Analiza Economica a Firmei Romgaz

CAPITOLUL I

PREZENTAREA GENERALĂ A SOCIETĂȚII S.N.G.N. ROMGAZ S.A

S.N.G.N Romgaz S.A este producător și furnizor de gaze naturale în România, principalele segmente ale activității sale fiind: explorarea și producția de gaze naturale, furnizarea de gaze, înmagazinarea de gaze și producerea de energie electrică.

1.1. Elemente de identificare

Denumire societate: S.N.G.N. ROMGAZ S.A.

Adresă: Mediaș, 551130, Piața Constantin Motaș nr.4, Mediaș, Sibiu, România

Nr. de înregistrare la ORC: J32/392/2001

Cod unic de înregistrare: 14056826

Domeniu de activitate: Extracția gazelor naturale

Cod CAEN: 0620

Formă juridică: Societate pe acțiuni

Durata de funcționare: nelimitată

1.2. Scurt istoric

În România, gazul metan a fost descoperit în anul 1909 în zona Sărmășel, județul Mureș, când au izbucnit libere gaze naturale, în timp ce se fora pentru săruri de potasiu. Emanațiile de gaze descoperite au întărit dovada existenței unor acumulări importante de gaze naturale. Importanța energetică a noii resurse, pentru dezvoltarea economică a Transilvaniei, a determinat continuarea cercetării acumulărilor de gaze naturale, explorarea și exploatarea, transportul și utilizarea lor în mai multe zone din Transilvania.

„Prima Societate Transilvăneană pentru conductul gazului pe pământ” a fost înființată în anul 1912 la Turda și a fost prima organizație de profil, care a avut ca obiect de activitate transportul și valorificarea gazelor naturale din zăcământul Sărmășel.

Fiind necesară reglarea presiunii gazelor la livrarea acestora din conductele de transport către societățile de distribuție sau consumatorilor industriali, în anul 1925, la Mediaș, s-a montat prima stație de reglare măsurare-predare a gazelor naturale. În același an, se înființează Societatea Națională de Gaz Metan SONAMETAN, care a funcționat cu o Direcție de Exploatări Tehnice la Mediaș. Doi ani mai târziu, se va monta și prima stație de comprimare din Europa, la Sărmășel, acest fapt fiind datorat scăderii presiunii gazelor naturale.

Începerea celui de al doilea război mondial a determinat creșterea cererii de energie primară pentru susținerea acestuia. Se poate considera că, acesta a fost momentul care a determinat trecerea de la o utilizare locală a gazelor naturale la una regională (alimentarea cu gaze, din zăcămintele amplasate în Bazinul Transilvaniei, a Bucureștiului și a localităților situate pe valea Prahovei). De aceea, a fost pusă în funcțiune conducta de transport Botorca – București, în lungime de 295 km.

În anul 1947, SONAMETAN își naționalizează activele din cauza noului regim politic din țară, dar profesionalismul angajaților a permis continuarea amplului plan de dezvoltare, explorare, exploatare, transport și distribuție a gazelor naturale pe teritoriul României, atingându-se un maxim al dezvoltării în anii 1970.

În anul 1958 se construiește primul depozit de înmagazinare a gazelor naturale din România, la Ilimbav, județul Sibiu. Depozitul a permis preluarea vârfurilor de consum sezoniere și orare, acest moment semnificativ constituind și o premieră europeană.

În anul 1959, România a încheiat un acord interguvernamental cu Ungaria pentru livrarea gazelor naturale, ea devenind prima țară exportatoare de gaze naturale din Europa.

În anul 1986, la Moscova, se semnează "Convenția între Guvernul României și al URSS privind tranzitul pe teritoriul României a gazelor naturale din URSS către Turcia, Grecia și alte țări", care prevedea construirea de către partea română a unei conducte de Dn 1200, în lungime de 190 km. După zece ani, se semnează o nouă Convenție interguvernamentală româno-rusă pentru extinderea capacității conductelor de tranzit gaze pe teritoriul României și creșterea livrărilor de gaze naturale din Federația Rusă în România.

Societatea națională de gaze primește numele de Romgaz, în anul 1991, devenind nouă ani mai târziu, un brand în activitatea de explorare, exploatare și depozitare a gazelor naturale în România

Anul 2000 a reprezentat un an de răscruce în evoluția industriei gaziere din România. În conformitate cu Hotărârea nr. 334/28 aprilie 2000, a Guvernului României, Societatea Națională de Gaze Naturale "ROMGAZ" S.A. Mediaș a fost restructurată și reorganizată, prin separarea completă a principalelor activități din "lanțul de gaze" în entități separate:

două societăți naționale – „Transgaz” S.A. Mediaș (pentru transportul gazelor naturale) și „Depogaz” S.A. Ploiești (pentru depozitarea gazelor naturale);

două societăți comerciale de distribuție a gazelor naturale – „Distrigaz Nord” S.A. Tg. Mureș și „Distrigaz Sud” S.A. București;

o societate comercială de exploatare – producție – „Exprogaz” S.A. Mediaș.

Tradiția, managementul responsabil și experiența de cooperare pe teritoriul țării cu o serie de companii străine, au determinat societatea să se orienteze către activitatea de cooperare în afara granițelor. Astfel, în anul 2008, Romgaz a devenit co-titular de drepturi și obligații petroliere în trei perimetre de explorare din Slovacia și două perimetre de explorare din Polonia. Romgaz a parcurs un drum lung pe scara dezvoltării sale, de la o companie de nivel local la una cu caracter internațional, încadrându-se astăzi în rândul companiilor europene de top.

1.3. Misiunea și viziunea societății

Misiunea: Principala misiune a societății Romgaz încă de când s-a înființat a fost producția și furnizarea de gaze naturale, astfel încât compania să contribuie la independența energetică a României. SNGN Romgaz SA dorește să continue să furnizeze servicii și produse de calitate tuturor clienților, fiind în totalitate preocupată de creșterea satisfacției clienților prin îmbunătățirea calității.

Creșterea profitului societății reprezintă încă o misiune a societății, deoarece creșterea acestuia generează un avantaj financiar, firma putând utiliza profitul pentru independeța și dezvoltarea viitoare a companiei.

Viziune: Romgaz are potențialul și ambiția de a-și consolida și dezvolta poziția de cea mai importantă companie de gaze naturale din România și de a deveni un actor principal pe piețele importante din Europa Centrală și de Est care să reziste la presiunea tot mai puternică exercitată la nivel regional și internațional.

1.4. Concurența și strategia societății

Principalul concurent atât pe piața extracției de gaze cât și pe piața de capital a firmei Romgaz este producătorul local OMV Petrom. Un al doilea concurent pe piața extracției de gaze este concernul rus Gazprom, singura sursă de import de gaze din România.

Strategia societății este de a-și întări poziția de top în industria extractivă și să continue să fie principalul furnizor de gaze în România. Obiectivul strategic este creșterea economică a societății, asigurarea cash-flow-ului necesar menținerii performanței și competivității, precum și asigurarea plății dividendelor cuvenite acționarilor. De asemenea, compania dorește să investească cât mai mult în activitatea de producție și explorare. Explorarea de noi perimetre și dezvoltarea tehnologiei, conform Romgaz, este necesară pentru a recupera din rezervele pierdute.

1.5. Structura organizatorică, structura acționariatului și resursele umane

Organizarea societății corespunde unei structuri de tip ierarhic funcțională, având un număr de șase niveluri ierarhice de la acționarii societății la personalul de execuție.

În prezent, societatea are în componența sa șapte sucursale:

Sucursala de Producție Gaze Naturale Mediaș;

Sucursala de Producție Gaze Naturale Târgu Mureș;

Sucursala de Înmagazinare Subterană a Gazelor Naturale Ploiești;

Sucursala de Intervenții, Reparații Capitale și Operații Speciale la Sonde Mediaș (SIRCOSS);

Sucursala de Transport Tehnologic și Mentenanță Târgu Mureș (STTM);

Sucursala Bratislava;

Sucursala de Producție Energie Electrică Iernut.

Acțiunile companiei SNGN Romgaz SA sunt tranzacționate pe Bursa de Valori București din 12 noiembrie 2013 și din aceeași dată sunt tranzacționate și certificatele de depozit pe piața din Londra.

Structura acționariatului:

În următorul tabel este prezentată structura acționariatului la data de 30 iunie 2015.

Tabelul 1.1: Structura acționariatului

(Sursă: Site-ul oficial Romgaz)

În figura următoare, este evidențiată structura acționariatului, adică ponderea deținută de fiecare acționar în totalul numărului de acțiuni.

Figura 1.1: Structura acționariatului

Societatatea este administrată de un Consiliu de Administrație care asigură organizarea executării și executarea hotărârilor Adunării generale a acționarilor și este însărcinat cu îndeplinirea tuturor actelor necesare și utile pentru gestionarea profitabilă a patrimoniului Societății. În 30 septembrie 2015 Consiliul de administrație avea în componență 7 membrii care sunt prezentați în următorul tabel:

Tabelul 1.2: Consiliul de administrație

(Sursă: Site-ul oficial Romgaz)

Resursele umane:

În luna septembrie 2015, societatea Romgaz înregistra 6.351 de angajați. Evoluția numărului de angajați în perioada 2013-2015 este prezentată în tabelul următor:

Tabelul 1.3: Evoluția numărului de angajați

(Sursă: Site-ul oficial Romgaz)

În figura 1.2. este reprezentată evoluția numărului persoanelor nou angajate în perioada 2012-2015 a societății SNGN Romgaz SA. Creșterea numărului de persoane nou angajate în anul 2013 este datorată faptului că, Romgaz a preluat în acel an termocentrala de la Iernut, județul Mureș.

Figura 1.2: Evoluția numărului persoanelor nou angajate

În figura 1.3. este reprezentată evoluția numărului de persoane care nu mai lucrează în cadrul companiei SNGN Romgaz SA, perioada vizată fiind 2012-1015.

Figura 1.3: Evoluția numărului persoanelor care nu mai lucrează în cadrul societății

1.6 Evoluția cifrei de afaceri și a profitului societății în perioada 2010-2014

În tabelul următor sunt extrase date din contul de profit și pierdere necesare analizării evoluției cifrei de afaceri și a profitului societății.

