. Analiza Economica Si Financiara a Firmei. Prognoza Fenomenelor Economice

CUPRINS

BIBLIOGRAFIE

=== Anexa 1 ===

Costul de achiziție ( cost of acquisition)

O achiziție trebuie să fie contabilizată la costul său , adica la mărimea trezoreriei sau echivalentelor de trezorerie vărsată sau valoarea justă, la data schimbului, celelalte elemente ale prețului de achiziție consimțite de cumpărător, în schimbul controlului activului net celeilalte întreprinderi, plus toate celelalte costuri direct atribuibile achiziției.

Atunci când o achiziție implică mai mult decât o operație de schimb , costul achiziției este costul cumulat al operațiilor individuale. Atunci când o achiziție se efectuează pe etape, distincția intre data achiziției și data operației de schimb are o importanță deosebită. Atunci când contabilizarea achiziției incepe de la data achiziției, sunt utilizate informațiile relative la cost și la valoarea justă, așa cum sunt ele determinate la data fiecărei operații de schimb.

Activele monetare acordate și datoriile asumate sunt evaluate la valoarea lor justă la data operației de schimb. Atuci când decontarea prețului de achiziție este amânată, costul de achiziție este valoarea actualizată a prețului , ținând cont de orice primă sau rabat care va interveni probabil în decontare , și nu valoarea nominală a sumei de plătit.

Pentru a determina costul de achiziție , tilturile negociabile pe o piață emise de cumpărător sunt evaluate la valoarea lor justă, care este prețul lor de piață la data operației de schimb exceptând situația în care fluctuațiile anormale sau îngustimea pieței fac din prețul de piață un indicator nefiabil. Atunci când prețul de piață la o anume dată nu este un indicator fiabil, se convine să se țină cont de evoluțiile prețului , în cursul unui interval rezonabil înainte și după anunțul condițiilor achiziției. Atunci când piața nu este fiabilă sau atunci când titlurile nu sunt cotate, valoarea justă a titlurilor emise de cumpărător este estimată în funcție de partea pe care ele o reprezintă în valoarea justă a întreprinderii cumpărătorului sau în funcție de parte în valoarea justă a întrpinderii achiziționate, ținând cont de care dintre cele două valori pare să fie cea mai clară. Partea prețului care este vărsată sub formă de trezorerie acționarilor întreprinderii achiziționate, în locul titlurilor , poate de asemenea să dea o indicație asupra valorii juste totale acordate. Toate aspectele achiziției, inclusiv factorii importanți ce au influențat negocierile, trebuie să fie luate în considerare și, pentru a facilita determinarea valorii juste a titlurilor emise, pot să fie utilizate evaluări independente.

Dincolo de prețul de achiziție, cupărătorul poate să angajeze costuri directe legate de achiziție. Acestea cuprind costurile de înscriere și de emisiune de titluri , cât și onorarii vărsate contabililor, consilierilor juridici, evaluatorilo și altor consultanți ce au intervenit pentru efectuarea achziției. Costurile administrativ generale, inclusiv costurile de funcționare ale unui serviciu însărcinat cu achizițiile, și celelalte costuri care nu pot să fie in mod direct atribuite achiziției in curs de contabilizare, nu sunt incluse în costul de achiziție , dar sunt contabilizate la cheltuieli, în momentul în care ele sunt angajate.

Contabilizarea activelor și datoriilor identificabile

Activele și datoriile identificabile achiziționate contabilizate în conformitate cu cele prezente in subparagraful 3.1. trebuie să fie activele și datoriile întreprinderii achiziționate care existau la data achiziției , cât și orice datorie conform celor ce vor fi analizate în ultima parte în prezentul subparagraf. Ele trebuie să fie contabilizate de manieră separată, la data achiziției dacă, și numai dacă:

este probabil ca toate avantajele economice viitoare, legaate de aceste elemente, să ajungă la cumpărător sau ca resursele ce exprimă avantaje economice viitoare să iasă de la cumpărător; și

se dispune de o evaluare fiabilă a costului lor sau a valorii lor juste.

În măsura în care activele și datoriile achiziționate nu satisfac aceste criterii de contabilizare, rezulta un efect asupra mărimii goodwill-ului sau goodwill-ului negativ generat de achiziție, deoarece goodwill-ul sau goodwill-ul negativ este determinat ca fiind costul de achiziție rezidual după contabilizarea activelor și datoriilor identificabile.

