Analiza Economică Financiară PE Baza DE Bilant In Cadrul Sc. Agromagis Srl In Perioada 2012 2014

Universitatea de Științe Agronomice și Medicină

Veterinară București

Facultatea de Management, Inginerie Economică

În Agricultură și Dezvoltare Rurală

Specializarea: Inginerie și Management în Alimentație Publică și Agroturism

PROIECT DE DIPLOMĂ

ÎNDRUMĂTOR ȘTIINȚIFIC:

Conf. Univ. Dr. Alina Mărcuță

Absolvent:

Roșca Mirela

BUCUREȘTI

2016

ANALIZA ECONOMICĂ- FINANCIARĂ

PE BAZĂ DE BILANȚ ÎN CADRUL

SC. AGROMAGIS SRL

2012-2014

INTRODUCERE…………………………………………………………………………… CAPITOLUL 1 …………………………………………………………………………… .Aspecte teoretice privind bilanțul contabil…………………………………………………

Conținutul și structura bilanțului …………………………………………………….

Rolul informației contabile în furnizarea indicatorilor economic-financiari ………..

CAPITOLUL 2 ………………………………………………………………………………… PREZENTAREA SC AGROMAGIS SRL COMUNA VADU PAȘII, JUDEȚUL BUZAU……

Scurt istoric……………………………………………………………………………………..

Descrierea activității curente……………………………………………………………….

Resurse umane…………………………………………………………………………………

Clienți……………………………………………………………………………………….

Furnizori……………………………………………………………………………………..

Puncte forte și puncte slabe………………………………………………………………….

CAPITOLUL 3…………………………………………………………………………. ANALIZA SITUAȚIEI FINANCIARE-PATRIMONIALE PE BAZA BILANȚULUI… SC AGROMAGIS SRL……………………………………………………………………….. 3.1 Analiza activelor imobilizate și circulante ……………………………………………….. 3.2 Analiza capitalurilor proprii……………………………………………… 3.3 Analiza datoriilor în perioada 2012-2014……………………………………………. 3.4 Analiza veniturilor obtinute de SC AGROMAGIS SRL în perioada 2012-2014…………… 3.5Analiza cheltuielilor SC AGROMAGIS SRL în perioada 2012-2014………………………… 3.6 .1 Evoluția Veniturilor în Perioada 2012-2014……………………………………………….. 3.6.2 Ponderea Cheltuielilor în Perioada 2012-2014………………………………………………. 3.6.3 Evoluția Rezultatelor Financiare în Perioada 2012-2014……………………………………..

Capitolul 4……………………………………………………………………………………………. ANALIZA SOLDURILOR INTERMEDIARE DE GESTIUNE ÎN CADRUL ………………………. SC AGROMAGIS SRL………………………………………………………………………………… 4.1 Cifra de afaceri………………………………………………………………………………………. 4.2 Rata mediei a valorii adaugate aferenta…………………………………………………………….. 4.3 Profitul exploatarii……………………………………………………………………………………

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI……………………………………………………………………… Bibliografie……………………………………………………………………………………………….

INTRODUCERE

Prezenta lucrare se dorește a fi o imagine atât teoretică cât și practică a activității economice desfășurate de către societate agricolă supusă analizei.

CAPITOLUL 1

Aspecte teoretice privind bilanțul contabil

Bilanțul este documentul cel mai important din punct de vedere al stadiului performanețelor întreprinderii și cel mai reprezentativ procedeu al metodei contabilității. Prin bilanț se prezintă situația unității patrimoniale la o anumită dată, în expresie valorică, sub dublu său aspect: sub aspectul componenței și al destinației și sub aspectul modului de dobândire al bunurilor economice. Bilanțul furnizează informații generale privitoare la situația economică și financiară a unității și la relațiile ei economice cu alte unități. Acesta detaliază anumite laturi ale activității economicofinanciare și este completat de o serie de situații anexă.

