Analiza Economico Financiara (2) [630492]
IOSEFINA MORO ȘAN
ANALIZA ECONOMICO-FINANCIAR Ă
Descrierea CIP a Bibliotecii Na ționale a României
MOROȘAN, IOSEFINA
Analiza economico-financiar ă. Iosefina Moro șan – Bucure ști,
Editura Funda ției România de Mâine , 2006
340 p.; 20,5 cm
ISBN (10) 973-725-556-9; ISBN (13) 978-973-725-556-3
658.1
© Editura Funda ției România de Mâine , 2006
Redactor: Lucia PLENICEANU Tehnoredactor: Marcela OLARU
Coperta: Marilena B ĂLAN
Bun de tipar: 25.04.2006; Coli tipar: 21,25
Format: 16/61 ×86
Editura și Tipografia Funda ției România de Mâine
Splaiul Independen ței, Nr. 313, Bucure ști, S. 6, O. P. 83
Tel./Fax.: 316 97 90; www.spiruharet.ro
e-mail: [anonimizat]
UNIVERSITATEA SPIRU HARET
IOSEFINA MORO ȘAN
ANALIZA ECONOMICO-FINANCIAR Ă
EDITURA FUNDA ȚIEI ROMÂNIA DE MÂINE
București, 2006
5
CUPRINS
CAPITOLUL 1
BAZA TEORETICO-METODOLOGIC Ă A ANALIZEI
ECONOMICO-FINANCIARE
Obiective ………………………………………………………………. 13
1.1. Delimit ări conceptuale. Tipuri de analiz ă economico-financiar ă .. 13
1.2. Necesitatea și conținutul analizei economi co-financiare …………… 17
1.3. Metode, tehnici și instrumente utilizate de analiza
economico-financiar ă ……………………………………………..
22
1.3.1. Metode ale analizei calitative ………………………………. 23
1.3.1.1. Modelarea fenomene lor economice ………………… 23
1.3.1.2. Compara ția ………………………………………… 26
1.3.1.3. Gruparea ……………………………………….….. 27
1.3.1.4. Diviziunea și descompunerea rezultatelor ………….. 27
1.3.2. Metode ale analizei cantitative ……………………………… 27
1.3.2.1. Metoda substituirilor în lan ț (metoda iter ării) ………. 28
1.3.2.2. Metoda balan țieră ………………………………….. 31
1.3.2.3. Metoda ratelor ……………………………………… 32
1.3.2.4. Metoda scor urilor ………………………………….. 32
1.3.2.5. Metoda grilelor de evaluare ……………………….. 33
1.3.2.6. Diagrama Pareto (metoda ABC) …………………. 34
1.3.2.7. Cercet ările operaționale ……………………………. 34
1.3.2.8. Metoda analizei re gresionale ……………………… 35
1.3.2.9. Metoda calculului matricial ………………………. 35
1.3.2.10. Metoda calculului marginal ……………………… 36
1.3.2.11. Metoda fluxur ilor ………………………………… 37
1.3.2.12. Metode sociologice ………………………………. 37
1.3.2.13. Banchmarkin gul …………………………………… 38
1.4. Informa ția economic ă – premisă a efectuării analizei
economico-financiare …………………………………………….
38
61.5. Utilizatorii rezultate lor analizei economico-financiare …………….. 39
Concepte cheie ………………………………………………………… 41
Întrebări recapitulative ……………………………………………….. 41
Bibliografie selectiv ă ………………………………………………. 41
CAPITOLUL 2
ANALIZA REZULTATELOR ACTIVIT ĂȚII DE PRODUC ȚIE
ȘI COMERCIALIZARE
Obiective …………………………………………………………… 42
2.1. Analiza activit ăților de produc ție și comercializare ……………….. 42
2.2. Analiza cifrei de afaceri ………………………………………….. 47
2.2.1. Indicatori de m ăsurare a cifrei de afaceri …………………… 47
2.2.2. Analiza dinamicii și structurii cifrei de afaceri ………… 48
2.2.2.1. Analiza dinamicii cifrei de afaceri …………………. 48
2.2.2.2. Analiza structurii cifrei de afaceri ………………….. 50
2.2.3. Analiza factorial ă a cifrei de afaceri ………………………… 54
2.2.3.1. Analiza factorial ă a cifrei de afaceri în cazul firmelor
cu activitate de produc ție ……………………………
54
2.2.3.2. Analiza factorial ă a cifrei de afaceri în cazul
firmelor de comer ț și turism …………………….
63
2.2.4. Analiza cifrei de afaceri în corela ție cu capacitatea
de produc ție și cererea de produse ………………………
65
2.2.5. Previzionarea cifrei de afaceri …………………………. 69
2.2.6. Reflectarea cifrei de afaceri în principalii indicatori
economico-fina nciari ai firmei …………………………..
71
2.3. Analiza valorii ad ăugate ……………………………………… 73
2.3.1. Analiza dinamicii și structurii valorii ad ăugate ………… 77
2.3.2. Analiza factorial ă a valorii ad ăugate …………………… 79
2.3.3. Analiza consecin țelor modific ării valorii ad ăugate
asupra performan țelor economico-financiare …………..
82
2.4. Analiza produc ției fizice ……………………………………… 82
2.4.1. Analiza realiz ării programului de produc ție pe sortimente 83
2.4.2. Analiza structurii produc ției ……………………………. 87
2.4.3. Corela țiile dintre coeficientul mediu de sortiment,
coeficientul mediu de structur ă și indicele mediu
de realizare a volumului produc ției ……………………..
89
2.4.4. Analiza ritmicit ății producției și a vânză rilor …………. 91
2.5. Analiza calit ății producției și a implica țiilor
economico-financiare ale acesteia ……………………………
93
72.5.1. Analiza calit ății produselor diferen țiate pe clase de calitate … 93
2.5.2. Analiza calit ății produselor nediferen țiate pe clase de calitate.. 96
2.5.3. Consecinț ele modific ării calității produselor diferen țiate
pe clase de calitate (prin intermediul pre țurilor medii
de vânzare) asupra performanț elor economico-financiare
98
Concepte cheie ………………………………………………………… 99
Întrebări recapitulative ……………………………………………….. 100
Bibliografie selectiv ă ……………………………………………… 101
CAPITOLUL 3
ANALIZA CHELTUIELILOR FIRMEI
Obiective ……………………………………………………………… 102
3.1. Considera ții privind conceptul de cheltuieli ………………….. 102
3.2. Analiza cheltuielilor aferente veniturilor totale ………………. 105
3.3. Analiza cheltuielilor la 1.000 le i venituri din exploatare ……… 108
3.4. Analiza cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri ……………… 109
3.4.1. Analiza diagnostic a cheltuielilor variabile la 1.000 lei
cifră de afaceri ……………………………………………
112
3.4.1.1. Analiza factorial ă a cheltuielilor variabile …………. 113
3.4.1.2. Estimarea evolu ției probabile a cheltuielilor variabile 114
3.4.1.3. Analiza reflect ării nivelului cheltuielilor variabile
la 1 000 lei cifr ă de afaceri în performan țele
economico-financiare ale firmei ………………..
115
3.4.2. Analiza eficien ței cheltuielilor fixe ……………………………. 116
3.5. Analiza cheltuielilor pe elemente de cheltuieli ………………. 121
3.5.1. Analiza diagnostic a cheltuielilor materiale ……………. 121
3.5.1.1. Analiza factorial ă a cheltuielilor materiale
la 1 000 lei cifr ă de afaceri ……………………..
122
3.5.1.2. Analiza cheltuielilo r cu amortizarea …………… 123
3.5.2. Analiza eficien ței cheltuielilor cu personalul ………….. 128
3.5.2.1. Analiza situa ției generale a cheltuielilor cu salariile 129
3.5.2.2. Analiza factorial ă a cheltuielilor cu salariile …… 130
3.5.2.3. Analiza corela ției dintre dinamica productivit ății
muncii și dinamica salariului mediu și reflectarea
acesteia în performan țele economico-financiare
ale firmei ……………………………………….…
132
3.5.2.4. Analiza eficien ței cheltuielilor cu personalul ….. 134
3.5.3. Analiza cheltuielilor cu dobânzile bancare …………….. 135
3.6. Analiza costului pe produs ……………………………………. 140
83.6.1. Analiza cheltuielilor cu materiile prime și materialele
pe produs ……………………………………….………….
141
3.6.2. Analiza cheltuielilor cu sala riile directe pe produs ……… 142
3.6.3. Analiza cheltuielilor i ndirecte pe produs ………………… 143
3.6.4. Analiza costului ma rginal ………………………………….. 143
3.6.5. Analiza reflect ării costului pe produs în principalii
indicatori ai performan ței economico-financiare a firmei …..
144
Concepte cheie ………………………………………………………… 145
Întrebări recapitulative ……………………………………………….. 145
Bibliografie selectiv ă ……………………………………………… 146
CAPITOLUL 4
ANALIZA GESTIUNII RESURSELOR
Obiective …………………………………………………………… 147
4.1. Analiza gestiunii resurselor umane …………………………… 147
4.1.1. Analiza dimensiunii și a structurii resurselor umane …… 147
4.1.1.1. Analiza cantitativ ă a resurselor umane …………. 148
4.1.1.2. Analiza calitativ ă a resurselor umane ………….. 148
4.1.1.3. Analiza structurii resurselor umane ……………. 150
4.1.2. Analiza comportamentului resurselor umane ………….. 151
4.1.2.1. Analiza mobilităț ii și stabilității personalului ….. 151
4.1.2.2. Analiza utiliz ării timpului de munc ă ……………. 153
4.1.3. Analiza eficien ței utilizării resurselor umane ………….. 157
4.1.3.1. Analiza productivit ății muncii …………………. 157
4.1.3.1.1. Caracterizarea general ă a productivit ății
muncii ………………………………..
157
4.1.3.1.2. Analiza factorial ă a productivit ății
muncii ………………………………..
159
4.1.3.1.3. Analiza corela ției dintre productivitatea
marginal ă și productivitatea medie
a muncii ………………………………
163
4.1.3.1.4 Analiza efectelor economico-financiare ale modific ării productivit ății muncii ….
164
4.1.3.2. Analiza profitului pe salariat …………………… 166
4.2. Analiza gestiunii resurselor materiale …………………………… 169
4.2.1. Analiza gestiunii mijloacelor fixe ………………………… 169
4.2.1.1. Analiza volumului, dinamicii, structurii și stării
mijloacelor fixe ……………………………………
169
4.2.1.2. Analiza utiliz ării potențialului tehnic. Eficien ța
utiliz ării mijloacelor fixe …………………………
172
94.2.2. Analiza stocurilor de materiale ……………………………. 175
4.2.2.1. Analiza pie ței de aprovizionare cu resurse materiale 176
4.2.2.2. Analiza procesului de aprovizionare ………………. 176
4.2.2.3. Analiza stocurilor de materiale …………………… 177
4.2.2.3.1. Analiza form ării stocurilor și a costului
stoc ării …………………………………..
177
4.2.2.3.2. Analiza stocurilor de materii prime
și materiale ………………………………
178
4.2.2.3.3. Analiza utiliz ării resurselor materiale ș i a
consecin țelor acestora asupra performan țelor
economico-financiare ale firmei ………..
179
Concepte cheie ………………………………………………………… 181
Întrebări recapitulative ……………………………………………….. 181
Bibliografie selectiv ă ………………………………………………. 182
CAPITOLUL 5
ANALIZA PERFORMAN ȚELOR FIRMEI
PE BAZA RENTABILIT ĂȚII
Obiective ……………………………………………………………. 183
5.1. Accep țiuni ale termenului de performan ță ……………………… 183
5.2. Contul de profit și pierdere – surs ă de informa ții pentru analiza
performan țelor firmei ……………………………………………
184
5.3. Analiza indicatorilor par țiali ai rentabilit ății …………………… 188
5.4. Analiza marjei brute aferente cifrei de afaceri ……………………. 195
5.5. Analiza profitului aferent ci frei de afaceri ……………………. 200
5.5.1. Analiza factorial ă a profitului aferent cifrei de afaceri
pe total firm ă ……………………………………………..
200
5.5.2. Analiza factorial ă a profitului pe produs ………………….. 205
5.6. Analiza ratelor de rentabilitate …………………………………… 207
5.6.1. Analiza ratei rentabilit ății comerciale ……………………… 208
5.6.2. Analiza ratei rentabilit ății economice ……………………… 212
5.6.3. Analiza ratei rentabilit ății resurselor consumate ………. 217
5.6.4. Analiza ratei rentabilit ății financiare ……………………… 218
5.6.5. Analiza ratelor de rentabilitate pe produs …………………. 221
5.7. Analiza cost − volum − profit …………………………………… 223
5.7.1. Analiza pragului de rentabilitate pe produs …………….. 223
5.7.2. Analiza pragului de rentabilita te la nivelul firmei …………. 224
10Concepte cheie ………………………………………………………… 225
Întrebări recapitulative ……………………………………………….. 226
Bibliografie selectiv ă ………………………………………………. 227
CAPITOLUL 6
ANALIZA POZI ȚIEI FINANCIARE A FIRMEI
Obiective ……………………………………………………………… 228
6.1. Bilanțul – suport al analizei financiare …………………………… 228
6.2. Analiza structurii patrimoniale a firmei ……………………….. 234
6.2.1. Bilanț ul patrimonial – con ținut și valoare opera țională
în analiza financiar ă ……………………………………..
234
6.2.2. Analiza structurii patrimoniale a firmei …………………… 237
6.2.2.1. Analiza ratelor de structur ă ale activului ………. 237
6.2.2.2. Analiza ratelor de structur ă ale pasivului …………. 240
6.2.2.3. Analiza patrimoni ului net ………………………. 242
6.3. Analiza ech ilibrului financiar ………………………………… 244
6.3.1. Analiza echilibrului pe baz ă de bilanț financiar ……….. 244
6.3.2. Analiza echilibrului pe baz ă de bilanț funcțional ………….. 247
6.3.2.1. Bilanț ul funcțional – instrument al analizei financiare 247
6.3.2.2.1. Analiza corela ției dintre fondul de rulment
net glob al, necesarul de fo nd de rulment
și trezoreria net ă ……………………….
250
6.3.2.2.2. Analiza echilibrului financiar func țional
prin metoda ratelor ………………………
253
6.4. Analiza lichidit ății și solvabilit ății ………………………………… 256
6.5. Analiza vitezei de rota ție a activelor circulante ………………. 257
6.5.1. Analiza factorial ă a vitezei de rota ție a activelor circulante … 258
6.5.2. Efectele economico-financiare ale modific ării vitezei
de rota ție a activelor circulante ………………………….
259
6.5.3. Analiza vitezei de rota ție pe elemente componente
ale activelor circulante …………………………………..
260
6.5.4. Analiza vitezei de rota ție a stocurilor și creanțelor, corelat ă
cu perioada de achitare a obliga țiilor ……………………
261
6.6. Analiza fluxurilor de trezorerie …………………………………… 261
6.6.1. Analiza fluxurilor de trezorerie din activit ăți de exploatare … 262
6.6.2. Analiza fluxurilor de trezorerie din activit ățile de investi ții …. 264
6.6.3. Analiza fluxurilor de trezorerie din activitatea de finan țare … 266
11Concepte cheie ………………………………………………………… 267
Întrebări recapitulative ……………………………………………….. 267
Bibliografie selectiv ă ……………………………………………… 268
CAPITOLUL 7
ANALIZA RISCULUI
Obiective ……………………………………………………………. 269
7.1. Analiza riscului economic (de exploatare) …………………… 269
7.2. Analiza riscului fi nanciar ………………………………………… 270
7.3. Analiza riscului de faliment …………………………………… 273
Concepte cheie ………………………………………………………… 275
Întrebări recapitulative 276
Bibliografie selectiv ă ……………………………………………… 276
CAPITOLUL 8
MODELE ÎN ANALIZA ECONOMICO – FINANCIAR Ă
ÎN COMER Ț, TURISM ȘI EXPLOATA ȚIILE AGRICOLE
Obiective ……………………………………………………………. 277
8.1. Probleme și modele de analiz ă economico-financiar ă în comer ț … 277
8.1.1. Analiza diagnostic a cifrei de afaceri în comer ț ………… 278
8.1.1.1. Analiza reflect ării cifrei de afaceri în indicatorii
de baz ă ai performan ței economico-financiare
a întreprinderii ……………………………………
281
8.1.2. Analiza cheltuielilor în comer ț …………………………. 282
8.1.2.1. Analiza costurilor totale la 1.000 lei cifr ă de afaceri
și a reflectării lor în principalii indicatori
ai performan ței economico-financiare a firmei …….
282
8.1.2.2. Analiza cheltuielilor de circula ție totale
(variabile și fixe) …………………………………
285
8.1.3. Analiza rentabilit ății în firmele de comer ț ……………………. 290
8.1.3.1. Analiza rentabilit ății pe baza marjelor ………………. 295
8.1.3.2. Analiza ratei rentabilit ății comerciale în comer ț ………. 298
8.2. Probleme și modele de analiz ă economico-financiar ă în turism …….. 303
8.2.1. Analiza cifrei de afac eri din activitatea de cazare ș i a reflectării
ei în principalele performan țe economico-financiare …………..
303
8.2.2. Analiza cheltuielilor în activitatea de cazare …………………. 306
8.2.3. Analiza rentabilităț ii în turism (cu referire la activitatea de cazare)
309
128.3. Probleme și modele de analiz ă economico-financiar ă în exploata țiile
agricole ……………………………………….……………………
322
8.3.1. Analiza cifrei de afaceri în exploataț iile agricole …………….. 322
8.3.2. Particularit ăți ale analizei calit ății unor produse agricole ……… 329
8.3.3. Analiza costurilor la 1000 lei cifr ă de afaceri
(cu referire la produc ția agricolă vândută) ……………………..
330
8.3.3.1. Analiza costurilor pe produse și a reflectării lor
în performan țele economico-financiare ale exploata ției
agricole ……………………………………….………
333
8.3.4. Analiza rentabilit ății producției agricole ……………………… 335
Concepte cheie ………………………………………………………… 337
Întrebări recapitulative ……………………………………………….. 337
Bibliografie selectiv ă ……………………………………………… 338
BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………… 339
13
CAPITOLUL 1
BAZA TEORETICO-METODOLOGIC Ă A ANALIZEI
ECONOMICO-FINANCIARE
Obiective
• cunoașterea conținutului și metodologiei analizei economico-fi-
nanciare;
• deprinderea studen ților cu metodele, tehnicile și instrumentele
analizei economico-financiare;
• prezentarea sistemului de informa ții și a modalităț ii de desfășurare
a activităț ii practice de analiz ă economico-financiar ă.
1.1. Delimitări conceptuale.
Tipuri de analiz ă economico-financiar ă
Analiza – ca metod ă de cercetare – const ă în descompunerea unui
fenomen în p ărțile sale componente.
Analiza economic ă studiază activitățile sau fenomenele din punct de
vedere economic, respectiv al consumului de resurse ș i al rezultatelor
obținute.
Analiza economico-financiar ă reprezintă un ansamblu de concepte,
metode, tehnici, procedee și instrumente care asigur ă tratarea informa țiilor
interne și externe, în vederea formul ării unor aprecieri pertinente referitoare
la situația economico-financiar ă a unei firme, identificarea factorilor,
cauzelor și condițiilor care au determinat-o, precum ș i a rezervelor interne
de îmbună tățire a acesteia, din punctul de vedere al utiliz ării eficiente a
resurselor umane, materiale și financiare.
În decursul timpului, elementele de baz ă ale cadrului conceptual –
metodologic al analizei economico-financiare au avut o evolu ție
impresionant ă, începând cu revolu ția industrial ă și până în prezent. Autori
de marcă ca: Charles Babbage, Frideric Taylor, Henry Fayol, Frank și
Lillien Gilbert, H.B. Maynard, Pierre Conso, Gerard Charreaux,
14Elie Cohen ș.a. fără a exclude reprezentan ții școlii economice române ști, au
contribuit la „îmbog ățirea” treptată a patrimoniului analizei economico-fi-
nanciare.
În legătură cu sfera problemelor de cercetare ale analizei economico-
financiare exist ă diverse păreri în literatura de sp ecialitate. Analistul francez
D. M. Chorafas sus ține că analiza economic ă studiază ansamblul politicii
economice a întreprinderilor. Analistul german K. Fischer consider ă că
analiza economic ă se ocupă de cercetarea fazelor produc ției și circulației
din cadrul reproduc ției. Analiș tii Y. Lecaillon, J.R. Hicks, J.M. Henderser,
R. Gaffin sus țin că în obiectul analizei economico-financiare se includ:
analiza cererii consumatorului, analiza ofertei produc ătorului, analiza echi-
librului dintre cerere și ofertă , creditul, echilibrul general, monopolul, bun ă-
starea.
O preocupare deosebit ă în delimitarea sferei de cercetare a analizei
economico-financiare o au anali știi din țara noastră. În concep ția acestora,
cunoașterea rezultatelor activităț ii economice, a factorilor de formare a
acestora, stabilirea posibilit ăților de îmbun ătățire a funcționării firmei sunt
elemente definitorii ale obiectului analizei economico-financiare.
Tipuri de analiz ă economico-financiar ă
Complexitatea studierii rela țiilor cauz ă-efect este amplificat ă, în
condițiile analizei fenomenelor economice, ca urmare a caracterului
deosebit de complex al acestor fenomene. Aceasta reclam ă necesitatea
utilizării mai multor tipuri de analiz ă, care pot fi structurate dup ă diverse
criterii, astfel:
a) În funcție de raportul dintre momentul în care se efectueaz ă anali-
za și momentul desfăș urării fenomenului, distingem :
– Analiza postfactum, postoperativ ă sau analiza realiz ării obiecti-
velor presupune cercetarea rezultatelor unei activit ăți potrivit rela țiilor
cauzal-func ționale. Acest tip de analiz ă își dovedește utilitatea în activitatea
practică a unei firme prin faptul c ă furnizeaz ă informații privind gradul de
realizare a obiectivelor programate. Încadrarea sau neîncadrarea rezultatului
obținut în limitele normale nu poate fi considerat ă ca fiind și suficient ă,
dacă nu sunt luate în considerare și măsurile practice menite s ă contribuie la
remedierea unor situa ții nefavorabile.
15– Analiza previzional ă sau prospectiv ă presupune determinarea
evoluției viitoare a unui fenomen economic pe baza cercetă rii factorilor de
influență (a relațiilor de cauzalitate), a ac țiunii lor în perspectiv ă.
Analiza previzional ă reprezint ă o etapă obligatorie în elaborarea
strategiei activit ății economico-financiare a firmei ș i este utilizată pentru
stabilirea obiectivelor ce trebuie realizate în perioada viitoare.
Între cele dou ă tipuri de analiz ă, analiza postfactum și analiza pre-
vizională există deosebiri de ordin metodologic, având în vedere c ă prima
se bazează pe variabile certe, în timp ce, ce a de-a doua, pe variabile incerte.
b) Din punct de vedere al determin ărilor cantitative sau al
caracteristicilor calitative ale fenomenelor , deosebim:
– Analiza calitativ ă urmărește esența fenomenului, caracteristicile
sale fundamentale. Abordarea sistemic ă a fenomenelor, cercetarea lor
cibernetică sunt căi de realizare a analizei calitative. Rolul analizei calitative
îl reprezint ă elaborarea de modele în care sunt cuprinse elementele esen țiale
ale fenomenului cercetat.
– Analiza cantitativ ă presupune cercetarea fenomenului prin
determinări cantitative exprimate prin greutate, grad, suprafa ță, volum,
număr, durată etc. Analiza cantitativ ă se pretează la aplicarea metodelor
matematice moderne. Câmpul de aplicare a metodelor matematice este
creat de analiza calitativă , ceea ce înseamn ă că aceasta trebuie să devanseze
analiza cantitativ ă.
c) După nivelul la care se aplic ă analiza economico-financiar ă,
distingem:
– Analiza microeconomic ă se desfășoară la nivelul firmei ș i se referă
la starea firmei, rezultatele ob ținute și factorii care determin ă starea ș i
rezultatele.
– Analiza mezoeconomic ă studiază fenomenele ș i procesele la nivelul
sectorului sau al ramurii de activitate pentru a eviden ția poziția firmei pe
piață și capacitatea concuren țială a acesteia.
– Analiza macroeconomic ă are ca sfer ă de aplicare economia
națională sau mondial ă și are drept scop eviden țierea conjuncturii interne și
internaționale, a factorilor demografici, de cultur ă și de credin ță, a
problemelor sociale, a nivelului de dezvoltare etc. Analiza macro-
economică operează cu indicatori macroeconomici de rezultate ca, de
exemplu, produsul intern brut, produsul na țional brut, venitul na țional etc.
16d) După modul de urm ărire a fenomenelor , distingem:
– Analiza static ă studiază fenomenele la un anumit moment dat și
pune în eviden ță factorii care le influen țează precum și relațiile existente
între acestea. Conceptul de static este legat de modul de efectuare a analizei
(la un moment dat) și nu de natura fenome nului cercetat, deoarece
fenomenele, prin natura lor, nu pot fi statice.
– Analiza dinamic ă cercetează fenomenele și procesele economice în
schimbarea lor și pune în eviden ță poziția lor în diverse momente de timp.
Pe baza analizei dinamice se stabilesc factorii care au generat aceste
schimbări și tendințele evoluției lor viitoare.
e) După orizontul de timp pe care se cercetează fenomenul ,
deosebim:
– Analiza pe termen scurt operează cu date care nu dep ășesc
termenul de un an și cu modele de tip determinis t. Rezultatele unor astfel de
analize servesc managementului firmei pentru conducerea operativ ă a
activității.
– Analiza pe termen lung operează cu date care dep ășesc termenul de
un an (trei-cinci ani) și cu modele de tip statistic sau stocastic.
f) După criteriile de studiere a fenomenelor , distingem:
– Analiza tehnico-economic ă îmbină abordarea tehnic ă cu cea
economică în analiza problemelor. De exemplu ac țiunea de cre ștere a
producției fizice este rezultatul unei analize tehnico-economice efectuate de
specialiș ti cu cunoș tințe tehnice și economice (în mod similar pot fi tratate
și acțiunile ce vizeaz ă reducerea costului unui produs/serviciu sau cele
privind cre șterea rentabilităț ii pe produs).
– Analiza economico-financiar ă tratează corelațiile dintre activitatea
economică (de exploatare) și cea financiară (de exemplu, analiza riscului
financiar trebuie corelat ă cu analiza riscului de exploatare).
– Analiza financiar ă studiază cu predilec ție fluxurile financiare care se
formează la nivelul firmei, modul de gestionare și plasare a capitalului etc.
Tipul de analiz ă care în decursul timpului s-a autonomizat în sistemul
științelor economice îl constituie analiza economico-financiar ă.
g) În funcție de poziția analistului , distingem:
– Analiza intern ă servește conducerii firmei pentru cunoa șterea stării
de fapt reflectate prin nivelul performanț elor economico-financiare, pentru
controlul privind modul de realizare a obiectivelor programate și pentru
fundamentarea activit ăților viitoare.
17– Analiza extern ă se efectuează de partenerii externi (furnizori,
clienți, statul reprezentat prin autorit ățile locale, guvern, organele de
urmărire penală sau instan țele de judecat ă) pe baza informa țiilor furnizate
de analiza financiar ă. Exemplul clasic îl reprezint ă procedura utilizat ă de
bănci pentru studierea cererilor firmei privind acordarea de credite, care
urmăresc capacitatea acesteia de a- și achita datoriile.
Cunoașterea în profunzime a evolu ției fenomenelor și proceselor
economice determin ă ca în procesul de analiz ă să se îmbine toate tipurile de
analiză, în scopul fundament ării științifice a deciziilor de reglare și
optimizare a activit ăților economico-financiare ale firmei.
1.2. Necesitatea și conț inutul analizei economico-financiare
Procesul de conducere al unei firme est e caracterizat ca un ansamblu
de acțiuni prin care se prevede, organizează și coordoneaz ă activitatea
firmei, considerat ă ca fiind un sistem complex socio-economic, dinamic și
deschis, se iau decizii și se controleaz ă activitatea acesteia în scopul
realizării obiectivelor curente ș i strategice, respectând criteriile de eficien ță
economică și de utilitate social ă.
Analiza economico-financiar ă reprezintă un instrument de baz ă al
managementului modern al firmei. Importanța analizei economico-finan-
ciare decurge din func țiile ei:
– descoperirea și mobilizarea rezervelor interne;
– întărirea autonomiei economico-financiare și creșterea eficien ței
economice;
– diagnoza și reglarea activit ății firmei.
Fiecare din func țiile analizei economice contribuie la fundamentarea
procesului decizional în firme. Aceste func ții le consideră m complementare
în realizarea celui mai important obiectiv al analizei economico-financiare:
utilizarea rezultatelor analizei economice la actul decizional .
Fiind un proces complex de cunoa ștere, judecată și acțiune,
managementul se exercit ă prin decizii. Decizia reprezint ă deci unul din
atributele esen țiale ale managementului modern.
Etapele procesului decizional de management sunt următoarele:
• obținerea unui set complet de informa ții, pentru recunoa șterea
adevăratelor probleme;
• stabilirea elementelor constitutive ale deciziei;
18• cercetarea prospectivă a evoluției variabilelor decizionale;
• evaluarea liniilor de ac țiune;
• adoptarea deciziilor;
• implementarea și controlul aplic ării deciziilor.
În cadrul fiec ărei etape din derularea procesului decizional analiza
economico-financiar ă are un rol important.
Obținerea unui set complet de informa ții, ca prim ă etapă a procesului
decizional, presupune analiza unui volum suficient de informa ții, pentru
formularea problemelor decizionale.
Stabilirea elementelor constitutive ale deciziei , cea de-a doua etap ă a
procesului decizional, se subdivide în determinarea urm ătoarelor elemente:
− câmpul de alegere a liniilor de ac țiune;
− ansamblul st ărilor naturii;
− sistemul criteriilor de analiz ă;
− spațiul rezultatelor;
− scara valorilor.
Identificarea liniilor de ac țiune, în cazul deciziilor strategice și tactice,
presupune analiza cantitativ ă și calitativă, statică și dinamică a domeniului
care face obiectul analizei . Determinarea ansamblului situa țiilor posibile de
acțiune se face pe baza analizei factorilor , care ar putea s ă abată rezultatele
efective de la cele scontate și a prevederii, din timp, a modalit ăților
raționale de ac țiune, pentru diminuarea efectel or negative. Constrângerile
sau restric țiile în procesul de adoptare a deciziilor pot fi determinate de
următorii factori: limitarea resurselor disponibile, condi țiile tehnologice,
calitatea managerilor și a personalului calificat. Informa țiile, în aceast ă
subetapă a procesului decizional pot fi ob ținute ca urmare a realiz ării unei
analize diagnostic complexe ș i anume: diagnosticul financiar-contabil,
diagnosticul comercial, diagnosticul produc ției, diagnosticul organiz ării,
managementului și personalului.
Sistemul criteriilor de analiz ă, din cadrul celei de-a doua etape a
procesului decizional, este determinat de acele criterii care conduc la
situația de optim . În acest scop se utilizeaz ă rezultatele analizei multi-
criteriale .
Previziunea componentelor decizionale, etap ă important ă a
procesului decizional, trebuie s ă asigure, în urma aplic ării diverselor
metode și tehnici de analiz ă previzional ă, fundamentarea științifică a
19obiectivelor strategice și a liniilor de ac țiune ale decidentului. Previziunea
trebuie să arate care vor fi rezultatele viitoare ale unei firme, dac ă
decidentul adopt ă una sau alta dintre liniile de ac țiune posibile. Rezult ă că
informațiile obținute din aplicarea diverselor metode și tehnici de analiz ă
previzional ă sunt utilizate, atât în fundamentarea obiectivelor strategice, dar
mai ales a celor tehnice, care se refer ă la proiectarea tuturor factorilor care
concură la atingerea rezultatului final. În func ție de problema concret ă, care
constituie obiectul unei decizii manageriale, se vor aplica metode de
prognoză diferite.
Odată stabilite obiectivele, concretizate în anumi ți indicatori eco-
nomici, financiari, contabili, firma va trece la faza de execu ție. În aceast ă
fază, analiza economic ă cerceteaz ă modul în care sunt utiliza ți factorii de
producție.
Controlul modului de func ționare a firmei – ca organism economic –
se exercit ă prin intermediul datelor și informațiilor oferite de eviden ța
economică, în cadrul acesteia informa țiile contabilit ății și ale analizei
economice având un rol determinant. Analiza economic ă, în această fază,
evidențiază abaterile, factorii care au generat abaterile și aportul acestora. În
cazul în care rezultatul ob ținut nu este egal cu obiectivul stabilit este
necesară luarea unei decizii de reglare a activit ății.
Conținutul procesului de analiz ă economico-financiar ă
Analiza economico-financiar ă se realizeaz ă în sensul invers al
evoluției reale a fenomenului economic cercetat, și anume: de la rezultatele
activității economice c ătre elemente și factori.
Desfășurarea procesului de analiz ă este prezentat ă în fig. 1.1., care
permite eviden țierea relațiilor dintre fenomen, elemente, factori și cauze
finale.
20
21Schema mai sus prezentat ă reflectă atât faptul c ă asupra unui
fenomen ac ționează elemente sau factori, cât și tipurile de analiz ă princi-
pale: analiza structural ă (prin elemente) și analiza factorial ă (prin factori).
Elementele reprezint ă părți componente ale fenomenului analizat (de
exemplu, costul produsului pe articole de calculaț ie sau pe elemente primare
de cheltuieli), în timp ce factorii reprezint ă forțele motrice care provoac ă un
fenomen (de exemplu, productivitatea muncii fa ță de cifra de afaceri).
Cauzele reprezintă fenomene care, în anumite condi ții, provoac ă și
explică apariț ia fie a fenomenului analizat, fie a unui factor care ac ționează
asupra acestuia. Termenul „factori” este utilizat în general pentru fenomene
mai complexe decât „cauzele”.
Cauzele finale reprezint ă ultimele cauze descoperite în procesul de
analiză, având în vedere c ă procesul de analiz ă reprezintă inversul evolu ției
reale a fenomenului. Din punctul de vedere al apari ției și dezvoltării
oricărui fenomen, ele sunt cauze primare.
Procesul de analiz ă economico-financiar ă, îmbinarea acestuia cu
sinteza pot fi concepute în urm ătoarele etape:
a) Delimitarea obiectului analizei const ă în identificarea anumitor
fenomene , rezultate, care se exprim ă sub forma indicatorilor economico-fi-
nanciari.
Delimitarea obiectului de analiz ă se face în timp și spațiu, cantitativ și
calitativ, cu ajutorul anumitor metode de evaluare și calcul.
b) Determinarea elementelor, factorilor și cauzelor fenomenului
cercetat. O analiză structural ă a fenomenului supus analizei are drept scop
descompunerea acestuia în elemente. F actorii se stabilesc în mod succesiv,
trecând de la cei cu ac țiune direct ă la cei cu ac țiune indirect ă (prin
intermediul celor cu ac țiune direct ă), până la stabilirea cauzelor finale.
c) Stabilirea rela țiilor de condi ționare dintre fiecare factor și feno-
menul analizat, pe de o parte, cât ș i dintre diferi ții factori care ac ționează
asupra acestuia, pe de altă parte. În aceast ă etapă se determin ă relația cauză-
efect, respectiv raporturile de condi ționare dintre factori.
După parcurgerea acestor trei etape se elaboreaz ă modelele de
analiză ale proceselor ș i fenomenelor analizate.
d) Măsurarea (cuantificarea) influen țelor factorilor asupra feno-
menului analizat. În această etapă se aplică analiza cantitativ ă, care, pe baza
unei metodologii proprii, permite m ăsurarea influen țelor factorilor, dimen-
sionarea rezervelor interne ș i aprecierea cât mai exact ă a rezultatelor.
e) Sinteza rezultatelor analizei reprezintă etapa stabilirii concluziilor
și aprecierilor asupra activit ății desfășurate, în func ție de obiectul analizat.
Pe baza acestora, managerii firmei elaboreaz ă măsuri, respectiv decizii
menite a contribui la utilizarea optim ă a factorilor de produc ție, la obținerea
unor randamente maxime ale utiliz ării acestora.
1.3. Metode, tehnici și instrumente utilizate
de analiza economico-financiar ă
Cercetarea fenomenelor economice, realizarea obiectivelor analizei
economico-financiare a firmei implic ă operarea cu o serie de metode,
tehnici ș i instrumente , fie specifice, fie împrumutate din alte științe.
La nivelul tuturor firmelor, finalitatea oric ărui tip de activitate se
exprimă cu ajutorul indicatorilor economico-financiari . Aceștia reprezint ă
instrumentul opera țional fundamental al analizei. Indicatorii economico-
financiari pot fi grupa ți în patru categorii principale:
− indicatori ai resurselor (umane, materiale, financiare, informa-
ționale);
− indicatori ai consumului de resurse (indicatori ai cheltuielilor);
− indicatori de performan ță și rezultate (efecte) cunoscu ți și sub
descrierea de solduri intermediare de gestiune (SIG);
− indicatori de eficiență , calculați sub forma „ratelor”, prin raportarea
a doi indicatori exprima ți în mărime absolută , cu una din variantele de mai
jos:
EfortEfortE ;EfectEfectE ;EfectEfortE ;EfortEfectE4 3 2 1 = = = =
Analiza activităț ii unei firme presupune utilizarea unui complex de
metode, tehnici și procedee, respectiv a unei metodologii de analiz ă.
Metoda , într-o disciplin ă științifică, reprezint ă totalitatea procedeelor
folosite de aceasta în realizarea obiectului s ău. Procedeul constă în modul
sistematic de a efectua o lucrare. Totalitatea procedeelor într-o disciplin ă
științifică formează tehnica acesteia.
În cele ce urmeaz ă vor fi prezentate metodele cu cea mai larg ă
aplicabilitate în analiza economic ă financiară.
22
23Metodele de analiz ă economico-financiar ă pot fi grupate în:
– metode ale analizei calitative, care vizeaz ă esența fenomenului,
depistarea leg ăturilor cauzale;
– metode ale analizei cantitative, care au ca obiect cuantificarea
influențelor factorilor care explic ă fenomenul.
1.3.1. Metode ale analizei calitative
Principalele metode ale analizei calitative sunt: modelarea, compa-
rația, gruparea, diviziunea și descompunerea rezultatelor.
1.3.1.1. Modelarea fenomenelor economice
Modelul poate fi definit ca un instrument al cunoa șterii bazat pe o re-
prezentare simplificat ă a realității.
Utilizarea în analiza economico-financiar ă a firmei a modelelor
presupune parcurgerea urm ătoarelor etape:
• definirea obiectului analizei și a nivelului la care urmeaz ă a se
realiza;
• precizarea conceptelor, indicator ilor, altor surse de informa ții pe
baza cărora se construie ște modelul;
• stabilirea însu șirilor esențiale ale fenomenului analizat, pe baza me-
todelor de analiz ă calitativă , care vor fi reflectate atunci când este necesar;
• stabilirea restric țiilor și respectiv a criteriilor eficienț ei;
• construirea modelului, sub form ă de ecuații, funcții de produc ție,
inegalități.
Din punctul de vedere al formei de reprezentare a fenomenului se
disting trei tipuri de modele:
– modele imitative;
– modele analogice; – modele simbolice.
Modele imitative sunt cele în care propriet ățile caracteristice ale unui
fenomen sunt reprezentate prin ele însele, dar de obicei la o alt ă scară (de
exemplu, fotografia, macheta, harta etc.). Aceste modele sunt materiale.
Modele analogice folosesc analogia, respectiv prin intermediul unor
proprietăți se reprezint ă alte propriet ăți (de exemplu, graficele).
În cazul modelelor analogice se utilizează tehnica vizualiz ării
fenomenelor economico-financ iare prin intermediul c ăreia se permite
sesizarea rapid ă a derulării evenimentelor cercetate.
24Principalele tipuri de grafice , utilizate în analiza activit ății firmei
sunt:
a) Cronograma – prezintă în sistemul de coordonate evolu ția în timp
a unor indicatori/variabile (de exemplu, evolu ția cifrei de afaceri și a
cheltuielilor aferente cifrei de afaceri într-o perioad ă de cinci ani).
b) Diagrama , care se prezint ă sub mai multe forme:
− diagrama cu dou ă variabile (de exemplu, evolu ția costului variabil
și a costului fix în func ție de volumul produc ției);
− diagrama sectorial ă este utilizat ă în analizele de tip structural
pentru eviden țierea contribuț iei diferitelor p ărți componente la realizarea
fenomenului cercetat;
− diagrama cu coordonate polare se utilizeaz ă pentru studiul
sezonalității activității firmei, ca instrument de informare și fundamentare a
deciziei;
− diagrama cu bare (simple sau asociate) permite analiza în dinamic ă
a unor fenomene sau compara ții de tip structural.
c) Histograma se folosește pentru a eviden ția gradul de extindere a
unui produs, serviciu sau firm ă pe o anumit ă piață.
d) Diagrama geografic ă evidențiază potențialul de consum al dife-
ritelor zone, gradul de extindere a unui produs într-o zon ă geografic ă etc.
Graficele sunt instrumente utile ale analizei în m ăsura în care sunt
corect folosite și în utilizarea lor se respect ă următoarele principii :
• să asocieze corect fenomene de natur ă diferită , asigurând
vizualizarea și transmiterea unui mesaj satisf ăcător;
• să asigure coeren ța unităților de m ăsură în care sunt exprimate
variabilele, pentru a se evita erorile de interpretare;
• să fie incitative, s ă îi facă să reacționeze pe receptorii mesajului;
• să reprezinte cu precizie fenomenul analizat.
Modelele simbolice se bazeaz ă pe utilizarea simbolurilor (litere,
cifre etc.) în reprezentarea fenomenelor și a raporturilor dintre ele. În
general, ele iau forma unor ecua ții matematice, fiind modele abstracte.
În analiza economico-financiar ă prevaleaz ă modelele simbolice. Ele
se divid în:
– modele aditive;
– modele multiplicative;
– modele balan țiere;
– modele de raport;
– modele combinate etc.
Exemple :
– Model aditiv :
n 2 1 x x x C+++ =K sau ∑
==n
1 iix C
în care: C reprezint ă costul produsului;
xi – consumul valoric al resursei „i”.
– Model multiplicativ : CAP
AECAAE Pr
r ⋅ ⋅ =
în care: AE reprezint ă active de exploatare;
AECA– cifra de afaceri la 1 leu active de exploatare;
CAPr– rata rentabilit ății comerciale.
– Model bilanț ier: CA = S i + I – S f
în care: CA reprezint ă cifra de afaceri:
Si – stoc inițial;
Sf – stoc final;
I – intrări.
– Model sub form ă de raport : CASD=
în care: D reprezint ă durata medie de rota ție a activelor circulante;
S – soldul mediu al activelor circulante;
CA– cifra de afaceri medie zilnic ă.
– Model combinat: 100
n1
f1RRc
e⋅
+=
unde: R c reprezintă rata rentabilit ății comerciale;
25
f – cifra de afaceri la 1 leu active fixe ⎟⎠⎞⎜⎝⎛
AICA;
n – cifra de afaceri la 1 leu active circulante sau num ărul de rota ții
⎟⎠⎞⎜⎝⎛
ACCA.
Este necesar s ă reținem că modelele de analiz ă trebuie astfel
constituite încât s ă exprime corect leg ătura dintre factori și fenomen, s ă asi-
gure concordan ța deplină între leg ătura formal-matematic ă și cea eco-
nomică.
1.3.1.2. Compara ția
Comparația permite analiza oric ărui rezultat al activit ății firmei prin
raportare la un criteriu de baz ă sau o baz ă de referin ță. Drept criteriu de
referință poate fi considerat: un rezultat al perioadei precedente, rezultatele
altor firme, media sectorial ă sau pe ramur ă, anumite standarde, norme etc.
Pentru orice firm ă criteriul de referin ță principal îl constituie nivelul
obiectivelor programate .
În activitatea practic ă de analiz ă economico-financiar ă se utilizeaz ă
următoarele tipuri de compara ții:
– în timp , efectuate între rezultatele perioadei curente (analizate) și
cele ale perioadei utilizate ca baz ă de compara ție (anul precedent,
programul de activitate etc.);
– în spațiu, care pot fi realizate între structurile aceleiaș i firme, între
rezultatele firmei analizate și cele ale unor firme similare sau cele medii pe
ramură;
– mixte , în timp și spațiu;
– față de un criteriu prestabilit (programe, norme, standarde, valori
de referință stabilite de organisme statistice, bancare etc.)
– cu caracter special , pentru care intervin o serie de criterii specifice
analizei dorite (de exemplu, cele efectua te cu ocazia definirii strategiilor de
dezvoltare sau în cazul firmelor aflate în dificultate etc.)
Pentru ca rezultatele analizei s ă fie fiabile este necesar ca datele s ă
aibă un conț inut omogen, s ă fie exprimate într-un etalon comparabil și să
respecte principiul permanen ței metodelor de calcul.
26
271.3.1.3. Gruparea
Gruparea este o metodă de cercetare care presupune împ ărțirea
entității studiate în grupe relativ omogene în func ție de o anumit ă carac-
teristică de grupare, care depinde de scopul analizei și de specificul
fenomenului cercetat. De exemplu, în analiza potenț ialului uman se pot
folosi mai multe criterii de grupa re: pe categorii de personal, dup ă vârstă ,
vechime, sex, na ționalitate, modalit ăți de formare profesional ă, forme de
perfecționare profesional ă etc.
1.3.1.4. Diviziunea și descompunerea rezultatelor
Rezultatele activit ății economico-financiare a firmelor, reflectate cu
ajutorul unor indicatori, se divid, se descompun, pentru a constitui un
suport concret al analizei fenomenelor petrecute în activitatea firmei, pentru
a se localiza rezultatele și cauzele lor în timp și spațiu.
Diviziunea și descompunerea rezultatelor sunt de mai multe feluri, și
anume:
• Diviziunea în timp permite eviden țierea abaterilor de la tendin ța
generală de desfășurare în timp a rezultatului, de la ritmicitatea proiectat ă
pentru un anumit indicator (de exemplu, realizarea produc ției pe decade,
luni, trimestre etc.).
• Diviziunea rezultatelor după locul de formare înseamn ă stabilirea
concretă a locului de munc ă unde s-a format un rezultat pozitiv sau negativ
concomitent cu stabilirea contribu ției fiecărui loc la tendin ța generală a
rezultatului.
• Descompunerea pe p ărți componente permite aprofundarea latu-
rilor esențiale ale form ării și dezvoltării fenomenelor ec onomico-financiare,
localizarea rezultatelor favorabile și nefavorabile, pe categorii de resurse.
1.3.2. Metode ale analizei cantitative
Metodele analizei cantitative au rolul de a cuantifica contribu ția
factorilor și a elementelor componente asupra modific ării fenomenului
analizat și a evidenț ia legăturile cauzale și factorii cu ac țiune mai impor-
tantă asupra rezultatelor.
Principalele metode ale analizei cantitative sunt: metoda substituirilor
în lanț, metoda balanț ieră, metoda ratelor, met oda scorurilor, metoda
grilelor de evaluare, diagrama Pareto, cercet ările opera ționale, metoda
analizei regresionale, metoda calculului matricial, metoda calculului
marginal, metoda fluxurilor, metode sociologice, banchmarkingul.
1.3.2.1. Metoda substituirilor în lan ț (metoda iter ării)
Această metodă se folose ște pentru cuantificarea contribu ției
diferiț ilor factori la formarea și modificarea unui anumit fenomen sau
rezultat. Metoda se aplic ă atunci când în modelul economic, între factorii
de influență există relația matematic ă de produs sau raport .
Principiile metodei iter ării sunt:
a) ordonarea factorilor în cadrul modelului de analiz ă are în vedere
condiționarea lor economic ă, și anume: factori cantitativi, factori de
structură și factori calitativi;
b) substituirile se fac succesiv, avându-se în vedere ordinea men-
ționată la principiul „a”;
c) un factor substituit r ămâne substituit pân ă la finalul procesului de
determinare a influen ței factorilor urm ători din cadrul modelului.
A. Cazul produsului între factori
Modelul general al unui fenomen economic este urm ătorul:
c b a F× × =
Aplicarea metodei substitu țiilor în lan ț pe bază de mărimi absolute se
realizează astfel:
0 0 0 1 1 1 0 1c b a c b a F F F−=− = Δ
în care: „1” reprezint ă valoarea efectiv ă;
„2” reprezint ă valoarea de referin ță.
Luând în considerare principiile aplic ării metodei substituirilor în
lanț, măsurarea influen ței fiecărui factor asupra modific ării fenomenului
economic analizat îmbrac ă următoarele forme de exprimare:
1. Influența modificării factorului „a”:
()()0 0 0 1 0 0 0 0 0 1Fc b a a c b a c b a a− = − = ΔΔ
2. Influența modificării factorului „b”:
()()0 0 1 1 0 0 1 0 1 1Fc b b a c b a c b a b− = − = ΔΔ
28
3. Influența modificării factorului „c”:
()()0 1 1 1 0 1 1 1 1 1Fc c b a c b a c b a c− = − = ΔΔ
() ()()F F Fc b a FΔ Δ ΔΔ + Δ + Δ = Δ
Regula general ă a metodei iter ării: pentru determinarea influen ței
unui factor asupra fenomenului cercetat, se înmul țește valoarea efectiv ă
(curentă ) a factorului analizat cu valoarea efectiv ă a factorilor anteriori și
valoarea ini țială (baza de comparaț ie) a factorilor ulteriori. Din produsul
obținut se scade rezultatul produsului dintre m ărimea iniț ială a factorului
analizat cu valoarea efectivă a factorilor anteriori ș i mărimea iniț ială a
factorilor ulteriori.
Forma simplificat ă a metodei iter ării: Pentru determinarea influenț ei
unui factor asupra fenomenului cercetat, se înmul țește diferen ța dintre
valoarea efectiv ă și cea inițială a factorului analizat cu valoarea efectiv ă a
factorilor anteriori și mărimea inițială a factorilor ulteriori.
Aplicarea metodei substitu țiilor în lan ț pe bază de indici se prezintă
astfel:
2c b a
0 0 01 1 1
01
F100i i i100c b ac b a100FFI = × = × =
100cci ; 100bbi ; 100aai
01
c
01
b
01
a × = × = × =
ΔIF = I F – 100
Influențele variației relative a factorilor asupra modific ării relative a
fenomenului studiat se calculeaz ă în felul urm ător:
1) ()100 i iaI
aF− = ΔΔ
2) ()
ab a I
b i100i iiF−×= ΔΔ
3) ()
100i i
100i i iib a
2c b a I
cF×−××= ΔΔ
() ()()F F F I
cI
bI
a F i i i IΔ Δ ΔΔ + Δ + Δ = Δ
29
Indicele unui fenomen oarecare „N”, influen țat de „n” factori, se
determină astfel:
1 nn 2 1
N100i i iI−××=L; n ≥ 2.
Influența unui factor oarecare „k” se calculeaz ă în felul urm ător:
()
2 k1 k 2 1
1 kk 2 1 I
k100i i i
100i i iiN
−−
−Δ ××−××= ΔL L; 1 < k < n.
B. Cazul raportului între factori
Modelul general al unui fenome n economic de acest fel este
următorul: baP=
În acest caz, aplicarea metodei substituirilor în lan ț îmbracă două
forme de prezentare în func ție de unde este situat factorul cantitativ (la
numitor sau la num ărător).
B1) În cazul în care factorul cantitativ este la numitor , influenț ele
factorilor se stabilesc astfel:
– pe bază de mărimi totale :
ΔP = P 1 – P 0
1. ()
00
10 P
ba
bab− = ΔΔ
2. ()
10
11 P
ba
baa− = ΔΔ
() ()P Pa b PΔ ΔΔ + Δ = Δ
– pe bază de indici :
100ii100PPI
ba
01
P × = × =
ΔIP = I p – 100
1. ()100 100i100i
bI
bP− × = ΔΔ
30
2. ()100i100100iii
b ba I
aP× − × = ΔΔ
()()P P I
aI
b P i i IΔ ΔΔ + Δ = Δ
B2. În cazul în care factor ul cantitativ se afl ă la numărător,
influențele factorilor se separ ă în felul urm ător:
– pe bază de mărimi totale :
1. ()
00
01 P
ba
baa− = ΔΔ
2. ()
01
11 P
ba
bab− = ΔΔ
– pe bază de indici :
1. ()100 i iaI
aP− = ΔΔ
2. ()
a
ba I
b i 100iiiP− × = ΔΔ
1.3.2.2. Metoda balanț ieră
Metoda balan țieră (balanței circulației mărfurilor) se utilizeaz ă pentru
determinarea contribu ției diferiților factori la modificarea fenomenului
cercetat, în raport cu o baz ă de comparaț ie atunci când între factori exist ă
relația matematic ă de sumă și/sau diferen ță.
Modelul general al unui fenomen economic care presupune aplicarea
metodei balan țiere este urm ătorul: M = a + b – c.
Regula care se aplic ă pentru stabilirea influen ței modific ării unui
element asupra varia ției fenomenului analizat este urm ătorul: se calculeaz ă
diferența dintre valoarea efectiv ă (informația de stare) și valoarea luat ă ca
bază de compara ție, ținându-se seama de semnul cu care elementul
respectiv figureaz ă în model. Suma influen țelor elementelor componente
trebuie să fie egale cu varia ția totală a fenomenului analizat.
În cazul modelului general „M”, cuantificarea influenț elor variației
elementelor componente se prezint ă astfel:
1) ΔM = M 1 – M 0
()
0 1Ma a a− = ΔΔ
31
2) ()
0 1Mb b b− = ΔΔ
3) ()()0 1Mc c c− − = ΔΔ
() ()()M c b aM M MΔ = Δ + Δ + ΔΔ Δ Δ
1.3.2.3. Metoda ratelor
Rata este un raport între dou ă mărimi coerente cu o valoare infor-
mațională și operațională mai mare decât a celor doi indicatori judeca ți
separat.
Metoda ratelor pune la dispozi ția analiș tilor instrumentul opera țional
pentru o mai complex ă evaluare a for țelor și disfuncționalităților unei firme,
a performan țelor unei firme, a performan țelor unei activit ăți. Această me-
todă permite realizarea unor studii comparative în timp și spațiu, aprecierea
obiectivă a poziț iei și performan țelor diferiților agenți economici.
După natura lor ratele pot fi:
a) rate de structur ă, ce exprim ă contribuția părților la formarea
fenomenului cercetat (de exemplu, rata activelor imobilizate, rata activelor
circulante, rata stocurilor etc.);
b) rate de eficien ță, ce reflect ă corelația dintre efect și efort. Ratele de
eficiență pot fi de tipul:
• efect/efort ( de exemplu: rata rentabilit ății economice, rata
rentabilității resurselor consumate, productivitatea muncii etc.);
• efort/efect (de exemplu: ratele de eficien ță ale cheltuielilor);
c) rate ale echilibrului financiar , ce reflect ă corelația dintre posturi
sau grupe de posturi bilan țiere de activ și de pasiv (de exemplu: ratele de
lichiditate, rata solvabilit ății globale etc.).
Deși în teoria economic ă se opereaz ă cu un num ăr mare de rate, în
activitatea practic ă fiecare firm ă utilizează o gamă relativ redus ă, care
reflectă cel mai bine interesele sale.
1.3.2.4. Metoda scorurilor
Scorul (metoda scoring ) reprezint ă o metod ă bazată pe analiza
discriminant ă; cu aceast ă metodă se opereaz ă, frecvent, în mediul extern al
firmei, de regul ă în bă nci.
32
33Funcția „scor” reprezintă o funcție construit ă pe baza unui num ăr de
rate (de exemplu, ultima func ție scor elaborat ă de Banca Fran ței se
întemeiază pe 19 rate, iar valorile ei au la baz ă observări în timp, pe un
număr foarte mare de firme) și a semnifica ției acestora în definirea s ănătății
financiare a firmei.
Primele lucr ări privind metoda scorurilor au fost realizate în SUA
între anii 1966 și 1968 iar în Franț a, spre sfâr șitul anilor 1970.
Matematic, func ția scor Z are forma:
Z = ax 1 + bx 2 +…+ zx n
în care: x 1…, x n reprezintă ratele implicate în calcul;
a, b, …, z reprezint ă coeficienț ii de semnifica ție aferenți ratelor.
Analiza discriminant ă se folosește preponderent în investigarea echi-
librului financiar, unde completeaz ă alte metode. Scorul Z calculat la
nivelul unei firme indic ă gradul de vulnerabilitate al acesteia, pune în
evidență disfuncționalitatea înainte ca situa ția să devină iremediabil
compromis ă. Analiza comparativ ă a dinamicii scorului individual cu
evoluț ia constant ă la nivelul sectorului de activitate reflect ă predispozi ția
firmei la risc într-un mediu profesional dat.
În teoria economic ă au fost elaborate o serie de modele bazate pe
metoda scorurilor, dintre care cele mai cunoscute sunt: modelul Altman,
modelul Conan și Holder, Loeb și Portier.
1.3.2.5. Metoda grilelor de evaluare
Această metodă se folose ște preponderent în diagnosticul mediului
concurențial, al poten țialului intern, precum și în evaluarea ș i poziționarea
globală a firmei într-un mediu dat.
Aplicarea acestei metode presupune respectarea urm ătoarelor etape:
• identificarea criteriilor de evaluare a firmei (sau a unei laturi a acti-
vității acesteia);
• stabilirea coeficien ților de semnifica ție pentru fiecare criteriu și
notarea fiecă rui criteriu;
• determinarea unei not e medii ponderate (N) ș i poziționarea firmei
în sistemul dat.
341.3.2.6. Diagrama Pareto (metoda ABC)
Studierea unui fenomen prin acordarea de importan țe identice tuturor
componentelor sale nu are un grad de utilitate echivalent efortului de
investigare depus. Din studii statistice a rezultat c ă 80% din rezultatele unui
fenomen cercetat sunt determinate de un num ăr redus de variabile
(elemente componente sau factori de influen ță). De aceea, ini țiatorul acestei
metode propune o analiz ă selectivă a componentelor unui fenomen sau
rezultat în func ție de poziția lor în cadrul întregului.
Etapele aplic ării metodei sunt:
• identificarea fenomenului și a parametrului specific acestuia;
• stabilirea valorilor parametrului specific;
• ordonarea elementelor componente ale fenomenului în ordinea
descrescătoare a parametrului specific;
• calculul valorilor cumulate ale parametrului specific;
• delimitarea a trei zone A, B și C (metoda mai este denumit ă și
„metoda ABC”);
• reprezentarea grafic ă a curbelor ABC (curba teoretică pe baza
datelor statistice și curbele reale pe baza informa țiilor din firma analizat ă).
Domeniile în care se folose ște frecvent diagrama Pareto sunt: analiza
stocurilor, analiza costurilor, analiza cifrei de afaceri, analiza furnizorilor.
1.3.2.7. Cercetările operaționale
Cercetările opera ționale reprezint ă un ansamblu de metode mate-
matice care sunt utilizate în adoptarea d eciziilor, în cazul în care intervin
numeroș i factori care trebuie avu ți în vedere. Elementele principale care
caracterizeaz ă cercetările operaționale sunt:
– cercetarea unor sisteme organizate, în care intervine un complex de
factori;
– aplicarea unor metode ș tiințifice pentru a scoate în eviden ță
legăturile de interdependen ță, a le exprima în forme matematice și a atribui
ponderi factorilor;
– raționalizarea deciziilor pe baza informa țiilor și a unor metode
științifice de analiz ă previzional ă.
Metodele utilizate în cercet ările operaționale pot fi grupate astfel:
• deterministe: programarea liniar ă, programarea dinamic ă, teoria
jocurilor, metoda drumului critic etc.;
• probabiliste: lanț urile MARCOV, teoria firelor de a șteptare, metoda
PERT;
• simulative: metoda MONTE CARLO, modelul dinamic al simul ării
gestionare etc.
Cercetările previzionale sunt utilizate în analiza previzională .
1.3.2.8. Metoda analizei regresionale
Această metodă se utilizeaz ă în cazul relaț iilor de tip stocastic între
fenomenul analizat și factorii s ăi de influență . Aplicarea acestei metode se
realizează prin parcurgerea urm ătoarelor etape:
• analiza calitativă de stabilire a con ținutului economic al feno-
menului analizat (y) și al factorilor de influen ță (x1, x2,…, x n);
• determinarea leg ăturii de cauzalitate dintre fenomen și factori și
formalizarea matematic ă a acesteia (ecua ția de regresie):
– liniară: bx a yx+=
– hiperbolic ă: xba yx+ =
– parabolic ă: 2
x cx bx a y+ + =
– exponen țială: etc. x
xab y=
• stabilirea valorii parametrilor ecua ției de regresie cu ajutorul
metodei celor mai mici p ătrate;
• calcularea intensit ății legă turii dintre fenomenul analizat și factorii de
influență , cu ajutorul coeficientului de corela ție (r xy) sau a raportului de
corelație:
()[] ()[]∑∑ ∑∑∑∑∑
− ⋅ −⋅ −=
2222xy
y y n x x ny x xy nr
• evidențierea influen ței factorilor asupra fenomenului analizat cu
ajutorul coeficien ților de determinare (dy x).
1.3.2.9. Metoda calculului matricial
Aplicarea metodei calculului matricial, adaptat ă la necesitățile analizei
economico-financiare este util ă și eficientă. Ea se utilizeaz ă în cazul
35
existenței unei rela ții deterministe între fenomenul analizat și factorii de
influență, de tipul:
in
1 iib a F⋅ =∑
=
Separarea influen ței factorilor prin metoda calculului matricial ține
seama de ordinea de intercondi ționare a factorilor, înt ărind principiile meto-
dei iterării. Metoda calculului matricial se poate aplica în toate domeniile
analizei economice, mai ales în condi țiile prelucr ării automate a informa țiilor.
1.3.2.10. Metoda calculului marginal
Calculul marginal reflect ă fie cheltuielile, fie veniturile adi ționale
generate de modificarea cu o unitate a volumului de activitate sau a
factorilor de produc ție.
Indicatorii esen țiali ai analizei marginale sunt:
• contribuț ia medie a unui factor de influen ță la realizarea
fenomenului arat ă câte unități din fenomenul analizat revin unei unit ăți de
factor de influen ță:
()
i1
ifFf MF=
• contribuț ia marginal ă arată cu cât spore ște fenomenul când un
factor de influență sporește cu o unitate, în condi țiile în care ceilal ți factori
rămân constan ți:
()
0 1i i0 1
iif fF F
fFf mf−−=ΔΔ=
• coeficientul de elasticitate măsoară cu câte procente variaz ă
fenomenul ca urmare a varia ției cu un procent a factorului de influen ță:
()()
00 1
0i
ii i
00 1
ii
0fff f:FF F
ff:FFR−−=Δ Δ=
• coeficientul mediu de elasticitate măsoară cu câte procente se
modifică în medie indicatorul pe un interval ca urmare a modific ării în
medie cu un procent, pe acela și interval, a factorului de influen ță:
36
ii
xff:FFe
iΔΔ= .
Metoda se utilizeaz ă în analiza cifrei de afaceri, a poten țialului uman,
a costurilor, a rentabilităț ii etc.
1.3.2.11. Metoda fluxurilor
Analiza pe baz ă de fluxuri este un demers al analizei financiare,
adoptat în teoria și practica unor țări occidentale înc ă din anii 1960 . Potrivit
metodei, firma este o structur ă vie, traversat ă de un ansamblu de fluxuri de
intrare și de ieșire.
„Fluxul ” reprezint ă orice mișcare generat ă de o opera țiune desfă-
șurată de întreprindere având un impact asupra trezoreriei, fie imediat, fie la
termen.
Instrumentele analizei financiare bazate pe metoda fluxurilor sunt:
tabloul de finanț are și tabloul de trezorerie. Folosirea lor permite eviden-
țierea și analiza transform ărilor înregistrate într-o anumit ă perioadă,
înțelegerea dinamicii situa ției financiare, analiza pertinent ă a lichidității și
solvabilității firmei etc.
1.3.2.12. Metode sociologice
Analiza economico-financiar ă are un caracter participativ datorit ă
implicării firmei atât cu ocazia preg ătirii și realizării acesteia, cât și cu
ocazia discut ării concluziilor.
Printre tehnicile sociologice care asigur ă practic o colaborare a
analiș tilor cu managerii se num ără cea a chestionarului și a interviului.
La nivelul unei firme se elaboreaz ă chestionare cu întreb ări specifice
firmei, respectiv domeniului investigat. Pentru preg ătirea lor se recomand ă
consultarea managerilor firmei respective, pentru a se cunoa ște punctele
cheie ale preocup ărilor actuale și de perspectiv ă ale acestora.
Chestionarul, indiferent de amploarea investig ării, trebuie s ă
îndeplineasc ă unele cerinț e elementare: s ă fie redactat într-un limbaj
simplu; întreb ările să fie clare și redactate într-o anumit ă logică; conținutul
chestionarului trebuie s ă concorde cu nevoile de informa ții ale diferitelor
tipuri de analiz ă.
37
38Interviul este o discu ție deschis ă prin care se încearcă lărgirea
câmpului de informa ții necesare pentru realizarea unei analize diagnostic.
În măsura în care este bine preg ătit, interviul permite anali știlor obț inerea
unor informa ții fine, de nuan ță.
1.3.2.13. Banchmarkingul
Banchmarkingul este o metod ă de analiz ă prin care se realizeaz ă
comparații directe între procesele func ționale sau opera ționale ale unor
firme care apar țin unor sectoare diferite, cu scopul de a identifica sursele de
avantaj concuren țial. Acest instrument stimuleaz ă activitatea managerilor și
personalului aflat în c ăutarea permanent ă a progresului, devenind deseori
parte component ă a culturii firmei.
Banchmarkingul se desf ășoară în trei etape:
• identificarea proceselor cheie asupra c ărora se va concentra studiul,
în funcție de impactul lor economic, de importan ța lor strategic ă pentru
viitor și de receptivitatea salaria ților la schimbare;
• identificarea celor mai bune performan țe, practici manageriale;
• identificarea posibilit ăților și mijloacelor concrete de aplicare aces-
tor practici în firma analizat ă.
1.4. Informația economic ă – premisă a efectuării
analizei economico-financiare
Informația economic ă reprezint ă una din formele de baz ă ale
informației generale și este esenț ială pentru analiza economico-financiar ă.
La nivelul firmei, informa ția economic ă se constituie din urm ătoarele
surse:
– surse externe firmei ca sistem – informa ții privind progresul tehnic în
ramura respectiv ă, conjunctura pie ței, informa ții oferite de organele fiscale,
bănci, burse de valori, mass-media, târguri și expoziții, simpozioane etc.
– surse interne reflect ă stările firmei la un moment dat, fiind asigurate
de sistemul de eviden ță, respectiv de contabilitatea de gestiune și financiar ă.
Informația economic ă poate fi structurată după diverse criterii, în
funcție de cerinț e multiple, pentru a asigura o percepere cât mai corect ă a
proceselor pe care le define ște.
În literatura de specialitate au ap ărut o serie de clasific ări pe bază de
criterii diverse, cum ar fi:
39a) după natura lor: informa ții economico-financiare, tehnice,
tehnologice, politice, sociale, juridice etc.;
b) după gradul de accesibilitate: informa ții deschise (largă
accesibilitate), limitate (accesibilitate redus ă), închise (protejate);
c) după proveniență : informații interne, externe;
d) din punct de vedere func țional: informa ție normativă , informație
efectivă , de stare a performan țelor economico-financiare.
Indiferent de izvorul lor, în scopul valorifică rii acestora în procesul
de analiză economico-financiar ă și de management, informa țiile trebuie s ă
îndeplineasc ă următoarele cerin țe fundamentale:
• utilitate pentru managerii firmei în conducerea proceselor eco-
nomice;
• exactitate – prelucrare corect ă a datelor;
• profunzime – reflectarea complet ă a legăturilor cauzale dintre
fenomenele și procesele economice pentru a desprinde concluzii judicioase
în vederea adopt ării unor decizii ra ționale;
• vechimea – poate influen ța nefavorabil reglarea func țiunii
sistemului în condi țiile în care informa țiile nu au fost actualizate;
• valoarea informa ției – este determinat ă de posibilitatea adopt ării
unor decizii eficiente pentru firm ă;
• costul informa ției – are un rol hot ărâtor în structurarea ș i
conducerea unit ăților economice, în condi ții de eficien ță.
