Analiza Economico Financiara a Rentabilitatii la S.c.fashion Jeans Store S.r.l
Analiza economico-financiara a rentabilitatii la
S.C.FASHION JEANS STORE S.R.L
Cuprins
Capitolul I. Activitatea financiară a întreprinderii și componentele sale.
1.1. Prezentarea societatii
1.1.1. Despre S.C.FASHION JEANS STORE S.R.L.
1.1.2. Cadru legal
1.1.3. Domeniul de activitate
1.1.4. Capitalul social
1.2. Organigrama societatii
1.3. Principalele atribuții ale compartimentului financiar-contabil
1.4. Veniturile societatii
1.5. Cheltuielile societatii
1.6. Profitabilitatea societatii
Capitolul II. Bilanțul contabil
2.1. Aspecte generale
2.2. Structura bilanțului contabil
2.3. Interpretarea financiară a bilanțului contabil
2.4. Structura activului si a pasivului bilantier
Capitolul III. Contul de profit și pierdere
3.1. Descrierea contului de profit și pierdere
3.2. Structura contului de profit și pierdere
3.3. Abordări contemporane privind contul de profit și pierderi
Capitolul IV. Analiza rentabilității
4.1. Consideratii generale
4.2. Analiza rentabilitatii
Capitolul V. Analiza rentabilitatii pe baza profitului.
5.1. Rezultatul exploatarii
5.2. Rezultatul financiar
5.3. Rezultatul exceptional
Capitolul VI. Analiza pe baza ratelor de rentabilitate.
6.1. Rata rentabilitatii comerciale
6.2. Rata profirului net
6.3. Rata rentabilitatii economice
Bibliografie
Anexe:
Bilanț Contabil 2013/2014
Contul de profit și pierderi 2013/2014
Organigrama S.C. FASHION JEANS STORE S.R.L
Act Constitutiv S.C. FASHION JEANS STORE S.R.L
Capitolul I. Activitatea financiară a întreprinderii și componentele sale.
1.1. Prezentarea societatii.
1.1.1. Despre S.C.FASHION JEANS STORE S.R.L
Societatea a luat fiinta in anul 2011, fiind inregistata la Oficiul Registrului Comertului Bucuresti sub nr J40/1438/2011si avand Cod unic de Inregsitrare RO28020458
In anul 2011 societatea avea ca asociati pe :
VERZIU CARMEN-SORINA, cetatean roman, nascuta la data de 20.11.1978, in Com. Draganesti-Vlasca, jud. Teleorman, domiciliata in Mun. Bucuresti, sector 4, str. Drm. Gazarului nr. 18-20, bl.18, sc.1, et. 2, ap.11, identificata cu C I seria RX nr. 281846 eliberat de Sectia 16 Politie, la data de 18.03.2005, valabil pana la data de 20.11.2015, CNP [anonimizat], si NOVALA CONSULTING LIMITED, societate cu raspundere limitata, constituita conform legilor Republicii Cipru si inregistrata la Registrul Comertului Nicosia sub nr. HE 202274/19.06.2007, avand sediul in Agias Fylaxeos & Zinonos Rossidi 2, et.1, Limassol, Cipru, P.C. 3082, reprezentata dna VASILESCU MIRUNA-LAVINIA, cetatean roman, nascuta la data de 28.02.1973, in Mun.Bucuresti, sector 5, domiciliata in Bucuresti, sector 1, Pta Garii de Nord nr. 2, Bl.D, sc.2, et.4, ap.55, identificata cu CI seria RD nr. 723204, emisa de SPCEP Sector 1 la data de 12.01.2011, CNP [anonimizat].
Prin cesiuni ulterioare de parti sociale , societatea si-a schimbat actionariatul si adminstratorul.
1.1.2. Domeniul legal
Asociatii societatii sunt:
CURCUTA ADINA IOANA, cetatean roman, sex feminin, domiciliata in Mun. Bucuresti, Int. Fulgerului, nr. 3-5, ap. 1, sector 1, legitimata cu C.I. seria RT nr. 816503, eliberat la data de 09.11.2012 de SPCEP Sector 1, valabil pana la data de 10.12.2022, CNP [anonimizat], nascuta in Mun. Botosani, Jud. Botosani, la data de 10.12.1986 si DABIJA IOAN ANDREI, cetatean roman, nascut la data de 03.05.1982, in Bucuresti, sector 2, domiciliat in Bucuresti, sector 1, Str. Constantin Dobrogeanu Gherea, nr. 150, et. 2, ap. 4, identificat prin CI seria RR numar 594044, eliberat la data de 30.04.2009, de SPCEP S1 biroul nr. 2, valabil pana la data de 03.05.2019 , CNP [anonimizat].
Denumirea societatii este FASHION JEANS STORE S.R.L.. In toate facturile, anunturile, publicatiile si alte documente emanand de la societate trebuie sa se arate denumirea societatii urmata de initialele S.R.L. (societate cu raspundere limitata), sediul, codul unic de inregistrare (C.U.I.)
Societatea este persoana juridica romana, desfasurandu-si activitatea potrivit legislatiei din Romania ca societate comerciala cu raspundere limitata.
Societatea raspunde pentru obligatiile sale sociale fata de terti cu intregul patrimoniu, iar asociatul este obligat numai la plata partilor sociale si raspunde in limita capitalului varsat.
Societatea are sediul in Bucuresti, Int. Fulgerului, nr. 3-5, parter, ap. 1, sector 1.
Acesta poate fi mutat oricand, in orice alta localitate sau la orice alta adresa prin Hotararea Adunarii Generale a Asociatilor. Societatea, in functie de necesitati, poate infiinta prin Decizie de asociat unic filiale, sucursale, agentii, puncte de lucru in orice orase din tara si din strainatate cu respectarea prevederilor legale.
Emblema societatii este o combinatie de reprezentari grafice si verbale avand textul “Just cosmetics”, conform dovezii nr. 793506/28.09.2012 privind disponibilitatea emblemei.
Emblema este alcatuita dintr-un patrat de culoare neagra, in interiorul caruia se afla o parte verbala si o parte grafica. Partea verbala este formata din logo-ul «Just cosmetics» scris cu litere de culoare alba, pe doua randuri, astfel: pe primul rand cuvantul «Just», scris cu litere stilizate, de mana, prima litera fiind majuscula ; pe randul al doilea, cuvantul «cosmetics», scris cu litere mici de tipar si mai mici ca dimensiune. Partea grafica, situata in fata cuvantului «cosmetics» este formata din trei sfere, de diferite culori, respectiv rosu, verde si roz.
Durata de functionare a societatii comerciale este nelimitata cu incepere de la data inmatricularii la Oficiul Registrului Comertului.
Domeniul principal de activitate este: Comert cu ridicata al bunurilor de consum- grupa CAEN 464, iar activitatea principala consta in: Comert cu ridicata al imbracamintei si incaltamintei-cod CAEN 4642
Capitalul social subscris, integral varsat este in cuantum de 550 lei si este format din 55 de parti sociale, egale si indivizibile, fiecare cu o valoarea de 10 lei, detinute astfel:
CURCUTA ADINA IOANA – 50 parti sociale, a 10 lei fiecare, in valoare totala de 500 lei, reprezentand 90,9% din capitalul social al societatii DABIJA IOAN ANDREI- 5 parti sociale, a 10 lei fiecare, in valoare totala de 50 lei, reprezentand 9,1% din capitalul social al societatii.
Participarea asociatilor la beneficii si pierderi se determina in raport cu numarul si valoarea partilor sociale detinute, conform legii.
Reducerea de capital social se poate face pe baza hotararii adunarii generale a asociatilor, cu conditia de a nu se depasi limita minima prevazuta de lege.Intr-un asemenea caz, se vor arata motivele pentru care se face reducerea si procedeul care va fi utilizat penttru efectuarea ei.
Majorarea capitalului social se poate face prin hotararea adunarii generale a asociatilor, cu respectarea prevederilor legii. Majorarea se poate face prin emiterea de parti sociale noi, reprezentand aportul in numerar sau in natura, sau prin modificarea valorii nominale a partilor sociale din rezerve sau beneficii potrivit hotararii adunarii generale a asociatilor.
Noile parti sociale trebuie subscrise in totalitatea lor, libere de orice sarcini, valoarea lor trebuie varsata in cel mult 30 zile de la data hotararii de majorare de capital.
In cazul in care partile sociale subscriu in natura, evaluarea lor se va face pe baza unei expertize de specialitate.
I. Activitatea societatii va fi organizata si condusa dupa cum urmeaza:
Organul suprem de conducere a societatii este Adunarea Generala a Asociatilor.
Adunarea Generala a Asociatilor se intruneste, de regula, la sediul social. Daca se decide, intrunirea intr-o alta localitate, cheltuielile de transport, cazare si intretinere se suporta din fondurile societatii, sumele de bani fiind avansate anticipat.
Adunarea Generala a Asociatilor decide asupra tuturor activitatilor si actiunilor importante ale societatii. In acest sens ea are urmatoarele obligatii principale:
Sa aprobe bilantul societatii, contul de profit si pierderi si raportul cenzorilor;
Sa desemneze administratorii si cenzorii;
Sa fixeze remuneratia cuvenita administratorilor si cenzorilor;
Sa decida urmarirea administratorilor si cenzorilor pentru daunele cauzate societatii desemnand si persoana insarcinata sa o reprezinte.
De asemenea, Adunarea Generala a Asociatilor va hotari cu privire la:
Modificarea statutului societatii;
Obtinerea unor noi investitii, inclusiv investirea de capital in alte societati;
Cresterea sau scaderea capitalului social;
Contractarea de imprumuturi bancare si acordarea de garantii;
Fuzionarea societatii cu alte societati;
Dizolvarea sau lichidarea societatii;
Infiintarea de sucursale si filiale, etc.
II. Administratorul societatii este dna CURCUTA ADINA IOANA, cetatean roman, sex feminin, domiciliata in Mun. Bucuresti, Int. Fulgerului, nr. 3-5, ap. 1, sector 1, legitimata cu C.I. seria RT nr. 816503, eliberat la data de 09.11.2012 de SPCEP Sector 1, valabil pana la data de 10.12.2022, CNP [anonimizat], nascuta in Mun. Botosani, Jud. Botosani, la data de 10.12.1986, care reprezintă cu puteri depline și angajează patrimonial societatea în relațiile cu terții. În raport cu nevoile curente ale societății, asociatul unic poate numi și alți administratori.
Mandatul administratorului este dat pe perioada nelimitata.
Administratorul unei societați raspunde pentru toate obligațiile prevăzute în dispozițiile legale sau în actul constitutiv. Administratorul are calitatea de mandatar al acționarilor, dat fiind faptul că aceștia din urmă sunt în imposibilitatea exercitării pe cont propriu a actelor de comerț din domeniul de activitate al companiei. Tot administratorul are obligația de a îndeplini formalitățile necesare constituiii societății și de a depune specimen de semnatură la Registrul Comerțului și la băncile partenere, precum și obligația de a păstra toate documentele și corespondența privind constituirea societății.
Una dintre principalele obligații ale unui administrator constă în asigurarea gestiunii activității curente a societății, prezența acestuia la toate adunările generale și luarea acțiunilor necesare în vederea îndeplinirii hotărarilor adunării generale a asociațiilor. Așadar, principala obligație a unui administrator este insăși administrarea/coordonarea activității.
Periodic și fără excepție, la finalul fiecarui exercițiu financiar, adminstratorul societații are în vedere întocmirea bilanțului și a contului de profit și pierderi, asigurarea repartizării beneficiilor și plata dividentelor, precum și depunerea actelor aferente la Administrația Financiară Teritorială.