Tabelul 1.4: Indicatori din contul de profit și pierdere

(Sursă: site-ul Romgaz)

În anul 2010, cifra de afaceri a fost de aproximativ de 3,5 miliarde lei comparativ cu anul 2011, când cifra de afaceri a fost de 4,2 miliarde lei, societatea înregistrând o creștere de aproximativ 0,7 miliarde lei.

În anii 2012 și 2013, societatea a înregistrat o scădere a cifrei de afaceri de aproximativ 0.4 miliarde lei, respectiv 0,3 miliarde lei, comparativ cu anul 2011. În anul 2014, cifra de afaceri a înregistrat o creștere de 0,6 miliarde lei comparativ cu anul 2013, aceasta ajungând la valoarea de 4,5 miliarde lei.

Figura 1.4: Evoluția cifrei de afaceri

Vânzările societății Romgaz în perioadele în care au suferit o ușoară scădere sunt cauzate atât de limitarea consumurilor de către clienți datorită capacității reduse de plată, cât și de scăderea cererii de gaze la nivel național.

Figura 1.5: Evoluția profitului societății

Graficul de mai sus, reprezintă evoluția profitului societății Romgaz în perioada 2010-2014. Conform Ziarului Financiar, societatea „a încheiat 2014 cu cel mai mare profit net din istorie, de 1,4 miliarde de lei, în creștere cu 44% față de anul anterior. Afacerile companiei au crescut cu 15%, la 4,49 miliarde de lei, datorită scumpirii gazelor naturale din producția internă, în condițiile în care volumul livrat de Romgaz a rămas relativ constant față de anul 2013”.

CAPITOLUL 2: ANALIZA EVOLUȚIEI EFICIENȚEI ECONOMICO-FINANCIARE

În vederea creșterii valorii firmei, o firmă trebuie să realizeze atât investiții profitabile cât și să asigure o exploatare eficientă a activelor provenite din investițiile trecute. Dacă un activ nu este utilizat în mod eficient firma dispune de următoarele posibilități: să vândă activul sau să încerce creșterea eficienței utilizării acestuia.

2.1. Analiza eficienței activelor totale

Pentru a determina eficiența utilizării activelor totale se utilizează următorii indicatori economici:

Numărul de utilizări al activelor totale – rezultatul indicatorului reprezintă de câte ori firma folosește activul total ca să genereze cifra de afaceri a anului.

Cifra de afaceri aferentă activității de bază ce revine la 1000 lei active totale

Acest indicator evidențiază legătura dintre utilizarea eficientă a activelor totale și rezultatele finale ale activității firmei, respectiv ce vânzări obține firma dacă investește 1000 lei în active.

Active totale aferente activității ce revin la 1000 lei CA

Acest indicator reprezintă investiția firmei în active totale pentru a putea genera 1000 lei vânzări. În cazul firmei analizate, SNGN Romgaz SA, rezultatele indicatorilor de determinare a eficienței activelor totale sunt reprezentate în următorul tabel:

Tabelul 2.1: Indicatorii eficienței activelor totale

Interpretarea rezultatelor:

Conform rezultatelor obținute, SNGN Romgaz SA investind 1000 lei în active totale obține vânzări în valoare de aproximativ 391 de lei în 2010, iar pentru a obține o cifră de afaceri de 1000 de lei aceasta ar fi trebuit să investească în active totale, în anul 2010, aproximativ 2556 de lei.

În anul 2011, compania Romgaz investind 1000 lei în active totale va obține vânzări de aproximativ 384 lei cu 7,14 mai puțin ca în 2010, iar pentru a obține o cifră de afaceri de 1000 de lei este necesar ca firma să investească 2604 lei în active totale cu 47,83 lei mai mult ca în 2010.

În 2012, dacă firma investește 1000 lei în active totale va obține vânzări de 347,58 lei cu 36,46 lei mai puțin ca în 2011. Pentru a obține o cifră de afaceri de 1000 lei, firma ar trebui să investească în active totale 2877,14 lei în active totale cu 273,14 lei mai mult față de 2011.

În anul 2013, dacă Romgaz investește 1000 lei în active totale va obține vânzări în valoare de 371,76 lei cu 24,19 lei mai mult, comparativ cu 2012, iar pentru a obține o cifră de afaceri de 1000 de lei, compania ar trebui să investească în active totale 2689,91 lei, cu 187,23 mai puțin decât în 2012.

În 2014, investind 1000 lei în active totale, compania va obține vânzări în valoare de 403,81 cu 32,05 mai puțin ca în anul anterior, iar pentru a obține o cifră de afaceri de 1000 de lei, compania ar trebui să investească în active totale 2476,41 lei cu 213,5 mai puțin ca în 2013.

În perioada analizată 2010-2014, firma Romgaz nu-și folosește nici măcar o dată activele totale pentru a obține cifra de afaceri a anului.

2.2. Analiza eficienței activelor imobilizate

„Activele imobilizate reprezintă bunurile și valorile destinate să servească o perioadă îndelungată în activitatea unității patrimoniale, care nu se consumă la prima utilizare”. Fiind utilizate în decursul mai multor cicluri de exploatare și a mai multor ani, calcularea corectă a eficienței utilizării lor trebuie să țină cont de durata invetiției respective sau de durata normală de funcționare a activului respectiv.

Pentru a analiza eficiența activelor imobilizate este necesară calcularea următorilor indicatori:

Numărul de utilizări al activelor imobilizate

Cifra de afaceri la 1000 de lei active imobilizate

Active imobilizate la 1000 lei cifră de afaceri

Rezultatele indicatorilor de determinare a eficienței activelor imobilizate pentru firma analizată, SNGN Romgaz SA, sunt ilustrate în următorul tabel:

Tabelul 2.2: Indicatorii eficienței activelor imobilizate

Interpretarea rezultatelor:

Conform rezultatelor obținute, compania analizată nu-și folosește nici măcar o dată activele imobilizate pentru a genera cifra de afaceri a anului.

Analizând rezultatele celorlalți indicatori putem afirma că Romgaz, investind 1000 de lei în active imobilizate în anul 2010 poate obține o cifră de afaceri de 643,86 lei, iar pentru a obține o cifră de afaceri de 1000 lei, firma trebuie să investească 1553,14 în active imobilizate.

În anul 2011, dacă compania analizată investește 1000 lei în active imobilizate poate obține vânzări în valoare de 673,11 lei cu 29,25 lei mai mult ca în 2010, iar pentru a obține vânzări în valoare de 1000 lei, firma ar trebui să investească 1485,64 lei în active imobilizate cu 67,5 lei mai mult ca în 2010.

În anul 2012, dacă Romgaz investește 1000 lei în active imobilizate poate obține o cifră de afaceri de 651,86 lei cu 21,25 lei mai puțin ca în 2011, iar pentru a obține o cifră de afaceri de 1000 lei, firma trebuie să investească 1534,07 lei în active imobilizate cu 48,43 lei mai mult ca în 2011.

În anul 2013, firma va obține vânzări de 623,47 lei dacă investește 1000 lei în active imobilizate, cu 28,39 lei mai puțin ca în 2012, iar pentru a obține vânzări de 1000 lei, firma ar trebui să investească 1603,94 lei în active imobilizate cu 69,87 lei mai mult ca în 2012.

În ultimul an analizat, firma poate obține o cifră de afaceri de 696,32 lei investind 1000 lei în active imobilizate, cu 72,85 lei mai mult ca în anul precedent, iar pentru a obține vânzări de 1000 lei, aceasta ar trebui să investească în activ imobilizate 1436,13 lei, cu 167,81 lei mai mult ca în 2013.

2.3. Analiza eficienței activelor circulante

Activele circulante sunt bunuri și valori care sunt deținute în societate timp de cel mult un an pentru a asigura finanțarea activității curente a acesteia, ele participând la un singur circuit economic. „Asigurarea întreprinderii cu active circulante necesare desfășurării neîntrerupte a producției, dimensionarea optimă acestora sunt probleme ce conduc la creșterea eficienței întregii activități desfășurate. Problemele utilizării acestora trebuie să aibă în vedere și caracterul limitat al resurselor materiale”

În vederea analizării eficienței activelor circulante, este necesară calcularea indicatorului viteza de rotație a activelor circulante care poate fi exprimată ca:

Număr de rotații (n):

unde – soldul mediu al activelor circulante

Durata în zile (V):

unde T – numărul de zile al perioadei analizate.

Informațiile necesare pentru a putea calcula viteza de rotație a firmei SNGN Romgaz SA sunt reprezentate în tabelul următor, datele fiind preluate din bilanțul contabil al societății comerciale.

Tabelul 2.3: Indicatori de determinare a eficienței activelor circulante

Notă: T=360 zile

zile

Interpretarea rezultatelor:

În anul 2011 față de 2010, societatea prezintă o influență favorabilă de aproximativ 9 zile, o accelerare a vitezei de rotație, respectiv o reducere a numărului de zile în care se realizează o rotație. În anul 2012, Romgaz prezintă o influență nefavorabilă de 110 zile, respectiv o diminuare a vitezei de rotație, o creștere a numărului de zile în care se realizează o rotație. În anii următori 2013, respectiv 2014 față de anii anteriori se observă o îmbunătățire a vitezei de rotație de 28 de zile, respectiv de 77 de zile însemnând o reducere a numărului de zile în care se realizează o rotație.

Influența factorilor:

Influența modificării cifrei de afaceri:

Interpretarea rezultatelor:

Cifra de afaceri a crescut în anul 2011 față de 2010 ceea ce ar fi condus la o accelerare a vitezei de rotație, respectiv la o scădere a duratei unei rotații cu 60,07 zile dacă soldul mediu al activelor circulante ar fi rămas același în cei doi ani.

Scăderea cifrei de afaceri în anul 2012 față de 2011 ar fi condus la o diminuare a vitezei de rotație, respectiv creșterea duratei unei rotații de 32,77 de zile, dacă în cei doi ani soldul mediu al activelor circulante ar fi fost același.