Activele și datoriile identificabile pe care cumpărătorul le ia sub control pot să includă activele și datoriile care nu erau anterior contabilizate în situațiile financiare ale societății achiziționate. Cazul acesta poate să existe , deoarece elementele în cauză nu satisfăceau criteriile de contabilizare înaintea achiziției. Este cazul, de exemplu , atunci când un credit de impozit ce provine din deficitele fiscale ale întreprinderii achiziționate satisface condițiile de contabilizare ale unui activ identificabil, ca urmare a realizării de către cumpărător a unor beneficii impozabile suficiente.

Sub rezerva celor ce vor fi prezentate ulterior, datoriile nu trebuie să fie contabilizate la data achiziției, dacă ele rezultă din intenții sau din acțiuni ale cumpărătorului. Datoriile nu trebuie să fie contabilizate nici în numele pierderilor viitoare sau altor costuri care se așteaptă a fi angajate cu ocazia achiziției, indiferent că aceste pierderi sau costuri sunt legate de cumpărător sau de întreprinderea achiziționată.

Datoriile vizate mai sus nu sunt datorii ale întreprinderii achiziționate la data achiziției. Ca atare, nu este relevant ca acestea să fie luate în cont în afectarea costului de achiziție. Totuși, norma IAS 22 (revizuită în 1998) prevede o excepție specifică acestui principiu general. Această excepție se aplică în măsura în care cumpărătorul a elaborat planuri referitoare la activitatea întreprinderii achiziționate și dacă achiziția are drept consecință directă generarea unei obligații. Cum aceste planuri fac parte integrantă din planul de achiziție al cumpărătorului, prezenta normă impune întrprinderilor să contabilizeze un provizion pentru costurile care rezultă din acest proces. În cadrul prezentei norme, activele și datoriile identificabile achiziționate includ provizioanele contabilizate conform alineatului prezentat mai jos. Acest alineat pune condiții stricte destinate să asigure că planurile făceau parte integrantă din achiziții și că într-un termen scurt – în trei luni începând de la data achiziției, sau dacă ea este anterioară, la data de aprobare a situațiilor financiare – cumpărătorul a elaborat planurile într-un atare mod, încât să se impună întrprinderii contabilizarea unui provizion pentru restructurare, conform normei IAS 37. De asemenea, prezenta normă impune unei întreprinderi reluarea acestor provizioane, dacă planul nu este pus în operă într-un mod așteptat sau într-un termen așteptat de la început, și să furnizeze informații privind aceste provizioane.

La data achiziției, cumpărătorul trebuie să contabilizeze un provizion care n-ar fi o datorie a întreprinderii achiziționate la această dată dacă, și numai dacă, persoana cumpărătoare:

(a) la data achiziției sau la o dată anterioară, a elaborat principalele caracteristici ale unui plan care implică oprirea sau reducerea activitaților întrprinderii achiziționate și prevede:

vărsarea de idemnități personalului întreprinderii achiziționate, pentru a reduce (anula) locurile de muncă;

închirierea de instalații ale întreprinderii achiziționate;

suprimarea liniilor de producție ale întrprinderii achiziționate; sau

rezilierea contractelor întreprinderii care sunt în situația de a se termina în pierderi, deoarece cumpărătorul a informat cealaltă parte, la data achiziției sau la o data anterioară, că respectivele contracte vor fi reziliate ;

(b) anuntând principalele caracteristici ale planului, la data achiziției sau la o dată anterioară, a creat pentru persoanele vizate o așteptare bazată pe faptul că ea va pune în operă planul; și

(c) într-un termen de trei luni , începând de la data achiziției sau, dacă acesta este anterioara, la data aprobării situațiilor financiare anuale, a dezvoltat aceste principale caracteristici într-un plan detaliat și formalizat ce indica cel puțin:

activitatea sau partea din activitatea vizată;

principalele zone afectate;

localizarea, funcția și numărul aproximativ al membrilor personalului care vor fi indemnizați, în numele terminării contractului lor de muncă;

plățile care vor fi angajate; și

data la care planul va fi pus în operă.

Orice provizion contabilizat conform prezentului alineat trebuie să acopere numai costul elementelor enumerate de la (a)(i) la (a)(iv).

Afectarea costului de achiziție

Prelucrarea de referință

Activele și datoriile identificabile, contabilizate conform celor prezentate în subparagraful anterior, trebuie să fie evaluate la o mărime egală cu:

valoarea justă a activelor și a datoriilor identificabile achiziționate la data operației de schimb, la nivelul părții de interes obținut de cumpărător în operația de schimb; și

partea minoritarilor în valorile contabile anterioare achiziției activelor și datoriilor identificabile ale filialei.