Exercitiul financiar reprezinta perioada cuprinsa intre 1 ianuarie – 31 decembrie a unui an calendaristic, exceptie fiind primul an de activitatea al unei societati dat fiind faptul ca perioada calculata incepe cu data infiintarii, data transmisa si in evidentele Registrului Comertului.
Bilantul contabil este documentul oficial de gestiune care atesta situatia patrimoniala a comentului intr-o perioada determinata, fiind mentionata situatia activului si a pasivului in urma analizarii situatiilor conturilor gestionate. De mentionat faptul ca, un exemplar al bilantului prezentat in sedinta adunarii asociatulor, va fi transmis si catre Registrul Comertului in vederea actualizarii informatiilor existente in baza de date. Bilantul contabil poate fi modificat sau aprobat in cel mult 3 luni de la incheierea exercitiului financiar (31 decembrie, finalul anului calendaristic) in cadrul Adunarii Generale a Asociatilor.
Legislatia in vigoare il obliga pe administratorul unei societati sa pastreze evidenta registrelor cerute de lege pentru a oferi o imagine exacta cu privire la operatiunile societatii, in special in vederea furnizarii unui calcul corect in ceea ce priveste impozitele si taxele datorate bugetului de stat.
Relatia cu tertii si cu autoritatile straine sau romane, este fcailitata prin adiministratorul societatii, care are posibilitatea si de a nunerea actelor aferente la Administrația Financiară Teritorială.
Exercitiul financiar reprezinta perioada cuprinsa intre 1 ianuarie – 31 decembrie a unui an calendaristic, exceptie fiind primul an de activitatea al unei societati dat fiind faptul ca perioada calculata incepe cu data infiintarii, data transmisa si in evidentele Registrului Comertului.
Bilantul contabil este documentul oficial de gestiune care atesta situatia patrimoniala a comentului intr-o perioada determinata, fiind mentionata situatia activului si a pasivului in urma analizarii situatiilor conturilor gestionate. De mentionat faptul ca, un exemplar al bilantului prezentat in sedinta adunarii asociatulor, va fi transmis si catre Registrul Comertului in vederea actualizarii informatiilor existente in baza de date. Bilantul contabil poate fi modificat sau aprobat in cel mult 3 luni de la incheierea exercitiului financiar (31 decembrie, finalul anului calendaristic) in cadrul Adunarii Generale a Asociatilor.
Legislatia in vigoare il obliga pe administratorul unei societati sa pastreze evidenta registrelor cerute de lege pentru a oferi o imagine exacta cu privire la operatiunile societatii, in special in vederea furnizarii unui calcul corect in ceea ce priveste impozitele si taxele datorate bugetului de stat.
Relatia cu tertii si cu autoritatile straine sau romane, este fcailitata prin adiministratorul societatii, care are posibilitatea si de a negocia si concretiza contracte de munca cu salariatii existenti sau carora urmeaza sa le prezinta oferta de angajare.
Administratorul societatii poate să delege o parte din competentele lui unui alt administrator sau terț, ori de câte ori se află, din orice motive, în imposibilitatea de a-și îndeplini atribuțiunile. Societatea este controlata de Adunarea Generala a Asociatilor sau de alta persoana stabilita de acestia, care sa controleze societatea in numele lor.
O alta obligatie a administratorului unei societati este apobarea angajarii si concedierea personalului, in situatiile in care se impune acest lucru, si numirea managerilor de departamente care vor conduce unitatile direct subordonate. Profitul societății se stabilește anual, prin bilanțul contabil.
Societatea se dizolvă în următoarele cazuri:
Imposibilitatea realizării obiectivului societății;
Pierderea a 1/2 din capitalul social, dacă Adunarea generala a Asociatilor nu decide reconstituirea acestuia sau reducerea lui la suma ramasă;
Prin Hotararea Adunarii Generale a Asociatilor;
Prin falimentul societății.
Decesul unuia dintre asociati nu duce la dizolvarea societatii, activitatea acesteia putand continua prin preluarea de catre mostenitori a partilor sociale ale defunctului, impreuna cu toate drepturile si obligatiile ce le revin prin acestea.
Dizolvarea societății se va înscrie în Registrul Comerțului și se va publica în Monitorul Oficial.
Lichidarea societății se va face în baza Hotararii Adunarii Generale a Asociatilor de dizolvare a societății de către unul sau mai mulți lichidatori numiți de aceasta.
In cazul in care aceasta este in imposibilitatea de a actiona, numirea lichidatorilor se face de catre instanta judecatoreasca.
Hotararea adunarii generale a asociatilor de intrare in lichidare sau sentinta judecatoreasca de numire a lichidatorilor vor fi inscrise in Registrul Comertului si publicate in Monitorul Oficial.
Pâna la intrarea în funcție a lichidatorilor, administratorii continuă mandatul lor, fără a mai putea întreprinde însă noi operațiuni. Lichidatorii au aceeași răspundere ca si administratorii societății. Ei sunt datori, îndată după intrarea în funcție, ca, împreună cu administratorii să facă un inventar, sa evalueze bunurile societății și să încheie un bilanț care sa reflecte situația exactă a activului și pasivului social, și să le semneze.
Lichidatorii vor primi și păstra patrimoniul societății, registrele și actele acesteia, și vor ține un registru cu toate operațiile lichidării în ordine cronologică.
Lichidatorii își îndeplinesc mandatul sub controlul cenzorului.
Din sumele rezultate dupa lichidare vor fi îndestulați mai întâi creditorii privilegiați și apoi ceilalți creditori.
După aceea lichidatorii vor întocmi și prezenta spre aprobare Adunarii generale a Asociatilor bilanțul de lichidare dupa care vor plati acestora beneficiul de lichidare.
După terminarea lichidării, lichidatorii vor cere radierea societății din registrul comerțului și vor înmâna asociatilor registrul și actele societății, pe care acesta le vor păstra timp de 5 ani.
Litigiile dintre societate și persoanele fizice și juridice române, izvorâte din raporturi contractuale, vor fi supuse soluționării instanțelor competente potrivit legii române.
1.1.3. Domeniul de activitate.
Domeniul principal de activitate la data constituirii este Comert cu ridicata al bunurilor de consum – grupa CAEN 464, iar activitatea principala consta in: Comert cu ridicata al imbracamintei si incaltamintei-cod CAEN 4642.
Ca activitate secundara, societatea desasura activitate de comert cu amanuntul produse textile in magazine specializate CAEN 4771, functionand prin magazin Santa Barbara in complexul comercial Fashion House Outlet Center situat in jud Ilfov A km 13 comuna Domnesti.
Ulterior, societatea a completat activitatea principala, practicand activitati de Comert cu amanuntul produse cosmetice si de parfumerie 4645 = Comert cu ridicata al produselor cosmetice si de parfumerie, desfasurand activitate sub emblema nou introdusa JUST COSMETICS.
Emblema societatii este o combinatie de reprezentari grafice si verbale avand textul “Just cosmetics”, conform dovezii nr. 793506/28.09.2012 privind disponibilitatea emblemei.
Emblema este alcatuita dintr-un patrat de culoare neagra, in interiorul caruia se afla o parte verbala si o parte grafica. Partea verbala este formata din logo-ul «Just cosmetics» scris cu litere de culoare alba, pe doua randuri, astfel: pe primul rand cuvantul «Just», scris cu litere stilizate, de mana, prima litera fiind majuscula ; pe randul al doilea, cuvantul «cosmetics», scris cu litere mici de tipar si mai mici ca dimensiune. Partea grafica, situata in fata cuvantului «cosmetics» este formata din trei sfere, de diferite culori, respectiv rosu, verde si roz.
De-a lungul perioadei de functionare, societatea a desfasurat activitate prin urmatoarele puncte de lucru :
1.1.4. Capitalul social
Capitalul social subscris, integral varsat este in cuantum de 550 lei si este format din 55 de parti sociale, egale si indivizibile, fiecare cu o valoarea de 10 lei, detinute astfel:
CURCUTA ADINA IOANA – 50 parti sociale, a 10 lei fiecare, in valoare totala de 500 lei, reprezentand 90,9% din capitalul social al societatii;
DABIJA IOAN ANDREI- 5 parti sociale, a 10 lei fiecare, in valoare totala de 50 lei, reprezentand 9,1% din capitalul social al societatii.
Participarea asociatilor la beneficii si pierderi se determina in raport cu numarul si valoarea partilor sociale detinute, conform legii.
Dovada proprietății asupra părților sociale se va face prin mențiunile cuprinse în registrul de părți sociale și la Registrul Comerțului. Partile sociale pot fi transmise catre terti prin acte intre vii, pe baza hotararii adunarii generale a asociatilor sau prin succesiune.
1.2. Organigrama societatii.
Activitatea societatii va fi organizata si condusa dupa cum urmeaza:
Organul suprem de conducere a societatii este Adunarea Generala a Asociatilor.
Adunarea Generala a Asociatilor se intruneste, de regula, la sediul social.Daca se decide, intrunirea intr-o alta localitate, cheltuielile de transport, cazare si intretinere se suporta din fondurile societatii, sumele de bani fiind avansate anticipat. Adunarea Generala a Asociatilor decide asupra tuturor activitatilor si actiunilor importante ale societatii. In acest sens ea are urmatoarele obligatii principale:
Sa aprobe bilantul societatii, contul de profit si pierderi si raportul cenzorilor;
Sa desemneze pe administratori si cenzori, sa-i revoce si sa le dea descarcare de activitatea lor;
Sa fixeze remuneratia cuvenita administratorilor si cenzorilor;
Sa decida urmarirea administratorilor si cenzorilor pentru daunele cauzate societatii desemnand si persoana insarcinata sa o reprezinte.
De asemenea, Adunarea Generala a Asociatilor va hotari cu privire la:
Modificarea statutului societatii;
Realizarea de noi investitii, inclusiv investirea de capital in alte societati;
Cresterea sau scaderea capitalului social;
Contractarea de imprumuturi bancare si acordarea de garantii;
Fuzionarea societatii cu alte societati;
Dizolvarea sau lichidarea societatii;
Infiintarea de sucursale si filiale, etc.
Administratorul societatii este dna CURCUTA ADINA IOANA, cetatean roman, sex feminin, domiciliata in Mun. Bucuresti, Int. Fulgerului, nr. 3-5, ap. 1, sector 1, legitimata cu C.I. seria RT nr. 816503, eliberat la data de 09.11.2012 de SPCEP Sector 1, valabil pana la data de 10.12.2022, CNP [anonimizat], nascuta in Mun. Botosani, Jud. Botosani, la data de 10.12.1986, care reprezintă cu puteri depline și angajează patrimonial societatea în relațiile cu terții.
În raport cu nevoile curente ale societății, asociatul unic poate numi și alți administratori. Mandatul administratorului este dat pe perioada nelimitata.
1.3. Principalele atribuții ale compartimentului financiar-contabil.
Organizarea și conducerea contabilității
Administratorul societatii este una dintre persoanele care raspund direct pentru organizarea si conducera contabilitatii. Aceasta activitate este desfasurata in cadrul unui departament special condus de catre un director economic, persoana cu studii economice superioare. Contabilitatea unei societati poate fi condusa si in baza unor contracte de prestari servicii, incheiate cu PJ-uri sau persoane fizice autorizate de lege sa desfasoare aceste activitati si membre ale Corpului Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati din Romania. (Art.10, alin.3 din Legea 82/1991, modificata la 01,01,2015 prin OUG 79/2014). Persoanele putin mai sus mentionate sunt direct raspunzatoate pentru aplicarea necorespunzatoare a reglementarilor contabile sau a omiterii inregistrarii unor date in registrele contabile obligatorii.