Conținutul și structura bilanțului

Termenul de bilanț este de origine latină,acesta având semnificația unei balanțe cu două talere echilibrate, valori de marime egală ce stau față în față și se egalează reciproc. La baza elaborarii bilanțului stă principiul dublei reprezentări și presupune reflectarea elementelor patrimoniale sub două aspect: sub aspectul componenței și al destinației, utilizării bunurilor economice, adică a substanței materiale a patrimoniului; sub aspectul modului de dobândire al bunurilor economice. Elementele de activ si de pasiv ale patrimoniului existente la un moment dat apar într-un tabel cu două părți de mărimi egale numit bilanț. În partea stanga a tabelului apar elementele de activ acestea reprezentând bunurile economice după componență și destinație, iar in partea dreaptă apar elemntele de pasiv, ele prezintă sursele de finanțare a bunurilor economice.De asemeni, în bilanț este consemnat și rezultatul sub formă de pierdere – activ sau profit – pasiv. Pierderea în activul bilanțului exprimă mărimea capitalului consumat în urma desfășurării activității economice care nu a putut fi acoperit din veniturile proprii, iar profitul în pasivul bilanțului, reprezentând surse de finanțare proprie a activelor create ca excendent al veniturilor proprii față de cheltuieli. Se poate folosi și variant înscrierii pierderii cu semnul minus în pasivul bilanțului.

Forma de principiu a bilanțului se prezintă astfel:

Între activ și pasiv trebuie să existe întodeauna egalitate în virtutea principiului echilibrului bilanțier. Se poate preciza faptul că bilanțul este un tablou sau o situație care evidențiază, în expresie valorică, la un moment dat,echilibru dintre bunurile economice și resursele de finanțar,precum și profitul sau pierderea ca rezultat al activității desfășurate.

Prezentarea elementelor patrimoniale prin bilanț

În cadrul activului bilanțier, elementele mulțimii de activ sunt grupate în raport de destinația bunurilor economice utilizate și gradul de lichiditate. Cât privește pasivul, elementele mulțimii de pasiv sunt grupate în raport de căile de formare a surselor de finanțare, și gradul lor de exigibilitate. Lichiditatea indică posibilitatea transformării elementelor patrimoniale în bani. Cu cât termenul de transformare în bani este mai mic, cu atât lichiditatea este mai mare. Exigibilitatea se referă la termenul la care o datorie va trebui să fie achitată, sau cand elemental de pasiv iese din patrimoniu. Cu cât intervalul de timp în care o datorie va fi achitată este mai mic, cu atat datoria este mai exigibilă. Diferitele poziții care formează activul și pasivul bilanțului sunt denumite pisturi de bilanț, respectiv posturi de active și posturi de pasiv. Conform Ordinului ministrului finanțelor pentru aprobarea Reglementa-rilor contabile armonizate cu Direcția a IV-a a Comunității economice europene și cu Standardele de contabilitate internaționale, posturile obligatorii ale bilanțului contabil sunt următoarele:

Active imobilizate

Imobilizări necorporale:

Cheltuieli de constituire

Cheltuieli de dezvoltare

Concesiuni, brevete, licențe, mărci, drepturi și valori similar

Fondul comercial

Programe de informatică

Avansuri și imobilizări necorporale în curs de execuție

Imobilizări corporale

Terenuri și construcții

Instalații tehnice și mașini

Alte instalații, utilaje și mobilier

Avansuri și imobilizări corporale în curs de execuție

Imobilizări financiare

Titluri de participare deținute la societățile din cadrul grupului

Creanțe asupra societăților din cadrul grupului

Titluri sub formă de interese de participare

Titluri deținute ca imobilizări

Alte creanțe

Acțiuni proprii ( cu indicarea valori nominale)

Active circulante

Stocuri

Materii prime și consumabile

Producție în curs de execuție

Produse finite și mărfuri

Avansuri pentru cumpărări de stocuri

Creanțe

Creanțe comerciale

Sume de încasat de la societățile din cadrul grupului

Sume de încasat din interese de participare

Alte creanțe

Creanțe privind capitalul subscris si nevărsat

Investiții financiare

Titlu de participare în societățile din cadrul grupului

Acțiunii proprii

Alte investiții financiare

Casa și conturi la bănci

Cheltuieli în avans și venituri angajate

Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de un an

Împrumuturi din emisiunea de obligațiuni

Sume datorate instituțiilor de credit

Avansuri încasate în contul comenzilor

Datorii comerciale – furnizori

Efecte de comerț de plătit

Sume datorate societăților din cadrul grupului

Sume datorate privind interesele de participare

Alte datorii ( datorii fiscal, datorii pentru asigurările sociale)