Orice goodwill negativ trebuie să fie contabilizat conform prezentei norme.

Costul de achiziție este afectat activelor și datoriilr prin referire la valoarea justă la data operației de schimb. Totuși, costul achiziției nu corespunde decât procentajului activelor și datoriilor identificabile achiziționate de cumparător. Ca atare, atunci când un cumpărător nu achiziționează totalitatea (mai puțin decât totalitatea)acținulor celeilalte întreprinderi, interesele minoritare ce rezultă sunt evaluate pe baza părții ce revine minoritarilor în valoarea contabila anterioară achiziției activului net identificabil al filialei. Se procedeaza astfel, deoarece partea minoritarilor nu a făcut parte din operația de schimb care vizează să efectueze achiziția.

Cealaltă prelucrare autorizată

Activele și datoriile identificabile, contabilizate conform celor prezentate în subparagraful anterior, trebuie să fie evaluate la valoarea lor justă la data achiziției. Orice goodwill sau goodwill negativ trebuie să fie contabilizat conform prezentei norme. Orice interes minoritar trebuie să fie evaluat pe baza părții minoritarilor în valorile juste ale activelor și datoriilor identificabile.

Conform acestei abordări, activul net identificabil, pe care cumpărătorul l-a luat sub control, figurează la valoarea justă, indiferent că respectivul cumpărător a achiziționat tot capitalul celeeilate întreprinderi sau numai o parte din acesta, sau că el a achiziționat direct activele. Ca atare, orice interes minoritar este evaluat pe baza părții minoritarilor în valorile juste ale activului net identificabil al filialei.

Cumpărările de acțiuni succesive

O achiziție poate să conțină mai mult decât o operație de schimb, de exemplu atunci când ea se efectuează pe etape, prin cumpărări succesive în bursă. Într-un astfel de caz, fiecare operație importantă este tratată separat, pentru determinarea valorii juste a activelor și datoriilor identificabile și pentru determinarea mărimii oricărui goodwill sau goodwill negativ ce provine din această operație. Această prelucrare conduce la o comparare, la nivelul fiecărei etape, a costului luărilor în participație individuale cu partea de interese a cumpărătorului în valorile juste ale activelor și datoriilor identificabile achiziționate, cu ocazia fiecărei etape importante.

Atunci când o achiziție se efectuează prin cumpărări succesive, valorile juste ale activelor și datoriilor identificabile pot să varieze la data fiecărei operații de schimb. Dacă toate activele și datoriile identificabile relative la o achiziție sunt corectate în vedera adicerii la valoarea justă aplicabilă momentului cumpărărilor succesive, orice ajustare a parții de interes deținută anterior de către cumpărător este o reevaluare și este contabilizată ca atare.

Înainte de a putea fi calificată ca achiziție, o operație poate să fie calificată drept participare într-o întreprindere asociată, și să fie contabilizată prin aplicarea metodei de punere în echivalență, conform normei IAS 28. În acest caz, determinarea valorii juste a activelor și a datoriilor identificabile achiziționate și contabilizarea goodwill-ului sau a godwill-ului negativ se produc, prin convenție, începând cu data la care este aplicată metoda de punere în echivalență. Atunci când participarea nu a fost calificată anterior drept participare într-o întreprindere asociată, valoarea justă a activelor și datoriilor identificabile este determinată la data fiecărei etape importante, iar goodwill-urile sau goodwill-urile negative sunt contabilizate începând cu data achiziției.

Determinarea valorii juste a activelor și a datoriilor identificabile achiziționate

În continuare, sunt prezentate indicațiile generale ce permit să se stabilească valoarea justă a activelor și a datoriilor identificabile achiziționate:

titlurile negociabile pe o piață, la valoarea lor actuală de piață;

titlurile negociabile pe o piață, la valori estimate care iau în considerare caracteristici, ca de exemplu ratele curs/beneficiu (price earnings ratios), randamentele privind dividendele (dividend zields) și ratele de creștere așteptate (expected growth rates) ale titlurilor comparabile referitoare la întreprinderile ce au caracteristici similare;

creanțele, la valoarea actualizată a mărimilor de recuperat, determinată pe baza ratelor dobânzii actuale adecvate, diminuată, dacă este cazul, cu corectările de valoare pentru nerecuperabilitate și costurile de recuperare; totuși, atunci când diferența între mărimea nominală a creanței și mărimea sa actualizată nu este semnificativă, actualizarea nu este cerută pentru creanțele pe termen scurt;

stocurile:

