Analiza Ecoeficientei Investitiilor In Domeniul Materialelor de Constructii Ecologice
BIBLIOGRAFIE
[NUME_REDACTAT]., [NUME_REDACTAT].N., Toderoiu F., 1997, Economia și protecția mediului, București, [NUME_REDACTAT] Economică, p.
Dumitriu C., 2004, Management și [NUME_REDACTAT] – O abordare strategică, Iași, [NUME_REDACTAT], p.
Grămescu A.M., Barbu A.M.D, 2008, Repararea și consolidarea construcțiilor, București, [NUME_REDACTAT], p.
Grigorescu A., 2008, [NUME_REDACTAT] Proiectelor, București, [NUME_REDACTAT], p.
Ing. [NUME_REDACTAT]., 2007, Izolarea termică a locuințelor, Editura MAST, p.
Negoiță A., 1963, Materiale moderne în construcții, București, [NUME_REDACTAT], p.
Osztroluczki M., 2012, Izolații termice, Oradea, [NUME_REDACTAT], p.
Rojanschi V., [NUME_REDACTAT]., Ciomoș V., 2008, Ghidul evaluatorului și auditorului de mediu, [NUME_REDACTAT], p.
Spritzendorfer J., 2012, Construcții sustenabile cu materiale „sănătoase”pentru locuire, București, [NUME_REDACTAT] Rom, p.
CUPRINS
Introducere
CAPITOLUL 1. Materiale de construcții ecologice versus materiale de construcții clasice
1.1 Definiția celor două concepte de materiale
1.2 Tipuri de materiale de construcții
1.2.1. Materiale de zidărie
1.2.2. Materiale pentru acoperișuri
1.2.3. Materiale izolatoare
1.2.4. Mortare, tencuieli, adezivi
1.2.5. Pardoseli
1.3 Soluții tehnice actuale pentru cele două variante
CAPITOLUL 2. Analiza managerială
2.1 Descrierea investiției
2.1.1 Identificarea problemei pentru care se face investiția
2.1.2 Obiectivul investiției
2.2 Variante de investiție
2.2.1 Varianta folosirii materialelor ecologice
2.2.2 Varianta folosirii materialelor clasice
2.3 Activități desfășurate
CAPITOLUL 3. Bugetul alocat investiției
3.1 Alocarea investiției
3.2 Calcul materiale și manoperă necesare investiției
3.2.1.Calculul materialelor necesare pentru montarea izolației din polistiren
3.2.2 Calculul manoperei necesare pentru montarea izolației din polistiren
3.2.3 Calculul materialelor necesare montării izolației din perlit
3.2.4 Calculul manoperei necesare montării izolației din perlit
3.3 Planificarea activităților
3.3.1 Planificarea activităților pentru izolarea cu polistiren
3.3.2 Planificarea activităților pentru izolarea cu perlit
CAPITOLUL 4. Varianta optimă aleasă
4.1. Analiza soluțiilor propuse
4.1.1 Varianta termoizolării cu polistiren expandat
4.1.2 Varianta termoizolării cu perlit
4.2. Ecoanaliza soluției alese
CAPITOLUL 5. [NUME_REDACTAT]
Webgrafie
LUCRARE DE LICENȚĂ
ANALIZA ECOEFICIENȚEI INVESTIȚIILOR ÎN DOMENIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCȚII ECOLOGICE
CUPRINS
Introducere
CAPITOLUL 1. Materiale de construcții ecologice versus materiale de construcții clasice
1.1 Definiția celor două concepte de materiale
1.2 Tipuri de materiale de construcții
1.2.1. Materiale de zidărie
1.2.2. Materiale pentru acoperișuri
1.2.3. Materiale izolatoare
1.2.4. Mortare, tencuieli, adezivi
1.2.5. Pardoseli
1.3 Soluții tehnice actuale pentru cele două variante
CAPITOLUL 2. Analiza managerială
2.1 Descrierea investiției
2.1.1 Identificarea problemei pentru care se face investiția
2.1.2 Obiectivul investiției
2.2 Variante de investiție
2.2.1 Varianta folosirii materialelor ecologice
2.2.2 Varianta folosirii materialelor clasice
2.3 Activități desfășurate
CAPITOLUL 3. Bugetul alocat investiției
3.1 Alocarea investiției
3.2 Calcul materiale și manoperă necesare investiției
3.2.1.Calculul materialelor necesare pentru montarea izolației din polistiren
3.2.2 Calculul manoperei necesare pentru montarea izolației din polistiren
3.2.3 Calculul materialelor necesare montării izolației din perlit
3.2.4 Calculul manoperei necesare montării izolației din perlit
3.3 Planificarea activităților
3.3.1 Planificarea activităților pentru izolarea cu polistiren
3.3.2 Planificarea activităților pentru izolarea cu perlit
CAPITOLUL 4. Varianta optimă aleasă
4.1. Analiza soluțiilor propuse
4.1.1 Varianta termoizolării cu polistiren expandat
4.1.2 Varianta termoizolării cu perlit
4.2. Ecoanaliza soluției alese
CAPITOLUL 5. [NUME_REDACTAT]
[NUME_REDACTAT]
Deși noile tehnologii sunt în mod constant în curs de dezvoltare pentru a completa practicile actuale în crearea unor structuri mai ecologice, obiectivul comun este construirea de clădiri ce sunt proiectate pentru a reduce impactul mediului construit asupra sănătății umane și a mediului natural prin:
Folosirea eficientă a resurselor disponibile;
Protejarea sănătății proprietarilor și îmbunătățirea productivității angajaților;
Reducerea deșeurilor, poluării și degradării mediului.
Neglijarea costului degradării și a pagubelor aduse mediului și sănătății umane a generat cheltuieli care au trebuit și trebuie suportate de întreaga societate amenințată cu agravarea pericolelor ecologice. ([NUME_REDACTAT]., [NUME_REDACTAT].N., Toderoiu F., 1997, p.11)
În primul capitol vom prezenta materialele de construcții clasice cât și pe cele ecologice în ideea de a le compara din punct de vedere ecologic, calitativ și economic, alegând și dezbătând fiecare element în parte. Tipurile de materiale de construcții prezentate conțin elemente de pe piața românească și de pe cea străină, dar și elemente mai puțin folosite la noi. Lista conține atât materiale pentru exterior cum ar fi materiale de zidărie, materiale pentru acoperișuri, materiale hidroizolante și materiale termoizolante, precum și produse folosite la interior, respectiv mortare, tencuieli, adezivi, și pardoseli.
Fiecare dintre materiale va fi prezentat pe domeniul respectiv, punându-i în valoare atributele „eco” prietenoase dar și pe cele ce pot destabiliza pe termen lung ecosistemul pe plan local. Pentru ambele tipurile de materiale de construcții există soluții tehnice care le recomandă ca fiind foarte bune. Varianta optimă este prezentată la sfârșitul lucrării, împreună cu părerile specialiștilor.
În al doilea capitol este făcută analiza managerială asupra întregului proiect.
Plecând de la descrierea investiției prin explicarea atât a obiectivului investiției cât și identificarea problemei pentru care se face investiția, se oferă o analiză managerială detaliată asupra scopului construcției și a materialeleor ce vor fi folosite pentru a face durabilă construcția.
Variantele de investiție sunt și ele prezentate în document prin dezbaterea folosirii de materiale de construcție ecologice precum și a materialelor de construcție clasice, punând în balanță detaliile și prețurile generale ale materialelor necesare. Cele două materiale alese, materialele clasice de construcție și cele ecologice, au diferențe de prețuri ce au fost luate în discuție în acest material. În general, termosistemele diferă în funcție de calitate și preț.
Activitățile desfășurate pentru izolarea cu polistiren și cu perlit sunt arătate mai jos calculând, în mod indirect, costurile necesare folosirii variantei alese. Cum varianta ecologică este mai eficientă din punct de vedere calitativ și economic, polistirenul nu pare a fi o variantă atât de bună, în afară de faptul că este ușor de folosit.
În capitolul al treilea sunt dezbătute problemele financiare prezentate și bugetul alocat investiției. Alocarea investiției ocupă un loc important, ținând cont de prețurile materialelor și a terenului disponibil, se calculează atât manopera cât și materialele disponibile necesare investiției. Aici vom compara investiția în cazul folosirii de materiale de construcții clasice, respectiv polistirenul și al materialelor de construcții ecologice, perlitul. Calculele aferente investiției sunt efectuate și rezulatele comparate.
Determinarea soluței optime va fi stabilită pornind de la consumul de materiale și prețul estimativ, dar și de la factorul ecologic prezent. De asemenea, planificarea activităților prezintă ambele materiale, atât periltul cât și polistirenul, și activitățile necesare punerii lor în folosință.
În final, exprimarea variantei optime comparând ambele produse pe plan ecologic și fianciar are loc în capitolul al patrulea. Aici se vor analiza detaliat ambele materiale, cele clasice si cele ecologice, în funcție de criteriile prezentate mai sus. De asemenea, se va exprima varianta optimă și cea care ar trebui aleasă pentru un astfel de proiect. Vom ține seama în alegerea materialului folosit de noi la termoizolarea casei și de părerile unor specialiști în domeniu, opinii ce au fost publicate în media.
Capitolul al cincilea constă în exprimarea concluziilor trase din analiza acestui document cât și părerile personale asupra acestora.
Folosirea materialele ecologice, naturale este soluția optimă a prezentului și mai ales a viitorului. Sesizând că protecția mediului devine o problemă, în ianuarie 2001 a fost promovat al șaselea Program de Acțiune de mediu pentru [NUME_REDACTAT]…Este interesant de semnalat că suplimentar programul propune abordarea a patru domenii prioritare de acțiune, unul dintre acestea fiind: – utilizarea durabilă a resurselor naturale și managementul deșeurilor, pentru a avea siguranța că prin consum al resurselor regenerabile sau neregenerabile nu se va depăși cantitatea de suport a mediului… (Rojanschi V., [NUME_REDACTAT]., Ciomoș V., 2008, p.22)
CAPITOLUL 1. Materiale de construcții ecologice versus materiale de construcții clasice
1.1. Definiția celor două concepte de materiale
Deosebirea dintre un material de construcții ecologic și unul clasic (convențional) a fost mai relevantă la începuturile dezvoltării materialelor de construcții „eco”, la sfârșitul secolului XX. Atunci s-a încercat a se face în acest domeniu o demarcație între „bun” și „rău”. Între timp, însă, granițele s-au amestecat. Un material bun de construcții ecologic satisface cerințele cele mai ridicate privind adecvabilitatea pentru utilizare, compatibilitatea cu mediul ambiant și în special compatibilitatea cu păstrarea sănătății. Adesea, respectarea acestor cerințe ecologice s-a făcut cu unele compromisuri legate de protecția la incendii și împotriva insectelor, stabilitatea formei, măsura în care acestea nu afectează sănătatea. De cealaltă parte, multe din materialele de construcții convenționale au fost îmbunătățite esențial în ceea ce privește efectul asupra sănătății. În urma unei analize a rezultat că o mare parte din materialele de construcții clasice sunt absolut ecologice (de exemplu unele cărămizi, țiglele din argilă, faianța și gresia).
Un material de construcții ecologic se distinge prin bilanț ecologic cuprinzător și pozitiv pentru toată durata de viață și întreaga sumă de cerințe ale acestuia.
„Construcțiile compatibile ecologic trebuie să asigure oamenilor viața și activitatea precum și satisfacerea necesităților sociale și culturale fără a dezechilibra pe termen lung mediul ambiant”, spunea prof. Dr. ing. [NUME_REDACTAT] Bauhaus – [NUME_REDACTAT]. (Spritzendorfer J., 2012, p.9)
Ambianța plăcută și aerul curat din căminul nostru sunt necesități ce duc la o viață mai sănătoasă și mai confortabilă. Casa construită din materiale prietenoase cu mediul, cu echipamente ale căror costuri sunt reduse în exploatare, casa inteligentă, adaptată schimbărilor tehnologice și adaptată climei în continuă schimbare, este realizabilă cu succes în zilele noastre.
Multe produse pentru construcții emană de-a lungul anilor substanțe dăunătoare, motiv pentru care se impune o selecție atentă a acestora. Din păcate, mulți producători nu sunt dispuși să prezinte declarații complete în acest sens și nici să prezinte rezultatele verificării, de către institute recunoscute, a emisiilor. Așa, de exemplu, în Germania nu există nici un producător de plăci OSB care să poată prezenta un certificat VOC ([NUME_REDACTAT] Volatili) actual – valabil (ianuarie 2007). (Spritzendorfer J., 2012, p.9)
Controlul implică măsurara și menținerea sub anumite limite a poluării, care, necontrolată, poate conduce la distrugerea și contaminarea mediului natural. Activitatea de control se exercită pentru poluarea apei, a aerului, a solului, cât și pentru poluarea sonică. (Dumitriu C., 2004, p.15)
1.2. Tipuri de materiale de construcții
Materia primă pentru fabricarea materialelor de construcții este de proveniență minerală (marmură, calcar, nisip, pietriș, granit, gips, granit, ș.a.), de proveniență vegetală și animală (deșeuri agricole, lână, lemn etc.). După modul de folosință, materialele de construcții sunt de mai multe tipuri:
materiale de zidărie;
materiale pentru acoperișuri;
materiale izolatoare;
mortare, tencuieli, adezivi;
pardoseli
1.2.1. Materiale de zidărie
Cărămida este un amestec de argilă, nisip și apă, care se usucă în cuptoare. Așadar, putem spune că este un produs ecologic. Astăzi există mai multe tipuri de cărămidă: cărămida clasică, cărămida de sticlă, cărămida aparentă. Cărămida clasică realizată din argilă arsă (sau ceramică) este folosită la zidării cu diverse tipuri de mortar. Ea are o mare rezistență la compresiune. Cărămida de sticlă are în interior un gol umplut cu aer, ceea ce-i conferă bune proprietăți termice. Are o bună rezistență la foc și, datorită sistemului de armături, clădirile din cărămidă de sticlă oferă un grad de siguranță ridicat. Cărămida aparentă a devenit astăzi un material de construcție mai popular ca niciodată. Ea poate crea un ambient prietenos și cald. Există astăzi și cărămizile fabricate din argilă, rumeguș și paie mărunțite. Datorită scheletului mineral și procedeului de producție, se realizează o structură internă care le conferă adecvabilitatea de a fi tencuite rezistent la acțiunea factorilor climatici. (Spritzendorfer J., 2012, p.24)
BCA-ul (beton celular autoclavizat) este un material prefabricat ușor. Este obținut din ciment, var, ghips, nisip, apă și un agent de expandare care îl face poros. Este apoi introdus în autoclavă la temperaturi și presiuni ridicate. Este rezistent la foc și mucegai. În anul 1940 apare produsul YTONG, cunoscut în toată lumea ca fiind un material ignifug produs din materii prime naturale: ciment, nisip, var, apă.