Active circulante, respective obligații curente nete

Total active minus obligații curente

Datorii ce trebuie platite într-o perioadă mai mare de un an

Împrumuturi din emisiunea de obligațiuni

Sume datorate instituțiilor de credit

Avansuri încasate în contul comenzilor

Datorii comerciale-furnizori

Efecte de comerț de plătit

Sume datorate privind interesele de participare

Alte datorii ( datorii fiscal, datorii pentru asigurările sociale)

Provizioane pentru riscuri si cheltuieli

Provizioane pentru pensii si alte obligații similar

Provizioane pentru impozite

Alte provizioane

Venituri în avans și cheltuieli angajate

Capital și reserve

Capital subscris

Prime de capital

Rezerve din reevaluare

Rezerve

Rezultatul reportat

Rolul informației contabile în furnizarea indicatorilor

economico – financiari

Furnizarea de informații este obiectivul principal al contabilității, pentru a asigura o imagine fidelă asupra poziției financiare,performanțelor financiare și modificărilor poziției financiare ale entității, în scopul utilizări acestor informații de catre utilizatorii interni și externi, în vederea fundamentări unor decizii economice. Pentru realizarea acestui obiectiv,este necesar ca lucrarile curente de contabilitate să sintetizeze periodic în informații generalizate, care sa fie relevante pentru caracterizarea activității desfășurate de o entitate într-o anumită perioadă de timp. Acest deziderat poate fi îndeplinit prin întocmirea periodică a unor documente de sinteză contabila, care pe parcursul timpului au purtat diverse denumiri, cum sunt: bilanț contabil, situații financiare anuale sau coturi anuale. Prin OMFP 3055/10.11.2009 s-au aprobat reglemetările care prevăd formatul și conținutul situațiilor financiare anuale, principiile contabile și regulile de recunoaștere, evaluare, scoatere din evidență și prezentare a elementelor în situațiile financiare anuale, unele reguli privind contabilitatea de gestiune, planul de conturi general, precum și conținutul și funcțiunea conturilor contabile. Acestea stabilesc, de asemenea, reguli privind organizarea și conducerea contabilității și raportările efectuate în conformitate cu cerințele instituțiilor statului, pentru uzul tuturor categoriilor de utilizatori. Pe plan mondial, s-a căutat o armonizare a modului de organizarea și conducerea contabilității în diferite țări cu scopul realizării următoarelor obiective:

îmbunătațirea organizaării și conducerea contabilității în diferite țări;

mai bună înțelegere a informațiilor contabile și controlul lor;

compararea informațiilor contabile în timp și spațiu. De aceea, în vederea coordonării activității de armonizare a contabilității, ăn anul 1973 a a luat ființă Comitetul de Standarde Contabile Internaționale ( Internaționale Accounting Standards Commitee IASC), cu sediul la Londra. Procesul de modernizare a sistemelor contabile folosite la nivel mondial a evoluat, astfel că, în anul 2000, IASC și-a schimbat stuctura și statutul, transformandu-se în IASB.

Incapacitatea sistemelor contabile naționale de a produce o informație contabilă la standardele solicitate de investitorii străini a impus adoptarea de catre majoritatea țărilor a referențialului contabil internațional, ca sisem de întocmire a Situațiilor Financiare pentru firmele care sunt listate pe piață de capital. Pentru a fi în acord cu standardele IAS/IFRS, situațiile financiare trebuie:

să cuprindă o mențiune explicită și fără rezerve de conformitate cu aceste standarde;

să respecte integral solicitările fiecărui standard (IAS sau IFRS) și fiecărei interpretări (SIC sau IFRIC) aplicabile.

Standardul IAS 1 ,, Prezentarea situațiilor financiare” descrie ipotezele de bază în elaborarea situațiilor financiare: continuitate exploatării, independența exercițiilor, permanentă metodelor de prezentare, pragul de semnificație și gruparea elementelor, necompensarea, informarea comparativă. Situațiile financiare individuale sau consolidate se referă la: un bilanț, un cont de profit și pierdere, o situație a variației capitalurilor proprii, un tabel al fluxurilor de trezorerie, anexele care cuprind o descriere a politicilor contabile semnificative și notele explicative. În scpul întocmirii situațiilor financiare anuale, entitățile trebuie să procedeze le inventarierea și evaluarea elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii se reflectă și se evaluează la valoarea contabilă, pusă deacord cu rezultatele inventarierii. Prezențele reglementări se aplică incluziv în cazul bunurilor care au fost aduse drept raport la capital și al activelor în curs de execuție. După inventariere (cel puțin o dată pe an) întocmim situațile financiare – bilanțul. Referențialul contabil internațional analizează bilanțul în contextul cadrului conceptual și al standardului IAS 1 ,,Prezentaea situațiilor financiare” în formal lui revizuită în decembrie 2003. În acest standard în legătură cu bilanțul contabil, activele se împart în doua mari categorii:

