Analiza Echilibrului Si Pozitiei Financiare a S.c. Killer S.r.l

Economie

Analiza Echilibrului Si Pozitiei Financiare a S.c. Killer S.r.l

Byadmin ianuarie 1, 2024

Cuprins:

Introducere

Cap. 1 Aspecte teoretice privind analiza echilibrului financiar al întreprinderii

1.1 Importanța si necesitatea analizei financiare a întreprinderii

1.2 Analiza pe baza bilanțului financiar

1.2 Analiza Situației Nete

1.3 Analiza Fondului de Rulment

1.4 Analiza Necesarului de Fond de Rulment

1.5 Analiza trezoreriei nete

1.6 Analiza ratelor financiare de structură

1.8 Analiza solvabilității și lichidității

Cap. 2 Prezentarea Societății Comerciale Killer SRL

2.1 Descrierea generală a scocietății

2.2 Tendințele de dezvoltare ale S.C. Killer S.R.L

2.3 Obiectivele strategice

2.4 Cifra de afaceri și produsele/ serviciile principale

2.5 Resursele umane

2.6 Matricea SWOT și strategiile de piață la SC Killer SRL

2.7 Sistemul de valori și sistemul organizațional

2.8 Departamentul financiar-contabil

Cap. 3 Analizei echilibrului și poziției financiare a SC Killer SRL

3.1 Transformarea bilanțului contabil în bilanț financiar

3.2 Calculul și interpretarea Situației Nete

3.3 Calculul și interpretarea Fondului de Rulment Finaciar

3.4 Calculul și interpretarea necesarului de fond de rulment

3.5 Calculul si interpretarea Trezoreriei Nete

3.7 Calculul si interpretarea ratelor de structura (autonomiei financiare)

3.8 Calculul și interpretarea ratelor de lichiditate și solvabilitate

Concluzii

Bibliografie:

Introducere

Analiza financiară este activitatea de diagnosticare a “stării de sănătate financiară” a întreprinderii, la momentul realizării situațiilor financiare. Analiza echilibrului financiar este o modalitate de tratare a informației care oferă managerului datele necesare adoptării deciziilor financiare.

Analiza financiară folosește instrumente și mijloace specifice pentru aprecierea situației financiare a întreprinderii pentru a adopta decizii coerente de gestiune, urmărește diagnosticarea situației financiare pentru fundamentarea politicii economico-financiare și a strategiei întreprinderii. Cu alte cuvinte, analiza financiară a întreprinderii este considerată prima fază a gestiunii financiare, fiind necesară în studiul echilibrului financiar, al rezultatelor întreprinderii, în evaluarea rentabilității și riscurilor, în studiul fluxurilor financiare, în studiul proiectelor de investiții și în elaborarea prognozelor.

Lucrarea “Analiza echilibrului financiar și a poziției financiare la SC Killer SRL” este o sinteză în care am ilustrat atât aspecte teoretice ale analizei echilibrului financiar cât și aspecte concrete, practice având drept subiect de analiză, Societatea Comercială Killer SRL. Abordarea aleasă este de a accelera întelegerea proceselor premargătoare analizei financiare precum și a procesului în sine, pe un exemplu concret. Prin modul în care a fost concepută, lucrarea subliniază în primul capitol “Aspecte teoretice privind analiza echilibrului financiar al întreprinderii” bazele teoretice ale anlizei financiare ale întreprinderi explicând într-o manieră inteligibilă care sunt relațile care stau la baza acestui proces. În al doilea capitol “Prezentarea Societății Comerciale Killer SRL” este facută o prezentare a întreprinderii privind descrierea activității, obiectivele strategice, resursele umane, strategiile de piață, sistemul organizațional precum și organizarea compartimentului financiar-contabil. Al treilea capitol “Analiza echilibrului și poziției financiare a SC Killer SRL” am calculat și interpretat principalii indicatori și rate care vizează echilibrul financiar și poziția financiară a întreprinderii.

În prezenta lucrare am încercat să analizez și evidențiez cât mai cuprinzător maniera în care întreprinderea își desfășoară activitatea și care este rezulatul analizei financiare din punct de vederea al îndatorării, al solvabilității, al asigurări unei autonomii financiare pe termen scurt, al capacității de a-și achita obligațiile bănești față de terți.

