri;
reduceri, scutiri de impozite ;
operațiuni de capital:
venituri din cesiunea de active;
subvenții pentru investiții virate la venituri;
provizioane neutilizate privind activitatea excepționala.
Cheltuielile excepționale :
operațiuni de gestiune:
amenzi, penalități, despăgubiri plătite terților;
donații acordate.
operațiuni de capital:
valoarea contabilă a activelor furate, distruse, pierdute;
amortizări și provizioane excepționale calculate.
Rezultatul brut al exercitiului financiar
Veniturile și cheltuielile de exploatare determină mărimea rezultatului exploatării.
Veniturile și cheltuielile financiare determină mărimea rezultatului financiar.
Mărimea rezultatului exploatării și al celui financiar determină rezultatul curent.
Veniturile și cheltuielile excepționale determină mărimea rezultatului excepțional.
Mărimea rezultatului curent și a celui excepțional determină rezultatul brut al exercițiului.
Rezultatul brut al exercițiului poate fi calculat si pe baza veniturilor și cheltuielilor totale, respectiv a rezultatelor pe cele trei activități.
Rezultatul net al exercițiului (profit sau pierdere):
– se obtine prin deducerea impozitului pe profit din rezultatul brut al exercițiului.
Impozitul pe profit:
– se aplică profitului impozabil;
– profitului impozabil se obține din profitul brut total, din care se scad veniturile neimpozabile și se adauga cheltuielile nedeductibile fiscal specificate prin lege.
Fluxurile de venituri și cheltuieli se pot clasifica în:
– fluxuri de venituri încasabile și fluxuri de cheltuieli plătibile;
– fluxuri de venituri și cheltuieli calculate.
Veniturile încasabile cuprind veniturile încasate efectiv în cursul exercițiului financiar și cele de încasat în exercițiul următor. Ele influențează profitul net și trezoreria, pentru că presupun o intrare de numerar.
Cheltuielile plătibile sunt cele plătite în exercițiul curent și cele de plătit în exercițiul următor, influențează profitul net și trezoreria, deoarece antrenează un flux monetar (o ieșire de numerar).
Veniturile și cheltuielile calculate nu afectează direct trezoreria, pentru că nu antrenează fluxuri de numerar, influențând doar rezultatul.
Aceste venituri și cheltuieli se referă la:
ajustarea valorii activelor (amortizări și provizioane);
cedarea de active imobilizate;
cote părți din subvențiile pentru investiții virate asupra rezultatului exercițiului.
Soldurile intermediare de gestiune
Pornind de la structura contului de rezultate, se pot calcula anumiți indicatori privind volumul și rentabilitatea activității întreprinderii.
Datorită faptului că se calculează în trepte, pornind de la cel mai cuprinzător (producția exercițiului + marja comercială) și încheind cu cel mai sintetic (rezultatul net), seria acestor indicatori poartă numele de cascadă a soldurilor intermediare de gestiune (SIG), reprezintă de fapt niște rezultate intermediare, care furnizează informații despre fiecare treaptă de acumulare.
Marja comerciala (MC):
MC = Venituri din vânzarea mărfurilor – Cheltuieli privind mărfurile
Marja comercială (adaos comercial) se calculează doar pentru firmele cu activitate comercială, presupune cumpărarea și revânzarea mărfurilor în aceeași stare.
Marja comercială – reprezintă un indicator fundamental pentru aprecierea performanțelor întreprinderilor comerciale și a calității politicii lor de vânzări, precum și pentru studiile previzionale, dar este insuficient pentru analize pertinente. În general, cu cât întreprinderea este mai aproape de consumatorul final, cu atât procentul de marjă comercială este mai ridicat.
Productia exercitiului (QE):
QE = Producția vândută + Variația stocurilor + Producția imobilizată
Producția exercițiului este un indicator specific firmelor cu activitate industrială. Trebuie subliniat însă faptul că, acest sold nu poate reflecta fidel valoarea producției unei firme în decursul unei perioade, deoarece componentele sale sunt evaluate la prețuri și costuri diferite: producția vândută la preț de vânzare, iar cea stocată și imobilizată la cost de producție.
De multe ori se fac confuzii între cifra de afaceri și producția vândută. Precizăm că indicatorul cifră de afaceri (CA) reprezintă suma dintre veniturile din vânzarea mărfurilor, producția vândută și veniturile din subvenții de exploatare aferente cifrei de afaceri nete.
Valoarea adaugata (VA)
Exprimă creșterea de valoare degajată de utilizarea factorilor de producție (capital și muncă), eficienta întreprinderii în utilizarea capitalului său economic:
VA = MC + QE – Consumuri externe
În categoria consumurilor externe se cuprind: cheltuieli cu materiile prime, materialele consumabile, combustibilul, energia, apa, cheltuieli cu lucrările și serviciile executate de terți etc.
Valoarea adăugată este primul sold intermediar de gestiune în sensul adevărat al termenului.
Din valoarea adăugată vor fi remunerați participanții direcți și indirecți la activitatea economică a firmei:
– personalul: cheltuieli de personal și participare la profit;
– statul (impozite și taxe minus subvenții pentru exploatare);
– creditorii: dobânzi, comisioane;
– acționarii: dividende;
– întreprinderea: autofinanțare.
Evoluția valorii adăugate trebuie interpretată în funcție de factorii care au generat-o:
– nu întotdeauna o creștere a valorii adăugate implică o creștere a rezultatului net și a rentabilității;
– cresterea se poate datora unei creșteri a stocurilor de produse finite fabricate la costuri foarte mari, care nu au putut fi valorificate, întreprinderea confruntându-se cu o situație problematică.
Excedentul brut al exploatarii (EBE):
EBE = VA + Venituri din subvenții de expl. – Chelt. cu impozite și taxe – Chelt. de personal
Acest sold este calculat:
independent de politica financiară a întreprinderii (nu ține cont de veniturile și cheltuielile financiare;
independent de politica de investiții (nu ține cont de amortizări);
independent de politica fiscală (nu ține cont de impozitul pe profit);
independent de elementele extraordinare.
De aceea este indicatorul cel mai folosit pentru compararea performanțelor întreprinderilor din același domeniu de activitate.
Se poate considera că EBE reprezintă, în linii mari, fluxul de trezorerie potențial degajat de activitatea de exploatare și se mai poate calcula astfel:
EBE = Venituri din exploatare încasabile – Cheltuieli de exploatare plătibile
– EBE < 0 – se numește insuficiență brută de exploatare (IBE) și indică deficiențe structurale serioase ale activității de bază a întreprinderii.
Rezultatul exploatarii (RE):
RE = EBE +
+ Alte venituri din exploatare –
– Ajustarea valorii imobilizărilor corporale și necorporale –
– Ajustarea valorii activelor circulante –
– Ajustări privind provizioanele pentru riscuri și cheltuieli –
– Alte cheltuieli de exploatare .
Rezultatul exploatării corespunde excedentului brut al exploatării, corectat cu alte venituri și cheltuieli de exploatare și cu amortizările și provizioanele privind exploatarea.
„Alte venituri de exploatare” sunt veniturile care nu privesc producția exercițiului: venituri din despăgubiri și donații, din vânzarea activelor, subvenții pentru investiții, etc.
„Alte cheltuieli de exploatare” se referă la cheltuieli legate de despăgubiri, amenzi, donații, cedarea activelor, etc.
Determinarea rezultatului exploatării presupune, de asemenea, luarea în considerare a deprecierii capitalului de producție și a riscurilor legate de activitatea de exploatare, prin intermediul cheltuielilor și veniturilor calculate (amortizări și provizioane, cuprinse în posturile de ajustări).