În anii 2014 și 2013, cifra de afaceri a crescut față de 2012 când s-a înregistrat o scădere a acesteia, ceea ce ar fi dus la o creștere a vitezei de rotație, dacă soldul mediu al activelor circulante ar fi rămas constant.

Influența modificării soldului mediu al activelor circulante:

Interpretarea rezultatelor:

Scăderea soldului mediu al activelor circulante atât în anul 2011 față de anul 2010 cât și în anul 2012 față de 2011 a avut o influență nefavorabilă asupra vitezei de rotație a activelor circulante, ducând la o creștere cu 50,78 zile, respectiv 77,22 zile a duratei unei rotații.

În anul 2013 soldul mediu al activelor circulante a scăzut față de soldul din 2012, astfel acesta ar fi avut o influență favorabilă asupra vitezei de rotație a activelor dacă cifra de afaceri a anului 2013 ar fi rămas aceiași, producând o reducere de 21,40 zile a duratei unei rotații.

În anul 2014 soldul mediu al activelor circulante a crescut față de 2013, acesta având o influență nefavorabilă asupra vitezei de rotație, ducând la creșterea duratei unei rotații cu 19,24 zile.

2.4. Analiza productivității muncii

Productivitatea muncii reflectă modul în care întreprinderile folosesc factorul muncă în activitatea economică, în vederea obținerii unui grad de eficacitate ridicat în procesul de producție. Sporirea productivității muncii are numeroase beneficii asupra activității economice, deoarece aceasta conduce la creșterea volumului producției, a rentabilității și competivității produselor pe piață, precum și la reducerea costurilor de producție.

Indiferent de domeniul în care operează firma, productivitatea muncii poate fi analizată pe unități de timp ca:

Productivitatea anuală:

Productivitate zilnică:

Productivitate orară:

unde:

Qe; Qf; Ca; Va – producția exercițiului, producția fabricată, cifra de afaceri sau valoarea adăugată.

; – numărul mediu de salariați sau muncitori.

∑Z – numărul total de zile-om lucrate într-un an de către toți salariații.

– numărul mediu de zile lucrate de o persoană într-un an.

– numărul total de ore-lucrate de către toți salariații în perioada analizată.

– numărul mediu de ore lucrate într-un an de un salariat.

numărul mediu de ore lucrate de un salariat într-o zi.

În următorul tabel sunt ilustrate datele necesare analizei productivității muncii în cadrul firmei Romgaz. Rezultatele productivității muncii anuale, zilnice, respectiv orare au fost determinate folosind producția fabricată (obținută):

Tabelul 2.4.: Rezultatele analizei productivității muncii anuale

reprezentând productivitatea medie orară recalculată în funcție de structura efectivă a timpului de muncă și de productivitatea orară prevăzută, pe categorii de personal.

„Analiza factorială a productivității medii anuale se realizează pe baza metodei substituției în lanț prin care se identifică sensul și intensitatea influenței factorilor specifici asupra modificării în timp a eficienței muncii”.

Modificarea productivității medii anuale a muncii este:

Din care, datorită:

1. influenței modificării numărului mediu de zile lucrate de un salariat;

2. influenței modificării productivității medii zilnice a muncii:

Din care datorită:

2.1. influenței modificării duratei medii a zilei de lucru:

2.2. influenței modificării productivității medii orare a muncii:

)

Tabelul 2.5.: Rezultatele analizei influențelor factorilor productivității muncii anuale

Interpretarea rezultatelor:

În limita informațiilor disponibile, interpretarea rezultatelor poate fi realizată astfel:

Comparativ cu anul 2010, productivitatea anuală în anul 2011 a înregistrat o scădere de 1,78%, respectiv 17.686 lei. În anul 2012 față de anul 2011, productivitatea anuală a înregistrat o creștere de 1,25%, respectv de 12.240 lei. În anul 2013 față de anul precedent, productivitatea anuală a muncii s-a diminuat cu 9,21%, respectiv 90.980 lei, iar în ultimul an analizat productivitatea anuală a crescut cu 1.26% față de anul anterior analizat.

Modificarea productivității anuale poate fi explicată în funcție de rezultatele factorilor care o influențează atât direct și indirect:

Numărul mediu de zile lucrate de un salariat s-a redus de la 236 în anul 2010 la 235 în anul 2011, fapt care a afectat productivitatea anuală cu -4.211,04 lei. În anul 2012 numărul de zile lucrate scade la 234, astfel productivitatea anuală este afectată cu -4.153.7 lei față de 2011. În anul 2013, numărul de zile lucrate de un salariat ramâne același ca în anul precedent, productivitatea anuală rămânând nemodificată. În anul 2014 față de anul 2013, numărul mediu de zile lucrate ajunge la 233, productivitatea anuală fiind afectată cu -3834,96 lei. „Fondul de timp total se află în raport direct proporțional cu evoluția productivității muncii. Reducerea numărului de zile lucrate poate fi cauzată de factori precum: concedii medicale, concedii pentru studii, absențe nemotivate, reducerea timpului maxim disponibil în condițiile promovării de la o grupă de vechime la alta. Orice pierdere de timp care echivalează cu reducerea gradului de utilizare a timpului maxim disponibil se apreciază nefavorabil deoarece determină pierderi de eficiență, de producție și în final de rentabilitate”.

De-a lungul aniilor analizați, productivitatea medie zilnică s-a modificat, influențând în mod favorabil cât și nefavorabil productivitatea anuală. În anul 2011 față de 2010 a avut o influență nefavorabilă cu -13.474,9 lei. În anul 2012 față de anul precedent, productivitatea medie zilnică a avut o influență favorabilă cu +16.394,04 lei. În 2013, aceasta a diminuat productivitatea anuală cu 90.979,2 lei, iar în ultimul an analizat față de anul precedent, productivitatea medie zilnica a influențat favorabil productivitatea anuală cu +15.149.66 lei.

Creșterea duratei medii a zilei de lucru de la 7,5 la 8 ore a determinat direct creșterea productivității medii zilnice și indirect creșterea productivității anuale. Folosirea incompletă a timpului de lucru are la rândul său, o influență negativă asupra productivității anuale.

Productivitatea medie orară a crescut cu +18,8 lei în 2011 față de 2010, în următorul an, 2012, față de 2011 a crescut cu 37,44 lei, în 2013 față de 2012 a scăzut cu 18,72 lei, iar în 2014 față de 2013 a crescut cu 37,28 lei. Productivitatea medie orară a fost influențată de modificarea structurii personalului pe grupe de activitate, unități operative cât și datorită modificării productivității medii orare pe grupe de structură.

În principal, productivitatea muncii influențează volumul producției. Relația dintre volumul producției și nivelul producției este exprimată prin următorul model:

Pentru a determina influențele factorilor cantitativi și calitativi asupra volumului producției vom folosi următoarele formule:

a) influența modificării numărului de muncitori:

b) influența modificării productivității muncii anuale:

)

În tabelul următor sunt prezentate datele necesare analizei influenței factorilor asupra volumului de producție precum și rezultatele analizei acestora.

Tabelul 2.6.: Rezultatele analizei factorilor de influență a volumului de producție

Interpretarea rezultatelor:

Cei doi factori influențează în mod favorabil cifra de afaceri, fiecare factor influențând în ani diferiți. În anii 2011 și 2013 față de anii de bază influența principală o are numărul de muncitori, iar în anii 2012 și 2014 influența principală asupra creșterii cifrei de afaceri o are productivitatea anuală a muncii.

Principalele metode de creștere a productivității muncii sunt considerate a fi progresul tehnic (asigură creșterea producției cu aceleași cheltuieli de muncă, favorizează diminuarea celorlalte cheltuieli pe produse în general, realizarea de economii), înoirea producției (constă în perfecționarea tuturor elementelor care au un rol în realizarea activității de producție, în vederea creșterii calității; menținerea în fabricație a unor produse cu un nivel tehnic scăzut, realizate cu tehnologii învechite conduce la scăderea gradului de competitivitate), perfecționarea organizării producției și a muncii (presupune adaptarea de către conducerile unităților economice a unui ansamblu de măsuri și folosirea de metode și tehnici stabilite pe baze de studii și calcule tehnico-economice, care țin seama de noile descoperiri ale științei, în cadrul asigurării unui cadru optim funcțional, de folosire de către personalul ocupat a factorilor de producție, în astfel de producții cantitative și calitative care să asigure utilizarea maximă a lor), pregătirea și perfecționarea resurselor umane și nu în ultimul rând cointeresarea materială a muncii (presupune ca veniturile angajaților să fie în concordanță cu munca depusă de aceștia, fapt realizat prin folosirea unui sistem de repartiție care să determine cât mai corect salariul unui muncitor).

2.4.1. Corelația dintre productivitatea muncii și salariul mediu anual

Creșterea performanței companiei necesită analiza corelației dintre dinamica productivității muncii și dinamica salariului mediu anual, mai concret productivitatea muncii trebuie să crească mai rapid decât salariul mediu anual.

Pentru a analiza această corelație este necesară evaluarea următorului indice:

unde – indicele corelației dintre productivitatea muncii și salariul mediu anual

– indicele salariului mediu

– indicele productivității anuale

Creșterea productivității muncii este considerată mai rapidă decât creșterea salariului mediu anual atunci când indicele de corelație este subunitar, în condițiile în care indicii productivității anuale a muncii și cel al salariului mediu anual sunt supraunitare.

În următorul tabel sunt prezentate datele necesare calculării indicilor de mai sus, date determinate pe baza calculelor făcute în capitolul 2.4.

Tabelul 2.7.: Corelația dintre indicele salariului mediu și cel al productivității anuale

Interpretarea rezultatelor:

Conform rezultatelor obținute, indicele corelației este supraunitar în perioada analizată, excepție fiind anul 2013.

Valoarea supraunitară a indicelui de corelație în primii ani de analiză și în anul 2014 evidențiază faptul că productivitatea muncii crește într-un ritm superior comparativ cu creșterea salariului mediu anual ceea ce poate determina creșterea performanței firmei.

Valoarea subunitară a indicelui de corelație în anul 2013 evidețiază o creștere a productivității muncii într-un ritm inferior față de creșterea salariului mediu anual.