1.5. Utilizatorii rezultatelor ana lizei economico-financiare
Realizarea obiectului de activitate al firmei se înf ăptuiește prin
desfășurarea unei multitudini de opera țiuni care au loc sub impulsul
continuu al factorilor endogeni și exogeni. Ca atare, fiecare func ție a firmei
reprezintă un ansamblu de atribu ții specializate și omogene.
Funcțiile firmei (cercetare și dezvoltare, produc ție, comercial ă, de
personal, financiar-contabil ă), indiferent de forma de proprietate, îmbr ă-
țișează totalitatea aspectelor activit ății economico-financiare ale acesteia,
fiecare fiind atât o condi ție, cât și o rezultant ă a celorlalte.
Luând în considerare faptul c ă obiectivele activit ății oricărei firme se
circumscriu în func țiunile ei, iar asupra lor se exercit ă atributele conducerii,
rezultă că analiza se afl ă la confluen ța acestora, constituindu-se într-un
40instrument al realiz ării tuturor atributelor sau chiar într-o func ție autonom ă
cuprinzătoare.
Analiza economico-financiar ă are un loc bine definit în structurile
funcționale ale conducerii, reprezentând un instrument al centrelor de
decizie în amplul proces de sporire a eficien ței oricărei activități.
Principalii utilizatori ai informa țiilor furnizate de analiza economico-
financiară sunt:
1. Furnizorii de capital: ac ționarii și consultanț ii acestora; investitorii
în obligațiuni, bă ncile și alți investitori;
2. Partenerii de afaceri: furnizorii, clien ții, angajații și organiza țiile
sindicale;
3. Statul: fiscul, guvernul și organiza țiile cvasiguvernamentale;
autorităț ile locale;
4. Alți utilizatori: managementul firmei, organiza țiile profesionale,
analiș tii și consultanț ii, auditorii și publicul.
Acționarii sunt interesa ți de performan țele curente ale investi ției
realizate și așteptările privind rentabilitatea viitoare. B ăncile și alți
investitori sunt o categorie de utilizatori interesat ă de monitorizarea
capacităț ii de plată și de gradul de îndatorare al firmei. Furnizorii sunt
interesați atât în dezvoltarea viitoare a afacerilor cu partenerii comerciali,
cât și de securitatea financiar ă a clienților. Clienț ii au în mod tipic cea mai
relaxată atitudine în leg ătură cu standingul financiar al partenerilor pe linia
de amonte. Angaja ții și organiza țiile sindicale sunt orientate îndeosebi de
securitatea locurilor de munc ă și negocierea salariilor. Fiscul asigur ă o parte
semnificativă din venituri prin impozitarea firmelor (profit, valoarea
adăugată etc.). Guvernul trebuie s ă formuleze politicile economice, s ă
conducă economia ș i să monitorizeze anumite zone economice. Autorit ățile
locale au ca principal interes industriile care sunt primordiale în zona pe
care o administreaz ă având ca scop emisiunea de obliga țiuni, acordarea de
facilități, atragerea investitorilor.
Managementul firmei utilizeaz ă frecvent analiza propriilor rezultate
și performan țe financiare prin raportare la situa ția industriei și a
principalilor concuren ți pentru a- și localiza propria pozi ție. Monitorizarea
performan țelor ramurii influenț ează nivelul și momentul investi țiilor,
politica de cercetare-dezvoltare, politica de marketing-promovare.
41Concepte cheie: analiza; analiza cantitativă ; analiza calitativă ;
analiza economico-financiar ă; analiza macroeconomic ă; analiza micro-
economică; compara ția; gruparea; metoda bilan țieră; metoda corela ției;
metoda grilelor de evaluare; metoda ratelor; metoda substituirilor în lan ț
(iterării).
Întrebări recapitulative:
1. Cum definiț i analiza economico-financiar ă?
2. Care sunt principalele tipuri de analiz ă economico-financiar ă?
3. Care sunt principalele etape ale procesului de analiz ă economi-
co-financiar ă?
4. Care sunt principalele metode de analiz ă calitativă?
5. Care sunt principalele metode de analiz ă cantitativă ?
6. Care sunt principiile metodei substituirilor în lan ț?
7. Care sunt principalele categorii de rate utilizate în analiza eco-
nomico-financiar ă?
8. Care sunt principalele surse de informa ții utilizate în analiza
economico-financiar ă?
9. Care sunt principalele categorii de utilizatori ai informa țiilor
furnizate de analiza economico-financiar ă și ce urmăresc aceștia?
BIBLIOGRAFIE SELECTIV Ă
1. Ișfănescu A. ș.a., Analiza economico-financiar ă, Editura
Economică , București, 1999.
2. Mărgulescu D. ș .a., Analiza economico-financiar ă, Editura
Fundației România de Mâine , 1999.
3. Moroșan Iosefina, Diagnostic, analiz ă și previziune economico-
financiară, Editura Ankarom, Ia și, 1998.
4. Moroșan Iosefina, Analiza economico-financiar ă, în industrie
comerț, turism ș i exploata țiile agricole , Editura Funda ției România de
Mâine , București, 2001.
5. Moroșan Iosefina, Analiza economico-financiar ă. Tehnici ș i
metode , Editura Funda ției România de Mâine , 2002.
6. Niculescu Maria, Diagnostic economic , Editura Economic ă,
București, 2003.
42
CAPITOLUL 2
ANALIZA REZULTATELOR ACTIVIT ĂȚII DE PRODUCȚ IE
ȘI COMERCIALIZARE
Obiective
• cunoașterea, calculul și modelarea indicatorilor care caracterizeaz ă
rezultatele activit ății de produc ție și comercializare;
• măsurarea și interpretarea ac țiunii principalilor indicatori care
influențează rezultatele activit ății de produc ție și comercializare;
• cuantificarea consecin țelor modific ării principalilor indicatori ai
producției și comercializ ării asupra indicatorilor economico-financiari ai
firmei.
2.1. Analiza activit ăților de produc ție și comercializare
Principalii indicatori de m ăsurare a activit ății unei firme sunt: cifra de
afaceri, produc ția marfă fabricată, producția exercițiului (produc ția globală)
și valoarea ad ăugată.
a) Cifra de afaceri (CA)
Cifra de afaceri reprezintă suma veniturilor realizate din vânz ări de
bunuri, vânz ări de mărfuri, executarea de lucr ări și prestări de servicii, mai
puțin rebuturile, remizele și alte reduceri acordate clien ților.
b) Produc ția marfă fabricată (Qf)
Producția marfă fabricată exprimă valoarea produselor fabricate,
lucrărilor executate și serviciilor prestate în cursul unei perioade de timp și
care urmeaz ă să fie vândute.
Producția obț inută destinată livrării se poate determina pe baza
următoarei relații:
Qf = Vpf + Vle + Vsp
Vpf = Qv + (Sf – Si)
43unde:
Qf = produc ția obținută destinată livrării;
Vpf = valoarea produselor fabricate (produse finite, semifabricate
destinate livră rii și produse reziduale);
Vle = valoarea lucr ărilor executate;
Vsp = valoarea serviciilor prestate;
(Sf – Si) sau ΔQs = stocurile de produse la sfâr șitul și respectiv la
începutul perioadei sau varia ția producției stocate.
Pentru calculul produc ției marfă fabricată se utilizeaz ă informațiile
din contabilitatea financiar ă, respectiv rulajele debitoare ale conturilor 345
„Produse finite” și 341 „Semifabricate” și rulajele creditoare ale conturilor
704 „Venituri din lucr ări executate și servicii prestate”, 705 „Venituri din
studii ș i cercetări” și 708 „Venituri din activit ăți diverse”.
Scopul produc ției oricărei firme cu caracter industrial este de a
ajunge în situa ția de „produc ție marfă”, de a se realiza în conformitate cu
exigențele pieței. Compara ția între indicatorul „produc ția exercițiului” și
„producția marfă fabricată” este deosebit de relevant ă deoarece reflectă
gradul în care rezultatele incluse în produc ția exercițiului au îndeplinit și
cerința de „marf ă” și măsura în care stocurile s-au diminuat, sau
dimpotrivă, au crescut.
c) Producția exerciț iului sau produc ția globală (Qe)
Producția exercițiului, denumit ă și producția brută (globală ), reflectă
în expresie valoric ă volumul total al activit ății de produc ție desfășurate de
către firmă pe perioada unui exerci țiu financiar.
Relația de calcul este:
Qe = Qv + ΔQs +Qi
în care: Qv = produc ția vândută (sau cifra de afaceri exprimat ă în prețuri
de vânzare, exclusiv TVA);
ΔQs = variaț ia producției stocate (cre șterea/descre șterea produc ției
stocate, în care se includ stocurile de produse finite, semifabricate,
producție neterminat ă etc.);
Qi = produc ția imobilizată (respectiv, costul imobiliz ărilor corporale
și necorporale realizate în regie proprie).
Indicatorul „produc ția exerciț iului” se determin ă periodic în func ție
de scopul analizei economice, iar informa țiile servesc la:
– determinarea capacit ăților de produc ție, a numărului de utilaje, a
volumului resurselor de munc ă, a dimensiunii activelor circulante;
– determinarea și analiza volumului de activitate și a modific ărilor
structurale ale elementelor componente;
– reflectarea corela țiilor cu ceilal ți indicatori valorici ai activit ății de
producție și comercializare a firmei;
– determinarea productivit ății muncii.
d) Valoarea ad ăugată (VA)
Valoarea ad ăugată reprezintă surplusul de venituri peste valoarea
consumurilor prove nind de la ter ți, respectiv bog ăția creată prin
valorificarea resurselor tehnice, umane și financiare ale firmei.
Valoarea ad ăugată reflectă contribuția unei firme la produsul intern
brut (P.I.B.), reprezentând, pe de o parte, un indicator de performan ță
economico-financiar ă a firmei, iar pe de alt ă parte, un indicator în sistemul
fiscalității.
Pe baza valorii ad ăugate consider ăm că poate fi apreciată adevărata
dimensiune a activităț ii unei firme. Spre deosebire de cifra de afaceri, care
include și valoarea cump ărărilor de materii prime, materiale și servicii care
se regăsesc în cifra de afaceri a firmelor furnizoare, valoarea ad ăugată
cuprinde numai echivalentul activit ății firmei în cauz ă.
În scopul analizei dinamicii activit ății de produc ție și comercializare
a unei firme se studiaz ă corelațiile între indicatorii valorici prezenta ți în
acest paragraf.
Se consideră ca situații normale, urm ătoarele corela ții:
a)
f v Q QI I≥
Egalitatea dintre indicele produc ției vândute ( ) și indicele
producției marfă fabricate vQI
()
fQI semnific ă menținerea ponderii
imobilizărilor în stocuri de produse finite. Inegalitatea este rezultatul
tendinței de reducere a ponderii acestor imobiliz ări, ceea ce înseamn ă
creșterea gradului de valorificare a producț iei obț inute.
b) >
fQI
eQI
44
Creșterea mai rapid ă a produc ției marfă fabricate fa ță de creșterea
producției exerciț iului eviden țiază o situație pozitivă, respectiv reducerea
stocurilor de produc ție nedeterminat ă și a consumului intern, dar pân ă la un
anumit nivel care s ă nu afecteze desfășurarea normal ă a activităț ii de
producție.
c) > VAI
eQI
Inegalitatea dintre indicele valorii adă ugate și indicele produc ției
exercițiului exprim ă reducerea ponderii consumurilo r provenite de la ter ți
în volumul total al activit ății firmei, ceea ce înseamn ă creșterea gradului de
valorificare a resurselor materiale.
Rezultă că, într-o situa ție normală apar inegalit ățile:
fQ CAI I≥ > <
eQIVAI
Diagnosticarea activit ății economico-financiare a firmei presupune
utilizarea raportului static și dinamic în vederea construirii modelelor
multiplicative de analiz ă.
Raportul static dintre indicatorii valorici prezentați în acest paragraf
permite caracterizarea evolu ției elementelor care diferen țiază acești
indicatori. Astfel, elementele care diferen țiază indicatorul „cifra de afaceri”
și indicatorul „produc ția marfă fabricată” sunt stocurile de produse finite,
precum și alte venituri exclusiv cele financiare și extraordinare.
Principalele rapoarte statice construite pe baza valorilor posibile ale
indicatorilor valorici sunt:
a) Raportul static dintre producț ia vândută (Qv) ș i producția marfă
fabricată destinată livrării (Qf) reflectă modificarea stocurilor de produse
finite.
1QQ
fv
pf
b) Raportul static dintre produc ția destinată livrării (Qf) ș i producția
exercițiului (Qe) exprimă modificarea ponderii imobiliz ărilor în stocuri de
producție neterminat ă, precum și a consumului intern.
1QQ
ef
pf
45
c) Raportul static dintre valoarea ad ăugată (VA) ș i producția
exercițiului (Qe) relevă modificarea ponderii consumurilor de la ter ți în
volumul total de activitate al firmei.
1QVA
epf
Raportul dinamic se determin ă pe baza indicatorilor valorici (cu baz ă
fixă) și caracterizeaz ă evoluția acestora fa ță de o anumit ă perioadă (de
exemplu, perioada precedent ă).
Raporturile dinamice calculate pe baza valorilor posibile ale
indicatorilor valorici sunt:
a) Raportul dinamic dintre indicele produc ției vândute ( ) și
indicele produc ției marfă fabricate () reflectă relația dintre ritmul
vânzărilor și ritmul fabrica ției. vQI
fQI
1II
fv
QQ
pf
b) Raportul dinamic dintre indicele produc ției marfă fabricate ()
și indicele produc ției exercițiului () semnific ă legătura dintre ritmul
producției și ritmul volumului total de activitate de produc ție. fQI
eQI
1II
ef
QQ
pf
c) Raportul dinamic dintre indicele valorii adă ugate (IVA) și indicele
producției exercițiului () exprimă creșterea sau sc ăderea gradului de
valorificare a resurselor materiale, respectiv a consumurilor provenite de la
terți. eQI
1II
eQVA
pf
46
2.2. Analiza cifrei de afaceri
Cifra de afaceri reprezint ă veniturile totale provenite din operaț iuni
comerciale ale unei firme într-o perioadă determinat ă.
Operațiunile comerciale luate în considerare în determinarea cifrei de
afaceri se refer ă la:
• vânzări de bunuri;
• vânzări de mărfuri;
• vânzări de produse;
• contravaloarea lucr ărilor executate;
• contravaloarea serviciilor prestate;
• venituri din redeven țe, locații de gestiune și chirii;
• alte venituri.
De menționat că în cifra de afaceri nu se includ veniturile financiare
și extraordinare.
2.2.1. Indicatori de m ăsurare a cifrei de afaceri
În analiza economico-financiar ă sunt opera ționali urm ătorii
indicatori:
a) Cifra de afaceri net ă (CA) reprezintă, conform reglement ărilor
contabile de armonizare cu directivele europene și cu Standardele
Internaționale de Contabilitate (OMFP 1752/ 2005), un indicator al contului
de profit ș i pierdere, care cuprinde sumele rezultate din vânzarea de
produse și furnizarea de servicii care se înscriu în activitatea curent ă a
firmei, dup ă deducerea reducerilor comerciale și a taxei pe valoarea
adăugată, precum și a altor taxe legate direct de cifra de afaceri.
b) Cifra de afaceri medie, denumită și preț mediu de vânzare,
reprezintă venitul ob ținut pe unitatea de produs sau de serviciu și se
calculează pe baza rela ției:
QCACA=
unde: Q reprezint ă volumul fizic al vânz ărilor.
c) Cifra de afaceri marginal ă (CA m), exprimă variația veniturilor din
vânzări generată de creșterea cu o unitate a volumului fizic al vânz ărilor:
47
0 10 1
mQ QCA CA
QCACA−−=ΔΔ=
d) Cifra de afaceri critic ă (CA cr), reflectă pragul de rentabilitate al
firmei și reprezint ă acel nivel al veniturilor din vânz ări necesar acoperirii
integrale a cheltuielilor de exploatare. Calculul cifrei de afaceri critice
pornește de la ipoteza de bază , conform că reia profitul este nul în momentul
atingerii pragului de rentabilitate, iar cheltuielile totale în raport cu volumul de activitate se grupeaz ă în cheltuieli fixe și cheltuieli variabile:
vcrR 1ChfCA−=
în care: Chf reprezint ă suma cheltuielilor fixe;
Rv reprezint ă rata cheltuielilor variabile, respectiv cheltuielile
variabile medii la un leu cifr ă de afaceri ⎟
⎠⎞⎜
⎝⎛=CAChvRv .
Principalele probleme ale analizei ci frei de afaceri, ale diagnosticului
acesteia la nivel de firm ă sunt:
• analiza dinamicii și structurii cifrei de afaceri;
• analiza factorial ă a cifrei de afaceri;
• analiza cifrei de afaceri în corelaț ie cu capacitatea de produc ție și
cerere;
• previzionarea cifrei de afaceri minime, modele de determinare,
determinarea cu restric ții prestabilite și probabile în func ție de variabila
„timp”;
• analiza reflect ării cifrei de afaceri în principalii indicatori
economico-financiari ai firmei.
2.2.2. Analiza dinamicii și structurii cifrei de afaceri
2.2.2.1. Analiza dinamicii cifrei de afaceri
Analiza evolu ției în timp a vânz ărilor poate fi realizat ă pe total firm ă
și pe produse.
Procedeele de analiz ă recomandate pentru analiza cifrei de afaceri
sunt:
48
a) modificările (abaterile) absolute cu bază fixă (BF) sau în lan ț
(BL):
ΔCA BF = CA n – CA 0 sau ΔCA BL = CA n – CA n-1
b) indicii cu baz ă fixă sau în lan ț:
100CACAI
0n
CABF× = sau 100CACAI
1 nn
CABL× =
−
c) ratele de creștere cu baz ă fixă sau în lan ț:
100 I R
BFCA BF−= sau 100 I R
BLCA BL −=
d) ritmul mediu anual de cre ștere:
100 1CACA100 100CACA100 I R 1 n
0n1 n
0nCA ×⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛− = − ⋅ = − =− −
Aceste procedee de analiz ă sunt aplicabile în condi ții de stabilitate
economică sau atunci când între perioada de analiz ă și cea de referin ță nu
există diferențe prea mari în timp; în condi țiile în care îns ă, procesul
inflaționist își face sim țită prezența sau când, chiar dac ă inflația este
moderată, distanța între cele dou ă momente este suficient de mare, a nu
corecta indicele dinamic al cifrei de afaceri cu cel infla ționist presupune o
abordare simplist ă, care deturneaz ă esența fenomenului economic.
Compatibilitatea datelor se poate asigura prin deflatarea sau inflatarea
indicatorilor.
Deflatarea presupune exprimarea datelor aferente perioadei de
analiză în unități monetare constante, aferente primului an, considerat baz ă
(actualizarea se efectueaz ă în raport cu anul ini țial). Corela ția se aplic ă
astfel:
0 / m nm n
m n
pCRT
RICA
CA
−−
−=
unde: CA R este cifra de afaceri real ă sau comparabil ă;
CA CRT este cifra de afaceri curent ă;
0 / m n pI
− reprezintă indicele pre țurilor, raportat la primul an al analizei.
49
Inflatarea presupune actualizarea indicatorilor valorici la ultimul an al
perioadei analizate, pe baza urm ătoarei relații de calcul:
m n / n m n m n p CRT R I CA CA
− − −× =
în care: reprezint ă indicele pre țurilor, raportat la ultimul an al
perioadei de analiz ă. m n / n pI
−
Pentru a avea relevan ță în stabilirea strategiei de dezvoltare a firmei,
dinamica cifrei de afaceri trebuie comparat ă cu dinamica pie ței, respectiv a
sectorului de activitate. Dac ă sectorul de activitate este mai dinamic decât
firma analizat ă acest lucru se poate datora fie cre șterii într-un ritm superior
a volumului vânz ărilor, concuren ței deja existente, fie apari ției de noi
concurenți, fie interac țiunii celor două cauze.
2.2.2.2. Analiza structurii cifrei de afaceri
Cifra de afaceri a unei firme poate fi analizat ă structural, în func ție de
diverse criterii de grupare a vânz ărilor, cum sunt: pe produse, clienț i, piețe
de desfacere, faze ale ciclului de via ță a produselor.
Structura cifrei de afaceri evidențiază ponderea de ținută de anumite
elemente componente în totalul vânz ărilor unei firme.
Analiza structural ă se poate realiza prin aplicarea urm ătoarelor
procedee:
a) ponderile componentelor cifrei de afaceri (gi):
100CAcagi
i× =
în care:
gi reprezintă ponderea de ținută de categoria „i” în totalul cifrei de
afaceri;
cai – cifra de afaceri realizat ă de categoria „i”;.
CA – cifra de afaceri total ă.
b) coeficientul de concentrare (Gini-Struck):
[)1 , 0 G , 2 n ;1 n1 g nG2
i∈ ≥−−=∑
50
în care:
n reprezint ă numărul de termeni ai seriei;
gi reprezint ă structura vânz ărilor pe categorii de activit ăți, grupe de
produse, unit ăți operative etc.
Coeficientul de concentrare Gini-Struck poate lua valorile care
aparțin intervalului [0; 1), cu urm ătoarea semnificaț ie: apropierea de 1 a
coeficientului de concentrare (de structur ă) înseamn ă că în structura
activității există produse care dau cea mai mare parte din cifra de afaceri;
apropierea de zero semnific ă o distribu ție relativ uniform ă a vânzărilor pe
structurile implicate în calcul.
În scopul adâncirii analizei se utilizeaz ă și indicele de concentrare
Herfindhal.
c) Coeficientul
HERFINDHAL (H):
[]1 , n / 1 H ; g H2
i∈ =∑
Pot fi eviden țiate următoarele situaț ii:
• H = 1, atunci când cifra de afaceri este format ă dintr-un singur
element;
• H = 1/n, atunci când elementele componente contribuie în aceeaș i
măsură la formarea cifrei de afaceri;
• când H se apropie de 1, aceasta reflect ă un grad ridicat de
concentrare a vânz ărilor, iar apropierea de 1/n reflect ă o distribu ție relativ
echilibrată a acestora.
Interpretările date rezultatelor celor doi coeficien ți sunt diferite în
funcție de contextul și conjunctura economic ă, astfel:
– dacă firma analizată deține poziție de monopol , atunci este pozitiv ă
situația în care gradul de concentrare a activit ății este mare, deoarece firma
poate realiza performan țe deosebite f ără o diversificare important ă a
activității;
– dacă firma funcționează într-un mediu concurenț ial agresiv , atunci
este de preferat un grad mic de concentrare, deoarece diminuarea performan țelor la anumite categorii (prin reducerea cererii) și nu la întreg
obiectul de activitate, înseamn ă pierderi mai mici.
51
52Analiza structural ă a activității trebuie s ă se realizeze cu pruden ță și
în corelație cu fazele ciclului de via ță: lansare, cre ștere, maturitate, declin.
De menționat că analiza structurii trebuie efectuat ă împreună cu studierea
evoluției în timp a cifrei de afaceri; în acest fel se poate explica dac ă
modificarea structurii vânz ărilor a avantajat sau nu firma din punct de
vedere economic. Factorii care pot genera modifică ri structurale a
vânzărilor pot fi obiectivi sau subiectivi. De exemplu, modificarea cererii,
factor obiectiv , implică și schimbări structurale, renun țarea la anumite
elemente și sporirea importan ței altora; reducerea ponderii unui anumit
produs, sortiment, serviciu ca efect al unor disfunc ționalități interne
reprezintă un factor subiectiv.
d) Metoda ABC (diagrama PARETTO )
Metoda ABC se recomand ă a fi aplicat ă îndeosebi în cazul
structurării cifrei de afaceri pe clien ți și pe produse.
Aplicarea metodei ABC la gestiunea unei clientele eterogene a
condus la urm ătoarea distribuț ie optimală .
• zona A: 10% din clien ți contribuie cu 60% din CA;
• zona B: 40% din clien ți contribuie cu 30% din CA;
• zona C: 50% din clien ți contribuie cu 10% din CA.
Studierea acestei distribu ții teoretice permite stabilirea unor concluzii
utile în fundamentarea deciz iilor privind volumul activit ății pentru
securitatea și rentabilitatea firmei. Astfel:
– zona A contribuie în cea mai mare m ăsură la rentabilitatea firmei,
dar are ș i cel mai ridicat grad de risc (incapacitatea de plat ă a unui client
important se reflect ă într-o măsură însemnată asupra situa ției financiare a
firmei analizate);
– zona B asigură cel mai mare grad de stab ilitate din punct de vedere
al vânzărilor și rentabilit ății și constituie un risc moderat pentru firm ă;
– zona C se caracterizeaz ă printr-o rentabilitate sc ăzută (indicele
cheltuielilor de exploatare devanseaz ă indicele cifrei de afaceri) și printr-un
risc redus.
Reprezentarea grafic ă a curbelor ABC, se prezint ă astfel:
Curba teoretic ă ABC
53
C
B
Curba real ă ABC
A B'
A'
(%)CA
100%
90%
75%
60%
50%
45%
10% 50% 100%
(%) clienți
Fig. 2.1. Reprezentarea grafic ă a curbelor ABC
0x = ponderea în func ție de numărul de clien ți;
0y = ponderea în cifra de afaceri.
Pentru reprezentarea grafic ă a curbelor ABC s-au luat în calcul
următoarele valori:
– 10% din clien ți reprezint ă 45% din CA;
– 40% din clien ți reprezint ă 30% din CA;
– 50% din clien ți reprezint ă 25% din CA.
Studiind posibilit ățile de reprezentare grafic ă ale celor dou ă curbe se
constată următoarele:
– când curba real ă este sub curba teoretic ă, scade ponderea vân-
zărilor din zona A ș i crește ponderea vânz ărilor din zonele B ș i/sau C;
– când curba real ă este deasupra curbei teoretice, cre ște ponderea
vânzărilor din zona A (posibil și în zona B) și scade ponderea vânz ărilor
din zona C.
În cazul analizei CA pe produse distribu ția teoretică este:
− zona A = 10-15% din tipurile de produse contribuie cu 60-70% din
CA;
− zona B = 25-30% din tipurile de produse contribuie cu 25-30% din
CA;
− zona C = 65-70% din tipurile de produse contribuie cu 10-15% din
CA.
Practica economic ă demonstreaz ă că interpretarea datelor în cazul
acestei metode este diferit ă de la un caz la altul. În unele situa ții, firma este
avantajată de existen ța unei clientele slab diferen țiate, în alte cazuri, tocmai
operarea cu o clientelă foarte important ă poate genera efecte economice
maxime.
2.2.3. Analiza factorial ă a cifrei de afaceri
Alături de analiza static ă și dinamică a cifrei de afaceri, relevant ă
pentru procesul de analiz ă este ș i analiza factorial ă, în urma c ăreia se pot
identifica și cuantifica factorii și influențele lor.
Utilizatorii acestor informa ții sunt în principal managerii firmelor,
instituțiile finanțatoare, acționarii, statul, salaria ții etc.
Analiza factorial ă a cifrei de afaceri se realizează diferențiat, funcție
de obiectul de activitate al firm ei, deoarece factorii de influen ță și relațiile
de cauzalitate sunt specifice. Exist ă însă și modele de analiz ă general
aplicabile.
2.2.3.1. Analiza factorial ă a cifrei de afaceri în cazul firmelor
cu activitate de produc ție
În cazul firmelor de produc ție cu profil industrial, se utilizeaz ă
următoarele modele de analiz ă a cifrei de afaceri:
a)
f sfsQCA
NQN CA× × =
b) h h z sW N N N CA× × × =
54
c)
f ff
sf
sQCA
MQ
NMN CA × × × =
d)
fff
ff
sf
sQCA
MQ
MM
NMN CA ×′×′
× × =
e)
t st
sSCA
NSN CA× × =
f) p Q CA× = 100p gpi i×=∑
unde: CA – cifra de afaceri;
sN – numărul mediu al personalului;
Qf – produc ția marfă fabricată destinată livrării;
sf
NQ – productivitatea medie anual ă a muncii (calculat ă pe baza
producției fabricate);
fQCA – gradul de valorificare a produc ției obț inute destinate livr ării;
zN – numărul mediu de zile lucrate de un angajat în perioada
analizată;
hN – numărul mediu de ore lucrate de un angajat într-o zi;
hW – productivitatea medie orar ă a unui angajat;
fM – valoarea medie a mijloacelor fixe;
fM′ – valoarea medie anual ă a mijloacelor fixe direct productive;
sf
NM – gradul de înzestrare tehnic ă a muncii;
ff
MM′
– compozi ția tehnologic ă a mijloacelor fixe;
55
ff
MQ
′ – randamentul mijloacelor fixe direct productive (produc ția
marfă fabricată la un leu mijloace fixe);
St – stocuri de materii prime, materiale;
p – prețul mediu de vânzare unitar;
gi – structura produc ției vândute pe produse;
pi – prețul de vânzare aferent produc ției de tip „i”.
Analiza factorial ă a cifrei de afaceri se realizeaz ă pe baza metodei
substituirilor în lan ț pentru compararea rezultatelor efective cu cele din baza
de raportare, dar se poate efectua ș i utilizând metodele statistice , respectiv
comparând dinamica indicatorilor.
De exemplu, potrivit primului model de analiz ă, se observ ă că orice
modificare a unuia dintre cei trei factori exercit ă o influență în același sens
și asupra cifrei de afaceri:
f sfsQCA
NQN CA× × =
Dacă indicele produc ției marfă fabricate devansează indicele de
creștere a num ărului de personal ( >QfI
sNI
sNQf
II⇔ >0), productivitatea
muncii va înregistra o cre ștere și se va reflecta favorabil ș i asupra cifrei de
afaceri. Dac ă ritmul de cre ștere a cifrei de afaceri este superior ritmului de
creștere a produc ției marfă fabricată ( >CAIQfI
QfCA
II⇔ >0), gradul de
valorificare a produc ției marfă fabricate cre ște, determinând și creșterea
cifrei de afaceri. Pentru a realiza o activitate performant ă, este de dorit ca
raportul dintre produc ția vândută și cea stocată să se mențină în limite
rezonabile, respectiv gra dul de valorificare a produc ției să fie cât mai mare.
Este posibil îns ă, ca în anumite perioade, gradul de valorificare a produc ției
marfă fabricate s ă înregistreze valori supraunitare, ceea ce înseamn ă că
firma vinde din produc ția stocată a exercițiilor financiare precedente.
56
Sistemul de factori care influen țează cifra de afaceri, în cazul
modelului de analiz ă prezentat mai sus, se prezint ă astfel:
sNΔ
sf
NMΔ
ΔCA
sf
NQΔ
sf
NM′
Δ
fQCAΔ
ff
MQ
′Δ
57
Metodologia de analiz ă factorial ă și cuantificarea influen ței
factorilor, pe baza metodei substituirilor în lan ț, se prezint ă astfel:
ΔCA = CA 1 – CA 0
sau
000
0
111
1
f0
sf
s
f1
sf
sQCA
NQNQCA
NQN CA × × − × × = Δ
din care, datorit ă:
1) influen ței numărului mediu de salaria ți:
()()
000
0 1
f0
sf
s sCA
sQCA
NQN N N × × − = ΔΔ
2) influen ței produc ției marfă fabricate pe salariat (producti-
vității muncii):
()
000
11
1
f0
sf
sf
s
SCA
f
QCA
NQ
NQN
NQ×⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛− = ΔΔ
din care, datorit ă:
2.1) influen ței valorii medii anuale a mijloacelor fixe pe un
salariat (gradul de înzestrare tehnic ă a muncii):
()
000
00
00
11
1
f0
ff
ff
sf
sf
s
SCA
f
QCA
MQ
MM
NM
NMN
NM×⎥⎥
⎦⎤
⎢⎢
⎣⎡
′×′
×⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛− × = ΔΔ
2.2) influen ței ponderii mijloacelor fixe direct productive
(compozi ției tehnologice a mijloacelor fixe):
()
000
00
1 11
1
f0
ff
ff
ff
sf
s
fCA
f
QCA
MQ
MM
MM
NMN
MM×⎥⎥
⎦⎤
⎢⎢
⎣⎡
′×
⎟⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜⎜
⎝⎛′
−′
× =′
ΔΔ
2.3) influen ței produc ției marfă fabricate la 1 leu mijloace fixe
direct productive (randamentului mijloacelor fixe direct productive):
()
000
11
1 11
1
f0
ff
ff
ff
sf
s
fCA
f
QCA
MQ
MQ
MM
NMN
MQ×⎥⎥
⎦⎤
⎢⎢
⎣⎡
⎟⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜⎜
⎝⎛
′−′′
× × =′ΔΔ
3) influen ței cifrei de afaceri la 1 leu produc ție marfă fabricată
(gradului de valorificare a produc ției obținute și destinate livr ării):
()
⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
− × × = ΔΔ
0 111
1
f0
f1
sf
s
fCA
QCA
QCA
NQNQCA
Al doilea model de analiz ă factorial ă a cifrei de afaceri
evidențiază modul de utilizare a timpului de munc ă atât din punct de
vedere cantitativ, cât și din punct de vedere calitativ:
h h z sW N N N CA× × × =
Sistemul de factori care influen țează cifra de afaceri, în cazul
celui de-al doilea model de analiz ă, poate fi reprezentat astfel:
ΔNs
Δ T ΔNz
ΔCA tΔ
ΔNh
hWΔ
58
Indicatorul h z sN N N T× × = exprimă fondul total de timp de
muncă al firmei (om-ore); indicatorul h zN N t× = exprimă timpul
mediu de munc ă al unui salariat (ore); indicatorul TCAWh= Δ
reprezintă productivitatea medie orară a unui salariat.
După cum se observ ă, al treilea și al patrulea model reprezint ă
forma dezvoltată a primului model:
ff
sf
sMQ
NMN CA× × =
sau
fff
ff
sf
sQCA
MQ
MM
NMN CA ×′×′
× × =
Din practica economic ă se știe că, în anumite perioade de timp,
nu toate mijloacele fixe particip ă activ la realizarea obiectului de
activitate al firmei. De exemplu, dac ă cererea scade, se impune redu-
cerea gradului de utilizare a capacit ății de produc ție, deoarece, în caz
contrar, firma ar fi obligat ă să producă pe stoc, ceea ce ar însemna o
imobilizare de resurse materiale și financiare într-o produc ție care va
putea sau nu s ă fie valorificat ă în perioadele urm ătoare. În aceast ă
situație, ar crește cheltuielile firmei, diminuând performan țele econo-
mice și afectând pozi ția firmei pe pia ță. De asemenea, este posibil ca
la nivelul firmei s ă existe mijloace fixe aflate în conservare. Deoarece
acestea nu particip ă efectiv la procesul de produc ție, este normal ca
valoarea mijloacelor fixe s ă fie diminuat ă cu cea aferent ă celor în con-
servare atunci când se realizează analiza factorial ă a cifrei de afaceri.
Un alt factor important care influenț ează mărimea cifrei de
afaceri este gradul de înzestrare tehnic ă a muncii , care exprim ă
efortul investi țional al firmei. Într-o economie dinamic ă, caracterizată
printr-o concuren ță tot mai acerbă , va câștiga cel care va avea o putere
investiț ională mai mare și va asigura o înzestrare tehnic ă superioar ă a
muncii. Gradul de înzestrare tehnic ă a muncii va spori atunci când
ritmul de cre ștere a valorii medii a mijloacelor fixe va devansa ritmul
de creștere a personalului. Aceasta se va reflecta în mod direct asupra
productivit ății muncii și implicit asupra rezultatelor firmei. În
59
condițiile în care gradul de înzestrare tehnic ă a muncii cre ște ca
urmare a deciziei firmei de reducere a personalului și nu pe seama
investiției în echipamente, acest lucru semnific ă mai curând
restrângerea capacit ății de produc ție. Pentru a avea relevan ță, această
creștere a gradului de înzestrare tehnic ă trebuie analizat ă sub aspect
calitativ și structural, adic ă să se studieze politica investi țională ,
precum și performan ța echipamentelor prin compara ție cu cea
existentă la nivel concuren țial și mondial.
Compoziț ia tehnologic ă a mijloacelor fixe exprimă ponderea
mijloacelor fixe direct productive în totalul mijloacelor fixe, respectiv
contribuția echipamentelor, instala țiilor și a altor mijloace fixe care
participă activ la procesul productiv. Se recomand ă ca acest raport s ă
aibă valori apropiate de 1.
Randamentul (eficien ța) mijloacelor fixe este factorul
determinant al cre șterii cifrei de afaceri. Evident, un asemenea factor
are o încărcătură informațională mare și complex ă pentru că, de fapt,
în influen ța lui se reg ăsește și expresia eficien ței muncii (produc-
tivitatea ei), precum ș i calitatea managementului în toate zonele de
manifestare a lui, inclusiv în cele de baz ă: produc ția și
comercializarea.
Analiza factorială a cifrei de afaceri utilizând modelele multipli-
cative exemplificate se realizeaz ă după aceleași reguli ale metodei
substituirii în lan ț.
Al cincilea model utilizat în analiza factorial ă a cifrei de afaceri
exprimă corelația dintre cifra de afaceri și gradul de asigurare a for ței de
muncă cu active circulante (stocuri de materii prime, materiale etc.):
StCA
NStN CA
SS× × =
60Raportul
SNStevidențiază valoarea medie a stocurilor aferente
unui salariat sau gradul de asigurare cu stocuri a angaja ților. În analiza
factorială este important ă nu numai valoarea stocurilor, ci și structura
lor, deoarece realizarea unui pr odus impune asigurarea tuturor resur-
selor materiale implicate în producerea acestuia. Asigurarea cu stocuri
de materii prime, materiale, m ărfuri a personalului este corelat ă și cu
productivitatea angaja ților. Imobilizarea resurselor financiare în
stocuri este apreciat ă pozitiv numai în condi țiile în care se fac calcule
de eficiență asupra rezultatelor a șteptate.
Indicatorul StCAexprimă viteza de rota ție a activelor circulante
(numărul de rota ții) și se coreleaz ă cu indicatorul
SNSt, oferind o
imagine asupra eficien ței muncii, a calit ății și structurii stocurilor.
Ultimul model de analiz ă factorial ă a cifrei de afaceri exprimă
corelația dintre volumul produc ției vândute și cifra de afaceri:
p Q CA× = unde: 100p gpi i∑×=
Acest model de analiz ă se utilizeaz ă în cazul în care produc ția
vândută este omogen ă, fiind diferen țiată doar pe modele, sortimente,
calități etc.
Când produc ția vândut ă nu are caracter omogen, modelul de
analiză devine:
∑× =i ip qv CA
în care: qv i reprezint ă volumul produc ției vândute pentru produsele de
tip „i”.
Metodologia de analiz ă factorial ă și modificarea influenț ei
factorilor, pe baza modelului:
∑× =i ip qv CA, se prezint ă astfel:
ΔCA = CA 1 – CA 0
din care, datorit ă:
1) influen ței modific ării volumului fizic al produc ției vândute
asupra cifrei de afaceri:
()∑∑ × − × = ΔΔ
0 0 0 1 i i i iCA
i p qv p qv qv
sau ()
0rec CA
i CA CA qv − = ΔΔ
2) influen ței modific ării prețului de vânzare asupra cifrei de afa-
ceri:
() rec
1 i i i iCA
i CA CA p qv p qv p
0 1 1 1− = × − × = Δ ∑∑Δ
61
Cifra de afaceri recalculat ă (CArec) se determin ă prin
următoarele calcule economice:
– se ș tie că
∑ ∑∑∑× × = × ⇒××=0 i qv 0 i
0 i0 i
qv p qv I p qvp qvp qvI
0 1
01
sau ∑× × =0 i qvrecp qv I CA
0
Din punct de vedere metodologic, trebuie de men ționat faptul c ă
primul factor (qv i) conține și influența structurii fizice a produc ției
vândute care, prin intermediul pre țului diferen țiat pe produse,
acționează asupra cifrei de afaceri.
De remarcat c ă această influență de structur ă poate fi deter-
minată doar în cazul produselor omogene (exprimate în aceea și unitate
de măsură).
În consecin ță, relațiile sunt:
1) influen ța volumului fizic (cantit ății):
()∑ ∑
= =Δ× − × = Δn
1 ii in
1 i0 iCA
i0 0 1p qv p qv qv
unde 0p – prețul mediu de vânzare.
2) influen ța structurii fizice a produc ției vândute:
()∑ ∑
= =Δ× − × = Δn
1 i0 in
1 ii iCA
i p qv p qv g
0 0 1
unde g i – structura fizic ă a producției vândute.
3) influenț a preț urilor de vânzare:
()∑ ∑
= =Δ× − × = Δn
1 ii in
1 ii iCA
i0 1 1 1p qv p qv p
Dacă producția este omogen ă se pot forma grupe de produse,
stabilindu-se influen ța structurii pe grupe de produse (activit ăți).
Cunoașterea contribuț iei fiecărei grupe de produse sau activit ăți la
evoluția cifrei de afaceri prezint ă o importan ță deosebit ă pentru
strategia firmei.
62
2.2.3.2. Analiza factorial ă a cifrei de afaceri în cazul firmelor
de comerț și turism
În cazul firmelor care comercializeaz ă mărfurile, analiza cifrei
de afaceri se poate efectua cu ajutorul urm ătoarelor categorii de
modele:
I. Modele care exprim ă corelația dintre cifra de afaceri și
suprafața rețelei comerciale (suprafa ța comercial ă sau suprafață de
vânzare)
ccSCAS CA× =
sau CA S CAc× =
cSCACA= sau 100C g
CAia i×
=∑
în care: S c reprezint ă suprafața medie de vânzare (comercial ă)
CA – desfacerea medie pe m2 și exprimă eficiența comercial ă;
gi – structura suprafe ței comerciale pe grupe de m ărfuri, raioane,
tipuri de activit ăți etc.;
iaC– vânzările pe m2 suprafață comercial ă, aferente structurii
implicate în analiz ă.
II. Modele utilizate pentru analiza factorial ă a cifrei de afaceri
în cazul în care societatea desf ășoară activitatea de comer ț la
domiciliul (sediul) clienț ilor
ccNCAN CA× =
în care:
cNCAexprimă valoarea medie a unei comenzi ()c.
În cazul firmelor de turism , cifra de afaceri se ob ține din diverse
activități: cazare, alimenta ție publică, transport, servicii suplimentare.
Având în vedere caracterul specific al activităț ii desfășurate de
turism, modelele de analiz ă a cifrei de afaceri sunt construite astfel
încât să reflecte particularit ățile domeniului analizat, astfel:
63
1.
tts
t tsNCAN CA× =
2. ∑=its ts ca CA
3.
0ts
d0
d tsLCA
LLL CA× × =
4.
tzts
ttz
t tsNCA
NNN CA× × =
în care N t reprezint ă numărul mediu de turi ști;
tts
NCA– încasarea medie pe un turist;
caits – cifra de afaceri din turism aferent ă serviciului „i”;
Ld – capacitatea de cazare disponibil ă (numărul locurilor de
cazare disponibile);
L0 – capacitatea de cazare ocupat ă (numărul locurilor ocupate în
perioada analizat ă);
d0
LL– gradul de ocupare a capacit ății disponibile (coeficientul de
utilizare a capacit ății disponibile);
0ts
LCA– randamentul unui loc ocupat;
Ntz – numărul de turist – zile, indicator care eviden țiază
totalitatea nopț ilor de cazare înregistrate în perioada analizat ă;
ttz
NN– durata medie a sejurului, exprimat ă în zile;
tzts
NCA– venitul mediu pe zi – turist.
În activitatea de cazare , cea mai important ă component ă a
veniturilor din activitatea de turism, cifra de afaceri este dependent ă
de dimensiunea capacit ății disponibile și a celei ocupate .
64
65În cel de-al treilea model multiplicativ prezentat, între cei trei
factori de influență (capacitatea de cazare disponibil ă, gradul de
ocupare a capacit ății disponibile și randamentul unui loc ocupat)
există o proporționalitate directă . Este evident faptul c ă dacă gradul de
ocupare a capacităț ii disponibile se apropie de unu, cifra de afaceri
crește. Gradul de ocupare depinde îns ă de diverși factori: concurență ,
sezonalitate, tarifele practicate, calitatea ofertei, imagine etc.
Randamentul unui loc ocupat cre ște de obicei atunci când tarifele de
cazare cresc. Pentru a nu reduce gradul de ocupare a capacit ății
disponibile, este necesar ca tarifele s ă fie majorate numai în anumite
condiții: îmbună tățirea calit ății serviciilor oferite, suplimentarea
serviciilor, modificarea categoriei de cazare, cre șterea costurilor etc.
În cel de-al patrulea model de analiz ă a cifrei de afaceri din
turism, num ărul de turiș ti, precum și durata sejurului sunt factorii
cantitativi care ofer ă o imagine asupra calităț ii serviciilor prestate de
firma de turism. Venitul mediu pe zi – turist este factorul calitativ al modelului economic, care se poate modifica sub influen ța altor factori
endogeni, exogeni, direc ți și indirecți etc.
2.2.4. Analiza cifrei de afaceri în corela ție cu capacitatea
de produc ție și cererea de produse
Principalii factori care dimensioneaz ă volumul activit ății unei
firme și de care depinde m ărimea cifrei de afaceri sunt: capacitatea de
producție, resursele (materiale, umane, financiare), cererea de produse
(piața).
Capacitatea de produc ție este o no țiune care opereaz ă în special
în sfera produc ției materiale, în principal în sfera produc ției
industriale; aceast ă noț iune poate fi extrapolat ă și în domeniul
serviciilor sau al produc ției de informa ții.
Capacitatea de produc ție a firmelor industriale reprezint ă
producția maxim ă care poate fi ob ținută într-o perioad ă dată , într-o
anumită structură și calitate, în condi țiile folosirii normale – intensive
și extensive a capitalului fix productiv, potrivit unui regim de lucru
eficient.
Din aceast ă definiție se desprinde concluzia c ă spre deosebire de
producția realizată sau programat ă bazată pe condi țiile concrete
existente în perioada respectiv ă, care pot îngloba și situații mai puțin
favorabile referitoare la folosirea extensiv ă și intensiv ă a capitalului
fix, capacitatea de produc ție reprezint ă posibilitatea ob ținerii
producției în condi țiile folosirii normale a acestuia, f ără a se ține
seama de unii factori care limiteaz ă temporar volumul activit ății la un
nivel inferior.
Capacitatea de produc ție se exprim ă prin volumul fizic al
producției, folosind în acest scop unit ățile fizice de m ăsură prevăzute
în situațiile statistice pentru produsul respectiv.
Resursele sunt intr ările în procesul productiv, destinate a fi
consumate sau transformate de acesta. Clasicii teoriei economice au
împărțit resursele în trei categorii: p ământ, munc ă, capital. Teoriile
moderne adaug ă la acestea: informa țiile și antreprenoriatul (care
organizeaz ă celelalte resurse și le dirijeaz ă în sensul productiv
concret). Împreun ă, toate aceste resurse poart ă numele de factori de
producție.
Destinația produselor este vânzarea (din punctul de vedere al
producătorului). Dar pentru a fi vândut, un produs trebuie s ă fie
necesar, adic ă cerut. Cererea este cantitatea dintr-un produs pe care
consumatorii doresc s ă o achiziț ioneze.
Mecanismele de reglare dintre elementele „capacitate-factori-
piață”, relativ complexe, încep s ă se manifeste prin stabilirea situa ției
în care se afl ă fiecare produc ător față de concordan ța dintre posi-
bilitățile sale de produc ție și posibilit ățile de absorb ție (cererea
solvabilă). Această poziție a produc ătorului este apreciată prin analiza
cifrei de afaceri în corelaț ie cu capacitatea de produc ție și cererea ;
concluziile rezultate din aceast ă analiză se utilizeaz ă fie în funda-
mentarea previziunilor pentru perioada urm ătoare, fie în funda-
mentarea programelor investi ționale ale firmelor pe termen mediu și
lung.
În analiza cifrei de afaceri, în corela ție cu capacitatea de
producție și cererea, se au în vedere urm ătorii indicatori:
a) gradul de utilizare a capacit ății de produc ție (Gc):
100KQGf
c× =
în care: Q f reprezint ă producția marfă fabricată ;
66
K – capacitatea de produc ție (în unit ăți fizice sau valorice).
b) gradul de satisfacere a cererii estimate (Gs):
100CeCAGs× =
în care: C e reprezint ă cererea estimat ă la începutul intervalului.
c) gradul de valorificare a produc ției marfă fabricate (G
v):
100QCAG
fv× = .
Fundamentarea cifrei de afaceri viitoare, și pe aceast ă bază,
întocmirea programelor concrete de fabrica ție nu se pot finaliza numai
pe baza informa țiilor interne. Acestora trebuie s ă li se adauge infor-
mații multiple provenite din investigarea pieței și concuren ței.
În ceea ce prive ște piața, analiza se va orienta în două direcții:
a) analiza calitativ ă, menită să pună în relație oferta și cererea,
mascând posibilitatea absorb ției de către piață a produselor firmei;
b) analiza cantitativ ă, care are scopul de a investiga și a obț ine
informații asupra gusturilor, nevoilor și comportamentului consuma-
torilor față de produsele firmei.
De asemenea, pentru o analiz ă riguroasă a pieței este necesar ă o
segmentare a pie ței proprii în func ție de utilizatori. Segmentarea pie ței
reprezintă determinarea raportului dintre volumul vânz ărilor produ-
selor proprii ș i volumul total al vânz ărilor pe o anumit ă piață.
Segmentarea pie ței presupune calcularea cotei de pia ță absolută sau
globală (Cabs) care exprim ă poziția firmei pe pia ța (sectorul/ramura)
pe care ac ționează:
100
CACACn
1 iif
abs × =
∑
=
unde: CA i reprezint ă cifra de afaceri a firmei analizate;
∑
=n
1 iiCA – cifra de afaceri total ă a sectorului /ramurii.
67
Factorii care influen țează pozitiv cota de pia ță absolută (globală)
sunt: dinamica sectorului de activitate din care face parte firma anali-
zată și satisfacția clienților. De exemplu, cota de pia ță globală poate
crește dacă dinamica cifrei de afaceri a firmei devanseaz ă dinamica
cifrei de afaceri a sectorului. În acest caz, pozi ția concuren țială a
firmei este una favorabil ă deoarece acț ionează pe o pia ță dinamică.
Cota de pia ță absolută poate să crească și în condi țiile în care ritmul de
creștere a sectorului este negativ sau nul, iar ritmul de cre ștere a firmei
este pozitiv sau când ambele ritmuri sunt negative, îns ă diferite (mai
mare pentru firma analizat ă). În ultimele două situații există riscul
pierderii pie ței în viitor ca urmare a diminu ării cererii.
Cota de piață relativă (C rel) exprimă poziția firmei în raport cu
liderii de pia ță și se determin ă cu următoarele rela ții:
100CACAC
Lf
rel× = sau 100
CACACn
1 iLf
rel
i× =
∑
=
unde: CA L reprezint ă cifra de afaceri a celui mai important concurent
de pe piață;
∑
=n
1 iLiCA – valoarea vânz ărilor (cifra de afa ceri) a primilor trei
concurenți de pe pia ță.
În legătură cu concuren ța, cunoa șterea acesteia, a puterii
competitive a firmelor cu care firma analizat ă intră în competi ție, a
evoluției cifrelor de afaceri ale acestor firme, cotelor de pia ță și chiar a
capacităț ilor de autofinan țare constituie priorit ăți manageriale de prim
ordin pentru orice firm ă, în baza cunoa șterii acestor elemente putând fi
stabilite principalele obiective ale evoluț iei economico-financiare.
În legătură directă cu piața este ș i analiza clientelei , care vizeaz ă
următoarele aspecte:
– inventarierea și prezentarea principalelor coordonate ale
clienților interni ș i externi, în principal în ceea ce prive ște
perspectivele pe care ace știa le au în evolu ția economic ă proprie;
– dinamica propriei clientele, schimb ările intervenite în structura
și numărul acesteia, identificarea cauze lor care au determinat aceste
schimbări și implicațiile acestora cu vânz ările proprii;
68
69– comportamentul clientelei fa ță de produsele proprii și față de
produsele firmelor concurente;
– analiza „clientelei virtuale”, a firmelor existente sau pe cale de
a se înfiin ța și care consum ă sau pot consuma produsele proprii.
2.2.5. Previzionarea cifrei de afaceri
Previziunea economic ă reprezint ă crearea unui evantai de
situații viitoare posibile, folosind ipoteze care rezult ă din analiza
aprofundat ă a situației economice actuale, concrete și a tendin țelor
care se desprind din acestea, evantai din care subsistemul decizional
va alege variantele viitoare convenabile.
Analiza previzional ă economic ă presupune determinarea evolu-
ției viitoare a unui fenomen economic pe baza cercet ării factorilor care
îl influențează și a naturii ș i intensității relațiilor de cauzalitate.
Între metodele explorative de elaborare a previziunilor, un loc
bine determinat îl ocup ă extrapolarea func ției de ajustare sau a func ției
de regresie. Condi ția principal ă a utilizării funcțiilor de regresie ca
bază a elabor ării previziunilor este reflectarea prin intermediul ei a
unei relații esențiale, variabilele factoriale depistate influen țând în
mod definitoriu fenomenul cercetat.
Spre exemplu, în cazul previzion ării cifrei de afaceri (y)
corespunz ătoare unei valori a variabilei x, cunoscut ă cert (spre
exemplu, cota de pia ță rezultată în urma unor acorduri interna ționale
pe un anumit interval de timp, notat cu x p) se obține o valoare y p:
yp = a + b • x p
a și b fiind coeficien ții modelului.
Înainte de utilizarea ei în diverse calcule economice sau în
luarea deciziilor, valoarea astfel previzionat ă a cifrei de afaceri trebuie
să fie testat ă; calitatea previziunilor bazate pe utilizarea func ției de
ajustare depinde de o serie de factori, printre care:
– stabilitatea fenomenului în evolu ție;
– mărimea seriei cronologice, un plus de exactitate fiind ob ținut
în domeniul previziunilor prin utilizarea unor serii cronologice cu mai
mult de 15 termeni;
– orizontul prognozei;
– prezența și intensitatea factorilor conjuncturali.
Supraviețuirea unei firme, cel pu țin din punct de ve dere teoretic,
poate fi asigurată în condițiile realiz ării unei cifre minime de afaceri ,
în care veniturile s ă egalizeze cheltuielile, iar profitul s ă fie nul.
În acest scop, modelul de previziune poate fi înlocuit cu unul
strict economic, în care se porne ște de la faptul c ă cheltuielile totale
sunt rezultatul celor dou ă categorii de cheltuieli: fixe și variabile.
CAChv1ChfCAmin
−=
În scopul determin ării cifrei de afaceri probabile, care s ă aducă
un profit rezonabil, se apeleaz ă la un procedeu relativ simplu de
determinare a cifrei de afaceri minime cu restric ții; restricția avută în
vedere în acest caz este ca rata dividendelor s ă fie egală cu rata
dobânzii (motiva ția acestei restric ții rezidă în posibilitatea de a asigura
acționarilor, pentru capitalul social investit, cel pu țin suma pe care ar
fi obț inut-o dac ă își depozitau banii în banc ă). Procedeul presupune
parcurgerea urm ătoarelor etape:
a) stabilirea sumei dividendelor care trebuie pl ătite acționarilor:
D = K s • d
în care:
D reprezintă suma totală a dividendelor pl ătibile acționarilor;
Ks – suma total ă a capitalului social investit de ac ționari;
d – rata dobânzii.
b) determinarea profitului net, pornind de la premisa c ă suma
dividendelor se suportă din acesta:
DCfp 100CfpD Pn ⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
−+ =
în care: Cfp reprezint ă procentul din profit destinat constituirii
fondurilor proprii;
Pn – profit net.
70
c) determinarea profitului brut, pornind de la cunoa șterea
profitului net și a cotei de impozitare a profitului:
n
ii
n b PC 100CP P ⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
−+ =
în care: P b reprezint ă profitul brut;
Ci – cota de impozit pe profit.
d) determinarea volumului total al cheltuielilor firmei:
cbn
1 ii irPc q=∑
=
în care: reprezintă cheltuielile totale la nivel de firm ă; ∑
=n
1 ii ic q
qi – cantitatea din produsul „i”;
ci – costul unitar al produsului „i”;
n – numărul produselor;
rc – rata rentabilit ății resurselor consumate, considerată ca medie
la nivel de ramur ă.
e) determinarea cifrei de afaceri minime, în condi țiile egalit ății
dintre suma dividendelor ș i rata dobânzii:
bn
1 ii i min P c q Ca+ =∑
=
2.2.6. Reflectarea cifrei de afaceri în principalii
indicatori economico-financiari ai firmei
Cifra de afaceri, indicator sintetic de prim ă importan ță în
diagnosticul st ării prezente și predicția stării viitoare a oric ărei firme, se
reflectă în evoluț ia ei, în majoritatea indicatorilor, sco țând în relief, în
primul rând, modul cum au evoluat indicatorii de rezultate ai firmei sub
influenț a efortului de sporire sau de dimensionare just ă a activității.
Modul de reflectare a cifrei de afaceri în principalii indicatori
economico-financiari ai firmei este reliefat prin urm ătoarele modele,
determinate pentru varia țiile absolute:
71
a) modificarea profitului brut ca urmare a varia ției cifrei de afa-
ceri:
()( )0 0 1Ppr CA CA CAb− = ΔΔ
în care:
0pr= profitul mediu la 1 leu cifr ă de afaceri (P/CA);
b) modificarea ratei rentabilit ății economice pe seama varia ției
cifrei de afaceri:
()( )100Atpr CA CACA
10 0 1 Re×−= ΔΔ
în care: At reprezint ă activul total;
c) modificarea ratei rentabilit ății financiare sub influen ța
variației cifrei de afaceri:
()( )100Kppr CA CACA
10 0 1 Rf×−= ΔΔ
în care: Kp reprezint ă volumul capitalului permanent al firmei în
cursul perioadei;
d) modificarea vitezei de rota ție a activelor circulante datorat ă
modificării cifrei de afaceri:
()TCAACTCAACCA
00
10 V× − × = ΔΔ
în care:
AC 0 reprezint ă activele circulante din perioada de referin ță;
T – timpul, în zile (conven țional considerat T = 360);
e) modificarea volumului eliber ărilor (imobiliz ărilor) de active
circulante sub influen ța modific ării cifrei de afaceri:
()()
TCA
CAT AC
CAT ACCA1
00
10 I E
⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛ ×−×= ΔΔ
72
f) modificarea eficien ței mijloacelor fixe datorat ă variației cifrei
de afaceri (cifra de afaceri la 1 000 lei mijloace fixe):
1000MFCA CACA
10 11000CAMf
×−= Δ⎟
⎠⎞⎜
⎝⎛⋅ Δ
în care: Mf 1 reprezintă valoarea a mijloacelor fixe în perioada analizat ă;
g) modificarea eficienței muncii (respectiv a profitului mediu pe
salariat) sub influen ța variației cifrei de afaceri:
()( )1000
Npr CA CACA
10 0 1 Ps×−= ΔΔ
în care N 1 reprezint ă numărul de salaria ți în perioada curent ă;
h) modificarea cheltuielilor totale (totale, variabile, materiale
ș.a.) ca urmare a varia ției cifrei de afaceri:
()()()1000
0 1CC CA CA10001CA1000× − = ΔΔ; ()1000CAChtC1000⋅ =
în care: C(1000) reprezint ă rata cheltuielilor la 1 000 lei cifr ă de afaceri;
i) modificarea valorii ad ăugate sub influen ța variației cifrei de
afaceri:
()( ) 00 1VAva CA CA CA − = ΔΔ
în care: 0vareprezintă valoarea ad ăugată la 1 leu cifr ă de afaceri.
2.3. Analiza valorii ad ăugate
În cazul analizei diagnostic a valorii ad ăugate se urm ăresc
aceleași probleme ca ș i în cazul cifrei de afaceri, cu men țiunea că se
face distinc ție în calculul și interpretarea indicatorului.
Valoarea ad ăugată este unul din cei mai importan ți indicatori de
reflectare a performan țelor economico-financiare ale unei firme. Spre
deosebire de cifra de afaceri, care include și valoarea cump ărărilor de
materii prime, materiale și servicii care se reg ăsesc în cifra de afaceri a
firmelor furnizoare, valoarea ad ăugată cuprinde numai echivalentul
activității întreprinderii în cauz ă. Pe baza valorii ad ăugate se poate
aprecia dimensiunea activit ății unei firme.
73
74Valoarea ad ăugată exprimă plusul de bog ăție care se ob ține prin
activitatea productiv ă și comercial ă a unei firme. Valoarea ad ăugată
reflectă contribuția firmei la produsul intern brut (P.I.B.), reprezentând
o expresie a performan ței economice a firmei.
Valoarea ad ăugată stă la baza calculului unei serii de indicatori
de eficien ță, în primul rând pentru caracterizarea factorilor de
producție (capitalul, munca etc.). De asemenea, st ă la baza calcul ării
taxei pe valoarea ad ăugată, cuvenită statului, din partea firmelor.
Valoarea ad ăugată (VA) poate fi determinat ă prin două metode:
a) metoda sintetic ă;
b) metoda de reparti ție (aditivă).
a) Metoda sintetic ă, conform c ăreia din volumul total al activi-
tății de produc ție și comercializare a firmei se scad consumurile
intermediare de la ter ți.
În cazul în care firma desfășoar ă numai activitate de produc ție
valoarea ad ăugată se determin ă astfel:
Va = Qe – M
în care: M reprezint ă consumurile intermediare de la ter ți aferente
activității de produc ție.
În situația în care întreprinderea desf ășoară pe lângă activitatea
de produc ție și activitate de comer ț atunci valoarea ad ăugată se
stabilește astfel:
Va = (Qe + Mc) – M'
unde:
Mc = marja comercial ă;
M' = consumurile intermediare de la ter ți (pentru produc ție și
comerț).
Marja comercial ă reprezintă diferența dintre valoarea m ărfurilor
vândute (contul 707) și costul lor (contul 607). Consumurile
intermediare de la ter ți se preiau din contabilitatea financiară ,
respectiv din conturile 601 la 628, exclusiv contul 607, care a fost luat în calcul la stabilirea marjei comerciale, și contul 621 „cheltuieli cu
colaboratorii”, care se reg ăsesc în cheltuielile cu personalul.
b) Metoda de reparti ție (aditivă), potrivit c ăreia valoarea
adăugată este rezultatul însum ării următoarelor elemente: salarii ș i
contribuții pentru asigur ările și protecția socială, amortizare, pro-
vizioane aferente exploat ării, dobânzi, impozite și taxe (exclusiv
impozitul pe profit), rezultatul exploat ării recalculat (rezultatul aferent
cifrei de afaceri din care se scad dobânzile).
Potrivit abordă rii valorii ad ăugate dup ă această metodă, rezultă
că ea este format ă din remunerarea urm ătorilor subiecț i (parteneri
sociali): salaria ți, acționari, stat, institu țiile care acord ă credite și
firma.
În literatura de specialitate se utilizeaz ă ca principali indicatori
de creare de valoare: valoarea economic ă adăugată (EVA – economic
value added ) și valoarea ad ăugată de piață (MVA – market value
added ), lansați de cabinetul de consultan ță STERN ș i STEWART.
Valoarea economic ă adă ugată (EVA) este plusul de valoare
creat de firm ă pentru ac ționari peste costul capitalurilor proprii, fiind o
modalitate de a m ăsura performan ța internă a firmei.
Valoarea economic ă adăugată este diferen ța dintre rezultatul
exploatării după impozitare și suma remuner ării capitalurilor angajate
în exploatare.
Relațiile de calcul sunt:
⎟
⎠⎞⎜
⎝⎛−′= −′=100CMPC e RKi Cc E R EVA
()100KiCip 1 Pre R ⋅−=′
()Cip 1d KpDRdD KpKpCcp CMPC −+++⋅ =
unde:
RE' = rezultatul exploată rii după impozitare;
Cc = costul capitalurilor totale fo losite (propriu + împrumutat);
Ki = capitalul investit;
Re' = rata rentabilit ății economice nete (dup ă impozitare);
Pr = rezultatul exploat ării;
CMPC = costul mediu ponderat al capitalurilor;
Ccp = costul capitalului propriu;
Rd = rata dobânzii;
Cip = cota de impozit pe profit.
75
Valoarea economic ă adăugată este foarte important ă pentru
acționari deoarece în cazul unei valori pozitive firma creeaz ă o valoare
mai mare decât costul capitalului propriu, iar în caz contrar se distruge
valoare pentru acționari.
Costul capitalului propriu este rata de rentabilitate financiar ă
așteptată de acționari în schimbul plas ării capitalului în firma
respectivă.
Potrivit modelului de evaluare a activelor financiare, în cazul
firmelor cotate, costul capitalului propriu (Ccp) se poate determina
astfel:
Ccp = R F + (R M -R F) β
unde: R F reprezint ă rata dobânzii f ără risc (la titlurile de stat);
RM = rata rentabilit ății financiare la nivelul pie ței bursiere;
β = coeficient de evaluare a riscului sistematic (evolu ția cursului
acțiunilor firmei comparativ cu evolu ția de ansamblu a pie ței
bursiere).
Costul datoriilor financ iare este rata dobânzii dup ă corectarea cu
impozitul pe profit (firma beneficiaz ă de economie de impozit pe
profit, cheltuielile cu dobânzile fiind deductibile fiscal).
Valoarea adă ugată de piață (MVA) reflect ă crearea de valoare
bursieră pentru ac ționari:
MVA = CB-Kp
CB = Na x cba
unde: CB = capitalizarea bursieră a firmei;
Na = num ărul de acțiuni emise;
cba = cursul bursier al unei ac țiuni;
Kp = valoarea contabil ă a capitalurilor proprii.
Valoarea ad ăugată de piață reflectă valoarea actual ă a fluxurilor
viitoare de valoare economic ă adăugată actualizate cu o rat ă egală cu
costul mediu ponderat al capitalurilor.
()∑
=+=n
1 ttt
a 1EVAMVA
unde: EVA t = valoarea economic ă adăugată în anul „t”;
a = rata de actualizare (CMPC).
76
772.3.1. Analiza dinamicii și structurii valorii ad ăugate
Procedeele de analiz ă folosite în acest caz sunt: modific ările
absolute și indicii calcula ți pe total și pe elemente componente ale valorii
adăugate și ponderile (ratele de structur ă/remunerare ale valorii ad ăugate).
Pentru analiza dinamicii și structurii valorii ad ăugate,
informațiile pot fi structurate astfel:
Nr.
crt. Indicatori Nivel de
comparație Nivel
efectiv Structura
(ratele)
valorii
adăugate
(%) Modificarea
absolută Indici
(%)
(0) (1) (0) (1)
0 1 2 3 4 5 6=3 – 2 7 =
3/2×100
Indicatorii ce trebuie selecta ți sunt:
1. cheltuieli cu salariile personalului;
2. cheltuieli privind asigur ările și protecția socială ;
3. cheltuieli cu personalul (1 + 2 = 3); 4. cheltuieli cu amortizarea și provizioanele;
5. cheltuieli cu impozite, taxe și vărsăminte asimilate (exclusiv
impozitul pe profit);
6. cheltuieli privind dobânzile; 7. rezultatul exploat ării recalculat (exclusiv cheltuielile finan-
ciare cu dobânzile și rezultatul din alte opera țiuni decât cifra de
afaceri);
8. valoarea ad ăugată (3+4+5+6+7+8).
În cazul în care indicele unui element component la formarea și
modificarea valorii ad ăugate este mai mic decât indicele valorii
adăugate, atunci se înregistreaz ă o scădere a ponderii acelui element în
valoarea ad ăugată și invers. La nivel de firm ă, se apreciaz ă că situația
este normal ă atunci când scade ponderea elementelor de natura
cheltuielilor în valoarea ad ăugată și crește ponderea profitului din
exploatare.
Valoarea ad ăugată poate fi analizat ă în mărimi relative, sub
forma ratelor valorii ad ăugate.
Ratele valorii ad ăugate sunt utilizate în comparaț iile sectoriale
și între exerci ții, oferind informa ții asupra împă rțirii valorii ad ăugate
între factorii de munc ă și capital.