Rezultatul exploatării prezintă avantajul că permite anumite comparații între deciziile productive ale întreprinderilor din același sector de activitate, independent de raportul între resursele proprii și cele împrumutate pe care-l au acestea (nu este afectat de cheltuielile cu dobânzile aferente capitalului împrumutat).
Rezultatul curent (RC): este calculat pornind de la elementele normale și obișnuite ale activității, cuprinde exploatarea si activitatea finaciara:
RC = RE + RFin
Rezultatul net (RN)
Exprimă mărimea absolută a rentabilității financiare a firmei.
RN = RC
+ Venituri extraordinare
– Cheltuieli extraordinare
– Impozit pe profit
– Alte cheltuieli cu impozite care nu apar în elementele de mai sus
– RN > 0 , inseamna profit, este bine ca el să fie susținut și de existența unor disponibilități monetare reale, altfel va rămâne doar un potențial scriptic de finanțare. El urmează să fie repartizat în funcție de politica întreprinderii între: acționari (sub formă de dividende) si reinvestire.
CAPACITATEA DE AUTOFINANȚARE
Capacitatea de autofinanțare (CAF): reprezintă capacitatea întreprinderii de a finanța: dividende +investiții.
Capacitatea de autofinanțare corespunde ansamblului de resurse proprii degajate de întreprindere, reprezentând:
– un excedent de venituri încasabile (corespunzând unor încasări efective sau viitoare) în raport cu cheltuielile plătibile (corespunzând unor plăți efective sau viitoare);
– in această optică, putem considera CAF ca reprezentând degajarea potențială de trezorerie, atunci când toate veniturile încasabile sunt încasate și toate cheltuielile plătibile sunt achitate;
– un cumul al profitului net și cheltuielilor calculate (care nu corespund unor plăți efective sau viitoare), din care se scad veniturile calculate, adică cele care nu corespund unor încasări certe sau viitoare.
METODE DE DETERMINARE A CAPACITĂȚII DE AUTOFINANȚARE
1) Metoda deductivă
CAF = Venituri încasabile – Cheltuieli plătibile
sau
CAF = EBE + Alte venituri încasabile – Alte cheltuieli plătibile
Formula detaliată:
CAF = EBE +
+ Alte venituri de exploatare (mai puțin cotele-părți din subvențiile pentru investiții virate asupra rezultatului și veniturile din cedarea activelor imobilizate)
+ Venituri financiare încasabile
+ Venituri extraordinare încasabile (venituri din subvenții pentru calamități)
– Alte cheltuieli de exploatare (mai puțin cele legate de cedarea activelor imobilizate)
– Cheltuieli financiare plătibile
– Cheltuieli extraordinare plătibile
– Impozit pe profit
– Alte cheltuieli cu impozite care nu apar în elementele de mai sus.
2) Metoda aditivă
CAF = RN + Cheltuieli calculate – Venituri calculate
Formula detaliată:
CAF = RN +
+ Ajustări privind deprecierea imobilizărilor corporale și necorporale
+ Ajustări privind valoarea activelor circulante
+ Ajustări privind provizioanele pentru riscuri și cheltuieli
+ Ajustări privind imobilizările financiare și investițiile financiare pe termen scurt, deținute ca active circulante
+ Cheltuieli cu cedarea activelor imobilizate
– Venituri din cedarea activelor imobilizate
– Cote părți din subvențiile pentru investiții virate asupra rezultatului.
În analiza financiară, se face diferența între CAF și Autofinanțare, care reprezintă de fapt capacitatea reală de autofinanțare.
CAF reală = CAFcalculată –Dividende plătite.
Autofinanțarea prezintă o serie de avantaje și dezavantaje pentru firmă:
Avantaje:
Asigură independența întreprinderii față de terții furnizori de fonduri.
Permite reducerea nivelului îndatorării și scăderea cheltuielilor financiare asociate împrumuturilor.
Permite elaborarea unei strategii de prețuri mai competitive și mai flexibile pentru firmă.
Determină o mai mare libertate de alegere a investițiilor, atât de expansiune, cât și de înlocuire.
Îmbunătățește siguranța finanțărilor în cazul crizelor conjuncturale (când creditul, în special cel bancar, este restrictiv și costisitor).
Duce la creșterea valorii de piață a firmei, datorită majorării capitalurilor proprii prin încorporarea profiturilor.
Dezavantaje:
Poate leza salariații și acționarii, privându-i de prime anuale și dividende, dacă repartizarea profitului net se face în favoarea autofinanțării și în defavoarea lor.
Poate constitui un factor de creștere a prețurilor pentru întreprinderile de monopol.
Poate incita la investiții extensive și risipitoare.
Poate priva firma de efectul de levier favorabil degajat de îndatorare.
Ratele de rentabilitate comerciala
O rată de rentabilitate exprimă relația dintre un rezultat (efect) și capitalul (efortul) investit pentru a-l obține. Trebuie deci să asociem indicatorilor prezentați anterior niște indicatori de capital (capital propriu, capital permanent, active fixe, activ total, activ economic, etc) pentru a obține ratele de rentabilitate.
Aceste rate măsoară randamentul diferitelor stadii ale activității întreprinderii și aportul lor specific la formarea rezultatului final; sunt de regulă calculate ca raport între una dintre marjele de acumulare (SIG) și cifra de afaceri sau valoarea adăugată. Principalele rate de rentabilitate comercială utilizate sunt:
a) Rata marjei comerciale = ;
Această rată pune în evidență strategia de vânzări a întreprinderii analizate, politica de prețuri promovată, precum și poziția ei pe piață. Trebuie corelată și cu evoluția cifrei de afaceri. Dacă atât cifra de afaceri, cât și rata marjei comerciale cresc, înseamnă că se vând produse de calitate superioară, la un preț mare și cu adaos comercial ridicat.
b) Rata marjei brute de exploatare = ;
Această rată măsoară nivelul relativ al rentabilității activității de exploatare, independent de politica financiară, politica de investiții, cea fiscală și de incidența elementelor extraordinare. Creșterea acestei rate indică o creștere a productivității la nivelul întreprinderii.
c) Rata marjei nete de exploatare = ;
Este o rată ce prezintă impedimentul major de a fi influențată de elementele de ajustare a valorii activelor (amortizări și provizioane).
d) Rata marjei brute de acumulare = ;
Rata marjei brute de acumulare prezintă avantajul că nu depinde de politica financiară a firmei (cheltuieli cu dobânzile aferente capitalului împrumutat) și nici de elementele fiscale (impozit pe profit). Rata imparte rezultatele obținute înainte de deducerea dobânzilor și a impozitului pe profit (EBIT) la cifra de faceri.
e) Rata marjei nete de acumulare = ;
Exprimă eficiența de ansamblu a întreprinderii, capacitatea ei de a realiza profit și de a face față concurenței.
f) Rata marjei brute de autofinanțare = ;
Exprimă surplusul de fonduri de care dispune întreprinderea pentru a-și asigura continuitatea și dezvoltarea, precum și remunerarea acționarilor.
g) Rata marjei asupra VA = ;
Această rată măsoară rezultatul înainte de dobânzi și impozite ce revine la 1 leu valoare adăugată (surplus de valoare creat în întreprindere).
Evaluarea performanțelor întreprinderii prin analiza CAF si AF
Capacitatea de autofinanțare (CAF) reflectă potențialul financiar degajat de activitatea rentabilă a întreprinderii, la sfârșitul exercițiului, destinat să autofinanțeze politica de investiții din exercițiile viitoare.
Capacitatea de autofinanțare permite :
• finanțarea investitiilor, total sau parțial ;
• consolidarea fondul de rulment;
• rambursarea datoriilor bancare;
• distribuirea de dividende acționarilor.