Potrivit cadrului legislativ precizat anterior, contabilitatea unei societati din Romania se pastreaza in limba ropmana si in moneda nationala.
Toate inregistrarile efectuate (intrari/iesiri) vor fi in mod obligatoriu insotite de acte justificative si mentionate in evidenta contabilitatii societatii astfel incat in orice moment sa se poata efectua identificarea si verificarea operatiunilor contabile efectuate pe tot parcursul desfasurarii activitatii.
Cadrul legislativ in vigoare obliga toti administratorii societatilor sa aiba act de existenta urmatoarelor registre contabile:
Registrul de jurnal (14-1-1) – registrul de jurnal se intocmeste zilnic in mod cronologic si cuprinde toate operatiunile si modificarile patrimoniale ale societatii;
Registrul inventar (14-1-2) – Registrul de inventar se intocmeste la sfarsitul fiecarui exerciu financiar sau in momentul incetarii activitatii societatii si cuprinde toate elementele patrimoniunui inventariate de societate;
Registrul Cartea mare (14-1-3) – Registrul Cartea mare se intocmeste lunar in vederea stabilirii rulajelor lunare si verificarii inregistrarilor contabile efectuate.
CORECTAREA ERORILOR CONTABILE
Erorile contabile sunt definite ca informatii eronate, inregistrate in mod eronat (posibile greseli matematice sau de aplicare/interpretare a legislatiei contabile, de inregistrare a datelor in evidentele speciale, etc.) sau omisiuni, produse in momentul declararii situatiilor financiare aferente unei societati.
In situatia in care erorile sunt aferente exercitiului financiar curent, acestea sunt corectate tinand cont de contul de profil si pierdere, stornand operatiunile introduse in mod gresit si inregistrarea acestora in mod corect.
Corectarea erorile este important sa se realizeze la data observarii acestora. In masura in care sunt identificate erori contabile in veniturile si cheltuielile inregistrate, corectarea acestora este posibila prin ajustarea profitului impozabil si declararea rectificarilor in conditiile prevazute de legea contabilitatii din vigoare (Legea 82/1991).
Structura departamentului contabil (organigrama)
DIRECTOR ECONOMIC – EXPERT CONTABIL la Sediul Central
CONTABIL – extern
2.Sistemele informatice utilizate
In vederea prelucrarii datelor societatea utilizeaza urmatoarele aplicatii informatice:
Contabilitate financiara :PROGRAME INFORMATICE
Contabilitate de gestiune : PROGRAME INFORMATICE
Evidenta mijloacelor fixe: FISA MIJLOACELOR FIXE
Evidenta stocurilor: PROGRAME INFORMATICE
Salarizare:
Sistemul de pontaj: FOAIE COLECTIVA DE PREZENTA
Aplicatie calcul salarial:STATE DE PLATA
Printre principiile si procedurile contabilitatii FASHION JEANS STORE recunoastrem :
1.Procedura de calcul si inregistare a salariilor
Intocmirea documentatiei de personal
La angajare, departamentul de resurse umane sau persoana insarcinata cu coordonarea acestei activitati solicita si intocmeste dosarul personal al fiecarui angajat.
De asemenea:
Se intocmeste fisa postului pentru fiecare pozitie;
Se asigura integrarea si orientarea noilor angajati;
Se asigura fisa cu privire la instructajul privind protectia muncii, document care trebuie vizat anual de medicul desemnat cu Medicina Muncii.
La plecarea angajatilor se gestioneaza documentele aferente de iesire, precum: actele care consemna demisia
sau terminarea contractului la initiativa angajatorului. Inainte de plecarea angajatului se va urmari predarea
fisei de lichidare cu semnaturile sefilor ierarhici, a departamentului administrativ, de contabilitate si de
resurse umane.
Efectuarea de evaluari periodice
Evaluarea angajatilor se efectueaza anual conform criteriilor de evaluare stabilite pentru fiecare angajat. Rezultatele evaluarii se arhiveaza la dosarul personal al angajatului .
Efectuarea pontajelor
Departamentul de resurse umane/ persoana desemnata sa coordoneze partea de resurse umane calculeaza in fiecare luna:
Timpul lucrat, pe baza pontajelor semnate de angajat. Pontajele se intocmesc de catre SEF DE ZONA si se predau departamentului de resurse umane/contabilitate pana in data de 5 a lunii.
Timpul liber platit (concediile).
Concediile medicale: angajatii au obligatia predarii concediilor medicale departamentului de resurse umane/ contabilitate pana in data de 5 a fiecarei luni.
Calcul salarial
Pe baza pontajelor se efectueaza calculul salarial si se intocmesc statele de plata.
2.Procedura de gestionare a mijloacelor fixe
Gestionarea mijloacelor fixe presupune: gestionarea achizitiilor, imbunatatirilor, transferurilor si iesirilor, calcularea amortizarii.
Gestionarul desemnat la nivelul firmei, sau la nivel de departament este raspunzator de echipamentele primite in gestiunea sa.
Achizitia de echipamente noi se efectueaza numai cu aprobarea conducerii unitatii. Facturile de achizitii sunt inregistrate de catre departamentul contabilitate iar mijloacele fixe sunt inregistrate in aplicatia de gestiune a imobilizarilor.
Dupa inregistrare, fiecarui mijloc fix i se atribuie un numar de inventar. Numerotarea mijloacelor fixe în cadrul registrului se face, de regulă, în ordinea succesivă a numerelor și/sau pe grupe de mijloace fixe. Acest număr de inventar urmează să fie trecut în toate documentele care privesc mijlocul fix respectiv si se imprimă direct pe obiect.
Iesirea din gestiune se poate realiza prin : casare, vanzare, sponsorizare, lipsa la inventar. Casarea apare atunci cand se constata ca mijloacele fixe din gestiune sunt uzate moral si fizic si nu mai pot fi utilizate de catre societate pentru realizarea de beneficii. La casare se intocmeste procesul verbal de casare, semnat de o comisie de casare desemnata la nivelul unitatii. La vanzare se intocmeste factura de vanzare. La sponsorizare se intocmeste contractul de sponsorizare, in doua exemplare care va fi semnat de catre persoana imputernicita in cadul companiei (administrator) si de catre persoana catre care se efectueaza sposorizarea. Orice iesire din gestiune se efectueaza numai dupa aprobarea prealabila a persoanei responsabile cu gestiunea mijloacelor fixe.
Transferul de mijloace fixe intre departamente ale aceleasi unitati se efectueaza cu aprobarea atat a conducatotorului deparatamentului sursa cat si destinate. Gestionarul va intocmi un bon de miscare care se va semna atat de predator cat si de catre primitor.
Departamentul contabilitate verifica documentele primite si opereaza modificarile atat in programul de contabilitate cat si si in cel de gestiune.
La sfarsitul perioadei, deparatmentul de contabilitate calculeaza amortizarea (ruleaza calculul de amortizare din programul de gestiune) si o inregistreaza in contabilitate .
Departamentul contabilitate mentine registre detaliate despre mijloacele fixe care cuprind : data intrarii in gestiune, valoare de intrare, durata de viata , codul mijlocului fix (conform cu HG 2139/2004), metoda de amortizare, amortizarea lunara, amortismentul cumulat.
Cel putin o data pe an se efectueaza inventarierea mijloacelor fixe.
3. Procedura de gestionare a stocurilor
Procedura de gestionare a stocurilor urmeaza regulile stabilite prin politicile contabile aprobate la nivel de unitate. Potrivit reglementărilor contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene, contabilitatea stocurilor se tine cantitativ și valoric sau numai valoric, prin folosirea inventarului permanent sau a inventarului intermitent.
In condițiile folosirii inventarului permanent, in contabilitate se inregistrează toate operațiunile de intrare și ieșire, ceea ce permite stabilirea și cunoașterea in orice moment a stocurilor, atât cantitativ, cât și valoric.
Inventarul permanent constă in evidențierea in debitul conturilor de stocuri a valorii stocurilor intrate, la preț de inregistrare, iar in creditul acestora reflectându-se ieșirile din gestiune a stocurilor. Soldul conturilor de stocuri reflectă valoarea bunurilor.
Contabilitatea stocurilorla SC FASHION JEANS STORE SRL se ține cantitativ și valoric, prin folosirea inventarului permanent.
In contabilitate se înregistrează toate operațiunile de intrare și ieșire, ceea ce permite stabilirea și cunoașterea în orice moment a stocurilor, atat cantitativ, cat și valoric.
4. Procedura de gestionare a achizitiilor si a datoriilor catre furnizori
La primire, facturile de achizitii se verifica pentru conformitate cu contractele sau comenzile plasate catre furnizori.
Facturile primite se inregistreaza de catre departamentul de contabilitate pe conturile corespunzatoare.
Periodic se analizeaza scadenta facturilor si se dispune efectuarea platilor catre furnizori.
5. Procedura de gestionare a vanzarilor si creantelor clienti
Emiterea facturilor de vanzare se realizeaza de catre departamentul vanzari prin intermediul aplicatiei de facturare: SAGA SOFTWARE si RS (MERCATOR);
La fiecare factura se verifica respectarea conditiilor contractuale : produsele/ serviciile negociate , pretul, scadenta facturilor, etc.
Facturile emise sunt inregistrate automat in contabilitate.Facturile emise vor fi predate departamentului contabilitate in termen de .5. zile lucratoare, in vederea inregistrarii;
La sfarsit de luna se va extrage un registru jurnal de vanzari care va fi reconciliat cu inregistrarile din contabilitate. In caz de discrepante vor fi identificate posibilele erori si vor fi efectuate corectiile necesare;
Periodic, se obtine o situatie a creantelor neincasate, pe vechimi si se iau masuri pentru recuperarea debitelor restante;
La inceput de an departamentul contabilitate intocmeste o decizie de numerotare a facturilor care vor fi emise catre clienti.
6. Procedura de gestionare a casieriei
In scopul sustinerii unor cheltuieli urgente ale companiei, societatea pastreaza numerar in casierie;
Societatea desemneaza o persoana imputernicita cu gestionarea numerarului din casiere (casier). Aceasta va completa si pastra Registrul de casa si va intocmi toate documentele de intrare / iesire a numerarului din casierie;
La sfarsitul fiecarei zile in care au existat tranzactii cu numerar casierul verifica concordanta dintre numerarul existent fizic in casierie si soldul din registrul de casa;
Pentru avansuri acordate angajatilor din casierie, angajatul trebuie sa verifice existenta aprobarilor din partea sefului ierarhic al angajatului;
Pentru a se asigura protectia numerarului din casierie, acesta va fi gestionat doar de catre persoana desemnata, si va fi pastrat intr-o cutie inchisa, intr-un dulap inchis. In cazul constatarii unui furt, casierul va anunta de indata conducerea unitatii.
7. Procedura pentru deconturile de trezorerie
Angajatii ale caror pozitii necesita deplasari frecvente cu masina trebuie sa detina capacitatea de a conduce masina, dovedita cu documentele prevazute de legislatia in vigoare;
Pentru acordarea de avansuri inainte de plecarea in delegatie angajatii trebuie sa obtina aprobarea prealabila a sefului direct;
La intoarcerea din delegatie, angajatii trebuie sa intocmeasca decontul de deplasare si sa furnizeze departamentului contabilitate documentele justificative . Acestea sunt : facturi, chitante, bonuri de combustibil, foaia de parcurs a autoturismului.
Termenul de predare a decontului dupa intoarcerea din delegatie este de 3 zile lucratoare.
8. Procedura de reconciliere a conturilor bancare
Reconcilierea conturilor bancare se realizeaza in aplicatia de contabilitate in fiecare luna;
Dupa efectuarea inregistrarilor pe conturile de banca, se listeaza registrul de banca care se ataseaza extraselor de cont primite de la banca;
Orice discrepante intre soldul din registrul de banca si soldul din extrasul de cont vor fi investigate si reconciliate;
Resposabilitatea reconcilierii revine departamanentului de contabilitate.