Lemnul este folosit în construcții încă din preistorie. El trebuie prelucrat termic (natural aprox. 6-12 luni, în laboratoare de uscare mai puțin în funcție de esența lui) înainte de a fi utilizat, pentru că are sensibilitate mare la umezeală și acest lucru poate duce la putrezirea lui. Trebuie uscat bine, spoi supus unor tratamente de protecție la dăunători. Fiind de origine organică, lemnul este atacat de micro și macro organisme: ciuperci, bacterii și insecte parazite. Se protejează prin lăcuire, vopsire, carbonatare. Dat fiind faptul că este sensibil la foc, lemnul trebuie tratat pentru ignifugare. De asemenea, el este un bun izolant acustic și termic, datorită porozității sale. Sunt multe avantaje în folosirea lemnului ca material de construcții: este ușor de găsit în natură, ușor de prelucrat, ușor de asamblat, sută la sută ecologic, extrem de prietenos cu mediul ambiant. Dezavantajele le putem înlătura ușor, aplicându-i diferite tratamente pentru protecție împotriva dăunătorilor, a focului și a umezelii.
Plăcile din fibre lemnoase (PFL) sunt constituite din fibre sau fascicole de lemn, în general din esențe moi sau din alte fibre vegetale (stuf, paie, in, cânepă) împâslite și încleiate între ele cu lignină activată în timpul procesului tehnologic cu rășini sintetice, cu uleiuri sicative, cu rășini naturale, cu albumină, cu emulsie de parafină sau colofoniu. Pentru fabricarea plăcilor fibrolemnoase se folosesc ca materii prime sortimente și specii lemnoase inferioare și deșeuri de la prelucrarea lemnului din specii de rășinoase și foioase. Nu se utilizează talașul și rumegușul.
Plăcile din particule si așchii de lemn aglomerate (PAL) sunt produse semifabricate care se obțin prin prepararea la cald a particulelor mici, fine sau a lamelelor de lemn amestecate cu un liant.
Panourile OSB ([NUME_REDACTAT] Board) se realizează din lamele de lemn lipite cu rășini sintetice, care reprezintă 2 …4 % din masa totală. [NUME_REDACTAT] se folosesc lamele de dimensiuni mari având secțiune pătrată cu latura de 75 mm și grosime de 0.4mm … 0.6mm iar în Europa lamelele folosite sunt cu secțiune rectangulară de lungime 50mm …70mm și lățime de 20mm …30mm. Panourile se realizează din trei straturi. Straturile exterioare, egale ca grosime, au lamelele orientate paralel cu lungimea panoului iar stratul interior, care reprezintă aproximativ 50% din volum, are lamelele orientate perpendicular pe lungimea panoului. Grosimea panoului este de 6..40 mm (uzual de maximum 25 mm) iar densitatea este de 550…750 kg/mc. OSB-ul este un material utilizat pentru construcții de case, podele, decorațiuni, rafturi. (Prof. dr. ing. Furdui C, Curs structuri din lemn, http://www.ccia.ubm.ro, accesat în 19.06)
1.2.2. Materiale pentru acoperișuri
Țigla este de mai multe tipuri. Țigla ceramică se fabrică din argilă amestecată cu apă, apoi arsă în cuptor. Este un material ecologic ușor reciclabil, folosit încă din antichitate. Fiind cel mai folosit material pentru acoperișuri, țigla ceramică este un bun izolator termic și se potrivește oricărui tip de arhitectură, fie ea clasică sau modernă. De asemenea, dat fiind faptul că se găsește în diferite forme și culori, este căutată deopotrivă de locuitorii tuturor zonelor geografice, mulându-se perfect specificului fiecărei zone în parte. Țigla de beton este mult mai grea și decât cea ceramică și, datorită factorilor de mediu, se decolorează mult mai repede.
Tabla este un material de construcții preferat de multă lume pentru învelitori mai ales datorită faptului că poate lua diverse forme și poate fi procesat destul de ușor chiar pe șantier. Există trei tipuri: tabla plană și solzi; tabla cutată; tabla ondulată. Este fabricată în special din oțel zincat, dar sunt și variante din aluminiu, cupru, inox, titan-zinc.
Șindrila de lemn sau sita este unul dintre cele mai vechi material de construcții ecologic folosit la noi în țară. Șindrila bituminoasă este un material de construcții ieftin și foarte ușor de montat. Ea este alcătuită din granule ceramizate, strat bituminos și armatură cu fibră din sticlă, fiind o soluție modernă pentru acoperirea casei. Are dezavantajul de a fi ușor inflamabilă și de a nu asigura ventilația între astereală și învelitoare. Există și o variantă de șindrilă din fibră de sticlă. Diferența compozițională dintre șindrila bituminoasă și cea cu fibră de sticlă nu este foarte mare. În al doilea caz se folosește un întăritor pe bază de fibră de sticlă, iar cantitatea de bitum este mai mică. Acest fapt face ca învelitoarea din fibră de sticlă să fie mai grea decât cea bituminoasă, de circa 10 kg/mp.
Stuful este unul dintre cele mai vechi materiale folosite pentru acoperirea caselor și a început să fie reutilizat în ultima perioadă, odată cu tendința de folosire a materialelor naturale și ecologice la scară mondială. Stuful reprezintă un material de construcții ecologic. Din păcate, meșterii care știu să facă asemenea acoperișuri sunt din ce în ce mai rari. Stuful conferă o izolație termică bună dar, mai ales, o bună ventilare a casei prin acoperiș, permițând transferul de vapori spre exterior. Mai mult de atât, acest material este deosebit de rezistent, având o durată de viață de până la 40 de ani.
1.2.3. Materiale izolatoare
O termoizolare eficientă nu se poate obține fără niște materiale de calitate, concepute special pentru asta. Putem spune că un material este termoizolantatunci când îndeplinește următoarea condiție: conductivitatea termică de calcul să fie mai mică sau cel mult egală cu 0,10 W/(m²K).
În funcție de materia primă din care este compus, cunoaștem nenumărate produse ce pot fi utilizate cu succes ca material termoizolant, având reguli specifice ce privesc atât domeniul de utilizare, cat și modul de montaj sau exploatare în special.
Vata minerală de sticlă este alcătuită din fibre de sticlă ce se obțin din materiale pe bază de silicați, nisip, calcar, dolomit și deșeuri de sticlă. Amestecul se topește în cuptoare speciale, după care este trecut prin niște duze speciale ce transformă masa topită în fibre și le depune pe o bandă transportoare. Procedura este asemănătoare cu cea a obținerii vatei de zahăr. Viteza benzii transportoare determină grosimea și densitatea acestui material izolator. Vata de sticlă se găsește atât sub formă de saltele dar și de plăci, pe dimensiuni potrivite cu scopul pentru care vor fi. Pentru ușurarea depoztării și a transportului, saltelele se comprimă și se împachetează în folii de plastic, urmând ca la utilizare să revină la forma inițială.
Vata minerală bazaltică este un material asemănător cu vata minerală de sticlă, dar care are la bază roca bazaltică, zgură și cocs. Procedeul de producție și procesare este asemănător cu cel al obținerii de vată de sticlă, folosindu-se aceleași tipuri de lianți care dau culoarea finală a produsului, maroniu-verzui. Se livrează atât sub formă de saltele, dar mai ales sub formă de plăci cu dimensiunea de 50×100 cm, datorită faptului că fibra bazaltică este mai scurtă și mai fragmentată decât fibra de sticlă, ceea ce conduce la densități mai mari ale produselor din vată bazaltică comparativ cu cele din vată de sticlă. Produsele din vata bazaltica se pot livra cu sau fără caseraj din folie de aluminiu sau hârtie craft, în funcție de cerințele proiectului.
Polistirenul expandat este un alt tip de material cu capacitate termoizolantă deosebită, de culoare albă, care se obține din granule de polistiren. Este vorba de o expandare (mărirea volumului) a acestor granule și de prinderea granulelor între ele sub influența unor factori de temperatură și vacuumare, în funcție de densitatea produsului, spațiul dintre granule înglobând mai mult aer (produse cu densitate mai mică) sau mai puțin aer (produse cu densitate mai mare). Densitatea produsului influențează și ceilalți parametri: absorbția de apă, rezistența la compresiune, elasticitatea, permeabilitatea la vapori etc. Se livrează în plăci de dimensiuni 50×100 cm, cu grosimi în funcție de necesități, iar canturile sunt în general drepte sau se pot prelucra cu nut și feder. Plăcile care se folosesc pentru termosistem sau necesită prinderi cu adezivi au fețele rugoase pentru a facilita prinderea. O variantă mai nouă este polistirenul expandat cu conținut de perle de grafit, de culoare gri, cu calități termoizolante îmbunătățite față de polistirenul expandat uzual. Se folosește în aceleași condiții ca și polistirenul expandat uzual. O variantă modernă a folosirii polistirenului expandat o constituie și cofrajele pierdute (module), folosite în general pentru construcții rezidențiale (case – parter și etaj). Folosirea acestora se face în conformitate cu recomandările producătorilor. Deși materialul în sine este greu permeabil la vapori, se recomandă totuși utilizarea unei folii barieră împotriva vaporilor, pentru a împiedica pătrunderea acestora în structura elementelor constructive.
Polistirenul extrudat este un material cu proprietăți termoizolante foarte bune, rezistență ridicată la umezeală și sarcini statice. Spre deosebire de polistirenul expandat care înglobează aer în spațiul dintre granulele de polistiren, polistirenul extrudat se consideră un material cu structură celulară închisă, impermeabil la apă sau la acțiunea vaporilor. În funcție de fiecare producător în parte, produsele sunt colorate în roz, bleu, verde, galben etc. Datorită acestor calități, polistirenul extrudat poate fi înglobat în structuri termoizolante unde nu se ține cont de umiditate, de cicluri de gelivitate etc. Se livrează în mod uzual în plăci cu dimensiunile 50×100 cm sau 60×120 cm, cu canturi drepte sau prelucrate cu nut și feder etc., în funcție de locul unde se montează.
Dezvoltarea industriei chimice, precum și a cerințelor legate de izolații termice care să poată fi montate în locuri greu accesibile au condus la apariția unor spume cu expandare in situ (pe șantier, la fața locului), spume care au la bază diverse substanțe chimice și care se pot folosi la diverse tipuri de clădiri rezidențiale, comerciale sau industriale. Spumele pot avea la bază diferite substanțe, poliuretanice, de sticlă etc. În general se recomandă montarea spumelor în locuri în care acestea nu sunt expuse în mod direct la lumina solară sau se recomandă protejarea lor cu vopsele sau straturi speciale care să nu permită degradarea lor în timp. Spumele sunt stabile din punct de vedere al formei, sunt rigide și impermeabile la apă sau vapori. (http://www.spatiulconstruit.ro/ghid-de-constructii/materiale-termoizolante-object _id= 23, accesat în 24.06). Se aplică cu ajutorul unor pulverizatoare dacă sunt suprafețe mai mari de acoperit – la terase sau pereți – sau din tuburi tip spray sau rezervoare portabile. În cazul spumei de sticlă, aceasta se livrează sub formă de plăci semifinisate sau protejate cu diverse materiale care se pot monta ca atare in situ (pe șantier). De obicei plăcile se pot livra cu canturi cu nut și feder care permit o îmbinare etanșă, astfel încât să nu permită trecerea vaporilor.
Foliile termoizolante constituie o variantă modernă de termoizolare a construcțiilor, fiind vorba de folii speciale cu grosime de maxim 2 cm, alcătuite din două sau mai multe folii care înglobează capsule cu aer între ele. Condiția esențială este continuitatea foliei și foarte importantă este etanșarea foliilor la îmbinări. Foliile se recomandă pentru utilizare în special la interior și numai în cazul folosirii de tencuieli uscate (placarea pereților cu placi din gips-carton) sau compartimentări pe structuri ușoare (pereți din gips-carton). Se pot utiliza atât la pereți, cât și la planșee interioare sau la șarpante cu montaj către partea caldă a încăperii.
Perlitul este material vulcanic. Erupțiile vulcanilor subacvatici au eliberat lavă a cărei temperatură a scăzut treptat datorită răcirii cu apa marină. Astfel s-a format mineralul pietrificat – perlitul. În natură, brut, el se găsește sub formă de rocă. Încălzit în furnale, perlitul expandează până la de 20 de ori volumul inițial. Granulatul care ia naștere cu această ocazie servește ca material de pornire la obținerea a diferite produse folosite cu succes în construcții. Perlitul este un material integral natural, fără substanțe dăunătoare (microbiologic pur), reciclabil, care nu ridică probleme de sănătate, compatibil cu mediul ambiant.