Cap. 1 Aspecte teoretice privind analiza echilibrului financiar al întreprinderii

1.1 Importanța si necesitatea analizei financiare a întreprinderii

Analiza financiară este un studiu metodic al situației și evoluției unei întreprinderi privind structura sa financiară și rentabilitatea, pornind de la bilanț, contul de rezultat și de la toate celelalte informații oferite de întreprindere.

Parte componentă a analizei economico-financiare, analiza financiară este inclusă în categoria analizelor cu scop special, care a apărut și s-a dezvoltat mai ales în ultimii 30 de ani și se află într-o evoluție permanentă.

Analiza financiară este un sistem de tratare a informației apt să ofere managerului datele necesare adoptării deciziilor financiare. Aceasta nu se limitează numai la date financiare, dar integrează date economice și bursiere, iar rezultatele analizei sunt integrate în modele financiare necesare elaborării previziunilor.

Evoluția analizei financiare vizează adaptarea obiectivelor sale cerințelor diverșilor utilizatori în funcție de aspectele specifice domeniului de interes.

Principalii utilizatori ai analizei situațiilor financiare sunt: gestionarii, acționarii actuali si potențiali, creditorii, personalul întreprinderii, organele fiscale, analiștii financiari. Aceste categorii de utilizatori pot adopta decizii privind: gestiunea întreprinderii, cumpărarea sau vânzarea de titluri, acordarea sau refuzul unui credit, achiziția totală sau parțială a întreprinderii.

Finalitatea analizei financiare se concretizează în diagnosticul financiar, parte distinctă a diagnosticului economico-financiar, orientată în special spre funcțiunea financiar-contabilă a întreprinderii. Efectuată în interiorul întreprinderii – analiza internă – sau din exterior de către organisme specializate, financiar-bancare, sau de specialiști independenți (analiști financiari) – analiza externă – conduce la diagnosticul financiar intern sau extern, cu obiective specifice diverșilor utilizatori.

Imaginea fidelă a patrimoniului unei întreprinderi este dată de contabilitatea generală, care oferă informațiile necesare analizei financiare prin documente de sinteză (conturi anuale) – Situațiile financiare anuale – ce se bazează pe un suport ce răspunde exigențelor reglementărilor românești armonizate cu Directiva a IV-a a C.E.E. și cu Standardele Internaționale de Contabilitate (IAS 1), O.M.F.P. 1752/2005, care cuprinde următoarele documente:

Bilanțul;

Contul de profit și pierdere;

Situația modificării capitalurilor proprii;

Situația fluxurilor de trezorerie (numerar);

Politici contabile și note explicative.

Obiectivul situațiilor financiare este furnizarea de informații despre poziția financiară, performanțele și modificările poziției financiare a întreprinderii în exercițiul financiar încheiat și se prezintă în raportul anual, alături de raportul administratorilor și raportul auditorilor financiari.

Bilanțul este documentul contabil de sinteză care “fotografiază” situația patrimonială și financiară a unei întreprinderi. El redă, sub formă de tabel sau în listă, ansamblul resurselor de care dispune întreprinderea la o anumită dată, precum și utilizările acestora la aceeași dată, indicând rezultatul pe care l-a obținut întreprinderea în cursul unui exercițiului financiar.

Din bilanț putem usor desprinde originea și folosirea fondurilor de care dispune întreprinderea: originea fondurilor o constituie capitalurile proprii și datoriile (de exploatare, financiare) și sunt cuprinse în pasivul bilanțului.

Utilizările fondurilor puse la dispoziția întreprinderii sau activ imobilizat, dar și utilizările cu titlu provizoriu și ciclic sau activ circulant, sunt prezentate în activul bilanțului.

Bilanțul reflectă poziția financiară a întreprinderii, respectiv capacitatea acesteia de a se adapta schimbărilor mediului, oferind informații esențiale despre capacitatea acesteia de a degaja fluxuri viitoare de numerar și echivalente de numerar și despre necesitățile viitoare de resurse.

Contul de rezultat regrupează, sub formă de tabel sau în listă, cheltuielile și veniturile exercițiului structurate pe categorii (exploatare, financiare, extraordinare), astfel încât permite determinarea ca sold a rezultatelor (profitul sau pierderea) pe tipuri de activități.