Calculul și semnifica ția acestor rate sunt prezentate dup ă cum
urmează:
a) Rata medie a valorii ad ăugate aferente cifrei de afaceri :
100CAVARVA⋅ =
Această rată reflectă ponderea valorii ad ăugate în cifra de afaceri
și măsoară gradul de integrare pe vertical ă a firmelor cu activit ăți de
producție și comercializare. În cazul în care gradul de integrare se
apropie de 1, atunci în firm ă se realizeaz ă un număr mare de etape
pentru obținerea produsului finit.
b) Rata varia ției valorii ad ăugate , denumită „rata de creș tere a
firmei”:
100VAVA VAR
00 1
VV ⋅−=
c) Ratele de structur ă sau ratele de remunerare ale valorii
adăugate se construiesc pe baza componentelor valorii ad ăugate,
determinat ă potrivit metodei aditive. Ratele de structur ă ale valorii
adăugate reprezint ă ponderea de ținută de fiecare element component
în valoarea ad ăugată .
c1) Contribuț ia factorului uman la formarea valorii ad ăugate
(Kf):
100VApersonalul cu cheltuieli TotalKf ⋅ =
c
2) Contribuția activelor imobilizate la formarea valorii
adăugate ( ):
iAK
100VAmortizarea a cu Cheltuieli K
iA ⋅ =
78
2.3.2. Analiza factorial ă a valorii ad ăugate
Din punct de vedere factorial valoarea ad ăugată se poate analiza
pe baza modelelor:
a) a v QeQeM1 Qe VA × =⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛− =
b) va W s NQeQa
s NQes N VA a⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ =
c) va W TQeVA
TQeT VA h× × = ⋅ ⋅ =
d) QeVA
f MQe
f Mf M
s Nf Ms N VA ⋅
′⋅′⋅ ⋅ =
unde:
Qe = valoarea produc ției exerciț iului;
M = consumurile intermediare de la ter ți;
va= valoarea ad ăugată ce revine la 1 leu produc ție a
exercițiului;
T = timpul total de munc ă;
aW= productivitatea medie anual ă;
hW= productivitatea medie orar ă;
s N = numărul mediu de personal;
fM = valoarea medie a activelor fixe;
fM′ = valoarea medie a activelor fixe productive.
79
Sistemul de factori care ac ționează asupra valorii ad ăugate,
potrivit modelului „a” se prezint ă astfel:
s N
T
Qe t
hW
VA
gi
va
vai
în care: Qe = produc ția exerciț iului ( )hW T Qe× = ;
T = timpul total de munc ă;
hW= productivitatea medie orar ă, determinat ă pe baza
producției exercițiului;
s N = numărul mediu de personal;
t = numărul mediu de ore pe salariat;
gi = structura produc ției exerciț iului pe produse sau pe tipuri de
activități;
va= valoarea medie ad ăugată la 1 leu produc ție a exerci țiului
⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛ ⋅=∑
100va gvai i;
vai = valoarea ad ăugată la 1 leu produc ție a exerci țiului pe
produse sau tipuri de activit ăți.
Metodologia de analiz ă factorial ă și cuantificarea influen țelor
factorilor presupun:
0e1e 0 1 va Q va Q VA VA VA
0 1⋅ − ⋅ = − = Δ
din care, datorit ă:
1. influen ței producției exerciț iului:
()() 0e eVA
e va Q Q Q
0 1⋅ − = ΔΔ
din care, datorit ă:
80
1.1. influenț ei timpului de munc ă:
()() 0 h0 1VAva W T T T0⋅ ⋅ − = ΔΔ
din care, datorit ă:
1.1.1. influen ței numărului de salaria ți:
()() 0 h 0 s sVA
s va W t N N N0 0 1 ⋅ ⋅ ⋅ − = ΔΔ
1.1.2. influen ței numărului mediu de ore pe salariat:
()() 0 h 0 1 sVAva W t t N t0 1 ⋅ ⋅ − = ΔΔ
1.2. influenț ei productivităț ii medii orare:
()() 0 h h1VA
h va W W T W0 1⋅ − = ΔΔ
2. influen ței ratei valorii adă ugate:
()()0 1eVAva va Q va
1− = ΔΔ
din care, datorit ă:
2.1. influenț ei structurii produc ției exerciț iului pe produse sau
tipuri de activitate:
()⎟⎠⎞⎜⎝⎛−′= ΔΔ
0eVA
i va va Q g
1
2.2. influenț ei valorii ad ăugate al 1 leu produc ție a exerci țiului
pe produse sau tipuri de activit ăți:
⎟⎠⎞⎜⎝⎛′− = Δva va Q va 1e i1
în care:100va gva0i 1i∑⋅=′
Analiza varia ției valorii ad ăugate cu ajutorul celorlalte modele
multiplicative, prezentate anterior se realizează în modalitatea deja
expusă.
81
2.3.3. Analiza consecin țelor modific ării valorii ad ăugate
asupra performan țelor economico-financiare
Modificarea valorii ad ăugate influen țează următorii indicatori
economico-financiari:
a) Rezultatul exploat ării:
( )0 0 1 pr VA VA⋅ −
în care pr reprezint ă profitul mediu la 1 leu valoare ad ăugată
⎟⎠⎞⎜⎝⎛=VAPpr .
b) Eficien ța utilizării potențialului uman :
( )
1s0 1
NVA VA−
c) Eficiența utilizării activelor de exploatare :
1000AVA VA
1e0 1⋅−
d) Rata rentabilit ății economice :
( )100Atpr VA VA
10 0 1⋅⋅ −
e) Eficiența utilizării mijloacelor fixe :
( )1000f MVA VA
10 1⋅−
2.4. Analiza produc ției fizice
Producția fixă reprezint ă totalitatea valorilor de întrebuin țare
rezultate din activitatea productivă și care pot fi puse în circuitul
economic.
Analiza economico-financiar ă a produc ției fizice are ca scop
punerea în eviden ță a modului în care firma î și realizeaz ă obligațiile
contractuale.
82
2.4.1. Analiza realiz ării programului de produc ție
pe sortimente
La nivelul fiec ărui sortiment, procedeul de analiz ă este indicele
volumului fizic al produc ției, stabilit pe baza rela ției:
100qqi
01
q⋅ =
unde: q reprezint ă volumul fizic al produc ției obț inute.
Valoarea informa țională a indicelui volumului fizic se limiteaz ă
la un singur tip de produs. Rolul indicilor volumului fizic este de a
semnala proporț ia de realizare a programului de fabrica ție pe
sortimente.
Pentru a caracteriza gradul de realizare a programului de
fabricație pe total firm ă, în cazul unei produc ții eterogene, se
calculează coeficientul mediu de sortiment ()sK și coeficientul de
nomenclatur ă (K n).
Relațiile de calcul ale coeficientului mediu de sortiment sunt
următoarele:
a) ∑∑=
0 00 min
sp qp qK
în care:∑ reprezint ă valoarea recalculată a produc ției
fabricate în limitele programate, care se stabile ște comparând valoarea
efectivă cu valoarea programată a produc ției pe fiecare sortiment,
luându-se în calcul valoarea minim ă; 0 minp q
∑ 0 0p q- valoarea programată a producției fabricate.
Coeficientul mediu de sortiment se stabile ște având în vedere
principiul de baz ă conform c ăruia nu se accept ă compensarea
nerealizărilor la anumite sortimente de c ătre depășirile de la alte
sortimente, ceea ce face ca nivelul coeficientului s ă fie egal sau mai
mic decât 1 sau 100 ( 1 K s≤ sau 100)
83
b) ∑∑Δ− =
0 0sp qqp1 K
în care:∑Δqp reprezint ă suma abaterilor negative pe sortimente,
respectiv suma nerealiză rilor față de programul de fabrica ție.
c) 100g
100i gK' '
i q'
i
s0 i 0∑∑−⋅=
în care: ponderile programate ale sortimentelor la care nu s-a
realizat programul de fabrica ție; 0ig′
' '
i0g= ponderile programate ale sort imentelor la care programul
de fabrica ție a fost realizat integral sau dep ășit.
iqi= indicele de realizare a programului de fabrica ție pe sortimente.
Valoarea maxim ă 1 înregistrat ă de coeficientul mediu de
sortiment indic ă faptul că programul de fabrica ție a fost realizat în
proporție de 100% sau dep ășit la toate produsele. Valoarea subunitar ă
a coeficientului mediu de sortiment reflect ă existența a cel pu țin unui
tip de produs la care gradul de realizare a programului de fabrica ție
este mai mic decât 100%.
În activitatea practic ă a firmelor se întâlnesc situa ții, cum ar fi:
• neîndeplinirea programului de fabrica ție la mai multe
sortimente, dar în propor ții mai mici;
• neîndeplinirea programului de fabrica ție la un singur
sortiment, dar într-o propor ție foarte mare.
Prin calcularea coeficientului de nomenclatur ă (Kn), se acord ă
aceeași importan ță tuturor produselor, indiferent de ponderea lor în
volumul produc ției, dar valoarea sa informa țională este mai limitat ă
decât a coeficientului mediu de sortiment.
Prin calcularea sa se determin ă, din punct de vedere fizic, gradul
de realizare a programului de produc ție la nivel de firm ă, pe baza
relației:
Nn1 Kn− =
în care:
84
n = num ărul sortimentelor (poziț iilor) la care programul de
producție nu a fost realizat;
N = numărul total al sortimentelor (pozi țiilor) din nomenclatorul
de fabrica ție.
Modificarea volumului fizic al produc ției sau vândute pe
sortimente se reflect ă în următorii indicatori:
a) Valoarea produc ției obținute destinat ă livrării:
()
0 0 1 in
1 ii ip qf qf⋅ −∑
=
în care: qf i reprezint ă volumul fizic al produc ției obținute, destinat ă
livrării, pe tipuri de produse;
b) Cifra de afaceri :
()
0 0 1 in
1 ii ip qv qv⋅ −∑
=
în care: qv i reprezint ă volumul fizic al produc ției vândute, pe tipuri de
produse.
c) Costul pe produse :
0
q0cficf−
în care: cf 0 reprezint ă cheltuieli fixe pe unitatea de produs, la nivelul
bazei de compara ție.
d) Profitul pe produs :
• direct
()()0 0 0 1c p qv qv−−
• indirect :
⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
−0
q0
1 cficfqv
în care: (p 0 – c 0) reprezint ă profitul pe unitatea de produs, la nivelul
bazei de compara ție.
85
e) Profitul la nivel de firm ă:
P0(Iqv – 100)
în care: P 0 – profitul total la nivelul bazei de compara ție;
Iqv – indicele volumului fizic al produc ției vândute.
100p qvp qvI
0 00 1
qv ⋅ =∑∑
f) Cheltuielile fixe la 1000 lei cifr ă de afaceri :
1000p qvcf1000p qvcf
0 00
0 10⋅ − ⋅∑ ∑
în care: cf 0 reprezint ă suma cheltuielilor fixe la nivel de firm ă.
g) Suma economiilor (dep ășirilor) din modificarea costurilor
aferente produc ției marfă comparabil ă:
()100 I E
iq p−
0 p p p p c q c q E⋅ − ⋅ =∑∑
în care: reprezint ă indicele volumului fizic al produc ției marfă
comparabilă . qcI
100c qc qI
0 p0 1
qc ⋅⋅⋅=∑∑
h) Rata rentabilit ății economice :
()100At100 I P
1qv 0⋅−.
86
2.4.2. Analiza structurii produc ției
Realizarea în propor ții diferite a programului de produc ție pe
sortimente determin ă modificări în structura acesteia, reflectat ă prin
ponderile pe care le de țin diferite sortimente. Modific ările în cauz ă se
datorează unor cauze obiective care apar în executarea programului de
producție, cum ar fi: gradul de satura ție a pieței pentru un sortiment sau
altul, restric ții în legătură cu asigurarea firmei cu factori de produc ție.
Caracterizarea structurii produc ției se realizeaz ă prin ponderea
fiecărui sortiment sau produs în totalul produc ției. Compararea
ponderilor la nivelul fiec ărui sortiment oferă informa ții privind
realizarea structurii stabilite prin programul de produc ție.
Caracterizarea modific ării structurii produc ției de la o perioad ă
la alta se urm ărește prin coeficientul mediu de structur ă sau
asortiment aK, care se determină la nivel de firm ă pe baza
următoarelor rela ții:
a) ∑Δ − =g 100 K a
b) ∑∑=
0 1r0 minr
ap qp qK
în care:
∑Δg= suma abaterilor negative ale ponderilor pe sortimente;
∑ 0 1rp q= valoarea efectiv ă a produc ției, recalculat ă în funcție
de structura programat ă pe sortimente. Ea se determin ă în două
modalități:
– înmulțind valoarea efectiv ă totală a produc ției cu structura
programat ă a acesteia pe fiecare sortiment în parte;
– înmulțind indicele mediu de îndepl inire a programului de fabri-
cație cu valoarea programat ă a producției pe fiecare sortiment în parte.
∑ 0 minrp q= valoarea produc ției executat ă în contul structurii
programate (se determin ă prin compararea la nivelul fiec ărui sortiment
în parte a valorii efective a produc ției cu valoarea efectiv ă a acesteia,
recalculat ă în funcție de structura programat ă, luând în calcul valoarea
minimă).
87
Mărimea coeficientului mediu de structur ă poate fi egal ă sau mai
mică decât 1 sau 100 ( 1 K a≤sau 100):
– coeficientul este egal cu 1 sau 100 în situa ția în care programul
de produc ție a fost îndeplinit în propor ție de 100%, dep ășit sau
neîndeplinit în aceea și proporție la toate sortimentele prev ăzute în
nomenclatorul de fabrica ție al firmei;
– coeficientul este mai mic decât 1 sau 100 când programul pe
sortimente a fost realizat în propor ții diferite.
Modificarea structurii produc ției influen țează următorii
indicatori economico-financiari ai firmei :
a) Cheltuieli la 1000 lei cifr ă de afaceri:
1000p qvc qv1000p qvc qv
0 00 0
0 10 1⋅ − ⋅∑∑
∑∑
b) Profitul aferent cifrei de afaceri :
( )qv 0 0 1 0 1 I P c qv p qv− −∑∑
c) Rata medie a rentabilit ății economice :
()100AtI P c qv p qv
1qv 0 0 1 0 1⋅− −∑∑
d) Rata medie a rentabilit ății resurselor consumate :
100 1c qvp qv100 1c qvp qv
0 00 0
0 10 1⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
− − ⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
−∑∑
∑∑
e) Rata medie a rentabilit ății comerciale :
100p qvc qv1 100p qvc qv1
0 00 0
0 10 1×⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
− − ×⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
−∑∑
∑∑
f) Profitul mediu pe un salariat :
()
1sqv 0 0 1 0 1
NI P c qv p qv− −∑∑
88
g) Eficien ța utilizării mijloacelor fixe :
()1000f MI P c qv p qv
1qv 0 0 1 0 1⋅− −∑∑
2.4.3. Corelațiile dintre coeficientul mediu de sortiment,
coeficientul mediu de structur ă și indicele mediu
de realizare a volumului produc ției
Analiza corelat ă a coeficien ților medii de sortiment și de
structură și a indicelui mediu de realizare a volumului produc ției pune
în evidență următoarele corela ții:
a)
⎪
⎩⎪
⎨⎧
===
100 I) 100 ( 1 K) 100 ( 1 K
qas
Situația a) denot ă faptul că la nivelul fiec ărui sortiment în parte
și în medie pe total firm ă, programul de produc ție a fost îndeplinit în
proporție de 100%, ceea ce constituie un aspect pozitiv al activit ății
desfășurate.
b)
⎪
⎩⎪
⎨⎧
>==
100 I) 100 ( 1 K) 100 ( 1 K
qas
Această corelație semnific ă faptul că programul de produc ție a
fost depășit pe total și pe fiecare sortiment în parte, dar în aceea și
proporție.
c)
⎪
⎩⎪
⎨⎧
><=
100 I) 100 ( 1 K) 100 ( 1 K
qas
89
Corelația prezentat ă poate fi întâlnit ă atunci când a avut loc o
depășire a programului de producț ie pe fiecare sortiment și în medie la
nivel de firm ă, însă în propor ții diferite. Aceast ă situație poate fi
apreciată în mod favorabil, dac ă ritmurile diferite de dep ășire a
programului de fabrica ție pe sortimente au fost determinate de
solicitările clienților, iar sporul de produc ție a avut desfacerea asigurat ă.
d)
⎪
⎩⎪
⎨⎧
><<
100 I) 100 ( 1 K) 100 ( 1 K
qas
Situația d) reflect ă faptul că la nivel de firm ă depășirea realizat ă
este efectul compens ării nerealiz ărilor înregistrate la unele sortimente,
cu depășirile de la alte sortimente. Activitatea firmei va fi apreciat ă în
funcție de cauzele care au generat aceste abateri.
e)
⎪
⎩⎪
⎨⎧
<=<
100 I) 100 ( 1 K) 100 ( 1 K
qas
Aceste corela ții reflectă faptul că programul de produc ție nu a
fost îndeplinit la nici un sortiment și, în consecin ță, nici la nivel de
firmă, în aceea și proporție, ceea ce constituie un aspect negativ al
activității desfășurate de firm ă.
f)
⎪
⎩⎪
⎨⎧
<<<
100 I) 100 ( 1 K) 100 ( 1 K
qas
Corelația prezentat ă poate fi întâlnit ă în cazul în care programul
de produc ție nu a fost îndeplinit la nivel de firm ă, datorită
nerealizărilor înregistrate la anumite sortimente care pot fi mai mari
decât dep ășirile aferente altor sortimente. La aceea și situație se poate
ajunge și atunci când programul de produc ție nu s-a realizat la nici un
sortiment, dar în propor ții diferite. Ambele situa ții reprezint ă aspecte
negative ale activit ății firmei și analiza trebuie aprofundat ă pentru
depistarea cauzelor care le-au generat.
90
2.4.4. Analiza ritmicit ății produc ției ș i a vânzărilor
Urmărirea produc ției în timp vizeaz ă un aspect important, cel al
analizei realiz ării programului de produc ție pe subdiviziuni de timp,
cunoscută în teoria și practica economic ă sub denumirea de ritmicitate
a produc ției. Prin ritmicitate se înțelege modul de realizare a
obiectivelor programate pe subdiviziuni de timp, compara ția
putându-se face și cu realiz ările anterioare.
Pentru caracterizarea ritmicit ății, pot fi utilizate urm ătoarele
procedee :
a) indicii produc ției pe subdiviziuni de timp caracterizeaz ă
ritmicitatea produc ției și a distribu ției pe intervale scurte de timp (zile,
săptămâni, decade, luni). Când indic ii individuali pe subdiviziuni de
timp prezint ă variații față de indicele mediu al perioadei analizate,
asistăm la o realizare neritmic ă a producției și a vânzărilor.
b) structura produc ției și, implicit, a vânz ărilor este o consecin ță a
primului procedeu. Ea se determin ă raportând valoarea produc ției fabricate
sau vândute la totalul produc ției aferente perioadei analizate. Dacă pe
subdiviziuni de timp ponderile efective sunt egale cu cele programate
înseamnă că ritmicitatea a fost respectat ă.
c) coeficientul mediu al ritmicit ății ()rK se determin ă pe baza
următoarelor rela ții:
• ∑Δ − =g 100 K r
în care:
∑Δg reprezint ă suma abaterilor (indiferent de semnul
matematic) din punctul de vedere al ponderii produc ției pe
subdiviziuni de timp.
• ∑∑Δ− =
0 0rp qqp1 K
în care:∑Δqp reprezint ă suma abaterilor negative pe subdiviziuni
de timp, respectiv a nerealiz ărilor față de programul de produc ție.
• ∑∑=
1r1
rqqK
91
în care:
∑ 1rq reprezint ă valoarea efectiv ă a produc ției, recalculată în
funcție de ritmicitatea programat ă. Se determin ă astfel:
– înmulțind valoarea efectiv ă a produc ției cu structura
programat ă a acesteia pe fiecare subdiviziune de timp în parte;
– înmulțind indicele mediu de îndeplinire a programului de
fabricație cu valoarea programat ă a produc ției pe fiecare subdiviziune
de timp în parte.
∑ 1q reprezint ă valoarea produc ției realizate în contul
ritmicității programate (se calculeaz ă prin compararea pe fiecare
subdiviziune de timp în parte a valorii efective a produc ției cu
valoarea efectiv ă a acesteia, recalculat ă în funcție de ritmicitatea
producției programat ă, luând în calcul valoarea minim ă).
• ()∑− − =2
ir x xx 211 K
în care:
xi – valoarea programat ă a producției pe subdiviziuni de timp;
x– valoarea medie programată a producției.
Efectele negative ale nerespect ării ritmicit ății produc ției și a
vânzărilor sunt:
• creșterea stocurilor de produc ție neterminat ă și respectiv a
imobilizărilor de capitaluri în aceste stocuri;
• scăderea gradului de valorificare a produc ției obținute,
destinată vânzării;
• creșterea gradului de uzură a mijloacelor fixe;
• utilizarea incomplet ă și nerațională a potențialului uman și
material;
• înrăutățirea calității producției;
• creșterea costurilor și scăderea rezultatelor financiare.
În vederea realiz ării ritmice a programului de produc ție și de
vânzare, trebuie luate mă surile adecvate în func ție de cauzele care au
generat aritmicitatea.
92
2.5. Analiza calit ății producției și a implica țiilor
economico-financiare ale acesteia
Calitatea produselor se stabile ște încă din faza de proiectare;
parametrii tehnici de calitate pe care trebuie s ă-i îndeplineasc ă un
anumit produs pentru a fi corespunz ător din punct de vedere al
cerințelor trebuie s ă corespundă unor norme prestabilite și precise,
care se numesc standardele interne și internaționale de calitate .
Calitatea poate fi definit ă ca fiind m ăsura, gradul în care un
produs, prin totalitatea caracteristi cilor tehnice, ec onomice, sociale ș i
de exploatare, satisface nevoi a pentru care a fost creat.
Procedeele de analiz ă a calităț ii produselor difer ă, după cum
produsele pot fi grupate sau nu pe clase de calitate.
2.5.1. Analiza calit ății produselor diferențiate
pe clase de calitate
Criteriile care stau la baza grup ării produc ției pe clase de calitate
sunt:
• calitatea materiilor prime folosite;
• procedeele tehnologice utilizate; • alinierea la normele interne care reglementeaz ă parametrii de
calitate ai produselor respective.
Analiza calit ății produselor diferen țiate pe clase de calitate se
poate face pe fiecare produs în parte, precum ș i la nivel de firm ă.
La nivel de produs , analiza calităț ii se poate realiza cu ajutorul
următoarelor procedee:
a) coeficientul mediu de calitate pe produs ()iK se determin ă ca
medie aritmetic ă ponderată între volumul produc ției (q i) sau ponderea fie-
cărui sortiment în totalul produc ției (g i) și coeficientul clasei de calitate (K i):
∑∑=
ii i
iqK qK sau 100K gKi i∑= .
Situația este favorabil ă pentru firm ă când coeficientul mediu de
calitate pe produs tinde c ătre 1 ( 1 K i→ , simbol al calit ății
superioare), prin descre ștere (1iK< 0iK).
93
Gradul de îmbună tățire a calit ății producției ()ik IΔ se determin ă
ca diferen ță între 100 și indicele coeficientului mediu de calitate pe
produs ()ik I:
i i K I 100 K I− = Δ unde 100KKK I
10
ii
i× =
b) coeficientul mediu de calitate pe produs determinat pe baza
coeficienților de echivalen ță ()ieK :
∑∑=
ie i
eqK qKi
i sau 100K gKi
ie i
e∑=
în care:
ieKreprezintă coeficientul de echivalen ță al clasei de calitate „i”.
Coeficientul de echivalen ță al unei clase de calitate se stabileș te
ca raport între pre țul unitar al produsului din clasa de calitate „i” și
prețul de vânzare al produsului de calitate superioar ă. Cu ajutorul
coeficientului de echivalen ță, produsele de calit ăți inferioare sunt
transformate în produse de calitatea întâi, iar cu cât coeficientul de
calitate se apropie de 1, prin cre ștere, cu atât calitatea produsului este
mai bună ( > .
1ieK
0ieK)
În această situație, gradul de îmbun ătățire a calit ății producției se
determină ca diferență între indicele coeficientului mediu ()ieK I și 100:
100 K I K Ii i e e− = Δ 100KK
K I
0i1i
i
ee
e⋅ =
c) prețul mediu de vânzare ()ip:
∑∑=
ii i
qp qp sau 100p gpi i∑=
în care:
pi reprezint ă prețul unitar al produselor din clasa de calitate „i”.
94
Nivelul calit ății pe baza pre țului mediu de vânzare (K p) poate fi
determinat prin raportul dintre pre țul mediu de vânzare ()1p și cel
aferent bazei de compara ție ()0p:
01
pppK=
În situația în care K p > 1, rezult ă o îmbun ătățire a calităț ii
producției 1p>0p, ca efect al cre șterii ponderii produc ției de calitate
superioară în totalul produc ției.
La nivel de firm ă pot fi utilizate urm ătoarele modalităț i pentru
analiza calit ății:
a) coeficientul mediu generalizat al calit ății ()gK:
100K gKii
g∑=
în care: g i – structura produc ției fabricate pe produse;
iK – coeficientul mediu de calitate pe produs.
Modificarea coeficientului mediu generalizat al calit ății se
explică prin influen ța structurii produc ției (g i) și a coeficientului
mediu de calitate pe produs ()iK.
Influențele se determin ă astfel:
0 1 g g gK K K− = Δ
din care, datorit ă:
1. influen ței structurii produc ției (Δgi):
00001g giiii
i K K100K g
100K gg −′= − = Δ∑∑
2. influen ței coeficientului mediu de calitate ()iKΔ :
′− = − = Δ∑∑
g giiii
i K K100K g
100K gK10111
95
b) ponderea produselor de calitate superioar ă în valoarea total ă
a produselor diferen țiate pe clase de calitate (gs):
gs = valoarea produselor de calitate superioar ă
valoarea totală a produselor diferen țiate
pe clase de calitate × 100
2.5.2. Analiza calit ății produselor nediferen țiate
pe clase de calitate
Având în vedere varietatea caracteristicilor prin care se poate
aprecia calitatea produselor, precum și natura acestora, pentru
măsurarea și analiza calit ății produselor nediferen țiate pe clase de
calitate se impune utilizarea unui sistem de indicatori , clasificabili în
funcție de mai multe criterii:
• procesele de formare a calit ății (fazele de execu ție ale produselor);
• utilizarea produsului;
• elementele definitorii ale calit ății produsului finit;
• locul de apreciere a calit ății (la produc ător sau la consumator).
În acest caz, se utilizeaz ă următorii indicatori:
a) coeficientul echivalen ței tehnice sau al parametrului unic ,
potrivit c ăruia însușirile unui produs sunt reduse la una singur ă, și
anume aceea care îl interesează pe beneficiar;
b) coeficientul de exploatare sau al punctajului ( eK). Acest
coeficient se utilizeaz ă în cazul produselor complexe pentru
exprimarea sintetic ă a nivelului tehnic calitativ al unui produs nou
care se înlocuie ște cu altul sau al unui produs al firmei comparativ cu
unul similar al concuren ței. Pentru determinarea coeficientului de
exploatare trebuie parcurse urmă toarele etape:
• stabilirea listei însu șirilor calitative ale produsului (randa-
mentul, viteza de lucru, consumul de materii prime și materiale în
procesul de exploatare, gradul de finisare etc.);
• definirea ordinii de importan ță a fiecărei însușiri calitative;
• aprecierea fiecă rei însușiri cu un anumit num ăr de puncte;
96
• stabilirea coeficientului de exploatare pe baza rela ției:
100np gKi i
e∑= sau 100I gi i∑
în care:
gi– ponderea fiec ărei însușiri calitative;
npi – numărul de puncte pentru fiecare însuș ire calitativ ă;
Ii – indicele parametrului de calitate „i”.
Îmbunătățirea nivelului tehnic-calitativ se realizeaz ă atunci când
raportul dintre coeficientul de exploatare sau al punctajului produsului
nou (1eK) față de produsul considerat ca baz ă de compara ție (0eK)
este mai mare decât 1, respectiv 1eK>0eK, iar
01
ee
KK> 1.
c) rata defectelor (R df):
pi i
dfNnp ndR∑=
unde:
ndi – numărul de produse pe categorii de defecte;
npi – numărul de puncte pe categorii de defecte;
Np – numărul de produse supuse verific ării.
Se compar ă rata efectiv ă cu rata admisibil ă pentru acea categorie
de produse.
d) rata gradului de disponibilitate a produsului (R d):
α +=11Rd iar
nnf
tt= α
în care:
tnf – timpul de nefunc ționare a unui produs pe durata de via ță
economic ă;
tn – timpul normal de func ționare a produsului.
Calitatea produsului este nesatisf ăcătoare pe m ăsură ce R d < 1.
e) raportul dintre cheltuielile efective în procesul de exploatare
pe durata de viață economic ă a produsului și prețul de cump ărare al
acestuia .
97
f) gradul de reînnoire a produc ției (G r):
Gr = valoarea produselor noi
valoarea totală a producției fabricate × 100
g) dinamica refuzurilor din partea beneficiarilor poate fi
caracterizat ă pe baza indicatorilor: ponderea valorii produselor
refuzate în valoarea total ă a livrărilor (în dinamic ă) și numărul mediu
al refuzurilor ce revin la un milion lei livr ări (sau un alt ordin de
mărime al valorii livr ărilor).
h) dinamica cheltuielilor cu remedierile în perioada de garan ție
a produselor , exprimat ă în mărime absolut ă sau ca nivel la 1 000 lei
cifră de afaceri.
i) indicatori tehnico-economici specifici fiec ărui domeniu de
activitate (randament, con ținutul în substanță utilă, durabilitate, viteza
de lucru etc.).
În vederea unui management performant, conducerea unei firme
trebuie să aibă ca obiectiv principal men ținerea unei rela ții normale
între calitate, cost și profit . Instrumentul utilizat în acest scop este
bilanțul calității. În activul bilanț ului sunt trecute efectele economice
ale calităț ii, iar în pasiv costurile calit ății.
2.5.3. Consecin țele modific ării calității produselor diferen țiate
pe clase de calitate (prin intermediul pre țurilor medii de vânzare)
asupra performanțelor economico-financiare
Principalii indicatori economico-financiari influen țați de modifi-
carea prețurilor medii de vânzare sunt:
a) Cifra de afaceri :
()∑−
0 1 1 i i i p p qv
b) Cheltuieli la 1 000 lei cifr ă de afaceri:
1000p qvc qv1000p qvc qv
0 10 1
1 10 1
iii i
iii i⋅ − ⋅∑∑
∑∑
98
c) Cheltuieli fixe la 1 000 lei cifr ă de afaceri :
1000
p qvCf1000
p qvCf
0 1 1 1 ii0
ii0⋅ − ⋅∑ ∑
d) Profitul aferent cifrei de afaceri :
( )0 i i ii pr p qv p qv
0 1 1 1× −∑∑
e) Rata medie a rentabilit ății resurselor consumate :
100 1c qvp qv100 1c qvp qv
1 10 1
1 11 1
i iii
i iii×⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
− − ×⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
−∑∑
∑∑
f) Rata medie a rentabilit ății comerciale :
100p qvc qv1 100p qvc qv1
0 10 1
1 10 1
iii i
iii i×⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
− − ×⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
−∑∑
∑∑
g) Rata medie a rentabilit ății economice :
1ii ii
Atp qv p qv
0 1 1 1∑∑−
Concepte cheie: cifra de afaceri netă ; cifra de afaceri medie;
cifra de afaceri critic ă; deflatarea; inflatarea; capacitatea de produc ție;
valoarea ad ăugată; valoarea economic ă adăugată; valoarea ad ăugată
de piață; rata valorii ad ăugate; rata varia ției valorii ad ăugate; ratele de
remunerare a valorii ad ăugate; produc ția fizică; coeficientul mediu de
sortiment; coeficientul de nomenclatur ă; coeficientul mediu de struc-
tură; ritmicitatea produc ției; coeficientul mediu al ritmicit ății; coefi-
cientul mediu de calitate pe produs; coeficientul mediu generalizat al
calității; gradul de reînnoire a produc ției; dinamica refuzurilor din
partea beneficiarilor; dinamica cheltu ielilor cu remedierile în perioada
de garanție a produselor.
99
Întrebări recapitulative
1. Să se interpreteze evolu ția activității de produc ție și comercia-
lizare a firmei „X” știind că:
ICA = 108% unde CA = cifra de afaceri
IQe = 110% Qe = produc ția exerciț iului
IVA = 111% Qf = produc ția fabricat ă
IQf = 109% VA = valoarea ad ăugată
2. Să se interpreteze situa ția:
2 , 1II ; 98 , 0II ; 04 , 1II
QeQf
QeVA
QfCA= = =
3. Cum se interpreteaz ă evoluția structurii cifrei de afaceri dac ă:
G1 = 0,72
G0 = 0,19 unde G este coeficientul
de structur ă Gini-Struck
4. Ce eviden țiază cifra de afaceri minim ă? Dar cifra de afaceri
critică?
5. Care a fost tendin ța cifrei de afaceri în termeni reali știind că
indicele CA în pre țuri curente este de 120%, iar indicele pre țurilor de
vânzare este de 140%?
6. Să se interpreteze influenț a modific ării gradului de înzestrare
tehnică a muncii asupra cifrei de afaceri: 500 . 1 N Ms f−=Δ lei.
7. Care sunt partenerii sociali la repartizarea valorii ad ăugate?
8.Dacă IVA = 115% și Ipr =120%, cum aprecia ți activitatea
firmei?
(IVA = indicele valorii ad ăugate; I pr = indicele profitului).
9. Ce cuprind consum urile intermediare?
10. Cum interpreta ți influența cu semnul „–” a modific ării
structurii produc ției exerciț iului pe produse asupra valorii ad ăugate?
11. Ce semnifica ție are K n = 0,65%? (K n = coeficientul de
nomenclatur ă).
100
12. Să se interpreteze cazul:
Ks = 0,98 unde Ks = coeficientul de sortiment
Ka = 0,99 Ka = coeficientul de structur ă
(de asortiment)
Iq = 115% Iq = indicele volumului produc ției
13. Ce semnifica ție are evolu ția coeficientului mediu de calitate
()iK pentru:
80 , 1 K1i=
50 , 1 K0i=
14. Să se interpreteze evoluț ia calității producției știind că:
buc / lei 80 p
1i=
buc / lei 60 p
0i= unde
ip = prețul mediu
15. Cum influenț ează calitatea asupra indicatorilor de
performan ță și rezultate?
BIBLIOGRAFIE SELECTIV Ă
1. E. Cohen, Analyse financière, Editura Economic ă, Paris,
1994.
2. Georgescu N., Robu V., Analiza economico-financiar ă, Editura
ASE, Bucure ști, 2001.
3. Ișfănescu A., Robu V., Analiza economico-financiar ă, Editura
ASE, Bucure ști, 2002.
4. Moroșan Iosefina, Analiza economico-financiar ă. Tehnici ș i
metode , Editura Funda ției România de Mâine , București, 2002.
101
102
CAPITOLUL 3
ANALIZA CHELTUIELILOR FIRMEI
Obiective
• înțelegerea mecanismului de formare a costului;
• cunoașterea metodologiei de analiz ă a cheltuielilor firmei;
• identificarea cauzelor care au generat economii sau dep ășiri de
cheltuieli;
• adoptarea m ăsurilor de reducere a costurilor.
3.1. Considera ții privind conceptul de cheltuieli
În practica economic ă, pentru eviden țierea consumului de
resurse al firmei se utilizeaz ă un sistem de indicatori bazat pe
conceptele de „cheltuieli” și de „cost”.
Conform reglement ărilor contabile în vigoare, cheltuielile
reprezintă diminuări ale beneficiilor înregistrate pe parcursul perioadei
contabile, sub form ă de ieșiri sau sc ăderi ale valorii activelor sau
creșteri ale datoriilor care au ca rezultat diminu ări ale capitalului
propriu, altele decât cele legate de sumele distribuite asocia ților
(acționarilor).
Definiția cheltuielilor include două tipuri de cheltuieli, și anume:
• Cheltuieli propriu-zise care apar în cursul activităț ilor
curente ale firmelor, reg ăsindu-se sub forma costului vânz ărilor,
costului consumurilor de stocuri, salariilor și amortismentelor. În
concordan ță cu principiile partidei duble, ele se eviden țiază prin
echivalen ță cu ieșirile sau reducerile de active, cum ar fi: lichidit ățile,
stocurile, bunurile imobile, utilajele și echipamentele. De asemenea,
103ele se pot înregistra ș i prin echivalen ță cu creșterile de pasiv, ca de
exemplu datoriile fa ță de terți, datoriile salariale, fiscale și sociale ș i
alte datorii.
• Pierderile ca reduceri ale beneficiilor economice pot sau nu s ă
apară în activit ățile curente ale firmei. În aceast ă situație se află
pierderile din calamit ăți sau cele din lichidarea activelor imobilizate.
De asemenea, se includ și pierderile constatate cum sunt cele rezultate
din diferen țele nefavorabile de curs valutar, sconturile acordate
clienților, pierderile nete din cump ărarea/vânzarea de titluri de
plasament.
Costul reprezint ă totalitatea consumurilor de resurse pe care le
efectueaz ă firma pentru realizarea unei unit ăți de produs sau unui
serviciu, în expresie monetar ă.
Având în vedere utilitatea cunoa șterii diferitelor categorii de
cheltuieli, clasificarea cheltuielilor include urm ătoarele tipuri de
cheltuieli :
1) După natura lor , așa cum sunt reg ăsite în Contul de profit și
pierdere:
a) Cheltuieli de exploatare , care cuprind:
– cheltuieli cu materiile prime și materialele consumabile;
– cheltuieli cu lucr ările și serviciile executate de ter ți;
– cheltuieli cu personalul;
– cheltuieli cu amortizarea și provizioanele aferente exploat ării;
– alte cheltuieli de exploatare. b) Cheltuieli financiare , care cuprind:
– pierderi din crean țe legate de participa ții;
– cheltuieli privind investi ții financiare cedate;
– diferenț e nefavorabile de curs valutar;
– dobânzile aferente creditelor atrase, privind exerci țiul financiar
în curs;
– sconturi acordate clien ților.
c) Cheltuieli extraordinare , legate de evenimente excep ționale:
pierderi din calamit ăți, din debitori diver și etc.
1042) După comportamentul față de volumul produc ției:
a) Cheltuieli variabile , care sunt dependente de volumul de
activitate și conțin: cheltuieli cu materii prime și materiale aferente
obținerii produc ției, cheltuieli cu salariile personalului productiv,
cheltuieli cu servicii și lucrări prestate de ter ți în scopul obț inerii
producției.
b) Cheltuieli fixe , care sunt constante, pe termen limitat, în
raport cu volumul de activitate, dar dependente de capacitatea de pro-
ducție și distribu ție; cheltuielile fixe sunt formate, în principal, din
amortizare și alte cheltuieli indirecte cu caracter fix (materiale, sala-
riale).
La nivel de produs, comportamentul acestor categorii de
cheltuieli se modific ă. În situa ția în care se men țin condițiile de
desfășurare a activit ății, costurile variabile unitare vor fi constante.
Costurile fixe sunt dependente de volumul produc ției obținute, variind
invers propor țional cu acesta.
Această grupare a cheltuielilor permite eviden țierea pragului de
rentabilitate, a siguran ței asupra rezultatelor ob ținute și a compe-
titivității firmei în raport cu concurenț a.
3) După modul de identificare și repartizare pe produs:
a) Cheltuieli , respectiv costuri directe , afectate nemijlocit pentru
realizarea unui produs sau pentru activitatea unei unit ăți operaționale
(consumul de materii prime, material e, salarii pentru personalul direct
productiv);
b) Cheltuieli , respectiv costuri indirecte , efectuate la nivelul
întregii produc ții și repartizate pe produs cu ajutorul unor criterii de
repartiț ie (salarii TESA, energie, amortizare, cheltuieli de repara ții și
întreținere etc.).
Această grupare pune în eviden ță mecanismele interne specifice
unei activit ăți de produc ție, stând la baza calculului costului complet .
4) După conț inutul lor , avem:
a) Cheltuieli materiale , care cuprind consumuri de resurse
materiale și amortizarea mijloacelor fixe;
b) Cheltuieli cu salariile și aferente utiliz ării personalului
(asigurări și protecție socială).
1055) După incidența asupra fluxurilor de trezorerie :
a) Cheltuieli monetare , respectiv pl ătite sau pl ătibile;
b) Cheltuieli nemonetare sau calculate (amortiz ările și provi-
zioanele).
Managementul firmei va fi me reu preocupat pentru reducerea
relativă a costurilor, drept pentru care trebuie s ă abordeze proble-
matica costurilor utilizând metodele specifice analizei economice.
3.2. Analiza cheltuielilor aferente veniturilor totale
Între venituri și cheltuieli exist ă o corelație strânsă, în sensul c ă
realizarea unui venit presupune efectuarea unor cheltuieli sau invers.
Dar sunt ș i excepții: de exemplu, cheltuielile financiare nu genereaz ă,
de regulă, venituri, iar realizarea acestora presupune cheltuieli.
Aceleași reguli le au și unele cheltuieli și venituri extraordinare.
În categoria veniturilor se includ atât sumele sau valorile
încasate sau de încasat în nume propriu, din activit ăți curente, cât și
câștigurile din orice alte surse.
Analiza cheltuielilor firmei se realizeaz ă utilizând informa țiile
din contul de profit și pierdere. În acest document de sintez ă contabilă,
cheltuielile și veniturile firmei sunt structurate dup ă natura activit ății,
respectiv de exploatare, financiare și extraordinare.
Veniturile sunt detaliate dup ă cum urmeaz ă:
a) Venituri din exploatare , care cuprind:
– venituri din vânzarea produselor, m ărfurilor, executarea
lucrărilor și prestarea serviciilor. Acest gen de venit poart ă denumirea
de cifră de afaceri. Cifra de afaceri este prezentat ă la valoarea sa net ă,
prin eliminarea reducerilor comerciale acordate clien ților și a TVA.
– venituri din produc ția stocată;
– venituri din produc ția de imobiliză ri;
– alte venituri din exploatare.
b) Venituri financiare , care con țin:
– dobânzi încasate; – venituri din titluri de plasament; – diferenț e favorabile de curs valutar;
– venituri din participa ții.
106c) Venituri extraordinare , care cuprind veniturile cu caracter
strict conjunctural (de exemplu, da unele pretinse de debitorii de poliț e
în urma producerii unor calamit ăți).
La rândul lor, cheltuielile de exploatare și financiare se
analizează pornind de la structura lor.
Cheltuielile de exploatare sunt aferente activit ății de produc ție și
de comercializare și cuprind urm ătoarele elemente:
– consumurile de materii prime, materiale auxiliare, piese de
schimb, obiecte de inventar, energie, combustibil, ap ă și altele;
– cheltuieli cu lucr ări și servicii executate de ter ți;
– cheltuieli cu impozite, taxe și vărsăminte asimilate;
– cheltuieli cu personalul;
– cheltuieli cu amortiz ările și provizioanele aferente exploat ării;
– alte cheltuieli de exploatare. Cheltuielile financiare cuprind urm ătoarele elemente:
– dobânzile curente aferente împrumuturilor primite; – pierderi din vânzarea valorilor mobiliare de plasament; – diferenț e nefavorabile de curs valutar, din opera țiunile curente
și disponibilit ățile în devize;
– sconturile acordate clien ților.
Orice analiz ă a cheltuielilor, pe total sau pe categorii de activit ăți
se efectueaz ă în corelare cu categoriile de venituri la a c ăror realizare
contribuie. Corespunz ător perioadei supuse analizei, se compar ă, la
nivel de firm ă, creșterea în sum ă absolută a cheltuielilor cu cre șterea
veniturilor. Se continuă analiza la nivelul activit ății de exploatare,
financiară și extraordinar ă, atât la capitolul de cheltuieli, cât și la cel al
veniturilor.
La nivelul activit ății totale și al tipurilor de activit ăți sunt
relevante, în procesul de analiz ă economico-financiar ă, ratele medii de
eficiență a cheltuielilor totale ș i, respectiv, ratele medii de eficien ță a
cheltuielilor de exploatare, financiare și extraordinare.
Iată deci, utilizând rata de cheltuieli ca surs ă de informare ș i nu
valoarea absolut ă a cheltuielilor, ob ținem informa ții care vor fi
valorificate pentru conducerea activit ății viitoare a afacerii.
Un element specific acestui indicator este faptul c ă, fiind
calculat ca raport între un efort (un tip de cheltuieli), respectiv un efect (venitul specific) modificarea ratei prin reducere în dinamic ă reflectă
eficiența activităț ii firmei, altfel spus, se respect ă una dintre corela țiile
economice fundamentale: I c < I v.
Analiza cheltuielilor aferente veniturilor totale se poate realiza
utilizând rata cheltuielilor totale, al c ărui studiu se poate efectua prin
metoda substituirilor în lanț .
Relația de calcul a indicatorului rata de eficien ță a cheltuielilor
totale sau cheltuieli la 1.000 lei venituri totale este:
000 . 1VChc100c gR sau 000 . 1
VCh
R
ii 000 . 1
i000 . 1
i i
ct n
1 iin
1 ii
ct × = → = × =∑
∑∑
==
unde:
000 . 1
ic = rata de eficien ță a cheltuielilor pe structur ă;
Chi = cheltuielile pe structur ă (exploatare, financiare);
Vi = venituri pe structur ă (exploatare, financiare);
gi = structura veniturilor ⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛⋅ =100Vvg
ti
i .
Pentru a exemplifica modificarea ratei de eficien ță a cheltuielilor
totale se stabile ște influen ța celor doi factori astfel:
0 1 ct ct ctR R R−= Δ
din care, datorit ă:
1) influen ței modific ării structurii veniturilor:
()
100c g
100c g
R000 . 1
in
1 ii000 . 1
in
1 ii
g
ct0 0 0 1
i∑ ∑
= = Δ− = Δ
2) influen ței modific ării cheltuielilor la 1.000 lei, pe categorii:
()
100c g
100c g
R000 . 1
in
1 ii000 . 1
in
1 ii
C
ct0 1 1 1000 . 1
i∑ ∑
= = Δ− = Δ
107
3.3. Analiza cheltuielilor la 1.000 lei
venituri din exploatare
Cheltuielile de exploatare de țin ponderea principal ă în totalul
cheltuielilor firmei, deoarece suma lor este în leg ătură directă cu
obiectul de activitate al firmei. Aceste cheltuieli fiind generate de
ciclul de exploatare, au în vedere opera țiuni de aprovizionare cu
materii prime și materiale, depozitarea acestor a, folosirea lor în cadrul
procesului de produc ție, stocarea semifabricatelor, produselor finite și
vânzarea acestora, precum ș i achiziționarea de m ărfuri și ambalaje ș i
vânzarea lor.
Aprecierea evolu ției acestor cheltuieli se realizeaz ă cu ajutorul
indicatorului rata de eficien ță a cheltuielilor de exploatare sau
cheltuieli la 1.000 lei venituri din exploatare .
Rata de eficien ță a cheltuielilor de exploatare se determin ă pe
baza relației:
000 . 1VChr100r g
R sau 000 . 1VChR
jj 000 . 1
ce000 . 1
cen
1 jj
ce
ee
cejj
× = → = × =∑
=
în care:
gj = structura veniturilor din exploatare;
000 . 1
cejr = rata de eficien ță a cheltuielilor pe tipuri de venituri din
exploatare;
Chj = cheltuieli aferente activit ăților componente ale ciclului de
exploatare;
Vj = venituri pe tipuri de activit ăți ale ciclului de exploatare.
Metodologia de cuantificare a influen țelor factorilor asupra
modificării ratei de eficien ță a cheltuielilor de exploatare este similar ă
celei prezentate la punctul 3.2.:
0 1 ce ce ceR R R−=Δ
din care, datorit ă:
108
1) influen ței modific ării structurii veniturilor din exploatare :
()
100r g
100r g
R000 . 1
cen
1 jj000 . 1
cen
1 jj
g
ce0j 00j 1
j∑ ∑
= = Δ− = Δ
2) influenței modific ării ratei de influență a cheltuielilor de
exploatare pe tipuri de venituri :
()
100r g
100r g
R000 . 1
cen
1 jj000 . 1
cen
1 jj
r
ce0j 11j 1000 . 1
jce∑ ∑
= = Δ− = Δ
Analiza în dinamic ă a nivelului ratei de eficien ță a cheltuielilor
de exploatare permite eviden țierea modific ărilor intervenite de la o
perioadă la alta, pe total și pe categorii de cheltuieli care influen țează
nefavorabil asupra ratei de eficien ță a cheltuielilor de exploatare.
Analiza structural ă a cheltuielilor de exploatare const ă în
calculul ponderii pe care o de ține fiecare element de cheltuial ă în
totalul acestora ș i a ratei de eficien ță a cheltuielilor la 1.000 lei
venituri din exploatare, pe fiecare categorie de cheltuial ă în parte.
3.4. Analiza cheltuielilor la 1.000 lei
cifră de afaceri
Analiza structural ă a cheltuielilor de exploatare la 1.000 lei
venituri reflectă faptul c ă principala component ă a acestora o
constituie cheltuielile la 1.000 lei cifr ă de afaceri, care se urm ăresc
atât în dinamic ă, cât și pe structur ă.
Analiza factorială a cheltuielilor la 1.000 lei cifr ă de afaceri se
face prin utilizarea urm ătorului model de analiz ă:
g
000 . 1p qc qC
vv 000 . 1⋅ =∑∑
p Δ
Δpinflație
c
109
unde:
qv = volumul fizic al produc ției vândute pe produse;
g = structura produc ției vândute pe produse;
p = prețul mediu de vânzare unitar (exclusiv TVA);
c = costul complet unitar.
Modificarea nivelului cheltuielilor la 1.000 lei cifr ă de afaceri
este influen țată de următorii factori:
1) Influen ța structurii cifrei de afaceri :
000 . 1p qc q000 . 1p qc qg
0 v0 v
0 v0 v
i
00
11⋅ − ⋅ = Δ∑∑
∑∑
2) Influen ța modific ării prețului de vânzare :
000 . 1p qc q000 . 1p qc qp
0 v0 v
1 v0 v
11
11⋅ − ⋅ = Δ∑∑
∑∑
din care:
2.1.) Influența inflaț iei:
000 . 1p qc q000 . 1I p qc qi
0 v0 v
p 0 v0 v
11
11⋅ − ⋅ = Δ∑∑
∑∑
2.2.) Influența prețului de vânzare exclusiv efectul infla ției:
000 . 1I p qc q000 . 1p qc qp
p 0 v0 v
1 v0 v
11
11⋅ − ⋅ = Δ∑∑
∑∑
3) Influen ța modific ării costului pe produs :
000 . 1p qc q000 . 1p qc qc
1 v0 v
1 v1 v
11
11⋅ − ⋅ = Δ∑∑
∑∑
Interpretarea influen ței structurii produc ției vândute trebuie
efectuată în funcție de cauzele care au determinat modifică rile produse
în structura produc ției. De exemplu, dac ă modificările produse sunt
consecința schimb ării raportului dintre cerere și ofertă în favoarea
anumitor produse (chiar dac ă nivelul cheltuielilor la 1.000 lei cifr ă de
110
afaceri pe produse este mai mare de cât cel mediu programat de firm ă),
atunci influen ța se poate aprecia ca fiind justificat ă.
Modificarea pre țurilor de vânzare poate fi consecin ța unor cauze
dependente de firm ă – îmbun ătățirea calit ății produselor, raportul
cerere-ofert ă, poziția pe piață a firmei etc. ș i independente de firm ă –
nivelul infla ției.
Influența cu semnul „+” a costurilor se poate aprecia ca fiind
justificată doar atunci când folosirea unor materii prime și materiale
de calitate superioar ă celor prezentate se reflect ă în îmbun ătățirea
calității produselor și creșterea pre țului de vânzare al acestora.
Cazurile în care influen ța cu semnul „+” a costurilor o consider ăm
nefavorabil ă sunt cele în care ea a fost rezultatul dep ășirii consu-
murilor specifice normate, sc ăderii productivit ății muncii, diminu ării
gradului de utilizare a capacit ății de produc ție etc.
Cheltuielile la 1.000 lei cifr ă de afaceri influenț ează în mod
direct urm ătorii indicatori ai performanț ei economico-financiare ai
firmei:
1) profitul aferent cifrei de afaceri :
()000 . 1p q
C C C1n
1 iv
000 . 1
0000 . 1
11∑
=− − = Δ
2) eficien ța activelor din exploatare :
()
11n
1 iv
000 . 1
0000 . 1
1
Ae000 . 1p q
C C
C1∑
=− −
= Δ
3) eficien ța utilizării mijloacelor fixe :
()
11n
1 iv
000 . 1
0000 . 1
1
Mf000 . 1p q
C C
C1∑
=− −
= Δ
111
4) eficien ța utilizării capitalului (propriu, permanent):
()
11n
1 iv
000 . 1
0000 . 1
1
K000 . 1p q
C C
C1∑
=− −
= Δ
5) eficien ța muncii (pe baza profitului pe un salariat):
()
11n
1 iv
000 . 1
0000 . 1
1
N000 . 1p q
C C
C1∑
=− −
= Δ
Prin utilizarea acestor modele se poate cuantifica influen ța
modificării cheltuielilor la 1.000 lei cifr ă de afaceri asupra unor
indicatori semnificativi ai performan ței economico-financiare și se pot
identifica direc ții de acțiune în vederea cre șterii gradului de utilizare a
resurselor umane, materiale ș i financiare ale firmei.
Aprofundarea analizei cheltuielilor la 1.000 lei cifr ă de afaceri
se realizeaz ă prin studierea comportamentului unor categorii de
cheltuieli în func ție de varia ția volumului produc ției, respectiv
cheltuieli variabile și fixe.
3.4.1. Analiza diagnostic a cheltuielilor variabile
la 1.000 lei cifr ă de afaceri
În cadrul cheltuielilor de exploatare, partea variabil ă (care
depinde de volumul de activitate) este predominant ă. Teoria și
practica economic ă utilizeaz ă noțiunea de dependen ță proporțională ,
caz în care suma costurilor variabile se exprim ă prin relația:
Cv = a • Q
unde: a = suma costurilor variabile pe produs;
Q = cantitatea.
În cazul unei dependenț e neproporț ionale (progresiv variabile și
regresiv variabile), suma costurilor variabile se poate exprima prin
următoarea rela ție:
Cv = f(Q).
112
Analiza dinamicii cheltuielilor variabile se efectueaz ă cu ajutorul
indicatorului cheltuieli variabile la 1 000 lei cifr ă de afaceri .
3.4.1.1. Analiza factorial ă a cheltuielilor variabile
Modelul utilizat pentru exprimarea cheltuielilor variabile la 1 000
lei cifră de afaceri este urm ătorul:
∆ g
1000p qc qC
vv v 1000
v × =∑∑ ∆ p
∆ cv
Analiza factorial ă a cheltuielilor variabile la 1 000 lei cifr ă de
afaceri se prezint ă astfel:
1000
v1000
v1000
v0 1C C C− = Δ
din care, datorit ă:
1) influenței modific ării structurii produc ției vândute pe produse:
1000p qc q1000p qc qg
0 vv v
0 vv v
00 0
10 1×⋅⋅− ×⋅⋅= Δ∑∑
∑∑
2) influenței modific ării prețului de vânzare:
1000p qc q1000p qc qp
0 vv v
1 vv v
10 1
10 1×⋅⋅− ×⋅⋅= Δ∑∑
∑∑
3) influenței modific ării cheltuielilor variabile pe unitatea de
produs:
1000p qc q1000p qc qc
1 vv v
1 vv v
v
10 1
11 1×⋅⋅− ×⋅⋅= Δ∑∑
∑∑
Analiza factorial ă a cheltuielilor variabile la 1 000 lei cifr ă de
afaceri favorizeaz ă desprinderea unor concluzii ra ționale și, mai ales,
adoptarea unor m ăsuri de cre ștere a eficien ței activității.
113
3.4.1.2. Estimarea evolu ției probabile a cheltuielilor variabile
Estimarea evolu ției probabile a cheltuielilor variabile totale și/sau
la 1 000 lei cifr ă de afaceri este necesar ă în următoarele situaț ii:
– în studiile de fezab ilitate, pentru determinarea rezultatului
exploatării;
– la întocmirea planului de afaceri, în vederea determin ării
profitabilit ății previzionate;
– în previzionarea desf ășurării activităț ii firmei prin bugetul de
venituri ș i cheltuieli;
– în evaluarea firmei.
Având în vedere comportamentul cheltuielilor variabile care, la
nivelul firmei, se modific ă ca sumă absolută în funcție de evolu ția
volumului cifrei de afaceri, ia r la 1 000 lei sau pe produs r ămân
neschimbate, se poate determina suma cheltuielilor variabile totale pe
baza următoarei rela ții:
()1000
v p v1 pC CA10001C × =
în care:
pvC– suma cheltuielilor variabile previzionate;
CA p – cifra de afaceri previzionat ă;
1000
v1C – nivelul realizat al cheltuielilor variabile la 1 000 lei cifr ă
de afaceri.
Cifra de afaceri și cheltuielile sunt exprimate în unit ăți monetare
corespunz ătoare perioadei analizate.
În condițiile în care, într-o economie de tranzi ție, evoluț ia pre-
țurilor este subordonată proceselor infla ționiste, varia țiile nominale ale
indicatorilor de mai sus men ționați nu mai corespund varia țiilor reale
ale activităț ii. În aceast ă situație se procedeaz ă la corectarea sumei
cheltuielilor variabile cu raportul dintre indicele pre țurilor de cum-
părare (I p) și indicele pre țurilor de vânzare (I v), pe care îl not ăm cu I i.
Având în vedere c ă inflația afecteaz ă în egală măsură suma
veniturilor, precum ș i cea a cheltuielilor, se procedeaz ă la corectarea
sumei cheltuielilor variabile estim ate cu valoarea acestui raport:
[]i1000
v p v I C CA C
1 p× × =
114
Creșterea produc ției nu se realizeaz ă, în general, în mod pro-
porțional la toate produsele, ceea ce conduce la modific ări în structura
acesteia, cu influen ță asupra cheltuielilor variabile. Din acest motiv, este
necesară recalcularea cheltuielilor variabile la 1 000 lei produc ție în
funcție de structura previzionat ă a produc ției pe produse ()
pig și chel-
tuielile variabile realizate la 1 000 lei cifr ă de afaceri pe produse
()1000
i1cv :
100cv g
C1000
i i 1000
v1 p
p∑⋅
=
Estimarea cheltuielilor variabile totale se mai poate efectua cu
ajutorul ecua ției de regresie de tipul: y = a + b • x, în care:
y – suma absolut ă a cheltuielilor variabile totale;
x – cifra de afaceri.
Prin folosirea metodei celor mai mici p ătrate, în care:
∑x = na + b ∑x
∑xy = ax + b ∑x2
se determin ă valorile celor doi coeficien ți astfel:
()222
x x nxy x x ya∑∑∑∑∑∑
−⋅ − ⋅= ()22x x ny x x nb∑∑∑∑∑
−⋅ −=
3.4.1.3. Analiza reflect ării nivelului cheltuielilor variabile
la 1 000 lei cifr ă de afaceri în performan țele
economico-financiare ale firmei
Datorită faptului c ă nivelul cheltuielilor variabile la 1 000 lei este
parte component ă a cheltuielilor la 1 000 lei cifr ă de afaceri, orice mo-
dificare a acestuia se va reflecta favorabil sau nefavorabil asupra unor indi-catori ce reflect ă performan țele economico-financiare ale firmei, cum ar fi:
1) asupra profitului ( rezultatului exploatării):
()1000CAC C C1 1000
v1000
v V0 1× − − = Δ
115
2) asupra eficien ței activelor din exploatare:
()
11 1000
v1000
v
VAe1000CAC C
C0 1× − −
= Δ
3) asupra eficien ței mijloacelor fixe:
()
11 1000
v1000
v
Vf M1000CAC C
C0 1× − −
= Δ
4) asupra eficien ței utilizării activelor circulante:
()
11 1000
v1000
v
VAc1000CAC C
C0 1× − −
= Δ
5) asupra eficien ței capitalurilor (social, propriu, permanent):
()
11 1000
v1000
v
VK1000CAC C
C0 1× − −
= Δ
6) asupra eficien ței muncii exprimat ă prin profitul pe salariat:
()
11 1000
v1000
v
Vs N1000CAC C
C0 1× − −
= Δ .
3.4.2. Analiza eficien ței cheltuielilor fixe
Cheltuielile fixe sau cons tante nu sunt în dependen ță proporțională
cu producț ia sau cu vânz ările, ci rămân independente de ace ști factori.
Cheltuielile fixe cuprind urm ătoarele categorii de cheltuieli:
– cheltuieli cu amortizarea mijloacelor fixe;
– cheltuieli cu serviciile telefonice; – cheltuieli cu abonamente radio-tv;
– prime de asigurare;
– impozite și taxe legale.
116
Aceste cheltuieli fixe sunt ocazionate de existen ța și
funcționarea firmei, ele fiind inevitabile și atunci când produc ția ar fi
oprită temporar.
O altă categorie de cheltuieli fixe se afl ă într-o anumit ă relație cu
gradul de folosire a capacit ății de produc ție a firmei. Aici sunt
cuprinse salariile personalului de conducere, TESA și de deservire a
secțiilor, cheltuielile cu protecț ia mediului înconjur ător, cheltuielile de
birou și alte cheltuieli administrativ-gospod ărești.
Cota de cheltuieli fixe ce revine pe unitatea de produs depinde
de suma lor totală și de volumul fizic al produc ției sau vânz ărilor
firmei. Rezult ă că o exploatare optim ă a capacit ății de produc ție are ca
efect repartizarea unei cote de cheltuieli fixe mai mici pe unitatea de
produs.
Raportul dintre cheltuielile fixe și cele variabile în activitatea
practică caracterizeaz ă structura de exploatare ș i stă la baza analizei
riscului opera țional, ca ș i component ă a riscului global al firmei.
Eficiența cheltuielilor fixe se apreciază prin nivelul lor la 1 000
lei venituri din exploatare sau cifra de afaceri.
Cheltuielile fixe la 1 000 lei cifr ă de afaceri se determin ă după
următorul model:
1000p qvCfCf sau 1000CACfCf1000 1000⋅⋅= ⋅ =∑
Modelul de analiza factorial ă a nivelului cheltuielilor fixe la
1 000 cifr ă de afaceri se prezint ă astfel:
Δqv
ΔCA
Δp
ΔCf1000
cf(1)
ΔCf cf(2)
…
cf(n)
117
Analiza factorială a nivelului cheltuielilor fixe la 1 000 lei cifr ă
de afaceri se realizeaz ă potrivit urm ătoarei metodologii:
1000CACf1000CACfCf
00
11 1000⋅ − ⋅ = Δ
din care, datorit ă:
1) influenței modific ării cifrei de afaceri :
1000CACf1000CACfCA
00
10⋅ − ⋅ = Δ
sau 1000
0
CA1000
0CfICfCA − = Δ ; 100p qvp qvI
0 01 1
CA ⋅ =∑∑
din care, datorit ă:
1.1.) influenței modific ării volumului fizic al produc ției vândute :
1000p qvCf1000p qvCfqv
0 00
0 10⋅ − ⋅ = Δ∑ ∑
sau 1000
qv1000
0CfICfqv − = Δ ; 1000p qvp qvI
0 00 1
qv ⋅ =∑∑
1.2) influenței modific ării prețurilor medii de vânzare unitare
(exclusiv TVA):
1000p qvCf1000p qvCfp
0 10
1 10⋅ − ⋅ = Δ∑ ∑
sau
qv1000
0
CA1000
0
ICf
ICfp − = Δ
2) influenței modific ării sumei cheltuielilor fixe :
1000CACf1000CACfCf
10
11⋅ − ⋅ = Δ
sau
CA1000
0 1000
1ICfCf Cf− = Δ
118Cuantificarea influen ței modific ării cheltuielilor fixe pe categorii de
cheltuieli are la baz ă relația:
()()( )
1000CACf CfCf
1n
0n
1 n⋅−= Δ
Creșterea eficien ței cheltuielilor fixe presupune cre șterea mai
rapidă a cifrei de afaceri fa ță de creșterea cheltuielilor fixe:
CAI > CfI
Modificarea cheltuielilor fixe la 1 000 lei cifr ă de afaceri va
influența aceiași indicatori pe care i-am identificat în cazul
cheltuielilor variabile la 1 000 lei cifr ă de afaceri:
1) profitul aferent cifrei de afaceri :
( )1000CACf Cf Cf1 1000
01000
1 × − − = Δ
2) eficiența activelor din exploatare :
( )
11 1000
01000
1
Ae1000CACf Cf
Cf× − −
= Δ
3) eficiența mijloacelor fixe :
( )
11 1000
01000
1
f M1000CACf Cf
Cf× − −
= Δ
4) eficiența activelor circulante :
( )
11 1000
01000
1
Ac1000CACf Cf
Cf× − −
= Δ
119
5) eficiența capitalurilor :
( )
11 1000
01000
1
K1000CACf Cf
Cf× − −
= Δ
6) eficiența muncii exprimată prin profitul pe salariat:
( )
11 1000
01000
1
s N1000CACf Cf
Cf× − −
= Δ
Gestiunea curentă a patrimoniului unei firme implic ă și previzionarea
tendinței de evolu ție a cheltuielilor fixe totale la 1 000 lei venituri sau cifr ă de
afaceri .
Pe termen scurt, cheltuielile fixe totale se consider ă constante, dac ă
nu intervin modific ări importante în activitatea fi rmei. Cheltuielile fixe se
corectează în următoarele situa ții:
– se majoreaz ă salariile personalului administrativ și de conducere;
– se achizi ționează mașini și utilaje noi pentru înlocuirea celor
vechi pentru extinderea capacit ății de produc ție, astfel c ă vor crește
cheltuielile cu amortizarea și întreținerea acestora;
– se reorganizeaz ă activitatea firmei.
Cheltuielile fixe la 1000 lei venit uri (totale sau din exploatare) sau
cifră de afaceri se exprim ă cu relaț ia:
CA1000
0 pI1Cf Cf=
unde:
pCf– cheltuielile fixe la 1000 lei cifr ă de afaceri previzionate;
CAI – indicele cifrei de afaceri al ve niturilor totale sau al veniturilor
din exploatare, dup ă caz.
Între nivelul cheltuielilor fixe la 1 000 lei cifr ă de afaceri, ca
variabilă dependent ă (y) ș i cifra de afaceri, ca variabil ă independent ă
(x), există o corelație care poate fi exprimată cu ajutorul func ției de
regresie de tip hiperbolic: xba y+ =.
120
Valoarea parametrilor ,,a” și ,,b” se determin ă, utilizând metoda
celor mai mici p ătrate, cu ajutorul urm ătoarelor rela ții:
∑∑∑∑ ∑∑
⎟⎠⎞⎜⎝⎛−−
=2
22
x1
x1nxy
x1
x1y
a;
∑∑∑∑∑
⎟⎠⎞⎜⎝⎛−−
=2
2×1
x1nyx1
xyn
b
3.5. Analiza cheltuielilor pe elemente de cheltuieli
Cheltuielile de produc ție au un caracter complex și pot fi
clasificate, în func ție de natura lor , astfel:
– cheltuieli materiale;
– cheltuieli salariale; – cheltuieli financiare.
3.5.1. Analiza diagnostic a cheltuielilor materiale
Cheltuielile materiale au, de regul ă, o pondere însemnat ă în totalul
cheltuielilor de exploatare. Ele consta u în valoarea consumului de resurse
materiale ș i a prestărilor de servicii și se compun din:
• cheltuieli cu materii prime și materiale;
• cheltuieli cu combustibil, energie, apă ;
• cheltuieli cu amortizarea;
• cheltuieli cu obiectele de inventar;
• cheltuieli cu lucr ările și serviciile prestate de ter ți;
• alte cheltuieli materiale.
Analiza diagnostic a cheltuielilor materiale urm ărește, atât pe
total, cât și pe elementele componente, evolu ția acestora ș i intervine
ori de câte ori se constat ă abateri fa ță de anumite normative sau
prevederi. Reducerea cheltuielilor materiale se realizeaz ă ca urmare a
introducerii progresului tehnic, a folosirii obiectelor muncii cu
parametri superiori și care determin ă micșorarea consumurilor
specifice. De asemenea, cheltuielile materiale mai pot fi diminuate
prin folosirea unor înlocuitori, mai ieftini, dar f ără a afecta nivelul
tehnic și calitativ al produselor.
121
Cheltuielile materiale se analizeaz ă în dinamic ă și pe structur ă,
la nivelul întregii produc ții și pe principalele produse. Pentru aceasta,
analiza urm ărește separat evolu ția cheltuielilor materiale și a
cheltuielilor cu amortizarea mijloacelor fixe.