active necurente – active care se transformă în lichidități într-o perioadă mai mare de 1 an;

active curente – active care se transform în lichidități într-un an;

datorii necurente – datorii pe termen lung (scadență mai mare de un an);

datorii curente – datorii pe termen scurt (scadență mai mică de un an) – în categoria acestora este inclusă și parte ape termen scurt (achitabia în următoarele 12 luni) a datoriilor pe termen lung.

Standardul IAS 1 face distincție între elementele care prezintă poziția financiară în bilanț și cele care fac o astfel de prezentare fie în bilanț, fie în notele explicative.

În Notele explicative la situațiile financiare, entitatea trebuie sa prezinte informatii cu privire la bazele de întocmire a acestora,astfel:

să prezinte informații despre reglementările contabile și politicele contabile folosite;

să ofere informații suplimentare care nu sunt prezentate în bilanț, contul de profit și pierdere și, după caz, în situația modificărilor capitalurilor proprii sau situația fluxurilor de numerar, dar sunt relevante pentru înțelegerea acestora.

Politicile contabile au facut, deasemenea, obiectul definirilor și analizele referențialului contabil internațional. Dincolo de faptul că toate standardele internaționale fac referire la politicile contabile, în vederea soluționării problemei în cauză, sub aspect conceptual, campul de reflectii cel mai dens se găsește în litera și spiritul normelor IAS 1 ,,Prezentarea situațiilor financiare” și IAS 8 ,,Politici contabile schimbări de estimări și erori”. Notele explicative la situațiile financiare anuale conțin informații suplimentare,relevante pentru necesitățile utilizatorilor. În notă explicativă numarul nouă sunt prezentate exemple de calcul și analiză a principalilor indicatori economico-financiari. Utilizatorii trebuie să fie în masură să compare situațiile financiare ale unei întreprinderi, pe o anumită perioadă, pentru a identifica tendințele poziției ei financiare, performanțelor sale și fluxurilor de trezorerie presupuse de diverse activități. Pentru aceasta, întreprinderea trebuie să utilizeze aceleași politici contabile care vor fi adoptate pentru fiecare exercițiu. ,,Shimbarea este inevitabilă într-o țară progresivă. Schimbarea este constantă.” după cum spunea Disraeli.

CAPITOLUL 2

PREZENTAREA SC AGROMAGIS SRL

COMUNA VADU PASII, JUDEȚUL BUZĂU

2.1 Scurt istoric

SC AGROMAGIS SRL este o societate xxxxxxxxxxxxxxxxxxx care își desfășoară activitatea în baza Legii xxxxx. Societatea a luat ființă în martie 1996 ca societate cu raspundere limitată cu sediul în localitatea Vadu Pasii, Gura Calnăului, având ca adrministrator, pe domnul Smadu Neculai. Societatea funcționează xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx și înregistrată la Registru Comerțului cu numărul J10/151/1996, CUI: RO 8190520.

2.2 Descrierea activității curente

Capitalul social este de xxx lei. Obiectul principal de activitate este 4789 activitătii de servici în agricultură, iar ca obiect secundar de activitate comerțul cu amanuntul prin standuri, chioșcuri și piețe al altor produse,activitate ce se desfășoară din 1996. ???? La baza deciziei de înființare a societătii au fost doar lucrarile agricole de diferitre categorii cu utilaje din impor. Din 1997 în paralel cu lucrările agricole și cu o experiență destul de bogată a utilajelor performante obține o activitate de comercializare a mașinilor și echipamentelor agricole. Ulterior urmând să pună în apilcare și comercializarea cu piese de schimb și accesorile acestora.

2.3 Resurse umane

Resursele umane constituie ansamblu resurselor de muncă din cadrul unei firme pe care managerul le utilizează în procesul de producere a bunurilor și serviciilor într-o perioadă de timp dată.