2.5. Analiza ciclului de exploatare

„Ciclul de exploatare este reprezentat de timpul în care o firmă își poate recupera (prin încasarea contravalorii produselor vândute, a serviciilor prestate și a lucrărilor executate) investiția inițială în stocuri și creanțe față de clienți.

Ciclul de exploatare al unei firme constă de obicei din trei activități economice principale: procurarea resurselor, prelucrarea resurselor și realizarea lucrărilor, produselor/serviciilor, precum și valorificarea/vânzarea produselor. În acelață timp, ciclul de exploatare cuprinde și două repere financiare, respectiv plata contravalorii resurselor utilizate pentru ciclul de exploatare și încasarea contravalorii produselor/lucrării/serviciilor”.

Ciclul de exploatare = Durata de conversie a stocurilor + Durata de conversie a creanțelor

Durata de conversie a stocurilor (Dcs) reprezintă timpul necesar achiziționării materiilor prime, a prelucrării lor și a obținerii și livrării produselor. Durata de conversie a stocurilor poate fi determinată astfel:

Durata de conversie a creanțelor (Dcc) reprezintă perioada necesară firmei, de a-și încasa veniturile din livrarea mărfurilor vândute. Aceasta se poate determina astfel:

Datele necesare determinării valorii ciclului de exploatare în cazul firmei analizate, SNGN Romgaz SA, sunt prezentate în următorul tabel:

Tabelul 2.8.: Indicatorii de determinare a ciclului de exploatare

Durata de folosire a datoriilor comerciale (Dfdc) reprezintă perioada de timp dintre momentul achiziției diferitelor resurse utilizate în procesul de producție (materii prime, forță de muncă, impozite, contribuții) și momentul plății efective a obligațiilor asumate astfel.

Aceasta se determină cu ajutorul formulei:

În următorul tabel sunt prezentate datele necesare calculării duratei de folosire a datoriilor comerciale, în cazul firmei SNGN Romgaz SA preluate din notele explicative la situațiile financiare ale societății din perioada 2010-2014 publicate pe site-ul firmei, precum și rezultatul acesteia în zile conform formulei în care numitorul este cifra de afaceri.

Tabelul 2.9: Indicatori de determinare a duratei de conversie a datoriilor comerciale

„Ciclul de conversie a lichidităților (CCL) reprezintă intervalul net de timp dintre încasarea veniturilor din vânzarea produselor și plățile realizate în contul achizițiilor diverse de resurse”. Ciclul de conversie a lichidităților se determină astfel:

Ciclul de conversie a lichidităților = Ciclul de exploatare – Durata de folosire a datoriilor comerciale

În figura următoare este reprezentat ciclul de exploatare al firmei SNGN Romgaz SA în anul 2010:

Figura 2.1: Ciclul de exploatare al firmei în anul 2010

În anul 2010, firma SNGN Romgaz SA avea nevoie de 260 de zile de la momentul achiziționării resurselor până la încasarea contravalorii producției vândute. Din reprezentarea de mai sus se observă că Romgaz avea nevoie în anul 2010 de 114 zile pentru a extrage gazele și a le livra clienților și de 146 de zile pentru a recupera creanțele de la aceștia. De asemenea, societatea, trebuie ca în termen de 15 zile să efectueze plata resurselor, iar timp de 245 de zile de la plata resurselor până la încasarea contravalorii producției vândute, Romgaz, trebuie să asigure din resurse proprii sau resurse împrumutate buna funcționare atât a activității de producție cât și a celei de desfacere.

Figura 2.2: Ciclul de exploatare al firmei în anul 2011

În figura de mai sus, este reprezentat ciclul de exploatare al firmei Romgaz în anul 2011, perioadă în care, firma a reușit să scadă durata ciclului de exploatare până la 203 zile, cu 57 de zile mai puțin față de anul 2010. În acest an, perioada dintre procurarea resurselor și vânzarea producției obținute este mai mică cu 43 de zile față de anul precedent, iar încasarea creanțelor de la clienți se face în termen de 132 de zile, cu 14 zile mai repede decât în anul 2010.

Perioada în care firma trebuie să efectueze plata resurselor rămâne aproximativ aceeași, dar timpul în care firma trebuie să asigure un sold de disponibilități bănești pentru a asigura buna funcționare a activității este de 188 de zile, cu 57 de zile mai puțin.

În figura de mai jos este reprezentat ciclul de exploatare al firmei Romgaz în anul 2012:

Figura 2.3: Ciclul de exploatare al firmei în anul 2012

În anul 2012, firma Romgaz are nevoie de 49 de zile de a achiziționa resursele necesare producției, de a le prelucra și de a le vinde, cu 22 de zile mai puțin ca în anul precedent și cu 65 de zile mai puțin ca în 2010. Durata de încasare a creanțelor în anul 2012 crește cu 40 de zile față de 2011 ajungând la valoarea de 172 de zile. În acest an, societatea are la dispoziție aproximativ 20 de zile de a realiza plata resurselor, cu 5 zile în plus față de anii precedenți, iar perioada în care Romgaz trebuie să asigure capacitatea de plată a firmei pentru a putea face față scadențelor de plată este de 201 zile, cu 13 zile mai mult față de 2011 și cu 44 zile mai puțin față de 2010.

În figura următoare, este reprezentat ciclul de exploatare al anului 2013 în cazul firmei analizate:

Figura 2.4: Ciclul de exploatare al firmei în anul 2013

În anul 2013, durata ciclului de exploatare al firmei este de 196 de zile, având o scădere considerabilă față de primul an analizat, când durata acestuia a fost de 260 de zile. Firma are nevoie de 196 de zile de la momentul procurării resurselor până la momentul încasării contravalorii producției vândute. În 2013, firma achiziționează resursele și le vinde în termen de 46 de zile, cu 68 de zile mai repede față de 2010 și cu 3 zile mai repede decât 2012. De la momentul vânzării producției pâna la cel al încasării, firma analizată a avut nevoie în acest an de 150 de zile. Firma a realizat plățile resurselor, în 2013, în termen de 27 de zile de la momentul achiziționării lor, cu 7 zile în plus față de 2012, iar durata ciclului de conversie a lichidităților a scăzut la 169 de zile, cu 32 de zile mai puțin decât anul precedent.

În figura următoare este reprezentat ciclul de exploatare al firmei SNGN Romgaz SA în anul 2014, de la momentul achiziționării resurselor până la momentul încasării creanțelor.

În acest an situația duratei de conversie a stocurilor a ajuns la 35 de zile, cu 79 de zile mai puțin față de 2010. Scăderea acestei perioade este benefică, firma reflectând o gestionare mai eficientă a stocurilor însemnând o minimizare a costurilor de achiziție, păstrare și manipulare a acestora.

Figura 2.5: Ciclul de exploatare al firmei în anul 2014

Durata încasării creanțelor prezintă o scădere, însemnând că firma își încasează mai repede creanțele de la clienți față de anii precedenți; valoarea acesteia ajungând la 107 zile, diminuarea duratei fiind de 39 de zile față de 2010 și cu 43 de zile față de anul anterior.

În acest ultim an analizat, firma Romgaz efectuează plata resurselor în termen de 30 de zile, această perioadă fiind prelungită cu 15 zile față de primul an analizat. Și în cazul duratei ciclului de conversie a lichidităților firma prezintă o scădere a acesteia față de anii precedenți, cu aproximativ 133 de zile față de 2010 și cu 57 de zile față de 2013.

„Optimizarea gestiunii ciclului de exploatare presupune realizarea în condiții de eficiență și calitate a obiectului de activitate al firmei (producția și comercializarea de bunuri și servicii) prin raționalizarea investiției în active circulante și respectiv prin reducerea costului de procurare a surselor financiare aferente.

Reducerea riscurilor de exploatare vizează nu numai riscurile specifice finanțării pe termen scurt, ci și riscurile aferente activelor circulante, reprezentate îndeosebi de rupturile de stoc, de organizarea defectoasă a ciclului de fabricație și recuperarea greoaie a creanțelor față de clienți.

Dualitatea active-pasive circulante, caracteristică ciclului de exploatare se reflectă și în cele două domenii complementare ale gestiunii financiare pe termen scurt, respectiv:

determinarea necesarului de active circulante (de stocuri, creanțe și lichidități) implicat de desfășurarea normală a activității curente a firmei;

determinarea modalității de finanțare a activelor circulante, respectiv apelul la fondul de rulment, la datoriile de exploatare și la creditele bancare pe termen scurt”.

CAPITOLUL 3: ANALIZA PROFITABILITĂȚII ȘI A RENTABILITĂȚII

„Rentabilitatea, ca formă sintetică de exprimare a eficienței economice, reprezintă capacitatea firmei de a obține profit, în scopul remunerării capitalurilor și al extinderii activității acesteia.

Rentabilitatea poate fi exprimată cu ajutorul a doi indicatori: profitul (ca indicator de volum) și rata rentabilității (indicator al mărimii relative a rentabilității), care exprimă gradul în care capitalul sau folosirea resurselor firmei aduce profit”.

3.1. Analiza profitabilității

3.1.1. Analiza diagnostic a rezultatului total sau al profitului brut

Model de analiză:

în care: Rb – rezultatul brut;

Vt – venituri totale;

Ct – cheltuieli toale;

– rezultatul (profitul) mediu brut la 1 leu venituri totale;

– structura veniturilor totale pe categorii de activități;

– profitul brut la 1 leu venituri pe categorii de activități.

Influența factorilor:

1.influența modificării veniturilor totale (Δ);

Δ

2.influența modificării rezultatului mediu la 1 leu venituri totale ();

Interpretarea rezultatelor:

În anul 2011 comparativ cu anul 2010 se observă o creștere a profitului brut cu 428.506.359 lei, respectiv de 48,03%.. În anul 2012 comparativ cu anul 2011, profitul înregistrează o creștere de 208.167.716 lei, respectiv de 15,76%. În anul 2013 comparativ cu anul 2012, se observă o scădere a profitului total de -228.191.686 lei (14,93%) datorată scăderii veniturilor totale. În ultimul an din perioada de analiză profitul brut crește față de cel din anul precedent cu 267.798.178,5 lei, respectiv cu 37,5%. Creșterile înregistrate sunt datorate creșterii veniturilor totale sau a scăderii cheltuielilor totale.