9. Procedura inchiderii de luna/ de perioada
Inchiderea lunii sau perioadei contabile presupune efectuarea urmatoarelor operatiuni:
Inchiderea conturilor de venituri si cheltuieli (la societatile care permit aceasta inchidere);
Descarcarea diferentelor de pret la stocuri;
Calculul de taxe.
Inchiderea definitiva a lunii se realizeaza pana la data de 25 a lunii urmatoare.
Dupa inregistrarea tuturor jurnalelor se obtine balanta de verificare.
In cadrul fiecarei perioade se efectueaza urmatoarele verificari :
Soldurile conturilor din balanta de verificare analitica pentru a identifica daca exista omisiuni, inregistrari eronate.
Responsabil: expert contabil
Verificarea inregistrarii tuturor documentelor aferente perioadei pana la sfarsitul perioadei.
Responsabil: expert contabil
Inregistrarea de estimari pentru cheltuielile pentru care nu s-au primit inca facturi (accrualuri) sau pentru venituri pentru care nu s-au emis documentele justificative.
Responsabil : expert contabil
Inregistrarea amortizarii.
Responsabil: expert contabil
Verificarea concordantei soldurilor conturilor de imobilizari cu sumele rezultate din registrul de mijloace fixe.
Responsabil: expert contabil
Reevaluarea elementelor in valuta.
Responsabil: expert contabil
Verificarea soldului contului de casa cu soldul mentionat in registrul de casa din ultima zi a lunii;
Responsabil: contabil
Verificarea soldurilor conturilor de banca cu soldul final mentionat pe extrasele de cont bancare;
Responsabil: contabil
Verificarea existentei documentelor de receptie la stocuri si mijloace fixe;
Responsabil: contabil
10. Procedura inventarierii patrimoniului
Inventarierea patrimoniului se realizeaza de regula la sfarsitul fiecarui an, avand ca principal scop verificarea stocului si si corectarea posibilelor erori facute de la ultima inventariere. Decizia de inventariere este luata la hotararea administratorului societatii sau a oricarei alte persoane care se ocupa de gestionarea unitatii.
Primul pas este dat de luarea deciziei de inventariere – intocmirea documentului propriuzis, in care sunt desemnati membrii comisiei de inventariere, data de referinta pentru efectuarea inventarului, precum si planul de inventariere. Comisia de inventariere este grupul de persoane desemnate sa realizeze inventarierea produselor si a situatiei monetare din unitate, din aceasta fiind exclusi gestionarii sau contabilii de gestiune. In vederea realizarii acestor sarcini, personalul inclus in cadrul comisiei de inventariere va beneficia de o perioada de pregatire, anexandu-se la decizia de inventariere si un proces verbal de instruire.
La data stabilita pentru inceperea inventarului se iau declaratii de la gestionar (daca exista gestiune) prin care acesta declara ultimele documente intrate si iesite din gestiune si se predau listele sub semnatura membrilor comisiilor de inventariere.
Pe toată durata inventarierii, programul și perioada inventarierii se afișează la loc vizibil.
Comisiile isi desfasoara activitatea de inventariere conform planului stabilit in decizie.
Inventarierea se efectueaza pe doua categorii:
a) Inventarierea bunurilor : stocuri , mijloace fixe, bunuri luate in leasing operational, sau cu chirie (aceste bunuri care nu apartin juridic entitatii insa care sunt utilizate de entitate sunt inventariate pe liste separate), casa si banca- care se reconcilieaza cu registrul de casa si extrasul de banca;
b) Inventarierea conturilor : conturi de furnizori si clienti – care se inventariaza prin trimiterea de scrisori catre acestia si reconcilierea ulterioara a soldurilor), conturi de alte datorii si creante – la acestea se ataseaza la dosarul de inventariere orice documente justificative, conturi de capital (din clasa 1) la care se pot anexa: decizii de repartizare a profitului, decizii de majorare a capitalului, decizii de constituire a rezervelor, etc.
La finalizarea lucrarilor , se reconciliaza rezultatul faptic cu datele din contabilitate si se intocmeste procesul verbal de inventariere.
Conform legislatiei in vigoare, Ordinul 2862 din 09.10.2009, procesul-verbal privind rezultatele inventarierii va conține, în principal, următoarele elemente:
Data întocmirii;
Numele și prenumele membrilor comisiei de inventariere;
Numărul și data deciziei de numire a comisiei de inventariere;
Gestiunea/gestiunile inventariată/inventariate;
Data începerii și terminării operațiunii de inventariere;
Rezultatele inventarierii;
Concluziile și propunerile comisiei cu privire la cauzele plusurilor și ale lipsurilor constatate și persoanele vinovate, precum și propuneri de măsuri în legătură cu acestea;
Volumul stocurilor depreciate, fără mișcare, cu mișcare lentă, greu vandabile, fără desfacere asigurată și propuneri de măsuri în vederea reintegrării lor în circuitul economic;
Propuneri de scoatere din funcțiune a imobilizărilor corporale, respectiv din evidență a imobilizărilor necorporale;
Propuneri de scoatere din uz a materialelor de natura obiectelor de inventar și declasare sau casare a unor stocuri;
Constatări privind păstrarea, depozitarea, conservarea, asigurarea integrității bunurilor din gestiune, precum și alte aspecte legate de activitatea gestiunii inventariate.
Se analizeaza diferentele si si inregistreaza in contabilitatea dupa aprobarea lor de catre conducerea companiei (si obligatoriu, pana la sfarsit de an, astfel incat datele din balanta la 31.12 sa corespunda cu situatia reala).
Completarea registrului-inventar se efectuează în momentul în care se stabilesc soldurile tuturor conturilor bilanțiere, inclusiv cele aferente impozitului pe profit, și ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare, după caz.
1.4. Veniturile societatii.
Plecand de la bilant 31.12.2014, veniturile intreprinderii sunt structurate astfel:
1.5. Cheltuielile societatii.
Plecand de la bilant 31.12.2014, veniturile intreprinderii sunt structurate astfel:
1.6. Profitabilitatea societatii.
Plecand de la bilant 31.12.2014, rezultatele intreprinderii sunt structurate astfel:
Capitolul II. Bilanțul contabil.
2.1. Bilanțul contabil – generalități.
Documentul care sta la baza analizei economico-financiare a unei unitati este bilantul contabil.
Bilantul contabil este documentul oficial de sinteza al unitatii patrimoniale, care ofera cel putin teoretic o imagine fidela, clara si completa a patrimoniului, a situatiei financiare (conform Legii contabilitatii nr. 82/1991 art.10).
Bilantul propriu-zis este un tablou care cuprinde in forma sintetica si in expresie valorica mijloacele economice patrimoniale, sursele de constituire ale acestora, precum si rezultatul activitatii unui agent economic la un moment dat.
Intr-o formulă generală, deci simplificatoare, bilanțul a fost și este considerat ca un document care permite să se cunoască, la un moment dat, patrimoniul unuii comerciant, persoană fizică sau juridică, patrimoniu definit ca ansamblul drepturilor și obligațiilor acestui comerciant.
De asemenea, bilanțul a fost, și mai este încă, recunoscut ca un instrument static.
2.2. Structura bilanțului contabil.
Procedând la o reformă inspirată de experiența franceză, în acord cu dispozițiile Directivei a IV-a europene, normalizatorii români au optat pentru o schemă de bilanț sub formă de tablou cu două părți – partea stângă, numită activ, si partea dreaptă, numită pasiv.
Viziunea generală asupra bilanțului este una funcțională. Elementele natrimoniului întreprinderii sunt clasificate în activ și în pasiv, conform destinației economice, respectiv după proveniență (natură juridică). Criteriile de lichiditate-exigibilitate sunt numai criterii secundare de clasificare: în interiorul structurilor definite de primul criteriu, activele sunt clasificate în ordinea crescătoare a lichidității lor, iar pasivele, în ordinea crescătoare a exigibilității lor.
Pentru o analiză financiară riguroasă, pe baza criteriilor de lichiditate -exigibilitate, se impun reclasificări pe termene, aspect realizat cu ajutorul celui de al treilea cont anual: anexa.
Apelul la criteriile destinație economică – natură juridică, ca principale criterii de clasificare, a avut ca scop inițial să orienteze informația bilanțieră spre cerințele contabilității naționale și ale analizei financiare externe, în acest mod, s-arfi permis sase urmărească, de la un an la altul, fluxurile de resurse și de utilizări, deci să se determine și să se valorifice informațiile aferente unui tablou de finanțare de tipul tabloului de utilizări și de resurse.
Prin această concepție, bilanțul (și anexa) este mai puțin traducerea unică și generală a situației întreprinderii, ci o bază de date pe care fiecare poate să o prelucreze conform opticii și necesităților sale (juridice, de gestiune, financiare).
Totuși, acest avantaj al modului de clasificare a structurilor bilanțiere nu pare sa fi avut ecoul scontat în contabilitatea românească.
Normele contabile din țara noastră lăsau agenților economici posibilitatea să întocmească bilanțul contabil (și, în general, întregul ansamblu al documentelor de sinteză) cu un grad diferențiat de detaliere, în funcție de mărimea întreprinderii. Astfel, unitățile patrimoniale mici și mijloci urmau să întocmească conturile anuale în sistem simplificat, iar cele mari, în sistem de bază. Criteriile de delimitare între cele două categorii de întreprinderi respectau dispozițiile Directivei a IV-a europene. Ele se refereau la (i) totalul bilanțier; (ii) cifra de afaceri; (iii) numărul mediu de salariați permanenți. Starea de tranziție, restructurarea permanentă a țesutului economic românesc și, mai ales, caracterul discutabil al pragurilor primtor doi indicatori (criterii), în condițiile cotelor înalte de inflație (în fapt, hiperinflație) atinse de economia țării noasrre, au determinat o renunțare (sau o amânare), în fapt, la practica diferențierii sistemelor documentare în funcție de mărimea întreprinderilor.
Intr-o forma rezumativa, bilantul intreprinderilor prezinta urmatoarele structuri:
Bilant incheiat la…
După câte se poate constata, informațiile bilanțiere se referă la două exerciții consecutive: sfârșitul exercițiului precedent și sfârșitul exercițiului recent încheiat, în privința activului, elementele sunt prezentate la valoarea netă, rezultată din valoarea brută corectată cu deprecierile constatate pe parcursul exercițiului. Apelul în exclusivitate la valorile nete micșorează valențele bilanțului, mai ales pe linia analizelor financiare. Dimpotrivă, modelul bilanțier practicat în Franța conservă cele trei informații – valoarea brută, deprecierea și valoarea netă – la nivelul exercițiului recent încheiat. Valorile brute se dovedesc extrem de utile în cazul intocmirii unui tablou de finanțare de tipul tabloului de utilizări și de resurse, în cchimb, pentru sistemul românesc, utilizarea valorilor brute implică recursul la informațiile din anexă. Este și aceasta o probă suplimentară a concluziei că în oroiectarea modelelor de documente de sinteză nu s-au avut în vedere aspectele igqate de valorificarea informațiilor contabile.
După prezentarea modelului general, se impune o detaliere a structurilor de activ și de pasiv, însoțită de definiri, caracterizări și precizări privind modul de evaluare a diferitelor elemente.