2.4 Clienți

2.5 Furnizori

2.6 Puncte forte și puncte slabe

Puncte forte

CAPITOLUL 3

ANALIZA SITUAȚIEI FINANCIARE-

PATRIMONIALE PE BAZA BILANȚULUI

LA SC AGROMAGIS SRL

În procesul de conducere, un mijloc de cunoaștere a modului în care sunt gestionate fondurile, capitalul, precum și bunurile în care acesta este investit, îl constituie bilanțul contabil. Principala sursă de informare pe baza careia a fost analizată rentabilitatea activității desfășurate de SC AGROMAGIS SRL a fost contul de profit și pierdere și informațiile din bilanțul contabil.

3.1 Analiza activelor imobilizate și circulante

Activele imobilizate reprezintă bunuri economice caracterizate prin: lichiditate mai mare de un an, participă la mai multe cicluri de producție, durată de folosință îndelungată în activitatea întreprinderii, își transmit valoarea asupra produselor noi obținute. Activele imobilizate se diferențiază la rândul lor în raport cu unele trăsături specific care determină gruparea în raport de formă pe care determină gruparea în raport de forma pe care o îmbracă și de destinația economică astfel:

Activele circulante sunt bunuri economice consumabile într-o perioadă mai scurtă de un an, necesare realizării unui ciclu de exploatare și este reprezentant de numerar sau echivalențe de numerar a caror utilizare este restricționată. În cadrul ciclului de producție ele trec de la forma de active fizice la cea de creanțe și apoi de disponibilități bănești. Din punct de vedere al structurii, activele circulante se împart în: Stocurile reprezintă bunuri materiale aflate în proprietatea societății deținute cu scopul de a fi vândute (mărfuri) sau pentru a fi folosite în procesul de producție (materii prime, materiale consumabile). În structura acestora sunt incluse: materii prime și material consumabile (destinate procesului de producție care se regăsesc în produsul final integral sau parțial – materii prime – sau nu se regăsesc de obicei în produsul final – materialele consumabile) producția în curs de execuție; produsele finite și mărfurile; avansuri pentru cumpărări de stocuri. Creanțele se mai numesc și valori în curs de decontare și reprezintă valori economice avansate temporar de societate catre alte persoane fizice sau juridice pentru care societatea urmează să primească un echivalent valoric reprezentat de o sumă de bani sau un serviciu. Acest post bilanțier reflectă datoriile asupra cărora societatea are drepturi. Creanțele pot fi împărțite în: creanțe comerciale ( față de clienți); creanțe în cadrul grupului (între societatea-mamă și filialele); creanțe din interes de participare (generate de relațiile dintre societate și alte societăți la care aceasta deține titlu de participare); creanțe privind capitalul subscris și nevărsat (subscrieri de capital social efectuate și nedepuse); alte creanțe. Investiții termen scurt reprezintă sumele investite de societate cu scopul de a obține un câștig pe termen scurt (ex: acțiuni, obligațiuni, acțiuni proprii răscumpărate temporar). Casă și conturi la bănci reprezintă valori sub formă de bani (casă, conturi curente la bănci, avansuri de trezorerie).

Tabelul 3.1 ANALIZA ACTIVELOR IMOBILIZATE ȘI CIRCULANTE

Graficul 3.1 Evoluția Activelor Imobilizate și Circulante în perioada 2012-2014

Pe baza graficului 3.1 Evoluția activelor Imobilizate și Circulante în perioada 2012-2014 se poate observa că evoluția a fost una benefică, activele au crescut în fiecare an: în anul 2013 a crescut cu 26% față de anul 2012, iar în anul 2014 a crescut cu 4,36 % față de anul 2013.

3.2 Analiza capitalurilor proprii

Capitalurile proprii reprezintă intereseul residual al acționarilor asupra activelor unei entități, după deducerea (scăderea) tuturor datoriilor.

TABELUL 3.2 ANALIZA CAPITALURILOR PROPRII ÎN PERIOADA 2012-2014

După cum se poate observa și mai sus capitalurile proprii au scazut în anul 2013 și în anul 2014 față de anul 2012, cu 467.879 lei în 2013 și cu 685.060 lei 2014.

Grafic 3.2 Analiza capitalurilor proprii în perioada 2012-2014

În urma graficului realizat se poate observa o scadere a capitalurilor proprii. În anul 2013 s-a înregistrat o scadere de 29,74% față de anul 2012, iar în 2014 s-a înregistrat o scadere de 13,74 % față de anul 2013.