Capacitatea de autofinanțare se poate determina prin două metode:
1) Prin metoda aditivă, pornind de la rezultatul net al exercițiului (Rnet):
CAF = Rnet + Amortizări și provizioane pt. deprecierea imobilizărilor corporale și necorporale + Ajustarea valorii activelor circulante + Ajustări privind provizioanele.
Metoda este rapidă dar nu explică originea capacității de autofinanțare și ansamblul fluxurilor de trezorerie care vor naște operațiuni, ci informează asupra utilizării acesteia în mai multe scopuri:
– acoperirea pierderilor probabile și a riscurilor (provizioanelor);
– finanțarea creșterii (rezultatul pus în rezervă);
– remunerarea capitalului propriu (dividende) și rambursarea împrumuturilor.
2) Prin metoda fluxurilor, pornind de la excedentul brut al exploatării (EBE):
CAF = EBE + Alte venituri din exploatare – Alte cheltuieli de exploatare (Cheltuieli cu despăgubiri, donații, activele cedate) + Venituri financiare – Cheltuieli financiare + Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare – Impozitul pe profit.
Această metodă pune în evidență originea capacității de autofinanțare, corectând excedentul brut de exploatare cu veniturile și cheltuielile care sunt la originea fluxurilor de trezorerie.
Autofinanțarea (AF) constituie partea din capacitatea de autofinanțare care rămâne la dispoziția întreprinderii după deducerea dividendelor distribuite:
AF = CAF – Dividende distribuite
Autofinanțarea reprezintă îmbogățirea întreprinderii, fiind un mijloc de finanțare pe care aceasta îl găsește în propriile forțe, care îi va întări structura financiară, mărind fondul de rulment. Ea constituie o resursă proprie de care dispune întreprinderea prin prezența capitalurilor proprii, a căror absență conduce la dezechilibrarea structurii bilanțului.
Dacă întreprinderea are capacitate de autofinanțare, dar nu suficienta, înseamnă că apelează la împrumuturi, ceea ce are ca efect prezența datoriilor în totalul capitalurilor din bilanț.
CAF si AF sunt utilizate în analiză pentru determinarea unor indicatori de rentabilitate cu semnificație în evaluarea performanțelor întreprinderii, indicatori care trebuie urmăriti pe o perioadă de mai mulți ani, pentru a pune în evidență evoluția sănătății și independenței financiare a întreprinderii :
CAF
R1 =
Productia exercitiului
CAF
R2 =
Cifra de afaceri
AF
R3 =
Productia exercitiului
AF
R4 =
Cifra de afaceri
CAF
R5 =
Datorii
AF
R6 =
Datorii
CAPITOLUL II
Prezentarea societatii comerciale SC Small Package SRL
SC SMALL PACKAGE SRL este o societate comerciala cu raspundere limitata, infiintata in anul 1999, cod CAEN 5320 – Alte activitati de posta si curierat.
Societatea isi defasoara activitatea in sediul central din Str. Rozelor nr 11,Otopeni, Ilfov, locatia fiind aleasa datorita pozitei strategice in apropierea Aeroportului Otopeni, in vederea minimizarii timpului de transport a coletelor de la aeroport catre baza.
In acest sediu isi desfasoara activitatea atat personalul administrativ cat si cel operational. Sediul este utilat cu o tehnologie moderna de sortare si scanare a pachetelor dar dispune de asemenea si de un parc auto folosit pentru transportul coletelor pe parcurs intern.
Dezvoltarea companiei se bazează pe monitorizarea inteligentă a concurenței, investiții continue în creșterea calității serviciilor oferite, modernizarea echipamentelor utilizate pentru a satisface cerințele pieței, o poziție financiară puternică datorită politicii de investiții prudente și o focalizare a activităților pe marketing și vânzări.
Structura organizatorica a firmei (organigrama)
Compania are un numar de 120 de angajati, dintre care 60% fac parte din Departamentul Operational (curieri, incarcatori- descarcatori) si 40% fac parte din departamentele support – F&A, HR, Vanzari, Relatii Clienti.
Managementul companiei reprezinta 10% dintre angajati iar organizarea companiei este de tip ierarhic-functional:
Nivelul 1- Conducerea strategică este reprezentată de directorul general;
Nivelul 2- Conducerea executivă este reprezentată de directori de operațiuni
Nivelul 3- Conducerea funcțională si operativa este reprezentată de
– manager relații clienți
– manager vânzari
– manager marketing
– manageri serviciii generale(FA, HR, ADMIN)
Managerul general al companiei raspunde de problemele privind orientarea companiei, de mersul afacerilor și de asigurarea profitabilității, aprobă programele de investiții și primește rapoarte periodice de la managerii din subordine pe care îi numește sau îi revocă din funcție.
SMALL PACKAGE, componenta a concernului international SMALL PACKAGE Express, este unul dintre liderii mondiali in distributia prin curierat expres, intern si international, logistica si servicii internationale de expediere.
SMALL PACKAGE are cea mai larga retea de transport din Europa si SUA si ofera o gama variata de servicii de transport aerian si rutier, cu livrare in peste 200 de tari de pe glob. In ceea ce priveste timpul de tranzit in sistem de curierat expres, SMALL PACKAGE asigura livrarea de documente si colete la destinatie in maxim 24 de ore pe piata interna si in 24 – 48 ore in majoritatea tarilor lumii.
In Romania, SMALL PACKAGE si-a definit pozitia pe piata in 1999, prin achizitionarea in proportie de 100% a actiunilor companiei TRANSPORT SRL (care functiona la aceea vreme ca agent unic SMALL PACKAGE inca din 1991).
Terminalele cargo ale SMALL PACKAGE Romania din Aeroportul International Otopeni (deschis in 1995) si Aeroportul International Timisoara (deschis in 1998), au devenit in scurt timp principale porti de primire – expediere ale Romaniei in traficul rutier si aerian international, ceea ce permite prelucrarea unui volum de marfa in continua crestere.
In 2001 Romania este conectata la Reteaua Rutiera Europeana a SMALL PACKAGE si se lanseaza serviciul Economy Express, iar un an mai tarziu primul avion SMALL PACKAGE incepe cursele zilnice, care leaga centrul operational SMALL PACKAGE de la Otopeni cu cel mai mare hub aerian express de pe continent – European Sortation Centre de la Liege.
Mai mult, in acest moment SMALL PACKAGE opereaza prin intermediul a 3 porti aeriene (Bucuresti, Timisoara si Cluj), astfel incat este capabil sa ofere cei mai buni timp de preluare si livrare de pe piata si cea mai buna acoperire a tarii.
SMALL PACKAGE Romania ofera cea mai completa gama de servicii pe piata de profil din Romania, si anume:
Servicii cu livrare in zi definita:
Express – serviciu de curierat express international aerian, disponibil pentru documente, colete sau marfa, cu livrarea a doua zi in majoritatea tarilor lumii. Serviciul este door to door, preluarea, formalitatile vamale si predarea sub semnatura la destinatar sunt incluse.
Economy Express – serviciu unic pentru Romania, asigurand livrarea de colete si marfa prin Reteaua Rutiera Europeana a SMALL PACKAGE. Serviciul este door-to-door, ceea ce inseamna ca preluarea, formalitatile vamale, si predarea sub semnatura la destinatar sunt in sarcina SMALL PACKAGE.
Domestic Express – serviciu national de curierat, pentru documente, colete sau marfa, cu livrare a doua zi lucratoare oriunde in Romania. Preluarea si predarea sub semnatura la destinatar sunt incluse.
Special Services ofera o gama de solutii flexibile, personalizate, in functie de solicitarile fiecarui client, menite sa raspunda oricarei cerinte care nu poate fi satisfacuta de serviciile SMALL PACKAGE standard de retea.