produsele finite și mărfurile, la prețul de vânzare diminuat cu suma (a) costurilor de ieșire și (b) a unei marje raționale pentru remunerarea efortului de vânzare al cumpărătorului, pe baza marjei constatate pentru produsele finite și mărfurile similare;

lucrările în curs, la prețul de vânzare al produselor finite, diminuat cu suma (a) costurilor pentru terminare, (b) costurilor de ieșire și (c) unei marje raționaleasupra costurilor ce au rămas să fie angajate pentru terminare și vânzare, pe baza marjei constatate pentru produse finite similare; și

materiile prime, la costul de înlocuire actual;

terenurile și construcțiile, la valoarea lor de piață;

instalațiile și echipamentele, la valoarea de piață, determinată în mod normal prin aprecierea experților. Atunci când nu se dispune de nici o indicție a valorii de piață, din motive legate de natura specializată a instalațiilor și echipamentelor sau pentru că aceste bunuri sunt vândute rar, exceptând cazul unui transfer de activitate, ele sunt evaluate la costul lor de înlocuire din care s-au dedus amortizările;

imobilizările necorporale, așa cum sunt ele definite în cadrul normei IAS 38, la valoarea justă determinată:

prin referire la o piață activă, așa cum este ea definită în cadrul normei IAS 38 ; și

în absența unei piețe active, pe o bază ce reflectă mărimea pe care întreprinderea ar fi plătit-o pentru activ , intr-o tranzacție între părți ce cad de acord și sunt bine informate, efectuată în condiții de concurență normală, bazându-ne pe cea mai bună informație disponibilă (pentru comentarii complementare privind determinarea valorii juste a unei imobilizari necorporale achiziționate în cadrul unei grupări, a se vedea norma IAS 38);

activele sau datoriile nete legate de avantajele personalului, pentru regimul cu prestații definitive, la valoarea actualizată a obligației în numele prestațiilor definite, diminuată cu valoarea justă a activelor regimului; totuși, un activ nu este contabilizat decât în măsura în care este probabil ca întreprinderea să poată dispune sub formă de rambursări, de regimul sau de o diminuare a cotizațiilor sale viitoare;

activele și pasivele de impozite, la mărimea creditului de impozit legat de deficitul fiscal sau de impozitele de plătit privind rezultatul net, apreciată în perspectiva entitații grupate sau a grupului rezultat din achiziție; activul sau pasivul de impozit este determinat după constatarea efectului de impozit legat de prelucrarea activelor și datoriilor identificabile la valoarea lor justă; activul sau pasivul de impozit nu este actualizat; activele de impozit includ orice activ de impozit amânat al cumpărătorului, care nu ar fi fost contabilizat înaintea achiziției, dar care, datorită grupării de întreprinderi, răspunde, de acum înainte, criteriilor de contabilizare ale normei IAS12.

furnizorii și efectele de plătit, împrumuturile pe termen lung, datoriile, cheltuielile de plătit și alte elemente de plătit, la valoarea actualizată a sumelor de plătit pentru stingerea datoriei, determinată în funcție de ratele dobânzii actuale adecvateș totuși , atunci când diferența între mărimea nominală a datoriei și mărimea actualizată nu este semnificativă, actualizareanu este solicitată pentru datoriile pe termen scurt;

contractele în pierdere și alte datorii identificabile ale întreprinderii achiziționate, la valoarea actualizată a sumelor de plătit pentru stingerea obligației, determinată în funcție de ratele dobânzii actuale adecvate; și

provizioanele pentru oprirea sau reducerea activitaților întrepriderii achiziționate, care sunt contabilizate, la o mărime determinată, conform normei IAS 37.

Unele dintre indicațiile prezentate mai sus presupun ca valorile juste să fie determinate prin actualizare. Atunci când indicațiile nu menționează că s-a recurs la actualizare, aceasta poate să fie sau nu utilizată pentru determinarea valorilor juste ale activelor și datoriilor identificabile.

Dacă valoarea justă a unei imobilizări necorporale nu poate să fie evaluată prin (pagina 195)

Durata și modul de amortizare trebuie să fie reexaminate cel puțin la închiderea fiecărui exercițiu. Dacă durata de utilitate așteptată a goodwill-ului este sensibil diferită de estimările anterioare, trebuie să fie modificată, în consecință, durata de amortizare. Daca ritmul așteptat al avantajelor economice ale goodwill-ului a cunoscut o schimbare importantă, pentru a se traduce în fapt noul ritm trebuie să fie modificat și modul de amortizare. Aceste schimbări trebuie să fie contabilizate ca schimbări de estimări contabile, conform normei IAS 8, prin ajustarea cheltuielilor cu amortizările exercițiului în cauză (curent) și exercițiilor viitoare.