Veniturile totale au influențat creșterea profitului brut în anul 2011, respectiv anul 2014 față de anii precedenți lor cu 90.306.899,21 lei, respectiv cu 267.798.178,5 lei. În anii 2012 și 2013 veniturile totale au avut o influență nefavorabilă asupra profitului total, acesta având o scădere de 47.764.191 lei, respectiv de 122.898.734,6 lei.

Profitul brut la un leu venituri a avut un efect pozitiv asupra creșterii profitului brut pe parcursul perioadei de analiză, mai puțin în anul 2013 față de 2012 când a avut un efect negativ. Creșterea profitului la un leu venituri cu 0,0725 lei în 2011 față de 2010 a dus la creșterea profitului cu 338.199.459,8 lei. În anul 2012 față de 2011 profitul la un leu venituri a crescut cu 0,057 lei generând o creștere a profitului total cu 255.931.906,8 lei. În anul 2013 același factor de influență a scăzut cu 0,026 lei generând o scădere a profitului total de 228.191.686 lei. În anul 2014 comparativ cu anul 2013 profitul la un leu venituri a crescut cu 0,044 lei producând o creștere a profitului brut de 487.686.307 lei.

3.1.2. Analiza diagnostic a rezultatului sau profitului din exploatare (Re)

Model analiză: în care:

– profitul mediu la 1 leu venituri din exploatare;

din exploatare pe tipuri de activități;

– profitul la 1 leu venituri din exploatare pe tipuri de activități;

– suma cheltuielilor de exploatare pe tipuri de activități;

– suma veniturilor din exploatare pe tipuri de activități.

Se calculează modificarea absolută a profitului de exploatare cu ajutorul formulei:

∆Re =

Influența factorilor:

1.influența modificării veniturilor din exploatare:

1.1.influența modificării fondului de timp consumat:

ΔT

1.1.1.influența modificării numarului mediu de salariați:

Δ

1.1.2.influența modificării numărului mediu de ore pe un salariat:

Δt

1.2.influența modificării productivității medii orare:

Δ

2.influența modificării profitului mediu la 1 leu venituri din exploatare:

În tabelul următor sunt prezentate informațiile necesare analizării profitului din exploatare și rezultatele analizei:

Interpretarea rezultatelor:

Se observă o creștere a profitului din exploatare cu 219.142.156 lei în anul 2011 față de 2010, respectiv cu 24,2%, această creștere fiind datorată creșterii veniturilor din exploatare, dar și a profitului mediu la 1 leu venituri din exploatare. În anul 2012 față de 2011 se constată o creștere a profitului din exploatare de 307.982.859 lei (27,39%), datorată diminuării cheltuielilor din exploatare. În anul 2013 față de 2012 se observă scăderea profitului din exploatare cu 251.795.525 lei (17,58%), datorată scăderii veniturilor din exploatare, dar și a scăderii profitului brut la 1 leu venituri din exploatare. În ultimul an analizat față de anul precedent profitul din exploatare crește cu 573.154.284 lei (48,54%), creștere datorată creșterii veniturilor si a profitului la 1 leu venituri din exploatare.

Creșterea veniturilor din exploatare și a profitului din exploatare a fost determinată, în principal de creșterea productivității orare. În anul 2011 față de 2010, productivitatea medie orară a crescut cu 103.019.197,8 lei determinând o creștere a veniturilor din exploatare de 94.062.567,15 lei. În anul 2012 față de 2011 veniturile din exploatare au scăzut cu 52.545.773 lei, scădere cauzată de diminuarea productivității medii orare a muncii, dar și a diminuării fondului total de muncă. În anul 2013 față de 2012, veniturile din exploatare au scăzut cu 110.773.135 lei, scădere cauzată de diminuarea productivității medii orare cu 252.507.031 lei. În 2014 veniturile din exploatare au crescut cu 266.815.658,2 lei, creștere datorată în principal creșterii productivității orare a muncii cu 283.809.365,5 lei.

În anul 2011 față de 2010, profitul la 1 leu venituri din exploatare a crescut cu 0,0274 lei ceea ce a determinat creșterea profitului din exploatare cu 124.720.333,6 lei. În 2012 față de 2011, profitul la 1 leu venituri din exploatare a crescut cu 0,0831 lei care a dus la sporirea profitului din exploatare cu 360.579.298,8 lei. În anul următor față de 2012, profitul la 1 leu venituri din exploatare a scăzut cu 0,0352 lei producând astfel scăderea profitului din exploatare cu 140.924.136 lei. În 2014 față de anul precedent creșterea profitului la 1 leu venituri din exploatare cu 0,0624 lei a determinat creșterea profitului din exploatare cu 306.277.492,6 lei.

3.1.3. Analiza marjelor de profit

Marja profitului este un indicator financiar al profitabilității care exprimă în procente, cât de profitabilă este activitatea unei companii, în cazul de față cât de profitabilă este SNGN Romgaz SA. Marja profitului are următoarele forme:

Marja profitului brut:

Marja profitului din exploatare:

Marja profitului net:

În următorul tabel sunt prezentate informațiile necesare analizei marjelor de profit precum și rezultatele acestora.

Interpretarea rezultatelor:

Conform rezultatelor obținute, marja profitului brut este în continuă creștere în perioada de analiză, excepție fiind anul 2013, an în care marja profitului brut înregistrează o ușoară scădere. În anul 2011 față de 2010 marja profitului brut este mai mare cu 5,97 puncte procentuale. În anul 2012 comparativ cu anul precedent lui, marja profitului brut înregistrează o creștere de 8,36 puncte procentuale. În anul 2013, marja profitului scade cu 6,44 puncte procentuale, iar în ultimul an aceeași marja crește cu 6,4 puncte procentuale.

Marja profitului din exploatare exprimă profitabilitatea firmei din procesul de producție. Aceasta trebuie să fie cât mai ridicată pentru a putea susține rezultatul financiar. În urma analizei, marja profitului din exploatare crește în perioada de analiză, doar în anul 2013, marja înregistrează o scădere, dar valoarea acesteia rămâne pozitivă.

Marja profitului net exprimă profitabilitatea companiei, dar sub influența impozitului de profit. O marjă a profitului net mai mică de 1% exprimă o situație instabilă a firmei. Dacă marja profitului net se află în intervalul 1% – 15%, situația firmei este stabilă, iar dacă marja este mai mare de 15%, cum este în cazul firmei analizate, situația firmei este una volatilă. Cu cât marja este mai mare cu atât activitatea firmei este considerată ca fiind profitabilă.

Următoarea figură evidențiază evoluția marjelor de profit în cazul firmei Romgaz în perioada de analiză 2010 – 2014.

3.2. Analiza rentabilității

3.2.1 Analiza ratei rentabilității economice

Model de analiză: Rec = × × 100 unde:

Rec – rentabilitatea economică;

RE – rezultatul exploatării;

CA – cifra de afaceri;

AT – active totale;

„Rata rentabilității economice pune în evidență performanțele utilizării activului total al unei întreprinderi, respectiv a capitalului investit pentru obținerea acestor performanțe. Utilizarea modelului de analiză în care folosim rezultatul exploatării va determina o rată independentă atât în politica fiscală și de structura capitalurilor (politica de finanțare)”.

În următorul tabel sunt prezentate datele necesare pentru a determina rata rentabilității economice, precum rezultatul acesteia și influențele factorilor.

Modificarea absolută a ratei rentabilității economice:

ec ec1 ec0

Influențele factorilor:

1. Influența vitezei de rotație a activului total:

2. Influența ratei rentabilității comerciale:

Verificare: ec =

Interpretarea rezultatelor:

În 2010 față de 2011, rata rentabilității a înregistrat o creștere de 0,17%, care se bazează pe creșterea rezultatului din exploatare cu 24,2%, dar și a creșterii activelor totale cu 22,2% . În anul 2012 față de 2011, rata rentabilității economice a crescut cu 2,68% datorită creșterii rezultatului din exploatare cu 27,39% și a activelor totale cu 1,07%. În anul 2013 față de 2012 s-a înregistrat o scădere a rentabilității economice de 1,7%, scădere bazată pe diminuarea rezultatului din exploatare cu 17,58% și a activelor totale cu 5,13%. În ultimul an analizat față de cel precedent lui, rata rentabilității economice a crescut cu 4,49%, deoarece rezultatul din exploatare a crescut cu 48,54% , iar activele totale au crescut și ele cu 6,23%.

Pe parcursul anilor analizați rata rentabilității economice s-a modificat și datorită factorilor care o influențează:

viteza de rotație a activelor în anul 2011 față de 2010 a înregistrat o scădere de 1,84% astfel influențând negativ rata rentabilității economice cu 1,186%. În anul 2012 față de 2011, viteza de rotație a activelor a scăzut cu 9,49%, având o influență nefavorabilă asupra ratei rentabilității economice care a scăzut cu 0,98%. În anul 2013 și anul 2014 față de anii precedenți lor viteza de rotație a crescut cu 6,96%, respectiv cu 8,62%, determinând o creștere a ratei rentabilității cu 0,90%, respectiv 0,97%.

creșterea ratei rentabilității comerciale în perioada de analiză se datorează creșterii profitului brut, iar scăderea acesteia este cauzată de diminuarea profitului brut. În anul 2011 și 2012 față de anii precedenți lor, rata rentabilității comerciale a crescut cu 3,54%, respectiv 39,26% astfel având o influență pozitivă asupra ratei rentabilității economice de 0,35%, respectiv de 3,67%. În anul 2013 față de 2012, rata rebtabilității comerciale a scăzut cu 18,77% având un efect negativ asupra ratei rentabilității economice de 2,60%. În 2014 față de 2013, rata rentabilității comerciale a crescut cu 28,74% având un efect pozitiv asupra ratei rentabilității economice de 3,52%.