2.3. Interpretarea financiară a bilanțului contabil.
Modelul de bilanț lansat de noul sistem contabil românesc (începând cu 1 ianuaria 1994), inspirat, într-o oarecare măsură, după modelul francez, prevede o structurare a activelor după destinația lor, iar a pasivelor, după originea lor. Plecând de la bilanțul întocmit și prezentat de întreprinderi, printr-o regrupare după funcțiile acesteia, se poate ajunge la o abordare de tip funcțional.
Prezantarea functionala a bilantului
Printr-o prelucrare adecvată, se poate face trecerea de la bilanțul funcțional la bilanțul financiar. Pentru aceasta, elementele de activ și de pasiv trebuie reclasificate după criteriul duratei: cu o durată peste un an; cu o durată sub un an. Pentru aceasta, fie prin informațiile de la baza bilanțului (modelul francez), fie prin anexe (modelul francez, dar și cel românesc) se dau detalii asupra duratelor unor posturi (elemente) din bilanț.
Sub aspect financiar, orice bilanț se descompune în trei mari mase:
Fondul de rulment;
Necesarul în fond de rulment;
Trezoreria.
Aceste trei mase informeaza asupra echilibrului financiar al intreprinderii, prin relatia:
Fondul de rulment – Necesarul in fond de rulment = Trezoreria
Aceasta relatie de echilibru, rod al abordarii de tip financiar, evidentiaza faptul ca echilibrul financiar al intreprinderii este consecinta deciziilor luate de intreprindere, pe termen scurt, privind gestiunea stocurilor, politica de credit comercial fata de clienti, relatiile de decontare cu furnizorii, cat si pe termen mediu si lung,
privind investitiile si acoperirea lor cu resurse de finantare permanente.
Bilantul societatii al data de 31.12.2014 se prezinta astfel:
2.4. Structura activului si pasivului bilantier
Structurile calitative folosite pentru modelarea situatiei patrimoniului sunt cele de activ si pasiv. Ele se explica si definesc simultan prin prisma ecomnomicului, juriticului si financiarului.
Din punct de vedere juridic activul, prin compozitia lui grupeaza elementele in bunuri reale si creante(drepturi asupra persoanelor)iar pasivul in capital propriu si datorii.
Prin prisma economica in subdiviziunile activului si pasivului trebuie sa se faca distinctie intre structurile privind activitatea de imvestitie si activitatea de exploatare,astfel activul se imparte in activ de imvestitie si in activ de exploatare (stocuri creante ,lichiditati), iar pasivul in capitaluri si datorii, din care, datorii financiare si datorii de exploatare.
Perspectiva financiara grupeaza activele in fuctie de lichiditatea acestora, iar pasivul, in functie de exigibilitatea lor (termen de plata).
Astfel putem deprinde in structura activului active durabile stocuri active realizabile si disponibile (lichiditatii) iar cea a pasivului in capitaluri permanente (pe termen lung) si pe termen scurt.In situatia in care obiectul modelarii bilantiere este fundamentat pe categoria resurse economice ,activul desemneaza utilizarea resurselor in activitatea economica sau sociala iar pasivul, originea resurselor (provenienta acestora).
In cadrul activului sunt delmitate utilizari permanente sau durabile de resurse sub forma de bunuri de imvestitie, utilizari temporare sau curente sub forma de stocuri, creante si valori mobiliare de plasament.
Pasivul prin structura sa delimiteraza cele trei modalitati de formare a resurselor si anume:
Resurse permanente sau pe termen lung, furnizate de proprietar (individual sau asociatii), resurse temporare curente,asigurate de terti (furnizori, banci, obligatari), si resurse rezultat, sub forma profiturilor realizate in cadrul fiecarui exercitiu financiar.
Astfel, privind in genere, putem spune ca activul, prin componența sa evidentieaza destinatia si lichiditatea bunurilor economice, iar pasivul clasificarea surselor de finantare in functie de modul de constituire (surse proprii-straine) si exigibilitatea lor.
Analizat prin prisma teoriei modelarii,bilantul contabil este simultan un model structural si global, prin intermediul caruia se asigura o reprezentare a patrimoniului pornind de la partile sale componente catre caracteristicile de ansamblu.
Astfel in cadrul bilantului contabil.patrimoniul este reprezentat prin prisma activului si pasivului, in cadrul activului, elementele multimii de activ fiind grupate in raportul destinatiei bunurilor economice utilizate si gradul de lichiditate in active imobilizate, circulante, si active de regularizare si asimilate. La randul lor activele imobilizate sunt diferentiate in imobilizari necorporale corporale si financiare, cele circulantre sunt impartite in raport de forma pe care o imbraca in stocuri de productie in curs de executie, creante, plasamente si disponibilitati banesti.
Cat priveste pasivul, elementele multimii de pasiv sunt grupate in raport de caile de formare a surselor de finantare in capitaluri proprii,provizioane pentru riscuri si cheltuieli si pasive de regularizare precum si in functie de gradul lor de exigibilitate, permanente si curente.
Dispunerea activului in cadrul bilantului contabil este de regula cea imversa lichiditatii activelor, de la cele mai putin lichide, cum sunt imobilizarile necorporale, pana la cele mai lichide, adica catre disponibilitatile banesti, care, imbraca deja forma de bani. Analizand elementele pasivului putem observa dispunerea acestora imvers exigbilitatii surselor de finantare incepand cu elementele capitalului propriu, continuand cu datoriile pe termen lung si cu cele curente sau pe termen scurt.
Astfel, structura bilantiera poate prezenta mai multe forme (abordari) folosind elementele patrimoniale in mai multe abordari:
Prima dintre acestea se bazeaza pe conceptul de patrimoniu, definit ca ansamblul bunurilor corporale si necorporale, al drepturilor si obligatiilor ce caracterizeaza situatia unei entitati patrimoniale la un moment dat. Astfel, pornind de la acest concept bilantul poate fi privit in mai multe moduri:
ECONOMIC
JURIDIC PARTEA ECONOMICA pune in fata utilizarile cu resursele, generand urmatoarea ecuatie:
UTILIZARI = RESURSE
sau
ACTIV = PASIV
Acest tip de bilant permite sa raspunda unor intrebari,cum ar fi:
De unde provin fondurile necesare finanterii necesitaitlor inteprinderii?
Care sunt necesitatile si care a fost utilizarea data resurselor de care intreprinderea a dispus?
Astfel de intrebari ofera posibilitatea unei previzionari si dezvoltarii viitoare a societatii.
A doua si ultima abordare bilantiera “patrimoniala” ABORDAREA JURITICA prezinta bilantul ca o lista de drepturi de proprietate si creante inscrise in activ si de obligatii catre terti care sunt inscrise in pasiv.
Aceasta abordare are la baza o relatie care este urmatoarea:
SN = A – D
SN – situatia neta (capitalurii propri)
A – active
D – datorii fata de terti
Capitolul III. Contul de profit și pierdere.
3.1. Descrierea contului de profit și pierdere.
Bilantul contabileste considerat documentul ce descrie pozitia a unei inteprinderi la un moment dat, indicand si marimea rezultatului. Apare insa necesara prezenta unui alt instrument de modelare coontabila care sa explice modul de constituire a rezultatului si a permita desprinderea unor concluzii legate de performantele activitatii inteprinderii. Acest instrument este cea de-a doua componena a situatiilor financiare si anume contul de profit si pierdere.
In aceasta optica, inteprinderea devine un centru de calcul economic, calculul avand la baza:
Valorile produse si vandute pe piata clientilor, denumite generic venituri;
Valorile utilizate pentru obtinerea unor venituri, care sunt constituite in costuri angajate pe alte piete, denumite cheltuieli. Aceasta reprezinta, in fapt, renumerarea factorilor de productie.
Din comparara celor doua marimi valorice se obtine un rezultat. Acesta poate fi o marime valorica pozitiva, denumita profit, atunci cand veniturile sunt mai mari decat cheltuielile, sau o marime valorica negativa, denumita pierdere, atunci cand veniturile sunt mai mici decat cheltuielile.
In contextul economiei de piata, inteprinderea are ca obiectiv obtinerea profitului. Astfel, profitul poate fi considerat o imbogatire, deci o resursa, pe cand pierderea este o saracie, fiind asimilata unor utilizari fara asigurarea unui contraechivalent valoric.
In prezentarea contului de profit si pierdere sunt conturate doua modele de expunere a cheltuielilor si veniturilor: unul ia in considerare natura economica a acestora, celalalt pleaca de la functiile sau activitatile unei interprinderi (deci de la destinatia veniturilor si cheltuielilor).
Ca forma, contul de profit si pierdere se poate prezenta astfel:
Sub forma de tabel bilateral sau forma de cont (schema orizontala)
Sub forma de lista (schema verticala)
Contul de profit si pierdere sintetizeaza fluxurile economice, respectiv veniturile si cheltuielile perioadei de gestiune. Veniturile cuprind valoarea tuturor actelor de imbogatire a intreprinderii legate sau nu de activitatea sa normala si curenta. Partea preponderenta a veniturilor o reprezinta cifra de afaceri realizata de inteprindere in cursul exercitiului. Cheltuielile constituie ansamblul elementelor de costuri suportate de inteprindere in cursul exercitiului.
3.2. Structura contului de profit și pierdere
Daca bilantul contabil permite o cunoastere a pozitiei financiare a intreprinderii, contul de profit si pierdere ofera informatii asupra activitatii inteprinderii, a modului cum aceasta isi gestioneaza afacerile prin dimensiunea veniturilor, cheltuielilor si rezultatelor pe care le genereaza.
Directiva a IV a europeana privind documentele contabile de sinteza ale societatilor de capitaluri instituie scheme obligatorii pentru prezentarea contului de profit si pierdere. Totusi, datorita diferentelor de cultura si traditie contabila din tarile comunitare, obligativitatea prezentarii standadizate a contului de rezultate se manifesta prin posibilitatea de optiune intre mai multe scheme de cont de profit si pierdere.
3.3. Abordări contemporane privind contul de profit și pierderi
Organismul international de normalizare contabila (IASC), considera contul de rezultate ca un component al ansamblului de situatii financiare destinate procesului de informare financiara.
In “Cadrul de pregatire si prezentare a situatiilor financiare” denumit uzual Cadru conceptual, IASC a definit elementele care masoara performanta intreprinderii:
Veniturile
Cheltuielile
Veniturile sunt cresteri de avantaje economice in cursul perioadei de gestiune (exercitiul financiar) sub forma de cresteri de active sau de diminuari de datorii care au ca rezultat cresterea capitalurilor proprii, sub alte forme decat noile aporturi de capital. Astfel spus un venit este orice crestere de capitaluri proprii sub alte forme decat noile capitaluri. Astfel spus, un venit este orice crestere de capitaluri proprii, alta decat cresterea capitalului.
In aceasta definitie se cuprind veniturile care provin din activitatea curenta a intreprinderii sau venituri propriuzise (vanzari, onorarii, comisioane, dobanzi, etc) cat si alte venituri si plusuri de valori sau castiguri (plusurile de valoare din reevaluarea activelor, profiturile din cedarea imobilizarilor, etc)
Cheltuielile sunt definite de cadrul conceptual al IASC ca diminuari de avantaje economice, in cursul unui exercitiu sub forma diminuarii activelor sau cresterii datoriilor si care au generat o scadere de capitaluri proprii alta decat distribuirile catre proprietarii de capital. Deci orice diminuare de capitaluri proprii alta decat reducerea de capitaluri social sau distribuirea de dividende constituie o cheltuiala. Se pot distinge:
Cheltuieli propriu-zise care rezulta din activitatea curenta (cum sunt costul vanzarilor, cheltuielile de personal, etc);
Pierderile si minusurile de valoare (rezultand din catastrofe naturale, din vanzarea activelor imobilizate, din variatia cursului imobiliar, etc) si care pot sa rezulte sau nu din activitati curente ale intreprinderii.