Servicii cu livrare in timp definit:
9:00 Express, 10:00 Express, 12:00 Express si 12:00 Economy Express – servicii cu livrare inainte de ora 9:00 (respectiv 10:00 sau 12:00), in principalele orase si centre de afaceri din intreaga lume.
SMALL PACKAGE Romania are o serie de facilitati care contribuie la oferirea unor servicii de calitate clientilor sai: personal dedicat pentru import, depozit bancar pentru operatiuni vamale, echipa dedicata de curieri si software gratuit de administrare a expedierilor (ISolutions). Printre cele mai importante optiuni:
Express Import (plata la destinatie) – asigura preluarea, transportul, formalitatile vamale si predarea in sistem door-to-door de documente colete sau marfa. Acest sistem permite importatorului din Romania sa plateasca la destinatie taxele de transport, fara costuri suplimentare.
Warehouse Services – spatiile de depozitare ale SMALL PACKAGE Romania din Aeroportul International “Henri Coanda” (Otopeni), Aeroportul International “Traian Vuia” (Timisoara) si Aeroportul International Cluj – Napoca, va stau la dispozitie 24 ore pe zi, 365 zile pe an. Sistemele profesioniste de asigurare a securitatii, dotarea cu utilaje performante si spatiile moderne va garanteaza oferirea serviciilor de manipulare si depozitare in conditii de securitate si siguranta maxima.
Insurance – pentru orice varianta de transport SMALL PACKAGE Romania va poate oferi un serviciu de asigurare impotriva tuturor riscurilor, cu o prima de asigurare de 1% din valoarea asigurata.
Indeplinirea formalitatilor vamale – SMALL PACKAGE Romania este autorizata ca si Comisionar vamal pe langa vamile Otopeni, Cluj – Napoca si Timisoara, de catre autoritatile vamale romane. In consecinta va sta la dispozitia clientilor pentru toate serviciile legate de operatiunile vamale.
SMALL PACKAGE dispune de specialisti, know-how si de un sistem informatic construit pe tehnologie de ultima ora, cu acoperire mondiala, care permite accesul permanent al tuturor centrelor operationale ale companiei din lume, la baza de date globala.
CAPITOLUL III
Analiza pozitiei financiare a SC Small Package SRL
Bilanțul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ și de pasiv (mijloacele și resursele) la închiderea exercițiului și în alte situații prevăzute de lege, grupate după natură, destinație și lichiditate respectiv, după natură, proveniență și exigibilitate. Elementele de pasiv vizează fondurile de care a beneficiat întreprinderea (capitalurile proprii ale asociaților, provizioanele, datoriile de exploatare, financiare), iar cele de activ, utilizările acestor fonduri, cu titlu durabil (active imobilizate) și cu titlu provizoriu și ciclic (active circulante).
Activul și pasivul reflectă aceeași realitate văzută sub forma mijloacelor de finanțare și a utilizării acestora la același moment, ceea ce impune echilibrul permanent între activele și pasivele bilanțului, indiferent de forma de prezentare a acestuia (tabelara sau in lista).
3.1 Analiza pe verticala – ratele de structura
Ratele de structură a bilanțului reflectă structura financiară (de finanțare) a întreprinderii și se definește prin proporțiile posturilor din activul și pasivul bilantului in raport cu totalul acestuia.
Ratele de structură se obțin în urma analizei pe verticală a bilanțului și pun în evidență câteva caracteristici financiare ale întreprinderii, cum ar fi: apacitatea activelor de a se transforma în lichidități, autonomia și independența financiară a întreprinderii, calitatea echilibrului financiar pe termen scurt, ș.a.
Structura activului caracterizează compoziția patrimoniului economic al întreprinderii, în concordanță cu caracterul mai mult sau mai puțin “capitalistic” al acesteia precum și vulnerabilitatea sa la evoluțiile inflaționiste.
A.Ratele de structură a activului reflectă apartenența sectorială și depind de natura activității întreprinderii, astfel:
1) Ponderea imobilizărilor: (%) reflectă indirect intensitatea capitalistică (prin ponderea imobilizărilor corporale) și a relațiilor financiare cu alte unități (prin ponderea imobilizărilor financiare).
2) Ponderea activului circulant: (%) depinde de sectorul de activitate și durata ciclului de producție (prin ponderea stocurilor), de durata termenelor de plată convenite cu clientela (prin ponderea creanțelor) și reflecta esenta trezoreriei (prin ponderea lichiditatilor in patrimoniu).
Structura pasivului degajă politica de finanțare a întreprinderii, evidențiind gradul de stabilitate a finanțării și autonomia financiară pe care le asigură întreprinderii combinația de resurse având maturități și origini diverse (capitaluri proprii, datorii pe termen lung, mediu, sau scurt).
B. Ratele de structură a pasivului reflectă autonomia financiară și gradul de îndatorare a întreprinderii, astfel:
1) Ponderea capitalurilor permanente: (%) reflectă autonomia financiară globală (prin ponderea capitalurilor proprii), autonomia la termen a întreprinderii (prin ponderea datoriilor pe termen lung), respectiv dependența pe termen lung de finanțarea externă, sau rata îndatorării globale a întreprinderii (prin ponderea tuturor datoriilor).
2) Ponderea datoriilor pe termen scurt: (%) se coreleaza cu trezoreria pe intreprinderii.
Cu cat este mai mare ponderea capitalurilor proprii cu atat este mai mare autonomia si independenta financiara a intreprinderii.
Pe baza datelor din bilantul financiar al SC SMALL PACKAGE SRL (Anexa 1 si Anexa 2) rezulta Tabelul 1:
Tabel nr. 1
Din datele tabelului nr. 1 se constata urmatoarele:
1.Structura activului reflecta proportia de peste 50% a activelor circulante in toti cei 3 ani analizati si evolutia lor crescatoare iar in cadrul activelor circulante, ponderea creantelor este cea mai mare conducand la concluzia ca ea reprezinta rezultatul extinderii activitatii dar reflecta si o necorelare a politicii de facturare cu cea de incasare a creantelor.
2. Structura pasivului reflecta o pondere foarte mare a datoriilor pe termen scurt; o asemenea situație poate fi considerată ca fiind extrem de nefavorabilă societății, aceasta fiind supusă riscului de apariție a unor dificultăți ulterioare ca urmare a concentrării scadențelor pentru diversele datorii într-un termen foarte scurt (mai mic de un an).
3.2 Analiza pe orizontala
3.2.1. Analiza si interpretarea situatiei nete
Pe baza abordării juridice a bilanțului, analiștii financiari determină situația netă (SN) a întreprinderii cu ajutorul relației:
SN = Active – Datorii totale
Aceasta exprimă valoarea contabilă a drepturilor pe care le posedă proprietarii asupra întreprinderii, fiind averea proprietarilor și trebuind să fie suficientă pentru a asigura funcționarea și independența financiară a întreprinderii. Comparativ cu capitalurile proprii, situația netă este mai restrictivă ,deoarece exclude subvențiile și provizioanele reglementate. De aceea, situația netă este un indicator mai relevant, ce exprimă valoarea activului realizabil la un moment dat, care interesează proprietarii, acționarii, cât și creditorii întreprinderii, mai ales în cazul lichidării acesteia. Ea se calculează punând față în față bunurile și datoriile de aceeași scadență.
In tabelul nr. 2 este prezentat calculul si evolutia pe 3 ani a situatiei nete pentru societatea SMALL PACKAGE SRL.
Tabel nr. 2
In grafic, situatia neta a SC SMALL PACKAGE SRL se prezinta astfel:
Grafic nr. 1
Din tabelul nr. 2 si graficul nr. 1 se constata o situatie neta pozitiva si crescatoare care reflectă o gestiune economică sănătoasă, ce maximizează valoarea întreprinderii (a capitalurilor proprii).