3.2.2 Analiza ratei rentabilității financiare

Model de analiză: Rf = unde:

Rf – rata rentabilității financiare

Kpr – capitalul propriu

Pn – profitul net

„Rata rentabilității financiare (ROE = return on equity) reprezintă unul dintre indicatorii majori urmăriți de investitori și de management. Cu ajutorul acestei rate, investitorii pot aprecia în ce măsură investiția lor este rentabilă sau nu. În cazul în care rata rentabilității financiare este mai mare decât costul capitalului propriu, atunci, prin activitatea desfășurată, firma creează o valoare suplimentară pentru acționari”.

Modificarea absolută a ratei rentabilității financiare:

∆

Influențele factorilor:

1. influența eficienței utilizării capitalului propriu sau a ratei de rotație a capitalului propriu:

2. influența ratei marjei profitului net sau a ratei rentabilității comerciale:

Verificare: ∆

Interpretarea rezultatelor:

Rata rentabilității financiare a cunoscut creșteri în perioada analizată, realizate în principal datorită creșterii capitalului propriu și a profitului net. În anul 2011 și 2012 față de anii precedenți lor, rata rentabilității financiare înregistrează o creștere de 2,76%, respectiv 1,69%. În anul 2013 față de anul 2012 rata rentabilității financiare scade cu 2,95%, scădere cauzată atât de diminuarea capitalurilor proprii cât și a profitului net. În anul 2014 față de 2013, rata rentabilității financiare înregistrează o creștere de 4,85%. Modificările ratei rentabilității financiare au fost cauzate și de factorii care o influențează.

eficiența utilizării capitalului propriu înregistrează o creștere de 1,86% în anul 2011 față de 2010 având un efect pozitiv asupra ratei rantabilității financiare de 0,1494%. În anul 2012 față de 2011 eficiența utilizării capitalului propriu scade cu 12,15% având o influență nefavorabilă asupra ratei rentabilității financiare care scade cu 1,3098%. În anii următori, 2013 și 2014, față de anii precedenți lor, eficiența utilizării capitalului propriu crește cu 8,997%, respectiv cu 10,40% având un efect pozitiv asupra ratei rentabilității financiare de 1,12%, respectiv de 0,98%.

rata rentabilității comerciale determinată cu ajutorul profitului net, a înregistrat creșteri de 32,06%, respectiv 31,8% în anii 2011 și 2012 față de anii precedenți lor astfel având un efect pozitiv asupra ratei rentabilității financiare de 2,61%, respectiv de 3,01%. În anul 2013 față de 2012, rata rentabilității comerciale a înregistrat o scădere de 29,96% având de această dată, un efect negativ asupra ratei rentabilității financiare de 4,07%. În ultimul an analizat față de anul precedent, rata rentabilității comerciale a crescut cu 36,74% având o influență favorabilă asupra ratei rentabilității financiare de 3,85%.

3.2.3 Analiza pragului de rentabilitate la nivelul întreprinderii

„Pragul de rentabilitate, numit și punct critic sau punct de echilibru, marchează acea dimensiune a producției la care costurile totale sunt egale cu încasările din vânzarea producției, iar rezultatul este nul. Activitatea devine rentabilă după pragul de rentabilitate. Până la acest nivel al producției unitatea înregistrează pierderi. Cunoașterea pragului de rentabilitate trebuie să fie preocuparea tuturor conducătorilor impunându-se nu numai determinarea acestuia ci și analiza pragului de rentabilitate.”.

Analiza pragului de rentabilitate s-a dovedit a fi utilă în momentul în care firma dorește să investească sau când aceasta dorește să afle situația generală a firmei. Cheltuielile variabile (CV) sunt cheltuielile pe care firma le realizează pentru a obține vânzări, iar cheltuielile fixe (CF) sunt acele cheltuieli ale firmei care sunt realizate independent de faptul că firma realizează sau nu, vânzări. Pragul de rentabilitate se determină cu ajutorul formulei următoare:

Un element important de analizat este și indicele de siguranță, deoarece indică poziția în raport cu pragul de rentabilitate. „Măsura îndepărtării de poziția ”profit zero”, în valori absolute este numită marjă de siguranță, iar în valori relative indice de siguranță. Depășirea volumului efectiv sau planificat al vânzărilor asupra celui din punctul critic indică cu cât poate fi redus volumul vânzărilor fără riscul de a suporta pierderi”.

În tabelul ….. sunt prezentate informațiile necesare calculării pragului de rentabilitate și a indicelui de siguranță aferent fiecărui an din perioada analizată, precum și rezultatele obținute:

Interpretarea rezultatelor:

Conform rezultatelor obținute, în anul 2010 vânzările minime pe care societatea Romgaz ar trebui să le realizeze pentru a nu înregistra pierderi sunt în valoare de 3.136.018 mii lei. La acest nivel al producției firma acoperă toate costurile, profitul fiind 0. În anul următor, nivelul minim de vânzări necesar pentru ca firma să nu înregistreze pierderi este de 2.234.439 mii lei; pragul de rentabilitate înregistrează o scădere de 28,75% față de 2010.

În anul 2012, nivelul la care societatea își acoperă toate cheltuielile fără a înregistra pierdere sau câștig este 1.971.762 mii lei, un nivel cu 11,76% mai mic ca în 2011.

În anul 2013, compania Romgaz înregistrează un nivel al pragului de rentabilitate de 1.807.788 mii lei, nivel cu 8,32% mai mic ca în 2012.

În ultimul an analizat, societatea înregistrează o creștere a pragului de rentabilitate de 23,35% față de 2013, ajungând la un nivel al vânzărilor minime de 2.229.849 mii lei.

CAPITOLUL IV: ANALIZA EVOLUȚIEI SITUAȚIEI FINANCIARE

Situația financiară a unei firme reprezintă rezultatul obținut de firmă ca urmare, a deciziilor economice și financiare luate de conducerea acesteia într-o perioadă de timp.

4.1 Evoluția activelor și a pasivelor

După prelucrarea bilanțului contabil din perioada 2010-2014, al firmai SNGN Romgaz SA, acesta are următoarea formă. Valoarea elementelor din bilanț sunt în mii lei.

Bilanțul contabil poate fi considerat ca fiind principalul document de sinteză, care oferă informații privind poziția financiară a firmei analizate la sfârșitul unui exercițiu financiar, precum și relația acesteia cu clienții și furnizorii săi.

Analiza bilanțului are ca principal scop, furnizarea unei judecăți privind situația și poziția financiară a firmei, în perioada analizată. În cazul firmei analizate, SNGN ROMGAZ SA, analiza bilanțului contabil oferă următoarele informații:

În perioada analizață, activele imobilizate au înregistrat o creștere în perioada 2010-2011 de 14,74%, aproximativ 801 milioane lei. În anul 2012 față de anul 2011, activele imobilizate au scăzut cu 5,45%, aproximativ 345 milioane lei. În perioada următoare, 2013-2014, activele imobilizate au crescut cu 6,09%, aproximativ 359 milioane lei în 2013 față de 2012 și cu 3,31%, aproximativ 207 milioane lei în 2014 față de 2013.

Activele circulante au înregistrat o creștere în perioada 2010-2012: de 33,72%, aproximativ 1,2 miliarde lei în 2011 față de 2010, de 9,86% (463 milioane lei) în 2012 față de 2011. Această creștere este datorată, în principal investițiilor pe termen scurt care au crescut considerabil în această perioadă. În 2013 firma a înregistrat o scădere a activelor circulante de 17, 97%, aproximativ 926 milioane lei față de 2012, iar în ultimul an analizat față de cel precedent activele circulante au crescut cu 10,53% (445 milioane lei).

În figura următoare, este reprezentată evoluția activelor imobilizate și a activelor circulante, în perioada 2010-2014 în cazul firmei Romgaz în miliarde lei.

Datoriile firmei au crescut în întreaga perioadă analizată. Din 2010 până în anul 2012 inclusiv, Romgaz s-a împrumutat doar pe termen scurt. În perioada 2013-2014 aceasta a înregistrat și datorii pe termen lung care au contribuit vizibil la creșterea datoriilor totale. În 2011 față de 2010, datoriile au crescut cu 94,49%, respectiv 455 milioane lei, în 2012 față de 2011 datoriile au înregistrat o scădere de 12,95%, respectiv 121 milioane lei, în 2013 față de 2012 s-a înregistrat o creștere de 39,29% a datoriilor, iar în 2014 față de anul precedent, acestea au crescut din nou cu 1,08%, aproximativ cu 122 milioane lei.

Capitalurile proprii au crescut în 2011 față de 2010 cu 17,76%, aproximativ 1,45 miliarde lei, în anul 2012 față de 2011 acestea au crescut cu 4,15%, aproximativ 398 milioane lei, în anul 2013 față de 2012 capitalurile au înregistrat o scădere de 6,90%, aproximativ 689 milioane lei, iar în 2014 față de anul anterior capitalurile proprii au crescut cu 4,51%, aproximativ 419 milioane lei. Scăderea înregistrată în 2013 este cauzată de rezervele de reevaluare care în 2013 au fost 0.

În figura următoare este prezentată evoluția datoriilor și a capitalurilor în perioada 2010-2014 în miliarde lei.

Figura: Evoluția datoriilor și a capitalurilor

4.1.1. Corelația dintre prețul acțiunii și creșterea activelor

Societatea analizată, SNGN Romgaz SA a fost listată pe Bursa de Valori București în luna noiembrie a anului 2013. Analiza corelației dintre prețul acțiunii și a creșterii activelor firmei este analizată în perioada 2013 – 2014.

În următoarea figură este reprezentată evoluția prețului acțiunilor SNGN, în perioada 2013 – 2014. Prețul/acțiune la care s-a încheiat oferta în luna noiembrie a anului 2013 a fost de 30 lei/acțiune:

4.2 Analiza ratelor de structură ale bilanțului

Analiza structurii patrimoniale, ca parte componentă a analizei poziției financiare, urmărește analiza ponderii diferitelor elemente patrimoniale în totalul bilanțului, precum și raportul între diferite componente de activ, respectiv pasiv. Analiza ratelor de structură ale bilanțului permite efectuarea unor comparații pentru a putea încadra firma în mediul său concurențial, precum și evoluția acesteia într-o perioadă de timp.