Contul de profit si pierdere al socieattii al 31.12.2014 se prezinta astfel:
Capitolul IV. Analiza rentabilității
4.1. Considerații generale
Analiza financiara constă într-un ansamblu de instrumente și metode care permit aprecierea situației financiare și a performanțelor unei întreprinderi.
Scopul analizei financiare este de a aprecia situația financiară a întreprinderii. Pe baza acestei analizec are loc elaborarea unei noi strategii de menținere și dezvoltare în mediul specific economiei locale. În sens general, finalitatea analizei financiare constă în oferirea de informații financiare atât celor din interiorul întreprinderii, cât și celor interesați din afara acesteia.
Când problema analizei este pusă din interiorul întreprinderii (analiza financiara interna) utilizatorii pot fi conducătorii, acționarii actuali sau salariații. Obiectivul urmărit în acest caz este de a detecta eventuale situații de dezechilibru financiar și de a adopta noi decizii de gestionare a întreprinderii. Aceste decizii se bazează pe identificarea originii și cauzelor dezechilibrelor, pe de o parte, iar pe de altă parte, pe stabilirea măsurilor de remediere a dezechilibrelor.
Când problema este pusă din exteriorul întreprinderii (analiza financiara externa) utilizatorii pot fi analiștii financiari, acționarii potențiali, organisme bancare și financiare sau chiar statul. Obiectivul urmărit este capacitatea financiară a întreprinderii de a genera profit, capacitatea întreprinderii de a-și onora obligațiile pe termen scurt sau lung (lichiditatea și solvabilitatea întreprinderii), precum și valoarea întreprinderii.
De cele mai multe ori utilizatorii externi au nevoie de o analiza financiara fie pentru acordarea de credite întreprinderilor (în special băncile), fie pentru luarea deciziilor de pătrundere în capitalul unei întreprinderi (acționari potențiali sau alte întreprinderi).
Atât analiza pe plan intern cât și cea externă au ca obiectiv aprecierea performanțelor întreprinderii și a riscurilor la care aceasta este pusă și urmăresc: analiza rentabilității; analiza riscului și analiza valorii întreprinderii.
De obicei, analiza este efectuată numai în caz de grave dificultăți sau când cineva cere o astfel de lucrare. Independent de rezultatele înregistrate de întreprindere sau de desfășurarea evenimentelor, elaborarea unei analize financiare trebuie să aibă loc periodic. Analiza financiara identifică factorii favorabili si nefavorabili care vor afecta activitatea viitoare a întreprinderii.
De cele mai multe ori informațiile danalizei financiare trebuie completate cu informații referitoare la mediul extern al întreprinderii (starea economiei, a sectorului de activitate), informații referitoare la potențialul tehnic și uman, potențial comercial și juridic, managementul întreprinderii (informații dependente de întreprinderi). Toate aceste elemente influențează performanțele financiare ale întreprinderii determinând, în final, competitivitatea acesteia.
Analiza orientată către studiul performanțelor furnizează informații utile atât managerilor interni, cât și partenerilor externi care sunt interesați de rezultatele viitoare ale întreprinderii. Astfel clienții vor să fie informați asupra capacității în care întreprinderea le poate furniza bunurile și serviciile de care au nevoie; sindicatele sunt interesate să examineze rezultatele în vederea negocierii de noi convenții colective; guvernele utilizează informațiile privind rezultatele pentru fundamentarea politicilor economice și fiscale; managerii utilizează contul de profit și pierdere pentru evaluarea eficacității resurselor consumate și proiectarea de noi strategii de firmă, în principal, deținătorii de titluri sau potențialii investitori sunt interesați de cunoașterea capacității beneficiare a întreprinderii, care le garantează distribuirea dividendelor și realizarea plus-valorilor de capital.
Aprecierea performanțelor întreprinderii pe baza contului de profit și pierdere și a elementelor din bilanț poate fi privită într-o dublă perspectivă. Dacă bilanțul exprimă starea patrimonială la care s-a ajuns la încheierea exercițiului, atunci contul de rezultate exprimă cum s-a ajuns la respectiva stare patrimonială, care au fost fluxurile de venituri și cheltuieli care au marcat traiectoria evoluției întreprinderii de la începutul și până la sfârșitul exercițiului.
Definirea performanței firmei se face diferit, în funcție de interesele utilizatorilor de informație contabilă și de postulatele și principiile contabile reținute pentru determinarea rezultatului. Astfel, unii utilizatori de informație contabilă sunt interesați mai mult de informația privind profitul întreprinderii, pe când alții urmăresc fluxurile viitoare de trezorerie
Măsurarea tradițională a rezultatelor contabile se bazeaza pe o comparare între cheltuielile reale efectuate de întreprindere în cursul unei perioade și veniturile reale produse de activitatea sa în aceeași perioadă. Veniturile și cheltuielile unei întreprinderi constituie punctul de plecare în stabilirea rezultatelor financiare, de aici rezultând importanța strategiei și tacticii financiare. Astfel, veniturile se vor analiza ca o creare de bogăție, în timp ce cheltuielile ca o consumare de bogăție reală, în consecință rezultatul va permite evaluarea unui câștig sau al unei pierderi produs de activitatea întreprinderii.
Toate prezentările contului de rezultate, adoptate în toate țările cu economie de piață au în comun modul de stabilire a surplusului global fondat pe o formulă de forma:
Rezultat – Venituri reale – Cheltuieli reale
Contul de profit și pierdere este și el un instrument, un formular de raportare periodic care arată modul în care a evoluat patrimoniul unei societăți între două bilanțuri consecutive. Astfel, dacă bilanțul răspunde la întrebarea: "Unde s-a ajuns?" contul de profit și pierdere răspunde la întrebarea: "cum s-a ajuns la această situație patrimonială?".
Folosind metode și tehnici specifice, analiza financiara permite aprecierea situației financiare trecută și actuală, pe baza informațiilor furnizate pentru luarea deciziilor de către conducere acesta vizează viitorul.
Informațiile necesare pentru efectuarea analizei financiare sunt preluate din situațiile financiare simplificate care cuprind: bilanțul, contul de profit și pierdere, anexa la bilanț.
4.2. Analiza rentabilității.
Rentabilitatea poate fi definită ca fiind capacitatea întreprinderii de a obține profit prin utilizarea factorilor de producție și a capitalurilor indiferent de proveniența acestora. Rentabilitatea este una din formele cele mai sintetice de exprimare a eficienței întregii activități economico-financiare a întreprinderii, respectiv a tuturor mijloacelor de producție utilizate și a forței de muncă, din toate stadiile circuitului economic: aprovizionare, producție și vânzare.
Pentru exprimarea rentabilității se utilizează doua categorii de indicatorii: profitul și ratele de rentabilitate. Mărimea absolută a rentabilității este reflectată de profit, iar gradul în care capitalul aduce profit întreprinderii este reflectat de rata rentabilității (indicatorii mărimii relative a rentabilității).
Ca indicatori de reflectare în marime absolută a rentabilității, se au în vedere:
Rezultatul exploatarii (profit sau pierdere) masoară profitul economic al societății, independent de politica financiară, fiscală și de distribuție a dividendelor, ținând cont doar de consumul capitalului fix (amortizare)
Rezultatul exploatarii = Venituri din exploatare – Cheltuieli din exploatare
Rezultatul financiar
Rezultatul financiar = Venituri financiare – Cheltuieli financiare
Rezultatul extraordinar
Rezultatul extraordinar = Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare
Rezultatul curent este rezultatul aferent activităților cu caracter repetitiv și normal. Acest indicator nu include rezultatele extraordinare care au o natura neobișnuită, permițând analiza dinamicii rezultatelor curente ale întreprinderii pe mai multe exerciții succesive.
Rezultatul curent = Rezultatul exploatarii + Rezultatul financiar
Rezultatul brut
Rezultatul brut = Rezultatul curent + Rezultatul extraordinar
Rezultatul net
Rezultatul net = Rezultatul brut – Inpozitul pe profit
Rezultatul impozitului
Rezultatul impozitului = Rezultatul brut + Elemente nedeductibile fiscal
– Elementa deductibile fiscal
Ratele de rentabilitate
Analiza pe baza ratelor a fost inițiată încă din secolul al XXI – lea de către bancherii comerciali și specialiștii în comercializarea creditelor, înainte ca informațiile financiare să fie prezentate într-o formă dezvoltată. Astfel, un raport important era cel dintre mărimea surselor proprii față de sursele împrumutate considerându-se ca acceptabil raportul de 2:1. Alături de acest raport se folosește tot mai mult raportul dintre totalul pasivelor și valoarea net contabilă a capitalului propriu, raportul normativ fiind de 1:1.
Chiar dacă la un moment dat cercetătorii considerau că utilizarea ratelor în analiza performanțelor financiare ar trebui eliminată datorită gradului redus de semnificație, totuși și astăzi ea ocupă un loc important în analiza financiară.
Matematic, există posibilitatea formulării unui număr mare de rate ca urmare a combinațiilor între posturile bilanțiere, însă selecția ratelor trebuie făcută în funcție de problemele ce urmează a fi rezolvate cât și de poziția pe care se plasează analistul.
Fiind un instrument tradițional și deosebit de răspândit al analizei financiare, care a cunoscut în ultimii ani importante actualizări și aprofundări, recurgerea la această metodă se face din dorința de a stabili norme, praguri, care să constituie criterii pentru a aprecia starea unei întreprinderi, prin compararea ratelor calculate cu anumite valori de referință, în postura de valori de referință se pot afla:
Aceleași rate stabilite la nivelul unui domeniu de activitate;
Aceleași rate înregistrate de o firmă cu care întreprinderea în cauză dorește să
concureze sau pe care o consideră un exemplu;
Obiective pe care și le propun acționarii sau managerii.
Ratele de rentabilitate evidențiază caracteristicile economice și financiare ale întreprinderilor, permițând compararea performanțelor industriale și comerciale ale acestora. În general aceste rate se determină ca raport între efectele economice și financiare obținute și eforturile depuse pentru obținerea lor.
Rata de rentabilitate reprezintă un raport între o formă de exprimare a profitului și active sau capitaluri (proprii sau permanente) sau un flux activitate ( CA, resurse consumate).
Pentru exprimarea în mărime relativă a rentabilității se utilizează urmatoarele rate de rentabilitate:
Rata rentabilității comerciale (Rc) exprima corelația dintre profitul total aferent vânzarilor și cifra de afaceri, dând expresie politicii comerciale a întreprinderii.
Profitul aferent cifrei de afaceri
Rata rentabilității comerciale = ––––––––––––––––––––––––––––– x 100
Cifra de afaceri
Profitul aferente cifrei de afaceri = ∑ qv*p
Rata profitului net (Rp) exprima rentabilitatea neta de dobânzi și de impozit a activului economic învestit.
Profit net
Rata profitului net = –––––––––––––––– x 100
Cifra de afaceri
Rata rentabilității veniturilor totale (Rv)
Profitul brut
Rata rentabilității veniturilor totale = –––––––––––––––– x 100
Venituri totale
Rata rentablității resurselor consumate (Rrc ) reflectă corelația dintre rezultatul aferent cifrei de afaceri și costurile totale aferente vânzarii.
Profit
Rata rentabilității resurselor consumate = –––––––––––––––––––––––––– x 100
Cheltuieli aferente cifrei de afaceri
Cheltuieli aferente cifrei de afaceri = ∑ qv*c
Rata rentabilității economice (Re) măsoară eficiența capitalului economic alocat activității productive a întreprinderii. Este independentă de structura financiară, gradul de îndatorare, politica de impozitate a profitului precum și alte elemente excepționale.