Pluta este un material în întregime natural, fiind obținut din stejarul de plută ([NUME_REDACTAT]) astfel: se cojește de pe copac, se usucă și se introduce în recipienți sub presiune, în baie de vapori de apă supraîncălziți, fără nici un alt fel de adaos. Tehnologia de producție nu afectează produsul în sine, însă permite obținerea unui material cu proprietăți termoizolante și acustice foarte bune, antibacterian (nu permite dezvoltarea ciupercilor, mucegaiului) și antialargenic, rezistent la foc și antistatic. Pluta acumulează de zece ori mai multă căldură decât materialul izolator pe bază de fibră minerală, este rezistentă și are o mare elasticitate. Există două tipuri de plută care se pot folosi în industria construcțiilor ca material termoizolant: pluta granulată și pluta expandată. Pluta granulată (aglomerată), care este un produs foarte stabil la întindere și compresiune, nu absoarbe apa și nu putrezește, este impermeabilă la vapori și este greu inflamabilă. Se poate livra în role sau în plăci, în funcție de locul unde va fi folosită. Pluta expandată (neagră) este obținută din reciclarea deșeurilor de plută și are aceleași calități ca și pluta granulată. Este folosită ca izolație termică sau acustică pentru pardoseli, fațade, acoperișuri.
Reciclarea diverselor produse din nenumărate domenii a condus la apariția unor noi materiale care și-au găsit utilizarea în domeniul construcțiilor în calitate chiar de produse ecologice, atât datorită faptului că sunt constituite din materiale reciclate, cât și datorită calităților pe care le conferă clădirilor. În fapt, termoizolațiile din fibre celulozice, sunt obținute prin reciclarea hârtiei (cărți, ziare, reviste, ambalaje), a rumegușului obținut din procesarea lemnului etc. Produsul se obține din fibre foarte mici, celulozice, care se pot monta prin pulverizare, mai ales în cazul construcțiilor pe structuri ușoare din lemn sau metal, au o excelentă rezistență la foc și se mulează perfect pe toate elementele constructive. Se găsește sub formă de panouri sau vrac. Pentru a fi obținută, celuloza necesită un consum de energie redus comparativ cu materialele tradiționale.
Cânepa – S-a constatat că pereții pot „respira” foarte bine dacă sunt izolați cu fibre de cânepă. Acest sistem se folosește pentru izolarea acoperișurilor, a pereților și a pardoselilor, asigurând un transfer termic foarte bun. Datorită capacității excelente de dispersare a produsului, umiditatea se reglează automat, ceea ce permite crearea unor condiții climatice plăcute și sănătoase în interiorul locuinței. Cânepa este disponibilă sub formă de rulouri, panouri sau vrac și se aplică la fel ca vata de sticlă.
Vata de lemn – Se găsește sub formă de fabricate ușoare din șpan de lemn de molid. Plăcile ușoare din vată de lemn sunt disponibile ca plăci de construcție, plăci pentru astupat porii și elemente de izolare a fațadei. Având în vedere capacitatea lor redusă de izolare, cel mai des se întrebuințează ca suport pentru tencuială peste alte materiale izolatoare. Izolațiile interioare cu plăci din vată de lemn pot fi efectuate după un calcul prealabil, fără blocarea vaporilor. Materialul izolator sub formă de plăci are o conductibilitate termică relativ redusă, însă prezintă o bună capacitate de a acumula căldura, acționând astfel compensator împotriva oscilațiilor de temperatură.
Lâna de oaie – Prin pieptănarea ei, se obțin fibre care sunt transformate în straturi de pătură. Acestea sunt dispuse unele peste altele până se obține grosimea dorită, iar prin consolidare mecanică se transformă într-o pătură termoizolantă.
1.2.4. Mortare, tencuieli, adezivi
Cimentul este un material fabricat din calcar, argilă (la care se adaugă și alte materii auxiliare) și este apoi prelucrat termic și răcit. Folosit la producerea mortarului si a betonului, cimentul devine un material de construcții extrem de rezistent. El este la ora actuală cel mai folosit material în construcțiile de toate tipurile din lume.
Tencuielile sunt diferite tipuri de mortare folosite pentru tencuirea pereților. Acestea au rolul de a proteja pereții de acțiunea factorilor climatici, a umidității, contribuie la îmbunătățirea izolării termice și a aspectului clădirilor. Există mai multe tipuri de tencuieli, printre care tencuielile pe bază de ciment (care sunt cele mai folosite atât pentru interior, cât mai ales pentru pereții exteriori) și cele de interior din argilă. Tencuielile de interior din argilă au cunoscut în ultimii ani o renaștere, datorită tendinței tot mai accentuate de a proteja mediul și, de ce nu, calitatea vieții noastre.
Adezivii sunt folosiți pentru lipirea materialelor de construcții în timpul renovării sau finisării clădirilor industriale sau civile. Există pe piață adezivi poliuretanici care nu conțin apă sau solvenți, adezivi neoprenici care asigură o fixare puternică a elementelor, nefiind necesară folosirea cuielor, țintelor sau a șuruburilor. Mai sunt adezivii vinilici, acrilici și cei pe bază de cauciuc și solvenți. Există adezivi pe bază de latex natural (Pro clima ECO COLL), rășini de pomi, caseină, talc, celuloză, apă. Particularitatea acestuia este capacitatea ridicată de umectare a substratului care permite aplicarea și pe substraturi dificile. (Spritzendorfer J., 2012, p.112)
1.2.5. [NUME_REDACTAT] este un tip de material foarte utilizat, în special datorită aspectului său nobil și calității sale de pardoseală caldă. Sunt, bineînțeles, mai multe tipuri de parchet. Parchetul masiv a fost cel mai folosit dintre tipurile care există, fiind fabricat din lemn natural. Parchetul stratificat îl înlocuiește, astăzi, cu succes ce cel masiv, din punct de vedere al designului și calitativ, el fiind foarte rezistent în timp. Este compus din două sau trei straturi de lemn cu fibre încrucișate. Parchetul laminat este o opțiune pentru cei care doresc o pardoseală caldă la preț mic. El este obținut din conglomerate lemnoase, fiind acoperit cu o peliculă din material plastic.
Plăcile ceramice, faianță și gresie, sunt un produs mineral pur și natural care a confirmat în practică mai bine de 6000 ani ca material de construcții. Ele sunt rezistente la acțiunea factorilor climatici, coroziune, au rezistență mecanică ridicată și se pot aplica pe pereți, podele dar și pe tavane. Sunt antistatice, iar murdăria și petele se pot îndepărta extrem de ușor de pe ele.
Pardoselile mochetate nu sunt recomandate de medici persoanelor alergice la acarieni. Un studiu actual al Societății pentru Mediu și [NUME_REDACTAT] Interior din Germania ajunge la concluzia că pardoselile mochetate leagă particulele fine de praf care conțin și dejecțiile alergene ale acarienilor până la următoarea aspirație. Un rezultat al investigației: în încăperi cu pardoseli netede, aerul este de patru ori mai încărcat cu particule fine de praf decât în încăperi ale căror pardoseli sunt mochetate. (Spritzendorfer J., 2012, p.143)
Linoleumul este produs prin protejarea mediului ambiant din materii prime regenerabile. Componentele sale sunt ulei de in, rășini naturale, făină de lemn și iută. Materialul este colorat prin intermediul unor pigmenți neproblematici din punct de vedere ecologic.
1.3. Soluții tehnice actuale pentru cele două variante
Materiale de zidărie
Cărămida poate fi utilizată în toate tipurile de construcții, fie ele industriale sau civile. Construcțiile realizate din cărămidă sunt durabile, rezistente la dăunători, bune izolatoare fonic. Cărămida este materialul de zidărie cel mai apreciat de europeni, și în special de români. Cărămida de sticlă este folosită cu succes pentru a construi o fereastră fixă datorită proprietăților ei de a transmite lumina. Din ea se pot fi construi pereți interiori, cu diferite grade de curbură sau drepți. Cărămida aparentă se folosește în scop estetic, la placarea suprafețelor care se dorește să arate ca fiind din cărămidă. Ea poate fi poroasă la interior sau compactă și este extrem de rezistentă la șocuri foarte dure sau la cele mai ridicate temperaturi. Pentru a veni în întâmpinarea celor ce apreciază valoarea estetică a cărămizii, producătorii au creat cărămida aparentă, destinată atât placării fațadelor sau zidurilor de împrejmuire, cât și pereților interiori, șemineelor, arcadelor etc. Aspectul oricărei clădiri poate fi înnobilat cu cărămida aparentă. (www.caramida-aparenta.ro, accesat în 21.06)
BCA-ul, fiind un bun izolator termic, se folosește cu succes la construcții atât în interior cât și la exterior. Un alt avantaj al BCA-ului este faptul că o clădire din BCA se ridică mult mai repede decât una din cărămidă, el fiind mai ușor și de dimensiuni mai mari decât cărămida. Este incombustibil, ușor de prelucrat și foarte accesibil ca preț.
Lemnul masiv este un material din ce în ce mai des utilizat în construcții în ultima vreme. Calitatea de construcție ridicată și selecția atentă a produselor sunt premizele pentru case sănătoase pentru locuire, de valoare ridicată. Mulți constructori preferă materia primă regenerabilă lemn, cu mirosul de lemn specific speciei, climatul său interior echilibrat care în special la construcțiile din lemn masiv este generat de proprietatea de „reglare” a umidității și ambianța specială. (Spritzendorfer J., 2012, p.34)
Plăcile din așchii de lemn se pot folosi în interior sau exterior pentru mobilier, înnobilare sau pentru construcții. Sunt plăcile de interior antiseptizate și ignifugate și plăcile de exterior. La panourile propriu-zise, alcătuite din particule de lemn, sunt folosite elemente de lemn (așchii) care pot fi fine, normale (lungime maximă 20 mm) și mari (lungime minimum 32 mm). În masa panoului poate exista un singur tip de particule sau tipuri diferite; structura plăcilor poate fi omogenă sau stratificată cu trei sau cinci straturi. În cazul folosirii tipurilor diferite, la suprafață se folosesc particule foarte fine, sub acestea se folosesc particule fine (max. 30 mm) iar particulele mari formează zona centrală; orientarea particulelor fiind aleatorie. Ca și liant se folosesc rășini sintetice conținutul fiind de aprox. 11% din masa totală, pentru straturile exterioare și 5% pentru zona centrală. Presarea se realizează perpendicular pe fețe sau paralel cu fețele (extrudare).
Materiale pentru acoperișuri
Țigla ceramică are un aspect deosebit și o durată de viață de până la 100 de ani, este termorezistentă, însă dezavantajul acestui tip de țiglă este că are o greutate de 10 ori mai mare decat țiglele metalice, astfel că e nevoie de sfatul unui specialist înainte de a fi montate pentru a nu afecta structura casei. Țiglele din beton sunt foarte rezistente, au o absorbție mică de apă, ceea ce influențează pozitiv durata de viață a materialului. În plus, pot fi cumparate într-o gamă variată de culori, astfel ca se potrivesc oricărui model de casă. Dezavantajul acestui material pentru acoperiș este că are o greutate ridicată și că poate aluneca pe gheață dacă există infiltrații la nivelul său.
La tabla plană sau tabla solzi, montajul se face doar pe astereală, pe suprafețe drepte sau curbe. Se folosesc pentru fixare holzsuruburi sau cuie cu floare lată. Tabla cutată este o variantă simplă pentru învelitorile industriale. Tabla ondulată (sau țigla metalică) este mai ușoară decât țigla ceramică, se montează ușor și într-un timp mai scurt. Caracteristicile izolatoare (atât termice cât și fonice) ale țiglei metalice sunt inferioare celei ceramice. Țigla metalică este rezistentă și flexibilă (ușor de montat) și are o greutate mică, astfel că nu afectează structura casei. Țigla metalică este acoperită cu un strat de pasivizare, unul de grund și unul de poliester. În funcție de calitatea aliajului folosit, producătorii oferă garanții la acoperiș între 5 ani și 10 ani. Totuși există pe piață țigle metalice de foarte bună calitate iar producătorii lor afirmă că au o durabilitate de până la 50 de ani.
Astăzi șindrila sau sita se folosește din ce în ce mai des la reparațiile conacelor și caselor vechi, mai ales din zonele montane. Șindrila din fibră de sticlă este preferată datorită aspectului său atrăgător (imită cu ușurință țiglele tradiționale), diversității de modele și ușurinței cu care poate fi montată, fiind autoadezivă.
Folosirea stufului ca învelitoare presupune o pantă mare a acoperișului de circa 40oC precum și lucarne cu forme rotunjite, astfel încât să nu apară dolii cu muchii drepte care ar favoriza infiltrarea apei. Pentru montarea stufului se fixează elemente din lemn pe structura căpriorilor de la șarpantă iar pe aceștia se leagă maldării de stuf cu sârmă zincată.
Materiale izolatoare
Vata de sticlă poate fi folosită ca material termoizolant pentru: izolarea pereților de exterior sau interior pe structuri ușoare din lemn sau metal, a fațadelor ventilate, indiferent de tipul de suport (zidărie, beton sau structuri ușoare lemn sau metal). Ea se poate folosi cu succes și la termoizolarea planșeelor pe structuri de lemn, metal sau beton, a acoperișurilor în pantă, mansarde, precum și a teraselor.
Vata bazaltică se recomandă pentru: termoizolarea pereților de exterior sau interior pe structuri ușoare din lemn sau metal, a fațadelor ventilate, indiferent de tipul de suport, dar și a termosistemelor. Cu acest produs se izolează planșeele intermediare, indiferent de structura acestora, acoperișurile în pantă, mansardele și terasele.