4.2.1 Analiza ratelor de structură ale activului

Ratele de structură ale activului se determină ca raport procentual între fiecare element de activ și valoarea totală a activelor. Mărimea fiecărei rate se analizează la nivelul fiecărei companii, luându-se în considerare domeniul de activitate, politica firmei, strategie, concurență, evoluția companiei.

1. Rata activelor imobilizate – urmărește evoluția elementelor patrimoniale utilizate permanent în total activ, reflectând gradul de investire al capitalului în firmă:

2. Rata imobilizărilor necorporale – arată ponderea activelor necorporale în total activ.

3. Rata imobilizărilor corporale – arată ponderea activelor corporale în total activ.

4. Rata imobilizărilor financiare – arată ponderea imobilizărilor financiare în total activ.

5. Rata activelor circulante – reflectă ponderea activelor cu caracter temporar în total activ.

6. Rata stocurilor – reflectă valoarea stocurilor în total activ.

7. Rata creanțelor – reflectă ponderea creanțelor în total active.

8. Rata disponibilităților bănești și investițiilor financiare pe termen scurt (rata activelor de trezorerie). Această rată poate fi calculată prin însumarea a două rate distincte: rata disponibilităților și rata investițiilor financiare pe termen scurt:

Interpretarea rezultatelor:

În structura activului total, după cum se poate observa din rezultatele obținute, activele imobilizate au cea mai mare pondere din totalul activelor de peste 53% ceea ce situează firma într-un sector productiv. În perioada de analiză 2010 – 2012 se observă scăderea ponderii activelor imobilizate cu 3,69 puncte procentuale în 2011 față de anul precendent, iar în 2012 ponderea imobilizărilor scade cu 3,73 puncte procentuale, datorată în principal diminuării ponderii imobilizărilor corporale. În anul 2013 ponderea imobiliărilor crește la 59,62%, iar în 2014 înregistrează o scădere până la 57,77%.

Rata imobilizărilor necorporale scade în anul 2011 comparativ cu anul 2010 cu 1,04 puncte procentuale, iar în următorii ani analizați, ponderea imobilizărilor corporale înregistrează creșteri ajungând la 3,65% în anul 2014, o creștere de 2,57 puncte procentuale comparativ cu anul 2011. Ponderea redusă a ratelor activelor necorporale și financiare în totalul activului sugerează o reducere a investițiilor companiei în active necorporale, respectiv activitatea restrânsă de imobilizări financiare.

Rata imobilizărilor corporale fluctuează pe parcursul întregii perioade de analiză. În primii anii 2010 – 2012, rata înregistrează scăderi de 2,68 puncte procentuale în 2011 față de 2010 și de încă 4,82 puncte procentuale în 2012 față de 2011. În anul 2013, rata imobilizărilor corporale crește cu 4,15 puncte procentuale față de 2011, iar în anul 2014 față de anul precedent scade cu 1,67 puncte procentuale.

Rata activelor circulante înregistrează creșteri în perioada 2010 – 2012 de la 39,22% în 2010 până la 46,67% în 2012. În anul 2013, rata activelor circulante scade cu 6,31 puncte procentuale ajungând la 40,365%, iar în 2014 crește cu 1,48 puncte procentuale. Creșterea ponderii activelor circulante în totalul activelor este foarte eficientă deoarece cu un volum de mijloace circulante ridicat, se poate realiza o eventuală creștere a cifrei de afaceri. Rata stocurilor înregistrează scăderi considerabile în perioada de analiză de la 12,238% în anul 2010 până la 3,51% în anul 2014. Ponderea redusă a stocurilor sugerează o bună gestionare a acestora. Se observă o creștere considerabilă a ratei disponibilităților bănești, ajungând să dețină cea mai mare pondere din totalul activelor circulante. Această creștere este datorată în principal investițiilor pe termen scurt care au crescut considerabil în perioada analizată.

4.2.2 Analiza ratelor de structură din pasiv

1. Rata stabilității financiare – arată ponderea surselor pe care le deține firma pe o perioadă mai mare de un an în total pasiv.

2. Rata autonomiei financiare – arată cu cât se finanțează firma din surse proprii.

Rata autonomiei financiare globale

Rata autonomiei financiare la termen

3. Rata datoriilor pe termen scurt – arată ponderea datoriilor pe termen scurt în total pasiv.

4. Rata îndatorării – măsoară ponderea datoriilor întreprinderii în totalul surselor de finanțare.

Rata îndatorării globale

Rata îndatorării la termen

Interpretarea rezultatelor:

Conform analizei realizate asupra ratelor de structură din pasiv reiese faptul că firma prezintă o stabilitate financiară puternică de peste 90% pe parcursul perioadei analizate, cu o ușoară scădere a ratei stabilității financiare în anul 2011 când ponderea acesteia este de 87,7%.

În ceea ce privește autonomia globală a firmei ponderea capitalurilor proprii în totalul surselor de finanțare este foarte ridicată pe întreaga perioadă analizată de peste 90%, excepție făcând anul 2011 când rata autonomiei globale este de 80,70%. Această pondere ridicată a capitalurilor proprii sugerează că Romgaz se finanțează din surse interne de finanțare, compania utilizează într-o proporție foarte mică surse de finanțare externă.

În perioada de analiză 2010-2012, rata autonomiei financiare la termen este de 100% ceea ce ilustrează independența financiară pe care o deține societatea Romgaz. În ultimii doi ani analizați, rata autonomiei globale la termen scade cu aproximativ 5%, deoarece societatea Romgaz înregistrează în 2013 și 2014 datorii pe termen lung.

Rata datoriilor pe termen scurt deține o pondere relativ mică în totalul pasivului de aproximativ 5% în anul 2010 până la 6,2 % în anul 2014. Cea mai mare pondere a datoriilor pe termen scurt în perioada analizată s-a înregistrat în anul 2011 când a fost de 8,57%. Rata îndatorării globale are aceeași pondere ca rata datoriilor pe termen scurt în perioada 2010 – 2012, deoarece societatea nu s-a împrumutat pe termen lung. În anii 2013 – 2014, rata îndatorării globale ajunge la nivelul de aproximativ 10%, această situație nu este îngrijorătoare, ponderea datoriilor fiind mică, nivelul recomandat de specialiști fiind de pâna la 70%.

4.3 Analiza situației nete și a activului net

Situația netă reprezintă ceea ce rămâne acționarilor după scăderea valorii datoriilor din valoarea activelor. „Situația netă a societății este importantă deoarece reflectă solvabiliatatea societății la un moment dat. O valoare pozitivă a situației nete relevă faptul că agentul aconomic este solvabil”.

Situația netă se poate determina cu ajutorul următoarelor formule:

1. SN = AT – DT, unde: AT – active totale;

DT – datorii totale.

2. SN = Kpr – Si – Pr , unde: Kpr – capital propriu;

Si – subvenții pentru investiții

Pr – provizioane.

Situația netă pozitivă și cu tendință de creștere sugerează o gestiune economică sănătoasă, care contribuie la maximizarea valorii întreprinderii și la consolidarea fondului de rulment. O situație netă negativă reflectă o situație nefavorabilă a companiei, fiind consecința încheierii cu pierderi succesive a exercițiilor financiare anterioare .

Activul net (AN) reprezintă un alt indicator necesar în determinarea situației financiare a firmei reflectând capitalurile investite de acționari și creditorii financiari.activul net se poate determina astfel:

AN = AT – Dts = Kpr + DTML, unde: Dts – datorii pe termen scurt;

DTML – datorii pe termen mediu și lung

În următorul tabel sunt prezentate informațiile necesare determinării atât a situației nete cât și a activului net, informații preluate din bilanțul contabil al societății analizate:

Tabel: Determinarea situației nete și a activului net

Interpretarea rezultatelor:

Conform rezultatelor obținute, se observă o valoare pozitivă și crescătoare a situației nete pe întreaga perioadă analizată și un indice al situației nete mai mare ca 1 care reflectă realizarea obiectivului principal al oricărei firme și anume creșterea capitalurilor proprii și a activelor cu ajutorul cărora sunt finanțate. Această realizare este o consecință a reinvestirii profitului și a altor elemente cum ar fi rezervele sau primele de capital. Excepție face anul 2013, an în care situație netă înregistrează o ușoară scădere, ea rămânând pozitivă, dar valoarea indicelui este mai mică ca 1, ceea ce indică diminuarea averii acționarilor. Situația netă pozitivă reflectă o gestiune economică sănătoasă a societății Romgaz, adică activele societății cresc mai rapid ca datoriile acumulate de aceasta.

Activul net are o valoare pozitivă și crescătoare, excepție fiind anul 2013 ca în cazul situației nete, când activul net înregistrează o scădere. Indicele activului net este mai mare ca 1, mai puțin în anul 2013 comparativ cu 2012 când este 0,973. Cu cât activul net înregistrează creșteri, cu atât entitatea economică își asumă mai multe obligații.

În următoarea figură este reprezentată evoluția situației nete în perioada analizată 2010 – 2014 a societății Romgaz:

Figura: Evoluția situației nete a firmei Romgaz în perioada 2010 – 2014

4.4 Analiza indicatorilor de echilibru: fond de rulment, necesar de fond de rulment, trezorerie netă

“Fondul de rulment reprezintă partea din capitalul permanent, utilizată pentru finanțarea activelor circulante, impusă de diferențele dintre sumele de încasat și sumele de plătit, precum și de decalajul dintre termenul mediu de transformare a activelor circulante în lichidități și durata medie în care datoriile pe termen scurt devin exigibile”.

Cu alte cuvinte, fondul de rulment reprezintă ceea ce rămâne din capitalul permanent după diminuarea acestuia cu valoarea activelor imobilizate, acesta reprezentând o garanție a întreprinderii, iar cu cât aceasta este mai mare cu atât evidențiază o marjă de securitate a întreprinderii mai ridicată.

Fondul de rulment (FR) se poate determina prin două moduri, bazându-se pe datele întreprinderii din bilanțul financiar.

1. FR = Capital permanent – Active imobilizate

FRpropriu = Capital propriu – Active imobilizate

FRstrăin = FR – FRpropriu

Această formulă este de natură externă care evidențiază originea fondului de rulment și a variabilelor care îi determină masa.