Recuperabilitatea valorii contabile – Pierderea de valoare

Pentru a determina dacă goodwill-ul a pierdut din valoare, întreprinderea aplică norma IAS 36. Această normă explică modul în care o întreprindere reexaminează valoarea contabilă a activelor sale, cum determină valoarea recuperabilă a unui activ și când contabilizează sau reia (diminuează) o pirdere de valoare.

Dincolo de dispozițiile de urmat privind norma IAS 36, o întreprindere trebuie, cel puțin la închiderea fiecărui exercițiu, să estimeze conform acestei norme (IAS 36) , valoarea recuperabilă a goodwill-ului care este amortizat pe o durată mai mare de douăzeci de ani, începând de la contabilizarea sa inițială, chiar dacă nu există nici un indiciu privind o pierdere de valoare.

Uneori, este dificil să se stabilească dacă goodwill-ul a pierdut din valoare, în special dacă durata sa de utilitate este lungă. Ca atare, prezenta normă impune, cel puțin un calcul anual al valorii recuperabile a goodwill-ului, dacă durata sa de utilitate este mai mare de douăzeci de ani, începând cu momentul contabilizării sale inițiale.

Obligația de a efectua un test anual de depreciere a goodwill-ului se aplică de fiecare dată când durata actuală totală de utilitate estimată a goodwill-ului depășește douăzeci de ani începând cu momentul contabilizării sale inițiale. În consecință, dacă duratade utilitate a goodwill-ului ar fi fost estimată ca fiind mai mică de douăzeci de ani, cu ocazia contabilizării sale inițiale, dar dacă durata sa de utilitate estimată este ulterior majorată și depășește douăzeci de ani, începând cu momentul contabilizării sale inițiale, întreprinderea efectuează testul de depreciere și furnizează informațiile impuse.

Goodwill-ul negativ generat prin achiziție

Contabilizare și evaluare

Orice excedent, la data operației de schimb, a părții de interese a cumpărătorului în valorile juste ale activelor și datoriilor identificabile achiziționate, față de costul de achiziție, trebuie să fie contabilizat ca goodwill negativ.

Existența unui goodwill negativ poate să indice că activele identificabile au fost supraevaluate și că datoriile identificabile au fost omise sau subevaluate. Înainte de a contabiliza un goodwill negativ, este important să se asigure că nu apare cazul acesta.

În măsura în care goodwill-ul negativ corespunde pierderilor și cheltuielilor viitoare așteptate identificate, în planul de achiziție al cumpărătorului, care pot să fie evaluate în mod fiabil, dar care nu reprezintă la data achizițieidatorii identificabile, această fracțiune a goodwill-ului negativ trebuie să fie contabilizată la venituri, in contul de profit și pierdere, atunci când sunt contabilizate pierderile si cheltuielile viitoare. Dacă aceste pierderi și cheltuieli viitoare identificabile nu sunt contabilizate în cursul exercițiului așteptat, goodwill-ul negativ trebuie să fie tratat în conformitate cu cele exprimate în alineatul următor.

În măsura în care goodwill-ul negativ nu corespunde pierderilor și cheltuielilor viitoare identificabile așteptate ce pot să fie evaluate în mod fiabil, la data achiziției, acesta trebuie să fie contabilizat la venituri, în contul de profit și pierdere, de maniera următoare:

mărimea goodwill-ului negativ care nu depășește valorile juste ale activelor nemonetare identificabile achiziționate trebuie să fie contabilizată la venituri, în mod sistematic, pe durata de utilitate medie ponderată (rămasă) a activelor amortizabile identificabile achiziționate; și

mărimea goodwill-ului negativ care depășește valorile juste ale activelor nemonetare identificabile achiziționate trebuie să fie contabilizată imediat la venituri.

În măsura în care goodwill-ul negativ nu corspunde pierderilor și cheltuielilor viitoare așteptate care au fost identificate în planul de achziție al cumpărătorului și care pot să fie evaluate în mod firesc, goodwill-ul negativ este un profit ce este contabilizat la venituri atunci când sunt consumate avantajele economice viitoare încorporate în activele amortizabile identificabile achiziționate. În cazul activelor monetare, profitul este contabilizat imediat la venituri.

=== Anexa 2 ===

Fig 2.4. – Sistemul de factori care acționează asupra cifrei de afaceri