Polistirenul expandat și polistirenul extrudat sunt cele mai utilizate materiale pentru izolare termică la: izolarea pereților în interior, pe exterior și a planșeelor intermediare, indiferent de structura acestora, termoizolarea în cadrul termosistemelor, a acoperișurilor în pantă, a mansardelor și a teraselor. Tehnologia de aplicare a acestor plăci termoizolatoare este identică dar unele proprietăți fizice diferă atât între cele două clase cât și în cadrul fiecărei clase. Aceste diferențieri vizează conductivitatea termică, rezistența la compresiune (tasare), rezistența la încovoiere, rezistența la tracțiune și densitatea. (Ing. [NUME_REDACTAT]., 2007, p.164)
Spumele se pot folosi pentru diverse aplicații: termoizolarea fundațiilor; termoizolarea pereților, a acoperișurilor, termoizolarea teraselor.
Produsele din perlit sunt folosite atât ca materiale de izolare și de construcție la podele, pereți și acoperișuri, cât și în frigotehnică și ca mijloace de legare a zgurilor, precum și la asanarea solurilor în grădinărit și agricultură.
Pluta se recomandă pentru toate tipurile de construcții rezidențiale, comerciale sau industriale, respectându-se însă indicațiile producătorilor: la pardoseli – se poate folosi în unul sau două straturi, în funcție de cerințe, sub șapa flotantă sau direct sub stratul de finisaj al pardoselii (pardoseli laminate, linoleum, covoare pvc, mochetă, dușumele etc). În funcție de utilizarea pardoselilor, în special pentru pardoseli industriale, se poate folosi pluta pentru a diminua vibrațiile care pot ajunge să fie transmise către structură. Pluta se utilizează atât pentru pereți din zidărie, cât și pentru pereți din structuri ușoare, atât pentru izolare la interior, cât și la exterior. În funcție de fiecare rezolvare în parte se pot folosi role sau plăci, urmărindu-se ca dispunerea lor să se facă pe două direcții sau intercalat, pentru a se evita efectul de punte termică. În anumite cazuri poate fi necesară montarea unei folii barieră împotriva vaporilor ca măsură suplimentară pentru a evita acumularea de vapori în structura pereților. La termoizolarea învelitorilor – se folosește ca și celelalte termoizolatii, în două straturi, pentru a evita apariția punților termice. Se recomandă și pozarea unei folii barieră împotriva vaporilor.
Fibrele de celuloză se întrebuintează mai ales la izolarea spațiilor concave dintre bârnele de la acoperiș, la izolarea tavanului balcoanelor și a pereților cu bârne din lemn.
Mortare, tencuieli, adezivi
Tencuieli din argilă. Dacă înainte au fost utilizare la clădiri simple și din motive de disponibilitate facilă, astăzi decizia este influențată de argumente privind climatul interior și estetică. Tencuielile din argilă au suprafețe frumoase cu o structură superficială vie. Au pori deschiși și absorb umiditatea atmosferică. (Spritzendorfer J., 2012, p.37)
Pe piață există adezivi poliuretanici ce nu conțin apă sau solvenți, recomandați pentru lipirea tuturor tipurilor de parchet. Cu un timp de lucru extins și aderență foarte bună, adezivul poliuretanic bicomponent este ușor de aplicat și poate fi folosit pentru toate tipurile de parchet și pentru orice esență din lemn. Adezivii neoprenici se folosesc la lipirea materialelor de construcții în timpul lucrărilor de finisare și renovare. Aderă excelent la lemn, poliuretan și la materiale izolatoare pe diferite suprafețe cum ar fi beton, gips-carton, tencuială și PVC. Adezivii pe bază de cauciuc și solvenți sunt recomandați pentru lipirea materialelor de construcții obișnuite, utilizate în timpul lucrărilor de finisare și renovare. Există și adezivi pentru aplicații specifice, cum ar fi pentru oglinzi. Acesti adezivi nu corodează stratul de argint al oglinzilor în exploatare. Adezivii universali acrilici nu conțin solvenți și au fost concepuți în principal pentru lipirea materialelor absorbante, fiind neinflamabili, ecologici și cu aderență excelentă. Adezivii vinilici sunt destinați asamblării pieselor din lemn, PAL și carton, la parchet, dar și ca agenți de lipire în industria textilă, a lucrărilor de pielărie etc. Aracetul este un adeziv polivinilic spre exemplu, iar consistența de pastă albă, ușor vâscoasă, este caracteristică tuturor acestor tipuri de adezivi. (www.casamea.ro/casa/…/accesat în 20.06)
[NUME_REDACTAT] masiv pierde acum teren în fața celui stratificat, datorită costurilor ridicate, dar aspectul său elegant și elitist îl situează și acum în topurile preferințelor unei anume categorii a populației. De asemenea, el conferă o izolare termică foarte bună și posibilitatea împrospătării aspectului. Parchetul laminat este foarte accesibil ca preț oricărei categorii sociale, din acest motiv el fiind utilizat din ce în ce mai mult.
Plăcile ceramice se pot utiliza cu succes la placarea pereților exteriori, cât și interiori, dar și a podelelor. Multilateralitatea aplicațiilor și întreținerea simplă au făcut din faianță și gresie materiale de construcții tot mai iubite, ele fiind impecabile din punct de vedere igienic. Totuși, asocierea lor cu dormitorul sau livingul nu se prea poate face. Puțină lume știe însă că plăcile ceramice sunt cele mai bune în combinație cu sistemul de încălzire în pardoseală. Noile plăci ceramice sunt concepute în așa fel încât să asimileze căldura, să o înmagazineze și să o elibereze treptat precum o face pământul însuși. Așadar, sistemul de încălzire prin pardoseală este mai eficient din punct de vedere al consumului de energie în combinație cu plăcile ceramice. De asemenea, crește rezistența întregului sistem pentru că este înlăturat astfel cel mai mare inamic al chiturilor pentru gresie – umezeala.
CAPITOLUL 2. Analiza managerială
Stabilirea oportunității ideii care va constitui obiectul proiectului, precum și obiectivele ce trebuie atinse prin realizarea acestuia sunt rezultatul unui proces complex de analiză și sinteză care cuprinde:
analiza situației existente;
identificarea necesităților;
analiza problemei;
stabilirea priorității propunerilor;
definirea obiectivului general al proiectului;
definirea obiectivelor specifice ale proiectului;
consultarea cu factorii implicați;
determinarea existenței posibilităților tehnice și tehnologice de realizare a proiectului;
determinarea existenței și disponibilității resurselor umane necesare realizării proiectului. (Grigorescu A., 2008, p.77)
2.1. Descrierea investiției
Să analizăm acum situația existentă. Pentru asigurarea condițiilor decente de trai și a confortului necesar vieții într-un cămin, trebuie ca locuința noastră să fie aptă din toate punctele de vedere. În cazul de față, construcția nu este izolată și, în timp, au apărut probleme la pereții exteriori. Aspectul întregii clădiri lasă de dorit, pereții s-au decolorat iar tencuiala s-a deteriorat foarte mult, apărând în unele locuri și mici fisuri. În același timp, se dorește scăderea facturilor la agentul termic pe perioada iernii. Investiția se referă la reabilitarea termică a unei case neizolate, cu un singur nivel, din cărămidă, în suprafață de 100 mp, cu înălțimea camerelor de aproximativ 3 m, cu pod și acoperiș din tablă.
De asemenea, reabilitarea termică trebuie efectuată și pentru obținerea unui certificat de performanță energetică a clădirii. Dacă se poate dovedi o calitate optimă a construcției (certificat energetic, supravegherea calității, de exemplu aplicarea certificării de calitate RAL și utilizarea – cu documente – a unor materiale de construcții sărace în emisii și sănătoase pentru locuire, pașapoarte pentru clădiri), atunci se poate asigura o închiriere profitabilă, respectiv prețuri mult mai mari în cazul vânzării.
[NUME_REDACTAT] nr. 372/2005 privind performanța energetică a clădirilor este precizat:
„Art. 4 (1) În termen de 12 luni de la data publicării în [NUME_REDACTAT] al României, Partea I, a prezentei legi, [NUME_REDACTAT], Construcțiilor și Turismului elaborează și aprobă, prin ordin al ministrului, reglementarea tehnică privind metodologia de calcul al performanței energetice a clădirilor, denumită în continuare metodologie.
(2) Metodologia cuprinde, în principal, următoarele elemente: a) caracteristicile termotehnice ale elementelor ce alcătuiesc anvelopa clădirii, compartimentarea interioară, inclusiv etanșeitatea la aer;
Art. 13 (1) Certificatul de performanță energetică a clădirii, denumit în continuare certificat, valabil 10 ani de la data emiterii, se elaborează cu respectarea legislației în vigoare pentru clădirile din categoriile prevazute la art. 7 alin. (1), care se construiesc, sunt vândute sau închiriate.”(http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_performatei_energetice_cladirilor. php, accesat în 22.06)
2.1.1. Identificarea problemei
Datorită intemperiilor, pereții s-au decolorat stricând aspectul clădirii, iar consumul termic are o valoare ridicată. De asemenea, înghețul și variațiile de temperatură au deteriorat tencuiala exterioară a pereților. Au apărut mici fisuri care, în timp, se vor mări, permițând apei să se infiltreze în pereții casei.
Poluanții acizi sunt depuși pe suprafețe prin procese uscate și umede. Prin depunere uscată, gazele și aerosolii sunt absorbiți pe suprafețe (inclusiv suprafețe umede). Este de reținut că poluanții atmosferici accelerează procesele de degradare a materialelor datorate factorilor naturali (vântul, temperatura și umezeala aerului, precipitațiile). ([NUME_REDACTAT]., [NUME_REDACTAT].N., Toderoiu F., 1997, p. 324)
De asemenea, consumul de energie termică este foarte mare, ținând cont de suprafața casei. „O casă neizolată termic pierde până la 35 la sută din căldură la nivelul pereților, făcând din aceștia campionii pierderilor de căldură.” (Osztroluczki M., 2012,p.41)
2.1.2. Obiectivul investiției
Din punctul de vedere al fizicii construcțiilor se recomandă ca termoizolarea să fie realizată pe suprafața exterioară a clădirii, micșorându-se astfel riscul apariției condensului prin menținerea pereților exteriori la o temperatură cât mai apropiată de cea a aerului interior. Nemaifiind afectat de ciclurile îngheț – dezgheț, peretele are o durată de viață mult mai mare și prin izolarea exterioară este economisit spațiul la interior.
Umezeala poate afecta direct aderența din cărămizi și mortarul de legătură (care poate fi erodat puternic, de multe ori). La pereții exteriori se poate manifesta în aceste condiții fenomenul de îngheț – dezgheț repetat în mare număr de cicluri. Modificările de volum ale apei din pori în timpul schimbării stării de agregare condus la tensiuni interne în cărămizi. (Grămescu A.M., Barbu A.M.D, 2008, p. 31)
Realizarea anvelopei clădirii cu materiale de izolații, astfel încât pereții să fie protejați și să se îndepărteze riscul apriției igrasiei iar consumul termic necesar încălzirii în perioada rece să fie cât mai scăzut, devine obiectivul actual al investiției.
Pentru realizarea obiectivului investiției avem nevoie, în primul rând, de determinarea gradului de degradare al locuinței. Pentru aceasta, primul pas este operația de curățare a pereților, indiferent de varianta de izolație aleasă. Izolarea pereților se va face cu materiale termoizolante de cea mai bună calitate, care vor asigura confortul termic necesar locuirii pe timp de iarnă cu costuri cât mai scăzute. De asemenea, rezistența lucrării în timp și gradul de protecție al pereților este un factor determinant în alegerea materialelor utilizate. Aspectul exterior al clădirii este, în același timp, foarte important atunci când vom determina produsul de izolație și metoda de finisare a lucrării. Avem de ales între materiale clasice sau ecologice.
2.2. Variante de investiție
Care sunt opțiunile pe care le avem pentru izolarea clădirii noastre? Varianta și activitățile depind foarte mult de tipul de material ales, de calitatea acestuia, de tehnologia de punere în operă, de finisările necesare. Operațiile de curățare a tencuielii vechi, de astupare a fisurilor, de realizare a planeității pereților, în schimb, vor fi aceleași pentru ambele tipuri de materiale de izolație.
Operațiile de curățare se vor efectua până la zidărie. În cadrul acestei activități se va verifica și existența crăpăturilor și fisurilor în pereți. Acest lucru devine foarte important pentru orice clădire care este supusă procesului de reabilitare termică, deoarece după montarea anvelopei (indiferent de tipul acesteia – eco sau clasică) nu se mai pot observa fisurile care, în timp, pot duce la crăpături neobservabile ce pot fi periculoase pentru clădire, mai ales dacă acestea ar avea o evoluție rapidă.
De multe ori localizarea, direcția și mărimea fisurilor din elementele de zidărie ne pot oferi unele indicii în legătură cu cauzele posibile ale degradărilor. Astfel există:
fisuri verticale în stâlpi – datorate eforturilor verticale mari;
fisuri oblice, care semnalizează prezența eforturilor de întindere perpendiculare pe acestea;
fisuri orizontale, care sunt cauzate de forțe tăietoare importante, ca urmare a variațiilor de temperatură și umiditate;
fisuri încrucișate, caracteristice solicitărilor alternante orizontale din timpul cutremurelor;
fisuri verticale în boiandrugi și arce de zidărie, care evidențiază eforturi de întindere din încovoiere la cheie, ca urmare a cedării reazemelor sub influența împingerilor orizontale neechilibrate sau supraîncărcării;
fisuri verticale sau oblice deasupra soclurilor, care pot marca prezența eforturilor de întindere;
fisuri înclinate, sub formă de arc, ce semnalizează cedarea elementului de susținere a zidăriei (grindă, fundație);
exfolieri, măcinarea blocurilor din zidărie, însoțite de pete albe de săruri, sunt consecința acțiunii apei și a fenomenului de îngheț – dezgheț.