2. FR = Active circulante – Obligații pe termen scurt

Această formulă este de natură internă si evidențiză utilizarea fondului de rulment ca mijloc de finanțare a activelor circulante.

„Necesarul de fond de rulment (NFR) reprezintă suma destinată și necesară finanțării decalajului dintre activele de exploatare și resursele generate de operațiunile ciclice”. Necesarul de fond de rulment poate fi determinat cu ajutorul următoarelor formule:

1. NFR = Stocuri + Creanțe – Datorii pe termen scurt

2. NFR = Nevoi ciclice – Resurse ciclice

„Trezoreria netă (TN) reprezintă dsponibilitățile bănești rămase la dispoziția firmei rezultate din activitatea desfășurată pe parcursul unui exercițiu financiar. Reprezintă excedentul de lichidități rămase după acoperirea excedentului de nevoi ciclice (rămase neacoperite) de către excedentul de resurse permanente”. Trezoreria netă poate fi determinată cu ajutorul următoarelor formule:

1. TN = FR – NFR

2. TN = Trezoreria de activ – Trezoreria de pasiv

Prin intermediul acestor indicatori se calculează ecuația echilibrului financiar:

TN = FR – NFR

„Analiza echilibrului financiar al firmei urmărește reflectarea raporturilor de egalitate dintre sursele de finanțare și utilizările resurselor financiare, dintre veniturile și cheltuielile aferente desfășurării activității firmei pe termen lung”.

În continuare, voi prezenta în tabelul următor indicatorii echilibrului financiar determinați pe baza bilanțului contabil al firmei Romgaz în perioada de analiză.

Tabelul:

Interpretarea rezultatelor:

Se observă că valoarea fondul de rulment este pozitivă și este în ascensiune în perioada 2010 – 2012, de la 2.706.749 mii lei în 2010 ajunge până la 4.094.331 mii lei în 2012, mai exact reprezintă surplusul de resurse permanente care asigură finanțarea activelor circulante. În anul 2013, fondul de rulment se diminuează cu 15,27% față de 2012, diminuare cauzată de apariția datoriilor pe termen lung. În ultimul an analizat, fondul de rulment crește cu 6,36%. Fondul de rulment propriu în perioada 2010-2012 este același cu fondul de rulment, deoarece firma nu a contractat împrumuturi pe termen mediu și lung.

Necesarul de fond de rulment este pozitiv pe întreaga perioada de analiză ceea ce reflectă existența unor nevoi temporare în raport cu resursele temporare posibil de mobilizat. Necesarul de fond de rulment înregistrează fluctuații în perioada analizată: în anul 2010, valoarea lui este de 2.015.556 mii lei, acesta ajungând la 981.728 mii lei în 2013. În ultimul an analizat, necesarul de fond de rulment crește la 1.111.478 mii lei.

Valoarea pozitivă a trezoreriei nete reflectă echilibrul financiar al companiei. Trezoreria netă prezintă pe întreaga perioadă analizată un trend ascendent, datorat diminuării necesarului de fond de rulment și a creșterii fondului de rulment. Aceasta crește în anul 2014, comparativ cu primul an analizat cu 273,03%.

4.5. Analiza lichidității și a solvabilității

Capacitatatea întreprinderii de a transfoma activele circulante în disponiblități bănești pentru a-și putea achita datoriile se numește lichiditate. Pentru a analiza lichiditatea societății Romgaz este necesară determinarea următorilor indicatori:

Rata lichidității curente sau generale (Rlc) reflecă capacitatea entității de a-și achita datoriile pe termen scurt, prin transformarea tuturor activelor circulante în lichidități și se determină conform relației:

Rlc =

Această rată trebuie să aibă o valoare > 1 (100%) certificând existența unui fond de rulment. Existența unei rate mai mici ca 1 poate crea probleme companiei dacă dorește contractarea unui împrumut.

Rata lichidității rapide (Rlr) exprimă faptul că rezerva de stocuri conservată de firmă poate prezenta un grad insuficient de lichiditate în cazul unor nevoi urgente. Rata lichidității rapide se mai numește rata trezoreriei, rata rapidă sau „testul acid” și se calculează în două moduri:

Rlr =

Rata lichidității imediate (Rli), reflectă capacitatea de plată a entității, rapiditatea entității de rambursare a datoriilor exigibile.

Rli =

În continuare, voi prezenta ratele de lichiditate ale firmei Romgaz în următorul tabel:

Tabel:

Interpretarea rezultatelor:

Rata lichidității generale înregistrează pe întreaga perioadă de analiză valori mai mari ca 1, ceea ce reflectă că firma este capabilă să-și achite datoriile, respectiv aceasta beneficiază de un fond de rulment pozitiv. Rata lichidității generale scade pe parcursul perioadei analizate: în 2010, valoarea acesteia este de 7,28, iar în anul 2014 valoarea acesteia este de 6,75, cea mai mică valoare a sa fiind înregistrată în anul 2011 când a fost 5,01.

Mărimea optimă a ratei lichidității rapide se situează între 0,8 și 1, ceea ce nu se întâmplă în cazul firmei analizate conform rezultatelor obținute. Un nivel al ratei lichidității peste valoarea 1, cum este în cazul societății Romgaz pe întreaga perioadă de analiză, reflectă faptul că firma învestește prea mult în creanțe și disponibilități. Cea mai mică valoare a ratei lichidității rapide este înregistrată în anul 2011 când valoarea acesteia este de 4,44, iar cea mai mare valoare a acesteia este înregistrată în anul 2014 când nivelul său ajtinge 6,18.

Rata lichidității imediate înregistrează valori ridicate având în vedere că un nivel al ratei lichidității imediate cuprins între [0,3;0,6] sugerează o bună administrare a firmei din punct de vedere financiar. Nivelul ridicat al ratei lichidității imediate, cum este cazul firmei analizate, reflectă o capacitate de plată foarte mare, dar și un potențial nefolosit de a crește activitatea companiei. Cel mai mare nivel al lichidității imediate este înregistrat în anul 2014 când atinge 4,14. Având acest nivel excedentar al lichidităților în conturi, firma relevă incapacitatea sa de a-și gestiona lichiditățile.

În figura următoare este reprezentată evoluția ratelor de lichiditate a societății pe acțiuni Romgaz în perioada 2010 – 2014.

Figura: Evoluția ratelor de lichiditate

Solvabilitatea „exprimă posibilitatea unui debitor de a dispune de suficiente bunuri în patrimoniul său pentru a fi în măsură să își plătească datoriile față de terți”. Pentru a realiza analiza solvabilității este necesară determinarea următorilor indicatori:

1.Rata solvabilității globale sau generale (Rsg) care arată în ce măsură datoriile totale sunt acoperite de către activele totale ale întreprinderii în situație de faliment:

Rsg =

În teoria economică, nivelul optim al ratei se apreciază ca fiind în intervalul [3;4] deoarece, în caz de lichidare a întreprinderii, valoarea de lichidare a activelor este inferioară valorii contabile.

2. Rata solvabilității patrimoniale (Rsp) exprimă gradul în care capitalul social (asigură acoperirea obligațiilor de plată pe termen lung. Se apreciază ca valoarea acestei rate să în intervalul [0,4;0,6 ] limita minimă fiind de 0,3.

Rsp =

În următoarea figură este prezentată evoluția ratelor de solvabilitate a firmei SNGN Romgaz SA în perioada de analiză 2010 – 2014:

Figura: Evoluția ratelor de solvabilitate în perioada 2010 – 2014

Interpretarea rezultatelor:

Observăm că valoarea ratei solvabilității generale este pozitivă pe întreaga perioadă de analiză. Valorile sale sunt foarte ridicate ceea ce semnifică că societatea Romgaz este în siguranță din punctul de vedere al acoperirii datoriilor. Încă din grafic se poate observa cu ușurință că rata solvabilității generale prezintă fluctuații în perioada de analiză. În anul 2010, valoarea ratei atinge nivelul de 18,57, apoi nivelul său scade în anul 2011 până 11,66. În anul 2012, solvabilitatea generală înregistrează o ușoară creștere față de anul precedent ajungând la valoarea de 13,54. În perioada următoarea aceasta înregistrează scăderi, atingând în 2014, ultimul an analizat, la nivelul 9,94. Chiar dacă pe parcursul perioadei analizate, rata solvabilității înregistrează scăderi, aceasta râmâne pozitivă și peste nivelul optim recomandat.

4.6. Analiza corelației dintre creanțele și obligațiile firmei

Creanțele și obligațiile bănești reprezintă „principalele elemente pe baza cărora se formează fluxurile bănești de intrare și ieșire în sistemul echilibrului financiar”, astfel făcând necesară analiza corelației din punct de vedere al sumei și a termenelor de plată și încasare.

Indicatorii utilizați în scopul analizării corelației sunt:

1. Durata medie de imobilizare a creanțelor (Di) care se determină ca raport între soldul mediu al creanțelor (Sd) și cifra de afaceri (CA), raport înmulțit cu numărul de zile aferent unui an.

2. Durata medie de folosire a obligațiilor (Df) care se determină ca raport între soldul mediu al conturilor de obligații (Sc) și cifra de afaceri, raport înmulțit cu numărul de zile aferent unui an.

În tabelul următor sunt prezentate informațiile necesare efectuării analizei corelației dintre creanțele și obligațiile a firmei Romgaz, precum și rezultatele indicatorilor analizați în perioada 2010 – 2014.

Interpretarea rezultatelor:

Conform rezultatelor obținute, ne aflăm în situația în care Sd > Sc pe întreaga perioadă analizată, ceea ce indică faptul că corelația dintre suma creanțelor și suma obligațiilor firmei influențează negativ disponibilitățile bănești ale firmei, deoarece suma imobilizată este mai mare decât cea folosită temporar de firmă

Analizând rezultatele obținute ale indicatorilor durata de imobilizare a creanțelor și durata de folosire a obligațiilor se observă că pe întreaga perioadă analizată 2010 – 2014 a societății Romgaz, durata de imobilizare este mai mare ca durata de folosire a obligațiilor (Di > Df) ceea ce indică că o influență negativă asupra trezoreriei societății analizate.