Rezultatul exploatarii
Rata rentabilității economice = ––––––––––––––––– x 100
Active totale
Rata rentabilității financiare (Rf) reprezinta capacitatea întreprinderii de a degaja profit net prin capitalurile proprii angajate în activitatea sa. Este de dorit ca rata rentabilității financiare să fie mai mare decât rata medie a dobânzii de piața pentru a face mai atractive acțiunile întrprinderii și a crește cursul lor bursier.
Profit net
Rata rentabilității financiare = –––––––––––––––– x 100
Capitaluri proprii
Indicatorii prezentați anterior se constituie în instrumente de bază ale analizei financiare folosite pentru caracterizarea performanțelor economico-financiare ale unei intreprinderi.
Analiza contului de profit și pierdere conduce la identificarea unor indicatori sintetici, obținându-se așa numitul tablou (cascadă) al soldurilor intermediare de gestiune.
Tabloul soldurilor intermediare de gestiune cuprinde principalii indicatori economico-financiari stabiliți pe baza datelor din Contul de Profit și Pierdere, cu ajutorul cărora se caracterizează modul de folosința a resurselor materiale, financiare și umane ale întreprinderii.
Un sold intermediar al gestiunii este diferența dintre doua valori. Prin scaderi succesive se obțin indicatori de caracterizare a rentabilitații și gestiunii întreprinderii (unii se regăsesc ca atare în Contul de Profit și Pierdere, iar alții se determină în situația soldurilor intermediare ale gestiunii).
Soldurile intermediare ale gestiunii se prezinta într-un tablou care, în esența este o alta modalitate de prezentare a contului de rezultate.
Marja comercială (MC) sau adaosul comercial vizeaza în exclusivitate întreprinderile comerciale sau numai activitatea comercială a întreprinderilor cu activitate mixta (industrială sau comercială). Activitatea comercială presupune cumpararea și revânzarea mărfurilor în aceiasi stare.
Marja comerciala = Venituri din vanzarea marfurilor – Costul marfurilor vandute
Producția exercițiului (PE) include valoarea bunurilor și serviciilor fabricate de întreprindere pentru a fi vândute, stocate sau utilizate pentru nevoi proprii – reflectând nivelul activității unei întreprinderi mult mai fidel decât indicatorul CA
Producția exercițiului = Producția vândută + Producția stocată
+ Producția imobilizată (la cost de producție)
Valoarea adaugată (VA) reprezintă creșterea de valoare rezultată din valoarea factorilor de muncă, în special al forței de muncă și a capitalurilor, peste valoarea bunurilor și serviciilor provenite de la terți in cadrul activității curente a intreprinderii. Acest indicator asigura legatura intre contabilitatea întreprinderii și contabilitatea naționala. Agregarea valorii adaugate duce la determinarea Produsului Intern Brut.
Valoarea adaugată = Marja comercială + Producția exercițiului
– Consumuri de la terți
Excedentul brut al exploatarii (EBE) masoară profitul economic brut care provine din ciclul de exploatere, este independent de politica financiară și de politica de amortizare a intreprinderii, admitand ca amortizarea și provizioanele sunt doar cheltuieli calculate nu și plătite. Constituie resursa principala a întreprinderii care va fi utilizată pentru menținerea sau creșterea capacității de producție a întreprinderii, plata cheltuielilor financiare, a impozitului pe profit și dividendelor, rambursarea împrumuturilor angajate anterior.
Excedentul brut al exploatarii = Valoarea adaugata + Subvențiile de exploatere – Cheltuieli cu personalul – Cheltuieli cu impozite, taxe și varsăminte asimilate.
Tabloul soldurilor intermediare ale gestiunii, sub forma de lista, se prezintă astfel:
Capitolul V. Analiza rentabilitatii pe baza profitului.
5.1. Rezultatul exploatarii
5.2. Rezultatul financiar
5.3. Rezultatul exceptional
Profitul reprezintă un indicator de bază al aprecierii eficienței economice, permite identificarea disponibilităților și posibilităților de dezvoltare ale firmei. Se determină ca diferență dintre suma veniturilor și suma cheltuielilor efectuate pentru desfășurarea activității.
Profitul reflectă rezultatul întregii activități a întreprinderii și în plan se determină în trei direcții:
Profitul de la activitatea de producție de bază;
Profitul de la realizarea producției și serviciilor de la secțiile auxiliare, ce nu sunt incluse în volumul producției realizate (de ex., producția secțiilor anexe);
Profitul de la operațiile ce nu țin de realizarea producție.
Pe baza acestor indicatori se determină profitul brut, ce acumulează toate varietățile profitului.
Alte tipuri de profit, ce pot fi calculate la întreprindere sunt:
Profitul impozabil. Constituie baza de calcul a impozitelor. Se obține prin scăderea din profitul brut a facilităților fiscale prevăzute de lege.
Profitul normal. Constituie un minim de câștig pe care trebuie să-l obțină întreprinzătorul pentru a-și investi capitalul
Profitul suplimentar. Reprezintă profitul utilizat de acei întreprinzători care produc cu costuri individuale mai reduse decât cele considerate normale. Se determină ca diferență dintre profitul net și cel normal.
Dividendele. Reprezintă o formă specială de profit, care reprezintă sumele încasate de acționar din profitul net realizat de societățile pe acțiuni.
Profitul îndeplinește mai multe funcții, printre care:
Este indicator sintetic de apreciere a eficienței activităților întreprinderii.
Este mijloc de control asupra gestiunii economice și financiare.
Este sursă de autofinanțare și de autodezvoltare a firmei.
Reprezintă pârghia de cointeresare a acționarilor sau asociaților, proprietarilor individuali și salariaților.
Este sursă de plată a costurilor capitalurilor împrumutate.
O cale principală de creștere a profitului este reducerea costurilor de producție ce se poate obține prin numeroase măsuriși acțiuni între care:
Reducerea costurilor specifice ale rebuturilor și deșeurilor;
Reducerea cheltuielilor neproductive;
Creșterea productivității muncii;
Retehnologizarea producției;
Organizarea rațională a muncii și producției.
Capitolul VI. Analiza pe baza ratelor de rentabilitate.
6.1. Rata rentabilitatii comerciale
6.2. Rata profirului net
6.3. Rata rentabilitatii economice
Studierea profitului în mărimi absolute nu constituie decât o etapă preliminară a analizei rentabilității, pentru relevanța raționamentului fiind necesară raportarea la alți indicatori, ratele rezultate furnizând informații cu semnificații economico-financiare complexe. Metoda ratelor constă, în principal, în posibilitatea efectuării de o manieră simplă și eficientă de comparații în toate cele trei dimensiuni: norme, timp și spațiu.
Rata de rentabilitate1 reprezintă un raport între un indicator de rezultate (profit sau pierdere) și un indicator care reflectă un flux de activitate (cifra de afaceri netă, resurse consumate) sau un stoc (capital propriu, active totale). Rata rentabilității este o mărime relativă care exprimă gradul în care capitalul în întregul său aduce profit. În ansamblul indicatorilor economico-financiari rata rentabilității se situează printre cei mai sintetici indicatori de eficiență ai activității întreprinderii2. În profit și rata rentabilității se reflectă rezultatele activității întreprinderii din toate stadiile circuitului economic.
Comparativ cu costurile pe produs, care reflectă rezultatele din stadiul producției, rata rentabilității le sintetizează și pe cele din stadiul distribuției.
Rata rentabilității, ca indicator de eficiență, poate căpăta forme diferite, după cum se ia în considerare profitul brut sau profitul net la numărător, sau se schimbă baza de raportare care exprimă efortul sau cheltuiala procesului de producție. Diferitele modele utilizate pentru exprimarea ratei rentabilității au putere informativă diferită, oglindind eficiența diferitelor laturi ale activității economice ale întreprinderii. Indicatorii construiți în funcție de capitalul avansat sau ocupat exprimă predominant interesele investitorilor, în timp ce indicatorii construiți pe resurse consumate exprimă preponderent interesele managerilor unității economice.
Principalele rate de rentabilitate utilizate în analiza economico-financiară a întreprinderii sunt: rata rentabilității comerciale, rata rentabilității resurselor consumate, rata rentabilității economice, rata rentabilității financiare.
1. Rata rentabilitatii comerciale
Aceasta rata exprima corelatia dintre profitul total obtinut din vanzari si valoarea cifrei de afaceri.
Valoarea sa indica procentul din cifra de afaceri care s-a transformat in profit.
Formula de calcul a ratei rentabilitatii comerciale este urmatoarea:
, unde:
Rc – rata rentabilitatii comerciale
Ptv – profitul total aferent vanzarilor
CA – cifra de afaceri.
Un model de analiza a ratei rentabilitatii comerciale se bazeaza pe cantitati si pe preturile de vanzare:
Factorii de influenta in cadrul acestui model sunt:
qi: structura vanzarilor, pe produse;
pi: pretul mediu de vanzare al produsului i;
ci: costul mediu de productie pentru produsul i.
Pentru evidentierea influentelor celor trei factori se foloseste urmatorul sistem de formule:
Evolutia ratei rentabilitatii comerciale:
Influenta structurii vanzarilor, pe produse:
Acest factor este direct proportional cu rata rentabilitatii comerciale, prin urmare un rezultat pozitiv obtinut in urma aplicarii formulei de mai sus va constitui o influenta favorabila, in timp ce un rezultat negativ reflecta o influenta defavorabila. Structura vanzarilor diferentiaza produsele in functie de rentabilitatea lor unitara (pret-cost).
Influenta pretului de vanzare:
Pretul de vanzare, de asemenea, este direct proportional cu rata rentabilitatii, ca urmare valorile sale vor fi interpretate similar cu cele corespunzatoare influentei cantitatii de produse vandute.
Influenta costului mediu unitar:
Spre deosebire de factorii anteriori, costul de productie este invers proportional cu rata rentabilitatii comerciale, drept urmare valorile pozitive care rezulta din analiza pe baza formulei de mai sus reprezinta influente negative asupra ratei rentabilitatii comerciale, iar valorile negative reflecta influente favorabile.
Pentru exemplificare, consideram urmatoarele date:
–lei –
Evolutia ratei rentabilitatii comerciale:
∆ = 10.78%
Influentastructurii vanzarilor:
∆-1,65%
Influentapreturilor medii de vanzare:
= -12,83%
Influenta modificarii costurilor unitare:
= -20.57%
Rata rentabilitatii comerciale a crescut cu 10.78 puncte procentuale.
Modificarea structurii vanzarilor a condus la cresterea cu 1.65 puncte procentuale a indicatorului principal (influenta favorabila,). Aceasta inseamna ca in totalul vanzarilor a scazut ponderea produselor a caror rentabilitate individuala este mai mica.
Scaderea preturilor medii de vanzare a determinat diminuarea cu 12,83 puncte procentuale a ratei rentabilitatii comerciale, o valoare sensibil apropiata de evolutia ratei rentabilitatii .
Scaderea costurilor unitare a determinat cresterea ratei analizate. Evolutia este superioara ca valoare celei corespunzatoare indicatorului analizat, si a acoperit influentele defavorabile ale celorlalti doi factori.