Tabelul 1
Cauze și simptome ale degradării tencuielilor
În același timp cu examinarea fisurilor și a degradărilor, în scopul stabilirii și eliminării cauzelor ce le-au determinat, este necesar să se poată stabili dacă sunt active în continuare sau nu. Dacă sunt active, trebuie înlăturată cauza producerii fisurilor și apoi astuparea lor prin diferite procedee, în funcție de mărimea și importanța lor.
După determinarea metodelor de eliminare a fisurilor, se realizează operația de îndreptare a pereților pentru o izolare uniformă a acestora indiferent de tipul de izolație ales în cadrul proiectului.
În concluzie, există mai multe opțiuni privind variantele care pot fi utilizate la izolarea locuinței. Una dintre variante ar fi cea ecologică, din ce în ce mai folosită la ora actuală datorită faptului că este mult mai prietenoasă cu mediul ambiant. După terminarea ciclului de viață, produsul ecologic poate fi reintegrat ca material refolosibil în circuitul natural. Cealaltă variantă poate fi cea clasică în care vom folosi materiale convenționale sau materiale „la modă”, deși multe dintre ele sunt materiale controversate din punct de vedere ecologic, așa cum este polistirenul expandat.
2.2.1. Varianta folosirii materialelor ecologice
Pentru izolarea ecologică există o serie de materiale care pot fi folosite în construcții.
Lâna este un material de izolare foarte cunoscut, care are durată de viață mare, rezistență la flambaj, elasticitate, protecție la incendii (punctul de autoaprindere este de 560oC). Acest material îmbunătățește calitatea aerului prin descompunerea formaldehidei, chiar pe durata unor decenii.
Alt material ecologic pentru izolare termică este cânepa. Ea asigură protecție termică atât pe timpul iernii, cât și al verii. Inul se folosește în domeniul construcțiilor sub formă de plăci izolatoare împotriva căldurii și zgomotului. Fibrele de in sunt adunate în straturi care sunt fixate între ele prin intermediul unui liant natural pe bază de amidon. Se realizează astfel saltele din fibre de in utilizate pentru izolarea interioară a locuințelor.
Putem folosi plăci de silicat de calciu, ușoare, cu densitate redusă, care îmbunătățește calitatea climatului și reglează condensarea interioară.
Un alt material ecologic pentru termoizolare poate fi spărtura din sticlă expandată. „Ca fundament termic izolator conform Din 1054, are o serie de caracteristici remarcabile:
termic izolantă;
portantă;
ecologică;
economică, cu preț bun.” (Spritzendorfer J., 2012,p.94)
Pentru a realiza lucrarea la acest proiect vom alege perlitul ca material ecologic de izolat.
Perlitul expandat (Expended perlite) – cunoscut și sub denumirea de “perlită”, este un material anorganic granular, natural, ce conține dioxid de siliciu (SiO2), în proporție de aprox. 75 % și oxid de aluminiu (Al2O3), în proporție de aprox. 23% , perfect uscat, steril, ecologic, extrem de ușor, excelent termoizolant, foarte stabil chimic, nedegradabil în timp, care nu arde și poate fi utilizat, la fel de eficient și fără nici un risc, atât la temperaturi obișnuite ale mediului ambiant, cât și în condiții deosebite, la temperaturi extreme, de minus 200oC sau plus 850oC. Materia primă este roca perlitică naturală (roca vulcanică solidificată în apă). Aceasta se concasează, se macină și se sortează pe fracții granulometrice.
În timpul procesului de fabricație, roca macinată curge, sub forma unui fir, într-o flacară de gaz. La temperatura de aprox 1.000oC se produce, instantaneu, fenomenul de expandare, care constă în creșterea bruscă, de 5 – 27 ori, a volumului granulelor. În timpul procesului de expandare, umflarea granulelor este însoțită și de spargerea parțială a acestora rezultând o distribuție granulometrică cuprinsă între 0 – 10 mm. În ultima etapă de obținere, perlitul expandat este sortat pe fracții granulometrice, obținându-se granule de diverse mărimi sau pulberi.
Perlitul expandat poate fi utilizat în vrac dar și ca agregat ușor, în mortare, șape, și betoane termoizolatoare, ușoare și fonoizolante. (www.Natural Home4u, accesat în 21.06)
2.2.2. Varianta folosirii materialelor clasice
Plăcile de polistiren și vata minerală sunt cele mai folosite materiale termoizolatoare la ora actuală.
Două tipuri de polistiren sunt folosite pentru izolare: expandat și extrudat. Polistirenul expandat are o densitate mai mică decât tipul extrudat, și este mai puțin costisitoare, dar, de asemenea, are o putere de mai mică de izolare. Acest lucru se datorează faptului că celulele sale se expandează și faptului că acestea conțin numai aer. Polistirenul extrudat are celule fine sau perle, și conține un amestec de aer și gaz refrigerant, ceea ce face din el un bun izolator.
Polistirenul extrudat, din cauza modului în care este făcut, are și alte calități care-l fac o alegere superioară pentru izolare. Acesta începe sub formă de cristale solide de polistiren, care sunt combinate cu aditivi speciali și topite. Într-un extruder, temperatura și presiunea sunt controlate strict pentru a converti cristalele într-un fluid de plastic gros. Acest lichid este apoi forțat într-o matriță. La ieșirea din matriță, se răcește și se extinde într-o spumă, care poate fi tăiată sau modelată după specificații.
Polistirenul grafitat este un produs care combină perlele de polistiren cu praful de grafit, oferind o capacitate de reflecție a radiațiilor calorice mult mai mare de cât polistirenul clasic.
Vata minerală bazaltică și vata minerală de sticlă sunt materiale izolatoare cu calități deosebite. În condițiile obișnuite de temperatură, aceste materiale pot avea valori de conductibilității termice mai reduse chiar decât ale polistirenului.
Conductivitatea termică a vatei minerale este apropiată de cea a polistirenului expandat, uneori chiar mai scăzută. Vata minerală se utilizează sub formă de plăci termoizolante la izolarea pereților (mai rar) dar mai ales la acoperișuri, terase, conducte. Pentru a împiedica pătrunderea apei din precipitații și a vaporilor de apă prin microcurenții de aer, înainte de aplicarea vatei minerale, vor trebui montate bariere de vapori. Aceste bariere sunt, de fapt, suprafețele vopsite ale pereților exteriori cu vopseluri pe bază de ulei, polimeri sau materiale bituminoase. Vata minerală este neinflamabilă și foarte bună izolatoare acustică.
Vata minerală de sticlă este un material natural produs din nisip și sticlă reciclată. Nisipul se găsește pretutindeni iar sticla reciclată provine din deșeurile menajere și industriale de sticlă. Așadar, se poate spune că vata minerală de sticlă este un produs ecologic dar foarte apreciat de populație pentru izolarea locuințelor.
Pentru a realiza lucrarea noastră vom alege polistirenul expandat ca material clasic de izolat.
„Datorită prețului scăzut, utilizarea plăcilor de polistiren este predominantă în domeniul izolării construcțiilor. Stratul termoizolator din polistiren se poate utiliza în straturi relativ groase pe pereții din beton sau beton armat, respectiv din cărămizi sau blocuri ceramice cu găuri mici”. (Osztroluczki M., 2012,p.33)
Termosistemele din polistiren expandat au următoarele avantaje:
capacitatea termoizolantă a pereților din exterior este foarte bună;
economia de energie termică pe timpul iernii va fi de până la 50 la sută;
investiția se amortizează în maxim 4-5 ani;
manopera are un preț foarte scăzut;
produsele din polistiren expandat se găsesc într-o paletă largă de culori și finisaje.
Polistirenul se obține prin polimerizarea hidrocarburii stiren care provine din etilenă substituită cu fenil. Se prezintă ca un produs incolor și transparent, hidrofob, rezistent la agresiunile chimice. Este de șapte ori mai ușor decât oțelul și de două ori și jumătate decât sticla. Se poate colora în orice nuanță și nu absoarbe apa. (Negoiță A., 1963, p.254)
Polistirenul este un tip de izolare de tip spumă rigidă, care este frecvent utilizat și în zonele rezidențiale și comerciale. Acesta are o capacitate excepțională de a izola împotriva zgomotului și temperaturilor extreme. De asemenea, este rezistent la apă și are o viață îndelungată. Aceste calități se combină pentru a face polistirenul un produs extrem de util.
Ca și cu orice material de construcție, alternativa izolației cu polistiren are unele dezavantaje. În afară de costul crescut, de asemenea, este inflamabil și necesită un strat de protecție la foc. Se poate ușor degrada dacă este expus la lumina soarelui sau la temperaturi de peste 165oFahrenheit (74oC). Cu toate acestea, având în vedere că cele mai multe izolații de case nu sunt expuse la acest tip de temperatură, prezintă puține riscuri practice.
2.3. Activități desfășurate
A. Activități necesare izolării cu polistiren
Pentru izolarea cu polistiren se vor efectua următoarele activități:
pregătirea materialului de adaos (adezivului),
stabilirea planului de montaj al plăcilor, de obicei de jos din unul din colțuri,
trasarea planeității peretelui,
debitarea plăcilor de polistiren la dimensiunea necesară,
aplicarea adezivului,
presarea plăcilor pe perete,
găurirea plăcilor,
montarea diblurilor,
montarea plasei din fibră de sticlă,
aplicarea unei tencuieli decorative.
Se începe lucrarea prin mixarea adezivului pentru aplicarea pe plăcile de polistiren. Se stabilește pe perete poziția de montaj a primei plăci și, în funcție de aceasta, se trasează planeitatea întregului perete. În funcție de poziția de montaj, se ajustează plăcile care trebuiesc debitate (croite) și se așează pe poziție pentru a le verifica îmbinarea. Dacă sunt așezate corect, se aplică adezivul pe spatele fiecărei plăci în parte. Numărul de puncte în care se va aplica adezivul diferă în funcție de starea suprafeței pe care urmează a fi aplicată placa. În orice caz, pentru o placă întreagă se vor aplica minim 5 puncte, câte unul pe fiecare colț și unul pe mijloc. Pentru plăcile decupate, se va aplica adeziv și în zona decupată. După întinderea adezivului, din acesta se vor obține, cu șpaclul, forme circulare având diametre de aproximativ 15 cm și grosimi de 1 cm. Prima placă întreagă se va monta pe linia de nivel trasată și depășind colțul clădirii cu o lungime egală cu grosimea plăcilor folosite. Se presează bine placa pe suprafață. Pentru evitarea unui număr prea mare de tăieri, se recomandă ca de la un colț să se pornească simultan pe cele două laturi adiacente. La întâlnirea a două laturi, plăcile vor fi tăiate corespunzător, pentru realizarea unei țesături convenabile. După ce toate laturile au fost placate, urmează dibluirea, după 24 ore de la lipirea plăcilor. Este foarte important ca diblurile trebuie să pătrundă în beton minim 35 mm, iar în BCA sau cărămidă 45 mm. Se montează plasa de fibră de sticlă și se realizează finisarea prin șpăcluirea suprafețelor. Deasupra se aplică o tencuială decorativă pentru estetizarea clădirii.
B. Activități necesare izolării cu perlit
Suprafețele suport pregătite pentru executarea izolațiilor termice trebuie să aibă planeitatea necesară, în funcție de tipul și modul de fixare a stratului termoizolant. Lucrările de izolare termică se execută numai cu personal specializat. Acesta va verifica tot timpul atât grosimea și calitatea materialului termoizolant cât și respectarea dimensiunilor punților termice din proiect. Perlitul se utilizează atât la izolațiile exterioare cât și la cele interioare.
Tencuirea pereților se va face prin amestecarea perlitului cu adezivul. Marfa este livrată în stare uscată, în saci sub forma a două componente predozate:
adezivul este destinat lipirii granulelor de agregat ușor și reprezintă un amestec de ciment și aditivi speciali ambalați în saci de 20 kg,
agregatul ușor – perlit expandat ambalat în saci de hârtie cusuți, 0,1 m3 (100 litri),
cele două componente se omogenizeză în malaxor împreună cu apa (un sac de perlit la un sac de adeziv + apa, conform instrucțiunilor),
apa se adaugă în timpul malaxării, în cantități mici, până la obținerea consistenței dorite,
amestecul format dintr-un sac de adeziv și un sac de perlit acoperă 10 m2, la grosimea de 1 cm ( cu 1 m3 de mortar se acoperă aprox 100 m2, la grosimea de 1 cm)
Pentru un metru cub de mortar preparat sunt necesari:
– 10 saci a 0,1 m3 de agregat ușor (perlit)
– 10 saci a 20 kg de adeziv special.
Pentru prelucrarea și montarea izolației de perlit trebuie efectuate următoarele lucrări:
trasarea poziției de montaj a adezivului,
montarea unei plase de susținere a adezivului,
punerea în operă a adezivului, în mai multe straturi,
montare de colțuri la uși, ferestre etc,
îndreptare,
verificare,
tencuire.
Prima operație este aceea de croire și montare a unei plase de susținere. Tencuirea cu perlit se va executa în mai multe straturi subțiri. Pentru a se asigura aderența stratului următor este necesar ca acesta să fie tencuit după ce s-a uscat materialul aplicat anterior. După ce se ajunge la grosimea dorită, se finisează suprafața și se aplică o tencuială decorativă după 48 de ore. Aplicarea tencuielii se face într-un strat subțire, netezind bine suprafața. Fiind ultimul strat de finisare, se va acorda o atenție deosebită aplicării acestuia. Timpul de uscare este de aproximativ 24 ore de la aplicare. (Ing. [NUME_REDACTAT]., 2007, p.191)
CAPITOLUL 3. Bugetul alocat investiției
3.1. Alocarea investiției
Pentru această investiție, se va realiza un calcul de determinare al suprafețelor care trebuiesc izolate termic, stabilindu-se cantitățile de materiale necesare pentru efectuarea operației, pornind de la suprafața reală de izolat, materialele necesare pentru îndreptarea pereților, calculul adaosurilor necesare (adezivi, materiale de prindere, plasă de rigidizare, elemente de prindere a izolației de perete, materiale de finisare).