3.5.1.1. Analiza factorial ă a cheltuielilor materiale
la 1 000 lei cifr ă de afaceri
Analiza cheltuielilor materiale se realizeaz ă, metodologic,
asemănător cheltuielilor la 1 000 lei cifr ă de afaceri sau cheltuielilor
variabile la 1 000 de lei. Pentru aceasta se determin ă indicatorul
cheltuieli materiale la 1000 lei cifr ă de afaceri sau venituri din
exploatare. Modelul de analiz ă factorială al cheltuielilor la 1 000 lei
cifră de afaceri este urm ătorul:
1000qvpqvcCm 1000
m × =∑∑
în care:
cm – cheltuielile cu materialele pe unitatea de produs.
La rândul lor, cheltuielile cu mate rialele pe unitatea de produs sunt
influențate de consumul specific (cs) și de prețul de aprovizionare (p´).
Sistemul de factori care influen țează asupra nivelului
cheltuielilor materiale la 1 000 lei cifr ă de afaceri este urm ătorul:
Δqv
Δ 1000
mC Δp
Δcs
Δcm
Δp´
Metodologia de analiz ă factorială a cheltuielilor cu materialele
1000 lei cifr ă de afaceri se prezint ă astfel:
1000p qvcm qv1000p qvcm qvC
0 00 0
1 11 1 1000
m × − × = Δ∑∑
∑∑
din care:
122
1) Influența modificării structurii cifrei de afaceri :
1000p qvcm qv1000p qvcm qvqv
0 00 0
0 10 1× − × = Δ∑∑
∑∑
2) Influen ța modifică rii prețurilor de vânzare:
1000p qvcm qv1000p qvcm qvp
0 10 1
1 10 1× − × = Δ∑∑
∑∑
3) Influența modific ării cheltuielilor cu materialele pe unitatea
de produs :
1000p qvcm qv1000p qvcm qvcm
1 10 1
1 11 1× − × = Δ∑∑
∑∑
din care:
3.1.) Influența modific ării consumurilor specifice :
1000p qvp cs qv1000p qvp cs qvcs
1 10 0 1
1 10 1 1×′
− ×′
= Δ∑∑
∑∑
3.2.) Influența modific ării prețurilor de aprovizionare :
1000p qvp cs qv1000p qvp cs qvp
1 10 1 1
1 11 1 1×′
− ×′
=′Δ∑∑
∑∑
3.5.1.2. Analiza cheltuielilor cu amortizarea
Amortizarea este expresia valoric ă a uzurii fizice a mijloacelor
fixe, inclus ă în costul produselor. Amortizarea este un element
structural al costurilor produselor în general, iar al cheltuielilor
materiale, în special.
Creșterea gradului de utilizare extensiv ă și intensiv ă a
mijloacelor fixe se reflect ă în realizarea performan țelor economico-
financiare ale firmei și în reducerea cheltuielilor cu amortizarea la
1 000 lei cifr ă de afaceri.
123
Ca modele de analiz ă factorial ă a cheltuielilor cu amortizarea
la 1 000 lei cifr ă de afaceri, pot fi utilizate:
1. 1000CAAC1000
a× =
ΔCA ΔVi
f MΔ ΔVmi
Δ 1000
aC ΔVme
ΔA
cΔ Δg
Δc
2. 1000CAAC1000
a× =
ΔT
ΔCA
h WΔ
Δ 1000
aC
f MΔ
ΔA
cΔ Δg
Δc
unde: CA – cifra de afaceri;
A – suma amortiz ării;
f M– valoarea medie a mijloacelor fixe;
Vi – valoarea ini țială;
Vmi – valoarea medie a intr ărilor;
Vme – valoarea medie a ie șirilor;
c – cota medie de amortizare;
g – structura mijloacelor fixe;
c – cota de amortizare pe grupe de mijloace fixe;
T – timpul total lucrat;
h W – productivitatea orar ă.
124
Modificarea cheltuielilor cu amortizarea la 1000 lei cifr ă de
afaceri și cuantificarea influen ței factorilor pot fi redate cu
următoarele rela ții:
1000CAA1000CAAC
00
11 1000
a × − × = Δ
din care:
1) Influen ța modifică rii cifrei de afaceri :
1000CAA1000CAACA
00
10× − × = Δ
1.1.) Influența modific ării timpului lucrat :
1000
h W TA1000
h W TAT
0 00
0 10× − ×
⋅= Δ .
1.2.) Influența modific ării productivit ății orare :
1000
h W TA1000
h W TAh W
0 10
1 10×
×− ×
×= Δ
2) Influen ța modifică rii sumei amortiz ării:
1000CAA1000CAAA
10
11× − × = Δ
2.1.) Influența modificării valorii medii anuale a mijloacelor fixe :
()
1000CA100c f M f M
f M
100 1
×× −
= Δ
din care:
2.1.1.) Influența valorii ini țiale a mijloacelor fixe :
()
1000CA100c VI VI
VI
100 1
⋅× −
= Δ
125
126e
2.1.2.) Influența valorii m dii a intr ărilor de mijloace fixe :
( )
1000CA100c Vm Vm
Vm
10i i
i01 1
×× −
= Δ
2.1.3) Influența valorii medii a ie șirilor de mijloace fixe :
( )
1000CA100c Vm Vm
Vm
10e e
e0 1
×× −
= Δ
2.2.) Influența modific ării cotei medii de amortizare :
()
1000CA100c c f M
c
10 11
×−
= Δ
din care:
2.2.1) Influența modific ării structurii mijloacelor fixe :
()
1000CA100c c f M
g
10r
×−
= Δ ; 100c gc0 1i i r∑=
2.2.2) Influența modific ării cotei de amortizare pe categorii de
mijloace fixe :
()
1000CA100c c f M
c
1r
1
×−
= Δ
Asupra cheltuielilor cu amortizarea la 1 000 lei cifr ă de afaceri
acționează doi factori de gradul I, ș i anume: cifra de afaceri (CA) și suma
amortizării (A); factorul cantitativ, respectiv cifra de afaceri influen țează
invers propor țional, în timp ce factorul calitativ (suma amortiză rii)
influențează direct propor țional asupra cheltuielilor cu amortizarea.
Cifra de afaceri este direct influen țată de fondul total de timp de
muncă (T) și de productivitatea medie orar ă ()h W, exprimat ă prin
cifra de afaceri pe om or ă lucrată :
h W T CA⋅ =
Creșterea productivit ății orare și o mai bun ă utilizare a timpului
de muncă conduc la cre șterea cifrei de afaceri și, implicit, la reducerea
nivelului mediu al cheltuielilor cu amortizarea la 1 000 lei cifr ă de
afaceri.
Suma amortiz ării este influen țată de valoarea medie a
mijloacelor fixe (Wma) și cota medie de amortizare ( c):
100c VmaA⋅=
Elementele care influenț ează valoarea medie anual ă a
mijloacelor fixe sunt:
– valoarea ini țială a mijloacelor fixe (V);
– valoarea medie a intr ărilor (Vmi);
– valoarea medie a ie șirilor (Vme);
Vma = Vi + Vmi – V me
Valoarea medie a mijloacelor fixe intrate, precum și valoarea
medie a mijloacelor fixe ie șite sunt dependente de suma valorii
mijloacelor fixe intrate (Vi), de suma valorii mijloacelor fixe ie șite
(Ve), ponderat ă cu numărul de luni de func ționare (lf), respectiv de
nefuncționare (lnf).
12lnf VeVme ;12lf ViVmi∑ ∑ ⋅=⋅= .
Factorii de gradul IV și anume, valoarea mijloacelor fixe intrate,
respectiv a valorii mijloacelor fixe ie șite permit eviden țierea, în
procesul de analiz ă, a contribu ției punerii în func țiune înainte de
termen a mijloacelor fixe sau a scoaterii din func țiune a acestora, mai
târziu decât data programat ă.
Cota medie de amortizare se modific ă datorită schimburilor
structurale care au avut loc în componen ța mijloacelor fixe (g i) și a
127
cotei de amortizare pe fiecare categorie de mijloace fixe (c i):
100c gci i∑⋅= .
Pentru a înregistra o reducere a cheltuielilor cu amortizarea la
1 000 lei cifr ă de afaceri este necesar ă creșterea cifrei de afaceri
într-un ritm superior fa ță de suma amortiz ării: I CA > IA.
3.5.2. Analiza eficien ței cheltuielilor cu personalul
Cheltuielile cu personalul cuprind toate cheltuielile firmei privind
remunerarea muncii ca factor al produc ției (cunoscute sub denumirea de
cheltuieli cu salariile) și cheltuielile privind protec ția socială.
Cheltuielile cu personalul pot fi clasificate după următoarele
criterii:
• în funcție de elementele componente , se disting:
– salarii tarifare (negociate);
– sporuri acordate în func ție de condi ții concrete de munc ă;
– premii;
– cheltuielile privind asigur ările și protecția socială .
• în funcție de cine suport ă cheltuielile cu personalul :
– angajator: salariile nete, contribu ția la asigur ările sociale,
ajutorul de șomaj, fondul de s ănătate;
– angajat: impozitul pe salarii, ajutorul de șomaj, fondul de
sănătate, pensia suplimentar ă.
• în raport cu categoria de personal:
– conducerea; –tehnic, economic și de altă specialitate;
– administrativ și de deservire;
– muncitori etc. • după formele de salarizare practicate (în scopul utiliz ării
acelor forme de salarizare legate direct de rezultatele activit ății
desfășurate);
• în raport de modul de includere în costuri este necesar ă
localizarea rezervelor existente în scopul cre șterii eficienț ei
cheltuielilor cu personalul.
128
În cadrul analizei cheltuielilo r cu personalul pot fi urm ărite
următoarele obiective:
– analiza situa ției general ă a cheltuielilor cu salariile;
– analiza factorial ă a cheltuielilor cu salariile;
– analiza corela ției dintre dinamica productivit ății muncii și
dinamica salariului mediu;
– analiza eficien ței cheltuielilor cu salariile.
3.5.2.1. Analiza situa ției generale a cheltuielilor cu salariile
Analiza cheltuielilor cu salariile urm ărește evoluția în dinamic ă
și pe structur ă, în mărimi absolute și mărimi relative. Se eviden țiază
contribuția fiecărui element la modificarea cheltuielilor cu salariile pe
total firm ă sau pe structuri organizatorice (sec ții, ateliere) și se
stabilesc cauzele care au generat economii sau dep ășiri de cheltuieli.
Modificarea cheltuielilor cu salariile în m ărimi absolute ( ΔCS) se
determină astfel:
0 1 S S SC C C−=Δ
Partea dominant ă a cheltuielilor cu sal ariile (cea corespunz ătoare
personalului direct productiv) are ca racter variabil, fiind dependent ă
de volumul de activitate. Din aceste considerente, în teoria și practica
economic ă se utilizeaz ă noțiunea de modificare relativ ă a cheltuielilor
cu salariile , în sensul de modificare condi ționată de volumul de
activitate, care se stabileș te astfel:
Sa S SrC C C
1−=Δ ; 100I CCq S
Sa0⋅=
unde:
SrCΔ – modificarea relativ ă a cheltuielilor cu salariile;
1SC– cheltuieli cu salariile realizate;
SaC– cheltuieli cu salariile admisibile;
Iq – indicele volumului de activitate (cifra de afaceri sau
producția exerciț iului).
129
Situațiile care pot fi întâlnite în practic ă sunt urm ătoarele:
1SC< , reprezint ă o economie relativ ă (E); SaC
1SC > , reprezint ă o depășire relativ ă (D); SaC
1SC= , reprezint ă menținerea ratei de eficien ță a
cheltuielilor cu salariile la 1 000 lei volum de activitate. SaC
3.5.2.2. Analiza factorial ă a cheltuielilor cu salariile
Analiza cheltuielilor cu salariile se realizeaz ă atât în m ărimi
absolute, cât și la 1 000 lei cifr ă de afaceri, venituri din exploatare sau
valoare ad ăugată, prin utilizarea unor modele de corela ție sau modele
multiplicative.
Cheltuielile cu salariile (C S) pot fi analizate factorial cu
următoarele modele :
1) S N CSS⋅ =
2) CAC
NCAN CS
SSS ⋅ ⋅ =
3) TC
NTN CS
SSS ⋅ ⋅ =
în care:
SNCA – productivitatea medie anual ă (a W) calculată pe baza
cifrei de afaceri;
CACS– cheltuieli medii cu salariile la 1 leu cifr ă de afaceri ()cs;
100cs gcsi i∑⋅=
gi – structura cifrei de afaceri pe produse, lucr ări, servicii etc.;
csi – cheltuieli cu salariile la 1 leu produc ție pe produse, lucră ri,
servicii etc.;
SNT – numărul mediu de ore lucrate de un salariat într-un an ()t;
130
TCS – salariul mediu orar ()csh .
Procedura de analiz ă factorială a cheltuielilor cu salariile potrivit
primului model de analiz ă este următoarea:
0 S 1 SS S N S N C0 1 ⋅ − ⋅ = Δ
din care:
1) Influen ța modifică rii numărului mediu de salaria ți:
()()0 S SN
S S N N C0 1S− = ΔΔ
2) Influen ța modifică rii salariului mediu anual :
()()0 1 SS
S S S N C1− = ΔΔ
din care:
2.1.) Influența modific ării numărului mediu de ore lucrate de un
salariat într-un an:
()()00 1 St
S s t t N C1− = ΔΔ
2.2.) Influența modific ării salariului orar :
()()0 11 Ss
S s s t N C1− = ΔΔ
După cel de-al doilea model influen țele factorilor se prezint ă astfel:
0S
S0S
1S
S1SSCAC
NCANCAC
NCAN C0
001
11 ⋅ ⋅ − ⋅ ⋅ = Δ
din care:
1) Influen ța modifică rii numărului mediu de salaria ți:
()() () 00S S
0S
S0S SN
S cs a W N NCAC
NCAN N C0 10
00 1S⋅ ⋅ − = ⋅ ⋅ − = ΔΔ
2) Influența modificării productivit ății medii anuale :
()() 00 1Sa W
S cs a W a W N C1 ⋅ − = Δ
din care:
2.1.) Influența modific ării numărului mediu de ore lucrate de un
salariat într-un an:
()() 000 1 St
S cs h W t t N C1 ⋅ ⋅ − ⋅ = ΔΔ
131
2.2.) Influența modificării productivit ății medii orare :
()() 00 11 Sh W
S cs h W h W t N C1 ⋅ − ⋅ = ΔΔ
3) Influența modificării cheltuielilor medii cu salariile la 1 leu cifr ă de
afaceri:
()()0 1 1 Scs
S cs cs Wa N C1 − ⋅ = ΔΔ
din care:
3.1.) Influența modific ării structurii cifrei de afaceri pe produse:
()
⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
− ⋅ = Δ∑∑ Δ
100cs g
100cs gW N C0 0 0 1
1 1ii i i i
a Sg
S
3.2) Influența modific ării cheltuielilor cu salariile la 1 leu
producție pe produse:
()
⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
− = Δ∑∑ Δ
100cs g
100cs gW N C0 1 1 1
1ii i i i
a 1Scs
S
3.5.2.3. Analiza corela ției dintre dinamica productivit ății
muncii ș i dinamica salariului mediu și reflectarea acesteia în
performan țele economico-financiare ale firmei
Devansarea creș terii salariului mediu de c ătre productivitatea
muncii determin ă realizarea de economii privind cheltuielile cu
salariile, ceea ce se reflectă pozitiv în nivelul acestor cheltuieli la
1 000 lei cifr ă de afaceri și, implicit, în cre șterea ratei de eficiență a
cheltuielilor totale.
Corelația dintre cre șterea productivit ății muncii și cea a
salariului mediu se reflect ă cu ajutorul indicelui de corela ție stabilit
după una dintre rela țiile:
a Wa cs
CIII= sau
132
100 I100 II
aWa cs
C−−= – se foloseș te numai atunci când cei doi indici
au valori mai mari decât 100.
Se apreciaz ă favorabil atunci când I C < 1, respectiv productivitatea
muncii a înregistrat un ritm superior de cre ștere față de salariul mediu.
Respectarea corela ției dintre dinamica productivit ății muncii și
dinamica salariului mediu poate fi eviden țiată și în cazul indicatorului
cheltuieli cu salariile la 1 000 lei cifr ă de afaceri (venituri din
exploatare). Modelul de analiz ă este următorul:
1000CACCS 1000
S⋅ = sau 1000a W NC NC
Ss S 1000
S ⋅⋅⋅=
Sistemul factorial de analiz ă potrivit modelului prezentat mai
sus poate fi redat astfel:
a WΔ
SCΔ
sCΔ
Analiza cheltuielilor cu salariile la 1 000 lei cifr ă de afaceri
presupune:
1000CAC1000CACC
0S
1S 1000
S0 1× − × = Δ
din care:
1) Influen ța modifică rii productivit ății medii anuale :
1000a WC1000a WCa W
0s
1s0 0× − × = Δ
2) Influen ța cheltuielilor medii anuale cu salariile :
1000a WC1000a WCa cs
1s
1s0 1× − × = Δ
133
La acelea și rezultate se ajunge și folosind urm ătoarele rela ții:
1) Influen ța modifică rii productivit ății medii anuale :
100
a Wa WI CICa W
01
aW1000
s
aW1000
s
00× − = → − = Δ
2) Influen ța modifică rii salariului mediu anual :
aW1000
s 1000
sSICC C0
1− = Δ
3.5.2.4. Analiza eficien ței cheltuielilor cu personalul
Eficiența cheltuielilor cu personalul poate fi analizat ă cu
modelele de corela ție prezentate mai sus ș i cu modelele multiplicative
ale următorilor indicatori:
1) Cheltuieli cu personalul la 1 000 lei venituri din exploatare:
1000VeCCp 1000
p× = sau 1000
NC
VeNC
Sp S 1000
p × ⋅ =
2) Cheltuieli cu personalul la 1 000 lei cifr ă de afaceri:
1000CACCp 1000
p× = sau 1000
NC
CANC
Sp S 1000
p × ⋅ =
3) Cheltuieli cu personalul la 1 000 lei valoare ad ăugată:
1000VACCp 1000
p× = sau 1000
NC
VANC
Sp S 1000
p × ⋅ =
în care:
VeNS,CANS și VANS reprezint ă forme inverse de reflectare a
productivit ății muncii anuale calculate pe baza veniturilor din
exploatare, cifrei de afaceri și valorii ad ăugate;
134Sp
NC
– cheltuielile medii cu personalul pe un salariat, respectiv
salariul mediu anual și celelalte elemente de cheltuieli asimilate sau
determinate în func ție de acesta.
Analiza factorială a celor trei indicatori se realizeaz ă prin folo-
sirea metodei substituirilor în lan ț. Pentru exemplificare, vom analiza
indicatorul cheltuielilor cu personalul la 1 000 lei cifr ă de afaceri,
astfel:
1) Influen ța numărului de salaria ți la 1 leu cifr ă de afaceri:
1000
NC
CAN
CAN
CAN
00 0 1
Sp
0S
1S S× ⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛− = Δ
2) Influen ța cheltuielilor medii cu personalul pe un salariat
1000
NC
NC
CAN
NC
00
11 1
Sp
Sp
1S
Sp×⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛− = Δ
Folosirea eficient ă a cheltuielilor cu personalul se reflect ă prin
creșterea mai rapid ă a productivit ății muncii fa ță de salariul mediu și
conduce la diminuarea costurilor de produc ție și sporirea profitului
firmei.
3.5.3. Analiza cheltuielilor cu dobânzile bancare
Dobânzile reprezint ă costuri ale capitalului împrumutat și fac parte
din categoria cheltuielilor financiare. Ele nu se includ în costurile de
producție, însă prezintă interes pentru analiza economic ă, deoarece reducerea
lor determin ă creșterea rezultatului financiar.
Obiectul analizei cheltuielilor cu dobânzile îl constituie :
• suma absolut ă a cheltuielilor cu dobânzile;
• cheltuielile cu dobânz ile la 1 000 lei cifr ă de afaceri.
Modelul utilizat în analiz ă pentru determinarea cheltuielilor
totale cu dobânzile este următorul:
1001D C Cî d⋅ ⋅ =
unde:
Cd – cheltuielile totale cu dobânzile;
D – procentul mediu al dobânzii (%);
îC– capitalul împrumutat.
135
Modelele de analiz ă a cheltuielilor cu dobânzile sunt urm ătoarele:
a) 1000CA100P K AC
1000CASC2d
d 1000
d ⋅⋅ ⋅
= × =
b) 1000
r CS
ACr C
CAACCd 1000
d × ⋅ ⋅ =
c) 1000
r CS
CAr CCd 1000
d × ⋅ =
în care:
1000
dC – cheltuielile cu dobânzile la 1 000 lei cifr ă de afaceri;
Sd – suma cheltuielilor cu dobânzile;
AC– soldul mediu al activelor circulante;
K – cota medie de participare a creditului la acoperirea
activelor circulante ( 100
ACr CK× = );
r C– soldul mediu al creditelor pe termen scurt;
dP– procentul mediu de dobând ă.
100pd gkP sau 100rCSPi i
ddd∑⋅= × =
unde:
igk– structura creditelor pe categorii;
ipd– rata dobânzii pe categorii de credite.
136
Pornind de la primul model, analiza factorială se desfășoară după
următoarea schem ă:
dz
CAΔ ACΔ
1000
dCΔ v
dSΔ KΔ igkΔ
dpΔ
ipdΔ
CAT ACv ;TCAdz ; v dz AC⋅= = × = .
în care: dz – cifra de afaceri medie zilnic ă;
v– viteza de rota ție a activelor circulante exprimat ă ca durată în zile.
Modificarea cheltuielilor cu dobânzile la 1000 lei cifr ă de afaceri și
cuantificarea influen ței factorilor se realizeaz ă cu următoarele rela ții:
1000CAS1000CASC
0d
1d 1000
d0 1× − × = Δ
din care:
1) Influența modificării cifrei de afaceri:
1000CAS1000CASCA
0d
1d0 0× − × = Δ
2) Influența modificării sumei dobânzilor pl ătite
1000CAS1000CASSd
1d
1d
00 1× − × = Δ
din care:
2.1) Influen ța modificării soldului mediu al activelor circulante:
()
1000CA100p K AC AC
AC
12d0 0 1
0
⋅⋅ ⋅ −
= Δ
137
din care:
2.1.1) Influen ța modificării cifrei de afacer i medii zilnice:
()
1000CA100p K v dz dz
dz
12d0 0 0 1
0
⋅⋅ ⋅ ⋅ −
= Δ
2.1.2) Influen ța modificării vitezei de rota ție a activelor circulante:
()
1000CA100p K v v dz
v
12d0 0 1 1
0
⋅⋅ ⋅ −
= Δ
2.2) Influen ța modificării cotei de participare a creditului la acoperirea
activelor circulante ( ΔK):
()
1000CA100p K K AC
K
12d0 1 1
0
⋅⋅ −
= Δ
2.3) Influen ța modificării procentului mediu al dobânzii:
()
1000CA100p p K AC
p
12d d1 1
d0 1
⋅− ⋅
= Δ
din care:
2.3.1) Influen ța modificării structurii creditelor pe categorii:
()
1000CA100p p K AC
gk
12d d1 1
i0
⋅− ⋅
= Δ ; 100p gk
p0i 1d i
d∑⋅
=′
2.3.2) Influen ța modificării ratei dobânzii pe categorii de credite:
()
1000CA100p p K AC
pd
12d d1 1
i1
⋅′− ⋅
= Δ
138
Condiția necesar ă pentru reducerea cheltuielilor cu dobânzile este ca
indicele sumei cheltu ielilor cu dobânzile (I sd) să fie inferior indicelui cifrei de
afaceri: I sd < I CA
Sistemul de factori care influen țează indicatorul cheltuielilor cu
dobânzile la 1 000 lei cifr ă de afaceri, potrivit ce lui de-al doilea model de
analiză, este redat dup ă cum urmeaz ă:
CAACΔ
1000
dCΔ
CACrΔ (sau K)
rd
CS(sau dp) Δgki
Δpdi
Utilizând cel de-al treilea model de analiz ă, sistemul de factori este
următorul:
CAACΔ
CACrΔ
1000
dCΔ
ACCrΔ
rd
CSΔ (sau dp) Δgki
Δpd
i
în care:
CAACreprezintă o formă de exprimare a vitezei de rota ție a activelor
circulante.
139
Influențele factorilor care apar la cele trei modele de analiz ă a
cheltuielilor cu dobânzile la 1 000 lei cifr ă de afaceri au urm ătoarea
semnificație economic ă:
– în cazul în care influenț a soldului mediu al activelor circulante este
pozitivă, aceasta se apreciaz ă ca justificat ă din punct de vedere economic
numai atunci când se respect ă corelația: 100 <I AC < I CA
În situația în care indicele soldului mediu al activelor circulante
devanseaz ă indicele cifrei de afaceri (I AC > I CA), influența soldului mediu
al activelor circulante se apreciaz ă ca fiind nefavorabil ă deoarece
înseamnă o creștere a cheltuielilor cu dobânzile la 1 000 lei cifr ă de
afaceri, determinat ă de încetinirea vitezei de rota ție a activelor circulante;
– dacă semnul influenț ei vânzărilor medii zilnice ()dz este „+”,
situația poate fi considerată ca fiind justificată , deoarece arat ă cu cât pot fi
depășite cheltuielile cu dobânzile la 1 000 lei cifr ă de afaceri, în cazul
sporirii cifrei de afaceri, viteza de rota ție rămânând neschimbat ă;
– în cazul în care influen ța vitezei de rota ție a activelor circulante este
„–”, ea reflect ă o situație pozitivă din punct de vedere economic, deoarece
semnifică accelerarea acesteia, în sensul reducerii num ărului de zile necesare
efectuării unei rota ții complete;
– influen ța cotei de participare a creditului la acoperirea activelor
circulante cu semnul „+”, reprezint ă o situație nefavorabilă , adică o scădere
a surselor proprii cu efecte nefavorabile asupra rezultatelor firmei;
– dacă influența structurii creditelor este cu semnul „+”, aceasta
însemnă creșterea ponderii categoriilor de credite la care s-au prev ăzut rate
ale dobânzii mai mari decâ t rata medie programat ă pe firmă;
– influența ratei dobânzii pe categorii de credite cu semnul „+”
semnifică o creștere a ratelor de dobând ă pe categorii de credite comparativ
cu cele programate.
3.6. Analiza costului pe produs
140Costul unitar pe produs reprezintă unul din indicatorii importan ți ai
activității firmei. Managerii firmei sunt interesa ți în adoptarea unor m ăsuri
tehnico-organizatorice care s ă determine reducerea costurilor pe produs și
sporirea rentabilit ății. Reducerea costurilor unitare reprezint ă un obiectiv
esențial în ceea ce prive ște creșterea competitivit ății produselor, g ăsirea de noi
piețe de desfacere, cre șterea gradului de utilizare a capacit ății de produc ție.
Analiza costului pe unitatea de produs urmă rește explicarea
modificării costului pe fiecare produs, stabilindu-se contribu ția
absolută și relativă a fiecărei categorii de cheltuieli la modificarea
totală a costului pe produs.
Analiza costului pe unitatea de produs vizează următoarele
aspecte:
• analiza principalelor categorii de cheltuieli pe unitatea de
produs;
• analiza costului pe unitatea de produs în func ție de gradul de
utilizare a capacit ății de produc ție;
• analiza costului marginal;
• analiza consecin țelor modific ării costurilor unitare pe
produse asupra performanț elor economico-financiare ale firmei;
• analiza căilor de reducere a costurilor.
3.6.1. Analiza cheltuielilor cu materiile prime
și materialele pe produs
Analiza factorială a cheltuielilor cu materiile prime și materialele
pe unitatea de produs se realizeaz ă pornind de la urm ătorul model:
Chm = cs × p´
în care: cs – consumul specific;
p´ – prețul de aprovizionare al materialelor.
Stabilirea contribu ției fiecărui factor asupra modific ării costului
unitar se prezint ă astfel:
1) Influen ța modific ării consumului specific :
()()0 0 1csp cs cs Chm ′⋅ − = ΔΔ
2) Influen ța modific ării prețului de aprovizionare :
()()0 1 1pp p cs Chm ′−′= Δ′Δ
În activitatea practic ă de analiz ă se au în vedere, în special, acele
materii prime și materiale care au o pondere mare în costul produselor. Se
urmărește, în primul rând, reducerea consumurilor specific, f ără a afecta
nivelul tehnic și calitativ al produsului.
141Prețul de aprovizionare are un rol deosebit în dimensionarea
cheltuielilor și trebuie să fie rezultatul unor negocieri cu partenerii de afaceri.
Se impune o aten ție deosebit ă pentru reducerea cheltuielilor de
transport-aprovizionare prin folosirea la întreaga capacitate a
mijloacelor de transport adecvate.
3.6.2. Analiza cheltuielilor cu salariile directe pe produs
Cheltuielile cu salariile depind de normele de munc ă și tariful pe or ă,
respectiv de productivitatea muncii exprimat ă prin timpul consumat pe
unitatea de produs (t) și salariul mediu pe unitatea de timp (sh).
Modelul de analiz ă este următorul:
Chs = t ⋅ sh
Modificarea cheltuielilo r cu salariile directe și influența factorilor se
stabilește astfel:
Δ Chs = t 1⋅ sh1 – t0sh0
din care:
1) Influența productivit ății muncii, exprimat ă prin timpul consumat
pe unitatea de produs:
ΔChs(st) = (t 1 – t0) ⋅ sh0
sau ΔChs(st) = 0
W0ChsIChs− unde 100ttI
10
W⋅ =
în care – indicele productivit ății fizice a muncii. WI
2) Influența salariului mediu orar:
ΔChs(Δsh) = t 1 (sh 1 – sh 0) sau ΔChs(Δsh) =
W0
1IChsChs−
Reducerea cheltuielilor cu salariile pe unitatea de produs trebuie s ă
fie rezultatul m ăsurilor de cre ștere a productivit ății muncii ș i care urm ăresc
introducerea progresului tehnic, mai buna organizare a produc ției și a
muncii, ridicarea nivelului de calificare a for ței de munc ă, utilizarea unor
sisteme de stimulare și cointeresare a acesteia.
142
3.6.3. Analiza cheltuielilor indirecte pe produs
Cheltuielile indirecte pe produs de țin ponderi importante în structura
costului unitar, ceea ce impune o aten ție deosebit ă acordată criteriilor de
repartizare a acestora și posibilităț ilor de diminuare. Cheltuielile indirecte
sunt influen țate de volumul fizic al produc ției fabricate și de suma acestora:
qCChi
i=
unde: C i – suma cheltuielilor indirecte;
q – volumul fizic al produc ției obț inute.
Modificarea cheltuielilor indirecte pe unitatea de produs se explic ă
factorial prin:
1) Influența modificării volumului fizic al produc ției (Δq):
()
00
i
qi q
i CICCh − = ΔΔ unde 100qqI
01
q⋅ =
WI– indicele volumului fizic al produc ției obținute.
2) Influența modificării sumei cheltuielilor indirecte
()
qi
1 iq
iICC Ch0− = ΔΔ
3.6.4. Analiza costului marginal
Costul marginal poate fi definit ca fiind costul unei unit ăți adiționale
dintr-un produs ș i se calculeaz ă prin raportarea cre șterii cheltuielilor totale
(ΔCt) la creșterea produc ției (Δq), utilizându-se urm ătoarea rela ție:
0 10 1
q qCt Ct
qCtCmg−−=ΔΔ=
în care:
ΔCt – creșterea cheltuielilor totale; Δq – creșterea produc ției.
Prin compararea costului marginal cu costul mediu unitar (determinat
ca raport între suma cheltuielilor totale și volumul fizic al produc ției) se
poate aprecia punctul în care firma î și desfășoară activitatea cu costurile
cele mai mici.
143
Diferența (q 1 – q 0) este cu atât mai mare, cu cât cheltuielile fixe sunt
mai importante. Dac ă cheltuielile fixe r ămân constante, costul marginal este
dat, practic, de cheltuiala variabil ă pe unitatea de produs.
Cunoașterea costului marginal este utilă în determinarea bugetelor de
cheltuieli pe locuri de produc ție, în urm ărirea modului de încadrare în
nivelul mediu admisibil al cheltuielilor de produc ție, astfel încât produc ția
suplimentar ă să nu conduc ă la pierderi.
3.6.5. Analiza reflect ării costului pe produs în principalii
indicatori ai performan ței economico-financiare a firmei
Costul pe produs este unul din factorii importan ți ai creșterii eficien ței
economice a firmei, modifi carea acestuia reflectându-se , direct sau indirect,
asupra unor indicatori de baz ă ai activității economico-financiare.
Modificarea costului pe produs față de perioada precedent ă
influențează următorii indicatori:
1) Cheltuieli la 1000 lei cifr ă de afaceri:
1000p qvc qv1000p qvc qvc
1 10 1
1 11 1⋅ − ⋅ = Δ∑∑
∑∑
2) Profitul aferent cifrei de afaceri :
( )0 1 1 1 c qv c qv c∑∑− − = Δ
3) Rata rentabilit ății resurselor consumate :
100c qvc qv p qv100c qvc qv p qvc
0 10 1 0 1
1 11 1 0 1⋅−− ⋅−= Δ∑∑∑
∑∑∑
4) Rata rentabilit ății comerciale :
100 1p qvc qv1 100p qvc qv1 c
1 10 1
1 11 1⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
− − − ⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
− = Δ∑∑
∑∑
144
5) Eficiența utilizării mijloacelor fixe :
( )1000
Mfc qv c qvc
10 1 1 1⋅− −= Δ∑∑
6) Profitul mediu pe un salariat :
( )
10 1 1 1
Nsc qv c qvc∑∑− −= Δ
7) Eficiența utilizării activelor de exploatare :
( )1000Aec qv c qvc
10 1 1 1⋅− −= Δ∑∑
8) Suma economiilor (dep ășirilor) la produc ția marfă comparată :
p 1 1 1 c q c q c∑∑− = Δ
9) Reducerea (dep ășirea) medie procentual ă a costurilor la
producția marfă comparat ă:
100c qc q c q100c qc q c qc
0 10 1 p 1
0 10 1 1 1⋅−− ⋅−= Δ∑∑∑
∑∑∑
Prin folosirea acestor modele de cuantificare a influen ței costului unitar,
managerii firmei au posibilitatea s ă cunoască efectele ob ținute în urma
măsurilor adoptate și să descopere noi resurse de reducere a cheltuielilor.
Concepte cheie: cheltuieli totale; cheltuieli de exploatare; cheltuieli
financiare; cheltuieli extraordinare; cheltuieli aferente cifrei de afaceri;
cheltuieli variabile; cheltuieli fixe; che ltuieli materiale; cheltuieli salariale;
cheltuieli cu amortizarea; cheltuie li cu dobânzile; cost; cost complet
(unitar); cost direct; cost indirect; costul marginal; rate de eficien ță; nivel al
cheltuielilor la 1000 lei venituri.
Întrebări recapitulative
1. Cum este definit ă noțiunea de „cheltuial ă”, conform regle-
mentărilor contabile în vigoare? Ce în țelegeți prin cost complet unitar?
2. Clasificați cheltuielile pe baza diferitelor criterii.
1453. Ce modele utiliza ți în cazul analizei ratei de eficien ță a
cheltuielilor totale și care sunt factorii de influen ță?
1464. Care sunt factorii ce influenț ează nivelul cheltuielilor la 1 000 lei
cifră de afaceri? Cum se interpreteaz ă influența cu semnul „+” a pre țurilor
de vânzare asupra indicatorului C1000?
5. Care sunt modelele și factorii de influență în cazul cheltuielilor
variabile ș i fixe 1 000 lei cifr ă de afaceri?
6. Să se interpreteze cazul: I CA = 115%; I C = 109%; I chv = 110%.
7. Care este modelul de analiz ă a cheltuielilor materiale la 1 000 lei
cifră de afaceri și care sunt factorii de influen ță?
8. Cum se determin ă cheltuielile cu amortizarea la 1 000 lei cifr ă de
afaceri ș i factorii de influență ?
9. Cum efectua ți analiza factorial ă a cheltuielilor cu salariile și cum
interpretați rezultatele ob ținute?
Nr. crt. Indicatori Prevăzut Realizat
1. Cifra de afaceri (mii lei) 9 225 11 260
2. Num ărul mediu de salaria ți 180 200
3. Fond total de timp (ore) 369 000 380 000
4. Cheltuieli cu salariile (mii lei) 1 291 1 520
10. Să se interpreteze cazul: I CA = 108%; I CF = 112%; I q = 106%.
11. Cum se determin ă costul marginal și care sunt posibilit ățile de
eficientizare a activit ăților economice?
12. Preciza ți relațiile de calcul a consecin țelor economice ale
modificării costului unitar asupra indicator ilor economico-financiari ai firmei.
13. Preciza ți modelul de analiz ă a cheltuielilor cu dobânzile bancare și
factorii de influen ță.
BIBLIOGRAFIE
1. Angelescu C. și colectiv, Economie , Editura Economic ă, București,
2003.
2. Călin O. (coord.), Contabilitate de gestiune , Editura Tribuna
Economic ă, București, 2000.
3. Isfănescu A. ș.a., Analiza economico-financiar ă, Editura ASE,
București, 2002.
4. Mă rgulescu D. (coord.), Analiza economico-financiar ă, Editura
Tribuna Economic ă, București, 1994.
5. Moroșan Iosefina, Analiza economico-financiar ă. Tehnici și metode ,
Editura Funda ției România de Mâine , 2002.
147
CAPITOLUL 4
ANALIZA GESTIUNII RESURSELOR
Obiective
• cunoașterea problemelor principale ale gestiunii resurselor
umane și identificarea c ăilor de ac țiune pentru cre șterea eficien ței
economice a firmei;
• cunoașterea problemelor de baz ă ale gestiunii resurselor
materiale care se refer ă la asigurarea cantitativ ă, calitativ ă și eficiența
utilizării lor;
• identificarea rezervelor de poten țial ale firmei în direc ția
utilizării eficiente a resurselor materiale și umane.
4.1. Analiza gestiunii resurselor umane
Gestionarea resurselor umane trebuie s ă asigure realizarea
integrală și la termen a obiectivului de activitate, ob ținerea unor
produse și servicii de calitate superioar ă, competitive pe pia ță,
valorificarea superioar ă a potențialului resurselor umane.
La nivel microeconomic, princi palele probleme ale analizei
gestiunii resurselor umane pot fi urm ătoarele:
• analiza dimensiunii și a structurii resurselor umane;
• analiza comportamentului resurselor umane; • analiza eficien ței utilizării resurselor umane;
4.1.1. Analiza dimensiunii și a structurii resurselor umane
Analiza dimensiunii ș i a structurii resurselor umane vizeaz ă
latura cantitativ ă și calitativă a încadr ării firmelor cu personalul
necesar, structura ș i dimensiunea acestuia.
4.1.1.1. Analiza cantitativ ă a resurselor umane
Resursa uman ă aflată la dispozi ția unei firme poate fi
caracterizat ă cu ajutorul urm ătorilor indicatori: num ărul de salaria ți,
numărul de personal, num ărul mediu de salaria ți, numărul mediu de
personal ș i numărul maxim admisibil de personal.
Numărul de salaria ți reprezint ă efectivul de salaria ți la începutul
și sfârș itul perioadei de gestiune și cuprinde toț i salariaț ii angajați cu
contracte individuale de munc ă, pe durat ă determinat ă sau
nedeterminat ă, existenț i la un moment dat.
Numărul de personal are acela și conținut ca și indicatorul
prezentat anterior, cu diferen ța că include în plus persoanele cu
contract de prestă ri servicii, colaborare, conven ție.
Numărul mediu de salaria ți se calculeaz ă ca o medie aritmetic ă
simplă a efectivului zilnic de salaria ți. Se poate calcula la nivelul unei
luni, unui trimestru, semestru sau la nivelul anului.
Numărul mediu de personal se calculeaz ă ca o medie aritmetică
simplă a efectivului zilnic de personal.
Numărul maxim admisibil de personal este stabilit în func ție de
volumul de activitate și de productivitatea medie a muncii.
Analiza cantitativ ă a resurselor umane se realizeaz ă, cel mai
frecvent, cu ajutorul indicatorilor prezenta ți mai sus: numărul mediu
de salaria ți sau numărul mediu de personal .
4.1.1.2. Analiza calitativ ă a resurselor umane
Pe lângă dimensiunea cantitativ ă a resurselor umane, prezint ă impor-
tanță și latura calitativ ă, reflectată prin gradul de calificare a salaria ților.
Indicatorii specifici analizei calitative a resurselor umane sunt:
a) Coeficientul mediu de calificare a personalului :
∑∑
===n
1 iiin
1 ii
m
NK N
K
în care: N i – numărul de muncitori pe fiecare categorie de calificare;
K i – categoria de calificare (1 →7).
148
b) Coeficientul mediu de complexitate a lucr ărilor executate :
∑∑
===n
1 iiin
1 ii
t
VK V
K
în care: V i – volumul lucr ărilor pe categorii de complexitate;
K i – categoria de complexitate a lucr ării (1→7).
Compararea celor doi coeficien ți medii (al calific ării și al
complexit ății lucră rilor executate) ne dă posibilitatea constată rii
modului de utilizare a resurselor umane din punctul de vedere al
calificării, în sensul existen ței unei concordan țe depline (Km = Kt) sau
a unor discordan țe:
• mK< tK reflectă faptul că muncitori de calificare inferioar ă
execută lucrări de categorie superioar ă, ceea ce afecteaz ă calitatea
produselor ob ținute și influen țează indirect valoarea produselor,
profitul etc.;
• mK > tK reflectă faptul că muncitori cu un grad de calificare
superioară execută lucrări de categorie inferioar ă, ceea ce denot ă
folosirea incompletă a resursei de munc ă, cu consecin țe nefavorabile
asupra costului și profitului firmei.
c) Coeficientul mediu de concordan ță ( cK) reflect ă
concordan ța dintre categoria medie de calificare a muncitorilor și
categoria medie tarifar ă a lucrărilor.
Se calculeaz ă conform urm ătoarei rela ții:
∑∑
===n
1 iin
1 ici i
c
VK V
K
ii
ciVVK′=
în care: K ci – coeficientul de concordan ță al categoriei ,,i” de lucr ări;
– volumul de lucr ări executat de muncitori a c ăror
categorie de încadrare corespunde categoriei de complexitate a
lucrărilor. iV′
149
1504.1.1.3. Analiza structurii resurselor umane
Conform Clasific ărilor Activităț ilor din Economia Na țională
(CAEN), la nivelul economiei naț ionale , personalul firmelor se
grupează în:
A) personal ocupat în activit ăți industriale;
B) personal ocupat în activit ăți neindustriale.
Odată clasificat într-una din cele dou ă grupe, personalul se poate
încadra într-o anumit ă ramură, în funcț ie de locul ocupat de firm ă
conform CAEN.
La nivelul firmei , clasificarea personalului pe ocupa ții se
realizează în conformitate cu Clasificarea Ocupa țiilor din România
(COR) elaborat ă de Ministerul Muncii și Protecției Sociale împreun ă
cu Comisia Na țională pentru Statistic ă, în anul 1995, completat ă și
actualizat ă în anii 2001, 2002. Persona lul ocupat în activitatea
industrial ă se împarte în urm ătoarele grupe majore:
a) legiuitori, înal ți funcționari ș i conducători;
b) speciali ști (cu ocupa ții intelectuale și științifice);
c) tehnicieni;
d) funcționari;
e) muncitori și meseriași;
f) operatori pe instala ții, mașini și ansambluri de ma șini,
echipamente și alte produse;
g) muncitori necalifica ți.
În analiza economico-financiar ă a structurii resurselor umane
se utilizeaz ă următoarea clasificare a personalului pe ocupa ții:
a) muncitori direct productivi și indirect productivi;
b) personal tehnic: ingineri, subingineri; c) personal cu preg ătire economic ă;
d) personal de conducere tehnic ă: maiștri, tehnicieni;
e) personal de conducere și administrativ;
f) personal de deservire general ă: de serviciu, de paz ă, pompieri.
Alte criterii care stau la baza analizei structurii resurselor umane
sunt:
a) vârsta (sub 25 ani, 26-35 ani, 36-45 ani, 46-55 ani, peste 55 ani); b) vechimea în firm ă (sub 1 an, 2-5 ani, 5-10 ani, …);
c) sexul;
d) pregătirea profesională ;
e) funcțiile firmei (cerceta re-dezvoltare, produc ție, comercial ă,
personal, financiar-contabil ă).
Procedeul care se utilizeaz ă în analiza economico-financiar ă a
structurii resurselor umane constă în ponderea fiec ărei categorii de
personal în totalul personalului (ratele de structur ă).
Analiza dinamicii personalului pe total și pe categorii se
realizează cu ajutorul abaterilor absolute și a indicilor cu baz ă fixă și
cu bază în lanț. În scopul aprecierii corecte a evolu ției personalului la
nivelul unei firme se impune corelarea indicelui num ărului mediu de
personal cu indicii indicatorilor de rezu ltate ai firmei (cifra de afaceri,
valoarea ad ăugată, producția exercițiului). Ace ști indicatori reflect ă în
mare măsură dimensiunea cantitativ ă a personalului unei firme.
4.1.2. Analiza comportamentului resurselor umane
Analiza comportamentului resurselor umane vizeaz ă următoa-
rele aspecte: analiza mobilit ății și stabilității personalului ș i analiza
utilizării timpului de munc ă.
4.1.2.1. Analiza mobilit ății și stabilității personalului
Circulația personalului reprezint ă mișcarea personalului unei
firme, în cursul unei perioade, at ât din punctul de vedere al intr ărilor,
cât și al ieșirilor din cauze normale (transfer, boal ă, invaliditate, studii,
obligații cetăț enești, pensionare, deces).
Fluctuația personalului reprezint ă un fenomen anormal, care se
referă la ieșirile din firm ă fără aprobarea conducerii sau prin
desfacerea contractului de munc ă, ca urmare a înc ălcării prevederilor
contractului de munc ă.
Pentru caracterizarea circula ției și fluctua ției (mobilit ății)
personalului se utilizeaz ă următorii indicatori specifici:
1) Coeficientul mediu al intr ărilor de personal (C i), calculat ca
raport între totalul intră rilor de personal în cursul perioadei (I) și
numărul mediu de personal (N p):
piNIC=
151
2) Coeficientul mediu al ie șirilor de personal (C e), se determin ă
ca raport între totalul ie șirilor de personal (din cauze normale) în
cursul perioadei (E) și numărul mediu de personal (N p):
peNEC =
3) Coeficientul fluctua ției personalului (C f), stabilit ca raport
între totalul ie șirilor de personal din motive nejustificate, în cursul
perioadei (E N) și numărul mediu de personal (N p):
pN
fNEC=
Analiza pe baza acestor indicatori se realizeaz ă în dinamic ă pe o
perioadă de trei-cinci ani, pentru a eviden ția tendințele de cre ștere sau
scădere a circula ției și fluctuației personalului.
Limitarea tendin ței de fluctuare poate genera premisele creș terii
stabilității personalului . Pentru dimensionarea acesteia se utilizeaz ă
următorii indicatori:
1) Ponderea vechimii în unitatea analizat ă în total vechime în
muncă (V t):
100TtVt⋅ =∑∑
unde: ∑t – vechimea (exprimată în ani) a fiec ărui lucrător din unitatea
analizată;
∑T – vechimea total ă (exprimată în ani) a fiec ărui lucrător.
Valoarea maxim ă a coeficientului este 1 și indică o stabilitate
foarte bună . De remarcat faptul c ă, în funcție de gradul de vechime în
aceeași unitate, se acord ă salariaților un spor de fidelitate, calculat ca
procent din salariu.
2) Vechimea medie în aceea și unitate (I)se calculeaz ă ca o medie
aritmetică ponderată în funcție de vechimea în ani a personalului din unitate
(ti) și numărul salariaților având aceea și vechime (N i):
()
∑∑
=
iiii i
Nt N
I
152
4.1.2.2. Analiza utiliz ării timpului de munc ă
La nivelul firmei, utilizarea complet ă a timpului de munc ă repre-
zintă o cale important ă de creștere a performan țelor activit ății
desfășurate.
Informațiile necesare analizei utiliz ării timpului de munc ă sunt
preluate din balanț a timpului de munc ă, document ce poate fi stabilit
ca program intern de utilizare a timpului, atât în om-zile, cât și în
om-ore și din balanț a utilizării efective a timpului de munc ă.
Scopul acestei analize este de a identifica rezervele de sporire a
performan țelor firmei, printr-o utilizare cât mai complet ă a timpului de
muncă, precum și stabilirea efectelor economice ale nerespect ării
timpului de munc ă asupra principalilor indicatori economico-financiari.
Indicatorii utiliza ți în cadrul balan ței timpului de munc ă sunt:
fondul de timp calendaristic (F tc) și fondul de timp maxim disponibil
(Ftmd).
Fondul de timp calendaristic (Ftc) se determin ă ca produs între
numărul mediu de salaria ți ( sN) și numărul de zile calendaristice ale
perioadei analizate (N zc), atunci când este exprimat în om zile:
()zcstc N N zile om F⋅ = −
Fondul de timp calendaristic e xprimat în om-ore se calculeaz ă ca
produs între fondul de timp calenda ristic exprimat în om-zile și durata
normală a zilei de lucru ()znd a unui salariat, exprimată în ore/zi:
() () znzcs zntc tc d N N d zile om F ore om F⋅ ⋅ = ⋅ − = −
Fondul de timp maxim disponibil (Ftmd) reprezint ă diferența între
fondul de timp calendaristic și fondul de timp afectat repausului
săptămânal, sărbătorilor legale și concediilor de odihnă :
() ()( )tco tzn tsl trs tc tmd F F F F zile om F zile om F+++−−=−
în care: F trs – număr de om-zile afectate repausului s ăptămânal;
F tsl – număr de om-zile afectate s ărbătorilor legale;
F tzn – număr de om-zile nelucră toare;
153 F tco – număr de om-zile afectate concediilor de odihn ă.
Fondul de timp maxim disponibil reprezint ă resursa normal ă de
timp, care poate fi utilizat ă în cadrul unui an calendaristic. În cadrul ba-
lanței timpului de munc ă se au în vedere și unele pierderi din fondul de
timp maxim disponibil, datorate unor îmboln ăviri sau altor cauze justi-
ficate:
() () zntmd tmd d zile om F ore om F⋅ − = −
100d g
diznn
1 ii
zn⋅
=∑
=
unde: g i – structura salaria ților pe categorii;
– durata normal ă a zilei de lucru pe categorii;
iznd
i = 1,n – categorii de salaria ți;
Din punct de vedere structural, fondul de timp maxim disponibil
este format din:
a) Timp efectiv lucrat – care se refer ă la timpul utilizat de c ătre
salariați în scopul desf ășurării activității profesionale;
b) Timp nelucrat – care se împarte în:
– timp nelucrat din cauze justificate (concedii medicale, concedii
de maternitate, întreruperi ale activit ății din cauze neimputabile
salariaților, zile libere pl ătite etc.);
– timp nelucrat din cauze nejustificate (absenț e nemotivate,
greve, concedii f ără plată prevăzute de lege).
Procedeul care se utilizeaz ă în analiza structural ă a timpului de
muncă constă în ponderarea fiecă rui timp de lucru în totalul fondului
de timp maxim disponibil (ratele de structur ă).
Analiza static ă și dinamic ă a timpului de munc ă se realizeaz ă cu
ajutorul urm ătorilor indicatori:
a) Gradul de programare a fon dului de timp calendaristic (G Ftc):
100FFG
tctmd
Ftc⋅ =
b) Gradul de utilizare a fondul ui de timp calendaristic (G Ftc):
()100FF lucrat efectiv timp de FondG
tct
uFtc1⋅ =
154
c) Gradul de utilizare a fondului de timp maxim disponibil
(GuFtmd):
100isponibil d axim m timp de Fond lucrat efectiv timp de FondGuFtmd ⋅ =
d) Gradul de neutilizare a fondului de timp maxim disponibil
(Gnt):
tmd1 1
uF
tmdt
tmdt tmd
nt G 100 100FF1 100FF FG − = ×⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛− = ⋅−=
e) Gradul de utilizare a duratei me dii normale a zilei de lucru
()
znd uG :
100ddG
znz
d uzn⋅ =
în care: zd – durata medie efectiv ă a zilei de lucru.
Analiza în dinamic ă a indicatorilor care caracterizeaz ă timpul de
muncă se efectuează cu ajutorul abaterilor absolute și a indicilor cu
bază fixă și cu bază în lanț, calculați față de perioadele precedente sau
față de nivelul programat pe total și pe categorii.
Consecințele modific ării timpului de munc ă asupra principalilor
indicatori economico-financiari sunt comensurate în func ție de fondul
total de timp (T) și de timpul mediu pe salariat ()t. Efectele modifi-
cării timpului de munc ă asupra urm ătorilor indicatori economico-
financiari sunt calculate cu rela țiile:
a) asupra valorii produc ției obținute destinate vânz ării:
()()Qf
h0 1 0W T T⋅ −
()()Qf
h 0 1 s0 1 W t t N⋅ −
b) asupra valorii produc ției exercițiului:
()()Qe
h0 1 0W T T⋅ −
()()Qe
h 0 1 s0 1 W t t N⋅ −
155
c) asupra cifrei de afaceri :
()()
00Qf
h0 1QfCAW T T0⋅ ⋅ −
()()
00Qf
h 0 1 sQfCAW t t N0 1 ⋅ ⋅ −
d) asupra valorii ad ăugate :
()()
0Qe
h0 1 va W T T0⋅ ⋅ −
()()
0Qe
h 0 1 sva W t t N0 1 ⋅ ⋅ −
e) asupra profitului aferent cifrei de afaceri :
()()
0
00Qf
h0 1 prQfCAW T T0⋅ ⋅ ⋅ −
()()
0
00Qf
h 0 1 s prQfCAW t t N0 1 ⋅ ⋅ ⋅ −
f) asupra profitului pe salariat :
()()
0CA
h 0 1pr W t t0⋅ ⋅ −
unde: T 1 – fond de timp efectiv lucrat;
To – fond de timp maxim disponibil;
1t – timp mediu efectiv lucrat de un salariat;
ot – timp mediu disponibil la nivel de salariat;
()Qf
h0W – productivitatea muncii medie orară prevăzută, calculată
pe baza produc ției destinate vânz ării;
()Qe
h0W – productivitatea muncii medie orar ă prevăzută, calculată
pe baza produc ției exerciț iului;
()CA
h0W – productivitatea muncii medie orar ă prevăzută, calculată
pe baza cifrei de afaceri;
156
QfCA- gradul de valorificare a produc ției obținute destinate
vânzării;
0va- valoarea medie ad ăugată la 1 leu produc ția exercițiului
prevăzută;
0pr- valoarea prev ăzută a profitului mediu la 1 leu cifr ă de
afaceri.
4.1.3. Analiza eficien ței utilizării resurselor umane
Utilizarea intensiv ă a resurselor umane reflectă de fapt eficien ța
utilizării resurselor umane, determinată cu ajutorul urm ătorilor indicatori:
– productivitatea muncii;
– profitul pe salariat.
4.1.3.1. Analiza productivit ății muncii
La nivelul firmei, analiza productivit ății muncii are urm ătoarele
obiective:
• caracterizarea general ă a productivit ății muncii;
• analiza factorial ă a productivit ății muncii;
• analiza corela ției dintre productivitatea marginală și produc-
tivitatea medie a muncii;
• analiza efectelor economico-financiare ale modific ării produc-
tivității muncii.
4.1.3.1.1. Caracterizarea general ă a productivit ății muncii
Productivitatea muncii reflectă eficiența cu care a fost cheltuit ă
munca.
Din punctul de vedere al analizei prezint ă interes indicatorii:
productivitatea medie a muncii (fizic ă sau valoric ă) și productivitatea
marginală a muncii.
Nivelul productivit ății medii a muncii se poate stabili pe baza
mai multor indicatori economici, sub forma unuia din urm ătoarele
rapoarte:
157
a) ,EfortEfect de exemplu: ,muncă de timp de total Fondlivrarii destinata obtinuta Productia
și reprezint ă cantitatea de bunuri sau valoarea bunurilor ob ținute într-o
unitate de timp sau de c ătre un salariat.
b) ,EfectEfort de exemplu:
livrarii destinata obtinuta Productiamuncă de timp de total Fond
și reprezint ă cantitatea de timp consumat ă pentru obț inerea unui bun,
executarea unei lucră ri sau prestarea unui serviciu.
Productivitatea medie a muncii se poate calcula având la baz ă
indicatorii economici exprima ți în unități fizice (buc ăți, tone, metri
etc.) sau utilizând indicatori economici exprima ți valoric (produc ția
exercițiului, produc ția obț inută destinată livrării, valoarea ad ăugată,
cifra de afaceri, veniturile din exploatare). În func ție de varianta
folosită , se poate determina:
– productivitatea fizic ă medie a muncii ;
– productivitatea valoric ă medie a muncii ;
Productivitatea medie a muncii se poate calcula la nivelul anului
(productivitatea medie anual ă – aW), la nivelul zilei de munc ă
(productivitatea medie zilnică – zW), sau al orei de munc ă
(productivitatea medie orar ă – hW).
De exemplu, productivitatea medie a muncii calculat ă pe baza
producției obținute destinate vânz ării poate fi:
a) productivitatea medie anual ă:
()
SQf
aNQfW=
b) productivitatea medie zilnic ă:
()
() zile om TQf
N NQfW
z sQf
z−=×=
c) productivitatea medie orar ă:
()
() ore om TQf
N N NQfW
h z sQf
h−=× ×=
158
În același mod se determin ă productivitatea medie anual ă,
zilnică și orară pe baza produc ției exerci țiului, cifrei de afaceri și
valorii ad ăugate.
Analiza situa ției generale a productivit ății muncii pe baza
indicatorilor valorici are drept scop:
1. analiza comparativ ă a indicilor productivit ății medii a muncii
exprimată prin intermediul diferi ților indicatori valorici (ex.: ()Qf
aW ,
()Qe
aW , ()CA
aW , ()VA
aW );
2. analiza comparativ ă a indicilor productivit ății medii a muncii
calculată pe baza aceluia și indicator valoric, dar pentru unit ăți diferite
de timp (ex.: ()Qf
aW , ()Qf
zW , ()Qf
hW ).
Acest tip de analiz ă identific ă evoluția elementelor ce
diferențiază indicatorii valorici utiliza ți pentru calculul productivit ății
și rezervele de timp neutilizate la ni velul anului sau al zilei de munc ă.
4.1.3.1.2. Analiza factorial ă a productivităț ii muncii
Pentru a identifica rezervele de cre ștere a productivit ății muncii
se impune analiza factorial ă a acesteia.
a) Analiza factorial ă a productivit ății medii orare a muncii
(calculată pe baza Qf).
Modelul de analiz ă este următorul:
()
100wh g
Wn
1 ii iQf
h∑
=⋅
=
în care: g i – structura produc ției fabricate pe baz ă de timp normat pe
produs;
wh i – productivitatea orar ă pe grupe de produse.
Sistemul factorial de analiz ă:
g i
()Qf
hW
wh i
159
Metodologia de analiz ă a productivit ății medii orare a muncii :
()()()Qf
hQf
hQf
h0 1W W W− = Δ
din care:
1. influența modific ării structurii produc ției fabricate pe baz ă de
timp normat pe produs :
() ()Qf
hQf
hin
1 ii in
1 ii
i 0 rec0 0 0 1
W W100wh g
100wh g
g − =⋅
−⋅
= Δ∑ ∑
= =
2. influența modifică rii productivit ății orare pe grupe de
produse :
() ()Qf
hQf
hin
1 ii in
1 ii
i rec 10 1 1 1
W W100wh g
100wh g
wh − =⋅
−⋅
= Δ∑ ∑
= =
b) Analiza factorial ă a productivit ății medii zilnice a muncii
(calculată pe baza Qf).
Modelul de analiză: () ()Qf
h hQf
z W N W× =
Sistemul factorial de analiz ă:
hN
()Qf
zW g i
()Qf
hW
wh i
Metodologia de analiz ă este următoarea:
()()()Qf
zQf
zQf
z0 1W W W− = Δ
din care:
1. influența modific ării duratei medii a zilei de lucru :
()()Qf
h h h h0 0 1 W N N N− = Δ
160
2. influența modific ării productivit ății medii orare a muncii :
() ()()()Qf
hQf
h hQf
h0 1 1 W W N W− ⋅ = Δ
din care
2.1. influența modifică rii structurii produc ției fabricate :
()()()Qf
hQf
h hi 0 rec 1 W W N g− ⋅ = Δ
2.2. influența modific ării productivit ății orare pe grupe de
produse :
()()()Qf
hQf
h hi rec 1 1 W W N wh− ⋅ = Δ
c) Analiza factorial ă a productivit ății medii anuale a muncii
(calculată pe baza Qf).
Productivitatea medie anual ă a muncii, din punct de vedere
factorial, poate fi analizat ă după următorul sistem de leg ături cauzale:
zN
()Qf
aW
hN
()Qf
zW g i
hW
wh i
Metodologia de analiz ă a productivit ății medii anuale implic ă
următoarele rela ții de calcul:
()
1 0 1 1 0 1 z z z z a aQf
a W N W N W W W⋅ − ⋅ = − = Δ
din care:
1. influența modific ării numărului mediu de zile lucrate de un
salariat :
()()Qf
z z z z0 0 1 W N N N⋅ − = Δ
2. influența modific ării productivit ății medii zilnice a muncii :
() ()()()Qf
zQf
z zQf
z0 1 1 W W N W− = Δ
161
din care:
2.1. influența modifică rii duratei medii a zilei de lucru :
()()Qf
h h h z h0 0 1 1 W N N N N− = Δ
2.2. influența modifică rii productivit ății medii orare a muncii :
() () ()()Qf
hQf
h h zQf
h0 1 1 1 W W N N W− ⋅ = Δ
2.2.1. influența modific ării structurii produc ției fabricate :
()()()Qf
hQf
h h zi 0 rec 1 1 W W N N g− ⋅ = Δ
2.2.2. influența modific ării productivit ății orare pe grupe de
produse :
()()()Qf
hQf
h h zh rec 1 1 1iW W N N W− ⋅ = Δ
Metodologia de analiz ă a productivit ății medii a muncii (orar ă,
zilnică, anuală), calculat ă pe baza celorlal ți indicatori valorici (CA,
VA, Qe) este similar ă iar interpretarea rezultate lor se face pornind de
la semnifica ția economic ă a acestora și a factorilor specifici de
influență.
Interpretarea influen țelor favorabile asupra productivit ății
muncii (cre șterea productivităț ii muncii) este urm ătoarea:
Δgi = ,,+” semnific ă creș terea ponderii produselor a că ror
productivitate a muncii în perioada luat ă ca bază de compara ție este
superioară productivit ății medii a muncii;
Δwh i = ,,+” semnific ă creșterea productivităț ii orare pe produs la
toate produsele sau la cele care de țin ponderea majoritar ă;
Δ hW= ,,+” are semnifica ția creșterii productivit ății medii orare
a muncii printr-o mai eficient ă utilizare a timpului de lucru la nivelul
zilei de lucru.
Δ hN= ,,+” semnifică depășirea duratei medii a zilei de lucru;
Δ zW= ,,+” semnifică sporirea eficien ței utilizării resursei de
muncă la nivelul anului datorit ă creșterii productivit ății medii zilnice a
muncii;
162
Δ zN= ,,+” dep ășirea numărului mediu de zile lucrate de un
salariat ca urmare a sc ăderii num ărului de zile de absen ță și creșterii
numărului zilelor libere lucrate.
4.1.3.1.3. Analiza corela ției dintre productivitatea marginal ă
și productivitatea medie a muncii
Productivitatea marginal ă reflectă creș terea de efect (produc ția
fabricată, producția exercițiului, valoarea ad ăugată , cifra de afaceri)
prin utilizarea unei unit ăți suplimentare de timp de munc ă. Se
calculează cu relația:
0 10 1
mT TQ Q
TQW−−=ΔΔ= .
În situația în care W m > W, aceasta din urm ă poate să crească
numai ca urmare a aportului unităț ii adiț ionale de resurs ă umană. În
relația inversă, când W m < W, rezultă că ultima unitate de resurs ă
umană are o eficien ță în scădere, determinând o sc ădere și a produc-
tivității medii. Ca urmare, varia ția productivit ății medii depinde de
nivelul său de bază și de valoarea productivit ății marginale.
Corelația dintre productivitatea marginal ă și productivitatea
medie poate fi m ăsurată cu ajutorul coeficientului de elasticitate , care
se determin ă cu relația:
WW
TTQQ
Em=ΔΔ
=
Elasticitatea reflect ă creș terea procentual ă a produc ției la o
modificare cu un procent a factorului munc ă.
În funcție de elasticitate, curba volumului de activitate poate fi
segmentat ă în trei zone:
• zona I – zona ,,randamentelor cresc ătoare” (E > 1);
• zona II – zona ,,ra ndamentelor descresc ătoare” (0 < E < 1);
• zona III – zona ,,randamentelor negative” (E < 0);
163
4.1.3.1.4 Analiza efectelor economico-financiare
ale modifică rii productivit ății muncii
Modificarea productivit ății medii a muncii (cre șterea sau
scăderea acesteia) genereaz ă o serie de efecte asupra indicatorilor ce
măsoară performanț ele firmei. Cuantificarea acestor efecte se
realizează cu ajutorul urm ătoarelor rela ții:
a) influența modific ării productivit ății medii anuale (orare) a
muncii asupra produc ției exercițiului:
() ()()()Qe
aQe
a sQe
a0 1 1 W W N W− = Δ
sau
() ()()()Qe
hQe
h1Qe
h0 1 W W T W− = Δ
În mod asem ănător se determin ă influen ța modific ării
productivit ății medii anuale (orare) asupra produc ției fabricate, valorii
adăugate sau cifrei de afaceri.
b) influența modifică rii productivit ății medii anuale (orare) a
muncii asupra profitului aferent cifrei de afaceri :
() () ()()
00
00Qf
aQf
a sQf
aCAP
QfCAW W N W0 1 1 ⋅ ⋅ − = Δ
respectiv
() () ()()
00
00Qf
0Qf
h1Qf
hCAP
QfCAW W T W1 ⋅ ⋅ − = Δ
c) influența modific ării productivit ății medii anuale (orare) a
muncii asupra ratei rentabilit ății economice a activului :
()() ()()
100AtCAP
QfCAW W N
W
100
00Qf
aQf
a s
Qf
a0 1
⋅⋅ ⋅ −
= Δ
respectiv
()() ()()
100AtCAP
QfCAW W T
W
100
00Qf
hQf
h1Qf
h0 1
⋅⋅ ⋅ −
= Δ
164
d) influența modifică rii productivit ății medii anuale (orare) a
muncii asupra ratei rentabilit ății financiare :
()() ()()
100KpCAP
QfCAW W N
W
100
00Qf
aQf
a s
Qf
a0 1 1
⋅⋅ ⋅ −
= Δ
respectiv
()() ()() ()
100KpC 1CAP
QfCAW W T
W
1ip
00
00Qf
hQf
h1Qf
h00 1
⋅− ⋅ ⋅ −
= Δ
Consecințele modific ării productivit ății fizice a muncii se
determină utilizând forma indirect ă de exprimare a acesteia (timp de
muncă pe unitatea de produs) ș i se cuantific ă folosind urm ătoarele
relații:
a) influența modific ării productivit ății fizice a muncii asupra
costului pe unitatea de produs :
() 00 1fiz csh t t W− = Δ
b)
influența modific ării productivit ății fizice a muncii asupra
profitului pe unitatea de produs :
() 00 1fiz csh t t W− − = Δ
c) influența modific ării productivit ății fizice a muncii asupra
profitului la nivelul unui produs :
() 00 1 1fiz csh t t qv W− ⋅ − = Δ
d)
influența modific ării productivit ății fizice a muncii asupra
profitului pe total firm ă:
()∑
=− ⋅ − = Δn
1 i0i i ifiz csh t t qv W
0 1 1
165
e) influența modific ării productivit ății fizice a muncii asupra
nivelului cheltuielilor la 1000 lei cifr ă de afaceri :
()
1000
p qvcsh t t qv
Wn
1 ii in
1 i0i i i
fiz
1 10 1 1
×
⋅− ⋅
= Δ
∑∑
==
f) influența modifică rii productivit ății fizice a muncii asupra
ratei rentabilit ății economice a activului :
()
100Atcsh t t qv
W
1n
1 i0i i i
fiz0 1 1
×− ⋅ −
= Δ∑
=
g)
influența modific ării productivit ății fizice a muncii asupra
ratei rentabilit ății financiare :
() ()
100Kpc 1 csh t t qv
W
1in
1 i0i i i
fiz0 0 1 1
×− ⋅ − ⋅ −
= Δ∑
=
4.1.3.2. Analiza profitului pe salariat
Profitul pe salariat este un indicator important utilizat pentru
reflectarea eficien ței utilizării resurselor umane. Pentru analiza
profitului pe salariat se utilizeaz ă mai multe metode multiplicative, în
scopul de a eviden ția diferitele categorii de factori asupra modific ării
acestuia.