Analiza datoriilor în perioada 2012-2014

Datoriile reprezintă angajamente de plată ale întreprinderii față de furnizori pentru bunurile procurate și serviciile prestate, față de personalul angajat privind retribuirea muncii, față de stat privind plata impozitelor și taxelor, față de alte personae juridice și fizice.

TABELUL 3.3 ANALIZA DATORIILOR ÎN PERIOADA 2012-2014

Din analiza tabelului de mai sus se poate vedea o creștere a datoriilor în anul 2013 față de anul 2014 în valoare de 610,716 lei, dar și o scadere a datoriilor de 676.190 lei în anul 2014 față de anul 2013.

Grafic 3.3 Analiza datoriilor în perioada 2012 – 2013

În urma graficului analizat s-a constatat că în anul 2013 datoriile au crescut cu 23,88 % față de anul 2012 dar și o scadere de 42,25% în 2014 față de anul 2013.

Analiza veniturilor obținute de SC AGROMAGIS SRL în perioada

2012-2014

Veniturile obținute de către societate și care se împarte în venituri din activitatea de exploatare, venituri financiare și venituri extraordinare sunt prezentate în tabelul 3.1.

TABELUL 3.4 EVOLUȚIA VENITURILOR ÎN PERIOADA 2012 – 2014

-Lei-

Veniturile din exploatare sunt formate din cifra de afaceri,producția vândută, venituri din vânzarea marfurilor, alte venituri din exploatare, producția realizată de entitate pentru scopurile sale proprii și capitalizate. Cum se poate observa și în tabelul 3.1 veniturile din exploatare scad în anul 2013 cu 59.469 lei față de anul 2012, iar în anul 2014 scad cu 40.205 lei față de anul precedent.

Veniturile financiare sunt formate din veniturile din dobânzi și alte venituri financiare. Aici se poate vedea o scadere considerabila în anul 2013 și 2014 față de anul 2012 cu 4.382 lei, respectiv 6.123 lei.

Graficul 3.4 Evoluția Veniturile din exploatare în perioada 2012-2014

Grafic 3.4.2 Evoluția veniturilor financiare în perioada 2012 – 2014

Graficul 3.4.3. Evoluția Veniturilor totale pe perioada 2012- 2014

Din reprezentarea graficului 3.4 Evoluția veniturilor din exploatare în perioada 2012 – 2014 se poate observa că în ani 2013, 2014 au avut loc scaderi față de anul 2012 de 96,59% și de 97,60%. Din graficul 3.4.2 Evoluția veniturilor financiare în perioada 2012-2014 se poate observa că în anul 2013 și 2014 a avut loc o scădere față de anul 2012. Graficul 3.4.3 ne arată evoluția veniturilor totale în perioada 2012-2014 și se observă scaderile ce au loc în anul 2013 și 2014 față de anul 2012.

3.5 Analiza cheltuielilor SC AGROMAGIS SRL în perioada 2012-2014

Cheltuielile din exploatare sunt formate din cheltuieli cu materii prime și materiale consumabile, alte cheltuieli materiale, alte cheltuieli externe, cheltuieli privind marfurile, reduceri comerciale, cheltuieli cu personalul, ajustari de valoare privind imobilizările corporale și necorporale, cheltuieli financiare fiind formate din cheltuieli privind dobânzile și alte cheltuieli financiare.

Tabelul 3.5 Analiza cheltuielilor în perioada 2012 – 2014

-Lei-

Totalul cheltuielilor este reprezentat din cheltuieli de exploatare și cheltuieli financiare. Din analiza datelor se poate observa că în perioada analizată ponderea cheltuielilor de exploatare este cuprinsă între 58,75 – 105,45%, iar cheltuielile financiare au o pondere cuprinsă între 42,92- 95,73%.

Grafic 3.5 Evoluția cheltuielilor de exploatare în perioada 2012 – 2014

Din analiza graficului 3.5 putem observa o scădere a cheltuielilor de exploatare în 2013 de 990.494 lei fată de anul 2012, iar în anul 2014 observăm o ușoară creștere de 76.726 lei față de anul precedent.

Grafic 3.5 Evoluția cheltuielilor financiare în perioada 2012 – 2014

Graficul 3.5.1 se poate observa cum cheltuielile financiare scad în 2013 cu 42,90% față de anul 2012, iar în anul 2014 cresc cu 95,73 % față de anul 2011.