Pentru suprafața luată în calcul la începutul acestui proiect, respectiv o locuință de 100 mp (4m x 25m) cu o înălțime de 3 m, pentru fiecare din variante vom avea de anvelopat o suprafață brută de 174 m2 de izolație exterioară.
Bineînțeles că vom scoate din calcul ușile și ferestrele imobilului, deci suprafața totală va fi de 150 x 1,10 = 165 m2. Luăm în calcul o suprafață totală de 170 m2. Ținând cont că suprafețele nu sunt perfect drepte, respectiv există mai multe colțuri, sau zone unde pot apărea pierderi de material – uși, ferestre.
3.2. Calcul materiale și manoperă necesare investiției
3.2.1. Calculul materialelor necesare pentru montarea izolației din polistiren
Dimensiunile plăcilor de polistiren variază în funcție de grosimea aleasă. Vom alege polistiren de 50 mm, soluția clasică pentru acest tip de izolație.
Pentru stabilirea prețului minim se vor avea în vedere cel puțin 3 oferte pentru fiecare tip de material pentru a putea alege prețul cel mai bun comparativ cu calitatea aleasă.
Vom avea nevoie de:
placă polistiren
50 x 500 x 1000 = 350 plăci = 35 cutii cu 10 buc.
136 lei x 35 baxuri a 10 plăci = 4760 ron
– dibluri de prindere
5 x 350 buc = 1750+1% = 1800 x 0,20 ron = 360 ron
– adeziv de montaj
30 g x 1700 = 54 + 2% = 55kg x 0,68 ron /kg= 37,45 ron
– plasă fibră de sticlă-rolă
100 m2 =2 role x 112 = 224 ron
– colțare din aluminiu cu fibră de sticlă
50 buc x 0,66 RON = 33 ron
Costuri indirecte (curent electric, apă etc) = 200 ron
Costul total de materiale al investiției în polistiren =5431 ron
3.2.2. Calculul manoperei necesare montării izolației din polistiren
Pentru realizarea obiectivului se va stabili un timp de execuție astfel: manopera necesară pe un metru pătrat de izolație înmulțit cu numărul de metri pătrați totali, la care se adaugă manopera pentru trasarea, confecționarea colțurilor de la clădire, uși, ferestre ar rezulta 8 min/mp de izolație, la care s-ar putea adăuga manopera necesară finisării elementelor de la marginea izolației și s-ar ajunge la 15 min/mp. Manopera totală va fi de 24 min/mp, deci aproximativ 2 oameni x 5 zile.
a) netezirea, pregătirea suprafețelor pentru montarea polistirenului,
2 x 8ore = 16 ore
b) confecționarea amestecului pentru adeziv,
1 x 2ore = 2 ore
c) trasarea poziției de montaj a plăcilor,debitare,ajustare,
0,20 x 170 = 34 ore
d) șpăcluirea plăcilor de polistien și a zonei de montaj,
170 x 0,05 = 8,50 ore
e) stabilirea pozițiilor de montaj a plăcilor și presarea lor.
170 x 0,08 = 13,60 ore
f) trasarea găurilor pentru montarea diblurilor,
170 x 0,01 = 1,70 ore
g) găurirea pentru montarea diblurilor,suflat găurile
170 x 0,08 = 13,60 ore
h) montarea diblurilor,
170 x 0,03 = 5,10 ore
montarea plasei din fibră de sticlă,
170 x 0,02 = 3,40 ore
j) ajustarea și montarea colțurilor decorative ale clădirii,ușilor și ferestrelor,
50 x 0,03=1,50 ore
k) montarea tencuielii decorative,
170 x 0,10=17 ore
Consumul total de manoperă va fi de 115,4 ore
Valoarea de investiție a manoperei va fi de 2 euro x 72 = 144 euro
144x 4,47= 643,68 ron
COST TOTAL POLISTIREN =6074,68 RON
3.2.3. Calculul materialelor necesare pentru montarea izolației din perlit
Vom face calculele plecând de la aceeași aceeași premiză de calcul al suprafaței ce trebuie acoperită de 170 m2.
Ținând cont că la 10 m2 de tencuială cu perlit cu grosimea de 1 cm se consumă un sac de perlit și unul de adeziv, rezultă că pentru 170 m2 de tencuit, la grosimea de 5 cm, vom avea nevoie de 85 de saci de perlit si 85 de saci de adeziv, la care se mai adaugă materialul pentru colțarele de la uși și ferestre, deci în final vom avea:
– 85 saci de perlit aditivat
85 x 38 x 1.2 ron = 3876 ron
– plasă de rigidizare – rolă
1m x 25m = 7 role x 6,37 ron = 44,59 ron
– colțare din aluminiu cu plasă
20 buc x 3,50 ron = 70 ron
-costuri indirecte (apă,curent,etc) = 200 ron
Costul de materiale al investiției în perlit = 4190,59 RON
3.2.4. Calculul manoperei necesare montării izolației din perlit
a) netezirea, pregătirea suprafețelor pentru montarea perlitului
2 x 8ore = 16 ore
b) montarea plasei,
170 x 0,025 (1,5minute/mp) x 2 oameni = 9 ore
c) tencuirea primului strat de perlit,
170 x 0,5 = 85 ore
d) tencuirea celui de al doilea strat de perlit,
170 x 0,5 = 85 ore
e) tencuirea celui de-al treilea strat, finisat suprafața,
170 x 0,6 = 102 ore
Consumul total de manoperă
300 ore x 4,47 ron = 1341 RON
COST TOTAL PERLIT = 5531, RON
3.3. Planificarea activităților
În urma stabilirii procesului tehnologic, al materialelor necesare, se pot planifica activitățile pe zile și ore astfel încât să se obțină un grafic de desfășurare a muncii din momentul zero, până în momentul final.
3.3.1. Planificarea activităților pentru izolarea cu polistiren
stabilirea planeității suprafeței de montaj a izolației, începere moment 0,
îndreptarea pereților prin tencuire, începere moment 0 – +4h,
pregătirea materialului de adaos,
stabilirea planului de montaj al plăcilor, de obicei de jos din unul din colțuri,
debitarea plăcilor de polistiren la dimensiunea necesară,
aplicarea adezivului,
montarea plăcilor, +4h – +60h,
se vor monta diblurile după 24 ore de la lipirea plăcilor prin găurire și presare. Este foarte important ca diblurile să pătrundă în beton minim 35 mm, iar în BCA sau cărămidă 45 mm, moment final +60h – +96h,
se montează plasa de fibră de sticlă, +96h – +99,4h,
se realizează finisarea prin șpăcluirea suprafețelor, +99,4 h – +101,4h,
aplicarea unei tencuieli decorative, +101,4h – +118,4h,
punct final, +118,4h.
3.3.2. Planificarea activităților pentru izolarea cu perlit
-stabilirea planeității pereților, stabilirea grosimilor de material necesare,
-montarea plasei de susținere a materialului de adaos,
-pregătirea materialului de adaos, (0,02 ore/0,01m3).
Lucrările de izolare termică se execută numai cu personal specializat. Acesta va verifica tot timpul atât grosimea și calitatea materialului termoizolant, cât și respectarea dimensiunilor punților termice din proiect.
Tencuirea peretilor se va face prin amestecarea perlitului cu adezivul. Marfa este livrată în stare uscată, în saci sub forma a doua componente predozate :
– adezivul – destinat lipirii granulelor de agregat ușor și reprezintă un amestec de ciment și aditivi speciali ambalați în saci de 20 kg,
– agregatul usor – perlit expandat ambalat în saci de hârtie cusuți, 0,1 m3 (100 litri),
– cele două componente se omogenizeză în malaxor împreună cu apa (un sac de perlit la un sac de adeziv + apă, conform instrucțiunilor),
– apa se adaugă în timpul malaxării, în cantități mici, până la obținerea consistenței dorite,
– amestecul format dintr-un sac de adeziv și un sac de perlit acoperă 10 m2, la grosimea de 1 cm (cu 1m3 de mortar se acoperă aprox 100 m2, la grosimea de 1 cm ),
Pentru un metru cub de mortar preparat sunt necesari:
– 10 saci a 0,1m3 de agregat ușor (perlit)
– 10 saci a 20 kg de adeziv special.
Pentru realizarea și montarea izolației de perlit trebuie efectuate următoarele lucrări, ținând cont de consumul de manoperă necesar fiecărei operații, creându-se următorul grafic de lucrări:
trasarea poziției de montaj a adezivului, 0 – + 2h,
verificarea planeității suprafeței, +2h – +4h
montarea unei plase de susținere a adezivului, +4h – +12h,
punerea în operă a primului strat de adeziv, +12h – +97h,
punerea în operă a celui de al doilea strat +97 – +182h,
punerea în operă a celui de al treilea strat +182 – +284h,
montare de colțuri la uși, ferestre etc,+284 – +286h
îndreptare, verificare, +286h – +290h
aplicare tencuială decorativă, +290h – +300h.
Tencuirea cu perlit se va executa în mai multe straturi pentru a se asigura uscarea și aderența fiecărui strat de perlit. Din aceasă cauză, consumul de manoperă este cu mult mai mare decât la polistiren, deci durata de realizare a proiectului va fi mai îndelungat în cazul perlitului decât în cazul polistirenului. Acest lucru se observă și din compararea duratei de execuție a lucrării în cazul celor două tipuri de materiale.
Astfel, pentru izolarea unei case în stil clasic cu polistiren expandat, vom avea nevoie de maxim 8 zile pentru realizarea investiției, dar cu o valoare a materialelor de 5431 ron, în timp ce izolarea cu perlit va dura minim 18 zile, iar valoarea materialelor va fi 4190,60 ron.
3.4. Analiza de risc
Analiza de risc este efectuată la 2 nivele:
analiza parametrilor financiari;
analiza parametrilor economici.
3.4.1. Analiza de risc pentru parametrii financiari
Pentru analiza de risc privind parametrii financiari au fost selectate următoarele variabile sensibile: costurile de investiție și costurile de întreținere.
3.4.2. Analiza de risc pentru parametrii economici
Pentru analiza de risc referitoare la parametrii economici au luate în cosiderare următoarele variabile sensibile: costurile de investiție, costurile de întreținere, beneficiile de mediu.
CAPITOLUL 4. Varianta optimă aleasă
4.1. Analiza soluțiilor propuse
Dintre cele două variante alese, fiecare are câte un avantaj care o recomandă ca fiind soluția optimă. S-a stabilit că în varianta ecologică avem un preț la materiale mai redus, dar un consum mai mare de manoperă decât în varianta clasică. Din evidența consumurilor, rezultă că varianta cu polistiren este mai productivă, manopera putându-se efectua într-un timp mai scurt, dar din punct de vedere ecologic și de protecție a mediului varianta cu perlit este cea viabilă.
4.1.1. Varianta termoizolării cu polistiren expandat
Varianta alegerii polistirenului expandat pentru reabilitarea termică a casei pune o serie de întrebări. Izolarea cu polistiren este din ce în ce mai controversată în ultimul timp, existând opinii că acest produs este o risipă de bani și poate duce în timp la probleme de sănătate grave locuitorilor casei.
Utilizat mai ales de țările din Vest, încercările de găsire de soluții noi și, mai ales, de înlocuire a acestui produs au dus la discuții aprinse în rândul tuturor celor implicați în construcții și foarte mulți specialiști în domeniu aduc la cunoștința publicului larg efectele negative pe care le poate produce folosirea hidroizolației cu polistiren expandat. Unul din aceste efecte este izolarea efectivă care sufocă pur și simplu clădirea prin oprirea transferului vaporilor de apă.
Izolarea este o componentă absolut esențială a clădirilor. În climatele nordice, am recomanda o valoare de izolație de minim R-40 în pereți. Cu toate acestea, materialele izolante nu sunt toate la fel de performante. Când ne gândim la sănătate și mediu, impactul produselor pe parcursul ciclului lor de viață (cu evaluarea ciclului de viață sau LCA), unele materiale sunt mult mai bune decât altele. Acest lucru este la fel de adevărat și cu izolația, deoarece e ca orice alt produs, de la parchet la adezivi și vopsele. Acest lucru ne aduce la problema de izolare cu polistiren. Preocupările recente au fost ridicate cu privire la substanțele ignifuge bromurate HBCD (hexabromciclododecan), care se găsesc în toate produsele cu polistiren, atât extrudat și expandat. Există acum suficiente dovezi că HBCD este periculos atât pentru sănătatea umană și pentru mediu și că agenții europeni sunt în mișcare pentru a limita utilizarea acestuia. Pe baza acestui interes, împreună cu preocupările de a înțelege mai bine componentele de bază ale plasticului polistiren (benzen și stiren mai ales) este recomandat acum ca polistirenul extrudat și cel expandat să fie evitate, atât timp cât acest lucru nu va face compromisuri de performanță energetică.
În continuare prezentăm opiniile unor persoane importante pe piața construcțiilor, specialiști în domeniu, publicate pe www.wall-street.ro/17 oct.2012/accesat pe 21.06.
“Succesul pe care l-a obținut polistirenul se bazează foarte mult pe strategiile de marketing”, este de părere [NUME_REDACTAT], directorul general „Cemacon”, unul din principalii producători de blocuri ceramice din România. “Mult lăudata performanță a polistirenului de izolare termică este reală, însă o dată cu montarea unei astfel de soluții transferul termic dar și difuzia de vapori de apă sunt terminate”.