Situatia neta pozitiva si crescatoare reflecta o situatie economica sanatoasa deoarece activele companiei cresc mai repede decat datoriile acumulate de aceasta, iar profiturile nete sunt positive.O companie nu isi poate finanta activitatea pe termen lung numai prin acumulare de datorii; in acest caz ea nu este viabila din punct de vedere economic. Desigur, in perioadele de expansiune a activitatii si cand nevoile de investitii sunt mai mari decat resursele interne generate prin profituri si fluxuri de numerar operational, firma va atrage surse prin imprumut pentru a finanta aceasta expansiune. Dar este esential ca orice crestere a activelor sa aiba drept consecinta si majorarea profiturilor sau a competitivitatii companiei.
3.2.2 Analiza si interpretarea fondului de rulment
Echilibrul financiar al întreprinderii rezultă din confruntarea maselor mari ale bilanțului: fondul de rulment (FR) cu necesarul de fond de rulment(NFR), din care rezultă trezoreria (T). Acest echilibru este determinat conform concepțiilor de prezentare a bilanțului: optica financiară și optica funcțională. Pe baza bilanțului financiar care grupează posturile după criteriul permanenței, echilibrul financiar presupune finanțarea activului cu durata mai mare de 1 an din resurse cu scadența peste 1 an, iar finanțarea activelor sub 1 an din resurse scadente sub 1 an.Un prim echilibru rezultă din confruntarea pasivului pe termen lung(capitalurile permanente) cu necesarul permanent (activul imobilizat), așa cum rezultă din partea superioară a bilanțului financiar:
FRF =Capitaluri permanente (Capitaluri proprii + Datorii pe termen lung și mediu) + Provizioane pentru riscuri și cheltuieli – Necesar permanent (Active imobilizate nete).
Partea inferioară a bilanțului financiar permite determinarea fondului de rulment financiar ca diferență:
FRF = (Active circulante + Cheltuieli în avans)– ( Datorii pe termen scurt +Venituri în avans). Metoda pune în evidență afectarea și finalitatea fondului de rulment care este finanțat din activul circulant. În această ipostază, fondul de rulment financiar arată surplusul activelor circulante nete nefinanțate din datoriile temporare, evidențiind excedentul de lichiditate potențială, ca o marjă de securitate privind solvabilitatea întreprinderii.
In tabelul 3 este prezentat calculul si evolutia pe 3 ani a fondului de rulment pentru societatea SMALL PACKAGE SRL, prin cele doua metode.
Tabel nr. 3
In grafic, fondul de rulment al SC SMALL PACKAGE SRL se prezinta astfel:
Grafic nr. 2
Din rezultatele de mai sus se constata un fond de rulment pozitiv, in crestere, unde capitalurile permanente sunt mai mari decat activele imobilizate, ceea ce arata ca societatea are o marja de securitate in dinamica favorabila pentru exploatarea sa cotidiana, permițându-i să-și asigure un nivel minim al unor active circulante strict necesare functionarii activul circulant fiind superior datoriilor pe termen scurt (Activ circulant net > Datorii sub 1 an).
De asemenea fondul de rulment pozitiv evidentiaza un excedent al lichiditatii pe termen scurt fata de exigibilitatea pe termen scurt. Intreprinderea are o situatie favorabila in termeni de solvabilitate pentru ca este in masura sa faca fata obligatiilor la scadenta, dispunand de un stoc tampon de lichiditati potentiale.
3.2.3 Analiza si interpretarea necesarului de fond de rulment
Necesarul de fond de rulment desemnează nevoile financiare generate de executarea unor operațiuni repetitive care compun ciclul de exploatare curentă (cumpărări, vânzări, plăți salarii), al cărui total trebuie acoperit cel puțin parțial de resurse stabile (fondul de rulment net). El reprezintă banii ce trebuie rulați în întreprindere pentru a-i asigura funcționarea (după finanțarea imobilizărilor), care reclamă cheltuieli ce vor fi recuperate la achitarea facturilor de către clienți.
Structura necesarului de fond de rulment cuprinde, pe de o parte, stocurile(de materii prime, produse finite, semifabricate) a căror valoare încorporează cheltuielile de fabricație și, pe de altă parte, creanțele. Din suma acestor componente se scad datoriile (de exploatare și în afara exploatării), care corespund decalajelor între încasări și plăți:
NFR = Necesități ciclice – Resurse ciclice , în care:
Necesități ciclice = Necesar temporar – Disponibilități
Resurse ciclice = Resurse temporare – Credite de trezorerie
Pe baza bilanțului contabil financiar, necesarul de fond de rulment se determină ca diferență:
NFR = (Active circulante + Cheltuieli în avans – Casa și conturi la bănci)- (Datorii ce trebuie plătite într-un an + Credite bancare +Venituri în avans).
In tabelul nr.4 este prezentat calculul si evolutia pe 3 ani a nevoii de fond de rulment pentru societatea SMALL PACKAGE SRL.
Tabelul nr. 4
In grafic, nevoia de fond de rulment a SC SMALL PACKAGE SRL se prezinta astfel:
Grafic nr. 3
Din rezultatele de mai sus se constata o nevoie de fond de rulment pozitiva, in crestere ceea ce indica o situatie nefavorabila, existenta unui decalaj nefavorabil intre lichiditatea activelor circulante si exigibilitatea datoriilor de exploatare (s-a incetinit incasarea creantelor si s-a urgentat plata obligatiilor).
3.2.4 Analiza si interpretarea trezoreriei
Trezoreria netă (TN) poate fi determinată pornind de la egalitatea de bilanț prezentat tabelar Activ = Pasiv care conduce la confruntarea fondului derulment (FR) cu necesarul de fond de rulment (NFR), din care rezultă echilibrul financiar al întreprinderii, fiind un rezultat al operațiunilor ce afectează toate posturile de bilanț și rezultând din lectura pe orizontală a bilanțului financiar care vizează cele două părți:
a) Partea superioară:TN = FR – NFR;
b) Partea inferioară:TN = Disponibilități – Credite de trezorerie – Trezoreia activă –Trezoreria pasivă.
In tabelul nr.5 este prezentat calculul si evolutia pe 3 ani a trezoreriei nete pentru societatea SMALL PACKAGE SRL.
Tabel nr. 5
In grafic, trezoreria neta a SC SMALL PACKAGE SRL se prezinta astfel:
Grafic nr. 4
Din datele de mai sus se constată că trezoreria netă este pozitivă și în scădere în ambele variante de calcul, ceea ce reflectă decalajul dintre ritmul superior de creștere a necesarului de fond de rulment comparativ cu creșterea fondului de rulment financiar (ex. 2011 vs 2010: 242% > 136 %), precum si ca urmare a creșterii mai rapide a necesarului de fond de rulment comparativ cu activele circulante nete (ex. 2011 vs 2010: 242% > 37%).
Trezoreria netă înregistrează o valoare pozitivă in cei trei ani analizati și reprezintă o stare de echilibru financiar existentă la nivelul societății. Această valoare a trezoreriei nete este urmarea directă a unui excedent financiar apărut în cursul acestor ani și, implicit, a unei activități rentabile a societății în perioada supusă analizei financiare.
De asemenea se observa o scadere (36%) intre anii 2011 si 2009 a trezoreriei nete, ceea ce semnifica o utilizare a societatii a unui credit de trezorerie pe termen scurt in anul 2011 pentru onorarea datoriilor pe termen scurt.