Analiza Rentabilității

Rentabilitatea poate fi definită ca fiind capacitatea întreprinderii de a obține profit prin utilizarea factorilor de producție și a capitalurilor indiferent de proveniență acestora. Rentabilitatea este una din formele cele mai sintetice de exprimare a eficienței întregii activități economico financiare a întreprinderii, respectiv a tuturor mijloacelor de producție utilizate și a forței de muncă, din toate stadiile circuitului economic: aprovizionare, producție și vânzare. Pentru exprimarea rentabilității se utilizează doua categorii de indicatorii: profitul și ratele de rentabilitate. Mărimea absolută a rentabilității este reflectată de profit, iar gradul în care capitalul adduce profit întreprinderii este reflectată de rata rentabilități Ca indicatori de reflectare în marime absolută a rentabilității, se au în vedere: Rezultatul exploatării ( profit sau pierdere) măsoară profitul economic al societății,independent de politică financiară, fiscală și de distribuție a dividendelor, ținând cont doar de consumul capitalului fix (amortizare). Rezultatul exploatării = Venituri din exploatare – Cheltuieli din exploatare Rezultatul financiar Rezultatul financiar = Venituri financiare – Cheltuieli financiare Rezultatul extraordinar Rezultatul extraordinar =Venituri extraordinar – Cheltuieli extraodrinare Rezultatul curent este rezultatul aferent activităților cu caracter repetitiv și normal. Acestor indicator nu include rezultatele extraordinare care au o natură neobișnuită, permițând analiza dinamicii rezultatelor curente ale întreprinderii pe mai multe exerciții succesive. Rezultatul curent = Rezultatul exploatării + Rezultatul financiar Rezultatul brut Rezultatul brut = Rezultatul current + Rezultatul extraordinar Rezultatul net Rezultatul net = Rezultatul brut – Impozitul pe profit Rezultatul impozitului Rezultatul impozitului = Rezultatul brut + Elemente neductibile fiscal – Elemente deductibile fiscal.

Evoluția Veniturilor În Perioada 2012-2014

În tabelul următor se prezintă veniturile în perioada 2012-2014. Această evoluție a fost analizată procentual, raportându-se veniturile din vânzarea mărfurilor, producția vândută, cifra de afaceri, producția exercițiului, alte venituri, venituri din exploatare, venituri din dobânzi și veniturile financiare le venituri totale. Din analiza indicatorilor se constată că veniturile din exploatare dețin ponderea