[NUME_REDACTAT], președintele Filialei din Transilvania a [NUME_REDACTAT] din România, face o comparație foarte ingenioasă a folosirii polistirenului ca izolație la clădiri cu calitatea materialului hainelor noastre de zi cu zi. “Nu putem compara îmbrăcămintea unui om care este confecționată din materiale transpirante și care lasă corpul să respire, cu ținute din plastic, poliester sau alte țesături. Modernismul, prin tehnologii mari, a adus materiale care fac dintr-un anumit produs, unul care oferă disconfort. Este momentul postmodern de revizuire a acestor atitudini și tendințe și trebuie aduse în atenția constructorilor și nu numai a lor, produse care sunt gândite pentru a fi folosite pe termen lung, durabile și concepute de la bun început pentru a aduce și confort”, este de părere Guttmann.
“Utilizarea unei astfel de soluții poate duce la apariția igrasiei din cauza peretelui care nu mai respiră. Imaginați-vă un sac de cauciuc pe casă. Ați mai putea respira? În plus, dacă termosistemul nu e aplicat corespunzator, se pot strecura diferite insecte sau rozătoare care pot distruge toată lucrarea”, a spus [NUME_REDACTAT].
În plus, managerul „Cemacon” atrage atenția asupra faptului că polistirenul întretine focul: “Ce nu se spune este că polistirenul este combustibil. Se tot face referire la gradul de rezistență al acestuia față de foc, dar sunt foarte multe cazuri de incendii unde acesta mai mult a intreținut arderea decât să o prevină. Iată și cazul [NUME_REDACTAT] Hotel din urmă cu trei ani unde fațada hotelului a ars și era izolată cu polistiren”, spune [NUME_REDACTAT]. Dânsul susține că există pe piață o serie de produse ecologice și naturale care pot constitui variante viabile la placarea cu polistiren. [NUME_REDACTAT] Guttmann arată că procesul de izolare termică este necesar pentru a reduce costurile la energia termică, dar aduce în discuție alte materiale care se pot folosi la hidroizolație, cum ar fi vata bazaltică. El precizează că sunt state care au refuzat intrarea pe piața lor a polistirenului expandat, deși foarte multe țări preferă ca hidroizolație acest tip de produs. “[NUME_REDACTAT] sau alte state din Europa au fost interzise deoarece polistirenul nu dispune de reciclabilitate, fiind un produs obtinut chimic”, a explicat arhitectul.
Directorul general al „[NUME_REDACTAT]”, [NUME_REDACTAT], arată ca folosirea necorespunzatoare a acestui produs prin montarea greșită sau calitatea necorespunzătoare duce în timp la deteriorarea stării de sănătate a oamenilor, ajungându-se chiar la punerea vieții însăși în pericol. “Una e să ai o casă unde pereții respiră și nu se formează acel efect de condens și alta este să îți pui în mod conștient «o pungă de plastic pe cap». Dacă s-ar folosi materiale de calitate și s-ar executa lucrarea cum scrie la carte prin fixarea în perete prin intermediul acelor dibluri speciale dar și dacă s-ar asigura o ventilare naturală din interiorul apartamentului atunci rezultatul ar fi unul ceva mai bun. Dacă nu se respectă acest lucru vom avea din ce în ce mai mulți oameni bolnavi de bronșite, astm, boli de plămâni – din cauza faptului ca aerul viciat din interiorul încăperii nu se evacuează normal. Aerul viciat e mai periculos decât cel poluat de afară”, crede directorul „[NUME_REDACTAT]”.
Fostul secretar general al [NUME_REDACTAT] de Polistiren din România (ROMEPS), [NUME_REDACTAT], se situează la polul opus, infirmând ceea ce se spune despre folosirea polistirenului ca material hidroizolator: “Poveștile despre polistiren sunt mituri. Polistirenul este un produs psihologic – el face parte dintr-un sistem care aduce partea de izolare și niciodată nu va funcționa singur. Valențele lui sunt fructificate numai dacă vor corespunde calității promise în documente și anume, folosirea unui adeziv de calitate, corespunzător, o tencuială decorativă și nu vopsea sau dacă nu se face anveloparea unui singur apartament, ci a unui întreg bloc. Beneficiarii le-au ignorat, și acest aspect este demonetizat”. În același timp, el aduce la cunoștința publicului neajunsurile polistirenului pe plan local. “Polistirenul are o serie de neajunsuri, acestea fiind dictate de piață și de preț care pot scădea din proprietăți ceea ce se regasește și la nivelul calității acestuia. Polistirenul este singurul produs cunoscut în lume prin eficiență și preț (cost-effective), fiind cunoscut și drept cel mai bun izolator termic din acest moment”, precizează [NUME_REDACTAT].
[NUME_REDACTAT] Barbados, face și ea referiri la efectele negative pe care le poate avea utilizarea polistirenului pentru termoizolare. Un efect negativ ar fi acela că polistirenul este unul dintre cele mai „longevive” materiale, fiindu-i necesari minim 500 de ani pentru a se descompune. Un alt efect negativ ar fi din punct de vedere al sănătății prin folosirea polistirenului în alimentație. Caserolele în care sunt depozitate băuturile sau alimentele calde sunt foarte nocive, ele conținând substante toxice (stiren și benzen), considerate cancerigene pentru om. Agenția de [NUME_REDACTAT] din Canada precizează că folosirea ambalajelor din polistiren cu alimente în cuptorul cu microunde duce „la dezintegrarea anumitor compuși chimici și toxici direct în mâncare”. Din acest motiv, multe state și orașe (peste 100 din Canada, SUA, Asia și Europa) au abandonat folosirea caserolelor din polistiren pentru că au efecte negative asupra mediului și mai ales asupra sănătății populației. Polistirenul este monitorizat permanent de specialiști tocmai pentru că este un material extrem de controversat și există semne de întrebare dacă acest material este sau nu cancerigen.
[NUME_REDACTAT] Arhitecților din România, [NUME_REDACTAT], preciza: “Se știe că după 15-20 de ani polistirenul își diminuează proprietățile și, ca atare, scade și eficiența reabilitării. Nu se cunoaște în România un bloc izolat în urmă cu 10-15 ani, în stilul în care s-au izolat cele mai multe blocuri la noi în țară, pe care să îl putem folosi ca exemplu. S-a tot vorbit de comparații cu Germania, unde există lucrări termoizolate cu polistiren și care sunt mult mai vechi de 10 ani, dar acolo vorbim de case gândite ca un sistem complex, în care polistirenul este numai unul dintre elementele unui angrenaj bine gândit”.
De cealaltă parte, proprietarul „AdePlast”, [NUME_REDACTAT], unul din cei mai mari producători de polistiren din România, susținea: “Am vizitat o casă izolată cu polistiren acum 23 de ani în Austria. În prezent o revăd în fiecare an, când îmi vizitez prietenii de acolo. Are aceeași culoare, iar polistirenul este tot acolo și nu a dispărut”.
Directorul de cercetare și dezvoltare al „Baumix”, [NUME_REDACTAT], sugerează că sistemul de termoizolație cu polistiren va rămâne lider, datorită costurilor mici comparativ cu dezavantajele aduse de acesta.
4.1.2.Varianta termoizolării cu perlit
Perlitul brut este o rocă ce conține 2 – 5% apă cristalină. După măcinarea minereului, perlitul se tratează termic la temperatura de 1.000o C. La aceste temperaturi extreme, perlitul expandează și își majorează volumul de 20 – 40 ori. Apa se evaporă și formează nenumărate bule din care rezultă apoi caracteristicile excelente ale perlitului cum sunt: structura permeabilă, greutate mică și culoare albă, din care cauză perlitul se deosebește de alte roci vulcanice.
(http://www.aktivtherm.ro, accesat în 22.06)
Aplicare perlit:
Pe baza statisticilor publicate de institut universal perlit, perlit expandat este utilizat în trei cazuri de construcții, agricultură și industrie. Din moment ce are mai mult de 150 de tipuri de aplicații principale, a aplicat mai mult decât alte tipuri diferite de substanțe minerale.
În general, procentul de consum în diferite industrii este amenajat astfel:
1-În industria de construcții, 45%
2-în industria alimentară (de tratare a apei și de filtrare storcător de fructe și uleiuri comestibile și industria de zahăr) 39,5%
3-în agricultură, horticultură, pepiniere și producția de îngrășăminte 14%
4-în efectivele de animale și păsări 1%
-5 în alte industrii, cum ar fi armata, etc 0,5%
Izolare termică
Foile de perlit pot oferi care includ perlit amestecare, azbest și adeziv material similar cu gips. Aceste foi au greutate mica la care a folosit la fel de bun izolatori termici și de sunet. Foaia de absorbție a sunetului este asigurată de amestecare perlit și presat azbest, care este folosit ca depozite la izolarea și țevi la 1000 0C.
Temperatura scăzută și izolare criogenică
Cel mai important aplicare a perlit la temperaturi scăzute se folosește în izola și de protecție a depozitelor mobile, cum ar fi tancuri pentru a proteja de oxigen lichid, azot, argon, gaze naturale și alte gaze industriale care sunt protejează în stare lichidă.
Întrucât, aceste temperaturi gaze sunt variate de la -33 0C timp de amoniac la -269 0C timp de heliu, prin urmare, aplicarea perlit este limitată în izolați în 0 0C la -270 0C.
Consumul perlit la temperaturi joase este utilizat în distilarea aer și, de asemenea, folosit pentru a produce oxigen, azot și gaze rare. De asemenea, perlit este utilizat la umplerea strat între peretele exterior și interior al depozitelor care protejate lichide.
Înlocuitor principal de perlit la temperaturi scăzute este spume de plastic, cum ar fi spume poliuretanice și vată minerală. Perlita este preferă în contrast cu alți izolatori pentru utilizabile acestuia după stocare variază. În țările din Europa, se folosesc spume plastice, dar, perlit este utilizat la temperaturi scăzute.
Izolare la temperaturi ridicate
Izolator perlita este utilizat în industria oțelului și turnătorie precum zguri topite în materialele care sunt fluided imediat din patils și / sau în forme topit și, în sfârșit, în nisip de turnătorie drept criteriu de pernă și în construcții fragment și cărămizi refractare. De asemenea, în trepte extins sau perlit brut deversate în Patil și pe nivelurile de metal topit. Particulele perlita sunt amestecate cu spumă și zgură care nu sunt topite materiale și, de asemenea, elimina de zguri este ușor de pe materialele topite.
Perlit este utilizat în industria ignifuge pentru a produce blocuri și cărămizi refractare, pentru proprietatea sa ignifugat care rezistența la 1100 0C.
Utilizate ca izolant în reci rezervoare de stocare gaz lichefiat (de oxigen – azot – metan – propan – amoniac & etc)
Strat rezistent la foc și de izolare termică la temperatura de izolare la temperaturi cuprinse intre 200-800 ° C sunt alte utilizări ale perlit.
Produse de perlit ceramice – perlit fosfați în a face cuptoare termice electrice – reactoare chimice și a altor facilități, datorită proprietăților de izolare termică ale acestor produse au fost foarte populare.
Filtrarea cu perlit este frecvent folosită pentru separarea solidelor din lichide (lichide sau gaze) prin interpunerea unui mediu prin care doar fluidul poate trece. Acesta este unul dintre principalele procese industriale care se desfășoară în mai multe industrii. In multe ramuri ale industriei, filtrare ca un mijloc de a oferi soluții pentru timpul și costurile forței de muncă mai puțin utilizați cu puritate maximă de producție a unor produse chimice de bază (cum ar fi acidul sulfuric sau producerea de sodă), se folosesc de tratare a apei, alimentelor sau industria băuturilor. Dar pentru a obține rezultate ideale fără instrumentele adecvate, cum ar fi filtrarea corectă este imposibil.
În agricultură se folosește perlitul la îmbunătățirea germinării și creșterii plantelor, este utilizat la acoperișurile verzi, la îmbunătățirea calității.
4.2. Ecoanaliza soluției alese
Pentru realizarea izolației termice la casa noastră alegem varianta ecologică pentru că este mai ieftină, mai prietenoasă cu mediul ambiant, chiar dacă necesită un timp dublu de lucru.
Noi am ales perlitul ca soluție pentru izolația exterioară a casei noastre tocmai pentru faptul că este natural și nici nu este foarte scump. Folosim o tencuială cu ciment alb, pe bază de perlit expandat, utilizată pentru termoizolarea și izolația fonică a construcțiilor si fațadelor interioare/exterioare. Este un produs ecologic, alcătuit în proportie de 98% din compuși anorganici. El reprezintă o variantă naturală de termoizolare prin care se reduce substanțial transferul căldurii prin elementele de construcție și îmbunătățește confortul termic al clădirilor și spațiilor de locuit, asigurând economii de aproximativ 30% la cheltuielile de încălzire/răcire. Este ignifug și conferă protecție maximă la foc, nu produce și nu întreține arderea și nu degajă substanțe toxice. Produsul elimină cauzele formării mucegaiului și igrasiei, protejează clădirile de factorii nocivi din mediu: ploaie, soare, vânt, etc. Tencuiala aleasă este rezistentă la acțiunea rozătoarelor și termitelor, ciupercilor și bacteriilor, asigurând un mediu de viață sănătos.
BENEFICII MAJORE
Proprietăți unice de termoizolare: 0.068 W/mk;
Densitatea – 380 kg/m3;
Rezistent la foc – ignifug clasa A1;
Din motiv că respiră la nivel molecular transferă bariera de vapori pe suprafața sa;
Tencuiala cu perlit este permisivă, lasă peretele să respire;
Este de 4-5 ori mai ușoară decât o tencuială obișnuită;
Absorbție redusă de apă (până la 3% peste 120 de zile);
Asigura o difuzie foarte bună a peretelui;
Foarte ușor de aplicat, manual sau cu mașina;
Aderență foarte bună la orice tip de suprafețe (inclusiv cherestea și sticlă);
Grosime aplicare: 2 cm – 2,5 cm;
Lipsa punților termice;
După amestecarea cu apa rezultă o pastă plastică foarte ușor lucrabilă;
După 48 de ore , dacă se dorește, se poate aplica ca și strat final o tencuială decorativă, permisivă, pe bază de ciment și var, de calitate, la o grosime de 3-4 mm.