3. 3 Analiza si interpretarea solvabilitatii
Efectul de levier financiar (ELF) exprimă efectul îndatorării asupra rentabilității capitalurilor proprii, care poate însemna și riscul întreprinderii îndatorate de a nu putea face față angajamentelor, afectându-i solvabilitatea.
Solvabilitatea constituie aptitudinea întreprinderii de a face față scadențelor pe termen lung și mediu și depinde de mărimea datoriilor cu asemenea scadențe și de cheltuielile financiare (costul îndatorării). Ea constituie un obiectiv prioritar al întreprinzătorului care dorește să-și păstreze autonomia financiară și flexibilitatea gestiunii și rezultă din echilibrul dintre fluxurile de încasări și fluxurile de plăți, dar și dintr-un fond de rulment net pozitiv, adică dintr-o bună adecvare între necesarul de finanțare pe termen lung (în active corporale și financiare) și resursele de finanțare cu caracter permanent(capitalurile proprii și îndatorarea la termen).
Solvabilitatea se definește mai ales în perspectiva unei lichidări a întreprinderii, dacă se află în încetare de plată ca urmare a lipsei de lichiditate a bilanțului. Întreprinderea este solvabilă în măsura în care activul real este suficient pentru a-i permite plata tuturor datoriilor.
Menținerea solvabilității este condiționată de sincronizarea ritmului încasărilor de fonduri legate de transformarea în monedă a activelor ajunse la maturitate și ritmul plăților imperative legate de lichidarea datoriilor ajunse la scadență. În acest sens, o primă apreciere a solvabilității se realizează prin compararea între lichiditatea activului și exigibilitatea pasivului, respectiv a activelor totale cu datoriile totale, din care rezultă situația netă sau:
1)Activul net contabil: ANC = Total activ – Total datorii.
În aprecierea solvabilității se mai utilizează o serie de rate din structura pasivului și caracterizează îndatorarea și autonomia financiară a întreprinderii:
2) Rata solvabilității patrimoniale:
care exprimă ponderea capitalului propriu în pasiv, a cărei valoare minimă trebuie săse încadreze între 0,3 – 0,5, peste 0,5 reflectând o situație normală.
3) Rata solvabilității generale: .
Investitorii sunt interesati intr-o valoare cat mai mare a raportului, garantia lor fiind constutuita din activul intreprinderii.
Exista si alte variante de calcul prin intermediul rapoartelor:
4)
5)
6) Rata indatorarii totale:
7) Rata indatorarii pe termen lung:
Aceasta rata exprima dependenta de creditorii pe termen lung, este majorata de inflatie fiind un indicator de risc proportional cu valoarea lui si cu variabilitatea beneficiilor. Marimea lui variaza de la un sector de activitate la altul.
8) Capacitatea de indatorare:
Rata exprima ponderea capitalului propriu in capitalul permanent, depinde de structura financiara si arata posibilitati de indatorare crescute pentru valori >0,5.
9)Capacitatea de rambursare:,
Care exprima capacitatea intreprinderii de a-si rambursa datoriile totale si completeaza rata de indatorare, valoarea minima de 0,25 fiind acceptabila.
10) Rata cheltuielilor financiare: .
Rata exprima direct solvabilitatea, prin ponderea cheltuielilor financiare in rezultatul din exploatarii, trebuind sa fie cat mai mica pentru a evita riscul de non plata.
In tabelul nr. 6 este prezentat calculul si evolutia pe 3 ani a solvabilitatii pentru societatea SMALL PACKAGE SRL, utilizand cele 10 tipuri de rate.
Tabelul nr. 6
Din datele prezentate mai sus, extrase din bilantul si contul de profit si pierdere al SC SMALL PACKAGE SRL, desprindem urmatoarele:
1. Activul net contabil pozitiv si in crestere arata existenta solvabilitatii necesare acoperirii datoriilor din activele nete.
2. Ratele de solvabilitate generala si patrimoniala au valori in limitele admisibile, ceea ce reflecta un echilibru finaciar pe termen lung.
3. Ratele capacitatii de indatorare si rambursare sunt sub limitele normale, ceea ce poate indica posibilitati de indatorare crescute.
4.Ponderea cheltuielilor financiare in rezultatul explatarii este sub 1, ceea ce indica ca societatea nu este in riscul ne non-plata.
3. 4 Analiza si interpretarea lichiditatii
Lichiditatea măsoară aptitudinea întreprinderii de a face față obligațiilor pe termen scurt și reflectă capacitatea de a transforma rapid activele circulant în disponibilități (bani). O întreprindere este “lichidă” când resursele degajate de operațiunile curente ale exercițiului îi furnizează suficiente disponibilități pentru a face față scadențelor pe termen scurt. Noțiunea de lichiditate poate viza bilanțul și activele acestuia, fiecare având semnificație proprie: lichiditatea bilanțului se referă la faptul că activele sub 1 an sunt superioare datoriilor sub 1 an, ceea ce ferește întreprinderea de faliment pe termen scurt. Ea rezultă din comparația între activele “lichide”și pasivul exigibil, ceea ce se reflectă în fondul de rulment financiar :
1)FRF = Active circulante – Datorii curente (pe termen scurt).
Lichiditatea activelor presupune posibilitatea de a le schimba rapid contra monedă, gradul de lichiditate generală fiind măsurat prin rapoartele:
2)Rata lichiditatii generale:
Care exprima gradul de lichiditate potentiala (echilibrul financiar pe termen scurt) si variază după sectorul economic: este subunitar în sectorul de distribuție și aproape 2 în sectoarele industriale cu ciclu lung.Valoarea ei trebuie comparată cu întreprinderi similare și depinde de viteza de rotație a stocurilor și a datoriilor pe termen scurt.Valorile supraunitare ale ratei arată o lichiditate satisfăcătoare, ca urmarea unui fond de rulment pozitiv. În caz contrar, lipsa de lichidități, consecința unui fond de rulment negativ, poate conduce la încetare de plăți, ceea ce echivalează cu riscul de faliment sau de insolvabilitate. Insuficiența de lichidități are consecințe atât pentru întreprindere(limitarea dezvoltării), cât și pentru creditori (întârzieri de plată a dobânzilor, de rambursări, pierderi de creanțe), precum și pentru clienți (modificarea condițiilor de credit).
Notiunea de lichiditate comporta mai multe grade, dupa cum urmeaza:
3) Rata lichiditatii reduse: , care reflecta capacitatea de rambursare a datoriilor pe termen scurt, avand valoare optima peste 0,5 pentru o lichiditate normala.
4) Rata lichiditatii imediate (rapide):.
Aceasta poarta si denumirea de rata de trezorerie a carei valoare minima de 0,2 – 0,3 reflecta o garantie de lichiditate pentru intreprindere.
In tabelul nr. 7 este prezentat calculul si evolutia pe 3 ani a lichiditatii pentru societatea SMALL PACKAGE SRL.
Tabel nr. 7
Urmare unui fond de rulment financiar pozitiv, ratele de lichiditate generală (Rlg) și redusă (Rlr) – in cei 3 ani analizati sunt supraunitare, în timp ce ratele de lichiditate rapidă (Rli) sunt subunitare ceea ce reflectă usoare dificultăți în trezoreria imediată.
CAPITOLUL IV
Contul de profit si pierdere si performanta financiara a SC Small Package
4.1Analiza si interpretarea structurii si dinamicii fluxurilor de rezultate
Studiul modului de determinare a rezultatului constituie preambulul analizei rentabilitatii, al analizei financiare, al diagnosticului financiar si al evaluarii intreprinderii. Pornind de la rezultat se defineste capacitatea de autofinantare a intreprinderii, autofinantarea si conceptul de cash flow, care sunt la originea conceptului de flux de trezorerie.