Modelele de analiz ă factorial ă a profitului pe salariat sunt
următoarele:
1. ()prQfCAWCAP
QfCA
NQ
NP Qf
a
sf
s⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ =.
2. ()pr WCAP
NCA
NP CA
a
s s⋅ = ⋅ =
166
3. ()pr W tCAP
TCA
NT
NP CA
h
s s⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ =
4. CAP
f MCA
f Mf M
Nf M
NP
s s⋅′⋅′⋅ =
Schema de analiz ă (potrivit primului model):
t
()Qf
aW g i
()Qf
hW
sNP wh i
QfCA
g
pr p
c
Metodologia de analiz ă – stabilirea influen țelor modific ării
factorilor (potrivit primului model):
0 1 s0
s1
s NP
NP
NP− = Δ
din care:
1) influența modific ării productivit ății medii anuale a muncii :
() () ()()0
00Qf
aQf
aQf
a prQfCAW W W0 1 ⋅ ⋅ − = Δ
din care:
1.1 influența modific ării timpului mediu lucrat de un salariat :
()()
0
00Qf
h 0 1 prQfCAW t t t0⋅ ⋅ − = Δ
167
1.2 influența modific ării productivit ății medii orare a muncii :
() ()()0
00Qf
hQf
h 1 h prQfCAW W t W0 1 ⋅ ⋅ − = Δ
din care:
1.2.1 influența modific ării structurii produc ției fabricate :
() ()()0
00Qf
hQf
h 1i prQfCAW W t g0 rec ⋅ ⋅ − = Δ
1.2.2 influența modific ării productivit ății orare a muncii pe
grupe de produse :
() ()()0
00Qf
hQf
h 1i prQfCAW W t whrec⋅ ⋅ − = Δ
2) influența modific ării gradului de valorificare a produc ției
fabricate:
()
0
00
11Qf
a prQfCA
QfCAWQfCA
1 ⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛− = Δ
3) influența modific ării profitului mediu la 1 leu cifr ă de afaceri :
()()⋅ − ⋅ = Δ0 1
11Qf
a pr prQfCAW pr1
din care:
3.1 influența modific ării structurii produc ției vândute :
()
⎟⎠⎞⎜⎝⎛−′⋅ = Δ0
11Qf
a pr prQfCAW g1 unde: ∑∑− =′
0 10 1
p qvc qv1 pr
3.2 influența modific ării prețurilor medii de vânzare :
()
⎟⎠⎞⎜⎝⎛′−″⋅ = Δ pr prQfCAW p
11Qf
a1 unde: ∑∑− =″
1 10 1
p qvc qv1 pr
168
3.3 influența modificării costurilor unitare :
()
⎟⎠⎞⎜⎝⎛″− ⋅ = Δpr prQfCAW c1
11Qf
a1 .
Cu ajutorul primului model de analiz ă a profitului pe salariat se
stabilește o corela ție între eficien ța utilizării resurselor umane pe baza
productivit ății muncii și rentabilitatea comercial ă. Totodat ă, poate fi
evidențiat efectul modific ării gradului de valorificare a producț iei
fabricate, cu scopul de a stabili m ăsuri pentru desfacerea produc ției și
diminuarea produc ției stocate.
Al patrulea model de analiz ă a profitului pe salariat reflect ă în plus
influenț a modific ării gradului de înzestrare tehnic ă a muncii, a
compoziției tehnologice a mijloacelor fixe și a randamentului acestora,
stabilindu-se astfel corela ția cu eficien ța utilizării mijloacelor fixe.
4.2. Analiza gestiunii resurselor materiale
Analiza eficien ții firmei în economia de pia ță are în vedere și
potențialul tehnic (activele fixe și circulante) care trebuie s ă corespund ă
ca volum, calitate și structură, exigențelor pieței.
4.2.1. Analiza gestiunii mijloacelor fixe
Analiza mijloacelor fixe are ca obiective: • analiza volumului, dinamicii, structurii și stării mijloacelor fixe;
• analiza utiliz ării potențialului tehnic; eficien ța utilizării mijloa-
celor fixe.
4.2.1.1. Analiza volumului, dinamicii, structurii și stării mijloacelor fixe
Aprecierea volumului mijloacelor fixe are la baz ă datele furnizate
de situațiile financiare, care sunt ajustate cu datele privind imobiliz ările
care nu fac parte din patrimoni ul firmei (mijloacele fixe de ținute în
leasing opera țional, cele închiriate sau luate în loca ție de gestiune). În
analiza evolu ției volumului mijloacelor fixe de ținute de o societate, este
169
necesar să se ț ină cont ș i de modul de înregistrare a acestora (la cost
istoric depreciat sau la valoarea reevaluat ă).
Analiza dinamicii mijloacelor fixe se face pe baza valorilor de
intrare în gestiune sau a valorii me dii a mijloacelor fixe, evaluate în
prețuri comparabile. Valoarea medie a mijloacelor fixe se calculeaz ă pe
baza valorii existente la începutul exerci țiului financiar și a modific ărilor
intervenite pe parcursul acesteia, p onderate cu timpul de utilizare sau
neutilizare, în func ție de datele la care acestea au intrat sau au ie șit din
patrimoniul firmei:
E I S f Mi− + =
și
∑
=⋅=n
1 ii ii
12nlf VI ∑
=⋅=n
1 ii ii
12f ln n VE
în care: fM- valoarea medie anuală a mijloacelor fixe;
Si – existent de mijloace fixe la începutul perioadei analizate;
I- valoarea medie a intr ărilor de mijloace fixe;
E- valoarea medie a ie șirilor de mijloace fixe;
Vii – valoarea de intrare a mijloace fixe pe categorii;
nlf i – numărul de luni de func ționare a mijloacelor fixe, pe
categorii, în cursul exerci țiului financiar;
n ln f i – numărul de luni de nefunc ționare a mijloacelor fixe, pe
categorii, în cursul exerci țiului financiar;
Dinamica mijloacelor fixe se analizeaz ă pe baza indicatorilor:
• coeficientul intr ărilor de mijloace fixe (K I) – reflectă efortul firmei
de menținere și creștere a potenț ialului tehnic:
MfIKI=
unde: I – valoarea intr ărilor de mijloace fixe;
Mf – valoarea mijloacelor fixe totale.
• coeficientul ie șirilor de mijloace fixe (K E) – eviden țiază procesul
de dezinvestire, fie ca urmare a ineficien ței menținerii mijloacelor fixe în
procesul de produc ție, prin diminuarea parametrilor func ționali, fie ca
urmare a inutilit ății acestora în pro cesul de produc ție respectiv:
170
MfEKE=
unde: E – valoarea ie șirilor de mijloace fixe.
• coeficientul mi șcării totale (K MT) – evidenț iază fluxurile totale ale
mijloacelor fixe în perioada analizat ă.
MfE IKMT+= .
Valoarea acestor indicatori se apreciază în corela ție cu evolu ția
cifrei de afaceri și cu faza de maturitate a firmei. Devansarea mijloacelor
fixe de ritmul de modificare al cifrei de afaceri înseamn ă folosirea
eficientă a mijloacelor fixe disponibile pentru firmele aflate în faza de
maturitate. În faza de cre ștere, în general ritmul de cre ștere al mijloacelor
fixe devanseaz ă ritmul de cre ștere al cifrei de afaceri.
Analiza structurii mijloacelor fixe are rolul de a orienta efortul
investițional către acele categorii de mijl oace fixe care particip ă nemij-
locit la ob ținerea produselor sau a serviciilor (mijloacelor fixe active).
Principalii indicatori utiliza ți în caracterizarea structural ă a potenția-
lului productiv al firmei sunt:
• coeficientul de structur ă pe categorii de mijloace fixe (K S) –
evidențiază apartenen ța sectorial ă și modul de organizare a firmei:
MfmfKi
S=
• compoziția tehnologic ă a capitalului fix (KT) – eviden țiază modul
de gestionare a poten țialului tehnic al firmei:
Mff MKT′=
unde: mf i – valoarea mijloacelor fixe pe categorii structurale;
fM′– valoarea mijloacelor fixe active.
Cu cât ponderea mijloacelor fixe act ive în totalul mijloacelor fixe
este mai mare, cu atât este mai puternic ă influenț a exercitat ă asupra
indicatorilor de eficiență a utilizării mijloacelor fixe (c ifra de afaceri,
producția exercițiului, valoarea ad ăugată, profitul la 1000 lei mijloace
fixe), existând o limit ă după care eficien ța începe să scadă.
171
Starea mijloacelor fixe poate fi caracterizat ă cu ajutorul urm ătorilor
indicatori:
• coeficientul de reînnoire a mijloace fixe determinat astfel:
Valoarea de achizi ție a mijloacelor fixe Kreînnoire = Valoarea brut ă a mijloacelor fixe totale
Acest coeficient permite ev aluarea eforturilor investi ționale ale
firmei:
– investiț ii de men ținere a capacit ății productive – când achizi țiile
noi sunt la nivelul ie șirilor;
– investiții de creștere – mărirea capacit ății de produc ție a firmei
(investiții suplimentare).
• gradul de amortizare :
100 totale fixe r mijloacelo a brut ă ValoareaAmortizareKamortizare ⋅ =
• gradul de înzestrare tehnic ă:
Valoarea medie a mijloacelor fixe
172Kînzestrare tehnic ă = Numărul mediu de salaria ți
Raportul dintre valoarea medie a mijloacelor fixe și numărul mediu de
salariați relevă gradul de substituire între echipament și forța de munc ă.
Analiza structurii și a stării mijloacelor fixe trebuie f ăcută în
corelație cu specificul activit ății desfăș urate de firm ă, cu nivelul tehnic
existent și capacitatea managerial ă de gestionare a resurselor.
4.2.1.2. Analiza utiliz ării potențialului tehnic.
Eficiența utilizării mijloacelor fixe
Principalul indicator pentru analiza utiliz ării mijloacelor fixe este
gradul de utilizare a capacit ății de produc ției (GU cp), calculat ca raport
între produc ția obținută (Q) și capacitatea maxim ă de produc ție (Q max):
maxcpQQGU= .
Cu ajutorul acestui indicator se determină costul subactivit ății,
respectiv costul neutiliz ării utilajelor.
Capacitatea maxim ă de produc ție constă în produc ția maximă ce
poate fi ob ținută într-o anumit ă perioadă de timp utilizând mijloacele fixe
la randamentul prev ăzut prin construc ție și în condi ții optime de
organizare a produc ției.
În literatura de specialitate sunt cunoscute trei no țiuni privind
capacitatea de produc ție:
• capacitatea teoretic ă – semnific ă volumul maxim de produc ție
finită pentru o perioadă dată de timp, în condi țiile în care toate utilajele
sunt folosite la viteze optime, f ără întreruperi.
• capacitatea suplimentar ă – reprezint ă surplusul de echipament ș i
utilaje men ținute în conservare.
• capacitatea normal ă – reprezint ă nivelul mediu al capacit ății de
producție, necesar pentru a satisface cererea poten țială de produse.
Factorii care influenț ează gradul de utilizare a capacităț ii de
producție sunt: structura mijloacelor fixe , gradul de utilizare a timpului și
randamentul mijloacelor fixe:
100rr
tt
NNGU
maxi
max u1 u
uua
cp ⋅ ⋅ ⋅ =
în care: 100NNGUD
uua⋅ = – grad de folosire a dot ării tehnice;
max u1 u
TTGUT= – grad de utilizare a timpului maxim disponibil;
maxi
rr- raportul dintre randamentul efectiv și randamentul maxim
al echipamentului.
Gradul de folosire a dot ării tehnice (GUD), determinat ca raport
între num ărul de utilaje active (N ua) și numărul de utilaje instalate (N u),
reflectă modul de utilizare extensiv ă a echipamentului . Creșterea gradului
de utilizare a capacit ății de produc ție poate fi determinată de reducerea
perioadei necesare efectu ării repara țiilor și extinderea perioadei de
exploatare între repara ții.
173
Gradul de utilizare a timpului maxim disponibil (GUT) este
calculat la nivelul fiec ărui echipament sau la nivelul întregului poten țial
tehnic, cu rela ția:
max uu
TTGUT1=
unde: – timpul efectiv lucrat al utilajelor;
1uT
Tumax – fondul de timp maxim disponibil al utilajelor
Timpul maxim disponibil se calculeaz ă scă zând din timpul
calendaristic timpul aferent opririlor legale, tehnologice și cel prev ăzut
pentru repara ții. Timpul nelucrat va fi analizat pe cauze și pe termene.
Randamentul echipamentului (ru) reprezint ă producția (fizică sau
valorică) obținută pe utilaj
uuNQr= .
Analiza eficien ței utilizării mijloacelor fixe se realizeaz ă pe baza
unor rate de eficien ță specifice, printre care men ționăm:
a) eficiența mijloacelor fixe exprimată în funcție de produc ția
obținută destinată vânzării (marfă ):
1000QQf
f MQ
f Mf M1000
f MQf
maxmax⋅ ⋅′⋅′= ⋅
unde:
fMf M′ – reprezint ă compoziția tehnologică a capitalului fix;
fMQmax
′ – limita maxim ă a eficienței mijloacelor fixe;
maxQQf – gradul de utilizare a capacit ății de produc ție.
b) eficiența mijloacelor fixe exprimată în funcție de cifra de afaceri :
1000QfCA
f MQf
f Mf M1000
f MCA⋅ ⋅′⋅′= ⋅ .
174
Prin cest model se pune în eviden ță evoluția eficienței mijloacelor
fixe prin prisma compozi ției tehnologice, a eficien ței mijloacelor fixe
active ⎟
⎠⎞⎜
⎝⎛
′f MQf, dar ș i a gradului de valorificare a produc ției fabricate
⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
QfCA.
c) eficiența mijloacelor fixe exprimată în funcție de profitul aferent
cifrei de afaceri :
1000CAP
QfCA
f MQf
f Mf M1000
f MP⋅ ⋅ ⋅′⋅′= ⋅ .
Spre deosebire de celelalte modele, prin acest model se eviden țiază
efectul modific ării structurii vânz ărilor, al modific ării costurilor și calității
producției prin varia ția profitului mediu la un leu cifr ă de afaceri .CAP⎟
⎠⎞⎜
⎝⎛
Factorii de influen ță a eficienței utilizării mijloacelor fixe constituie
rezerve de cre ștere a rentabilit ății.
4.2.2. Analiza stocurilor de materiale
Stocurile reprezintă partea din activele circulante cu rol important,
atât pentru produc ție, cât și pentru comer ț. Pentru desf ășurarea activit ății
economice în condi ții de performan ță, fără întreruperi datorate epuiz ării
resurselor materiale, este necesar ă o bună gestionare a stocurilor la nivelul
firmei.
Problema gestiunii resurselor materiale trebuie abordată sub
multiple aspecte:
• analiza pie ței de aprovizionare cu resurse materiale;
• analiza procesului de aprovizionare;
• analiza stocurilor de materiale.
175
1764.2.2.1. Analiza pie ței de aprovizionare cu resurse materiale
Scopul analizei pie ței de aprovizionare este de identificare a
posibilităților firmei de a asigura principalele materii prime și materiale
care se consum ă în cadrul activit ății de bază.
O aprovizionare fundamentat ă pe baza unor decizii corecte
presupune achizi ționarea materialelor, serviciilor și echipamentelor nece-
sare, în cantit ăți suficiente și de o calitate ridicată , la prețuri avantajoase,
în timp util și de la furnizori fideli. Programul de aprovizionare trebuie
realizat prin asigurarea unei corela ții între calitatea și prețul resurselor
materiale achiziț ionate. De asemenea, programul trebuie s ă prevadă crite-
rii pentru identificarea celor mai buni furnizori: serviciile oferite de ace ș-
tia, locația față de sediul firmei, posibilita tea de cooperare, încrederea
oferită, termenele de plat ă, ritmul aprovizionă rilor.
În cadrul pieței de aprovizionare se studiaz ă structura surselor de
aprovizionare pe principalii furnizori și zone, precum ș i gradul de
dependență față de anumi ți furnizori. În acest scop, toate datele care fac
referire la aprovizionarea cu resurse materiale sunt centralizate într-un
tablou sintetic pentru ,, evaluarea necesarului de aprovizionat ” într-un
anumit interval de timp.
4.2.2.2. Analiza procesului de aprovizionare
Procesul de aprovizionare se desfășoară pe baza unor programe
care conțin necesarul de materiale pentru o perioad ă determinată de timp.
Desfășurarea propriu-zis ă a procesului de aprovizionare presu-
pune parcurgerea urm ătoarelor etape:
• acoperirea cu contracte a necesarului de aprovizionat;
• realizarea programului de aprovizionare pe total și pe categorii de
resurse;
• asigurarea necesarului de resu rse materiale pentru producț ie.
În funcție de necesit ățile de produc ție ale perioadelor urm ătoare,
fiecare firm ă încheie contracte ferme cu furnizorii. Urm ărirea acestui
proces în timp se realizeaz ă informatizat.
Pentru caracterizarea situa ției generale a realiz ării programului de
aprovizionare, sub aspect cantitativ, se utilizeaz ă pozițiile din planul de
aprovizionare . Pe parcursul perioadei de gestiune, compartimentele de
specialitate trebuie s ă urmărească derularea contractelor pe tipuri de mate-
riale și furnizori. Absen ța unor eviden țe și analize ferme ale procesului de
aprovizionare genereaz ă dereglări în desf ășurarea procesului de pro-
ducție.
4.2.2.3. Analiza stocurilor de materiale
Analiza stocurilor de materiale urm ărește următoarele aspecte :
• analiza form ării stocurilor și a costului stoc ării;
• analiza stocurilor de materii prime și materiale;
• analiza utiliz ării resurselor materiale și a consecin țelor acestor
asupra performan țelor economico-financiare ale firmei.
4.2.2.3.1. Analiza form ării stocurilor și a costului stoc ării
În determinarea partidei optime de aprovizionat ș i a intervalului
optim între dou ă aprovizion ări se folosesc conceptele modelului
WILSON . Pe baza acestui model, partida optim ă de aprovizionat (qa) se
determină utilizând rela ția:
cc
Tct2 qa′ ′′⋅ ⋅ =
în care: ct – consumul total din resursa material ă analizată ;
T – perioada de gestiune luat ă în calcul ca num ăr de zile;
c- costul cu efectuarea unei comenzi; ′
– costul cu stocarea unei unit ăți fizice din resursa material ă
analizată , pe unitatea de timp. c′ ′
Intervalul optim între dou ă aprovizion ări se determin ă pe baza
relației:
aaqct: T qctT= ⋅
în care:
aqct – numărul optim de aprovizion ări;
qa – cantitatea optim ă de aprovizionat.
177
Costul stoc ării se estimeaz ă pe baza modelului WILSON , cu relația:
c c T ct 2 cs′ ′⋅′⋅ ⋅ ⋅ = .
4.2.2.3.2. Analiza stocurilor de materii prime și materiale
Orice stoc presupune o imobili zare de capital. De aceea, este
deosebit de important ă analiza structurii stocurilor , datorită faptului că o
supradimensionare a acestora presupune atât cheltuieli mari cu
depozitarea și păstrarea, cât și imobilizarea resurselor financiare în acele
materii prime cu circula ție lentă.
Analiza propriu-zis ă a stocurilor de materiale se realizeaz ă sub
diverse aspecte:
• analiza evolu ției stocurilor comparativ cu dinamica cifrei de
afaceri;
• analiza evolu ției stocurilor comparativ cu o baz ă de raportare (stoc
normat, mediu, maxim);
• analiza gradului de imobilizare a stocurilor.
Analiza evolu ției stocurilor comparativ cu dinamica cifrei de
afaceri are drept scop stabilirea influen ței mărimii stocurilor asupra
volumului produc ției și al vânzărilor.
În ceea ce priveș te al doilea aspect al analizei stocurilor de
materiale și anume evoluția lor comparativ cu o baz ă de raportare ,
trebuie să precizăm că în funcție de capacitatea de produc ție și de cerere,
orice firm ă trebuie să își stabileasc ă o dimensiune a stocurilor și să
urmărească respectarea acesteia. Sistemul actual de gestionare a stocurilor
permite identificarea, în orice moment, a m ărimii acestora la toate grupele
de materiale și abaterile de la limita prestabilit ă.
Al treilea aspect se refer ă la analiza gradului de imobilizare a
stocurilor și gruparea lor în stocuri normale, cu mi șcare lentă, fără
mișcare și stocuri disponibile. În acest scop, se determin ă durata de
imobilizare a stocului (D i), exprimat ă în zile, pe baza relaț iei:
360ESDi⋅ =
în care: S- stocul mediu anual;
E – ieșirile de materiale din magazie pentru consumuri interne.
178
Analiza stocurilor de materiale se refer ă și la determinarea rezervei
în zile (Rz), respectiv a perioadei de timp în care firma dispune de
materiale pentru desf ășurarea procesului de produc ție, în condi țiile unui
consum zilnic cunoscut:
CzSRz1=
unde: S 1 – stocul efectiv la un moment dat;
Cz – consumul mediu zilnic.
4.2.2.3.3. Analiza utiliz ării resurselor materiale și a consecin țelor acestora
asupra performan țelor economico-financiare ale firmei
În analiza utiliz ării resurselor materiale se folosesc urm ătoarele
categorii de indicatori: analitici și sintetici.
Ca indicatori analitici pot fi utiliza ți:
• consumul specific (cs), respectiv cantitatea de material utilizat ă
pentru obținerea unei unit ăți de produs;
• consumul pe caracteristică funcțională a produsului, specific
pentru anumite produse;
• ponderea unui anumit material în greutatea net ă a produsului;
• coeficientul de randament , care exprim ă gradul ș i modul de
utilizare a materialelor sub raport fizic;
Dintre indicatorii sintetici, cei mai importan ți sunt:
• gradul de valorificare a resurselor materiale (Gv):
consuma tă material de Cantitateaprodusului ValoareaGv= ;
• valoarea produc ției la 1 leu resurse materiale:
consumateor materialel Valoareaproductiei Valoarea;
• valoarea ad ăugată la 1 leu resurse materiale:
Valoarea ad ăugată
Valoarea materialelor consumate ;
179
• rezultatul exploat ării la 1 leu resurse consumate:
Rezultatul exploat ării
Valoarea materialelor consumate .
Modul de folosire a resurselor materiale se reflect ă asupra între-
gului sistem de indicatori. În continuare se va analiza influența consu-
mului specific (cs) asupra principali lor indicatori economico-financiari :
1) volumul produc ției fizice :
01
11
csCt
csCtcs− = Δ
în care: Ct – consumul total de material;
q – volumul produc ției fizice ⎟
⎠⎞⎜
⎝⎛=csCtq .
2) valoarea produc ției obținute :
0
01
11pcsCt
csCtcs ⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛− = Δ
în care: Q – produc ția obținută în expresie valoric ă (Q = q × p);
p – prețul unitar.
3) influența directă asupra costului produsului :
()0 0 1p cs cs cs′⋅−=Δ
în care: c – costul materi alului aferent unei unit ăți de produs
() p cs c′×= ;
p- costul (pre țul materialului) pe unitatea de m ăsură. ′
4) profitul unitar :
()0 0 1p cs cs cs′⋅−−=Δ
5) rata rentabilit ății resurselor consumate pe produs :
100cc p100cc pcs
00 0
rr
0⋅−− ⋅−= Δ
unde: 0 0 0 1ri ch m ch p cs c+ +′× = .
180
Concepte cheie : aprovizionare; calificare personal; capacitate de
producție; coeficientul mi șcării mijloacelor fixe; coeficientul de reînnoire;
compoziția tehnologic ă; eficiența utilizării mijloacelor fixe; fluctua ție;
gradul de înzestrare tehnic ă a muncii; gradul de amortizare; mobilitate;
productivitate medie (anual ă, zilnică, orară); productivitatea marginal ă;
profit pe salariat; randamentul utilajelor; resurse umane; resurse
materiale; stabilitate; stoc optim; stoc mediu; stoc de siguran ță; timp de
muncă; viteza de rota ție.
Întrebări recapitulative
181m1. Preciza ți care este rela ția de determinare a influen ței modific ării
productivit ății uncii medii anuale asupra valorii ad ăugate:
a) ()()() ; va W W N0VA
0VA
a S1 1 ⋅ − ⋅
b) ()()( )CA
aCA
a S0 1 1W W N− ⋅ ;
c) ()()
0CA
a0 1 va w T T0⋅ − ;
d) ()()( )Qe
hQe
h 1 S0 1 1W W t N− ⋅ × ;
e) ()()( )CA
aCA
a S0 1 1W W N− ⋅ .
2) IWa (productivitatea muncii medie anual ă) = 97%
IWz (productivitatea muncii medie zilnic ă) = 95%
IWh (productivitatea muncii medie orar ă) = 99%
Interpretați situația:
a) a crescut num ărul mediu de zile lucr ătoare și a scăzut durata
medie a zilei de lucru;
b) a crescut productivitatea muncii medie anual ă și s-a redus pro-
ductivitatea muncii medie orar ă;
c) a scă zut productivitatea muncii medie anual ă și productivitatea
muncii medie orară și a crescut productivitatea muncii medie zilnic ă;
d) a scăzut numărul mediu de zile lucrate și durata medie a zilei de
lucru;
e) a scăzut numărul mediu de zile lucrate și a crescut durata medie a
zilei de lucru;
1823) Dacă influența modific ării prețului mediu de vânzare asupra
profitului pe salariat este egal ă cu ,,+500 lei/pers”, aceasta semnific ă:
a) creșterea profitului pe salariat cu 500 lei/pers, ca urmare a
creșterii costului unitar;
b) menținerea constant ă a profitului pe salariat, ca urmare a cre șterii
prețului mediu de vânzare cu 500 lei/pers;
c) creșterea costurilor cu 500 lei/pers;
d) creșterea profitului pe salariat cu 500 lei/pers, ca urmare a
creșterii prețului mediu de vânzare;
e) reducerea pre țului mediu de vânzare cu 500 lei/pers.
4) Care sunt factorii explicativi ai utiliz ării extensive ș i intensive a
mijloacelor fixe?
5) Care sunt principalele rate de eficien ță a utilizării mijloacelor
fixe?
6) Care sunt etapele desf ășurării procesului de aprovizionare?
7) Ce corela ție există între evoluț ia stocurilor și cifra de afaceri?
8) Ce indicatori cunoa șteți pentru diagnosticarea dinamicii
mijloacelor fixe?
9) Cum se determin ă rezerva în zile, respectiv perioada de timp în
care firma dispune de materiale pentru desf ășurarea procesului de
producție?
10) Ce reprezint ă gradul de valorificare a resurselor materiale?
BIBLIOGRAFIE
1. Ișfănescu A., Robu V., Analiză economico-financiar ă, Editura
ASE, Bucure ști, 2002.
2. Mă rgulescu D., Analiză economico-financiar ă a întreprinderii ,
Editura Tribuna Economic ă, București, 1994.
3. Moroșan Iosefina, Analiză economico-financiară , Tehnici și
metode , Editura Funda ției România de Mâine , București, 2002.
4. Marica Petcu, Analiză economico-financiar ă a întreprinderii ,
Editura Economic ă, București, 2003.
5. Niculescu Maria, Diagnostic financiar , Editura Economic ă,
București, 2003.
183
CAPITOLUL 5
ANALIZA PERFORMAN ȚELOR FIRMEI
PE BAZA RENTABILIT ĂȚII
Obiective
• cunoașterea principalilor indicatori de m ăsurare a rentabilit ății;
• dezvoltarea abilit ății de a aplica modelele de analiză factorială a
profitului și a rentabilit ății;
• identificarea factor ilor care influen țează rentabilitatea firmei și a
măsurilor pentru îmbun ătățirea activit ății acesteia;
• prezentarea leg ăturii care exist ă între rentabilitate și riscurile
firmei.
5.1. Accepțiuni ale termenului de performan ță
În accepțiunea general ă, performan ța exprimă:
• fie rezultatul unei ac țiuni: în cele mai multe cazuri, cuvântul
performan ță este asociat rezultatului pozitiv al unei ac țiuni, rezultatul
bun obț inut într-un domeniu particular de activitate;
• fie, pur și simplu, reu șită: performan ța este asociată reușitei,
succesului într-un anumit domeniu;
• fie o ac țiune care duce la succes : altfel spus, succesul se
construiește pe tot parcursul desf ășurării unui proces, din momentul
definirii planului de ac țiune până în momentul finaliz ării acestuia.
Performanț a este întotdeauna produsul unei compara ții.
Baza de comparaț ie este o variabil ă internă (un obiectiv de
progres sau un rezultat al unei perioade trecute), fie o variabil ă externă.
În accep țiunea altor autori, performan ța este sinonim ă cu
competitivitatea , o firm ă competitiv ă (performant ă) fiind o firm ă
eficientă (capabilă de a ameliora raportul dintre rezultatele ob ținute și
184mijloacele alocate) și eficace (capabil ă să satisfacă așteptările tuturor
partenerilor sociali), în acela și timp.
Diversitatea de accep țiuni ale conceptului de performan ță
demonstreaz ă că acesta este definit diferit de utilizatorii informa țiilor
financiare în func ție de interesele lor. Astfel, managerii sunt orienta ți
asupra performan ței globale a firmelor, investitorii actuali și potențiali
percep performan ța prin prisma rentabilităț ii investițiilor lor, salaria ții
manifestă interes pentru stabilitatea și rentabilitatea firmei, creditorii,
pentru solvabilitatea acesteia, iar clien ții, pentru stabilitatea companiei.
Cea mai complet ă accepțiune a conceptului de performan ță este
dată de IAS 1, și anume aceea de performanță globală. În aceast ă
viziune, „grani țele” rezultatului contabil sunt dep ășite, incluzându-se și
„diferențele din reevaluare, diferen țele din conversie, câ știguri sau
pierderi latente asupra inst rumentelor financiare, câ știgurile și pierderile
actuariale aferente pensiilor, efectul schimb ărilor metodelor contabile ș i
corecțiile erorilor fundamentale ”.
În decursul timpului, performan ța s-a măsurat fie prin m ărimea
firmei, fie prin rentabilitatea și profitul ob ținut, fie prin trezorerie.
În domeniul economic, conceptul de performan ță acoperă
accepțiuni diferite, cum ar fi: cre șterea, rentabilitatea, productivitatea,
randament.
În acest capitol abord ăm performan ța firmei pe baza rentabilit ății
care are în vedere rezultatele ob ținute prin utilizarea factorilor de
producție, respectiv cele recunoscute și prezentate în contul de profit și
pierdere.
5.2. Contul de profit ș i pierdere – surs ă de informa ții
pentru analiza performanț elor firmei
Performan ța financiar ă reprezint ă dezideratul oric ărei firme și
deviza tuturor utilizatorilor de informa ții financiare. Pentru a veni în
întâmpinarea acestora, organism ele de normalizare contabil ă au fost
preocupate de g ăsirea unor modele care s ă reflecte informa țiile privind
performan ța firmei. Astfel, contul de profit și pierdere, situa ția
modificărilor capitalului propriu / situa ția câștigurilor și pierderilor,
185situația fluxurilor de trezorerie, reprezint ă componentele situaț iilor
financiare „furnizoare” de informa ții privind performan țele firmei.
Obiectivul dominant al oric ărei activit ăți economice, acela de a fi
performant ă, a constituit „o provocare” pe ntru identificarea unui model
de reflectare a acesteia.
Contul de profit și pierdere face parte dintre situa țiile financiare
de închidere a exerci țiului financiar, fiind un document contabil de
sinteză care măsoară performan țele activit ății unei firme în cursul unei
perioade date.
În contul de profit și pierdere este prezentat rezultatul activit ății
desfășurate de o firm ă pe parcursul unui exerci țiu financiar, care poate
fi profit sau pierdere.
Profitul reflect ă performan ța firmei ș i capacitatea acesteia de a
reinvesti sau de a acorda dividende .
Modul de prezentare a contului de profit și pierdere diferă de la o
țară la alta, dup ă conținutul informa țional și după forma de prezentare.
După conținutul informa țional , distingem dou ă forme:
• cont de profit ș i pierdere, cu prezentarea veniturilor și
cheltuielilor dup ă natura lor;
• cont de profit și pierdere, cu prezentarea dup ă destinație a
cheltuielilor de exploatare (pe func ții ale firmei);
După forma de prezentare , se întâlnesc:
• sub form ă de listă (verticală) care prezint ă formarea din treapt ă
în treaptă a rezultatului exerci țiului;
• sub form ă de cont (tablou bilateral), în care cheltuielile și
pierderile sunt prezentate în partea stâng ă, iar veniturile și profitul în
partea dreapt ă.
Modelele mai sus prezentate sunt recomandate prin Directiva
a IV-a a Uniunii Europene.
În România, conform Ordinului Ministrului Finan țelor Publice
nr. 1752/2005 pentru aprobarea reglement ărilor contabile armonizate cu
directivele europene, contul de profit și pierderi este inspirat cu
preponderen ță din Directiva a IV-a a Comunit ății Economice Europene
și este prezentat sub form ă de listă, cu structurarea veniturilor și
cheltuielilor dup ă natură, astfel:
1861. Cifra de afaceri net ă cuprinde sumele rezultate de vânzarea de
produse și furnizarea de servicii care se înscriu în categoria activit ății
curente ale firmei, dup ă deducerea reducerilor comerciale și a taxei pe
valoarea ad ăugată, precum și a altor taxe legate direct de cifra de
afaceri.
2. Variația stocurilor de produse finite și a produc ției în curs de
execuție reprezintă variația în plus (cre ștere) sau în minus (reducere)
dintre valoarea la cost de produc ție efectiv a stocurilor de produse ș i
producție în curs de la sfâr șitul perioadei și valoarea stocurilor ini țiale
ale produselor și producției în curs, neluând în calcul ajust ările pentru
depreciere constituite. Aceast ă variație a stocurilor pe parcursul
perioadei reprezint ă o corecție a cheltuielilor de produc ție pentru a
reflecta faptul c ă, fie produc ția a majorat nivelul stocurilor, fie vânz ările
suplimentare au redus nivelul stocurilor.
3. Producția realizat ă de firmă pentru scopurile sale proprii și
capitalizat ă reprezintă costul lucr ărilor și cheltuielilor efectuate de firm ă
pentru ea îns ăși, care se înregistreaz ă ca active imobilizate corporale și
necorporale.
4. Alte venituri de exploatare sunt veniturile din crean țe
recuperate și alte venituri din exploatare.
5. a) Cheltuielile cu materiile prime ș i materialele consumabile ,
costul de achizi ție al obiectelor de invent ar consumate; costul de
achiziț ie al materialelor nestocate, tr ecute direct asupra cheltuielilor;
contravaloarea energiei și apei consumate; valoarea animalelor și
păsărilor; costul m ărfurilor vândute și al ambalajelor;
b) Alte cheltuieli externe : cheltuieli cu lucr ările și serviciile
executate de ter ți, redeven țe, locații de gestiune și chirii; prime de
asigurare; studii și cercetări; cheltuieli cu alte servicii executate de ter ți
(colaboratori); comisioane și onorarii; cheltuieli de protocol, reclam ă și
publicitate; transportul de bunuri ș i personal; deplas ări, detașă ri și
transferări; cheltuieli poș tale și taxe de telecomunica ții, servicii bancare
și altele;
6) cheltuieli cu personalul
a) salarii și îndemniza ții;
b) cheltuieli cu asigur ările sociale, cu men ționarea distinct ă a
celor referitoare la pensii.
1877) a) Ajust ări de valoare privind imobiliz ările corporale și
imobilizările necorporale cu acele cheltuieli de exploatare privind
amortizările și provizioanele;
b) Ajustări de valoare privi nd activele circulante , în cazul în care
acestea dep ășesc suma ajustă rilor de valoare care sunt normale.
8) Alte cheltuieli de exploatare : pierderi din crean țe și debitori
diverși; despăgubiri, amenzi și penalități; donații și alte cheltuieli
similare; cheltuieli privind activele cedate și alte opera ții de capital.
9) Venituri din interese de participare , cu indicarea distinct ă a
celor obținute de la entit ățile afiliate;
10) Venituri din alte investi ții și împrumuturi care fac parte din
activele imobilizate ;
11) Venituri din dobânzi , cu precizarea distinct ă a celor ob ținute
de la entit ățile afiliate;
12) Ajustări de valoare privind imobiliz ările financiare și
investițiile deț inute ca active circulante ;
13) Cheltuielile privind dobânzile , cu men țiunea separat ă a
cheltuielilor în rela ția cu entit ățile afiliate;
14) Profitul sau pierderea curent ă;
15) Venituri extraordinare ;
16) Cheltuieli extraordinare ;
17) Profitul sau pierderea din activitatea extraordinar ă;
18) Impozitul pe profit ;
19) Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus;
20) Profitul sau pierderea net( ă)exercițiului financiar .
De asemenea, Nota 4 prevăzută în „ Analiza rezultatului din
exploatare ” a OMFP nr.1752/2005 pentru aprobarea reglement ărilor
contabile conforme cu directivele europene are urm ătorul con ținut,
apropiat de modelul contului de profit și pierdere care folose ște criteriul
destinația cheltuielilor:
1. Cifra de afaceri net ă
2. Costul bunurilor vândute și al serviciilor prestate (3+4+5)
3. Cheltuielile activit ății de bază
4. Cheltuielile activit ăților auxiliare
5. Cheltuielile indirecte de produc ție
1886. Rezultatul brut aferent cifrei de afaceri nete (1-2)
7. Cheltuielile de desfacere 8. Cheltuielile generale de administra ție
9. Alte venituri din exploatare
10. Rezultatul din exploatare (6-7-8+9)
Contul de profit ș i pierdere , prevăzut de Legea Contabilit ății,
reprezintă un document contabil de sintez ă care cuprinde veniturile și
cheltuielile unei firme pentru o perioad ă dată și explică modul de
formare a rezultatelor.
Contul de profit și pierdere cuprinde:
• toate veniturile generate de activitatea firmei pe parcursul
exercițiului;
• toate cheltuielile aferente , pe parcursul aceleia și perioade.
Veniturile corespund resurselor ob ținute din opera țiunile indus-
triale, comerciale, financiare, extrao rdinare, iar cheltuielile corespund
resurselor consumate cu ocazia realiz ării acestor opera țiuni.
În consecin ță, compararea veniturilor ob ținute cu cheltuielile
efectuate permit ob ținerea unui rezultat global de tipul:
Rezultat = Venituri – Cheltuieli
5.3. Analiza indicatorilor par țiali ai rentabilit ății
Rentabilitatea poate fi definit ă ca fiind capacitatea unei firme de
a obț ine profit prin utilizarea factorilor de producț ie și a capitalurilor,
indiferent de provenien ța acestora.
Rentabilitatea este una dintre formele sintetice de exprimare a
eficienței activității economico-financiare a firmei, a tuturor factorilor
de produc ție, ținând cont de toate stadiile circuitului economic:
aprovizionare, producț ie și vânzare.
Pentru m ăsurarea rentabilit ății se utilizeaz ă două categorii de
indicatori: profitul și ratele de rentabilitate : Mărimea absolut ă a
rentabilității este reflectat ă de profit, iar gradul în care capitalurile sau
utilizarea resurselor firm ei aduc profit este reflectat de rata rentabilit ății.
Contul de profit ș i pierdere care grupeaz ă veniturile și cheltuielile
pe tipuri de activit ăți (de exploatare, financiar ă și extraordinară ) permit
determinarea a trei indicatori par țiali ai rentabilit ății:
• Rezultatul exploat ării;
• Rezultatul financiar;
• Rezultatul extraordinar. De asemenea, contul de profit și pierdere permite determinarea
indicatorului global de rentabilitate: rezultatul exerci țiului (înainte ș i
după impozitare).
Astfel, rezultatul brut al exerci țiului se va analiza structural
pe cele trei activit ăți (exploatare, financiar ă și extraordinar ă), după
modelul :
R
b = R E + R F + R ex
unde: R b – rezultatul brut al exerci țiului;
RE – rezultatul exploat ării;
RF – rezultatul financiar;
Rex – rezultatul extraordinar.
Ținând seama de apartenen ța rezultatului exploat ării și
rezultatului financiar de activitatea curent ă, modelul poate fi:
Rb = R C + R ex
Sistemul factorial de analiz ă este următorul:
Ve
RE
Che
RC
Rb Vf
RF
Chfin
Vex
Rex
Chex
Analiza structural ă a rezultatului brut se realizeaz ă pe baza
metodei balan țiere.
189
În practica francez ă, firmele au obliga ția de a elabora „ Tabloul
soldurilor interm ediare de gestiune ”, care reprezint ă o sursă suplimentar ă
de informa ții pentru analiza rezultatelor pe diferite trepte ale form ării lor.
Soldurile intermediare de gestiune sunt indicatori sub form ă de solduri ce
pun în eviden ță etapele form ării rezultatului exerci țiului.
În realitate, tabloul soldurilor interm ediare de gestiune nu constituie
decât o alt ă variantă de prezentare a contului de rezultate.
Soldurile intermediare de gestiune sunt indicatori par țiali de
rentabilitate , calculați pe baza informa țiilor din contul de profit și
pierdere, ca diferen ță între dou ă valori, de regul ă între venituri ș i
cheltuieli aferente unei anumite activit ăți (tabelul 5.1).
Soldurile intermediare de gestiune care sunt calculate în plus fa ță de
rezultatele ce apar în Contul de profit și pierdere sunt:
• marja comercial ă (MC);
• producția exercițiului (Q e);
• valoarea ad ăugată (VA)
• excedentul (deficitul) brut din exploatare (EBE).
Sistemul indicatorilor de rezultate și rentabilitate determina ți pe
baza informa țiilor din Contul de profit și pierdere și a soldurilor
intermediare de gestiune este prezentat în figura 5.1.
Indicatori
de
rezultate (activitate) Indicatori
parțiali
ai rentabilit ății
• Cifra de afaceri • Rezultatul brut al exploat ării
• Marja comercial ă
• Producția exercițiului
• Valoarea ad ăugată • Rezultatul exploat ării
• Rezultatul curent
• Rezultatul extraordinar • Rezultatul exerci țiului
190
• Capacitatea
de autofinanț are
• Autofinan țarea
Fig. 5.1. Sistemul indicatorilor de rezultate și de rentabilitate
191Nr.
crt. Indicatori Pozi ție în
CPP Exer-
cițiu
finan-
ciar
1.
2. Venituri din vânzarea m ărfurilor (ct.707)
Cheltuieli privind m ărfurile (ct.607) poz.03 poz.14
3. Marja comercial ă (rd.1-2)
4.
5.
6. Producția vândută (ct.701-706+ct.708)
Variația stocurilor (+/-)(ct.711)
Producția imobilizat ă (ct.721+722) poz.02
poz.06/ poz.07
poz.08
7 Produc ția exercițiului (rd.4+5+6)
8. Consumuri intermediare, respectiv cheltuieli provenite de la ter ți (gr.60 exclusiv ct.607,
gr.61, gr.62, exclusiv ct.621) poz.11+12+ +13+25
9. Valoarea ad ăugată (rd. 3+7-8)
10.
11.
12. Venituri din subvenț ii de exploatare aferente
cifrei de afaceri nete (ct.7411)
Cheltuieli cu impozitele și taxele (gr.63)
Cheltuieli cu personalul (gr.64+ct.621) poz.05 poz.26
poz.15
13. Excedentul (deficitul) brut din exploatare
(rd.9+10-11-12)
14.
15.
16. Alte venituri din exploatare și venituri din
provizioane Alte cheltuieli din exploatare Cheltuielile cu amortizarea și provizioanele poz.09+20+
+23+31
poz.27 poz.19+22+30
17. Rezultatul din exploatare (rd.13+14-15-16)
18.
19. Venituri financiare Cheltuieli financiare poz.42 poz.49
20. Rezultatul curent (rd.17+18-19)
21.
22. Venituri extraordinare Cheltuieli extraordinare poz.54 poz.55
23. Rezultatul extraordinar (rd.21-22)
24. Rezultatul brut al exerci țiului (rd.20+23)
25. Impozitul pe profit poz.62
26. Rezultatul net al exerci țiului (rd.24-25)
Notă: CPP = Contul de profit și pierdere.
Marja comercial ă este un indicator ce permite determinarea
rezultatului ob ținut din vânz ările de mărfuri și se calculeaz ă prin scă derea
costului m ărfurilor vândute din totalul vânz ărilor de m ărfuri.
Analiza factorial ă a marjei comerciale poate fi realizat ă cu ajutorul
următorului model:
mcmfR CA MC⋅ =
unde: CA mf – cifra de afaceri din vânzarea m ărfurilor;
mcR- rata medie a marjei comerciale.
Analitic, rata medie a marjei comerciale sau cota medie de adaos
comercial poate fi calculat ă:
2mc i
mc100r gRi⋅=∑
unde: g i – structura vânz ărilor de m ărfuri;
imcr- rata marjei comerciale pe tipuri de m ărfuri.
Sistemul factorial de analiz ă se prezint ă astfel:
CA mf
MC gi
mcR
imcr
Producția exercițiului (Q e) reprezint ă valoarea produc ției globale a
unei firme într-un exerci țiu financiar și este format ă din:
• producția vândută;
• producția stocată;
• producția imobilizat ă.
Vânzările de produse, prest ările de servicii etc., elementele care
intră în calculul cifrei de afaceri, sunt evaluate la pre ț de vânzare, exclusiv
TVA, în timp ce produc ția stocată și cea imobilizat ă sunt exprimate în
costuri de produc ție.
192
Valoarea ad ăugată reprezintă surplusul de venituri peste valoarea
consumurilor provenind de la ter ți, bogăția creată prin valorificarea
resurselor tehnice, umane și financiare ale firmei. Valoarea ad ăugată are
ca destina ție remunerarea factorului uman, a statului și investitorilor de
capital tehnic și financiar.
Excedentul (deficitul) brut din exploatare este un rezultat ob ținut
după remunerarea personalului și statului (notat EBE sau RBE , cunoscut
și sub denumirea de rezultatul brut al exploat ării).
Valoarea ad ăugată Cheltuieli cu personalul EBE = + Subvenții pentru exploatare –+ Impozite și taxe
Legătura dintre EBE și VA este redat ă în fig. 5.2.
193 Salarii
Cheltuieli cu
personalul
Cheltuieli
asociate
Valoarea
adăugată Impozite
și taxe
Cheltuieli
financiare
(bănci)
Excedentul Dividende
(acționari)
Subvenții brut al
pentru
exploatare exploat ării Impozit
pe profit
(stat)
Autofinan țare
(firmă)
Fig. 5.2. Valoarea ad ăugată și excedentul brut al exploat ării
194Practic, excedentul brut al exploat ării reprezint ă fluxul de încas ări
generat de activitatea de exploatare:
Venituri monetare Cheltuieli monetare EBE = din exploatare – din exploatare
Rezultatul brut al exploat ării poate fi calculat și prin metoda aditiv ă
astfel:
RBE = Rezultatul exploat ării
+ Amortiz ări și provizioane
+ Alte cheltuieli de exploatare
– Venituri din provizioane privind exploatarea
– Alte venituri din exploatare
= Rezultatul brut al exploat ării
(+) Excedent brut (-) Deficit brut
În această accepțiune de surplus monetar din exploatare sau de cash
flow al exploat ării, RBE constituie baza de calcul a capacităț ii de
autofinanțare și de determinare a fluxurilor de trezorerie.
Rezultatul brut al exploat ării exprim ă capacitatea firmei de:
– a remunera capitalurile investite (ac ționari, bănci, etc.);
– a menține echipamentul tehnic (amortizarea);
– a plăti impozitul pe profit.
Rezultatul exploat ării (RE) caracterizeaz ă performan țele comercia-
le și financiare ale unei firme, independent de politica financiar ă și
fiscală. Spre deosebire de RBE, acest sold ț ine cont de politica de amor-
tizare și de constituire a provizioanelor.
Venituri din
provizioane
aferente exploat ării Cheltuieli cu amortiz ările
și provizioanele aferente
exploatării
RE = RBE
+ Alte venituri
din exploatare
– Alte cheltuieli
de exploatare
Rezultatul exploat ării se poate calcula și direct, ca diferen ță între
veniturile ș i cheltuielile aferente exploat ării:
Venituri Cheltuieli RE = din exploatare – aferente exploat ării
195Rezultatul curent (RC) reprezint ă rezultatul ob ținut din opera țiunile
normale, obiș nuite ale firmei. Acest indicator , determinat prin luarea în
considerare a elementelor financiare, permite aprecierea impactului
politicii financiare a firmei asupra rentabilit ății.
RC = RE + (Venituri financia re – Cheltuieli financiare)
Rezultatul extraordinar (R extr) se obține ca diferen ță între veniturile
și cheltuielile nelegate de activitatea normală , obișnuită a firmei.
Rextr = (Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare)
Elementele extraordinare sunt veniturile sau cheltuielile rezultate
din evenimente sau tranzac ții care sunt clar diferite de activit ățile curente
și care, prin urmare, nu se a șteaptă să se repete într-un mod frecvent sau
regulat, de exemplu exproprieri sau dezastre naturale.
Rezultatul net al exerci țiului (R net) corespunde sintezei rezultatului
curent și extraordinar, corectat cu impozitul pe profit.
Rnet = RC ± R extr – Impozit pe profit
5.4. Analiza marjei brute aferente cifrei de afaceri
Spre deosebire de analiza structural ă a rezultatului brut al
exercițiului pe baza grup ării veniturilor și cheltuielilor dup ă natură
(Rb = RE + RF +R ex), analiza structural ă a rezultatului brut al
exercițiului după destinația cheltuielilor se bazează pe informa ții privind
clasificarea cheltuielilor dup ă funcția sau destina ția lor ca parte a costului
vânzărilor, distribu ției sau activit ăților administrative.
Sursa informa țională de bază pentru analiza structural ă a rezul-
tatului brut al exerci țiului după destinația cheltuielilor de exploatare o
reprezintă: Contul de profit și pierdere , structurat pe baza grup ării
veniturilor și cheltuielilor dup ă natura lor și Nota explicativ ă 4 „Analiza
rezultatului din exploatare ”.
Marja brut ă aferentă cifrei de afaceri , (rezultatul brut aferent cifrei
de afaceri) se calculeaz ă ca diferen ță între cifra de afaceri net ă și costul
vânzărilor. În literatura de specia litate acest indicator mai poart ă
denumirea de profit opera țional :
Mb = Cifra de afaceri – Costul vânz ărilor
Conform Notei explicative 4 „Analiza rezultatului din exploatare ”
recomandat ă prin OMFP nr.1752/2005 pentru aprobarea reglement ărilor
contabile conforme cu directivele europene, costul bunurilor vândute și al
serviciilor prestate, denumit și costul vânz ărilor, este format din:
– costul de produc ție al produselor finite vândute, lucr ărilor
executate și serviciilor prestate pentru ter ți;
– costul de cump ărare al mărfurilor vândute.
Marja brut ă aferentă cifrei de afaceri are rolul de a acoperi
cheltuielile de distribu ție și cheltuielile financiare, astfel încât firma s ă
obțină un profit pentru a remunera ac ționarii.
Analiza factorial ă a marjei brute se poate realiza cu ajutorul
următoarelor modele :
1) p v v c q p q Mb⋅ − ⋅ =∑∑ .
2) ()⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
− ⋅ = ⋅ = ⋅ =∑∑∑p qc q1 p q m CACAMbCA Mb
vp v
vb
3) CAMb
fMCA
Tf MT Mb ⋅ ⋅ ⋅ =
unde: Mb – marja brut ă aferentă cifrei de afaceri;
CA – cifra de afaceri net ă (valoarea produc ției vândute exprimat ă în
prețul de vânzare, exclusiv TVA);
p vc q⋅∑ – cheltuielile de produc ție aferente cifrei de afaceri nete
(valoarea produc ției vândute exprimat ă în costul de produc ție unitar);
bm – rata marjei aferent ă cifrei de afaceri;
T – timpul total lucrat de personalul firmei în cursul exerci țiului
financiar;
fM- valoarea medie a activelor fixe sau valoarea contabil ă netă a
imobilizărilor în cursul exerci țiului financiar.
196
Potrivit modelului 1, sistemul de factori care ac ționează asupra
marjei brute aferente cifrei de afaceri este urm ătorul:
q v
g
Mb
c p
p
în care: q
v – volumul produc ției obținute;
g – structura produc ției vândute;
c p – costul de produc ție unitar;
p – prețul de vânzare pe produs f ără TVA;
Conform modelului de analiz ă prezentat, rezult ă că majorarea
marjei brute se poate realiza prin: producerea și comercializarea unei
cantităț i suplimentare de produse cerute pe pia ță, modificarea structurii
cifrei de afaceri în favoarea unor produse cu o marj ă de profit superioar ă
celei medii pe firm ă, majorarea pre țului de vânzare în condi țiile
îmbunătățirii calității produselor și serviciilor în limitele impuse de
politica de pre țuri a concuren ței, precum și prin diminuarea costurilor de
producție unitare pe produs, f ără a afecta calitatea produselor.
Sistemul de factori care ac ționează asupra marjei brute a cifrei de
afaceri, calculat ă cu ajutorul modelului 2, este urm ătorul:
qv
CA
p
Mb g
bm p
cp
Metodologia de analiz ă factorială a marjei brute aferent ă cifrei de
afaceri constă în:
ΔMb = Mb 1 – Mb 0
din care:
197
1) influența modificării cifrei de afaceri nete :
()( ) b0 1CA
b m CA CA M ⋅ − = ΔΔ
din care:
1.1. influența modifică rii volumului produc ției vândute :
()( )0b0 0 0 1qv
b m p qv p qv M ⋅ ⋅ − ⋅ = Δ∑∑Δ
unde reprezintă cifra de afaceri net ă evaluată în prețuri de
vânzare aferente perioadei N –1 și se calculeaz ă în funcție de indicele
prețurilor de vânzare pe baza formulei: ∑⋅0 1p qv
p1 1
0 1Ip qvp qv∑∑⋅= ⋅
1.2. influența modifică rii prețului mediu de vânzare :
()( )0b0 1 1 1p
b m p qv p qv M ⋅ ⋅ − ⋅ = Δ∑∑Δ
2. influența modific ării ratei marjei brute :
()()0 1 1m
b b m b m CA Mb− = ΔΔ
din care:
2.1. influența modifică rii structurii produc ției vândute :
()
⎥⎥
⎦⎤
⎢⎢
⎣⎡
⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
⋅⋅− −⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
⋅⋅− = Δ∑∑
∑∑ Δ
0 0p 0
0 1p 1
1g
bp qvc qv1p qvc qv1 CA M0 0
unde reprezintă cifra de afaceri net ă recalculat ă pe baza
costurilor de produc ție ale perioadei N –1, ș i se calculeaz ă în funcție
de indicele costurilor de produc ție pe baza urm ătoarei formule: ∑⋅
0p 1c qv
cpp 1
p 1Ic qvc qv1
0∑∑⋅= ⋅
2.2. influența modifică rii prețurilor medii de vânzare :
()
⎥⎥
⎦⎤
⎢⎢
⎣⎡
⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
⋅⋅− −⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
⋅⋅− = Δ∑∑
∑∑ Δ
0 1p 1
1 1p 1
1p
bp qvc qv1p qvc qv1 CA M0 0
198
2.3. influența modifică rii costurilor de produc ție unitare :
()
⎥⎥
⎦⎤
⎢⎢
⎣⎡
⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
⋅⋅− −⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
⋅⋅− = Δ∑∑
∑∑ Δ
1 1p 1
1 1p 1
1c
bp qvc qv1p qvc qv1 CA M0 1 p
Modelul 2 de analiză surprinde efectele modific ării vânzărilor
totale și a ratei marjei brute aferente cifrei de afaceri asupra nivelului
marjei brute aferente cifrei de afaceri.
Modelul 3 de analiz ă a marjei brute aferente cifrei de afaceri
surprinde, ca factori de influență , impactul utiliz ării extensive a
surselor umane, prin intermediul timpului de munc ă total (T), gradului
de înzestrare tehnic ă a muncii ⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
ff M, randamentului activelor
fixe⎟
⎠⎞⎜
⎝⎛
f MCA și a marjei brute la 1 leu vânz ări⎟
⎠⎞⎜
⎝⎛
CAMb:
T
Tf M
Mb
f MCA
CAMb
Informațiile rezultate din analiza marjei brute aferente cifrei de
afaceri sunt utile pentru studierea celorlalte categorii de rezultate:
rezultatul din exploatare, rezultatul net al exerci țiului și ratele de
rentabilitate, toț i acești indicatori fiind influen țați de dinamica, nivelul
și modificarea marjei brute aferent ă cifrei de afaceri net ă.
199
5.5. Analiza profitului aferent cifrei de afaceri
Rezultatul exploat ării este format din rezultatul aferent cifrei de
afaceri (Pr) și rezultatul din alte activit ăți din exploatare ( ER′):
RE = Pr + E R′
Pr = CA – Cheltuielile aferente cifrei de afaceri;
E R′= Alte venituri din exploa tare – Alte cheltuieli din
exploatare.
Cheltuielile aferente cifrei de afaceri pot fi stabilite astfel:
• în mod analitic : ∑⋅i ic qv
unde: c i – costul complet unitar pe produs;
• în mod sintetic : Che – (ΔQS + Q i + A che),
unde: Che – cheltuieli de exploatre;
ΔQS – variația produc ției stocate;
Qi – produc ția de imobiliz ări;
Ache – alte cheltuieli de exploatare (ct.658).
5.5.1. Analiza factorial ă a profitului aferent
cifrei de afaceri pe total firm ă
În cazul firmelor care desf ășoară activitate de produc ție
(industrial ă, agricolă etc.), se pot utiliza urm ătoarele modele de
analiză a profitului aferent cifrei de afaceri:
1) ∑∑ ⋅ − ⋅ =i i i i r c qv p qv P
2) pr CAp qvc qv1 p qv P
i ii i
i i r ⋅ =⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
⋅⋅− ⋅ =∑∑∑
3) CAP
NCAN Pr
SSr ⋅ ⋅ =
4) () Chf Mbcv Chf cv qv p qv Pi i i i r −=− − = ∑∑
200
Firmele care desf ășoară activitate de comer ț pot utiliza modele de
analiză de tipul urm ător:
5) ()
100N R CAPmcmf
r−=
6) 100R CAPc
mf
r×= 100r gRc
i i c⋅=∑ i mcc
i n r r
i− =
unde: N– nivelul mediu al cheltuielilor de distribu ție;
Rc – rata rentabilit ății comerciale;
c
ir – rata rentabilit ății comerciale pe grupe de m ărfuri;
imcr– rata marjei comerciale pe grupe de m ărfuri;
ni – nivelul cheltuielilor de distribu ție pe grupe de m ărfuri;
gi – structura vânz ărilor.
Potrivit modelului 1, sistemul de factori care ac ționează asupra
profitului este urm ătorul:
qv
g
Pr
c
p
201
Analiza factorial ă a profitului aferent cifrei de afaceri se face dup ă
următoarea metodologie:
( )( )∑∑∑∑ − − − =− = Δ
0 0 0 0 1 1 1 1 0 1 i i i i i i i i r r r c qv p qv c qv p qv P P P
din care:
1) influența modificării volumului produc ției vândute :
()
0 0 r qv rqv
r P I P P− ⋅ = ΔΔ
unde: 100p qvp qv
I
0 00 1
i ii i
qv ⋅ =∑∑
2) influența modificării structurii produc ției vândute :
()( )qv r i i i ig
r I P c qv p qv P
0 0 1 0 1i⋅ − − = Δ ∑∑Δ
3) influența modificării costurilor complete pe produse :
()( )( )
()∑ ∑∑∑∑∑
− − == − − − = ΔΔ
0 1 1 10 1 0 1 1 1 0 1i
i i i ii i i i i i i ic
r
c qv c qv c qv p qv c qv p qv P
4) influența modificării prețurilor de vânzare :
()( )( )
∑ ∑∑∑∑∑
− == − − − = ΔΔ
0 1 1 11 1 0 1 1 1 1 1i
i i i ii i i i i i i ic
r
p qv p qv c qv p qv c qv p qv P
În cazul folosirii modelului 2, sistemul de factori este urm ătorul:
qv
CA
p
Pr g
pr p
c
202
Spre deosebire de primul model de analiz ă, modelul 2 are o valoare
informațională mai mare deoarece permite cuantificarea impactului
rulajului vânz ărilor (CA) ș i a marjei medii de profit la 1 leu vânz ări
asupra profitului ( pr), două dintre strategiile utilizate pentru m ărirea
profitului.
Metodologia de analiz ă factorială a profitului, pe baza modelului 2
constă în:
0 0 1 1 r r r pr CA pr CA P P P
0 1⋅ − ⋅ = − = Δ
1) influența modificării cifrei de afaceri :
()( )0 0 1CA
r pr CA CA P ⋅ − = ΔΔ
din care:
1.1) influența modificării volumului producț iei vândute :
()( )0 i i i iqv
r pr p qv p qv P
0 0 0 1⋅ − = Δ ∑ ∑Δ
1.2) influența modificării prețurilor de vânzare :
()( )0 i i i ip
r pr p qv p qv P
0 1 1 1⋅ − = Δ ∑ ∑Δ
2). influen ța modificării profitului mediu la 1 leu cifr ă de afaceri :
()()0 1 1pr
r pr pr CA P− = ΔΔ
din care:
2.1. influența modificării structurii produc ției vândute :
()⎟⎠⎞⎜⎝⎛−′= ΔΔ
0 1g
r pr pr CA P
unde: ∑∑− =′
0 10 1
i ii i
p qvc qv1 pr
2.2. influența modificării prețurilor de vânzare :
()⎟⎠⎞⎜⎝⎛′−″= ΔΔpr pr CA P1p
r
unde: ∑∑− =″
1 10 1
i ii i
p qvc qv1 pr
2.3. influența modificării costurilor complete pe produse :
()⎟⎠⎞⎜⎝⎛″− = ΔΔpr pr CA P1 1c
r
Potrivit modelului 3, sistemul de factori se prezint ă în felul
următor:
SN
t
SNCA
hw
Pr
Δg
Δ p
CAPr
Δ c
203
unde:
SNCA= aw= t⋅hw
CAPr= pr
aw – productivitatea medie anual ă calculată pe baza cifrei de
afaceri;
hw – productivitatea medie orar ă calculată pe baza CA;
t – timpul mediu lucrat de un angajat.
Modelul 3 poate fi utilizat atât de firmele cu activitate de produc ție
industrială, cât și în cazul firmelor din domeniul prest ărilor de servicii.
În cazul modelului 4 , sistemul de factori se prezint ă astfel:
qv
g
Mbcv
Pr cv
p
Chf
Analiza factorial ă a profitului aferent cifrei de afaceri pe baza
modelului 4 presupune folosirea informa țiilor furnizate de metoda de
calculație a costurilor direct-costing și anume a costurilor variabile unitare
și a cheltuielilor fixe. Pe baza acestui model se poate cuantifica influen ța
asupra profitului a introd ucerii sau scoaterii din portofoliu de activit ăți a
unui produs.
Sistemul de factori utilizat în analiza profitului aferent cifrei de
afaceri, potrivit modelului 5 , specifice activit ății de comer ț, se prezint ă
astfel:
204
CAmf
gi
Pr mc R
imcr
N g i
ni
În cazul modelului 6 , sistemul de factori este urm ătorul:
CAmf
gi
Pr cR
c
ir imcr
ni
Pentru cuantificarea influen țelor factorilor, în cazul modelelor 3, 4,
5 și 6 se utilizeaz ă metoda substituirilor în lan ț, combinată cu metoda
balanțieră.
5.5.2. Analiza factorial ă a profitului pe produs
Analiza profitului total al firmei presupune și studierea profitului
aferent principalelor produse și stabilirea influen țelor factorilor direc ți și
indirecți care acționează asupra acestuia.
Modelul care st ă la baza analizei profitului pe produs poate fi redat
sub forma:
P
rp = q v(p – c); ci csd cm c+ + =; ∑=j jp cs cm
sh t csd× = ; qCici=
în care: cm- cheltuielile cu materii prime și materiale directe pe unitatea
de produs;
csd- cheltuielile cu manopera direct ă pe unitatea de produs;
ci- cheltuielile indirecte pe unitatea de produs;
csj – consumul specific din resursa material ă ,,j”;
205
pj – prețul de aprovizionare al resursei ,,j”;
t – timpul de munc ă pe unitatea de produs;
sh- salariul mediu orar (inclusiv contribu țiile pentru asigur ări
sociale și protecție socială);
Ci – suma cheltuie lilor indirecte;
q – volumul fizic al produc ției obț inute.
Factorii care ac ționează asupra modific ării profitului pe produs
sunt prezenta ți sub următoarea form ă:
qv csj
cm
pj
Prp t
c csd
sh
p ci
Cuantificarea influen țelor factorilor mai sus prezenta ți, cu ajutorul
metodei substituirilor în lan ț, se realizeaz ă în următoarele etape:
()[]()[ ]0 0 0 1 1 1 p p p c p qv c p qv Pr Pr Pr
0 1−−−=−= Δ
din care:
1. influența modificării volumului produc ției vândute :
()()( )0 0 0 1qv
p c p qv qv Pr− − = ΔΔ
2. influența modificării costurilor unitare :
()()0 1 1c
p c c qv Pr− − = ΔΔ
din care:
2.1. influența modific ării cheltuielilor cu materiile prime și
materialele directe pe unitatea de produs :
()0 1 1cm cm qv cm− − = Δ
din care:
206
2.1.1. influenț a modific ării consumului sp ecific din resursa
materială ,,j”:
( )∑∑− − = Δ
0 0 0 1 j j j j 1 j p cs p cs qv cs
2.1.2. influența modific ării prețului de aprovizionare aferent
resursei ,,j” :
( )∑∑− − = Δ
0 1 1 1 j j j j 1 j p cs p cs qv p
2.2. influența modificării cheltuielilor cu salariile directe:
()0 1 1csd csd qv csd− − = Δ
din care:
2.2.1. influența modific ării timpului de munc ă pe unitatea de
produs :
()0 0 1 1sh t t qv t− − = Δ
2.2.2. influenț a modificării salariului mediu orar :
()0 1 1 1sh sh t qv sh− ⋅ − = Δ
2.3. influența modific ării cheltuielilor indirecte pe unitatea de
produs :
()0 1 1ci ci qv ci− − = Δ
3. influența modificării prețurilor medii de vânzare unitare :
()0 1 1p p qv p−=Δ
5.6. Analiza ratelor de rentabilitate
Ratele de rentabilitate fac parte din categoria indicatorilor de
eficiență de tipul efect/efort. Efectul este exprimat prin profitul sub
diversele sale forme de calcul: brut, net, din exploatare, curent etc. Efortul
este reflectat sub forma capitalurilor (proprii, permanente), resurselor
consumate, activelor totale sau ale unor p ărți din acestea, veniturilor etc.
În analiza economico-financiar ă se constituie un sistem opera țional
de rate de rentabilitate, cele mai utile fiind urm ătoarele:
• rata rentabilit ății comerciale;
• rata rentabilit ății economice;
207
• rata rentabilit ății resurselor consumate;
• rata rentabilit ății financiare.
5.6.1. Analiza ratei rentabilit ății comerciale
Rata rentabilit ății comerciale exprim ă eficiența activit ății
comerciale firmei ș i asigură legătura dintre profit ș i cifra de afaceri net ă.
În literatura de specialitate sunt prezentate mai multe modele de
calcul al acestei rate , dar cele mai utilizate sunt urm ătoarele:
1) 100CAPrRc⋅ =
2) 100CAMbRMb⋅ =
3) 100CAPnRcn⋅ =
în care: R c – rata rentabilit ății comerciale;
Rcn – rata rentabilit ății comerciale nete;
RMb – rata marjei brute din vânz ări;
CA – cifra de afaceri;
Pr – profitul aferent cifrei de afaceri nete;
Mb – marja brut ă față de costul bunurilor vândute (sau rezultatul
brut aferent cifrei de afaceri din Nota 4 Analiza rezultatului din
exploatare);
Pn – profitul net.