2. Rata rentabilitatii resurselor consumate
Acest indicator prezinta nivelul de rentabilitate asociat consumurilor de resurse. Formula de calcul a ratei rentabilitatii resurselor consumate este urmatoarea:
unde: Rrc – rata rentabilitatii resurselor consumate
Pe– profitul din exploatare
Ce– cheltuielile de exploatare
Formula de calcul poate fi explicitata, pentru a evidentia structura cheltuielilor:
unde: Cv – cheltuieli variabile
Cf– cheltuieli fixe
– rata rentabilitatii comerciale
– eficienta cheltuielilor fixe
– eficienta cheltuielilor variabile
Pentru exploatarea modelului se utilizeaza urmatorul set de formule:
Evolutia ratei rentabilitatii resurselor consumate:
Influenta factorului eficienta cheltuielilor variabile (Cv):
Influenta factorului eficienta cheltuielilor fixe (Cf):
Influenta factorului rata rentabilitatii comerciale (C):
Pentru exemplificare, se considera urmatoarele date:
Evolutia ratei rentabilitatii resurselor consumate:
27.24 %
Influenta factorului eficienta cheltuielilor variabile (Cv):
1.52%
Influenta factorului eficienta cheltuielilor fixe (Cf):
3.05%
Rata rentabilitatii resurselor consumate a crescut cu 27.24 puncte procentuale, in mare parte datorita influentei favorabile a cresterii ratei rentabilitatii comerciale.
Diminuarea eficientei cheltuielilor fixe nu a influentat evolutia ratei rentabilitatii resurselor consumate (o influenta ce poate fi apreciata ca relativ nesemnificativa, de 3.05ori mai mica decat evolutia indicatorului principal).
Evolutia eficientei cheltuielilor variabile a determinat cresterea ratei analizate cu 1.52 puncte procentuale, o valoare ce reprezinta o influenta ce poate fi apreciata ca relativ nesemnificativa.
O alta varianta de explicitare a ratei rentabilitatii resurselor consumate este urmatoarea:
unde: CA – cifra de afaceri
Cmat– cheltuieli materiale
Cpers– cheltuieli cu personalul
– eficienta cheltuielilor materiale (cifra de afaceri la 1 leu cheltuieli materiale)
– eficienta cheltuielilor cu personalul.
3. Rata rentabilitatii economice
Rata rentabilitatii economice caracterizeaza performantele activului total al firmei.
Formula de calcul a ratei rentabilitatii economice este urmatoarea:
unde: Rre – rata rentabilitatii economice
Pe– profitul din exploatare
At– activul total
In vederea analizei, rata rentabilitatii economice este explicitata astfel:
Se poate aprecia ca reprezinta rotatia activului total, iar este rata rentabilitatii comerciale.
In urma celei de-a doua descompuneri, indica randamentul activelor imobilizate, reprezinta viteza de rotatie a activelor circulante.
Astfel, modelul de analiza prezentat se bazeaza pe trei factori:
Rata rentabilitatii comerciale;
Randamentul activelor imobilizate;
Viteza de rotatie a activelor circulante, exprimata in numar de rotatii.
Exploatarea modelului se bazeaza pe urmatorul set de formule:
Evolutia ratei rentabilitatii economice:
Influenta modificarii randamentului activelor imobilizate (R):
Influenta modificarii vitezei de rotatie a activelor circulante (V):
Influenta modificarii ratei rentabilitatii comerciale (RC):
4. Rata rentabilitatii financiare
Rata rentabilitatii financiare reflecta corelatia intre profit, ca rezultat al activitatii intreprinderii, si capitaluri, ca sursa de finantare a activitatii intreprinderii.
Rata rentabilitatii financiare se prezinta in doua variante:
a) rata rentabilitatii economice a capitalului propriu:
unde: Rrf – rata rentabilitatii financiare
Pnet– rezultatul net
Cpr– capitalul propriu
b) rata rentabilitatii economice a capitalului permanent:
Analiza ratei rentabilitatii financiare a capitalului propriu se poate face prin intermediul urmatorului model multiplicativ:
unde: Vt – venituri totale
At– active totale
Cpr– capital propriu
Pnet– rezultatul net
Modelul utilizeaza trei factori de influenta:
– rata de rotatie a activelor totale
– factorul de multiplicare a capitalului propriu
– rentabilitatea (neta) a veniturilor totale
Pentru analiza, se poate utiliza urmatorul sistem de formule:
Evolutia ratei rentabilitatii financiare:
Influenta factorului rata de rotatie a activelor totale (R):
Influenta factorului de multiplicare a capitalului propriu (F):
Influenta rentabilitatii veniturilor totale (r):
Pentru exemplificare, consideram urmatoarele date:
* Ai
Evolutia ratei rentabilitatii financiare:
0,20
Influenta factorului rata de rotatie a activelor totale (R):
0,56
Influenta factorului de multiplicare a capitalului propriu (F):
-1
Influenta rentabilitatii veniturilor totale (r):
-1
Rata rentabilitatii financiare a scazut cu 20 de puncte procentuale .
Scaderea rentabilitatii veniturilor a determinat diminuarea cu ratei rentabilitatii financiare .
Capitalul propriu negativ a influentat de asemenea defavorabil evolutia ratei rentabilitatii financiare. Singurul factor care s-a manifestat pozitiv in contextul prezentului model a fost rata de rotatie a activelor totale, care a influentat cresterea ratei rentabilitatii financiare cu 56 puncte procentuale
Analiza economico-financiară aprofundată constituie un instrument operațional de urmărire și valorificare a funcționării sistemului economic, în scopul descoperirii disfuncționalităților apărute în subsistemele acesteia, precum și depistarea cauzelor care conduc la disfuncționalități. Funcționarea întreprinderii ca sistem depinde de funcționarea unui ansamblu de subsisteme, corelate prin legături structural-funcționale, care oferă informații pentru realizarea unui proces de decizii care să asigure reglarea funcționării normale a sistemului. În acest sens rolul analizei economico-financiare aprofundate este în depistarea cauzelor perturbatoare ale stării de normalitate, în vederea inițierii măsurilor de redresare. Este necesară utilizarea funcțiilor analizei economico-financiare aprofundate după cum urmează:
Diagnoză și reglarea activității întreprinderii care se realizează prin intermediul analizei diagnostic, care presupune o cercetare amplă și completă în depistarea cauzelor și a eventualelor acțiuni ale factorilor perturbatori în funcționarea firmei. Prin diagnoză, analiza economico-financiară aprofundată localizează punctele "tari" și punctele "slabe" din cadrul sistemului studiat, sensibilizând centrele de decizie pentru a lua măsurile de reglare.
Descoperirea și mobilizarea rezervelor interne urmărește depistarea depășirii nivelului programat al consumului de resurse: materiale, umane și financiare și utilizarea eficientă a acestora pentru creșterea rentabilității întreprinderii.
Întărirea autonomiei economico-financiare decurge din faptul că prin intermediul acestei funcții se urmărește prevenirea, descoperirea și lichidarea fenomenelor și cauzelor generatoare de rezultate negative. Analiza economico-financiară aprofundată "este o dimensiune a autonomiei agentului economic prin faptul că prin tot ce întreprinde vizează maximizarea veniturilor și minimizarea cheltuielilor procesului de activitate economică a firmei". Autonomia reprezintă libertatea de mișcare a întreprinderii în mediul economic, iar fundamentarea deciziilor este realizată și pe baza informațiilor oferite de analiza economico-financiară aprofundată.
Administrarea eficientă a patrimoniului, asigurarea unui echilibru economico-financiar permanent și a unei rentabilități competitive. Prin analiza economico-financiară aprofundată, centrele de decizie urmăresc în cadrul întreprinderii administrarea eficientă a patrimoniului, asigurarea unui echilibru economico-financiar permanent și a unei rentabilități competitive. Această funcție contribuie la: utilizarea eficientă a resurselor financiare, înlăturarea cheltuielilor neeconomicoase, controlul realizării cifrei de afaceri și a modului de finanțare a activității de exploatare a firmei.
Verificarea modului de realizare a obiectivelor prestabilite prin planul de afaceri și crearea bazei pentru elaborarea strategiilor pe termen scurt, mediu și lung. Exercitarea acestei funcții impune un anumit tip de analiză și se corelează cu funcția analizei de a oferi informațiile necesare fundamentării deciziilor pe criterii de eficiență în toate etapele.
Activitatea de conducere, indiferent de nivelul la care se exercită, implică cunoașterea proceselor de activitate economică, a factorilor de influență și a cauzelor care determină anumite situații și este realizată prin intermediul analizei economico-financiare. Prin analiza economico-financiară se urmărește "în general activitatea economico-financiară a agenților economici la nivelul micro sau macroeconomic, pe care o cercetează dintr-un unghi de vedere propriu și anume din punctul de vedere al rezultatelor utilizării resurselor umane, materiale și financiare, în scopul descoperirii și valorificării posibilităților de perfecționare în viitor"
BIBLIOGRAFIE
Brezeanu, P., Dignostic financiar, Editura Economică, București, 2004
Boștinaru, A., Prăjișteanu, B., Colasse, B., Analiza financiară a întreprinderii (Traducere Neculai Tabără), Editura Tipo Moldova, Iași, 2009
Crecană, C., Rentabilitatea întreprinderilor mici și mijlocii, Ed..Economică, București, 2000
Georgescu, N., Analiză economico-financiară, Editura A.S.E., Robu, V., București, 2001
Gheorghiu, Al., Analiză economico-financiară la nivel microeconomic, Editura Economică, București, 2004
Mărgulescu, D., Diagnostic economico-financiar. Concepte-metode- (coodonator) tehnici, Editura Romcart, București, 1994
Mironiuc, M., Analiză economico-financiară, Editura Sedcom Libris, Iași, 2006
Muntean, M., Analiza echilibrului economico-financiar al întreprinderilor comerciale, Editura Edusoft, Bacău, 2006
Niculescu, M., Diagnostic global-strategic, Editura Economică, București, 1997
Păvăloaia, W., Analiză economico-financiară și informatică de gestiune, Editura Moldovia, Bacău, 2000
Petrescu, S., Diagnostic economic-financiar, Editura Sedcom Libris, Iași, 2004
Petrescu, S., Analiză și diagnostic financiar-contabil, Ediția a II-a, Editura CECCAR, București, 2008
Thibaut, J.P., Le diagnostic d'entreprise – Guide practique, Editions Coureaux, Grenoble, 1989
Vâlceanu, Gh., Analiză economico-financiară, Editura Economică, Robu, V., București, 2004
BIBLIOGRAFIE
Brezeanu, P., Dignostic financiar, Editura Economică, București, 2004
Boștinaru, A., Prăjișteanu, B., Colasse, B., Analiza financiară a întreprinderii (Traducere Neculai Tabără), Editura Tipo Moldova, Iași, 2009
Crecană, C., Rentabilitatea întreprinderilor mici și mijlocii, Ed..Economică, București, 2000
Georgescu, N., Analiză economico-financiară, Editura A.S.E., Robu, V., București, 2001
Gheorghiu, Al., Analiză economico-financiară la nivel microeconomic, Editura Economică, București, 2004
Mărgulescu, D., Diagnostic economico-financiar. Concepte-metode- (coodonator) tehnici, Editura Romcart, București, 1994
Mironiuc, M., Analiză economico-financiară, Editura Sedcom Libris, Iași, 2006
Muntean, M., Analiza echilibrului economico-financiar al întreprinderilor comerciale, Editura Edusoft, Bacău, 2006
Niculescu, M., Diagnostic global-strategic, Editura Economică, București, 1997
Păvăloaia, W., Analiză economico-financiară și informatică de gestiune, Editura Moldovia, Bacău, 2000
Petrescu, S., Diagnostic economic-financiar, Editura Sedcom Libris, Iași, 2004
Petrescu, S., Analiză și diagnostic financiar-contabil, Ediția a II-a, Editura CECCAR, București, 2008
Thibaut, J.P., Le diagnostic d'entreprise – Guide practique, Editions Coureaux, Grenoble, 1989
Vâlceanu, Gh., Analiză economico-financiară, Editura Economică, Robu, V., București, 2004
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Analiza Economico Financiara a Rentabilitatii la S.c.fashion Jeans Store S.r.l (ID: 135626)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.