Perlitul absorbant are capacitatea de a absorbi motorina, uleiuri de ungere, uleiuri hidraulice, diverși solvenți organic și alte impurități apoase. Cele mai noi meniri ale perlitului, care în moment de față sunt în fază de cercetare, se referă la industria militară în care domeniu se experimentează cu noi materii care conțin perlit. Poate fi întrebuințat și ca absorbant al micotoxinelor, potrivit unui studiu al [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT]. Industria aeriană experimentează cu vopsele de perlit pentru protejarea echipamentului care este expus temperaturilor extreme, ca cea mai ieftină soluție care ar înlocui materialele compozite și ceramica.
Perlitul este un mineral versatil și durabil, care este procesat cu un impact neglijabil asupra mediului. Comunitatea verde recunoaște perlitul ca un produs pentru termoizolare de înaltă performanță cu un material natural care are surse de aprovizionare aproape nelimitată în întreaga lume.
Când minereul de perlit este expandat prin expunere la încălzire rapidă, controlată, crește pana la 20 de ori volumul său original și structura sa celulară internă ia formă de spumă – în esență, grupuri de bule microscopice de sticlă. Această transformare fizică face perlitul expandat un izolator extrem de eficient de joasă densitate. Pentru felul în care se expandează este ideal pentru umplerea spatiilor ciudate ca formă.
Este folosit și în criogenie. Există multe concepte de design diferite pentru temperatură scăzută și vase de stocare criogenice. Perlitul este folosit de multe ori pentru a izola rezervoare foarte mari de depozitare, cutii frigorifice, și nave cu perete dublu și țevi. În aceste aplicații minereul de perlit este extins la fața locului și izolația cu perlit expandat este transportată pneumatic în spațiul inelar. Datorită proprietăților sale unice, izolarea cu perlit a găsit întrebuințare largă pentru rezervoare de stocare a temperaturii criogenice, în containere, camere de testare, precum și în prelucrarea produselor alimentare.
Perlitul expandat oferă o metodă rapidă, necostisitoare și permanentă pentru izolarea pereților din zidărie. În funcție de condițiile de proiectare, se obțin reduceri în transmiterea căldurii de 50 la sută sau mai mult, atunci când perlitul de umplere în vrac este folosit în miezurile goale de bloc de beton sau zidărie de tip cavitate. Perlitul este un mineral non-combustibil, industrial, cu performanțe termice și dinamice superioare. Este un produs anorganic, care nu întreține arderea, nu putrezește în timp, nici nu oferă un habitat pentru rozătoare. Ca rezultat al structurii sale de celule închise, materialul nu reține umezeala și poate reduce ratele de asigurare. În plus față de proprietățile sale excelente termice, izolarea cu perlit este relativ scăzută în cost, ușor de manevrat și aplicat, și nu se contractă. Este ideal pentru utilizare în plăci de beton, în coșuri de fum, la temperaturi ridicate, cum ar fi cuptoare de pizza.
CAPITOLUL 5. [NUME_REDACTAT] dintre un material de construcții ecologic și unul clasic (convențional) a fost mai relevantă la începuturile dezvoltării materialelor de construcții „eco”, la sfârșitul secolului XX. Atunci s-a încercat a se face în acest domeniu o demarcație între „bun” și „rău”. Între timp, însă, granițele s-au amestecat. Un material bun de construcții ecologic satisface cerințele cele mai ridicate privind adecvabilitatea pentru utilizare, compatibilitatea cu mediul ambiant și în special compatibilitatea cu păstrarea sănătății. Adesea, respectarea acestor cerințe ecologice s-a făcut cu unele compromisuri legate de protecția la incendii și împotriva insectelor, stabilitatea formei, măsura în care acestea nu afectează sănătatea. De cealaltă parte, multe din materialele de construcții convenționale au fost îmbunătățite esențial în ceea ce privește efectul asupra sănătății. În urma unei analize a rezultat că o mare parte din materialele de construcții clasice sunt absolut ecologice (de exemplu unele cărămizi, țiglele din argilă, faianță și gresie).
„Un material de construcții ecologic se distinge prin bilanț ecologic cuprinzător și pozitiv pentru toată durata de viață și întreaga sumă de cerințe ale acestuia”. (Sprintzendorfer J., 2012, p.20)
„Construcțiile compatibile ecologic trebuie să asigure oamenilor viața și activitatea precum și satisfacerea necesităților sociale și culturale fără a dezechilibra pe termen lung mediul ambiant”. (prof.dr.ing.[NUME_REDACTAT] Bauhaus – [NUME_REDACTAT])
Conceptul de clădirile ecologică sau verde (concept de asemenea cunoscut sub numele de [NUME_REDACTAT] sau construire durabilă) se referă la o structură creată printr-un proces care este responsabil față de mediu și utilizează eficient resursele pe parcursul ciclului de viață al unui imobil: începând de la lucrările de proiectare până la construirea, operarea, întreținerea, renovarea și demolarea clădirii. Acest lucru necesită o cooperare strânsă a echipei de design, arhitecților, inginerilor și clientului în toate etapele proiectului. [NUME_REDACTAT] Building extinde și completează metodele clasice și oferă o nouă alternativă din punct de vedere economic, ce conferă durabilitate și confort.
Un concept similar este cel de clădire naturală, de obicei la o scară mai mică și tinde să se concentreze pe utilizarea unor materiale naturale, care sunt disponibile pe plan local. Alte subiecte conexe includ proiectarea durabilă și arhitectura ecologică. Durabilitatea poate fi definită ca satisfacerea necesităților generațiilor prezente, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a răspunde nevoilor lor.
Principiile de construcție ecologice pot fi aplicate cu ușurință pentru reducerea personalului de muncă, precum și oportunitatea de construcții noi.
În ciuda importanței materialelor, cuantificarea și evaluarea sustenabilității materialelor de constructii s-a dovedit a fi dificilă. Există puțină coerență în măsurarea și evaluarea de materiale durabile, rezultând în peisajul de astăzi care este plin cu sute de concurenți, eco-etichete contradictorii și adesea imprecise, standarde și certificări. Acest dezacord a condus atât la confuzie în rândul consumatorilor și cumpărătorilor comerciali cât și la încorporarea unor criterii inconsistente în programele mari de certificare de construcții.
Termoizolarea clădirilor este un factor important pentru confortul termic al ocupanților. Izolația reduce pierderile sau câștigul de căldură nedorită și pot reduce cererea de energie a sistemelor de încălzire și de răcire. Într-un sens restrâns, termoizolarea se referă doar la materialele de izolare folosite pentru a stopa pierderea de căldură, cum ar fi: polistiren, vată minerală bazaltică și vată minerală de sticlă, spumă de poliuretan, perlit, paie, fibră de origine animală (lână de oaie), ciment, fibre vegetale (bumbac, plută, cânepă, in etc), celuloză, fibre de lemn și argilă.
Perlitul, de exemplu, este o resursă neregenerabilă dar ecologică în totalitatea ei. Rezervele mondiale de perlit sunt estimate la 700 de milioane de tone. În 2011, s-au produs 1,7 milioane de tone, cea mai mare parte de Grecia (500.000 t), [NUME_REDACTAT] ale Americii (375.000 t) și Turcia (220.000 t). Cu toate acestea, nici o informație pentru China – un producător de frunte – nu a fost disponibilă. Din 2003, Grecia a fost un lider în producția de prelucrare de perlit.
Perlitul este material vulcanic. Erupțiile vulcanilor subacvatici au eliberat lavă a cărei temperatură a scăzut treptat datorită răcirii cu apa marină. Astfel s-a format mineralul pietrificat – perlitul. În natură, brut, el se găsește sub formă de rocă. Încălzit în furnale, perlitul expandează până la de 20 de ori volumul inițial. Granulatul care ia naștere cu această ocazie servește ca material de pornire la obținerea a diferite produse folosite cu succes în construcții. Perlitul este un material integral natural, fără substanțe dăunătoare (microbiologic pur), reciclabil, care nu ridică probleme de sănătate, compatibil cu mediul ambiant.
Datorită densității sale reduse și prețului relativ scăzut (aproximativ 50 de dolari americani pe tona de perlit neexpandată), multe aplicații comerciale s-au dezvoltat pentru perlit. În domeniile de construcție și de producție, este utilizat în tencuieli și izolare.
Produsele din perlit sunt folosite atât ca materiale de izolare și de construcție la podele, pereți și acoperișuri, cât și în frigotehnică și ca mijloace de legare a zgurilor, precum și la asanarea solurilor în grădinărit și agricultură.
Perlitul nu poluează atmosfera cu emisii de compuși toxici periculoși (pulberi cu metale grele și hidrocarburi policiclice aromatice). Deoarece perlitul este o formă a sticlei naturale este clasificat din punct de vedere chimic inert și are pH-ul aproximativ 7. În ceea ce privește apa și solul, perlitul este de asemenea nepoluant prin lipsa compușilor cu metale grele și a compușilor organici toxici periculoși.
Datorită caracteristicilor specifice și avantajelor utilizării sale, perlitul poate fi folosit în construcții pentru materialele termoizolatoare și de finisare: tencuieli ușoare, mortare de protecție ignifugă, cărămizi și blocuri ceramice ușoare, materiale compozite fasonate, plăci pentru plafoane, dale, placaje exterioare etc. Impactul soluțiilor propuse este deosebit asupra unui mare număr de factori interesați (societăți de proiectare și execuție, trusturile de antrepriză construcții-montaj, firme specializate de construcții și finisaje, mici întreprinzători.
Pe de altă parte, polistirenul este un polimer sintetic realizat din stiren monomer, un lichid petrochimic. Polistirenul poate fi rigid sau spumă. Polistirenul general, este clar, dur și friabil. Este o rășină foarte ieftină luată pe unitatea de greutate. Polistirenul este un plastic din cele mai utilizate pe scară largă, cifra de producție a acestuia fiind de mai multe miliarde de kilograme pe an. Polistirenul este natural transparent, dar poate fi colorat cu ajutorul coloranților industriali.
Spuma de polistiren este izolator termic bun și, prin urmare, este adesea folosit ca materiale de constructii de izolare, cum ar fi în izolare forme concrete și sisteme structurale de construcție de panouri izolate. Polistirenul grafit încorporează proprietati de izolare superioare. Acestea sunt, de asemenea, utilizate pentru structuri arhitecturale non-greutate-poartă (cum ar fi piloni ornamentale). Spuma PS prezintă, de asemenea, proprietăți bune de amortizare, prin urmare, este utilizat pe scară largă ca ambalaj.
Polistirenul este foarte inert chimic, fiind rezistent la acizi și baze, dar este ușor de dizolvat de d-limonen, mulți solvenți clorurați, și mulți solvenți de hidrocarburi aromatice. Din cauza rezistenței și inerției sale, este utilizat pentru a fabrica mai multe obiecte din comerț. Acesta este atacat de mulți solvenți organici, care dizolvă polimerul. Polistirenul expandat este utilizat pentru ambalarea produselor chimice.
Ca toți compușii organici, polistirenul arde pentru a da dioxid de carbon și vapori de apă. Polistirenul, fiind o hidrocarbură aromatică, de obicei arde.
Ca un polimer termoplastic, polistirenul este într-o stare solidă (sticloasă) la temperatura camerei, dar dacă este încălzit peste aproximativ 100° C, temperatura de tranziție vitroasă, acesta se topește. Devine rigid din nou atunci când se răcește.
De aici putem trage concluzia că polistirenul are o biodegradabilitate foarte lentă și este de multe ori abundent ca o formă de gunoi în mediul exterior, în special de-a lungul coastelor și pe căile navigabile în special în forma sa de spumă.
BIBLIOGRAFIE
[NUME_REDACTAT]., [NUME_REDACTAT].N., Toderoiu F., 1997, Economia și protecția mediului, București, [NUME_REDACTAT] Economică, p.
Dumitriu C., 2004, Management și [NUME_REDACTAT] – O abordare strategică, Iași, [NUME_REDACTAT], p.
Grămescu A.M., Barbu A.M.D, 2008, Repararea și consolidarea construcțiilor, București, [NUME_REDACTAT], p.
Grigorescu A., 2008, [NUME_REDACTAT] Proiectelor, București, [NUME_REDACTAT], p.
Ing. [NUME_REDACTAT]., 2007, Izolarea termică a locuințelor, Editura MAST, p.
Negoiță A., 1963, Materiale moderne în construcții, București, [NUME_REDACTAT], p.
Osztroluczki M., 2012, Izolații termice, Oradea, [NUME_REDACTAT], p.
Rojanschi V., [NUME_REDACTAT]., Ciomoș V., 2008, Ghidul evaluatorului și auditorului de mediu, [NUME_REDACTAT], p.
Spritzendorfer J., 2012, Construcții sustenabile cu materiale „sănătoase”pentru locuire, București, [NUME_REDACTAT] Rom, p.
WEBGRAFIE
http://www.aktivtherm.ro, accesat în 22.06
http://www.caramida-aparenta.ro, accesat în 21.06
http://www.ccia.ubm.ro, Prof. dr. ing. Furdui C, Curs structuri din lemn, accesat în 19.06
http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_performatei_energetice_cladirilor.php, accesat în 22.06
http://www.Natural Home4u, accesat în 21.06
http://www.wall-street.ro/17 oct.2012, accesat pe 21.06
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Analiza Ecoeficientei Investitiilor In Domeniul Materialelor de Constructii Ecologice (ID: 1156)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.