Analiza factorial ă a ratei rentabilit ății comerciale (Pr/CA), calcu-
lată pe baza formulei 1, se poate realiza pe baza urm ătoarelor modele :
I) 100p qvc qv1 100p qvc qv p qvR
i ii i
i ii i i i
c ⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
⋅⋅− = ⋅⋅⋅ − ⋅=∑∑
∑∑∑
II) 100r gRic i
c∑⋅= ; 100pc pr
ii i
ci⋅−=
unde: g i = structura cifrei de afacer i nete pe produse sau activit ăți;
= rata rentabilit ății comerciale pe tipuri de produse sau activit ăți.
icr
208
Conform modelului I, sistemul de factori este urm ătorul:
gi –structura cifrei de afaceri nete pe produse
sau activit ăți;
Rc pi –p r e țul de vânzare f ără TVA
ci –costul complet unitar
Metodologia de cuantificare a influen țelor factorilor, în cazul
primului model , este următoarea:
100
p qvc qv
1 100
p qvc qv
1R R R
0 00 0
1 11 10 1
in
1 iiin
1 ii
in
1 iiin
1 iic c c
⋅
⎟⎟⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜⎜⎜
⎝⎛
⋅⋅
− − ⋅
⎟⎟⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜⎜⎜
⎝⎛
⋅⋅
− ==−= Δ
∑∑
∑∑
==
==
din care, datorit ă:
1) influenței modific ării structurii produc ției vândute pe produse
sau activit ăți:
()100
p qvc qv
1 100
p qvc qv
1 R
0 00 0
0 10 1
i
in
1 iiin
1 ii
in
1 iiin
1 ii
g
c ⋅
⎟⎟⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜⎜⎜
⎝⎛
⋅⋅
− − ⋅
⎟⎟⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜⎜⎜
⎝⎛
⋅⋅
− = Δ∑∑
∑∑
==
== Δ
2) influenței modific ării prețurilor de vânzare pe produs :
()100
p qvc qv
1 100
p qvc qv
1 R
0 10 1
1 10 1
i
in
1 iiin
1 ii
in
1 iiin
1 ii
p
c ⋅
⎟⎟⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜⎜⎜
⎝⎛
⋅⋅
− − ⋅
⎟⎟⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜⎜⎜
⎝⎛
⋅− = Δ∑∑
∑∑
==
== Δ
din care, datorit ă:
2.1) influenței inflației:
()100
p qvc qv
1 100
I p qvc qv
1 R
0 10 1
0 10 1
in
1 iiin
1 ii
n
1 ip i iin
1 ii
i
c ⋅
⎟⎟⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜⎜⎜
⎝⎛
⋅⋅
− − ⋅
⎟⎟⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜⎜⎜
⎝⎛
⋅ ⋅⋅
− = Δ∑∑
∑∑
==
== Δ
209
2.2) influenței altor factori decât infla ția:
()100
I p qvc qv
1 100
p qvc qv
1 R
pn
1 ii iin
1 ii
in
1 iiin
1 ii
i
c
0 10 1
1 10 1
⋅
⎟⎟⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜⎜⎜
⎝⎛
⋅ ⋅⋅
− − ⋅
⎟⎟⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜⎜⎜
⎝⎛
⋅⋅
− = Δ∑∑
∑∑
==
== − α
în care: I p reprezintă indicele infla ției față de baza de compara ție.
3) influenței modific ării costurilor unitare :
()100
p qvc qv
1 100
p qvc qv
1 R
1 10 1
1 11 1
i
in
1 iiin
1 ii
in
1 iiin
1 ii
c
c ⋅
⎟⎟⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜⎜⎜
⎝⎛
⋅⋅
− − ⋅
⎟⎟⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜⎜⎜
⎝⎛
⋅⋅
− = Δ∑∑
∑∑
==
== Δ
În cazul modelului II , sistemul de factori se prezint ă astfel:
gi –structura cifrei de afaceri nete pe produse
sau activit ăți;
Rc
icr
–rata rentabilit ății comerciale pe tipuri de
produse sau activit ăți;
Analiza factorial ă se desfășoară în următoarele etape:
0 1 c c cR R R−=Δ
din care, datorit ă:
1) influenței modific ării structurii produc ției vândute pe produse :
()
00i 0 0i 1
i
c ccn
1 ii cn
1 ii
g
c R R100r g
100r g
R −′=⋅
−⋅
= Δ∑ ∑
= = Δ
2) influenței modific ării ratei rentabilit ății comerciale pe produse :
()
c ccn
1 ii cn
1 ii
r
c R R100r g
100r g
R
10i 1 1i 1
ic′− =⋅
−⋅
= Δ∑ ∑
= =Δ
din care, datorit ă:
210
2.1) influenței modific ării prețurilor de vânzare pe produs :
()
100100pc1 g
100100pc1 g
R00
1
10
1
iiin
1 ii
iin
1 ii
p
c⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
−
−⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
−
= Δ∑ ∑
= =Δ
2.2. influenței modific ării costurilor unitare :
()
100100pc1 g
100100pc1 g
R00
1
11
1
iiin
1 ii
iin
1 ii
c
c⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
−
−⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
−
= Δ∑ ∑
= =Δ
Rata marjei brute din vânz ări reflectă ponderea marjei brute din
vânzări în cadrul cifrei de afaceri nete. Aceast ă rată de rentabilitate
reflectă politica comercial ă a firmei ș i capacitatea acesteia de a controla
costurile de produc ție.
Pentru analiza de tip factorial se pot utiliza urm ătoarele modele de
analiză a ratei marjei din vânz ări:
100p qvc qv1 100p qvc qv p qv100CAMbR I
i ip ii ip i i i
Mb
ii
⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
⋅⋅− == ⋅⋅⋅ − ⋅= =
∑∑∑∑∑
100r g
100CAMbR IIivc i
Mb⋅
= =∑
unde: g i – structura cifrei de afaceri nete pe produs
ivcr– rata marjei brute pe produse.
În cazul primului model de analiz ă, nivelul ratei rentabilit ății
comerciale este influen țat de structura produc ției vândute, pre țul mediu de
vânzare (exclusiv TVA) ș i costul de produc ție unitar.
211
Modelul II de analiz ă a ratei marjei brute din vânz ări reflectă
acțiunea a doi factori importanț i: structura produc ției vândute și rata
marjei brute pe produs.
Rata rentabilit ății comerciale nete (Pn/CA) poate fi stabilit ă pe
baza informa țiilor din Contul de profit și pierdere. Totu și, această rată a
rentabilității comerciale nete are o valoare informa țională limitată
deoarece profitul net este influen țat și de rezultatul din alte opera țiuni
decât vânz ările, respectiv rezultatul financ iar, rezultatul extraordinar,
precum ș i de politica fiscal ă a firmei.
Analiș tii financiari recunosc relevan ța informa țională a ratei
rentabilității comerciale nete în condi țiile în care este corelat ă cu un
sistem complex de rate de rentabilitate: rata rentabilit ății economice, rata
rentabilității financiare și rata rentabilit ății resurselor consumate etc.
5.6.2. Analiza ratei rentabilit ății economice
Rata rentabilit ății economice pune în eviden ță performan țele
utilizării activului total al unei firme, respectiv a capitalului investit pentru
obținerea acestor performan țe.
Rata rentabilit ății economice se determin ă astfel:
1) 100ARER
ee× =
2) 100AEBER
te× =
3) 100APR
tb
e× =
în care: RE – rezultatul exploat ării;
EBE – excedentul brut al exploat ării;
Pb – profitul brut.
În funcție de rezultatul utilizat pentru determinarea ratei
rentabilității economice, semnifica ția acesteia este diferită :
• utilizarea rezultatului exploat ării va determina o rat ă
independent ă de politica fiscală , de structura capitalurilor și de fluxurile
extraordinare;
212
• dacă rata rentabilit ății economice va fi calculat ă pe baza
excedentului brut al exploată rii (EBE), atunci aceast ă rată va fi
independent ă și de politica privind amortizarea capitalului tehnic;
• folosirea profitului brut va determina un nivel ridicat al ratei
rentabilității economice, în m ăsura în care ș i celelalte două activități
(financiară și extraordinară ) aduc profit.
Rata rentabilit ății economice, calculat ă pe baza modelului 3 (Pb/At)
este cunoscut ă în teoria și practica interna țională sub forma:
TAEBITROA=
unde: ROA – rata rentabilit ății economice ( return on assets );
EBIT – rezultatul înainte de impozitare și dobânzi
( earnings before interests and taxes );
TA – total active ( total assets ).
Cei mai interesa ți de rentabilitatea firmei înainte de scă derea
dobânzii sunt creditorii financia ri. În acest scop se pot folosi urm ătoarele
forme:
I) R e = Rezultat înainte de impozit și dobândă
Active totale • 100
sau
II) R e = Rezultat înainte de impozit și dobândă
Capital investit • 100
unde Capital investit = Capital propriu + Datorii financiare
Vom lua în considerare, pentru analiza factorial ă, următoarea form ă
de exprimare a ratei rentabilit ății economice:
100APR
te× =
unde: P – rezultatul înainte de impozit și dobândă.
Modelele de analiz ă factorială a ratei rentabilit ății economice au
următoarele forme de prezentare:
I) 100CAP
ACA100APR
t te ⋅ ⋅ = × =
213
II)
c ite
ACA1
ACA1100CAP
100APR
+⋅
= × = ; At = A i + A c
unde:CAP- rata rentabilit ății comerciale;
Ai – active imobilizate;
Ac – active circulante;
tACA- viteza de rota ție a activului total.
Conform primului model de analiz ă, sistemul de factori care
influenț ează asupra ratei rentabilit ății economice este urm ătorul:
tACA
Re g (structura vânz ărilor)
100CAP⋅ p (pre țul unitar de vânzare)
c (costurile complete unitare)
Rata rentabilit ății economice se analizeaz ă factorial, astfel:
0 1 e e eR R R−=Δ
din care, datorit ă:
1) influenței vitezei de rota ție a activului total :
100CAP
AtCA
AtCAR
00
00
11 ACA
et⋅ ⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛− = Δ⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛Δ
214
2) influenței ratei rentabilit ății comerciale :
100CAP
CAP
AtCAR
00
11
11 ACP
e ⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛− = Δ⎟
⎠⎞⎜
⎝⎛Δ
Cel de-al doilea model de analiz ă a ratei rentabilit ății economice
are la bază următorul sistem de factori:
iACA (randamentul activelor imobilizate)
Re
ACCA(randamentul activelor circulante)
g
CAP(rentabilitate comercial ă)
p
c
Metodologia de analiz ă factorial ă conform acestui model
presupune:
1) influența modificării randamentului activelor imobilizate :
00
i0c
00
i1c ACA
e
ACCA1
ACA1R
ACCA1
ACA1RR
00
10 i
+−
+= Δ⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛Δ
2) influența modificării randamentului activelor circulante :
00
i1c
11
i1c ACA
e
ACCA1
ACA1R
ACCA1
ACA1RR
10
10 c
+−
+= Δ⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛Δ
215
3) influența modificării ratei rentabilit ății comerciale :
()
1
11
11
i1
11
i1c c R
e VRCAAt
ACCA1
ACA1 unde ,
ACCA1
ACA1R RR
1
10 1 c= = +
+−= ΔΔ
VR 1 – viteza de rota ție a activului total
din care:
3.1) datorită influenței modific ării structurii vânz ărilor:
()100
p qvc qv
1 R unde ,VRR RR
0 10 1
0
in
1 iiin
1 ii
c
1c c g
e ⋅
⎟⎟⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜⎜⎜
⎝⎛
⋅⋅
− =′−′
= Δ∑∑
== Δ
3.2) datorită influenței modific ării prețurilor de vânzare :
()100
p qvc qv
1 R unde ,VRR RR
1 10 1
in
1 iiin
1 ii
c
1c c p
e ⋅
⎟⎟⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜⎜⎜
⎝⎛
⋅⋅
− =′ ′′−′ ′= Δ∑∑
== Δ
3.3) datorită influenței modific ării costurilor de produc ție:
()
1c c c
eVRR RR1′′−= ΔΔ
Acest model reflectă căile de creștere a rentabilit ății economice și
anume:
• accelerarea rota ției activelor circulante;
• îmbunătățirea randamentului act ivelor imobilizate;
• adaptarea politicilor comerciale, în vederea cre șterii eficien ței
vânzărilor.
216
5.6.3. Analiza ratei rentabilit ății resurselor consumate
Rata rentabilit ății resurselor consumate , denumit ă și rata
rentabilității costurilor , reflectă corelația dintre profitul aferent cifrei
de afaceri și costurile totale aferente vânz ărilor:
100ChPRr
rc⋅ =
unde: P r – profit aferent cifrei de afaceri;
Ch – cheltuieli aferente cifrei de afaceri.
Modelul analiz ă factorială a ratei rentabilit ății resurselor
consumate va fi:
100 1c qvp qv100c qvc qv p qvR
i ii i
i ii i i i
rc ⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
−⋅⋅= ⋅⋅⋅ − ⋅=∑∑
∑∑∑
Conform modelului, factorii ce influen țează rata rentabilit ății
costurilor sunt:
g (structura cifrei de afaceri pe produse);
Rrc c (costurile complete unitare);
p (prețurile de vânzare, exclusiv TVA).
217
De remarcat c ă asupra acestei rate de rentabilitate costul exercit ă o
dublă acțiune, influen țând în sensuri diferite prin num ărătorul și
numitorul indicatorului. De exemplu, în cazul dep ășirii costurilor unitare
pe produse, num ărătorul (profitul) se reduce, iar numitorul (cheltuielile
totale) cre ște, ceea ce face ca influen ța negativă a acestui factor asupra
ratei rentabilit ății resurselor consumate s ă fie mult mai puternic ă decât în
cazul altor rate de rentabilitate.
Metodologia de analiz ă și cuantificare a influen țelor factorilor se
prezintă astfel:
0 1 rc rc rcR R R−=Δ
din care, datorit ă:
1) influenței modific ării structurii produc ției vândute pe produse :
()100 1
c qvp qv
100 1
c qvp qv
R
0 00 0
0 10 1
in
1 iiin
1 ii
in
1 iiin
1 ii
g
rc ⋅
⎟⎟⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜⎜⎜
⎝⎛
−
⋅⋅
− ⋅
⎟⎟⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜⎜⎜
⎝⎛
−
⋅⋅
= Δ∑∑
∑∑
==
== Δ
2) influenței modific ării costurilor complete unitare :
()100 1
c qvp qv
100 1
c qvp qv
R
0 00 0
1 10 1
in
1 iiin
1 ii
in
1 iiin
1 ii
c
rc ⋅
⎟⎟⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜⎜⎜
⎝⎛
−
⋅⋅
− ⋅
⎟⎟⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜⎜⎜
⎝⎛
−
⋅⋅
= Δ∑∑
∑∑
==
== Δ
3) influenței modific ării prețurilor de vânzare :
()100 1
c qvp qv
100 1
c qvp qv
R
1 10 1
1 11 1
in
1 iiin
1 ii
in
1 iiin
1 ii
p
rc ⋅
⎟⎟⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜⎜⎜
⎝⎛
−
⋅⋅
− ⋅
⎟⎟⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜⎜⎜
⎝⎛
−
⋅⋅
= Δ∑∑
∑∑
==
== Δ
5.6.4. Analiza ratei rentabilit ății financiare
Cu ajutorul acestei rate, inv estitorii pot aprecia în ce m ăsură inves-
tiția lor este rentabilă sau nu. În cazul în care rata rentabilit ății financiare
este mai mare decât costul capitalului propriu, atunci, prin activitatea
desfășurată, firma creeaz ă o valoare suplimentară pentru ac ționari.
Rata rentabilit ății financiare se determin ă astfel:
100KPR
pn
f⋅ =
în care: P n – profitul net;
K p – capital propriu.
218
Analiza factorial ă a ratei rentabilit ății financiare a capitalurilor
proprii poate fi aprofundat ă cu ajutorul modelelor multiplicative de
analiză, astfel:
I 100VP
KA
AV100KPR
tn
pt
tt
pn
f ⋅ ⋅ ⋅ = ⋅ =
II 100CAP
ACA
KA100AP
KA100KPRn
t pt
tn
pt
pn
f ⋅ ⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ = ⋅ =
Sistemul factorial de analiz ă în cazul primului model se prezint ă
astfel:
tt
AV- viteza de rota ție a activului total;
Rf
pt
KA- factorul de multiplicare a capitalului
propriu sau bra țul pârghiei financiare;
tn
AP- profitul net la 1 leu venituri.
Utilizând acest model, influen ța factorilor asupra modific ării ratei
rentabilității financiare este urm ătoarea:
– influența globală a factorilor :
100VP
KA
AV
VP
KA
AVR
00
00
00
11
11
11
tn
pt
tt
tn
pt
tt
f ⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
⋅ ⋅ − ⋅ ⋅ = Δ
din care:
1) influența modificării eficienț ei activului total :
100VP
KA
AV
AVR
00
00
00
11 tt
tn
pt
tt
tt AV
f ⋅ ⋅ ⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
− = Δ⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛Δ
2) influența modificării factorului de multiplicare :
100VP
KA
KA
AVR
00
00
11
11 pt
tn
pt
pt
tt KA
f ⋅ ⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
− = Δ⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
Δ
219
3) influența modific ării ratei de rentabilitate nete a veniturilor
(profitul net la 1 leu venituri):
100VP
VP
KA
AVR
00
11
11
11 tn
tn
tn
pt
tt VP
f ⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
− ⋅ = Δ⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛Δ
Factorii asupra c ărora pot s ă acționeze managerii pentru m ărirea
ratei rentabilit ății financiare sunt:
1) vânzările generate de utilizarea activelor;
2) modul de finan țare a activelor din capitalul propriu și datorii;
3) profitul net la 1 leu venituri.
Cu cât viteza de rota ție a activelor are o valoare mai mare, cu atât
crește eficiența capitalului investit, dac ă din activitatea de exploatare se
obține profit. Atunci când analiz ăm viteza de rota ție a activelor, trebuie s ă
ținem cont și de sectorul în care îș i desfășoară activitatea firma.
Aparent, cu cât factorul de multiplicare a capitalului propriu este
mai mare, cu atât rata rentabilit ății financiare este mai ridicat ă, dar trebuie
să ținem cont c ă acest indicator arată și gradul de îndatorare. Stabilirea
unei valori optime a factorului de multiplicare reprezintă de fapt o analiz ă
permanentă între profiturile și costurile pe care le implic ă datoriile
financiare.
Profitul net la 1 leu venituri reflectă, de fapt, capacitatea firmei de a
practica o politic ă de prețuri eficient ă și abilitatea firmei de a ț ine sub
control costurile.
Potrivit celui de-al doilea model de analiz ă, sistemul de factori este
următorul:
pt
KA
R
f
tACA
tn
AP
CAPn
220
221Creșterea interesului investitorilor, a șa cum rezultă din modelul 2
de analiză a ratei rentabilit ății financiare, depinde de cei doi factori:
gradul de îndatorare a firmei (A t/Kp) și rata rentabilit ății economice
(Pn/At).
În ceea ce prive ște primul factor, respectiv rolul pârghiei financiare
asupra nivelului de rentabilitate financiar ă, putem delimita dou ă cazuri:
1) Rf > Re, situație în care firma ob ține performan țe economice
superioare costului îndator ării, ceea ce majoreaz ă remunerarea
acționarilor firmei, pe m ăsura creșterii pârghiei financiare;
2) Rf < Re, situație în care atragerea creditorilor m ărește nivelul
pârghiei financiare, dar nu genereaz ă o rentabilitate economic ă a activelor
care să depășească rata dobânzii, astfel încât rentabilitatea financiar ă este
inferioară celei economice.
În concluzie, rata rentabilit ății financiare este un indicator important
care trebuie interpretat cu anumite limite impuse de: perioada de analiz ă,
riscurile pe care și le asumă firma, valoarea contabil ă a capitalului
propriu .
De exemplu, o firm ă care lanseaz ă o gamă de produse noi va duce
la costuri de lansare mari ale produc ției și atunci valoarea ratei de
rentabilitate financiar ă va fi, la început, în sc ădere. Acest lucru nu
înseamnă o performan ță în scădere a firmei, ci reflect ă faptul că în calcul
s-a avut în vedere doar profitul aferent unei singure perioade de timp.
De asemenea, valoarea pe care o are rata rentabilit ății financiare nu
reflectă și riscurile pe care le are firma pentru a ob ține această rată.
Valoarea contabil ă a capitalului propriu este luat ă în calculul ratei
rentabilității financiare, și nu valoarea de pia ță în funcție de cursul
acțiunilor. În consecin ță, în cazul firmelor cotate la burs ă, rata
rentabilității financiare s-ar putea s ă nu măsoare profitul pe care îl aduce
investiția acționarilor.
5.6.5. Analiza ratelor de rentabilitate pe produs
La nivel de produs se pot determina dou ă tipuri de rate: rata
rentabilității resurselor consumate și rata rentabilit ății comerciale.
Modelul de analiz ă a ratei rentabilit ății resurselor consumate pe
produs este următorul:
100cc prrc⋅−=
Metodologia de analiz ă factorial ă se desf ășoară după cum
urmează:
0 1 rc rc rcr r r−=Δ
din care datorit ă:
1) influenței modific ării costului unitar :
()100cc p100cc pr
00 0
11 0 c
rc ⋅−− ⋅−= ΔΔ
2) influenței modific ării prețului de vânzare al produsului :
()100cc p100cc pr
11 0
11 1 p
rc ⋅−− ⋅−= ΔΔ
Modelul de analiz ă a ratei rentabilit ății comerciale pe produs se
prezintă astfel:
100pc prc⋅−=
Cuantificarea influen ței factorilor este realizat ă după cum urmeaz ă:
0 1c c cr r r−=Δ
din care, datorit ă:
1) influenței modific ării prețului de vânzare al produsului :
()100pc1 100pc1 r
00
10 p
c ⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛− − ⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛− = ΔΔ
2) influenței modific ării costului unitar :
()100pc1 100pc1 r
10
11 c
c ⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛− − ⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛− = ΔΔ
222
5.7. Analiza cost − volum − profit
Acest tip de analiz ă este cunoscut în literatura de specialitate și sub
denumirea de analiza pragului de rentabilitate
Pragul de rentabilitate sau punctul critic reprezint ă acea dimen-
siune a activit ății la care veniturile din vânzarea bunurilor produse,
mărfurilor, lucr ărilor, serviciilor sunt egale cu cheltuielile fixe plus
cheltuielile variabile, rezultatul fiind nul.
Metodologia de calcul și analiză a pragului de rentabilitate difer ă în
funcție de caracterul omogen sau eterogen al produc ției.
5.7.1. Analiza pragului de rentabilitate pe produs
În cazul firmelor ce produc un singur sortiment sau produse
omogene din punctul de vedere al exprim ării în unit ăți fizice
(m, t, buc), pragul de rentabilitate poate fi calculat pe baza rela țiilor:
CA = Cht, respectiv: q · p = q · cv + Chf
unde: CA – cifra de afaceri;
Cht – cheltuieli totale;
q – volumul fizic al vânz ărilor;
p – preț de vânzare;
Cht – suma cheltuielilor fixe. Din egalitatea de mai sus rezultă că volumul produc ției în
punctul critic va fi:
cv pChfqCR−=
unde: p − cv reprezint ă marja brut ă unitară asupra costului variabil (mbv).
Pragul de rentabilitate se înregistrează atunci când marja brută
totală față de costurile variabile (Mbv) este egal ă cu suma total ă a
cheltuielilor fixe:
Mbv = qv · mbv
Indicatorii cu ajutorul c ărora se realizeaz ă analiza pragului de
rentabilitate la nivel de produs sunt:
a) volumul critic al produc ției:
cv pChfqCR−=
223
b) cifra de afaceri critic ă (CA CR):
p q CACR CR⋅=
c) gradul critic de utilizare a capacit ății de produc ție:
100qqg
maxCR
CR⋅ =
unde: q max = este capacitatea de produc ție exprimat ă în unități fizice.
d) perioada critic ă:
TCACATCR
CR=
unde: TCA= cifra de afaceri medie pe unitatea de timp (zi, lun ă, an);
e) volumul produc ției vândute pentru ob ținerea unui profit
prognozat ca sum ă globală:
cv pp Chfqp−+=
f) volumul produc ției vândute pentru ob ținerea unui profit estimat
pe unitatea de produs (pru′):
u pr cv pChfq′− −=′
unde: pru′ ∈ (0; mbv);
g) profitul maxim :
Pmax = q max(p – cv) – CF
5.7.2. Analiza pragului de rentabilitate la nivelul firmei
În cazul unei produc ții eterogene (diversificate), pragul de renta-
bilitate se m ăsoară pe baza urm ătorilor indicatori, în expresie valoric ă:
1) cifra de afaceri critic ă:
CAChv1ChfCACR
−=
224
unde: CAChv − cheltuieli variabile la 1 leu cifr ă de afaceri;
2) gradul de utilizare a capacit ății de produc ție în punctul critic :
100QCAG
maxCR
CR ⋅ =
în care: Q max − capacitatea de produc ție exprimat ă în unități valorice;
3) perioada critic ă:
TCACATCR
CR=
Avantajele analizei pragului de rentabilitate sunt urm ătoarele:
• permite stabilirea dimensiunii produc ției pentru care activitatea
firmei devine profitabil ă;
• indică volumul de produc ție ce poate fi ob ținut pentru a realiza
un anumit profit;
• oferă posibilitatea determin ării gradului de utilizare a capacit ății
de produc ție în corela ție cu punctul critic sau cu un anumit cuantum al
profitului;
• indică intervalul de timp (de siguranță ) în care firma î și poate
recupera cheltuielile efectuate;
• permite calculul profitului maxim ce poate fi ob ținut în anumite
condiții;
• reflectă corelația dintre dinamica produc ției și dinamica
costurilor, grupate în variabile și fixe.
Concepte cheie: performan ță; performan ță financiară; rentabilitate;
soldurile intermediare de gestiune; rezultatul brut al exploat ării; rezultatul
curent; rezultatul net al exerci țiului; marja brută ; marja brut ă aferentă
cifrei de afaceri; profit; profit aferent cifrei de afaceri; rentabilitate comercială ; rentabilitate economic ă; rentabilitatea resurselor consumate;
rentabilitatea financiar ă; pragul de rentabilitate.
225
226Întrebări recapitulative
1. Care sunt cei mai importan ți indicatori de rezultate?
2. Cum se calculeaz ă EBE și ce rate de structur ă ale acestuia
cunoașteți?
3. Precizări care este importan ța soldurilor intermediare de gestiune.
4. Analizați factorial rata rentabilit ății resurselor consumate pe baza
datelor de mai jos:
Nr.
crt. Indicatori P 0 P 1
1 Cifra de afaceri (produc ția vândută) 230 283
2 Cheltuieli aferente cifrei de afaceri 200 250
3 Indicele pre țurilor de vânzare – 105%
4 Indicele costurilor – 106%
5. Care sunt factorii de influen ță ai ratei rentabilit ății comerciale?
Cum se interpreteaz ă influența cu semnul „–” a pre țului de vânzare asupra
ratei?
6. Ce modele de calcul a ratei rentabilit ății economice cunoa șteți? În
ce relație intră cu rata rentabilit ății financiare?
7. Ce modele de determinare a ratei rentabilităț ii comerciale
cunoașteți?
8. Prezenta ți diferențele dintre rata rentabilit ății comerciale, rata
marjei brute din vânz ări și rata rentabilit ății comerciale nete.
9. Explica ți semnifica ția și utilitatea informa țională a ratei resurselor
consumate.
10. Care sunt factorii de influen ță ai ratei rentabilit ății financiare?
11. Să se interpreteze urm ătoarea situa ție:
I Pn = 110%; I Mb = 115%; I CA = 112%; I RF = 80%,
unde: Pn – profitul net al exerci țiului;
Mb – marja brută față de costul bunurilor vândute;
CA – cifra de afaceri net ă;
RF – rezultatul financiar.
22712. Cum se calculeaz ă cifra de afaceri critic ă și gradul critic de
utilizare a capacit ății de produc ție?
13. Ce informa ții oferă indicatorii de pozi ție și coeficientul de
elasticitate? Interpreta ți situația în care e 0 = 5 ș i e1 = 15.
14. Preciza ți avantajele analizei pragului de rentabilitate
BIBLIOGRAFIE
1. Isfă nescu A. ș.a., Analiza economico-financiar ă, Editura
Economic ă, București, 1999.
2. Moroșan Iosefina, Analiza economico-financiar ă. Tehnici ș i
metode , Editura Funda ției România de Mâine , 2002.
3. Niculescu Maria, Diagnostic financiar , vol. 2, Editura Economic ă,
București, 2003
4. Russu C., Albu M ădălina, Diagnosticul ș i strategia firmei , Editura
Tribuna Economic ă, București, 2005
5. Ștefănescu Aurelia, Performan ța financiar ă a întreprinderii ,
Editura Economic ă, București, 2005
6. Vâlceanu Gh. ș.a., Analiză economico-financiar ă, Editura
Economic ă, București, 2005.
228
CAPITOLUL 6
ANALIZA POZIȚ IEI FINANCIARE A FIRMEI
Obiective
• analiza stării de sănătate financiară a firmei;
• evaluarea performan țelor managementului firmei;
• prezentarea și analiza indicatorilor de echilibru economico-finan-
ciar;
• identificarea principalelor rate financiare și efectuarea de agreg ări
între acestea;
• prezentarea factorilor ș i a cauzelor care pot genera o situa ție
financiară favorabilă sau nefavorabil ă a firmei ș i propunerea de m ăsuri
pentru îmbună tățirea acestor situa ții.
6.1. Bilanțul – suport al analizei financiare
Informațiile privind pozi ția financiar ă sunt oferite în primul rând de
bilanț. Bilanțul este documentul contabil de sintez ă prin care se prezint ă
elementele de activ, datorii ș i capital propriu ale entit ății la sfârș itul
exercițiului financiar, precum și în celelalte situa ții prevăzute de lege.
În bilanț, elementele de activ și datorii sunt grupate dup ă natură și
lichiditate, respectiv natur ă și exigibilitate.
Un activ reprezintă o resursă controlată de către entitate ca rezultat
al unor evenimente trecute, de la care se a șteaptă să genereze beneficii
economice viitoare pentru entitate și al cărui cost poate fi evaluat în mod
credibil.
O datorie reprezint ă o obligație actuală a entității ce decurge din
evenimente trecute și prin decontarea c ăreia se așteaptă să rezulte o ie șire
de resurse care încorporeaz ă beneficii economice.
Capitalurile proprii reprezint ă interesul rezidual al ac ționarilor în
activele unei entit ăți după deducerea tuturor datoriilor sale.
229Conform ordinului ministrului finan țelor publice nr. 1752/2005
pentru aprobarea reglementă rilor contabile armonizate cu directivele
europene, formatul bilan țului este urm ătorul:
A. Active imobilizate
I. Imobilizări necorporale
1. Cheltuieli de constituire
2. Cheltuieli de dezvoltare 3. Concesiuni, brevete, licen țe, mărci comerciale, drepturi și active
similare, dac ă acestea au fost achizi ționate cu titlu oneros
4. Fondul comercial, în m ăsura în care acesta a fost achizi ționat cu
titlu oneros
5. Avansuri ș i imobilizări necorporale în curs de execu ție
II. Imobilizări corporale
1. Terenuri și construcții
2. Instalații tehnice și mașini
3. Alte instala ții, utilaje și mașini
4. Avansuri ș i imobilizări corporale în curs de execu ție
III. Imobilizări financiare
1. Acțiuni deținute la entit ățile afiliate
2. Împrumuturi acordate entit ăților afiliate
3. Interese de participare 4. Împrumuturi acordate entit ăților de care compania este legat ă în
virtutea intereselor de participare
5. Investiții deținute ca imobiliz ări
6. Alte împrumuturi B. Active circulante
I. Stocuri
1. Materii prime și materiale consumabile
2. Producția în curs de execuț ie
3. Produse finite 4. Avansuri pentru cump ărări de stocuri
II. Creanțe
(Sumele care urmeaz ă să fie încasate dup ă o perioadă mai mare de
un an trebuie prezentate separ at pentru fiecare element)
1. Creanțe comerciale
2. Sume de încasat de la entit ățile afiliate
2303. Sume de încasat de la entit ățile de care compania este legat ă în
virtutea intereselor de participare
4. Alte crean țe
5. Capital subscris și nevărsat
III. Investiții pe termen scurt
1. Acțiuni deținute la entit ăți afiliate
2. Alte investi ții pe termen scurt
IV. Casa și conturi la b ănci
C. Cheltuieli în avans
D. Datorii : sumele care trebuie pl ătite într-o perioad ă de până la
un an
1. Împrumuturile din emisiunea de obliga țiuni, prezentându-se se-
parat împrumuturile din emisiunea de obliga țiuni convertibile
2. Sume datorate institu țiilor de credit
3. Avansuri încasate în contul comenzilor
4. Datorii comerciale – furnizori
5. Efecte de comer ț de plătit
6. Sume datorate entit ăților afiliate
7. Sume datorate entităț ilor de care compania este legat ă în virtutea
intereselor de participare
8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale și datoriile privind asi-
gurările sociale
E. Active circulante nete/datorii curente nete
F. Total active minus datorii curente
G. Datorii : sumele care trebuie pl ătite într-o perioad ă mai mare de
un an
1. Împrumuturi din emisiunea de obliga țiuni, prezentându-se sepa-
rat împrumuturile din emisiunea de obliga țiuni convertibile
2. Sume datorate institu țiilor de credit
3. Avansuri încasate în contul comenzilor
4. Datorii comerciale – furnizori
5. Efecte de comer ț de plătit
6. Sume datorate entit ăților afiliate
7. Sume datorate entităț ilor de care compania este legat ă în virtutea
intereselor de participare
8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale ș i datoriile privind
asigură rile sociale
H. Provizioane
1. Provizioane pentru pensii și obligații similare
2. Provizioane pentru impozite
3. Alte provizioane
I. Venituri în avans
J. Capital și rezerve
I. Capital subscris
1. Capital subscris v ărsat
2. Capital subscris nevă rsat
II. Prime de capital
III. Rezerve din reevaluare
IV. Rezerve
1. Rezerve legale 2. Rezerve statutare sau contractuale 3. Alte rezerve
V. Profitul sau pierderea reportat ( ă)
VI. Profitul sau pierderea exerci țiului financiar
Formatul bilan țului și structura lui se bazeaz ă pe ecuația:
ACTIV – DATORII = CAPITAL PROPRIU
Activele imobilizate sunt active generatoare de beneficii și deținute
pe o perioad ă mai mare de un an. Ele trebuie evaluate la costul de
achiziție sau la costul de produc ție. Activele imobilizate sunt formate din:
• imobiliz ări necorporale
• imobiliz ări corporale
• imobiliz ări financiare
Un activ necorporal este un activ identificabil, nemonetar, f ără
suport material și deținut pentru utilizare în procesul de produc ție sau
formarea de bunuri sau servicii, pentru a fi închiriat ter ților sau pentru
scopuri administrative.
Imobilizările corporale reprezint ă active care:
a) sunt de ținute de o entitate pentru a fi utilizate în produc ția de
bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate ter ților sau pentru a
fi folosite în scopuri administrative și
b) sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an.
231
232Imobilizările financiare cuprind ac țiunile deținute la entit ățile
afiliate, împrumuturile acordate entit ăților afiliate, interesele de
participare, alte investi ții deținute ca imobiliz ări, alte împrumuturi.
Activele circulante sunt elemente patrimoniale caracterizate prin
faptul că se utilizeaz ă pe o perioadă scurtă în activitatea firmei, particip ă
la un singur ciclu de exploatare, modificându- și în permanen ță forma:
stocuri, crean țe, investiții pe termen scurt, disponibilit ăți bănești.
Conform noilor reglement ări contabile, un activ se clasific ă ca activ
circulant atunci când:
a) este achizi ționat sau produs pentru consum propriu sau în scopul
comercializ ării și se așteaptă să fie realizat în termen de 12 luni de la data
bilanțului;
b) este reprezentat de crean țe aferente ciclului de exploatare;
c) este reprezentat de trezorerie sau echivalen țe de trezorerie a că ror
utilizare nu este restric ționată.
Pasivul bilan țului se prezint ă în continuarea activului: se începe cu
datoriile pe termen scurt, se continuă cu cele pe termen lung și se termin ă
cu capitalurile proprii.
O datorie trebuie clasificat ă ca datorie pe termen scurt , denumită și
datorie curent ă, atunci când:
a) se așteaptă să fie decontat ă în cursul normal al ciclului de
exploatare al entit ății sau
b) este exigibil ă în termen de 12 luni de la data bilan țului.
Toate celelalte datorii trebuie clasificate ca datorii pe termen lung .
Provizioanele sunt datorii cu exigibil itate sau valoare incert ă. Un
provizion poate fi recunoscut numai în momentul în care:
− o entitate are o obliga ție curentă generată de un eveniment anterior;
− este probabil ca o ie șire de resurse s ă fie necesar ă pentru a onora
obligația respectivă ;
− poate fi realizat ă o estimare credibil ă a valorii obliga ției.
Provizioanele se constituie pentru elemente cum sunt: litigii,
amenzi și penalități, păgubiri, daune și alte datorii incerte, cheltuieli legate
de activitatea de service în perioada de garan ție și alte cheltuieli privind
garanția acordat ă clienților; acțiunile de restructurare; pensii și obligații
similare; impozite; alte provizioane.
233Capitalul și rezervele (capitaluri proprii) reprezint ă dreptul ac țio-
narilor asupra activelor unei entit ăți după deducerea tuturor datoriilor.
Bilanțul poate fi considerat deci ca o situa ție a firmei la un moment
dat, situație ce poate fi prezentat ă și interpretat ă într-o logic ă juridică, una
economică sau una financiar ă.
Prezentarea juridic ă privilegiaz ă redarea situa ției firmei ca o stare a
patrimoniului: în acest caz, în activ și pasiv distingem urm ătoarele :
Activ (Drepturi) Pasiv (Obliga ții)
• Drepturi de proprietate • Capitaluri proprii
• Drepturi de crean țe • Datorii
Prezentarea economic ă consider ă activul ca un ansamblu de
utilizări, iar pasivul ca un ansamblu de resurse. O variant ă a logicii
economice poate fi considerat ă cea prezentat ă de cadrul general al IASC
(standarde interna ționale de contabilitate), care graviteaz ă în jurul no țiunii
de avantaj economic
ACTIV PASIV
• resurse controlate de firm ă • obliga ții ale firmei provenind din
evenimente trecute
• provenind din evenimente tre-
cute • și prin decontarea c ărora se aș-
teaptă să rezulte o ie șire de re-
surse care încorporează beneficii
economice
• și de la care se a șteaptă să ge-
nereze beneficii economice
viitoare
• Prezentarea financiar ă a bilanțului privilegiaz ă noțiunea de
datorie și permite verificarea capacit ății firmei de a face fa ță, cu activele
sale, datoriilor scadente, operând cu clasificarea activelor în termeni de
lichiditate și a pasivelor în termeni de exigibilitate.
Ca orice document normalizat, bilanțul are anumite limite în
reflectarea situa ției unei firme și respectiv analiza acesteia. Bilanț ul nu
înregistrează decât mărimile monetare și nu furnizeaz ă decât o fotografie
la un moment dat, susceptibil ă de a fi modificat ă rapid de opera țiunile
viitoare.
234Elementele legate directe de evaluarea pozi ției financiare sunt:
activele, datoriile și capitalul.
6.2. Analiza structurii patrimoniale a firmei
6.2.1. Bilanțul patrimonial – con ținuturi și valoare opera țională
în analiza financiar ă
Analiza financiar ă pe bază de bilanț are ca obiectiv formularea
unor judec ăți de valoare privind valoarea, echilibrul, s ănătatea, poziț ia
financiară a firmei. Pentru realizarea unei analize financiare pertinente în
literatura de specialitate sunt prezentate dou ă teorii fundamentale, în baza
cărora se propune elaborarea aș a-zisului ,, bilanț – suport al analizei
financiare ”:
– teoria bilan țului patrimonial;
– teoria bilan țului funcțional.
Abordarea patrimonial ă (financiar ă) este o abordare externă , care
prezintă interes pentru urm ătoarele categorii de utilizatori: acționarii ,
interesați să cunoască valoarea patrimoniului; creditorii , care privesc pa-
trimoniul ca o garan ție pentru creditele acordate și potențialii investitori și
creditori .
Bilanțul patrimonial (financiar) este un instrument de analiz ă
realizat prin retratarea bilan țului contabil. Problemele principale ale
analizei pozi ției financiare a firmei rezolvate prin apelarea la bilan țul
patrimonial sunt:
9 determinarea patrimoniului net;
9 analiza structurii financiare;
9 analiza lichidit ății și solvabilit ății
9 determinarea gradului de îndatorare.
La elaborarea bilan țului patrimonial sunt respectate urm ătoarele
principii:
• evaluarea elementelor patrimoniale la valoarea lor net ă;
• ordonarea elementelor de activ în ordine cresc ătoare a gradului de
lichiditate (aptitudinea de a se transforma în numerar);
• ordonarea elementelor de pasiv în ordine descresc ătoare a gradului
de exigibilitate (perioada în care resursa este la dispozi ția firmei).
În concordan ță cu cele de mai sus, structura bilan țului patrimonial
este prezentat ă în fig. 6.1
235
ACTIV PASIV
I ACTIVE IMOBILIZATE , din care
1. Imobiliz ări necorporale
2. Imobiliz ări corporale
3. Imobiliz ări financiare
II ACTIVE CIRCULANTE , din care
1. Stocuri 2. Creanțe
3. Investiții financiare
4. Disponibilit ăți I
CAPITALURI PROPRII , din care
1. Capital social 2. Rezerve
3. Rezultatul exerci țiului
4. Subven ții
5. Provizioane pentru o perioad ă
mai mare de un an (care au
caracter de rezerve)
II Datorii pe termen lung III Datorii pe termen scurt, din care:
1. Creanțe pe termen scurt
2. Obligații
3. Provizioane pentru o perioad ă
mai mic ă de un an
Fig. 6.1. Bilan țul patrimonial (financiar)
Pentru a ob ține un bilan ț patrimonial, posturile bilan țului contabil
sunt retratate (corectate) astfel:
a) Se elimină, din categoria elementelor de activ, nonvalorile sau
așa-numitele „active fictive” (cheltuieli de constituire, cheltuieli de
dezvoltare, cheltuieli în avans).
Acestea sunt cheltuieli care în mod normal trebuiau înregistrate în
contul de profit și pierdere. Luarea lor în cons iderare în cadrul activelor
imobilizate nu este decât o solu ție contabil ă care permite amortizarea lor
și, respectiv, etalarea inciden ței asupra rezultatului.
Pentru eliminarea acestor nonvalori din bilan țul patrimonial se
procedeaz ă astfel:
• se deduc din activ;
• contravaloarea lor se deduce din capitalurile proprii, din pasiv.
b) Activele sunt înregistrate în bilan ț la cost istoric reprezentat,
după caz, prin costul de achizi ție sau costul de produc ție al diferitelor
elemente patrimoniale. Reevaluarea diferitelor active, în special a
terenurilor și clădirilor, a titlurilor de participare, a diferitelor componente
236ale stocurilor permite o actualizare a valorii patrimoniale în func ție de
condițiile pieței. Aceste diferențe de evaluare sunt înregistrate în bilan țul
patrimonial astfel:
• se majoreaz ă (sau diminueaz ă) valoarea activelor supuse reeva-
luării;
• se corecteaz ă în același sens valoarea capitalurilor proprii.
În cazul unor plusuri de valoare se impune luarea în considerare a
datoriei fiscale, deoarece plusul de valoare este impozabil.
c) Activele imobilizate din bilan țul patrimonial includ și creanțele
pentru o perioad ă mai mare de un an .
d) Activele corporale de ținute în leasing opera țional , nefiind în
proprietatea firmei, nu sunt reflectate în bilan țul contabil. Tratarea
activelor de ținute în leasing se face diferit, în func ție de optica analistului.
Dacă evaluarea se face într-o optic ă lichidativ ă, aceste active nu sunt luate
în considerare. Dac ă se are în vedere continuarea activit ății, se impune
luarea lor în considerare în bilan țul patrimonial, deoarece concur ă la
realizarea activit ății economice a firmei. În cel de-al doilea caz, în
redactarea bilan țului patrimonial se procedeaz ă astfel:
– se adaug ă imobiliz ările în leasing la activele corporale (la
valoarea net ă: valoarea de origine minus amortizarea);
– se majoreaz ă în mod corespunz ător în pasiv datoriile mai mari de
un an (pentru valoarea net ă).
Același raționament este aplicabil și pentru bunurile de ținute în
locație de gestiune sau închiriate.
e) Efectele scontate neajunse la scaden ță sunt crean țe pe care firma
le-a cedat b ăncii sale, înregistrând în contrapartid ă o creștere a
disponibilit ăților. Juridic, aceste crean țe nu mai fac parte din patrimoniul
firmei. Din punct de vedere contabil, se respect ă acelaș i principiu și nu
mai sunt înregistrate.
În opinia specialiș tilor, aceste efecte scontate și neajunse la
scadență au semnifica ția unui credit curent ob ținut de firm ă. De aceea, ei
propun ad ăugarea acestor efecte la valoarea crean țelor și majorarea
corespunz ătoare a creditelor curente (mai mici de un an).
f) În pasivul bilanț ului patrimonial , pe lângă modifică rile de răspuns la
corecțiile activelor, se mai opereaz ă următoarele retrat ări (corecturi):
• se diminueaz ă capitalurile proprii cu valoarea capitalului subscris
și nevărsat și cu dividendele de plat ă (dacă bilanțul este construit înainte
de repartizarea profitului);
• se înregistreaz ă datoria fiscal ă generată de reintegrarea plusurilor de
inventar, provizioanelor și a cotei-p ărți a subven țiilor pentru investiț ii,
virate în contul de profit și pierdere. Aceast ă datorie fiscal ă determină, atât
diminuarea capitalurilor proprii, cât și creșterea datoriilor pe termen scurt.
6.2.2. Analiza structurii patrimoniale a firmei
Analiza structurii patrimoniale are ca obiectiv stabilirea raporturilor
dintre diferitele elemente patrimoniale. Metoda de analiz ă este metoda
ratelor .
Ratele de structur ă ajută la compara ția între firme de dimensiuni
diferite, precum și la reflectarea unor modific ări structurale în cadrul
aceleași firme.
Analiza structurii patrimoniale a firmei vizeaz ă două aspecte:
1) analiza ratelor de structur ă ale activului;
2) analiza ratelor de structur ă ale pasivului.
6.2.2.1. Analiza ratelor de structur ă ale activului
În sistemul ratelor de structur ă ale activului, cele mai semnificative
ca valoare informativă și totodată mai frecvent recomandate de literatura
de specialitate sunt:
a) Rata activelor imobilizate :
100AAR
ti
ai⋅ =
unde: A i – activele imobilizate totale;
A t – activul bilan țier total.
237Rata activelor imobilizate m ăsoară gradul de investire a capitalului
în firma analizată . Conținutul diferit al componentelor imobiliz ărilor, pre-
cum și reacția nuanțată a acestor componente la ac țiunea factorilor tehni-
ci, juridici, ec onomici justific ă utilizarea în teoria și practica economic ă a
unor rate complementare.
a1) Rata imobiliz ărilor necorporale (Rinc) care se calculeaz ă:
100AAR
tinc
inc⋅ =
unde: A inc – imobiliz ări necorporale;
A t – activul bilan țier total.
Acest indicator m ăsoară ponderea activelor in tangibile de natura
brevetelor, licen țelor, mărcilor comerciale, fondului comercial în
patrimoniul firmei. În cazul firmelor române ști, ponderea imobiliz ărilor
necorporale este foarte redus ă, în compara ție cu alte țări unde ponderea
imobilizărilor necorporale este mare. Evid ent, în acest caz apar diferen țe
de la o firm ă la alta în func ție de specificul activit ății, strategia de
dezvoltare, faza de maturitate.
a2) Rata imobiliz ărilor corporale (Ric) care se calculeaz ă:
100AAR
tic
ic⋅ =
în care: A ic – imobiliz ări corporale.
Mărimea acestui indicator este determinat ă, în primul rând, de
natura activit ății. De regul ă, înregistreaz ă valori ridicate în cadrul fir-
melor ce necesit ă o infrastructur ă important ă sau echipamente costisitoare
cum ar fi: produc ția și distribuția de energie, transporturi feroviare etc.
Nivelul acestui indicator este influen țat în mare m ăsură de politica
de amortizare, politica de investi ții sau alegerea contabil ă între cost istoric
și valoare just ă pentru imobiliz ările corporale.
a3) Rata imobiliz ărilor financiare (Rif) care se calculeaz ă:
100AAR
tif
if⋅ =
în care: A if – imobiliz ările financiare.
Rata imobiliz ărilor financiare exprim ă intensitatea leg ăturilor și
relațiilor financiare pe care firma analizat ă le-a stabilit cu alte firme.
Indicatorul înregistreaz ă valori ridicate în cazul holdingurilor al c ăror
obiect de activitate îl reprezint ă gestionarea unui portofoliu de participa ții.
Valori reduse se pot întâlni la firmele mici și mijlocii, la firmele care nu
dezvoltă o politică activă de investi ții financiare.
238
b) Rata activelor circulante (R AC) reprezintă ponderea activelor
circulante în totalul activelor firmei și evidențiază flexibilitatea financiar ă
a acesteia:
100AAR
tC
AC⋅ =
în care: A C – active circulante.
Între rata activelor imobilizate și rata activelor circulante se
formează relația:
RAI + R AC = 100
Ca și în cazul activelor imobilizate, pentru procesul de decizie
operațional se recomand ă ratele analitice ale ac tivelor circulante: rata
stocurilor, rata crean țelor comerciale și rata disponibilit ăților.
b1) Rata stocurilor (RS):
100ASR
tS⋅ =
în care: S – stocurile.
Rata stocurilor ia valori diferite de la un sector la altul, în func ție de
natura activit ății: mai ridicat ă la firmele din sfera produc ției și distribuției
de bunuri materiale și foarte sc ăzute în sfera serviciilor. Durata ciclului de
exploatare se reflect ă direct în nivelul acestei rate. La firmele cu ciclu de
exploatare lung, rata stocurilor este ridicat ă și invers. De asemenea,
nivelul stocurilor se poate modifica sub influen ța factorilor conjuncturali
și a condiț iilor pieței.
Interpretarea evolu ției în timp a stocurilor, respectiv a ratei
stocurilor necesit ă corelarea cu nivelul activit ății, admițându-se ca ecua ție
minimă de echilibru structural:
ICA > I S
unde I CA reprezintă indicele cifrei de afaceri;
I S – indicele stocurilor.
O creș tere a volumului de activitate genereaz ă o sporire justificat ă a
stocurilor. În schimb, încetinirea rota ției stocurilor, formarea stocurilor
fără mișcare sau cu mi șcare lent ă se apreciază negativ datorit ă
dificultăților de transformare în lichidit ăți și consecin țelor negative asupra
solvabilității firmei.
239
b2) Rata crean țelor comerciale (R C):
100ACR
tC⋅ =
în care: C – crean țe comerciale.
Acest indicator reflect ă importan ța relativă a portofoliului de
creanțe comerciale în patrimoniul firmei. Rata crean țelor este influen țată
de specificul activit ății, de puterea de negociere a firmei cu partenerii
comerciali din amonte (aceasta determin ă perioada de efectuare a pl ăților
de către clienți), dar ș i de managementul firmei.
b3) Rata disponibilit ăților (RD):
100ADR
tD⋅ =
în care: D – disponibilit ățile bănești.
Denumită și rata de asigurare cu disponibil, aceasta reprezint ă o
măsură a lichidității interne a firmei. O valoare ridicat ă a disponibilit ăților
poate reflecta o situa ție favorabilă în termeni de echilibru financiar, dar
poate fi și semnul de ținerii unor resurse insuficient utilizate. De ase-
menea, nivelul disponibilit ăților poate fi foarte fl uctuant într-un interval
redus.
6.2.2.2. Analiza ratelor de structur ă ale pasivului
Ratele de structur ă ale surselor de finan țare ale firmei permit
aprecierea politicii financiare a acesteia, prin punerea în eviden ță a unor
aspecte privind stabilitatea ș i autonomia financiar ă a acesteia.
Principalele rate de structur ă ale surselor de finan țare sunt:
a) Rata stabilit ății financiare (R SF) reflectă legătura dintre capitalul
permanent de care firma dispune în mod stabil (pe o perioad ă mai mare
de 1 an) și patrimoniul total.
100PCRp
SF⋅ =
unde: C p – capitalul permanent care se constituie din capitalul propriu la
care se adaug ă împrumuturile pe termen lung;
p – totalul pasivului.
240
Rata stabilit ății financiare reflect ă măsura în care firma dispune de
resurse financiare cu caracter permanent (stabil) fa ță de total resurse.
Preponderen ța capitalului permanent în resursele financiare reflect ă
caracterul permanent al finan țării activității și un grad ridicat de siguran ță
prin stabilitate în finan țare.
Valoarea minim ă care oferă o stabilitate acceptabil ă pentru o firm ă
industrială este de 50%.
Dacă rata, în dinamic ă, prezintă o tendință de creștere, aceasta este o
situație favorabil ă în condițiile în care majorarea capitalului permanent în
raport cu totalul surselor de finanț are se datoreaz ă modifică rii capitalului
propriu într-un ritm superior modific ării datoriilor pe termen mediu și lung.
Dacă rata, în dinamic ă, prezintă o reducere, aceasta este considerat ă
o situație favorabil ă în cazul în care se datoreaz ă în exclusivitate reducerii
datoriilor pe termen mediu și lung, fără ca rata s ă scadă sub valoarea
minim acceptabil ă.
b) Rata autonomiei financiare globale (R AFG) este un indicator
global referitor la autonomia financiar ă a firmei apreciat ă în ansamblul
finanță rii sale
100pCRpr
AFG⋅ =
unde: C pr – capitalul propriu.
Rata autonomiei financiare globale arat ă cât din patrimoniul firmei
este finanț at pe baza resurselor proprii.
Valoarea minim admisibil ă este de 33%, de și se consider ă că
sursele proprii ar trebui s ă contribuie la finan țare într-o propor ție de cel
puțin 50%. Între aceste valori, firma se poate împrumuta, îns ă, trebuie
obligatoriu s ă beneficieze de efectul de levier al îndator ării. În cazul în
care capitalul propriu reprezint ă cel puțin 66% din totalul resurselor;
firma are o autonomie financiar ă ridicată, prezentând garan ții aproape
certe pentru a beneficia de credit pe termen mediu sau lung. Sub valoarea
minim admisibil ă, firma se află într-o situaț ie nefavorabil ă în ceea ce
privește riscul de insolvabilitate.
Când, în dinamic ă, rata prezint ă o tendință de creștere, are loc și o
creștere a autonomiei financiare globale ca urmare a modific ării
capitalului propriu în tr-un ritm mai mare decât totalul resurselor. Este
recomandabil ca aceast ă creștere să se datoreze sporirii într-un ritm mai
241
rapid a rezultatului net al exerci țiului, față de celelalte elemente de
capitaluri proprii.
Dacă rata, în dinamic ă, prezintă o tendință de reducere, are loc o
reducere a autonomiei financiare globale ca urmare a modific ării capitalului
propriu într-un ritm mai lent decât totalul resurselor. Aceasta este
considerat ă o situație normală când se datoreaz ă creșterii într-un ritm mai
rapid a datoriilor din exploatare (cu condi ția ca acest lucru s ă fie asumarea
unei relaxări a termenelor de plat ă) și a creditelor bancare pe termen mediu
și lung (cu condi ția ca firma s ă beneficieze de efectul de levier).
c) Rata datoriilor pe termen scurt (R DTS):
100PDTSRDTS ⋅ =
în care: DTS – datorii pe termen scurt.
Indicatorul m ăsoară ponderea datoriilor elig ibile pe termen sub un
an în totalul surselor de finan țare și trebuie corelat cu rata activelor
circulante pentru a eviden ția gradul de echilibru financiar pe termen scurt.
d) Rata de îndatorare global ă (RIG):
100PDTRIG⋅ =
în care: DT – datorii totale.
Indicatorul m ăsoară importanț a relativă a datoriilor indiferent de
perioada de exigibilitate. Rata este influen țată de specificul activit ății de
exploatare și de structura de finan țare a firmei.
6.2.2.3. Analiza patrimoniului net
În accep țiunea juridic ă, patrimoniul reflectă drepturile de
proprietate și creanță ale firmei, pe de o parte, și datoriile firmei fa ță de
proprietari și creditori, pe de alt ă parte.
Activul net reprezintă interesul rezidual al proprietarilor în activele
firmei dup ă deducerea tuturor datoriilor sale, fiind similar avu ției acestora
ca urmare a aloc ării și implicării capitalurilor în activitatea sa.
Valoarea patrimonială a unei firme coincide cu activul net contabil.
Patrimoniul net este echivalentul activului net contabil, respectiv a
capitalurilor proprii.
242
243Activul net poate fi determinat pe baza a dou ă metode:
a) Metoda sintetic ă
ANT = A T – D
unde: A NT – activul net; A T – active totale; D – datorii totale.
Constituirea și dezvoltarea firmei necesit ă resurse pentru finan țarea
activelor destinate desf ășurării activității fundamentate pe baza deciziei
strategice. Apelarea la diverse surse financiare genereaz ă efecte directe
asupra patrimoniului net (prin m ărimea datoriilor), cât și efecte indirecte (prin
costul resurselor).
Dinamica activului net se poate explica prin compararea dinamicii
activelor totale cu cea a datoriilor totale; cre șterea acestuia se înregis-
trează atunci când ritmul de cre ștere a activelor totale devanseaz ă ritmul
de creștere a datoriilor totale.
b) Metoda aditiv ă
ANT = K s + R z + R r + R e – R rep
în care: K s – capital social; R z – rezerve; R r – rezultatul reportat;
R e – rezultatul exerci țiului;
R rep – repartiz ările efectuate din rezultatul exerci țiului.
Analizând sursele de finanț are a patrimoniului net se pot întâlni, de
regulă, următoarele aspecte:
– dinamica cea mai accentuat ă o înregistreaz ă sursele constituie pe
seama rentabilităț ii firmei: rezervele legale pân ă la limita prev ăzută de
lege, rezervele statutare majorate pe seama profitului net ca urmare a
deciziei ac ționarilor și rezultatul reportat care poate fi profit nerepartizat
(și atunci determină creșterea patrimoniului net) sau pierdere neacoperit ă
(caz în care determin ă diminuarea patrimoniului net);
– capitalul social se modific ă doar în cazul unor noi aporturi,
respectiv a unei finan țări din surse externe (ale vechilor ac ționari sau ale
unor noi ac ționari) și/sau prin conversia unor datorii în capital social
(stingerea unor datorii în schimbul unui pachet de ac țiuni).
De asemenea, rezultatul reportat poate proveni din aplicarea pentru
prima dată a IAS, mai pu țin IAS 29, modificarea politicilor contabile, corec-
tarea erorilor fundamentale, surplusul realizat din rezerve din reevaluare.
Rezultă că patrimoniul net poate s ă crească pe seama surselor interne
(rentabilitatea firmei) și pe baza unor surse externe (aporturi, primirea cu
titlu gratuit a unor active, conversia unor datorii în capital social etc.).
Pentru stabilirea su rselor de finanț are a patrimoniului net se au în
vedere informa țiile din ,, situația modific ărilor capitalului propriu ”.
2446.3. Analiza echilibrului financiar
Analiza echilibrului financiar al firmei urm ărește reflectarea rapor-
turilor de egalitate dintre sursele de finan țare și utilizările resurselor finan-
ciare, dintre veniturile și cheltuielile aferente desf ășurării activității firmei
pe termen lung, mediu și scurt.
Echilibrul financiar se analizeaz ă pe termene, adic ă pe termen
mediu și lung , prin compararea capitalurilor permanente cu activele imo-
bilizate, pe termen scurt , prin compararea resurselor curente cu activele
circulante, și global , prin compararea fondului de rulment cu necesarul de
fond de rulment.
Principalii indicatori utiliza ți în analiza echilibrului financiar sunt:
• fondul de rulment;
• necesarul de fond de rulment; • trezoreria. Aceș ti indicatori pot fi determina ți în accep țiune patrimonială , pe
baza bilan țului financiar, iar în accep țiune funcțională , pe baza bilan țului
funcțional.
6.3.1. Analiza echilibrului pe baz ă de bilanț financiar
Fondul de rulment patrimonial reprezint ă acea parte a capitalului
permanent ce excede activele imobilizate și este destinat finan țării acti-
velor circulante.
Se poate observa c ă fondul de rulment patrimonial exprim ă, în
mărime absolut ă lichiditatea unei firm e (pe termen scurt).
FR = CP – AI = (CPR + DTL) – AI
sau
FR = AC – DTS
în care: CP – capitaluri permanente;
AI – active imobilizate; CPR – capitaluri proprii; DTL – datorii pe termen lung;
AC – active circulante;
DTS – datorii pe termen scurt.
Fondul de rulment patrimonial privit prin prisma surselor de
finanț are, este format din:
• fondul de rulment propriu : FRp = CPR – AI
245• fondul de rulment împrumutat : FRî = DTL
Nevoia de fond de rulment reprezint ă acea parte a activelor
circulante care trebuie finan țată pe seama fondului de rulment:
NFR = (AC – D – IF) – OTS
sau
NFR = (S + CR) – (DTS – CTS)
în care: AC – active circulante;
D – disponibilit ăți;
IF – investi ții financiare;
OTS – obliga ții pe termen scurt;
S – stocuri;
CR – crean țe;
DTS – datorii pe termen scurt;
CTS – credite pe termen scurt.
Trezorerie net ă reprezintă indicatorul care pune în corela ție fondul
de rulment cu necesarul de fond de rulment și exprimă:
• dacă este pozitiv ă, excedentul de numerar la sfâr șitul exerci țiului
financiar;
• dacă este negativ ă, nevoia de numerar la finalul unui exerci țiu
financiar, acoperit ă pe seama creditelor de trezorerie (pe termen scurt).
Fondul de rulment se modific ă datorită posturilor de activ și de
pasiv din bilanț ul patrimonial (financiar). Creșterea fondului de rulment
se poate realiza prin cre șterea resurselor stabile (capital permanent) și
scăderea utiliz ărilor stabile (active imobilizate).
Resursele stabile sunt formate din: capita lul propriu, la care se
adaugă rezultatul exerci țiului, resursele de capital, resursele împrumutate,
alte fonduri, sc ăzându-se dividendele.
Creșterea capitalului permanent se realizeaz ă prin:
– sporirea rezultatului exerci țiului și a resurselor de capital;
– creșterea capitalului propriu ca aport al ac ționarilor;
– creșterea provizioanelor;
– creșterea datoriilor financiare (cre șterea capitalului împrumutat
prin contractarea de credite pe termen lung, emitere de obliga țiuni etc.);
– obț inerea de subven ții etc.
Scăderea activelor imobilizate nu poate fi un scop în sine, deoarece
are ca rezultat sc ăderea capacit ății de produc ție și micșorarea cifrei de
246afaceri. Reducerea justificat ă, prin vânzarea activelor neproductive sau
uzate, conduce la cre șterea fondului de rulment.
Dacă fondul de rulment scade , situația poate fi considerat ă
negativă , deoarece nevoile curente sunt, într-o m ăsură tot mai mic ă,
acoperite din resurse permanente. Aceast ă situație se datoreaz ă:
– creșterii activelor imobilizate;
– reevaluării activelor imobilizate;
– reducerii capitalului permanent prin: reducerea capitalului pro-
priu, cu efect negativ; restituirea împrumuturilor pe termen mediu și lung,
cu efect pozitiv asupra structurii financiare.
Necesarul de fond de rulment se modific ă datorită decalajului
temporar între fluxurile de pl ăți și încasări. Pot exista mai multe situa ții:
• dacă necesarul de fond de rulment este pozitiv , aceasta semnific ă
faptul că există un surplus de nevoi temporare în raport cu sursele
temporare;
• dacă necesarul de fond de rulment este negativ , înseamn ă că
există un surplus de surse temporare în raport cu nevoile temporare.
În primul caz:
¾ este o situa ție normală, dacă este determinată de:
– politica de investi ții, care atrage cre șterea nevoii de finan țare a
ciclului de exploatare;
– creșterea vânz ărilor;
– mărirea duratei ciclului de fabrica ție datorit ă creșterii
complexităț ii problemelor;
¾ este o situa ție nefavorabil ă, dacă este determinat ă de:
– existenț a unui decalaj nefavorabil di ntre lichidita tea activelor
circulante și exigibilitatea datoriilor din exploatare (s-a încetinit încasarea
și s-a urgentat plata obliga țiilor);
– existența unor stocuri f ără mișcare sau cu mi șcare lentă.
În cel de-al doilea caz :
¾ este o situa ție pozitivă, dacă este determinată de:
– accelerarea vitezei de rota ție a stocurilor și creanțelor;
– angajarea unor datorii de exploatare cu termene de plat ă mai rela-
xante.
Mărimea trezoreriei depinde atât de modific ările fondului de
rulment (sub influen ța modificării capitalurilor permanente și a activelor
imobilizate), cât ș i de modific ările necesarului de f ond de rulment (sub
247influenț a activelor curente, respectiv a pasivelor curente). Practic, pot
exista dou ă situații:
– trezoreria pozitivă este generată de fondul de rulment superior
necesarului de fond de rulment. Se asigur ă astfel posibilitatea efectu ării
de plasamente și a deținerii de disponibilit ăți bănești. Firma se g ăsește
într-o situație favorabil ă, cu mențiunea că nu întotdeauna o trezorerie
pozitivă este semnul unei situa ții favorabile, deoarece scopul firmei este
antrenarea resurselor în activit ăți eficiente. Pe termen scurt, trezoreria
pozitivă înseamnă realizarea echilibrului financ iar, dar pe termen lung ar
putea semnifica insuficien ța utilizării lichidit ăților, cu efecte negative în
remunerarea capitalului (costul de oportunitate);
– trezoreria negativ ă reprezint ă un dezechilibru financiar, când
nevoia de fond de rulment nu poate fi finan țată în întregime din resurse
permanente, apelându-se la credite pe termen scurt (credite de trezorerie).
6.3.2. Analiza echilibrului pe baz ă de bilanț funcțional
Față de abordarea patrimonial ă, cea func țională permite investiga-
rea activit ății pe cicluri de opera țiuni, luând în considerare rolul fiec ăruia
în generarea fluxurilor fizice de numerar.
6.3.2.1. Bilanțul funcțional – instrument al analizei financiare
Analiza financiar ă pe baza bilan țului funcțional este un demers
static ce permite eviden țierea legăturilor semnificative dintre resurse și
alocarea lor.
Scopul bilan țului funcțional este de a identifica nevoile firmei, în
continuă schimbare, ș i modul de alocare a surselor de finan țare pe diferite
cicluri.
Bilanțul funcțional este un bilan ț contabil retratat, posturile fiind
ordonate în func ție de apartenen ța acestora la unul dintre ciclurile de
funcționare, și anume:
• ciclul de investi ții;
• ciclul de exploatare;
• ciclul de finan țare.
248Din punct de vedere structural , bilanțul funcțional se prezint ă astfel:
ACTIV PASIV
I Active stabile (aciclice) (AS)
II. Active ciclice aferente exploat ării
(ACE)
III Active ciclice din afara exploat ării
(ACAE) IV Trezoreria de activ (TA) I Resurse stabile (aciclice) (RS)
II. Resurse ciclice de exploatare
(RCE) III Resurse ciclice din afara
exploatării (RCAE)
IV Trezoreria de pasiv (TP)
Fig. 6.2. Bilan țul funcțional
Redactarea bilan țului funcțional are la baz ă următoarele principii:
a) utilizarea valorii brute a activelor, pentru a pune în eviden ță
decizia ini țială; amortizarea se va reg ăsi în pasiv, ca surs ă proprie de
origine intern ă;
b) introducerea imobiliz ărilor deținute în leasing la valoarea de
contractare, care se asimileaz ă activelor aciclice; în acest caz leasingul
devine o surs ă de finanțare în pasivul firmei unde majoreaz ă capitalul
propriu cu partea achitat ă (amortizată ) și împrumuturile pe termen mediu
și lung, cu valoarea r ămasă de achitat;
c) cheltuielile ce privesc exerci țiile următoare sunt considerate
active imobilizate, fiind asimilate unor investi ții;
d) cheltuielile efectuate în avans sunt considerate, dup ă caz, active
ciclice de exploatare sau în afara exploat ării;
e) efectele scontate și neajunse la scaden ță sunt considerate
integrate în activ la crean țe, iar în pasiv la credite curente de trezorerie.