TABELUL 3.6.1 Evoluția veniturilor în perioada 2012- 2014

Analiza rentabilității pe baza ratelor de rentabilitate

Analiza pe baza ratelor a fost inițiată încă din secolul al XXI – lea de catre bancherii comerciali și specialiști în comercializarea creditelor, înainte ca informațiile financiare să fie prezentate într-o formă dezvoltată. Astfel , un raport important este cel dintre mărimea surselor proprii față de sursele împrumutate considerându-se ca acceptabil raportul de 2:1. Alaturi de acest raport se folosește tot mai mult raportul dintre totalul pasivelor și valoarea net contabilă a capitalului propriu, raportul normative fiind de 1:1 La un moment dat cercetătorii considerau că utilizarea ratelor în analiza performanțelor financiare ar trebui eliminată datorită gradului redus de semnificație, totuși și astăzi ocupă un lc important în analiza financiară. Cu ajutorul calculelor matematice există posibilitatea formulării unui număr mare de rate ca urmare a combinațiilor între posturile bilanțiere, însă selecția ratelor trebuie facută în funcție de problemele ce urmează a fi rezolvate cât și pe poziția care se plasează analistul. Acesta este un instument tradițional, deosebit de răspândit al analizei financiare, care a cunoscut în ultimii ani importante actualizări și aprofundări, recurgerea la această metodă se face din dorința de a stabili norme, praguri, care să constituie criterii pentru a aprecia starea unei întreprinderi, prin compararea calculelor cu anumite valori de referință, în postura de valori de referință se pot afla: – aceleași rate stabilite la nivelul unui domeniu de activitate; – aeleași rate înregistrate de o firmă cu care întreprinderea în cauză dorește să concureze sau pe care o consideră un exemplu; – obiectivele pe care și le propun acționarii sau managerii. Ratele de rentabilitate evidențiază caracteristicile economice și financiare ale întreprinderilor, permițând compararea performanțelor industriale și comerciale ale acestora. Ratele se determină ca raport între efectele economice și financiare abținute și eforturile depuse pentru obținerea lor. Rata de rentabilitate reprezintă un raport între o formă de exprimare a profitului și active sau capitaluri sau un flux de activitate. Pentru exprimarea în mărime relativă a rentabilității se utilizează următoarele rate de rentabilitate: Rata rentabilității comerciale ( Rc ) exprimă corelația dintre profitul total aferent vânzărilor și cifra de afaceri, dând expresie politicii comerciale a întreprinderii. Rata prfitului net ( Rp) exprimă rentabilitatea netă de dobânzi și de impozit a activului economic investit. Rata rentabilității veniturilor totale ( Rv) reprezintă profitul brut împarțit la veniturile totale înmulțit cu 100. Rata rentabilității resurselor consummate ( Rrc ) reflectă corelația dintre rezultatul aferent cifrei de afacei și costurile totale aferente vânzării. Rata rentabilității economice ( Re ) măsoară eficiența capitalului economic alocat activității productive a întreprinderii. Este independentă de structura financiară, gradul de îndatorare, politica de impozitate a profitului precum și alte elemente excepționale. Rata rentabilității financiare ( Rf ) reprezintă capacitatea întreprinderii de a degaja profit net prin capitalurile proprii angajate în activitatea sa. Este de dorit ca rata rentabilității financiare să fie mai mare decât rata medie a dobânzii pe piață pentru a face mai atractive acțiunile întreprinderii și a crește cursul lor bursier. Analiza contului de profit și pierdere conduce la identificarea unor indicatori sintetici, obținându-se așa numitul tablou al soldurilor intermediare de gestiune. Tabloul soldurilor intermediare de gestiune cuprinde principalii indicatori economico – financiari stabiliți pe baza datelor din Contul de Profit și Pierdere, cu ajutorul cărora se caracterizează modul de folosință a resurselor material, financiare și umane ale întreprinderii. Un sold intermediar al gestiunii este diferența dintre două valori. Prin scăderi succesive se obțin indicatori de caracterizare a rentabilității și gestiunii întreprinderii ( unii se regăsesc ca atare în Contul de Profi și Pierdere, iar alții se determină în situația soldurilor intermediare ale gestiunii ). Soldurile intermediare ale gestiunii se prezintă într-un tablou care, în esență este o altă modalitate de prezentare a contului de rezultate. Marja comercială (MC) este adaosul commercial vizează în exclusivitate întreprinderile comerciale sau numai activitatea comercială a întreprinderiilor cu activitate mixtă (industrială sau comercială). Activitatea comercială presupune cumpărarea și revânzarea mărfurilor în aceiași stare.

Marja comercială = Venituri din vânzarea mărfurilor – Costul mărfurilor vândute

Producția exercițiului (PE) include valoarea bunurilor și serviciilor fabricate de întreprindere pentru a fi vândute, stocate sau utilizate pentru nevoi proprii – reflectând nivelul activității unei întreprinderi mult mai fidel decât indicatorul CA.

Producția exercițiului = Producția vândută + Prducția stocată + Producția imobilizată

Valuarea adaugată ( VA ) reprezintă creșterea de valoare rezultată din aloarea factorilor de muncă, în special a forței de muncă și a capitalurilor, peste valoarea bunurilor și serviciilor provenite de la terți în cadrul activității curente a întreprinderii. Acest indicator asigură legătura între contailitatea întreprinderii și contabilitatea națională.

Agregarea valorii adăugate duce la determinarea Produsului Intern Brut.

Valoarea adăugată = Marja comercială + Producția exercițiului – Consumuri de la terți

Excendentul brut al exploatării ( EBE ) măsoară profitul economic brut care provine din ciclul de exploatare, este independent de politica financiară și de politica de amortizare a întreprinderii, admitand ca amortizarea și provizioanele sunt doar cheltuieli calculate nu și plătite. Constituie resursă principală a întreprinderii care va fi utilizată pentru menținerea sau creșterea capacității de producție a întreprinderii, plata cheltuielilor financiare, a impozitului pe profit și dividentelor, rambursarea împrumuturilor angajate anterior.

Excedentul brut al exploatării = Valoarea adăugată + Subvențiile din exploatare- Cheltuieli cu personalul – Cheltuieli cu impozite, taxe și vărsaminte asimilate.