In tabelul 1 sunt redate rezultatele din contul de profit si pierdere al societatii SMALL PACKAGE SRL.
Tabelul nr. 1
Analizand rezultatele de mai sus, extragem urmatoarele concluzii:
Rezultatul din exploatare a crescut in fiecare dintre cei 3 ani analizati, ca urmare a cresterii in acelasi ritm a cheltuielilor si veniturilor din exploatare.
In grafic, cresterea se prezinta astfel:
Grafic nr. 1
Rezultatul financiar inregistrat in cei 3 ani analizati este negativ, dar in scadere, datorita cresterii intr-un ritm mai accelerat al veniturilor, in special 2010 vs 2009 (225%). In anul 2010 a inregistrat o scadere masiva fata de 2009 (947%).
In grafic, evolutia rezultatului financiar se prezinta astfel:
Grafic nr. 2
Rezultatul net este pozitiv, in crestere 2010 vs 2009 cu 202% si scazand usor in 2011 vs 2010 (89%), fapt datorat cresterii impozitului pe profit (136%).
In grafic, evolutia rezultatului net se prezinta astfel:
Graficul nr. 3
Soldurile intermediare de gestiune (SIG)
Contul de profit și pierdere permite stabilirea unor indicatori prin calculul în cascadă, cunoscuți sub denumirea de solduri intermediare de gestiune.
Caracterizând comportamentul de performanță al firmei, soldurile intermediare de gestiune sunt necesare în procesul de analiză, sprijinind concluzii edificatoare cu privire la evoluția rezultatelor perioadei analizate și orientând corespunzător procesul de adoptare a deciziilor la nivelul firmei.
Ele se prezintă sub forma unor marje de acumulare, care pun în evidență etapele formării rezultatului exercițiului, pe baza elementelor de venituri și cheltuieli aferente fiecărei categorii de activitate. Fiecare sold intermediar reflectă rezultatul gestiunii financiare la treapta respectivă deacumulare. De aceea, indicatorii tabloului soldurilor intermediare de gestiune mai sunt codificați și prin denumirea de marje de acumulare.
Semnificația fiecărui indicator se prezintă astfel:
Marja comercială exprimă performanța activității de cumpărare pentru vânzare subforma diferenței dintre prețul de vânzare și costul de cumpărare al mărfurilor vândute.
Producția exercițiului dezvăluie performanța activității de producție sub forma producției vândute, producției de imobilizări și producției stocate.
Valoarea adăugată definește creșterea sau crearea de valoare rezultată din utilizarea factorilor de producție ( muncă și capital ) peste valoarea consumurilor de materii prime, materiale și servicii furnizate de terți.
Excedentul brut din exploatare exprimă resursa sau acumularea brută rezultată din activitatea de exploatare destinată menținerii și dezvoltării potențialului productivității întreprinderii, remunerării capitalurilor utilizate și a statului. Admițând că amortizarea și provizioanele sunt doar cheltuieli calculate și nu plătite, excedentul brut din exploatare este surplusul monetar potențial degajat din activitatea de exploatare, deci implicit capacitatea de autofinanțare a investițiilor.
Excedentul brut din exploatare se determină plecând de la valoarea adăugată căreia i se adaugă subvențiile de exploatare și se scad cheltuielile cu personalul, impozitele, taxele și vărsămintele asimilate. Dacă rezultatul este negativ poartă denumirea de insuficiență brută de exploatare.
Rezultatul din exploatare evaluează rentabilitatea economică a unei întreprinderi și corespunde activității normale și de bază privind „producția” de acumulare.
Rezultatul curent al exercițiului este marja care definește rentabilitatea activității normale și curente ( exploatare și financiară a întreprinderii).
Rezultatul extraordinar sintetizează rezultatul sub formă de profit sau de pierdere degajat de activitatea cu caracter de excepție a întreprinderii.
Rezultatul exercițiului exprimă profitul sau pierderea netă a întreprinderii luată în totalitatea sa.
Tabloul soldurilor intermediare de gestiune la S.C. SMALL PACKAGE SRL
Tabelul nr. 2
Conform tabloului S.I.G. se poate observa:
O crestere constanta a cifrei de afaceri in anii analizati, datorita obiectivelor strategice stabilite de companie, respectiv leader pe piata de curierat.
In grafic se prezinta astfel :
Graficul nr. 4
Valoarea adaugata are un ritm crescator, indicand o buna utilizare a resurselor.
In grafic se prezinta astfel :
Graficul nr. 5
Excedentul brut din exploatare a avut o traiectorie oscilanta, crescand in anul 2010 fata de 2009 cu 119% datorita cresterii valorii adaugate a a cheltuielilor cu personalul si a scazut in anul 2011 fata de 2010 cu 95% datorita cresterii mai accelerate a cheltuielior cu personalul (118%) fata de cresterea valorii adaugate (113%).
In grafic se prezinta astfel :
Graficul nr. 6
Graficul nr. 7
Analiza rezultatului – analiza si interpretarea capacitatii de autofinantare
Capacitatea de autofinanțare (CAF ) este un sold rezidual de flux semnificativ care se obține ca diferență între rezultatul net corectat cu amortizarea, participarea salariaților la profit și alte elemente de activ și pasiv, corespunzător metodei de calcul utilizate. Capacitatea de autofinanțare numită și marjă brută de autofinanțare, constituie diferența între fluxurile de intrare și fluxurile de ieșire generate de operațiunile curente de gestiune care lasă la dispoziția întreprinderii resurse proprii ce rămân disponibile pentru finanțarea diverselor necesități: rezultatul exercițiului după impozitare și cheltuielile care nu au antrenat plăți (amortizări, provizioane):
CAF = Venituri încasabile – Cheltuieli plătibile.
Capacitatea de autofinanțare se poate determina prin două metode:
1) Prin metoda fluxurilor, pornind de la excedentul brut al exploatării (EBE):
CAF = EBE + Alte venituri din exploatare – Alte cheltuieli de exploatare± Cote-părți din rezultat din operațiunile făcute în comun + Venituri financiare –Cheltuieli financiare +Venituri extraordinare – Cheltuieliextraordinare – Participarea salariaților la profit Impozit pe profit.
Această metodă pune în evidență originea capacității de autofinanțare,corectând excedentul brut de exploatare cu veniturile și cheltuielile care sunt la originea fluxurilor de trezorerie.
2) Prin metoda aditivă, pornind de la rezultatul net al exercițiului(Rnet):
CAF = Rezultatul net + Amortizări și provizioane – Reluări amortizări și provizioane + Valoarea contabilă a elementelor de activ cedate – Venituri din cesiuni de elemente de activ – Subveții investiții virate încontul de rezultat – Participarea salariaților la profit.
Această metodă simplă și rapidă nu explică originea capacității de autofinanțare și ansamblul fluxurilor de trezorerie care vor naște operațiuni, ci informează asupra utilizării acesteia pentru: acoperirea pierderilor probabile și a riscurilor (provizioanelor); finanțarea creșterii (rezultatul pus în rezervă);remunerarea capitalului propriu(dividende) și rambursarea împrumuturilor.
Calculul capacitatii de autofinantare prin cele 2 metode a societatii SMALL PACKAGE SRL.
Tabelul nr. 3
Din datele tabelului nr. 3 se desprind urmatoarele concluzii:
1.Ambele metode de calcul a capacitatii de autofinantare arata o crestere a acestui flux rezidual in 2010 vs 2009 (138%) si o usoara scadere in 2011 vs 2010 (90%), iar comparand 2011 vs 2009 s-a inregistrat o crestere semnificativa (124%).
2. Metoda fluxurilor arata ca la originea cresterii in 2010 vs 2009 a stat cresterea EBE si diminuarea pierderii financiare.