Reconstituirea ciclurilor func ționale ale firmei, prin respectarea
principiilor de mai sus, este sintetizat ă în tabelele urm ătoare:
Tabelul nr. 6.1.
Ciclul de investi ții-finanțare
ACTIV PASIV
• Active imobilizate (la valoarea brut ă)
+ Imobiliz ările în leasing
(la valoarea de origine) + Cheltuieli de repartizat asupra
exercițiilor următoare • Capitalurile proprii
• Provizioanele de orice natur ă
• Amortizările (inclusiv amortizarea
imobiliz ărilor în leasing)
• Datorii financiare
Total active aciclice (stabile) AS Total resurse aciclice (stabile) RS
249Ciclul de exploatare ia în considerare elementele legate direct și
exclusiv de realizarea ciclului opera țional de aprovizionare, stocare,
producție, vânzare ce se desf ășoară permanent și continuu.
Tabelul nr. 6.2.
Ciclul de exploatare
ACTIV PASIV
• Stocuri și producție în curs de
execuție
• Creanțe privind exploatarea
+ Efectele scontate neajunse la
scadență
+ Cheltuieli înregistrate în avans
privind exploatarea • Datorii aferente exploat ării:
– Furnizori – Datorii fiscale – Datorii sociale
• Venituri înregistrate în avans aferente exploată rii
Total active ciclice din exploatare
ACE Total resurse ciclice din exploatare RCE
Alte elemente de activ și pasiv, chiar dac ă nu sunt legate de procesul
de exploatare, sunt supuse unei reînnoiri frecvente în cadrul activităț ii
firmei.
Tabelul nr. 6.3.
Elemente în afara exploat ării
ACTIV PASIV
• Creanțe în afara exploat ării
– Creanțe din vânzarea de active
– Alți debitori
• Titluri de plasament
• Cheltuieli înregistrate în avans în afara exploat ării • Datorii aferente exploat ării:
– Furnizori de imobiliz ări
– Datorii fiscale
• Venituri înregistrate în avans din afara exploat ării
Total active ciclice din afara
exploatării ACAE Total resurse ciclice din afara exploatării RCAE
Elementele de trezorerie au un caracter strict financiar, componen ța
lor fiind redat ă în tabelul nr. 6.4.
250Tabelul nr. 6.4.
Trezorerie
ACTIV PASIV
• Disponibilităț i
(în bănci și în casă)
• Credite curente
• Soldul creditor la banc ă
• Efecte scontate neajunse la scaden ță
(integrate în crean țele de exploatare)
Trezoreria de activ (TA) Trezoreria de pasiv (TP)
6.3.2.2. Analiza echilibrului financiar pe baza abord ării funcționale
Analiza echilibrului financiar func țional presupune studierea corela-
ției dintre fondul de rulment net global ș i necesarul de fond de rulment,
concretizat ă în trezoreria net ă și a ratelor de rota ție ale activelor și pasivelor
de exploatare.
Echilibrul financiar din punct de vedere func țional este asigurat
atunci când firma poate s ă-și finanțeze creșterea fără să-și afecteze trezo-
reria netă. Pentru aceasta fondul de rulment net global trebuie s ă acopere
partea structurală a necesarului de fond de rulment, iar varia țiile sezoniere
sau conjuncturale s ă fie acoperite pe seama creditelor de trezorerie.
6.3.2.2.1. Analiza corela ției dintre fondul de rulment net global,
necesarul de fond de rulment și trezoreria net ă
A) Fondul de rulment func țional , denumit și fondul de rulment net
global (FRNG) reprezintă resursa de finan țare stabilă destinată să acopere
activele stabile (imobiliz ările).
Relația de calcul este:
Resurse stabile Active stabile FRNG = (aciclice) – (aciclice)
Se poate remarca c ă FRNG reprezint ă indicatorul ce caracterizeaz ă
ciclul de finan țare comparativ cu ciclul de investi ții.
Fondul de rulment net global poate fi:
a) pozitiv : FRNG > 0 ⇔ RS > AS
În acest caz, din desf ășurarea activit ății firmei se degajă un surplus de
resurse stabile (perma nente) care poate fi utilizat pentru finan țarea altor
nevoi ale firmei.
251b) negativ : FRNG < 0 ⇔ RS < AS
Este cazul când se înregistreaz ă o insuficiență de fond de rulment.
Interpretarea m ărimii fondului de rulment . Așa cum se precizeaz ă în
teoria economic ă, nivelul fondului de rulment trebuie apreciat în funcț ie de
solvabilitate ș i eficiență.
Criteriul solvabilit ății obligă firma să-și asigure mijloacele financiare
necesare achit ării datoriilor scadente În aceste condi ții, firma își va asigura
un fond de rulment suficient de ridicat pentru a- și onora în orice moment
plățile scadente.
Dacă solvabilitatea ar fi singurul criteriu al ra ționamentului financiar,
atunci ar însemna c ă firmele se g ăsesc într-o situa ție bună atunci când au un
fond de rulment maxim. Dar, în condi țiile unui caracter restrictiv al
resurselor, fiecare firm ă caută să le utilizeze cât mai eficient. Capitalurile
permanente sunt purt ătoare ale unui cost și, în consecin ță, utilizarea lor
reprezintă un imperativ major. Utilizarea ra țională a resurselor presupune
folosirea unei p ărți cât mai mari din resursele stabile pentru a m ări
capacitățile de produc ție, vânzările, rezultatele. Satisfacerea criteriului
eficienței conduce la minimizarea fondului de rulment.
În practică, de regulă, firma realizeaz ă un compromis între cele dou ă
criterii, ponderea fiec ăreia fiind dependent ă de sectorul de activitate, de
politica financiară a firmei, de faza de maturitate a acesteia.
În analiza financiar ă, pentru aprecierea nivelului FRNG se recoman-
dă următoarele metode:
a) analiza în corela ție cu specificul sectorului de activitate;
b) analiza prin metoda ratelor;
c) analiza prin raportare la necesarul de fond de rulment.
a) Sectorul de activitate are, în toate cazurile, o influen ță hotărâtoare
asupra fondului de rulment. În domeniile cu ciclu lung de fabrica ție se
impune existen ța unui fond de rulment important, în m ăsură să asigure
finanțarea activelor stabile (care au o valoare și o pondere ridicat ă) și parțial
a nevoilor de exploatare. Pentru firmele cu ciclu de activitate de
3-6 luni, fondul de rulment trebuie s ă finanțeze 40% din activele circulante.
Pentru firmele f ără probleme specifice legate de stocuri, care se încadreaz ă
în termene de produc ție normale, fondul de rulment reprezint ă 10% din
cifra de afaceri sau 20% din activul circulant.
În sfera distribu ției, activitatea se poate desf ășura normal cu un fond
de rulment mic sau negativ. Aceasta se explic ă prin faptul c ă în acest sector
252creanțele au o pondere mic ă și o durată de rotație mare, comparativ cu
datoriile (creditul furnizori), care au pondere mai mare și o rotație relativ
mai lentă.
În sectorul serviciilor se impune existen ța unui fond de rulment, chiar
dacă firmele respective nu dispun de stocuri; rolul fondului de rulment, în
acest sector de activitate este de a ajusta decalajul dintre durata crean țelor și
a datoriilor
B) Necesarul de fond de rulment (NFR) reprezint ă diferența dintre
nevoile ciclice ș i sursele ciclice, respectiv suma necesară finanță rii
decalajelor care se produc în timp, între fluxurile reale și fluxurile de
trezorerie determinate, în principa l, de activitatea de exploatare.
Pe baza bilan țului funcțional, necesarul de fond de rulment se
determină astfel:
NFR = Active ciclice – Resurse ciclice
Necesarul de fond de rulment se poate descompune în dou ă
componente: necesarul de fond de rulment din exploatare și necesarul de
fond de rulment din afara exploat ării.
NFR = NFRE + NFRAF
NFRE = Active ciclice din exploatare – Resurse ciclice din exploatare = (Stocuri + Crean țe) – Obliga ții
NFRAE = Active ciclice din afara exploat ării – Resurse ciclice din
afara exploat ării
Mărimea necesarului de fond de rulment din exploatare este
influențată de: natura activit ății, durata ciclului de fabrica ție, viteza de
rotație a stocurilor ș i creanțelor, nivelul de activitate etc.
În practică se întâlnesc dou ă situații:
a) NFRE > 0
Este situa ția specific ă firmelor industriale care au stocuri mari,
obligațiile sunt mai mici, termenul de plat ă a acestora fiind redus.
b) NFRE < 0
În acest caz resursele exced necesarul. Situa ția este specific ă firmelor
de distribuț ie cu am ănuntul care au crean țe egale cu zero (plata se
realizează cu numerar), stocuri reduse (viteza acestora fiind accelerat ă) și
obligații foarte mari.
Analiza necesarului de fond de rulment se face și prin metoda
ratelor .
253c) Trezoreria net ă (Tn) este indicatorul care exprim ă corelația dintre
fondul de rulment net global și nevoia de fond de rulment, reflectând
situația financiar ă a firmei, atât pe termen mediu și lung, cât și pe termen
scurt.
Relația de calcul a trezoreriei nete pe baza bilan țului funcțional este:
Tn = FRNG – NFR
sau
Tn = Ta – Tp
unde: Ta reprezint ă trezoreria de activ, respectiv soldurile debitoare
ale conturilor de disponibilit ăți și plasamente;
Tp reprezint ă trezoreria de pasiv, respectiv soldurile creditoare ale
conturilor de credite pe termen scurt.
Trezoreria net ă pozitivă este un excedent monetar al exerci țiului
financiar. În cazul în care necesarul de fond de rulment este constant, atunci
trezoreria net ă pozitivă este echivalentul profitului net, diminuat cu
dividendele pl ătite în cursul aceleia și perioade, la care se adaug ă
amortizarea și alte cheltuieli care nu presupun pl ăți.
Trezoreria net ă negativă reflectă un deficit monetar la sfâr șitul anului
și care a fost acoperit pe seama creditelor pe termen scurt. În situa ția în care
necesarul de fond de rulment este constant, trezoreria netă negativă este
efectul înregistr ării de pierderi.
Atunci când firma realizeaz ă produse rentabile, dispune de pia ță (de
aprovizionare și de desfacere), dar înregistreaz ă o creștere a necesarului de
fond de rulment, ca urmare a dezvoltă rii activității, constatarea unei
trezorerii nete negative nu semnific ă o situație economico-financiar ă
nefavorabil ă, ci înregistrarea unui decala j între termenul mediu de
transformare a stocurilor și creanțelor în lichidit ăți și durata medie de
onorare a obliga țiilor pe termen scurt.
6.3.2.2.2. Analiza echilibrului financiar func țional prin metoda ratelor
Pentru a caracteriza echilibrului financiar func țional, se recomand ă
folosirea ratelor de rota ție și de finanțare.
A) Rate de rotaț ie
Cea mai important ă rată este durata de rota ție a necesarului de fond
de rulment din exploatare (DR):
TCANFREDR ⋅ =
unde: T – durata perioadei analizate (de regulă exprimată în număr de zile);
NFRE – necesarul de fond de rulment al perioadei;
CA – cifra de afaceri f ără TVA.
Formulele de calcul ale duratelor de rota ție ale componentelor
necesarului de fond de rulment din exploatare se prezint ă astfel:
a1) stocuri de materii prime și materiale :
Stocul mediu de materii prime și materiale
Consumul de materii prime și materiale •T
a2) stocuri de produc ție în curs de execu ție:
Stocul mediu de produc ție neterminată
Producția obținută evaluată în costuri de produc ție •T
a3) stocuri de produse finite :
Stocul mediu de produse finite
Producția vândută evaluată în costuri de produc ție •T
a4) stocuri de m ărfuri:
Stocul mediu de m ărfuri
Costul de cump ărare al mărfurilor vândute •T
b) durata de rota ție a creanțelor:
Soldul mediu al creanț elor
Cifra de afaceri în pre țuri inclusiv TVA •T
c) durata de rotaț ie a furnizorilor :
Soldul mediu al furnizorilor
Consumuri provenite de la ter ți în prețuri inclusiv TVA •T
d) durata de rota ție a altor datorii din exploatare :
Soldul mediu al altor obliga ții
Fluxul de activitate corespunz ător •T
254
Ratele de rota ție ale activelor ciclice de exploatare permit măsurarea
lichidității acestora, rezultând o îmbun ătățire a poziției financiare a firmei în
cazul reducerii lor și invers.
Ratele de rota ție ale surselor ciclice de exploatare permit evaluarea
termenelor de plat ă a obligaț iilor, respectiv durata creditului comercial
obținut din partea creditorilor (mai pu țin cei financiari).
În general, acest sistem de rate de rota ție permite desprinderea
condițiilor în care s-a format necesarul de fond de rulment din exploatare,
inclusiv în funcț ie de fluxurile de activitate ale firmei.
B) Rate de finan țare
Pe baza fondului de rulment net global se pot calcula urm ătoarele
rate:
a) rata marjei de securitate :
360CAFRNG⋅
Se apreciaz ă că această rată, pentru majoritatea firmelor, trebuie s ă
fie cuprins ă între 30 ș i 90 zile cifr ă de afaceri.
b) rata de finan țare a necesarului de fond de rulment :
100NFRFRNG⋅
c) rata de finan țare a activelor ciclice de exploatare :
100ACEFRNG⋅
Alte rate de finan țare care pot fi stabilite pe baza bilan țului funcțional
sunt:
a) rata de acoperire a capitalului investit :
Surse aciclice (stabile)
Capital investit •100
unde: Capitalul investit = active imobili zate + necesarul de fond de rulment
din exploatare.
Echilibrul financiar este asigurat când rata este egal ă cu 1. O rat ă net
inferioară lui 1 indic ă finanțarea unei p ărți importante a capitalului investit
pe seama creditelor de trezorerie.
255
256b) rata finanță rii necesarului de fond de rulment din exploatare pe
seama creditelor de trezorerie :
Credite de trezorerie
NFRE •100
O valoare ridicat ă a acestei rate, în condi țiile reducerii sau
suspendării creditelor de trezorerie de c ătre bănci, se reflect ă într-un risc
important privind finan țarea activităț ii.
6.4. Analiza lichidit ății și solvabilit ății
Lichiditatea semnifică abilitatea unui activ de a fi transformat în bani
rapid și cu o pierdere minim ă de valoare ( lichiditate extern ă)
Abilitatea unei firme de a- și onora la scaden ță obligațiile de plată
asumate pe seama activelor curente este cunoscut ă sub denumirea de
lichiditate intern ă.
Solvabilitatea reprezintă capacitatea unei firme de a acoperi datoriile
totale.
Analiza lichidit ății și solvabilit ății se efectueaz ă cu ajutorul
următoarelor rate financiare:
a) Rata lichidit ății curente (generală ) arată măsura în care datoriile
curente (pe termen scurt) pot fi acoperite pe seama activelor curente și se
determină pe baza urm ătoarei relații de calcul:
Active curente Rlc = Datorii curente (pe termen scurt)
Activele curente cuprind activele circulante, mai pu țin stocurile f ără
mișcare, degradate sau declasate ș i creanțele incerte (în cazul în care nu
s-au constituit provizioane).
Datoriile curente cuprind datoriile cu termen de exigibilitate mai mic
de un an.
b) Rata lichidit ății rapide (testul acid):
Active curente – Stocuri Rlr = Datorii curente
c) Rata lichidit ății la vedere:
Disponibil + Investi ții financiare pe termen scurt Rlv = Datorii curente
Rata lichidit ății la vedere reflectă capacitatea de plat ă pentru o
perioadă scurtă de timp (de regul ă o lună).
Pentru a aprecia pozi ția financiar ă a unei firme din punct de vedere al
lichidității, ratele ,,a” ș i ,,b” se impune a fi comparate cu ratele medii
sectoriale, iar rata ,,c” se impune a fi mai mare decât 1.
Potrivit uzan țelor interna ționale rata ,,a” trebuie să fie în jurul valorii
2, iar rata ,,b” între 0,8 și 1.
d) Rata solvabilit ății generale reflectă gradul în care o firm ă poate
face față datoriilor ș i se calculeaz ă astfel:
Activ total Rsg = Datorii totale
Nivelul minim al acestei rate este 1,4 (în condi țiile în care ponderea
minimă a capitalurilor proprii în totalul capitalurilor este de 30%).
O mărime subunitară a ratei solvabilităț ii globale arată că firma este
insolvabilă, activele totale fiind mai mici decât datoriile totale. Cauza unei
asemenea situa ții este reprezentat ă de pierderea înregistrat ă, care este mai
mare decât capitalul soci al, rezervele constituite și alte surse proprii, ceea ce
a determinat un capital propriu negativ.
e) Rata solvabilit ății patrimoniale se determin ă cu relația:
Capital propriu Rsp =Capital propriu + Credite bancare
În general, un nivel bun dep ășește valoarea de 0,5, în vreme ce un
nivel între 0,3-0,5 eviden țiază o situație satisfă cătoare. De regul ă, o rată a
solvabilității patrimoniale sub 0,3 este apreciat ă ca riscant ă de către
finanțatori.
6.5. Analiza vitezei de rota ție a activelor circulante
Viteza de rota ție a activelor circulante coreleaz ă cifra de afaceri sau o
componentă a acesteia cu totalul activelor circulante sau un anumit element
al acestora.
Viteza de rota ție a activelor circulante poate fi exprimat ă ca:
– număr de rotații (n):
ACCAn=
257
unde: AC reprezintă soldul mediu al activelor circulante;
– durată în zile (Dz):
TCAACDz⋅ =
unde: T – num ărul de zile al perioadei analizate.
6.5.1. Analiza factorial ă a vitezei de rota ție a activelor circulante
Analiza factorial ă a vitezei de rota ție a activelor circulante se
realizează pe baza modelului ca durat ă (în zile).
Sistemul de factori se reprezint ă astfel:
CA
()1AC
Dz AC …
()nAC
()() ()n 2 1AC … AC AC AC+ + + =
Metodologia de analiz ă factorială este:
TCAACTCAACDz Dz Dz
00
11
0 1 ⋅ − ⋅ = − = Δ
din care, datorit ă:
1) influenței modificării cifrei de afaceri :
()TCAACTCAACDz
00
10 CA⋅ − ⋅ = ΔΔ
2) influenței modificării soldului mediu al activelor circulante :
()TCAACTCAACDz
10
11 CA⋅ − ⋅ = ΔΔ
din care, datorit ă:
2.1. influenței modificării stocurilor medii :
()TCAt STCAt SDz
10
11 t S⋅ − ⋅ = ΔΔ
258
2.2. influenței modificării soldului mediu al crean țelor:
()TCAr CTCAr CDz
10
11 r C⋅ − ⋅ = ΔΔ
Pentru accelerarea vitezei de rota ție a activelor circulante, trebuie
redus soldul mediu al crean țelor, iar la nivelul celorlalte active circulante,
reducerea pân ă la limita la care nu afecteaz ă buna desfăș urare a activit ății.
6.5.2. Efectele economico-financiare ale modific ării
vitezei de rota ție a activelor circulante
Efectul direct al modific ării vitezei de rota ție a activelor circulante
poate fi eliberarea de capital, în cazul acceler ării, sau o imobilizare de
capital, în cazul încetinirii.
Relația de calcul este: () ( )TCADz Dz I E1
0 1⋅ − = .
Efectele indirecte determinate de modificarea vitezei de rota ție a
activelor circulante se pot m ăsura astfel:
a) modificarea cheltuielilor financiare cu dobânzile :
()
20 01
0 1
100pd KTCADz Dz ⋅ ⋅ ⋅ −
unde: K – cota de participare a creditelo r la acoperirea activelor circulante;
pd – rata medie a dobânzii.
b) modificarea rezultatului financiar :
()
20 01
0 1
100pd KTCADz Dz ⋅ ⋅ ⋅ −
−
c) modificarea profitului net :
()
⎟
⎠⎞⎜
⎝⎛− ⋅
⎥⎥⎥
⎦⎤
⎢⎢⎢
⎣⎡⋅ ⋅ ⋅ −
−100Cip1100pd KTCADz Dz
00 01
0 1
în care: Cip reprezint ă cota de impozit pe profit.
259
6.5.3. Analiza vitezei de rota ție pe elemente componente
ale activelor circulante
Pentru a aprofunda analiza vitezei de rota ție a activelor circulante se
impune efectuarea analizei pe elemente componente.
a) Rotația creanțelor exprimată în număr de rotații (în decursul unei
perioade, de regul ă de un an) se calculeaz ă astfel:
r CCARc=
O altă modalitate de exprimare a rota ției creanțelor o reprezint ă
indicatorul durata de recuperare a crean țelor (Drc), exprimată în zile:
RcTDrc=
unde: T – num ăr de zile al perioadei (360 pentru un an, 180 pentru un
semestru).
Cu cât mai mare este num ărul de rota ții pe an sau cu cât mai scurt ă
este perioada de încasare, cu atât mai rapid se recupereaz ă sumele ce pot fi
utilizate în onorarea obligaț iilor ce devin exigibile.
b) Rotația stocurilor
Stocurile oric ărei firme necesit ă timp pentru a fi transformate în
creanțe și apoi în lichidit ăți.
Rotația stocurilor poate fi calculat ă prin raportarea la cifra de afaceri
sau la costul vânz ărilor. În general, este preferat ă următoarea rată:
Costul bunurilor vândute Rs =Stocuri
Ca și în cazul duratei de recuperare a crean țelor, și în acest caz putem
calcula durata de rota ție a stocurilor astfel:
RsTDrs=
O durată de rotație a stocurilor în sc ădere reprezint ă un semnal
favorabil.
260
6.5.4. Analiza vitezei de rota ție a stocurilor și creanț elor,
corelată cu perioada de achitare a obliga țiilor
O firmă acordă perioade de încasare pentru partenerii comerciali și,
în același timp, prime ște un credit comercial, respectiv un interval de timp
în care poate s ă achite obliga țiile față de furnizori sau creditori.
Indicatorul achitarea obliga țiilor (AO), exprimând un num ăr de
rotații într-o perioad ă de timp T, se poate calcula astfel:
Costul vânz ărilor AO =Obligații curente medii
Un alt indicator „ perioada de achitare a obligaț iilor”, exprimat în
număr de zile, se determin ă cu relația:
AOTPao=
Corelarea vitezei de rota ție a stocurilor, crean țelor și obligațiilor se
poate măsura cu indicatorul ciclul comercial (Cc):
Cc = Drc + Drs – Pao.
Acest indicator m ăsoară numărul de zile în care capitalul este blocat
în activitatea opera țională.
6.6. Analiza fluxurilor de trezorerie
Problematica analizei fluxurilor de trezorerie este distinct ă de
studierea pozi ției financiare și performan ței firmei pe baza informa țiilor
oferite de documentele componente ale situa țiilor financiare. Situa ția flu-
xurilor de trezorerie (denumit ă și situația cash-flow în literatura de specia-
litate) reflect ă capacitatea firmei de a genera numerar sau echivalen țe ale
numerarului, precum ș i capacitatea de a utiliza aceste fluxuri de trezorerie.
Sursa de informa ții pentru analiz ă, în cazul firmelor române ști, este
,,Situația fluxurilor de trezorerie”, care este întocmit ă conform IAS 7.
Importanța fluxurilor nete de trezorerie ( cash-flow ) în diagnosticul
financiar este dată de faptul c ă firmele pot să înregistreze profit, dar s ă nu
dispună de lichidit ăți sau să înregistreze pierdere și să dispună de lichidit ăți.
Informațiile necesare întocmirii situa ției fluxurilor de trezorerie sunt
preluate din cadrul a dou ă bilanțuri succesive (pe baza c ărora se determin ă
modificarea numerarului în cursul anului), precum și din contul de profit și
261
262pierdere (care prezint ă informa ții privind veniturile, cheltuielile și
rezultatele aferente diverselor activit ăți).
Fluxul net total de lichidit ăți se explic ă funcțional, și anume din
activități de exploatare, activit ăți de investi ții și alte activit ăți de finanțare.
6.6.1. Analiza fluxurilor de trezorerie din activit ăți de exploatare
Fluxul net de trezorerie generat din activit ățile de exploatare este
esențial, de mărimea sa depinzând capacitatea firmei de a genera lichidit ăți
necesare pentru acordarea de dividende, realizarea de noi investi ții,
rambursarea împrumuturilor și a ratelor de leasing financiar.
Fluxul net de trezorerie din exploa tare poate fi determinat prin
metoda direct ă și metoda indirectă .
A) Metoda direct ă
Potrivit metodei directe fluxul net de trezorerie din exploatare
(FNTE) se stabile ște ca diferență între fluxurile de încasă ri și fluxurile de
plăți aferente exploat ării.
Standardul Interna țional de Contabilitate IAS 7 recomand ă utilizarea
metodei directe, pentru c ă este mai u șor de înțeles de către utilizatorii de
informații financiare, în special de inv estitori. De asemenea, pe baza
informațiilor furnizate de metoda direct ă, se pot realiza estim ări ale
fluxurilor viitoare de trezorerie.
Fluxul net de trezorerie prin metoda direct ă se poate calcula astfel:
1. Încasă ri din vânzarea de bunuri (m ărfuri, produse finite etc.), exe-
cuția de lucrări și prestările de servicii;
2. Încasă ri totale din redeven țe, onorarii, comisioane;
3. Încasări totale din activit ăți propriu-zise de exploatare (1+2);
4. Plăț i către furnizorii de bunuri și servicii;
5. Plăț i către salariați și în numele acestora;
6. Plăț i privind impozitele, inclusiv impozitul pe profit;
7. Plăț i privind dobânzile;
8. Plăț i totale din activit ăți propriu-zise de exploatare (4+5+6+7);
9. Flux net de trezorerie din activităț i propriu-zise de exploatare (3-8);
10. Încasă ri din opera țiile extraordinare;
11. Plăț i privind opera țiile extraordinare;
12. Flux net de trezorerie din opera ții extraordinare (10-11);
13. FLUX NET DE TREZORERIE DIN EXPLOATARE (9+12);
263Pe baza informa țiilor de mai sus, se pot determina urm ătorii indi-
catori utili în analiz ă financiară:
• ponderea încas ărilor pe tipuri de activităț i în cadrul încas ărilor
totale din activitatea propriu-zis ă din exploatare;
• ponderea pl ăților pe categorii de beneficiari în cadrul fluxului total
de plăți din activitatea propriu-zis ă din exploatare;
• raportul între plăț i și încasări;
• raportul dintre fluxul net de trezorerie și plățile totale ;
• dinamica încas ărilor și plăților.
B) Metoda indirect ă
Conform metodei indirecte, pentru a determina trezoreria net ă,
profitul net sau pierderea net ă este ajustat ă cu efectele tranzac țiilor ce nu au
natură monetară, amânările sau angajamentele de pl ăți sau încas ări în
numerar din exploatare trecute sau viitoare și elemente de venituri și
cheltuieli asociate cu fluxuri de numerar din investi ții sau finanță ri.
Deosebirea principal ă dintre cele dou ă metode constă în structura
fluxurilor de trezorerie relative referitoare la activit ățile de exploatare,
celelalte fluxuri de trezorerie (fluxul de numerar din activitatea de investi ții
și fluxul de numerar din activitatea de finanț are) fiind determinate prin
metoda direct ă. În ceea ce prive ște selectarea metodei de calculare a
trezoreriei nete, standardul contabil interna țional IAS 7 recomandă firmelor
utilizarea metodei directe, deoarece această metodă formează informații
utile estim ării fluxurilor viitoare de trezorerie și care nu sunt disponibile
prin metoda indirect ă. Totuși, în practică, firmele preferă metoda indirect ă
datorită simplicității și costurilor sale reduse .
Fluxul net de lichidit ăți din exploatare , potrivit metodei indirecte , se
calculează astfel:
1. Rezultatul exerci țiului înaintea impozit ării și elementelor
extraordinare .
AJUSTĂRI PRIVIND VENITURILE ȘI CHELTUIELILE NEMONETARE
2. (+) Cheltuieli cu amortizarea și provizioanele
3. (-) Venituri din relu ări de provizioane
AJUSTĂRI PRIVIND VENITURILE ȘI CHELTUIELILE NELEGATE DE
EXPLOATRE
4. (-) Profit (+) Pierdere din cesiunea de imobiliz ări
5. (-) Profit (+) Pierdere din cesiunea de titluri de plasament
2646. (+) Cheltuieli privind dobânzile
7. (-) Venituri din dobânzi și dividende
8. (-) Venituri din reducerea subvenț iilor pentru investiț ii
9. (=) Rezultatul din exploatare recalculat înaintea varia ției NFR.
VARIAȚIA NECESARULUI DE FOND DE RULMENT (ΔNFR)
10. (-) Varia ția stocurilor
11. (-) Varia ția creanțelor comerciale și de altă natură
12. (-) Varia ția cheltuielilor constatate în avans
13. (+) Varia ția datoriilor comerciale și a altor datorii din exploatare
14. (+) Venituri în avans
ÎNCASĂRI ȘI PLĂȚI ATAȘATE FLUXURILOR DE EXPLOATARE
15. (-) Plăț i privind impozitul pe profit
16. (-) Plăți privind dobânzile
17. (+) Elemente extraordinare (diferenț a dintre încasă ri și plăți)
18. (=) FLUX NET DE TREZORERIE DIN EXPLOATARE
Fluxul net de trezorerie di n exploatare depinde de:
• rezultatul exploat ării corectat cu veniturile din subvenț ii pentru
investiții și cu rezultatul ced ărilor de active;
• amortizare ;
• provizioane (ca sumă netă);
• variația necesarului de fond de rulment ;
• plățile privind dobânzile și impozitul pe profit .
În această optică, fluxul net de trezorerie din exploatare este influen-
țat de:
– rata de cre ștere a activit ății (cifrei de afaceri);
– marja brut ă din exploatare (EBE/CA);
– importanț a, caracteristicile și viteza de rota ție a elementelor nece-
sarului de fond de rulment (stocuri, creanț e, furnizori etc.).
6.6.2. Analiza fluxurilor de trezorerie din activit ățile de investi ții
Fluxul net de trezorerie din activitatea de investi ții (FNTI) se
determină prin metoda direct ă, astfel:
1. Încasări din vânzarea de imobiliz ări corporale;
2. Încasări din vânzarea de instrumente de capital propriu și de
creanțe ale altor firme ;
2653. Încasări din rambursarea avansurilor și împrumuturilor acordate
altor părți;
4. Plăți pentru achizi ționarea de imobiliz ări necorporale și
corporale ;
5. Plăți pentru achizi ționarea de instrumente de capital propriu și de
creanțe ale altor firme ;
6. Plăți privind avansurile pentru imobiliz ări și împrumuturile
acordate altor p ărți.
7. FLUXUL NET DE TREZORERIE DIN ACTIVIT ĂȚI DE INVESTI ȚII
(1+2+3-4-5-6)
Fluxul net de trezorerie din activit ăți de investi ții reprezint ă investiț ia
netă sau dezinvestirea net ă. FNTI ofer ă informații cu privire la modul în
care firma î și asigură creșterea intern ă (investiț iile în imobiliz ări
necorporale și corporale) ș i creșterea extern ă (investițiile în alte firme).
Un FNTI cu semnul minus (pl ăți pentru imobiliz ări mai mari decât
încasările din cedarea de imobiliz ări) nu se apreciaz ă negativ, dimpotriv ă
este un mesaj pozitiv pentru utilizatorii de informaț ii financiare.
În cazul în care FNTI este pozitiv, iar FNTE este negativ, rezult ă o
concluzie nefavorabilă pentru firm ă, și anume că pentru a- și continua
activitatea firma a fost obligat ă să vândă din activele imobilizate, ceea ce
are ca efect reducerea poten țialului de a crea fluxuri de trezorerie în viitor.
Analiza fluxurilor de trezoreri e din activitatea de investi ții poate fi
aprofundat ă pe baza urm ătoarelor rate :
a) rata autofinanță rii minime (Ra):
Amortizarea anual ă Ra = Plățile totale pentru imobiliz ări necorporale și corporale • 100
b) rata de finan țare a investi țiilor pe seama vânz ărilor de active :
Încasări din vânzarea de imobiliz ări Rfi = Plățile pentru amortizarea de imobiliz ări •1 0 0
c) rata autofinanță rii de men ținere și dezvoltare:
FNTE Rad = Plățile totale pentru imobiliz ări necorporale și corporale •1 0 0
2666.6.3. Analiza fluxurilor de trezorerie din activitatea de finan țare
Fluxul net de trezorerie din activitatea de finan țare (FNTF) se
calculează prin metoda direct ă. Relația de calcul este urm ătoarea:
1. Încasări din emisiunea de ac țiuni și alte instrumente de capital
propriu ;
2. Încasări din emisiunea de obliga țiuni, ipoteci și alte împrumuturi;
3. Plăți către acționari (răscumpărarea de ac țiuni ș i dividende );
4. Rambursările privind sumele împrumutate ;
5. Plățile privind opera țiunile de leasing financiar ;
6. Flux net de lichidit ăți din activit ăți de finanțare (1+2-3-4-5).
Fluxurile de trezorerie de finan țare de natura intr ărilor și ieșirilor au
ca efect modific ări în dimensiunea ș i ponderea capitalurilor proprii și
împrumutate (structura financiar ă a firmei).
Dinamica intr ărilor de numerar reflect ă capacitatea firmei de a atrage
noi surse de finan țare pentru exploatare ș i pentru investi ții, iar dinamica
ieșirilor de numerar reliefeaz ă capacitatea firmei de a remunera ac ționarii și
a rambursa ratele scadente aferente împrumuturilor anterioare și
operațiunilor de leasing financiar.
Analiza fluxurilor de trezorerie din activitatea de finan țare poate fi
completată pe baza urm ătoarelor rate:
a) rata de finan țare a investi țiilor noi pe seama împrumuturilor
(Rf in):
Încasări din emisiuni de obliga țiuni și alte împrumuturi Rfin = Plăți privind imobiliză ri necorporale, corporale și financiare •1 0 0
b) ponderea dividendelor pl ătite în FNTE :
Dividende pl ătite
FNTE • 100
c) rata capacit ății de a rambursa împrumuturile pe seama FNTE :
Plăți privind rambursarea de împrumuturi
FNTE • 100
d) ponderea pl ăților privind opera țiunile de leasing financiar în
FNTE:
Plăți privind leasingul financiar FNTE •1 0 0
267În concluzie, fluxul net total de trezorerie, ca sum ă a celor trei fluxuri
studiate, reprezint ă îmbogățirea sau s ărăcirea firmei în termeni de lichi-
ditate.
Concepte cheie: bilanț patrimonial (financiar); bilan ț funcțional;
patrimoniu net; fond de ru lment; necesar de fond de rulment; trezorerie
netă; lichiditate; solvabilitate; echilibru economico-financiar; viteza de
rotație a activelor circulante; eliberar ea / imobilizarea de capitaluri; flux
net de numerar din activitatea de exploatare; flux net de numerar din
activitatea de investi ții; flux net de numerar din activitatea de finan țare;
situația fluxurilor de numerar; metoda direct ă de prezentare a situa ției
fluxurilor de numerar; metoda indirect ă de stabilire a fluxurilor de
numerar din exploatare.
Întrebări recapitulative:
1. Care sunt principalele tipuri de bilan ț utilizate în analiza financiar ă
a firmei ș i care este utilitatea lor?
2. Care este semnifica ția patrimoniului net și care sunt cauzele care
pot determina modificarea acestuia?
3. Cum interpreta ți situația:
– indicele crean țelor 115%
– indicele cifrei de afaceri 120%
– indicele profitului aferent cifrei de afaceri 105%
4. Cum stabili ți ratele de solvabilitate și care este semnifica ția lor?
5. Care sunt rela țiile de calcul al ratelor de lichiditate?
6. Cum se calculează rata autonomiei financiare și care este
semnificația acesteia?
7. Cum interpreta ți situația:
– indicele capitalului propriu 115% – indicele capitalului permanent 110% – indicele activelor imobilizate 120% – indicele profitului net 109% 8. Cum stabili ți influența modificării cifrei de afaceri asupra duratei
unei rotații a activelor circulante și cum interpreta ți cazul cu „–”?
9. Raportul dintre capitalul permanent și activele imobilizate este
subunitar. Cum interpreta ți situația?
26810. Defini ți cele trei categorii de fluxuri nete de numerar din cadrul
Situației fluxurilor de numerar și tipurile de opera țiuni monetare care se
încadrează în acestea.
11. Care este diferen ța dintre metoda direct ă și metoda indirect ă de
prezentare a situa ției fluxurilor de trezorerie?
12. Pe baza informa țiilor din cadrul situa țiilor financiare ale unei
firme (bilan țul și contul de profit și pierdere) s ă se întocmeasc ă și să se
analizeze situa ția fluxurilor de numerar conform metodei indirecte.
BIBLIOGRAFIE
1. Georgescu N., Robu V., Analiza economico -financiară, Editura
ASE, Bucure ști, 2001
2. Ișfănescu A., Robu V., Analiza economico -financiară, Editura
ASE, Bucure ști, 2002
3. Moroșan Iosefina, Analiza economico- financiară. Tehnici ș i
metode , Editura Funda ției România de Mâine , București, 2002
4. Niculescu Maria, Diagnostic financiar , Editura Economic ă,
București, 2003
5. Russu C., Albu M ădălina, Diagnosticul ș i strategia firmei , Editura
Tribuna Economic ă, București, 2005
6. Ștefănescu Aurelia, Performan ța financiar ă a întreprinderii ,
Editura Economic ă, București, 2005
7. Vâlceanu Gh. ș.a., Analiza economico- financiară, Editura
Economic ă, București, 2005
269
CAPITOLUL 7
ANALIZA RISCULUI
Obiective
• prezentarea și determinarea riscului economic
• evaluarea riscului economic
• prezentarea metodologiei de analiz ă a riscului financiar
• identificarea factorilor și cauzelor care genereaz ă riscul de faliment.
În linii generale, riscul reprezint ă probabilitatea ca un eveniment
nedorit să se produc ă.
Nu există activitate economic ă în care s ă nu intervin ă riscul la un
moment dat. Intensitatea acestuia poate fi îns ă diferită în funcție de
domeniu, de tendin țele pieței, de imaginea țării în contextul mondial etc.
Orice firm ă este supus ă riscului: de exploatare, financiar și de faliment.
7.1. Analiza riscului economic (de exploatare )
Riscul economic mai este cunoscut și sub denumirea de risc d e
exploatare sau opera țional și reprezint ă incapacitatea unei firme de a se
adapta la modific ările mediului, cu costuri minime.
În activitatea de exploatare, riscul depinde în mare m ăsură de modul
de gestionare a factorilor interni și, în principal, de evoluț ia prețurilor de
vânzare, de raportul cost-pre ț, de modificarea structurii cheltuielilor în
raport cu volumul de activitate.
Practic, pentru determinarea riscu lui de exploatare se analizeaz ă
pragul de rentabilitate (vezi paragraful 5.7).
Evaluarea riscului de exploatare se realizeaz ă pe baza interpret ărilor
date valorilor aferente indicatorilor determina ți la pragul de rentabilitate. Se
subînțelege că atunci când o firm ă realizeaz ă o produc ție și o cifră de
afaceri sub nivelul aferent punctului mort, se înregistreaz ă pierderi. De
270asemenea, dac ă perioada critic ă este mai mare decât perioada implicat ă în
analiză firma nu îș i acoperă toate cheltuielile de exploatare. Pe termen
scurt, o astfel de situa ție nu este alarmantă , deoarece este posibil ca în
politica firmei s ă fi intervenit anumite evenimente care au modificat
evoluția așteptată (de exemplu, realizarea unei investi ții care nu a condus la
obținerea unor performan țe deosebite în acela și an, modificarea deciziilor
strategice etc.).
Pe termen lung, perpetuarea unei situa ții negative poate accentua
foarte mult riscul de exploatare, astfel c ă autonomia financiar ă a firmei se
va reduce odată cu creșterea gradului de îndatorare. Consecinț a va fi
creșterea riscului financiar și chiar a riscului de faliment. Rezult ă că analiza
riscului economic (opera țional) ofer ă imaginea stă rii de sănătate a firmei.
Metodele de evaluare a risc ului de exploatare prezint ă însă și unele
limite. De exemplu, condi țiile economice se consider ă relativ constante pe
timpul analizei, îns ă în practic ă situația este de multe ori alta; ritmul de
creștere al cheltuielilor variabile se consider ă egal cu dinamica volumului
de activitate; cheltuielile fixe sunt considerate constante, de și uneori ele se
pot modifica semnificativ în contextul apari ției unor factori conjuncturali.
Din analiza pragului de rentabilitate s-a constatat c ă:
– atunci când cifra de afaceri se situeaz ă cu până la 10% peste pragul
de rentabilitate, situa ția firmei este instabilă;
– când cifra de afaceri este cu pân ă la 20% mai mare decât cea a
punctului critic, firma are o situa ție relativ stabilă;
– dacă cifra de afaceri dep ășește punctul mort cu peste 20%, situa ția
este confortabil ă.
În concluzie, m ărimea riscului de exploatare este dat ă numai de
dimensiunea cheltuielilor fixe (rata cheltuielilor variabile este constant ă în
timp). Cu cât cheltuielile fixe sunt mai mici cu atât riscul de exploatare este
mai mic (deoarece pragul de rentabilitate se ob ține pentru o valoare a cifrei
de afaceri mai redus ă).
7.2. Analiza riscului financiar
Pentru desf ășurarea activităț ii economice, orice firm ă are nevoie de
resurse financiare pentru realizarea obiectului de activitate. Aceste resurse
financiare formeaz ă capitalul societăț ii care este alc ătuit din două
componente: capital propriu (resurse financiare a c ăror utilizare nu
presupune nici un cost) și datoriile (creditele atrase care genereaz ă
cheltuieli financiare sub forma dobânzilor).
Îndatorarea, prin m ărimea costului implicat, genereaz ă riscuri
financiare și afectează rezultatele finale ale firmei. Metodologia de analiz ă
a riscului financiar este similar ă celei aferente riscului de exploatare, cu
mențiunea că mărimea cifrei de afaceri trebuie s ă fie suficient de mare încât
să acopere pe lâng ă cheltuielile totale de exploatare și cheltuielile cu
dobânzile. La un anumit nivel de activitate și cheltuielile cu dobânzile sunt
considerate cheltuieli fixe.
În acest caz, pragul de rentabilitate global se determin ă după relația:
mv RDob Ch
v R 1Dob ChCAF F
PR+=
−+=
în care: Ch F reprezintă cheltuielile fixe;
Dob – dobânzile;
v R – rata medie a cheltuielilor variabile ( v R= Chv/CA);
mv R– rata marjei cheltuielilor variabile ( v R 1 mv R− = ).
Rezultă că riscul financiar cre ște odată cu creșterea gradului de
îndatorare, iar volumul de activitate necesar acoperirii cheltuielilor curente
trebuie să crească proporțional cu creditele atrase.
Analiza evolu ției rentabilit ății financiare sub incidenț a politicii
financiare a firmei este un aspect fundamental al riscului financiar , de care
sunt interesa ți acționarii. În literatura de sp ecialitate, levierul financiar
(„efectul de levier”) perm ite determinarea influen ței capitalului atras asupra
rentabilității capitalului propriu.
Se pornește de la ideea c ă rezultatul exploat ării (RE) este dependent
de rentabilitatea economică (Re) degajat ă de activul economic total al
firmei; matematic, aceast ă tendință se prezint ă astfel:
RE = At · Re
în care: AtRERe= este rentabilitatea economic ă la 1 leu activ total.
Pentru a studia riscul financiar se face abstrac ție de rezultatele
extraordinare, de impozitul pe profit și de veniturile financiare. În aceast ă
situație rezultatul exerci țiului (Rex) ar putea fi determinat cu rela ția:
Rex = RE – Dob (valoarea profitului dup ă ce s-au dedus dobânzile).
271
Se știe că At = Pt, unde Pt este pasivul total; deci:
At = Cpr + D
unde: D reprezint ă datoriile totale.
Rata rentabilit ății financiare poate fi scris ă astfel:
()
CprDob D Cpr
CprDob Re At
Cprx ReRf−+=−⋅= =
Cprp D Re D Re CprRf− ⋅ + ⋅=
()CprDp Re Re Rf⋅ − + =
în care: p D Dob⋅ = unde p este rata dobânzii;
D – datoriile.
În cazul în care firma datorează impozit pe profit rela ția de calcul
devine:
() ()Cip 1CprDp Re Re Rf −⎥⎦⎤
⎢⎣⎡⋅ − + =
unde: Cip – cota de impozit pe profit;
Rf – rentabilitatea financiar ă (a capitalului propriu);
CpvD – levierul;
()CprDp Re⋅ − – efectul de levier.
Din relația de mai sus rezult ă că efectul de levier acționează
pozitiv atunci când rata rentabilit ății economice este superioar ă ratei
medii a dobânzilor la creditele atrase. În acest scop, toate elementele
de activ implicate în realizarea rentabilit ății economice trebuie s ă fie
utilizate cu maximum de eficien ță (randamentul activelor totale
CA/AT să fie cât mai mare) iar rata rentabilit ății comerciale s ă crească
foarte mult. Dac ă resursele atrase nu sunt performante atunci costurile
272
273acestora pot afecta solvabilitatea și lichiditatea, care în final pot duce
la blocaje financiare ce m ăresc riscul financiar.
7.3. Analiza riscului de faliment
Falimentul este un proces care începe financiar și se termin ă
legal. Dezechilibrul financiar constituie etapa premerg ătoare
falimentului și este efectul incapacit ății activelor curente lichide de a
stinge obliga țiile curente existente în baza contractelor financiare.
Cauzele falimentului sunt diverse:
√ managementul neperformant;
√ disfuncționalități interne;
√ factori externi (concuren ța, ciclul de via ță al firmei; recesiunea
economic ă, calamități);
Riscul de faliment poate fi analizat din mai multe puncte de vedere:
a) Analiza static ă a riscului de faliment se poate realiza prin
compararea m ărimilor principalelor elemente de activ și de pasiv și
prin determinarea ratelor de solvabilitate și de structur ă financiar ă a
pasivului. Pe aceast ă bază se obțin informa ții despre evolu ția fondului
de rulment al firmei, respectiv despre durata medie de rambursare a datoriilor pe termen scurt. Se apreciaz ă că riscul de faliment se
diminueaz ă o dată cu creșterea fondului de rulment și atunci când, la
termen, activele circulante transformate în lichidit ăți depășesc
valoarea datoriilor curente.
b) De asemenea, concluzii pertinen te cu privire la faliment se
pot desprinde și dacă se realizeaz ă o analiză funcțională a riscului de
faliment , prin studierea corela ției fond de rulment – necesar de fond
de rulment – trezorerie net ă.
c) O importan ță deosebită în analiza riscului de faliment o are
metoda scorurilor , utilizată frecvent de instituț iile creditoare cu scopul
de a se asigura împotriva riscului de insolvabilitate a clienț ilor.
Scorul este o metod ă de diagnostic extern care const ă în
măsurarea și interpretarea riscului la care se expune investitorul,
creditorul firmei, dar și firma, ca sistem în activitatea viitoare. El se
bazează pe formularea unor judec ăți de valoare care combin ă liniar un
grup de rate (în special financiare) semnificative.
Din punct de vedere metodologic, determinarea scorului
necesită parcurgerea urm ătoarelor etape de lucru:
• alegerea unui e șantion de firme , care să cuprindă două grupuri,
de exemplu, firme falimentare sau aflate în dificultate și societăț i care
nu întâmpin ă probleme financiare;
• compararea firmelor din cele dou ă grupuri pe parcursul unui
interval de timp, prin utilizarea unor indicatori considera ți cei mai
reprezentativi;
• selectarea indicatorilor care realizeaz ă cea mai bun ă
discriminare (prin testare statistic ă se reț in indicatorii considera ți cu
acțiune permanent ă și puternic ă asupra eșantioanelor cercetate);
• elaborarea, prin tehnica analizei discriminante, a unei
combinații liniare Z a indicatorilor semnificativi, X i:
n n 2 2 1 1 X a … X a X a Z⋅++⋅+⋅=
Situația economico-financiar ă se va reduce la un singur rezultat
matematic care va permite încadrare a firmei analizate în unul din
grupurile considerate.
• stabilirea unor puncte de inflexiune care să realizeze
clasificarea predictiv ă a firmelor în cele dou ă grupuri;
• analiza a priori a ratei de succes a scorului Z prin compararea
clasificării predictive cu situa ția cunoscut ă a firmelor din e șantion;
• analiza a posteori a ratei de succes a func ției Z prin
investigarea gradului de relevanță pentru un alt e șantion de firme.
Principalele modele de analiz ă discriminant ă utilizate în
predicția falimentului, prezentate în literatura economic ă sunt:
• Funcția scor dezvoltată de Altman ;
• Modelul probabilistic al lui Deakin ;
• Modelul SPRINGATE ;
• Modelul Koh ;
• Modelul ,,credit-men” sau ,,security-analysis ”;
• Modelul CONAN și HOLDER ;
• Modelul creditului comercial francez (CCF);
• Funcția scor realizat ă de Ion Anghel .
Rolul analizei discriminante în predic ția riscului de faliment este
de necontestat. Modelele economice omologate confirm ă ideea în
acest sens. Experien ța arată că în practic ă există foarte multe cauze
274
275care pot genera falimentul unei firme. Ele difer ă de la caz la caz și
uneori nu depind numai de firm ă, ci de creditori sau alte institu ții
partenere ale acesteia (furnizori, stat, concuren ți etc.).
Teoria economic ă nu a avut un rol decisiv în formularea
metodelor de predic ție a falimentului. De altfel, este foarte dificil ă
determinarea unor factori, universali valabili care s ă stea la baza
construirii unor func ții scor general aplicabil ă, indiferent de domeniul
de activitate, de țară sau de grad de dezvoltare.
În lucrarea sa ,, Falimentul ”, autorul Ion Anghel prezint ă limitele
cercetărilor cu privire la riscul de faliment. De exemplu, se constat ă
că problema vârstei companiilor falimentare a fost pu țin analizat ă, în
condițiile în care s-a observat c ă jumătate din firmele falimentare au o
durată de activitate mai mic ă de 5 ani. De asemenea, domeniul de
activitate și mărimea companiei sunt esenț iale.
Un model de referință pentru economia româneasc ă îl
reprezintă funcția scor realizată de Ion Anghel. Autorul a construit
scorul pornind de la un e șantion de 276 de firme, repartizat în dou ă
grupuri – falimentare și fără dificultăți financiare – care apar țin unui
număr de 12 ramuri ale economiei na ționale. Analiza efectuat ă pe
acestea a fost foarte riguroas ă și a eviden țiat diferen țe notabile între
cele două grupuri de firme, la toate categoriile de indicatori implicate
în calculul scorului. Metoda a resp ectat toate etapele necesare pentru
determinarea formei finale a func ției scor:
A = 5,676 + 6,3718X 1 + 5,3932X 2 – 5,1427X 3 – 0,0105X 4
în care: X i reprezint ă diferite variabile financiare.
Aprecierea riscului în modelul A:
Scorul Z Apreciere
A < 0 Faliment/Eș ec
0 < A < 2,05 Zonă de incertitudine
A > 2,05 Non-faliment
Funcția construit ă are o rat ă de succes aprioric ă de 97% și este
susceptibilă de a fi eficient ă și pentru o popula ție mai largă de firme.
Concepte cheie: risc economic (de expl oatare); prag de
rentabilitate; risc financiar; rentabilitate financiar ă; efect de levier;
276dezechilibru financiar; faliment; risc de faliment; scor; func ție scor;
model de analiz ă discriminant ă.
Întrebări recapitulative
1. Cum defini ți riscul de exploatare (economic)?
2. Care sunt factorii de care depinde riscul economic?
3. Cum se realizeaz ă evaluarea riscului economic?
4. Prezenta ți situațiile în care se poate afla o firm ă în cazul
depășirii pragului de rentabilitate?
5. Care este rela ția de calcul a pragului de rentabilitate global,
utilizat în evaluarea riscului financiar?
6. Care este rela ția de calcul a efectului de levier?
7. În ce condiț ii acționează pozitiv efectul de levier asupra
rentabilității financiare?
8. Definiți falimentul unei firme.
9. Care sunt principalele cauze ale falimentului?
10. Cum se realizeaz ă analiza static ă a riscului de faliment?
11. În ce constă analiza func țională a riscului de faliment?
12. Ce este scorul?
13. Care sunt principalele etap e de lucru pentru determinarea
scorului?
14. Enumera ți câteva modele de analiz ă discriminant ă utilizate
în predicția falimentului.
Bibliografie
1. Anghel G., Faliment. Radiografie și predicție, Editura
Economic ă, București, 2002.
2. Moroșan Iosefina, Analiză economico-financiar ă, Tehnici și
metode , Editura Funda ției România de Mâine, Bucure ști, 2002.
3. Mărgulescu D. (coord.), Analiz ă economico-financiar ă a
întreprinderii, Editura Tribuna Economic ă, București, 1994.
4. Niculescu Maria, Diagnostic financiar , Editura Economic ă,
București, 2003.
5. Vâlceanu Gh. ș.a., Analiză economico-financiar ă, Editura
Economic ă, București, 2005.
277
277
CAPITOLUL 8
MODELE ÎN ANALIZA ECONOMICO – FINANCIAR Ă
ÎN COMER Ț, TURISM ȘI EXPLOATA ȚIILE AGRICOLE
Obiective
• cunoașterea și modelarea principalelor indicatori de caracterizare
a activității firmelor de comer ț;
• măsurarea și interpretarea ac țiunii factorilor specifici activit ății de
comerț;
• cunoașterea și modelarea principalelor indicatori de caracterizare
a activității firmelor din turism;
• prezentarea principalelor indicatori de caracterizare a activităț ii
exploatațiilor agricole;
• măsurarea și interpretarea factorilor specifici activit ății de turism
și ai exploata țiilor agricole;
• prezentarea și cuantificarea consecinț elor modific ării principalilor
indicatori ai activit ății de comer ț, turism și ai exploata ților agricole.
8.1. Probleme și modele de analiz ă economico-financiar ă
în comerț
Aspectele de baz ă prezentate în continuare se refer ă la:
1. Analiza diagnostic a cifrei de afaceri și a reflect ării și în
performan țele economico-financiare ale întreprinderilor din comer ț.
2. Analiza diagnostic a cheltuielilor în întreprinderile de comer ț.
3. Analiza rentabilit ății în întreprinderile de comer ț.
8.1.1. Analiza diagnostic a cifrei de afaceri în comer ț
Activitatea economic ă desfășurată de unit ățile comerciale se
reflectă în volumul vânz ărilor și încasărilor obținute în cursul perioadei
analizate.
Pentru analiza de tip factorial a abaterii cifrei de afaceri fa ță de un
nivel de referință se pot utiliza mai multe modele, și anume:
1. ()CA D d pvi i=⋅∑
2. ()()CA D NN
NT
NCA D
Tsop
sz
op z= ⋅⋅⋅
3. ()()CA D NT
NCA D
Tlz
lz=⋅⋅
4. ()()CA D SN
ST
NCA D
Tcl
cz
lz=⋅⋅⋅
unde:
CA(D) = cifra de afaceri (desfacerea m ărfurilor);
di = desfacerea m ărfurilor pe grupe, sectoare de
activități, raioane, unit ăți, centre de cost-profit;
pvi = preț ul de vânzare unitar pe articole de m ărfuri;
Ns = numărul mediu al personalului comercial;
Nop = numărul mediu al personalului operativ;
Tz = numărul total de zile lucrate;
Nl = numărul de locuri de vânzare;
Sc = suprafaț a comercial ă.
Analiza factorial ă a abaterii cifrei de afaceri fa ță de un nivel de
referință, după modelul 2 se realizeaz ă pe baza sistemului factorial
prezentat în fig. 8.1.
()ΔNsα
278
()ΔN
Nop
sβ
Δ CA(D)
()ΔT
Nz
opγ
()()ΔCA D
Tzλ
Fig. 8.1.
Influențele principalilor factori asupra abaterii cifrei de afaceri fa ță
de un nivel de referin ță se calculeaz ă astfel:
1. Influen ța numărului mediu al personalului comercial (factorul
α):
(α1 – α 0)β0γ0λ0
2. Influen ța ponderii personalului operativ în totalul personalului
comercial (factorul β):
α1(β1 – β0) γ0λ0
3. Influen ța numărului mediu de zile pe un angajat operativ
(factorul γ ):
α1 β1 (γ1 – γ0) λ0
4. Influența desfacerii medii zilnice (factorul λ):
α1 β1 γ1 (λ1 – λ0)
Pentru explicarea eventualelor influen țe pozitive sau negative a
factorilor asupra abaterii cifrei de afaceri din activitatea de comer ț se pot
reține următoarele:
• reducerea personalului comercial, realizat ă pe seama celorlalte
categorii (în afara celui operativ), se apreciaz ă pozitiv cu condi ția ca
mecanismul managerial la care particip ă diverse compartimente s ă nu
afecteze desfacerea m ărfurilor;
• creșterea ponderii personalului operativ implicat direct în actul de
vânzare-cump ărare reprezint ă o situație favorabil ă, având ca efect
279
satisfacerea rapid ă a cerințelor clienților, creșterea cifrei de afaceri și a
calității serviciilor, implicit a fidelit ății clienților față de firmă;
• creșterea num ărului mediu de zile pe un angajat operativ
echivaleaz ă cu o îmbună tățire a utiliz ării timpului de munc ă;
• creșterea desfacerii medii zilnice (productivit ății muncii) se
apreciază pozitiv deoarece contribuie la sporul cifrei de afaceri.
Se face sublinierea că desfacerea m ărfurilor nu înseamn ă automat
și creșterea productivit ății muncii, deoarece desfacerea medie zilnic ă sau
pe un salariat poate fi sensibil influen țată de structura desfacerii (ceea ce
nu înseamn ă creșterea productivit ății muncii).
În cazul utiliz ării modelului 4, modificarea desfacerii m ărfurilor se
explică factorial prin:
1. Influența suprafeț ei comerciale:
() SSN
ST
ND
Tccl
cz
lz100
00
000−⋅ ⋅
2. Influen ța numărului de locuri de vânzare pe unitate de suprafa ță
comercială (10,100 mp):
SN
SN
ST
ND
Tcl
cl
cz
lz11
10
00
000−⎛
⎝⎜⎞
⎠⎟⋅
3. Influența timpului de munc ă pe loc de vânzare:
SN
ST
NT
ND
Tcl
cz
lz
lz11
11
10
000⋅−⎛
⎝⎜⎞
⎠⎟
4. Influența desfacerii medii zilnice:
SN
ST
ND
TD
Tcl
cz
lz z11
11
11 010⋅⋅ −⎛
⎝⎜⎞
⎠⎟
Primii doi factori-variabile reclam ă unele preciz ări, și anume:
• creșterea suprafe ței comerciale poate s ă determine o m ărire a
desfacerii m ărfurilor, în mod direct, dac ă se referă la lărgirea rețelei de
magazine și în măsura în care faciliteaz ă servirea mai rapidă și civilizată a
clienților;
280
• numărul de locuri pe unitate de suprafa ță poate fi un factor real al
creșterii desfacerii m ărfurilor dac ă implică raționalitatea utiliz ării
spațiului corelat ă cu volumul, frecven ța și timpul de satisfacere a cererii.
În comerț, strategia cre șterii cifrei de afaceri are la baz ă și o
multitudine de factori ai cererii de consum: factorul demografic (pe sexe,
vârstă, categorii socio-profesionale), evolu ția solvabilit ății, schimb ări ale
modei, starea de s ănătate etc.
8.1.1.1. Analiza reflect ării cifrei de afaceri în indicatorii de baz ă
ai performan ței economico-financiare a întreprinderii
Cifra de afaceri (desfacerea m ărfurilor), ca valoare, se reflect ă în
următorii indicatori ai performan ței economico-financiare a între-
prinderii:
a) Suma profitului aferent desfacerii m ărfurilor:
ΔDp r⋅0 sau ()1
10010 0 DD R c−
unde: pr0 = profitul mediu la 1 leu cifr ă de afaceri;
Rc0 = rata rentabilit ății comerciale
b) Valoarea ad ăugată aferentă:
ΔDv a⋅ 0
unde: va0= valoarea ad ăugată la 1 leu cifr ă de afaceri
c) Eficienț a activelor de exploatare: ΔD
Ae1
d) Eficien ța mijloacelor fixe (cifra de afaceri la 1.000 lei
mijloace fixe): ΔD
Mf1
e) Eficienț a activelor circulante de exploatare: ΔD
Ace1
f) Eficiența stocurilor: ΔD
S1
281
g) Eficien ța muncii caracterizat ă pe baza profitului aferent
desfacerii m ărfurilor pe un salariat: ΔDp r
NS⋅0
1
unde: NS = numărul mediu al salaria ților.
h) Eficienț a capitalurilor:
• direct: ΔD
K1
unde: K1 = capitalul social, propriu, permanent
• prin profit: ΔDp r
K⋅0
1
i) Suma cheltuielilor variabile:
1
100ΔDN v⋅
unde: Nv = nivelul mediu al cheltuielilor de circula ție variabile
j) Nivelul relativ al cheltuielilor de circula ție fixe:
C
DC
Dff00
101000−⎛
⎝⎜⎞
⎠⎟⋅
8.1.2. Analiza cheltuielilor în comer ț
8.1.2.1. Analiza costurilor totale la 1.000 lei cifr ă de afaceri
și a reflectării lor în principalii indicatori ai performanț ei
economico-financiare a firmei
Se au în vedere dou ă modele de calcul și analiză a costurilor totale
în comerț:
1. ()()
Cgc t
ti
in
i
1000 11000
100=⋅
=∑
282
2. ()Cdc t
dp vti
in
i
i
in
i1000 1
11000 =⋅
⋅×=
=∑
∑
unde:
()Ct1000 = costurile totale la 1.000 lei desfacere a m ărfurilor
(respectiv, costul m ărfurilor plus cheltuielile de
circulație la 1.000 lei);
gi = structura desfacerii m ărfurilor pe sectoare de
activitate sau grupe de m ărfuri;
cti = costul total pe sectoare de activitate, unit ăți
operative, pe centre de cost-profit sau grupe de
mărfuri;
di = desfacerea m ărfurilor pe sectoare de activitate sau
grupe de m ărfuri;
pvi = preț ul mediu de vânzare pe unitate de m ărfuri,
articole, pe sectoare de activitate sau grupe de mărfuri.
Modelul 1 se aplic ă factorial astfel:
Δ g
i
Δ i
()Δcmi1000
()
283Ct1000 Δ pc-α
()Δcti1000
Δ csj
()Δchi1000 Δ i
Δ pj
Δ α
Fig. 8.2.
unde:
()cmi1000 = costul m ărfurilor la 1000 lei desfacere pe sectoare
de activitate, unit ăți operative sau grupuri de
mărfuri;
()chi1000 = cheltuieli de circula ție la 1000 lei desfacere pe
sectoare de activitate, unit ăți operative sau grupuri
de mărfuri;
csj = consumurile fizice de resurse pe sectoare sau
grupe de m ărfuri;
pj = prețul pe unitate de resurs ă consumată pe sectoare
sau grupe de m ărfuri;
pc = prețul de cumpă rare al mărfurilor;
i = inflația (indicele pre țurilor);
α = efectul infla ției reflectat în pre țurile de cump ărare
(mărfuri ș i resurse).
Modelul 2 se analizeaz ă după următoarea schem ă:
Δ g
i
Δ i
Δpvi
()Ct1000 Δ pv i-α
Δ csj
Δ cti Δ i
Δ pj
Δ α
Fig. 8.3.
Costurile la 1000 lei desfacere se reflect ă în principalii indicatori ai
performan ței economico-financiare a întreprinderii astfel:
284
1. Suma profitului aferent desfacerii m ărfurilor:
() ()( ) −−⋅CCD
tt101000 1000 1
1000
2. Eficienț a activelor de exploatare:
rela ția 1
A e1
unde: A e = active de exploatare;
3. Eficienț a mijloacelor fixe:
relația 1
Mf1
unde: Mf= valoarea medie a mijloacelor fixe;
4. Eficienț a suprafeț ei comerciale:
rela ția 1
S c1
unde: S c = suprafa ța comercial ă;
5. Eficienț a activelor circulante de exploatare:
relația 1
A ce1
unde: A= active circulante de exploatare; ce
6. Eficienț a capitalurilor:
rela ția 1
K 1
unde: K = capitaluri;
5. Eficiența muncii:
rela ția 1
Ns1
unde: Ns = numărul mediu al personalului comercial.
8.1.2.2. Analiza cheltuielilor de circula ție totale
(variabile și fixe)
Cheltuielile de circula ție, generate de procesul de cump ărare-
vânzare, se împart, în func ție de leg ătura cu dinamica volumului
desfacerii mijloacelor, în cheltuieli variabile și cheltuieli fixe.
285
Analiza de tip factorial a sumei cheltuielilor de circula ție se
realizează pe baza modelului general reprezentat astfel:
Δ Nl
Δ D
ΔT
Nz
l
Δ Chv
ΔD
Tz
Δ Cht
Δ gi
ΔNv
Δ nv i
Δ Cf Cfi cu factori proprii
Fig. 8.4. Sistemul factorial al cheltuielilor de circula ție totale
unde:
Cht = suma cheltuielilor de circula ție totale;
Chv = suma cheltuielilor de circula ție variabile;
Cf = suma cheltuielilor de circula ție fixe;
D = volumul desfacerii m ărfurilor;
Nv = nivelul mediu relativ al cheltuielilor variabile;
Nl = numărul locurilor de vânzare;
Tz = numărul total de zile lucrate;
gi = structura desfacerii m ărfurilor;
nvi = nivelurile relative ale cheltuielilor de circulaț ie
variabile pe grupe de m ărfuri, sectoare de
activitate sau unit ăți operative.
286
Relațiile de stabilire a influen țelor factorilor sunt:
1. Influența sumei cheltuielilor de circula ție variabile:
Chv 1 – Chv 0
din care:
1.1. Influen ța volumului desfacerii m ărfurilor:
()1
100010 0 DDN v−⋅
din care:
1.1.1. Influen ța numărului locurilor de vânzare:
()1
1000100
0000NNT
ND
TN llz
lzv −⋅⋅⎡
⎣⎢⎤
⎦⎥
1.1.2. Influen ța timpului de munc ă pe loc de vânzare:
1
100011
10
0000NT
NT
ND
TN lz
lz
lzv −⎛
⎝⎜⎞
⎠⎟⋅⎡
⎣⎢
⎢⎤
⎦⎥
⎥
1.1.3. Influen ța desfacerii medii zilnice:
1
100011
11 0010NT
ND
TD
TN lz
lz zv ⋅−⎛
⎝⎜⎞
⎠⎟⎡
⎣⎢
⎢⎤
⎦⎥
⎥⋅
1.2. Influen ța nivelului mediu relativ al cheltuielilor de circula ție
variabile:
()1
10001 10⋅⋅ −DN N vv
din care:
1.2.1. Influen ța structurii desfacerii m ărfurilor:
()()1
10001 0 ⋅⋅ −DN Nr
vv
()r
viiNgn v
=⋅∑
10
100
unde:
gi = structura desfacerii m ărfurilor;
nvi = nivelurile relative ale cheltuielilor de circulaț ie
variabile pe grupe de m ărfuri
287
1.2.2. Influen ța nivelurilor relative ale cheltuielilor de circula ție
variabile pe grupe de m ărfuri sau sectoare de activitate:
()()1
10001 1⋅⋅ −DN N vr
v
2. Influența sumei cheltuielilor fixe:
CCff10−
din care (cu titlul exemplificativ):
2.1. Influen ța cheltuielilor cu amortizarea:
AAmm10−
unde A m = suma amortiz ării mijloacelor fixe
din care:
2.1.1. Influen ța valorii medii a mijloacelor fixe:
()1
100010 0 ⋅−MM cff
unde:
Mf = valoarea medie a mijloacelor fixe;
c = cota medie de amortizare.
2.1.2. Influen ța cotei medii de amortizare: ()1
10001 10⋅−Mc cf
din care:
2.1.2.1. Influen ța structurii mijloacelor fixe pe categorii:
()()1
10001 0 ⋅⋅ −Mc cfr unde ()r iicgc
=⋅∑
10
100
respectiv:
gi = structura mijloacelor fixe pe categorii;
ci = cotele de amortizare pe categorii de mijloace fixe.
2.2. Influen ța cheltuielilor cu chiria: chc Schc
S=⋅
unde:
S = suprafața comercial ă;
chc
S =tariful pe unitatea de suprafa ță.
288
Referitor la influen țele principalilor factori asupra modific ării sumei
cheltuielilor de circula ție se iau în considerare urm ătoarele elemente de baz ă:
a) Influen ța volumului desfacerii m ărfurilor asupra sumei
cheltuielilor de circula ție variabile se consider ă normală în condițiile în
care indicele sumei cheltuielilor variabile (I chv) este egal cu indicele
volumului desfacerii m ărfurilor (I D) : I chv = I D. În cazul unei inegalit ăți :
Ichv < I D, se înregistreaz ă utilizarea eficient ă a resurselor variabile
consumate pentru realizarea procesului de desfacere a m ărfurilor.
b) Referitor la factorii cre șterii volumului desfacerii: cre șterea
numărului locurilor de vânzare se are în vedere în cazul extinderii re țelei
de desfacere; num ărul mediu de zile pe loc de vânzare echivaleaz ă cu
utilizarea timpului de munc ă (limitarea sau înl ăturarea unor cauze ale
absentă rii înseamn ă o contribu ție la creșterea desfacerii m ărfurilor);
desfacerea medie zilnic ă (productivitatea muncii) reprezint ă factorul
calitativ determinant al volumului desfacerii m ărfurilor.
c) Pentru a putea fi apreciat ă influența nivelului relativ al
cheltuielilor de circula ție, este necesar a fi dedublat ă în influen ța
structurii și cea a nivelurilor relative ale cheltuielilor pe grupe de m ărfuri
sau sectoare de activitate.
Influența structurii se explic ă prin creșterea ponderii unor grupe de
mărfuri sau sectoare de activitate cu ni veluri relative ale cheltuielilor de
circulație mai mici sau mai mari decât nivelul mediu al aceleia și
perioade. Este considerat ă normală situația când modificarea structurii
este determinat ă de cerere.
În ceea ce priveș te nivelurile relative pe grupe de m ărfuri, micșorarea
lor trebuie să nu afecteze calitatea procesului de cump ărare-vânzare.
d) Cheltuielile fixe pot cre ște în principal datorit ă prețurilor
resurselor consumate care intr ă în această categorie, ca urmare a infla ției.
Eficiența poate fi remarcat ă în cazul în care indicele desfacerii
devanseaz ă indicele cheltuielilor fixe (I D > I CF).
Cheltuielile fixe pot fi analizate și ca nivel relativ, func ție de
volumul desfacerilor și suma acestora, astfel:
1. Modificarea volumului desfacerii m ărfurilor:
C
DC
Dff00
101000−⎛
⎝⎜⎞
⎠⎟⋅
289
sau N
IDNc
c0
0−
unde:
Nc = nivelul mediu relativ al cheltuielilor fixe;
ID = indicele desfacerii m ărfurilor.
2. Influența sumei cheltuielilor fixe:
CC
Dff10
11000−
⋅
sau
NN
IDcc
10−
Analiza cheltuielilor componente ale costurilor se realizează
similar celei exemplificate în prima pa rte a cursului, luând în considerare
unele specifica ții, acolo unde sectorul de activitate le reclam ă.
8.1.3. Analiza rentabilit ății în firmele de comer ț
Pentru analiza rentabilităț ii în firmele de comer ț se pot avea în
vedere urm ătoarele modele:
1. cR D1001P ⋅ ⋅ =
2. P = A – cht
3. DP
TD
NT
NNN P
z opz
sop
s ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ =
4.
z lz
cl
cTD
NT
SNS P ⋅ ⋅ ⋅ =
5. DP
ADA P
ee⋅ ⋅ =
290
6. DP
KDK P
pp⋅ ⋅ =
unde:
P – profitul aferent desfacerii m ărfurilor;
D – volumul desfacerii m ărfurilor;
Rc – rata medie a rentabilit ății comerciale;
A – suma adaosului comercial;
cht – suma cheltuielilor de circula ție;
Ae – active de exploatare;
Kp – capital permanent;
Ns, N op, Tz – vezi analiza cifrei de afaceri;
P/D – profitul la 1 leu vânzare.
După primul model, profitul se poate explica factorial cu aju-
torul sistemului:
Δ D
Δ P Δ gi
ΔRc Δ nti
Δ rci
Δ cai
Modificarea sumei profitului este generat ă de influen ța
următorilor factori:
1. Influența volumului desfacerii m ărfurilor :
()0c0 1R D D1001−
din care:
1.1. Influen ța numărului de locuri de vânzare:
()0c
0z0
0l0z
0l1lRTD
NT
N N1001
⎥⎥
⎦⎤
⎢⎢
⎣⎡
⋅ ⋅ −
unde:
Nl – numărul locurilor de vânzare;
291Tz – numărul de zile lucrate pe loc de vânzare.
1.2. Influen ța numărului mediu pe zile lucrate pe loc de
vânzare (utilizarea timpului de munc ă):
0
0 00
11
1c
z0
lz
lz
l RTD
NT
NT
N1001
⎥⎥
⎦⎤
⎢⎢
⎣⎡
⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
−
1.3. Influen ța desfacerii medii zilnice:
0
0 1 11
1c
z0
z1
lz
l RTD
TD
NT
N1001⋅
⎥⎥
⎦⎤
⎢⎢
⎣⎡
⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
− ⋅
2. Influența ratei medii a rentabilit ății comerciale :
()0 1 c c1 R R D1001− ⋅ ⋅
din care:
2.1. Influen ța structurii desfacerii m ărfurilor:
()⎟⎠⎞⎜⎝⎛− ⋅ ⋅0c cr
1 R R D1001
2.2. Influen ța ratelor rentabilităț ii comerciale pe grupe de
mărfuri (unit ăți operative, tipuri de activit ăți):
()⎟⎠⎞⎜⎝⎛− ⋅ ⋅ cr
c 1 R R D1001
1
din care:
2.2.1. Influen ța nivelurilor relative ale cheltuielilor de
circulație pe grupe de m ărfuri:
()⎟⎠⎞⎜⎝⎛− ⋅ ⋅ − tr
t 1 N N D1001
1
2.2.2. Influen ța cotelor de adaos comercial pe grupe
de mărfuri sau alte tipuri de structuri:
()⎟⎠⎞⎜⎝⎛− ⋅ ⋅C C D1001 r
1 1
Modelul 2 se explic ă factorial dup ă următorul sistem:
292
Δ D
Δ A Δ gi
ΔC
Δ cai
Δ P
Δ D
Δ
chv Δ gi
ΔNV
Δ cht Δ nv i
Δ chf – cu aprofundare pe
cheltuieli și factori proprii
Pe baza acestui model, modificarea profitului se explică factorial
astfel:
1.
Influența sumei adaosului comercial :
A1 – A 0
din care:
1.1. Influen ța volumului desfacerii m ărfurilor:
() 0 0 1c D D1001−
din care:
1.1.1. Influen ța numărului de locuri de vânzare:
() 0
z0
lz
l l cTD
NT
N N1001
0 00
0 1⎥⎥
⎦⎤
⎢⎢
⎣⎡
⋅ ⋅ −
1.1.2. Influen ța timpului de munc ă pe loc de vânzare:
0
z0
lz
lz
l cTD
NT
NT
N1001
0 00
11
1⎥⎥
⎦⎤
⎢⎢
⎣⎡
⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
−
1.1.3. Influen ța desfacerii medii zilnice:
293
0
z0
z1
lz
l cTD
TD
NT
N1001
0 1 11
1⋅
⎥⎥
⎦⎤
⎢⎢
⎣⎡
⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
− ⋅
1.2. Influen ța cotei medii de adaos comercial:
()0 1 1 c c D1001− ⋅ ⋅
din care:
1.2.1. Influen ța structurii desfacerii m ărfurilor:
()⎟⎠⎞⎜⎝⎛− ⋅ ⋅ 0r
1 c c D1001
1.2.2. Influen ța cotelor de adaos pe grupe de m ărfuri:
()⎟⎠⎞⎜⎝⎛− ⋅ ⋅c c D1001 r
1 1
2. Influența sumei cheltuielilor de circula ție totale :
– (cht 1 – cht 0)
din care:
2.1. Influen ța sumei cheltuielilor de circula ție variabile:
– (chv 1 – chv 0)
din care:
2.1.1. Influen ța volumului desfacerii m ărfurilor:
()0V 0 1N D D1001− −
din care:
2.1.1.1. Influen ța numărului locurilor de vânzare:
()0V
0z0
0l0z
0l1lNTD
NT
N N1001
⎥⎥
⎦⎤
⎢⎢
⎣⎡
⋅ ⋅ − −
2.1.1.2. Influența timpului de munc ă pe loc de
vânzare:
0
0 00
11
1V
l0
lz
lz
l NND
NT
NT
N1001
⎥⎥
⎦⎤
⎢⎢
⎣⎡
⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
− −
294
2.1.1.3. Influen ța desfacerii medii zilnice:
0
0 1 11
1V
z0
z1
lz
l NTD
TD
NT
N1001⋅
⎥⎥
⎦⎤
⎢⎢
⎣⎡
⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
− ⋅ −
2.1.2. Influen ța nivelului mediu relativ al cheltuielilor
de circula ție variabile:
()0 1 V V 1 N N D1001− ⋅ ⋅ −
din care:
2.1.2.1. Influen ța structurii desfacerii m ărfurilor:
()⎟⎠⎞⎜⎝⎛− ⋅ ⋅ −0V Vr
1 N N D1001
2.1.2.2. Influenț a nivelurilor relative ale cheltuielilor
de circulație variabile pe grup de m ărfuri:
()⎟⎠⎞⎜⎝⎛− ⋅ ⋅ − Vr
V 1 N N D1001
1
2.2. Influen ța sumei cheltuielilor fixe:
– (cf 1 – cf 0).
În cazul celorlalte modele, fiecare variabil ă reprezint ă un factor
de gradul 1, ultimul, respectiv profitul la 1 leu desfacere, trebuie
aprofundat pe:
a) influen ța structurii vânz ărilor;
b) influen ța profitului la 1 leu vânz ări pe grupe de m ărfuri, din
care:
− influența prețurilor de vânzare pe grupe de m ărfuri (implicit cu
preluarea efectului infla ției);
− influența costurilor totale pe grupe de m ărfuri, adic ă a costului
mărfurilor și cheltuielilor de circula ție.
8.1.3.1. Analiza rentabilit ății pe baza marjelor
În comerț se poate opera cu dou ă tipuri de marje:
a) marja comercial ă, adică diferența dintre desfacerea m ărfurilor
în prețuri de vânzare ș i costul acestora:
∑ ∑ ⋅−⋅=i i i i ccm d pv d M
unde:
295
Mc – marja comercial ă;
Mb – marja brută ;
cm i – costul mărfurilor.
b) marja costurilor variabile:
( ) ∑ ∑ +⋅−⋅=i i i i i bchv cm d pv d M
unde: chv i = cheltuielile de circula ție variabile.
Marja comercial ă reprezintă de fapt suma adaosului comercial,
care are func ția de a acoperi cheltuielile de circula ție (variabile și fixe)
și de a asigura profitul firmei. Marja costurilor variabile reflectă
cheltuielile fixe plus profitul firmei.
Marja comercială , pornind de la modelul de baz ă, poate fi
exprimată astfel:
1. mc R D1001M ⋅ ⋅ =
unde: mR – rata medie a marjei comerciale
100rm g 100pv dcm d pv d 100DMR
i ii ii i i icm
∑∑∑ ∑
⋅=⋅⋅⋅ − ⋅=⋅ =
unde:
gi – structura desfacerii m ărfurilor pe grupe de m ărfuri;
rmi – ratele marjei come rciale pe grupe de m ărfuri.
2. c D1001Mc ⋅ ⋅ =
unde:
c– cota medie de adaos comercial
3. M c = cht + P
unde:
cht – suma cheltuielilor de circula ție totale;
P – suma profitului aferent desfacerii m ărfurilor.
296
Abaterea marjei comerciale fa ță de o valoare de referin ță,
calculată pe baza modelului 1, se explic ă factorial astfel:
1. Influența volumului desfacerii m ărfurilor :
()0m0 1R D D1001−
2. Influența cotei medii a marjei comerciale :
()0 1 m m1 R R D1001−
din care:
2.1. Influen ța structurii desfacerii m ărfurilor:
()⎟⎠⎞⎜⎝⎛−0m mr
1 R R D1001 unde ()
100rm g
R0 1 i i
mr∑⋅
=
2.2. Influen ța ratelor marjei comerciale pe grupe de
mărfuri:
()⎟⎠⎞⎜⎝⎛− mr
m1 R R D1001
1
După modelul 2, explicarea sistemului factorial de analiz ă este
redată schematic astfel:
Δ Nl
Δ D
ΔT
Nz
l
Δ A
ΔD
Tz
Δ gi
Δc
Δ ci
unde c i = cotele de adaos comercial pe grupe de m ărfuri.
297
După cel de-al treilea model, analiza factorial ă a marjei
comerciale echivaleaz ă cu analiza sumei cheltuielilor de circula ție și a
sumei profitului aferent desfacerii m ărfurilor.
Se apreciaz ă că, în comer ț, este important ca marja comercial ă
să crească pe baza profitului, care reprezint ă componenta de eficien ță
a acesteia, ceea ce înseamn ă că operează inegalitatea IP > I M c.
8.1.3.2. Analiza ratei rentabilit ății comerciale în comer ț
Pentru analiza ratei rentabilit ății comerciale în comerț s e a u î n
vedere urm ătoarele modele sintetice:
1. 100
pv dct d
1 Rn
1 ii in
1 ii i
c ⋅
⎟⎟⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜⎜⎜
⎝⎛
⋅⋅
− =
∑∑
==
2. 100rc g
Rn
1 ii i
c∑
=⋅
= unde 100pv dct ar
i ii i
i ⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
⋅−=
3. t c N C R− = ()c vN N C+ −
unde:
Rc – rata rentabilit ății comerciale;
dc tii⋅ – volumul desfacerii pe grupe de m ărfuri în costuri
totale (costul m ărfurilor plus cheltuielile de
circulație pe grupe de m ărfuri);
dp vii ⋅ – volumul desfacerii m ărfurilor în pre țuri de
vânzare (pe grupe de m ărfuri);
gi – structura desfacerii m ărfurilor (ponderea
diferitelor grupe de m ărfuri);
rci – ratele rentabilit ății pe grupe de m ărfuri;
C – cota medie de adaos comercial;
Nt – nivelul mediu relativ al cheltuielilor de circula ție
totale;
Nv – nivelul mediu relativ al cheltuielilor de circula ție
variabile;
Nc – nivelul mediu relativ al cheltuielilor de circula ție fixe.
298
Modificarea ratei rentabilit ății se explic ă, după modelul 3, prin:
1. Influența cotei medii de adaos comercial :
0 1C C−
din care:
1.1. Influen ța structurii desfacerii m ărfurilor:
()
0rC C−
1.2. Influen ța cotelor de adaos pe grupe de m ărfuri:
()C Cr
1−
2. Influenț a nivelului mediu relativ al cheltuielilor de circula ție
totale:
()0 1 t tN N− −
din care:
2.1. Influen ța nivelului mediu relativ al cheltuielilor
variabile:
()0 1 v vN N− −
din care:
2.1.1. Influen ța structurii desfacerii m ărfurilor:
⎟⎠⎞⎜⎝⎛− −0v vrN N
2.1.2. Influenț a nivelurilor cheltuielilor variabile pe
grupe de m ărfuri:
⎟⎠⎞⎜⎝⎛− − vr
vN N1
2.2. Influenț a nivelului mediu relativ al cheltuielilor fixe:
()0 1 c cN N− − .
Se poate opera cu sistemul factorial în care se presupun
repartizarea cheltuielilor fixe pe grupe de m ărfuri și stabilirea de rate
comerciale pe grupe de m ărfuri.
1. Influența structurii desfacerii m ărfurilor :
100rc g
100rc gn
1 ii in
1 ii i0 0 0 1∑ ∑
= =⋅
−⋅
sau
299
0c crR R−
2. Influența ratelor rentabilit ății comerciale pe grupe de m ărfuri:
100rc g
100rc gn
1 ii in
1 ii i0 1 1 1∑ ∑
= =⋅
−⋅
sau
cr
cR R1−
din care:
2.1. Influen ța cotelor de adaos comercial pe grupe de
mărfuri:
C Cr
1−
2.2. Influen ța nivelurilor relative ale cheltuielilor de
circulație totale pe grupe de m ărfuri:
⎟⎠⎞⎜⎝⎛− − tr
tN N1 .
În comer ț se calculeaz ă și rata rentabilit ății ca raport al
profitului aferent desfacerii m ărfurilor fa ță de cheltuielile de
circulație ca expresie a efortului pentru realizarea procesului de
vânzare-cump ărare.
În acest caz, modelele de calcul și analiză a ratei rentabilităț ii
sunt:
1. 100c chvPsau 100chtPR
f⋅+⋅ =
2. ()100 1nc nv dca dsau 100 1nt dca dR
i ii I
i ii I⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛−+⋅⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛−⋅⋅=
∑∑
∑∑
respectiv:
()100 1c chvAsau 100 1chtAR
f⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛−+⋅⎟
⎠⎞⎜
⎝⎛− =
corespunz ător:
()100 1
N NCsau 100 1
NCR
c v t⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛−
+⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛− =
300
Explicația factorială a modelului de analiz ă a ratei rentabilităț ii
resurselor consumate în limitele cheltuielilor de circula ție este
următoarea:
1. Influen ța structurii desfacerii m ărfurilor:
100 1
NC100 1
NC
0t0
trr
⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛− − ⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
−
2. Influența nivelurilor medii relative ale cheltuielilor de
circulație totale pe grupe de m ărfuri:
100 1
NC100 1
NC
trr
tr
1⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
− − ⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
−
3. Influen ța cotelor de adaos pe grupe de m ărfuri:
100 1
NC100 1
NC
1 1 tr
t1⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
− − ⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛−
După modelul alternativ ă, adică 100 1
N NCR
c v⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛−
+= ,
modificarea ratei rentabilit ății față de cheltuielile de circula ție se
explică factorial astfel:
1. Influența nivelului mediu ale cheltuielilor de circula ție totale :
100 1
NC100 1
NC
0 1 t0
t0⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛− − ⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛−
din care:
1.1. Influența nivelului mediu al cheltuielilor de circula ție
variabile:
100 1
N NC100 1
N NC
0 0 0 1 c v0
c v0⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛−
+− ⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛−
+
din care:
301
1.1.1. Influen ța structurii desfacerii m ărfurilor:
100 1
N NC100 1
N NC
0 00c v0
c vr0⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛−
+− ⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
−
+
1.1.2. Influen ța nivelurilor relative ale cheltuielilor de
circulație variabile pe grupe de m ărfuri:
100 1
N NC100 1
N NC
00 1 c vr0
c v0⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
−
+− ⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛−
+
1.2. Influen ța nivelului mediu ale cheltuielilor fixe:
100 1
N NC100 1
N NC
0 1 1 1 c v c v0⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
−
+− ⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛−
+
2. Influența cotelor medii de adaos :
100 1
NC100 1
NC
1 1 t0
t1⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛− − ⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛−
Ca elemente ale strategiei cre șterii rentabilit ății în comer ț se pot
avea în vedere:
− studiul pie ței de desfacere (din punct de vedere al
diversității și intensității);
− asigurarea ca volum, structur ă și timp cu m ărfurile
solicitate;
− organizarea procesului de desfacere în a șa fel încât s ă
satisfacă în timp cât mai scurt cerin țele clien ților și
păstrarea fidelit ății acestora fa ță de serviciile firmei;
− redimensionarea activit ăților generatoare de cheltuieli fixe;
− operarea de pre țuri care s ă conducă la creșterea vânz ărilor
și a masei profitului;
− eficientizarea oric ărei cheltuieli de circula ție, fără a afecta
calitatea procesului de vânzare-cump ărare.
302
8.2. Probleme și modele de analiz ă
economico-financiar ă în turism
8.2.1. Analiza cifrei de afaceri din activitatea
de cazare și a reflect ării ei în principalele
performan țe economico-financiare
Indicatorii care comensureaz ă și caracterizeaz ă activitatea din
turism sunt: num ărul total de turi ști, numărul total de zile-turist,
numărul mediu zilnic de turi ști, durata medie a sejurului.
Numărul total de turi ști (N t) cuprinde persoanele care r ămân cel
puțin 24 ore în țar ă sau în localitatea vizitat ă, alta decât cea în care
domiciliaz ă, fără a efectua o activitate pl ătită.
Numărul total de zile-turist (N) se obține ca un produs între
numărul de turiș ti și durata activităț ii turistice sau durata sejurului
exprimată în zile (z). Perioada maxim ă luată în calcul este de un an. tz
Numărul mediu zilnic de turi ști (Nt) se calculeaz ă prin raportarea
numărului total de zile turist la num ărul de zile luat în calcul.
Durata medie a sejurului se calculeaz ă ca raport între num ărul
total de zile/turist și numărul total de turi ști.
În analiza cifrei de afaceri din activitatea de cazare se recomand ă
următoarele modele:
1.
0 d0
dLCA
LLL CA⋅ ⋅ =
2.
00
z zdz
zdLCA
LL
L CA⋅ ⋅ =
3.
zz
t tt
tNCA
NN
N CA⋅ ⋅ =
303
unde:
CA – încasări din cazare;
Ld – numărul de locuri disponibile;
L0 – numărul de locuri ocupate;
Lzd – numărul de locuri-zile disponibile;
Lz0 – numărul de locuri-zile ocupate;
Nt – numărul de turiș ti;
Ntz – numărul de turiș ti – zile.
Modificarea cifrei de afaceri din activitatea de cazare, dup ă
modelul 3, se explic ă factorial astfel:
1. Influența num ărului de turiș ti:
() turist zi ca D N N0 s t t0 0 1⋅⋅−
2. Influența duratei medii a sejurului:
() turist zi ca D D N0 s s t0 1 1⋅−
3. Influența cifrei de afaceri pe zi turist:
( ) turist zi ca turist zi ca D N0 1 s t1 1− ⋅
Creșterea num ărului de turi ști poate reflecta eficien ța funcției
comerciale a firmei, calitatea serviciilor și gradul de solvabilitate a
solicitanților serviciilor. În schimb, cre șterea duratei medii a sejurului
poate intra sub incidența unor factori motiva ționali ca: îmbinarea
ambientalului cu pragmaticul.
Și în activitatea de cazare, cifra de afaceri (încas ările) se reflect ă
în aceeaș i gamă de indicatori ai performan ței economico-financiare pe
care îi putem reaminti în schema urm ătoare:
304
Δ P
ΔCA
Ae
ΔP
Ae
ΔCA
Mf
Δ CA(I) ΔP
Mf
ΔCA
Ace
ΔP
Ace
ΔCA
Ld
ΔP
Ld
ΔCA
K
ΔP
K
ΔP
Ns
Reflectarea cifrei de afaceri (încas ări) în principalii indicatori ai
performan ței economico-financiare din activitatea de turism
305
Strategia cre șterii cifrei de afaceri, în turism, vizeaz ă numărul de
turiști și, în concluzie, gradul de ocupare a capacit ății de cazare.
8.2.2. Analiza cheltuielilor în activitatea de cazare
Pentru analiza cheltuielilor în turism se utilizeaz ă indicatorul
cheltuieli la 1000 lei cifr ă de afaceri (încas ări din cazare).
În acest caz se pot avea în vedere ca modele de calcul și analiză:
1. ()1000
tcsau 1000
t Nc N
C
ztzt 1000⋅ ⋅
⋅⋅
=
2. ()1000
tcsau 1000
t Lc L
C
0z0z 1000⋅ ⋅
⋅⋅
=
unde:
ztN
– numărul de turist-zile;
0zL
– numărul de locuri-zile ocupate;
c – costul mediu pe zi-turist sau loc-zi ocupat;
t – tariful mediu pe zi-turist sau pe loc-zi ocupat.
În cazul utiliz ării primului model de analiz ă, sistemul factorial
se prezint ă astfel:
Δ gi
Δt
Δ ti
Δ C(1000)
Δ gi
Δc Δ csj
Δ ci
Δ pj
unde:
306
t – tariful mediu pe zi turist;
c – costul mediu pe zi turist;
gi – structura activit ății pe categorii de confort;
ti – tariful pe zi turist pe categorii de confort;
ci – costul pe zi turist pe categorii de confort;
csj – consumurile fizice de resurs e consumate pe zi turist pe
categorii de confort;
pj – prețul de cump ărare pe unitate de resurs ă consumat ă
pe zi turist pe categorii de confort.
Relațiile de determinare a influen țelor factorilor sunt:
1. Influența tarifului mediu pe zi turist :
1000
tc
tcsau 1000
t Ntc Nt
t Ntc Nt
00
10
00z00z
11z01z⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛− ⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
⋅⋅
−
⋅⋅
din care:
1.1. Influen ța structurii activit ății pe categorii de confort:
1000
tc
tcsau 1000
t Ntc Nt
t Ntc Nt
00
r0
01z00z
r
1z01z⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
− ⋅
⎟⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜⎜
⎝⎛
⋅⋅
−
⋅⋅
unde: 100t g
t0i 1i r∑⋅
=
1.2. Influen ța tarifelor pe categorii de confort:
1000
tc
tcsau 1000
t Ntc Nt
t Ntc Nt
r0
10
r
1z01z
11z01z⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
− ⋅
⎟⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜⎜
⎝⎛
⋅⋅
−
⋅⋅
din care:
1.2.1. Influen ța inflației:
1000
tc
IP tcsau 1000
t Ntc Nt
IP t Ntc Nt
r0
r0
r
1z01z
0r
1z01z⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
−
⋅⋅
⎟⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜⎜
⎝⎛
⋅⋅
−
⋅ ⋅⋅
307
1.2.2. Influen ța tarifelor pe categorii de confort
exclusiv efectul infla ției:
1000
IP tc
tcsau 1000
IP t Ntc Nt
t Ntc Nt
r0
10
r
1z01z
11z01z⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
⋅− ⋅
⎟⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜⎜
⎝⎛
⋅ ⋅⋅
−
⋅⋅
2. Influența costurilor pe zi turist::
1000
tc
tcsau 1000
t Ntc Nt
t Ntc Nt
10
11
11z00z
11z11z⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛− ⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
⋅⋅
−
⋅⋅
Structura activit ății pe categorii de confort poate contribui la
micșorarea cheltuielilor la 1000 lei încas ări prin cre șterea ponderii
numărului de zile turist în unit ățile cu categorii de confort superior.
Pentru activitatea hotelieră , care intr ă sub inciden ța sezonalit ății,
este necesar s ă se țină seama ș i de influen ța determinant ă a creșterii
tarifelor pe zi turist pe categor ii de confort în care se reflect ă efectul
inflației.
Influența costurilor pe zi turist ar putea determina cre șterea
cheltuielilor la 1000 lei cifr ă de afaceri ținând seama c ă și prețul
resurselor consumate preia efectul infla ției.
Cheltuielile la 1000 lei desfacere se reflect ă în performan țele de
bază economico-financiare:
1. Profitul aferent activit ății de cazare:
() ()( )1000CAC C1 1000
01000
1⋅ − −
2. Eficien ța activelor de exploatare, a mijloacelor fixe, activelor
circulante de exploatare, capitalurilor muncii caracterizat ă pe baza
profitului ca efect:
r e l a ția 1
1s 1 1ce 1f l N , K , A , M , A
3. Gradul de autofinan țare și renumerare a capitalurilor prin
premisa lor – profitul.
308
8.2.3. Analiza rentabilit ății în turism
(cu referire la activitatea de cazare)
Principalele modele de analiz ă sunt:
1. pr CA P sau CAP
NCA
NN
N P
zt tzt
t ⋅ = ⋅ ⋅ ⋅ =
2. CAP
LCA
LL
L P
0z zd0z
zd ⋅ ⋅ ⋅ =
3. ()π N c t N c N t N Pzt zt zt zt ⋅ = − ⋅ = ⋅ − ⋅ =
unde:
P – profitul aferent cifrei de afaceri din activitatea de
cazare;
Nt – numărul de turiș ti;
CA – cifra de afaceri (încas ări) din activitatea de cazare;
Lzd – locuri zile disponibile;
Lz0 – locuri zile ocupate;
t – tariful mediu pe zi turist;
c – costul mediu pe zi turist;
π – profitul pe zi turist.
Pentru calculul unor variabile utilizate în metodologia de analiz ă
servesc rela țiile:
a) tariful mediu recalculat pe zi turist:
100t g
tn
1 i0i 1ir∑
=⋅
=
b) costul mediu recalculat pe zi turist:
100c g
cn
1 i0i 1ir∑
=⋅
=
c) profitul mediu la 1 leu încas ări recalculat:
tπ g1001
sau
tπ
rn
1 i0i 1i
rr ∑
=⋅
sau:
309
100pr g
prn
1 i0i 1jr∑
=⋅
=
unde:
gi – structura activit ății pe categorii de confort stabilit ă pe
bază de număr de turiș ti-zile;
gj – structura cifrei de afaceri pe categorii de confort.
Pentru înlesnirea în țelegerii calculelor admitem ratele:
a) Structura activit ății de cazare pe categorii de confort în P n (pe
baza N tz):
− categ. I 35%
− categ. II 65%
b) Tarifele medii pe zi turist pe categorii de confort în P n-1:
− categ. I 360.000
− categ. II 150.000
c) Costurile medii pe zi turist pe categorii de confort în P n-1:
− categ. I 200.000
− categ. II 110.000
d) Profitul mediu pe zi turist pe categorii de confort în P n-1:
− categ. I 160.000
− categ. II 40.000
e) Profitul la 1 leu încas ări pe categorii de confort în P n-1:
− categ. I 0,4
− categ. II 0,3
223.500100150.000 65 360.000 35tr=⋅ + ⋅= lei
78.500 100110.000 65 200.000 35cr=⋅+⋅= lei
82.000 10040.000 65 160.000 35πr=⋅ + ⋅= lei
0,4223.50082.000prr= =
310
După modelul 1, modificarea profitului din activitatea de cazare
se explică astfel:
1. Influența sumei cifrei de afaceri (încas ărilor) din cazare :
( )0 0 1pr CA CA⋅ −
din care:
1.1. Influen ța numărului de turiș ti zile:
()0 00z 1z pr t Nt Nt⋅ −
din care:
1.1.1. Influen ța numărului de turiș ti:
()0 0 0 0 1 pr t Ds Nt Nt⋅ −
1.1.2. Influen ța duratei medii a sejurului:
()0 0 0 1 1 pr t Ds Ds Nt⋅ −
1.2. Influen ța tarifului mediu pe zi turist:
()0 0 11z pr t t Nt⋅ −
2. Influența profitului mediu la 1 leu cifr ă de afaceri (încas ări
din cazare):
()0 1 1 pr pr CA−
din care:
2.1. Influen ța structurii cifrei de afaceri pe categorii de
confort:
⎟⎠⎞⎜⎝⎛−0r
1 pr pr CA
2.2. Influen ța profitului la 1 leu cifră de afaceri pe
categorii de confort:
⎟⎠⎞⎜⎝⎛−pr pr CAr
1
din care:
2.2.1. Influen ța tarifelor pe categorii de confort:
⎟⎠⎞⎜⎝⎛−′pr pr CAr
1 unde:
10r
tc1 pr− =′
311
2.2.2. Influen ța costurilor pe categorii de confort:
⎟⎠⎞⎜⎝⎛′−pr pr Nt1 1z
Creșterea cifrei de afaceri reprezint ă un „punct forte” al
activității de cazare atunci când este vorba de cifra de afaceri real ă,
deoarece prin aceasta se remarc ă suportul material al ei (creș terea
numărului de turiș ti și a duratei medii a sejurului, ceea ce echivaleaz ă
cu creșterea gradului de ocupare a capacit ății de cazare).
Influența numărului de turiș ti-zile este pozitivă când num ărul
acestora cre ște, ceea ce înseamn ă creșterea eficien ței funcției
comerciale pe pia ța internă și externă a turismului.
Creșterea duratei medii a sejurului poate reflecta: calitatea
serviciilor, solvabilitatea beneficiarilor lor, condi țiile economico-
ambientale.
Influența tarifului mediu pe zi-turist trebuie s ă fie apreciat ă în
funcție de structura activit ății de cazare pe categorii de confort și de
efectul infla ției.
Influența profitului la 1 leu cifr ă de afaceri din activitatea de
cazare poate fi pozitiv ă și esențial determinat ă de structura activităț ii
pe categorii de confort în sensul cre șterii ponderii categoriei I de
confort, care prin nivelul tarifelor asigur ă un profit mai mare decât cel
mediu. Și în acest caz se remarc ă efectul infla ției preluat de tarife și de
costuri.
Reducerea costurilor serviciilor nu trebuie s ă afecteze calitatea
acestora.
După modelul 2, abaterea profitului aferent caz ării se explic ă
astfel:
312
Δ Lzd capacitatea disponibil ă
zd0z
LL
Δ gradul de utilizare a capacităț ii
disponibile
Δ P
0zLCAΔ randamentul pe loc ocupat, tariful mediu
CAPΔ profitul mediu la 1 leu cifr ă de afaceri din
cazare
Sistemul de analiz ă factorială, potrivit celui de-al treilea model
poate fi reprezentat astfel:
Δ Nt
Δ Nt z
Δ Ds
Δ P Δ gi
Δt
Δ ti
Δ π
Δ gi
Δc
Δ ci
În cazul utiliz ării marjelor pentru analiza rentabilit ății activității
de cazare se calculeaz ă marja brut ă (ca diferen ță dintre cifra de afaceri
și costurile variabile aferente acesteia).
313
Sistemul de analiz ă factorială a marjei brute se înf ățișează astfel:
Δ CA
Δ Mb Δ gi
Δmb Δ ti
Δ mb i
Δ cvi
unde:
mb – marja medie la 1 leu cifr ă de afaceri;
gi – structura cifrei de afaceri pe categorii de confort;
mb i – marja brut ă la 1 leu cifr ă de afaceri pe categorii de
confort;
ti – tariful pe zi turist pe categorii de confort;
ci – costul variabil pe zi turist afaceri pe categorii de
confort.
Influențele principalilor factori asupra modific ării marjei brute
sunt:
1. Influența cifrei de afaceri :
( )0b 0 1m CA CA−
2. Influența marjei brute la 1 leu cifr ă de afaceri :
()0b 1b 1 m m CA−
din care:
2.1. Influen ța structurii cifrei de afaceri pe categorii de
confort:
100m g
m : unde m m CA0b 1i
br
0b br
1∑⋅
= ⎟⎠⎞⎜⎝⎛−
unde: g i – structura valoric ă a cifrei de afaceri pe
categorii de confort.
2.2. Influen ța marjelor brute la 1 leu cifr ă de afaceri pe
categorii de confort:
⎟⎠⎞⎜⎝⎛− br
1b 1 m m CA
314
În turism, pentru analiza de tip factorial a ratei rentabilit ății
comerciale se utilizeaz ă modelele:
1. 100
t Ntc Nt1 R
zzc ⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
⋅⋅− =
2. 100c g
sau 100100pr g
Rn
1 iir
in
1 ii i
c∑ ∑
= =⋅
⋅⋅
=
unde:
gi – structura activit ății pe categorii de confort;
pri – profitul la 1 leu încas ări pe categorii de confort.
După primul model, modificarea ratei rentabilit ății este
determinat ă de următorii factori:
1. Tariful mediu pe zi turist :
100
t Ntc Nt
1 100
t Ntc Nt
1
00z00z
11z01z⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
⋅⋅
− − ⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
⋅⋅
−
sau:
100
tc1 100
tc1
00
10⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛− − ⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛−
din care:
1.1. Influen ța structurii activităț ii pe categorii de confort:
100
t Ntc Nt
1 100
t Ntc Nt
1
01z01z
r
1z01z⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
⋅⋅
− − ⋅
⎟⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜⎜
⎝⎛
⋅⋅
−
sau:
100
tc1 100
tc1
00
r0⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛− − ⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
−
1.2. Influen ța tarifelor medii pe zi turist pe categorii de confort:
100
t Ntc Nt
1 100
t Ntc Nt
1r
1z01z
10z01z⋅
⎟⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜⎜
⎝⎛
⋅⋅
− − ⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
⋅⋅
−
315
sau:
100
tc1 100
tc1r0
10⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
− − ⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛−
din care:
1.2.1. Influen ța inflației:
100
t Ntc Nt
1 100
IP t Ntc Nt
1r
1z01z
r
1z01z⋅
⎟⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜⎜
⎝⎛
⋅⋅
− − ⋅
⎟⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜⎜
⎝⎛
⋅ ⋅⋅
−
sau:
100
tc1 100
IP tc1r0
r0⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
− − ⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
⋅−
1.2.2. Influen ța tarifelor pe categorii de confort
determinat ă de alți factori (concuren ță, negociere etc.):
100
IP t Ntc Nt
1 100
t Ntc Nt
1r
1z01z
11z01z⋅
⎟⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜⎜
⎝⎛
⋅ ⋅⋅
− − ⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
⋅⋅
−
unde: IP – indicele pre țurilor
sau:
100
IP tc1 100
tc1r0
10⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
⋅− − ⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛−
2. Influența costurilor medii pe zi turist:
100
t Ntc Nt
1 100
t Ntc Nt
1
11z01z
11z11z⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
⋅⋅
− − ⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
⋅⋅
−
sau:
100
tc1 100
tc1
10
11⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛− − ⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛−
din care:
316
2.1. Influen ța inflației:
100
t Ntc Nt
1 100
t NtIP c Nt
1
11z01z
11z01z⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
⋅⋅
− − ⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
⋅⋅ ⋅
−
sau:
100
tc1 100
tIP c1
10
10⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛− − ⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛⋅−
2.2. Influen ța costurilor pe zi turist pe categorii de confort
exclusiv efectul infla ției:
100
t NtIP c Nt
1 100
t Ntc Nt
1
11z01z
11z11z⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
⋅⋅ ⋅
− − ⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
⋅⋅
−
sau:
100
tIP c1 100
tc1
10
11⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛⋅− − ⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛−
Sistemul factorial utilizat în cazul modelului 2 de analiz ă este
următorul:
1. Influența structurii activit ății pe categorii de confort :
100100pr g
100pr g0i 1i 0i 1i⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛ ⋅
−⋅∑ ∑
2. Influența profitului la 1 leu încas ări pe categorii de confort :
100100pr g
100pr g0i 1i 1i 1i⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛ ⋅
−⋅∑ ∑
din care:
2.1. Influen ța tarifelor pe categorii de confort:
100100pr g
100pr g0i 1i i 1i⋅
⎟⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜⎜
⎝⎛⋅
−′⋅∑ ∑
unde:
10
ii
itc
1 pr− =´
317
din care:
2.1.1. Influen ța inflației:
()
100100pr g
100pr g0i 1ii
i 1i⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛ ⋅
−⋅∑ ∑
unde: ()
IP tc
1 pr
10
ii i
i⋅− =
2.1.2. Influen ța tarifelor ca urmare a altor factori
(concuren ță, negociere etc.):
()
100100pr g
100pr gi
i 1i i 1i⋅
⎟⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜⎜
⎝⎛⋅
−′⋅∑ ∑
2.2. Influența costurilor medii pe zi turist pe categorii de
confort:
100100pr g
100pr gi 1i 1i 1i⋅
⎟⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜⎜
⎝⎛ ′⋅
−⋅∑ ∑
din care:
2.2.1. Influen ța inflației (prin costuri):
()
100100pr g
100pr gi 1iic
i 1i⋅
⎟⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜⎜
⎝⎛ ′⋅
−⋅ ∑ ∑
unde: ()
10
ii ic
itIP c
1 pr⋅
− =
2.2.2. Influen ța costurilor pe zi turist pe categorii de
confort exclusiv efectul infla ției:
()
100100pr g
100pr gic
i 1i 1i 1i⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛ ⋅
−⋅∑ ∑
Rata rentabilit ății resurselor consumate din activitatea de cazare
se calculeaz ă cu ajutorul urm ătoarelor modele:
1. 100c NtPR
z⋅⋅=
318
2. 100 1
ctsau 100 1
c Ntt NtR
zz⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛− ⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
−
⋅⋅=
3. 100100pr g
sau 100r g
Rn
1 ii in
1 ii i
⋅
⎟⎟⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜⎜⎜
⎝⎛⋅ ⋅
=∑ ∑
= =
După modelul 2 și alternativa lui, abaterea ratei rentabilit ății
resurselor consumate fa ță de un nivel de referin ță se explic ă factorial
astfel:
1. Influența costului mediu pe zi turist :
100 1
c Ntt Nt
100 1
c Ntt Nt
01z01z
11z01z⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
−
⋅⋅
− ⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
−
⋅⋅
sau:
100 1
ct100 1
ct
00
10⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛− − ⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛−
din care:
1.1. Influen ța structurii activităț ii pe categorii de confort:
100 1
c Ntt Nt
100
c Ntt Nt
01z01z
r
1z01z⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
−
⋅⋅
− ⋅
⎟⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜⎜
⎝⎛
⋅⋅
sau:
100 1
ct100 1
ct
00
r0⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛− − ⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
−
1.2. Influen ța costurilor pe zi turist pe categorii de
confort:
100 1
c Ntt Nt
100 1
c Ntt Nt
r
1z01z
11z01z⋅
⎟⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜⎜
⎝⎛
−
⋅⋅
− ⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
−
⋅⋅
319
sau:
100 1
ct100 1
ct
r0
10⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
− − ⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛−
din care:
1.2.1. Influen ța inflației (prin costuri):
100 1
c Ntt Nt
100 1
IP c Ntt Nt
r
1z01z
r
1z01z⋅
⎟⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜⎜
⎝⎛
−
⋅⋅
− ⋅
⎟⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜⎜
⎝⎛
−
⋅ ⋅⋅
sau:
100 1
ct100 1
IP ct
r0
r0⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
− − ⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
−
⋅
1.2.2. Influența costurilor pe zi turist pe categorii de
confort exclusiv efectul infla ției:
100 1
IP c Ntt Nt
100 1
c Ntt Nt
r
1z01z
11z01z⋅
⎟⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜⎜
⎝⎛
−
⋅ ⋅⋅
− ⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
−
⋅⋅
sau:
100 1
IP ct100 1
ct
r0
10⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
−
⋅− ⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛−
2. Influența tarifului mediu pe zi turist :
100 1
c Ntt Nt
100 1
c Ntt Nt
11z01z
11z11z⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
−
⋅⋅
− ⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
−
⋅⋅
sau:
100 1
ct100 1
ct
10
11⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛− − ⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛−
din care:
2.1. Influen ța structurii activităț ii pe categorii de confort:
100 1
c Ntt Nt
100 1
c Ntt Nt
11z01z
11zr
1z⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
−
⋅⋅
− ⋅
⎟⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜⎜
⎝⎛
−
⋅⋅
320
sau:
100 1
ct100 1
ct
10
1r
⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛− − ⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
−
2.2. Influen ța tarifelor pe categorii de confort:
100 1
c Ntt Nt
100 1
c Ntt Nt
11zr
1z
11z11z⋅
⎟⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜⎜
⎝⎛
−
⋅⋅
− ⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
−
⋅⋅
sau:
100 1
ct100 1
ct
1r
11⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
− − ⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛−
din care::
2.2.1. Influen ța inflației:
100 1
c Ntt Nt
100 1
c NtIP t Nt
11zr
1z
11zr
1z⋅
⎟⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜⎜
⎝⎛
−
⋅⋅
− ⋅
⎟⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜⎜
⎝⎛
−
⋅⋅ ⋅
sau:
100 1
ct100 1
cIP t
1r
1r
⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
− − ⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
−⋅
2.2.2. Influența tarifelor pe zi turist pe categorii de
confort exclusiv efectul infla ției:
100 1
c NtIP t Nt
100 1
c Ntt Nt
11zr
1z
11z11z⋅
⎟⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜⎜
⎝⎛
−
⋅⋅ ⋅
− ⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
−
⋅⋅
sau:
100 1
cIP t100 1
ct
1r
11⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
−⋅− ⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛−
321
100c g
cn
1 i0i 1ir∑
=⋅
=
unde:
gi – structura activit ății pe categorii de confort stabilit ă pe
baza num ărului de turiș ti zile;
ci – costul pe zi turist pe categorii de confort.
8.3. Probleme și modele de analiz ă
economico-financiar ă în exploata țiile agricole
Complementarul în anal iza economico-financiar ă a exploata țiilor
agricole este determinat de implicarea în procesul ob ținerii bunurilor,
a pământului ca principal factor de produc ție, a condi țiilor climatice,
biologice, respectiv natura.
Problemele de bază ale analizei, cu relevarea unor aspecte
particulare sunt:
1. Analiza cifrei de afaceri în exploata țiile agricole și a reflect ării
ei în principalii indicatori ai performan ței economico-financiare a
exploatației agricole.
2. Particularit ăți ale analizei calit ății unor produse.
3. Analiza costurilor pe total produc ție agricol ă și pe produse.
4. Analiza rentabilit ății pe total produc ție agricol ă și pe produse.
8.3.1. Analiza cifrei de afaceri în exploata țiile agricole
Pentru analiza factorial ă a cifrei de afaceri pe total produc ție
agricolă se poate recomanda urm ătorul model:
i i i i pv qvf pv qv⋅ = ⋅∑ ∑
în care:
i i ig qf qvf⋅=∑ ∑
i i i Pmf Nu qf⋅=∑ ∑
()i i i ps , K f pv=
unde:
CA – cifra de afaceri;
qvf i – volumul fizic vândut din produsul „i”;
qfi – volumul fizic ob ținut din produsul „i”;
322
Nu i – numărul de unit ăți de produc ție pentru produsul „i”
(hectare, animale);
Pmf i – producția medie fizic ă pe unitatea de produc ție
(hectar sau animal);
gi – ponderea produc ției vândute în produc ția obținută;
K – calitatea produsului „i”;
psi – prețul de vânzare pentru condi ții de calitate stas pe
produsul „i”.
Schematic, sistemul de factori se prezint ă astfel:
Δ Nu i
Δ qfi
Δ qvf i Δ Pmf i
Δ CA Δ gi
( ) qv pvi i⋅∑
Δ Ki
Δpvi
Δ psi
Modificarea cifrei de afaceri, potrivit modelului de analiz ă
prezentat mai sus, se explic ă factorial astfel:
1.
Influența volumului fizic și/sau categorii de animale :
()0in
1 i0i 1i pv qv qv⋅ − ∑
=
din care:
1.1. Influen ța volumului fizic al produc ției obținute:
()0i 0in
1 i0i 1i pv g qf qf⋅ ∑−
=
din care:
1.1.1. Influen ța numărului de unit ăți de produc ție:
( )0i 0i 0in
1 i0i 1i pv g Pmf Nu Nu⋅ ⋅ ⋅ ∑−
=
323
1.1.2. Influen ța producției medii pe unitate de
producție:
( ) [ ] ∑ ⋅ ⋅ −
=n
1 i0i 0i 0i 1i 1i pv g Pmf Pmf Nu
1.2. Influen ța ponderii produc ției vândute în produc ția
obținută:
() []∑ ⋅ −
=n
1 i0i 0i 1i1i pv g g qf
2. Influența prețurilor medii de vânzare :
() ∑ −
=n
1 i0i 1i 1i pv pv qv
din care:
2.1. Influen ța calităț ii produselor
() ∑ −′
=n
1 i0i i 1i pv pv qv
unde:
α pv pv1i i− =′
α – modificarea pre țurilor de vânzare pentru condi ții stas
de calitate
2.2. Influen ța prețurilor de vânzare pentru condi ții stas de
calitate:
() ∑′−
=n
1 ii 1i 1i pv pv qv
În evaluarea corect ă a modific ării cifrei de afaceri este necesar
să se țină seama de influența exercitată de numărul de unit ăți de
producție (hectare, num ăr de animale) și randamentele pe unitatea de
producție (produc țiile medii la hectar sau pe animale).
Modificarea num ărului unit ăților de produc ție poate avea drept
cauze: schimbă ri de destina ție ale suprafe țelor cultivate, m ărirea
suprafețelor unor culturi (în func ție de cererea estimat ă în perioada de
gestiune), cre șterea num ărului de animale pe categorii.
În ceea ce priveș te randamentele, pentru cre șterea produc țiilor
medii la hectar la diferite cultu ri se are în vedere asigurarea
condițiilor: calitatea semin ței și lanțul tehnologic al lucr ărilor. În cazul
324
randamentelor pe categorii de animale, factorii de influență sunt, în
principal, furajarea și asigurarea cu animale de ras ă.
Îmbunătățirea calității produselor, reflectat ă în nivelul mediu al
prețurilor de vânzare, reprezint ă un alt factor cu influen ță favorabilă
asupra cifrei de afaceri.
Pentru unele produse, cifra de afaceri poate fi examinat ă și pe
bază de modele cu variabile – factori specifice.
Analiza diagnostic de tip factorial a produc ției de lapte poate fi
realizată cu ajutorul urm ătorului model:
Δ qvf
Δ qvs
Δ K
Δ CA
Δ gj
Δps
Δ psj
unde:
qvs – volumul produc ției vândute echivalente în unit ăți
stas;
qvf – volumul fizic al produc ției vândute;
K – calitatea produsului;
ps – prețul mediu de vânzare pe unitatea de produs stas;
gj – ponderea produc ției vândute echivalente în unit ăți
stas pe perioade de lacta ție;
psj – prețul de vânzare pe unitate de produs stas pe
perioada de lacta ție.
În acest caz, calitatea produsului este eviden țiată prin volumul
producției vândute în unităț i stas, care se stabile ște prin rela ția:
sKK qvfqvs1⋅=
Relațiile de calcul al influen țelor factorilor sunt:
1. Influen ța volumului produc ției vândute în unit ăți stas:
( )0 0 1ps qvs qvs⋅ −
325
din care:
1.1. Influen ța volumului fizic vândut:
()0 0 1ps qvf qvf⋅ −
1.2. Influen ța calităț ii produsului:
()0 1 1ps qvf qvs⋅ −
2. Influența prețurilor de vânzare pe unit ăți de produs stas:
()0 1 1s pv s pv qvs−
din care:
2.1. Influen ța ponderii produc ției vândute pe perioade de
lactație:
()0 1 s pv s pv qvs−′
2.2. Influen ța prețurilor pentru condi ții stas de calitate pe
perioade de lacta ție:
()s pv s pv qvs1 1′−
Pentru animalele tinere și la îngrășat se poate utiliza urm ătorul
model de analiz ă:
Δ N
Δ G Δgi
Δg Δ t
Δ CA ΔSa
ΔSz
Δ K
Δpv
Δ pv
unde:
G – greutatea total ă a animalelor vândute;
N – numărul de animalele vândute;
g – greutatea medie a unui animal vândut;
326
gi – greutatea medie de intrare în lotul de îngr ășare
(greutatea medie ini țială);
Sa – sporul mediu pe un animal în perioada de furajare;
t – perioada de furajare a lotului de îngr ășare;
Sz – sporul mediu zilnic;
pv – prețul mediu de vânzare;
K – calitatea produc ției;
pv – prețul de vânzare pe categorii de calitate.
Influențele factorilor cuprin și în sistemul de explica ție a abaterii
cifrei de afaceri sunt:
1. Influența greutății totale a animalelor vândute :
()0 0 1pv G G⋅ −
din care:
1.1. Influen ța numărului de animalele vândute:
()0 0 0 1 pv g N N⋅ ⋅ −
1.2. Influen ța greutății medii a unui animal vândut:
()0 0 1 1 pv g g N⋅ −
din care:
1.2.1. Influen ța greutății medii ini țiale:
()0 0i 1i1 pv g g N⋅ −
1.2.2. Influen ța sporului mediu pe un animal în
perioada de furajare:
()0 0a 1a1 pv S S N⋅ −
din care:
1.2.2.1. Influen ța perioadei de furajare a lotului:
()0 0z 0 1 1 pv S t t N⋅ ⋅ −
1.2.2.2. Influen ța sporului mediu zilnic:
()0 0z 1z1 1 pv S S t N⋅ − ⋅
2. Influența prețurilor de vânzare (ca preț uri medii):
()0 1 1 pv pv G−
327
din care:
2.1. Influen ța calităț ii produsului
⎟⎠⎞⎜⎝⎛−′
0 1 pv pv G
unde: α pv pv1− =′
α – modificarea pre țurilor pentru condi ții date de calitate
2.2. Influen ța prețurilor pentru condi ții date de calitate:
⎟⎠⎞⎜⎝⎛′−pv pv G1 1
Notă: Influența prețurilor pentru condi ții date de calitate preia și
efectul infla ției.
Cifra de afaceri pe total, pe culturi și categorii de animale se
reflectă în următoarele performan țe economico-financiare:
a) suma profitului aferent:
0prΔCA⋅
unde:
pr – profitul la 1 leu cifr ă de afaceri;
b) eficiența fondului funciar:
1) direct:
1SΔCA unde S – suprafa ța cultivat ă;
2) prin profit:
10
SprΔCA⋅
c) eficiența efectivului de animale:
1) direct:
1NΔCA unde N – num ărul de animale vândute;
2) prin profit:
10
NprΔCA⋅
d) eficiența bazei tehnice:
1fMΔCA
328
e) eficiența capitalurilor:
direct: ΔCA
K unde K – capitaluri proprii sau capital permanent
prin profit: ΔCA pr
K⋅0
1
8.3.2. Particularit ăți ale analizei calit ății
unor produse agricole
Pentru unele produse agricole pentru care nu se utilizează cate-
gorisirea pe calit ăți (I, II) se folose ște un set de caracteristici, de exem-
plu: greutatea hectolitric ă, gradul de umiditate, procentul de corpuri
străine, propor ția gluten-amidon, procentul de gr ăsime, luându-se ca
referință procentul stas de 3,5.
Pentru produsul lapte de vac ă, coeficientul calit ății rezultă din
raportul:
KK
Kc
s=>11
De exemplu:
K1 = 3,9 K s = 3,5 Kc==39
3511,,,
Deci, K c > 1, ceea ce înseamn ă îmbunătățirea calităț ii
produsului.
Pe această bază se determin ă volumul produc ției vândute în
unități stas:
qvsqvf K
Ks=⋅1.
Calitatea produselor agricole se reflect ă în performan țele
economico-financiare, a șa cum au fost descrise în cazul cifrei de
afaceri: eficiența fondului funciar, eficien ța capitalurilor etc.
329
8.3.3. Analiza costurilor la 1000 lei cifr ă de afaceri
(cu referire la produc ția agricolă vândută)
Următorul model st ă la baza analizei factoriale a costurilor la 1000 lei
cifră de afaceri:
Δ gi
Δ Ki
pvi Δ i
Δ pv i
ΔC(1000) pvi – α
Δ pmf i
Δ ci
chi
unde:
gi – structura produc ției vândute;
pvi – prețul mediu de vânzare pe produs;
ci – costul pe produse;
Ki – calitatea pe produse;
pvi – prețul de vânzare pe produse pentru condiții date
de calitate;
pmf i – produc ția medie pe unitate de produc ție;
i – efectul infla ției;
chi – cheltuielile medii pe unitate de produc ție.
Influențele factorilor asupra modific ării costurilor la 1000 lei
cifră de afaceri sunt:
1. Influen ța structurii cifrei de afaceri (produc ției vândute):
1000
pv qvc qv
pv qvc qv
0in
1 i0i0in
1 i0i
0in
1 i1i0in
1 i1i
⋅
⎟⎟⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜⎜⎜
⎝⎛
⋅∑⋅∑
−
⋅∑⋅∑
==
==
330
2. Influența prețurilor de vânzare (ca prețuri medii)
1000
pv qvc qv
pv qvc qv
0in
1 i1i0in
1 i1i
1in
1 i1i0in
1 i1i
⋅
⎟⎟⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜⎜⎜
⎝⎛
⋅∑⋅∑
−
⋅∑⋅∑
==
==
din care:
2.1. Influen ța calităț ii produselor:
1000
pv qvc qv
v p qvc qv
0in
1 i1i0in
1 i1i
in
1 i1i0in
1 i1i
⋅
⎟⎟⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜⎜⎜
⎝⎛
⋅∑⋅∑
−
′⋅∑⋅∑
==
==
2.2. Influen ța prețurilor pentru condi ții stas de calitate:
1000
pv qvc qv
pv qvc qv
in
1 i1i0in
1 i1i
1in
1 i1i0in
1 i1i
⋅
⎟⎟⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜⎜⎜
⎝⎛
′⋅∑⋅∑
−
⋅∑⋅∑
==
==
3. Influența costurilor pe produse :
1000
pv qvc qv
pv qvc qv
1in
1 i1i0in
1 i1i
1in
1 i1i1in
1 i1i
⋅
⎟⎟⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜⎜⎜
⎝⎛
⋅∑⋅∑
−
⋅∑⋅∑
==
==
din care:
3.1. Influen ța produc țiilor medii (randamentelor) pe
unitate de produc ție:
()
1000
pv qvc qv
pv qvc qv
1in
1 i1i0in
1 i1i
1in
1 i1iirn
1 i1i
⋅
⎟⎟⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜⎜⎜
⎝⎛
⋅∑⋅∑
−
⋅∑⋅∑
==
==
unde:
331()
1i0i
ir
Pmfch
c=
3.2. Influen ța cheltuielilor pe unitatea de produc ție:
()
1000
pv qvc qv
pv qvc qv
1in
1 i1iirn
1 i1i
1in
1 i1i1in
1 i1i
⋅
⎟⎟⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜⎜⎜
⎝⎛
⋅∑⋅∑
−
⋅∑⋅∑
==
==
Influența prețurilor de vânzare se apreciaz ă pozitiv în condi țiile
când, dup ă eliminarea influen țelor modific ării lor pentru condi ții date
de calitate (stas), în care se reflect ă și inflația, își păstrează sensul de
contribuție la reducerea cheltuielilor la 1000 lei cifr ă de afaceri.
Structura produc ției agricole, indiferent de sensul influen ței ei
asupra costurilor totale, se apreciază ținând seama de cererea
producției, de impactul unor factori favorizan ți ce conduc la cre șterea
producțiilor medii pe culturi sau categorii de animale.
Creșterea cheltuielilor pe unitatea de produc ție se consider ă
normală în măsura în care efectuarea lor contribuie la asigurarea de
randamente performante datorit ă volumului și calităț ii lucrărilor,
furajă rii corespunz ătoare a diferitelor categorii de animale.
Cheltuielile la 1000 lei cifr ă de afaceri se reflectă în performan țe
economico-financiare esen țiale, ca de exemplu:
a) suma profitului aferent cifrei de afaceri:
() ()( )1000CAC C1 1000
01000
1⋅ − −
CA – cifra de afaceri, respectiv ∑⋅pv qv;
b) eficien ța fondului funciar ș i, respectiv, animalier:
relația a
S 1 sau N 1
unde: S – suprafa ța cultivat ă; N – num ărul de animale;
c) eficiența capitalurilor:
relația a
K 1
K – capitaluri în accep țiunea pe categorii sau/ și total;
d) eficien ța muncii caracterizată pe baza profitului pe un salariat:
relația a
Ns
332
unde: Ns – numărul mediu de lucr ători;
e) autonomia financiar ă, corespunz ător, gradul de autofinan țare,
prin premisa lor – profitul.
8.3.3.1. Analiza costurilor pe produse și a reflectării lor
în performan țele economico-financiare
ale exploata ției agricole
Analiza costurilor pe produse se poate realiza în dou ă ipoteze:
a) costurile pe unitatea de produs fizic:
PmfCsau qfCCh t=
unde:
Ct – cheltuielile totale;
Ch – cheltuielile medii pe unitatea de produc ție (hectar sau
animal);
qf – volumul fizic al produsului;
Pm
f – produc ția medie fizic ă pe unitatea de produc ție (hectar
sau animal).
b) costurile pe unitatea de produs stas:
PmsCsau qsCCh t
s=
unde: qs – volumul produsului în unit ăți stas;
Pms – produc ția medie stas pe unitatea de produc ție.
Modificarea costurilor pe unitatea de produs fizic se explic ă
factorial, pe baza primului model, astfel:
1.
Influența producției medii fizice :
00h
10h
PmfC
PmfC−
2. Influența cheltuielilor pe unitatea de produc ție:
10h 1h
PmfC C−
333
din care:
2.1. Influen ța consumului resursei „i” (valoric ă):
10i 1i
PmfR R−
din care:
2.1.1. Influen ța consumului fizic al resursei „i”:
()
10i 0i 1i
Pmfp cs cs⋅−
unde:
csi – consumul fizic al resursei „i” pe unitatea de
producție;
pi – prețul pe unitatea de resurs ă „i”.
2.1.2. Influen ța preț urilor pe unitatea de resurs ă
consumat ă „i”:
()
10i 1i1i
Pmfp p cs−
2.2. Influen ța resursei „j”:
10j 1j
PmfR R−
din care consumul fizic al resursei „j”:
()
10j 0j 1j
Pmfp cs cs⋅−
2.3. Influen ța preț ului pe unitatea de resurs ă „j”:
()
10j 1j 1j
Pmfp p cs−
Utilizarea modelului costului pe unitatea de produs stas implic ă
următoarea explica ție a influen ței principalilor factori:
1. Influența producției medii stas :
00h
10h
PmsC
PmsC−
334
din care:
1.1. Influen ța producției medii fizice:
*
00h
10h
PmsC
PmfC−
1.2. Influen ța calităț ii produsului:
10h
10h
PmfC
PmsC−
2. Influența cheltuielilor medii pe unitatea de produc ție:
10h 1h
PmsC C−
din care:
2.1. Influen ța consumului fizic al resursei „i” pe unitatea
de produc ție:
1i
PmspΔcs⋅
2.2. Influen ța preț ului pe unitatea de resurs ă „i”
producție:
1i 1
PmsΔp cs⋅
8.3.4. Analiza rentabilităț ii producției agricole
Ca particularitate, în cazul analizei rentabilit ății producției agricole
trebuie să se ț ină seama de num ărul de unităț i de produc ție (hectare,
animale) și randamentele acestora (produc ția medie pe hectar, sporul mediu
pe animal).
* Se consider ă în P n-1 (sau altă bază de compara ție): Pms = Pmf.
335
Modelele de baz ă pentru analiza profitului sunt:
Δ qv
Δ gi
M1 Δ P Δ Ki
Δpi
Δ pi
Δ Pmf i
Δ ci
Δ chi
ΔNu i
Δqfi
Δ qv i Δ
Pmf i
ΔQv Δ gi
Δpi
M2 ΔP Δgi
ΔKi
Δpr Δpi
Δpi
Δ Pm j
Δci Δ rj
Δchi
Δpj
unde:
Q
v – valoarea produc ției vândute;
pr – profitul la 1 leu produc ție vândută;
336
rj – consumul resursei „j” pe unitatea de produs;
pj – prețul de cump ărare-imputare pe unitatea de resurs ă
„j”.
Pentru analiza profitulu i pe produse se utilizează următorul model:
Δ Nu
Δ qf
Δ qv Δ Pmf
Δ g
ΔP Δ K
Δp
Δp – α
Δ pi
Δ Pmf
Δc Δrj
Δ ch
Δpj
Modelele pentru analiza ratelor rentabilit ății producției agricole
sunt similare celor utilizate în industrie.
Concepte cheie: cifra de afaceri; costuri totale la 1000 lei desfacerea
mărfurilor; cheltuieli de circula ție totale; cheltuieli de circula ție variabile;
cheltuieli de circula ție fixe; profit aferent desfacerii m ărfurilor; profit la 1
leu vânzare; rata medie a rentabilit ății comerciale; marja comercial ă; cota
medie de adaos comercial; num ăr total de turi ști; număr total de zile-turist;
număr mediu zilnic de turi ști; durata medie a sejurului; tarif mediu pe zi
turist; cost mediu pe zi turist; profit pe zi turist; eficien ța fondului funciar;
eficiența efectivului de animale; rata rentabilit ății producției agricole.
Întrebări recapitulative
1. Cum interpreta ți influența cu semnul „+” a desfacerii medii zilnice
(productivităț ii muncii) asupra cifrei de afaceri din comer ț?
337
3382. Să se interpreteze cazul: Ichv < I D, în care Ichv reprezint ă indicele
sumei cheltuielilor variabile, iar I D – indicele volumului desfacerii
mărfurilor.
3. Cum determina ți influenț a volumului desfacerii m ărfurilor asupra
modificării profitului din comer ț?
4. Ce reprezint ă marja comercial ă?
5. Exemplifica ți unul din modelele de analiz ă a ratei rentabilităț ii
comerciale în comer ț.
6. Ce semnificaț ie are creș terea duratei medii a sejurului, în
activitatea de turism?
7. Explica ți influența structurii activităț ii pe categorii de confort
asupra cheltuielilor la 1000 lei încas ări.
8. Cum se determin ă gradul de utilizare a capacit ății disponibile de
cazare în activitatea de turism?
9. Care este semnifica ția indicatorului: randamentul pe loc ocupat?
10. Care sunt factorii care genereaz ă creșterea produc țiilor medii la
hectar la diferite culturi, în cazul exploata țiilor agricole?
11. Cum se determin ă eficienț a fondului funciar?
12. Care este rela ția de calcul a eficien ței efectivului de animale?
13. Explica ți influenț a structurii produc ției agricole asupra costurilor
la 1000 lei cifr ă de afaceri (cu referire la produc ția agricolă vândută).
14. Exemplifica ți principalii factori care influen țează costurile pe
unitatea de produs fizic și costurile pe unitatea de produs stas, în
exploatațiile agricole.
15. Care sunt principalele modele de analiz ă a rentabilit ății producției
agricole?
BIBLIOGRAFIE
1. Cojocaru C., Modele de analiz ă economico-financiar ă în
exploatațiile agricole , Editura ASE, Bucure ști, 1994.
2. Mărgulescu D. (coord.), Analiză economico-financiar ă a
întreprinderii , Editura Tribuna Economic ă, București, 1995.
3. Moroșan Iosefina, Analiză economico-financiar ă în industrie,
comerț, turism ș i exploata țiile agricole , Editura Funda ției România de
Mâine , București, 2001.
3394. Moroșan Iosefina, Analiză economico-financiar ă, Tehnici ș i
metode , Editura Funda ției România de Mâine , București, 2002.
5. Vâlceanu Gh. ș.a., Analiză economico-financiar ă, Editura
Economic ă, București, 2005.
339
BIBLIOGRAFIE GENERAL Ă
Angelescu C. și colectiv, Economie , Editura Economic ă, București, 2003.
Anghel G., Faliment. Radiografie și predicț ie, Editura Economic ă,
București, 2002.
Călin O. (coord.), Contabilitate de gestiune , Editura Tribuna Economic ă,
București, 2000.
Cojocaru C., Modele de analiză economico-financiar ă în exploata țiile
agricole , Editura ASE, Bucure ști, 1994.
E. Cohen, Analyse financière , Editura Economic ă, Paris, 1994.
Georgescu N., Robu V., Analiza economico -financiară, Editura ASE,
București, 2001
Ișfănescu A. ș.a., Analiza economico-financiar ă, Editura ASE, Bucure ști,
2002.
Ișfănescu A. ș .a., Analiza economico-financiar ă, Editura Economică ,
București, 1999.
Ișfănescu A., Robu V., Analiză economico-financiar ă, Editura ASE,
București, 2002.
Marica Petcu, Analiză economico-financiar ă a întreprinderii , Editura
Economic ă, București, 2003.
Mărgulescu D. ș.a., Analiza economico-financiară , Editura Fundaț iei
România de Mâine , 1999.
Mărgulescu D. (coord.), Analiza economico-financiar ă, Editura Tribuna
Economică, București, 1994.
Mărgulescu D. (coord.), Analiză economico-financiar ă a întreprinderii ,
Editura Tribuna Economic ă, București, 1995.
Moroșan Iosefina, Analiza economico-financiar ă, în industrie comer ț, turism
și exploatațiile agricole , Editura Funda ției România de Mâine , București, 2001.
Moroșan Iosefina, Analiza economico -financiară. Tehnici și metode ,
Editura Funda ției România de Mâine , București, 2002
Moroșan Iosefina, Diagnostic, analiz ă și previziune economico-financiar ă,
Editura Ankarom, Ia și, 1998.
340Niculescu Maria, Diagnostic economic, Editura Economic ă, București,
2003.
Russu C., Albu M ădălina, Diagnosticul și strategia firmei , Editura
Tribuna Economic ă, București, 2005
Ștefănescu Aurelia, Performan ța financiar ă a întreprinderii , Editura
Economic ă, București, 2005
Vâlceanu Gh. ș.a., Analiză economico-financiar ă, Editura Economică ,
București, 2005.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Analiza Economico Financiara (2) [630492] (ID: 630492)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.