3. Metoda aditiva arata ca la baza cresterii din anul 2010 a stat cresterea rezultatului net si cresterea amortizarii si provizioanelor (119%).
4.4. Analiza si interpretarea rentabilitatii
Rata rentabilitatii este o marime relativa care exprima gradul în care capitalul, în întregul sau, capitalul propriu sau capitalul permanent, respectiv activele întreprinderii, aduc profit sauaexcedent de exploatare. În ansamblul indicatorilor economico-financiari rata rentabilitatii se situeaza printre cei mai sintetici indicatori de eficienta ai activitatii întreprinderii.
În profit si rata rentabilitatii se reflecta rezultatele activitatii întreprinderii din toate stadiile circuitului economic.
Comparativ cu costurile pe produs, care reflecta rezultatele din stadiul productiei, rata rentabilitatii le sintetizeaza si pe cele din stadiul distributiei.
Rata de rentabilitate reprezinta un raport între un indicator de rezultate (profit sau pierdere) si un indicator care reflecta un flux de activitate (cifra de afaceri neta, resurse consumate) sau un stoc (capital propriu, active totale). Asadar, ratele de rentabilitate fac parte din categoria indicatorilor de eficienta de tipul efect/efort, efectul reprezentând profitul sub diverselesale forme de exprimare: net, brut, din exploatare, curent etc, iar efortul capitalurile (proprii, permanente), resursele consumate (costurile), activele totale sau parti din acestea, veniturile etc.
In tabelul nr. 4 sunt prezentate valorile calculate pe 3 ani ale ratelor de rentabilitate ale societatii SMALL PACKAGE SRL.
Tabelul nr. 4
Din datele de mai sus se observa ca:
Rentabilitatea comerciala a avut un trend crescator, datorat cresterii profitului si a cifrei de afaceri.
In grafic se prezinta astfel:
Graficul nr. 8
Renatabilitatea economica urmeaza o panta descrescatoare in cei 3 ani analizati datorita cresterii activelor (147%) intr-un ritm superior cresterii rezultatului din exploatare (118%), comparand anul 2011 cu 2009.
In grafic se prezinta astfel:
Graficul nr. 9
Graficul nr. 10
Rentabilitatea financiara a inregistrat in anul 2010 o crestere fata de anul 2009 (151%) datorata cresterii profitului net (122%) iar in anul 2011 o scadere fata de 2010 (73%) datorita cresterii capitalurilor proprii fata de profitul net.
In grafic, evolutia rentabilitatii financiare se prezinta astfel:
CAPITOLUL V
Concluzii si propuneri
Analiza poziției financiare si a performantei efectuată pe modelul de activitate al S.C.SMALL PACKAGE SR s-a constituit într-un studiu de dinamică economică, bazat pe cifre și indicatori ce comensurează puterea economică a companiei analizate și pune în evidență punctele forte dar și lucrurile ce trebuiesc îmbunătățite în viitor.
Puncte forte care se desprind din aceasta analiza:
o situatie neta pozitiva si crescatoare – reflectă o gestiune economică sănătoasă;
fond de rulment pozitiv, in crestere, unde capitalurile permanente sunt mai mari decat activele imobilizate, ceea ce arata ca societatea are o marja de securitate in dinamica favorabila pentru exploatarea sa cotidiana, permițându-i să-și asigure un nivel minim al unor active circulante strict necesare functionarii activul circulant fiind superior datoriilor pe termen scurt;
Activul net contabil pozitiv si in crestere arata existenta solvabilitatii necesare acoperirii datoriilor din activele nete;
Ratele de solvabilitate generala si patrimoniala au valori in limitele admisibile, ceea ce reflecta un echilibru finaciar pe termen lung.
Lucrurile ce trebuiesc îmbunătățite în viitor:
Structura activului reflecta proportia de peste 50% a activelor circulante in toti cei 3 ani analizati si evolutia lor crescatoare iar in cadrul activelor circulante, ponderea creantelor este cea mai mare conducand la concluzia ca ea reprezinta rezultatul extinderii activitatii dar reflecta si o necorelare a politicii de facturare cu cea de incasare a creantelor ; managemtul companiei trebuie sa tina seama de acest aspect sis a coreleze platile cu incasarile pentru ca se poate produce un dezechilibru financiar foarte usor;
Structura pasivului reflecta o pondere foarte mare a datoriilor pe termen scurt; o asemenea situație poate fi considerată ca fiind extrem de nefavorabilă societății, aceasta fiind supusă riscului de apariție a unor dificultăți ulterioare ca urmare a concentrării scadențelor pentru diversele datorii într-un termen foarte scurt (mai mic de un an).
In ansamblu, societatea prezinta o situație financiară solidă, care pozitioneaza societatea SC Small Package SRL intro-o pozitie avantajoasa si care ii permite continuarea politicii de investitii si dezvoltare.
BIBLIOGRAFIE
Lucrari de specialitate
Caruntu Constantin – Analiza economica financiara, Editura Academica Brancusi, 2010
Hristea Ana Maria – Analiza economică și financiară a activității întreprinderii. Volumul 1 – De la intuiție la știință – Editura Economica, 2013
Pavaloaia Willi – Analiza economico-financiara. Studii de caz – Editura Tehnopress, 2011
Păvăloaia W., Paraschivescu M. D., Lepădatu G., „Analiza economico-financiară, Concepte și studii de caz”, Editura Economică, București, 2010
Petcu Monica – Analiza economico – financiara a intreprinderii. Probleme, abordari, metode, aplicatii. Editia a doua – Editura Economica, 2009
Spataru Liviu – Analiza economico-financiara. Instrument al managementului intreprinderilor, editia a II-a – Bucuresti 2010
Todea N., – Teorie contabilă și raportare financiară”, Editura Aeternitas, Alba Iulia, 2009;
Burja C., „Analiză economico-financiară, Aspecte metodologice și aplicații practice”, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2009
Referinte Interet:
http://en.wikipedia.org/wiki/Foundations_of_Economic_Analysis
http://yosemite.epa.gov/EE%5Cepa%5Ceed.nsf/webpages/guidelines.html
Legislatie:
1. Legea contabilității nr.82/1991 republicată;
2. OMFP 3055/10.11.2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele
BIBLIOGRAFIE
Lucrari de specialitate
Caruntu Constantin – Analiza economica financiara, Editura Academica Brancusi, 2010
Hristea Ana Maria – Analiza economică și financiară a activității întreprinderii. Volumul 1 – De la intuiție la știință – Editura Economica, 2013
Pavaloaia Willi – Analiza economico-financiara. Studii de caz – Editura Tehnopress, 2011
Păvăloaia W., Paraschivescu M. D., Lepădatu G., „Analiza economico-financiară, Concepte și studii de caz”, Editura Economică, București, 2010
Petcu Monica – Analiza economico – financiara a intreprinderii. Probleme, abordari, metode, aplicatii. Editia a doua – Editura Economica, 2009
Spataru Liviu – Analiza economico-financiara. Instrument al managementului intreprinderilor, editia a II-a – Bucuresti 2010
Todea N., – Teorie contabilă și raportare financiară”, Editura Aeternitas, Alba Iulia, 2009;
Burja C., „Analiză economico-financiară, Aspecte metodologice și aplicații practice”, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2009
Referinte Interet:
http://en.wikipedia.org/wiki/Foundations_of_Economic_Analysis
http://yosemite.epa.gov/EE%5Cepa%5Ceed.nsf/webpages/guidelines.html
Legislatie:
1. Legea contabilității nr.82/1991 republicată;
2. OMFP 3055/10.11.2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Analiza Economico Financiara a Situatiilor Financiare ale S.c. Small Package S.r.l (ID: 135630)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.