Altfel spus, contul de profit și pierdere reflectă performanța întreprinderii, respectiv, capacitatea de a genera profit, care se exprimă prin aptitudinea acesteia de a genera fluxuri viitoare de numerar (venituri) prin utilizarea resurselor existente, permițând astfel să se stabilească gradul de eficiență în utilizarea de noi resurse.

Analiza pe baza bilanțului financiar

Bilanțul financiar constituie suportul analizei financiare tradiționale ce are ca finalitate descrierea patrimoniului întreprinderii în vederea unei evaluări patrimoniale care poate interesa atât proprietarii, cât și creditorii. În măsura în care creditorii utilizează un asemenea studiu, se procedează la o analiză financiară externă, ce vizează recuperarea capitalurilor investite mai ales în cazul lichidării întreprinderii.

Bilanțul financiar se prezintă astfel:

Bilanț financiar

Activ = Necesar Pasiv = Resurse

Importanța bilanțului financiar în analiza financiară decurge din faptul că el servește la determinarea marjei de securitate financiară prin intermediul fondului de rulment, care permite întreprinderii să facă față riscurilor pe termen scurt, garantând solvabilitatea acesteia.

Analiza Situației Nete

Situația Netă (SN) a întreprinderii se determină cu ajutorul relației:

SN = Active – Datorii totale

Aceasta exprimă valoarea contabilă a drepturilor pe care le posedă proprietarii asupra întreprinderii, fiind averea proprietarilor și trebuind să fie suficientă pentru a asigura funcționarea și independența financiară a întreprinderii.

Comparativ cu capitalurile proprii, situația netă este mai restrictivă, deoarece exclude subvențiile și provizioanele reglementate. Astfel, situația netă este un indicator mai relevant, ce exprimă valoarea activului realizabil la un moment dat, care interesează proprietarii, acționarii, cât și creditorii întreprinderii, mai ales în cazul lichidării acesteia. Ea se calculează punând față în față bunurile și datoriile de aceeași scadență.

Pe baza bilanțului financiar Situația Netă se determină ca diferență:

a) SN = Total active – Datorii totale – Venituri în avans = Capitaluri proprii.

Pe baza bilanțului contabil armonizat Situația Netă este diferența:

b) SN = (Total active – Datorii curente) – Datorii peste 1 an

O situație netă pozitivă și crescătoare reflectă o gestiune economică sănătoasă, ce maximizează valoarea întreprinderii, prin potențarea capitalurilor proprii.

Creșterea situației nete (activului net) are ca efect creșterea rentabilității și a independenței financiare.

Analiza Fondului de Rulment

Echilibrul financiar al întreprinderii rezultă din confruntarea maselor mari ale bilanțului: Fondul de Rulment (FR) cu Necesarul de Fond de Rulment (NFR), din care rezultă Trezoreria (T).

Un prim echilibru rezultă din confruntarea pasivului pe termen lung (capitalurile permanente) cu necesarul permanent (activul imobilizat), așa cum rezultă din analiza părții superioare a bilanțului financiar:

FRF = Capitaluri permanente (Capitaluri proprii + Datorii pe termen lung și mediu) + Provizioane pentru riscuri și cheltuieli – Necesar permanent (Active imobilizate nete).

Această metodă pune în evidență echilibrul financiar pe termen lung, fondul de rulment reprezentând partea din capitalurile permanente rămasă după finanțarea imobilizărilor, pe care întreprinderea o consacră finanțării activelor circulante.

Scăderea Fondului de Rulment este cauzată de scăderea capitalurilor permanente (rambursări de împrumuturi pe termen lung sau de obligațiuni) și de creșterea imobilizărilor nete (investiții).

Un Fond de Rulment staționar reflectă stagnarea întreprinderii, care poate fi temporară sau de durată, având diferite cauze.

Partea inferioară a bilanțuluinderii, prin potențarea capitalurilor proprii.

Creșterea situației nete (activului net) are ca efect creșterea rentabilității și a independenței financiare.

Analiza Fondului de Rulment

Echilibrul financiar al întreprinderii rezultă din confruntarea maselor mari ale bilanțului: Fondul de Rulment (FR) cu Necesarul de Fond de Rulment (NFR), din care rezultă Trezoreria (T).

Un prim echilibru rezultă din confruntarea pasivului pe termen lung (capitalurile permanente) cu necesarul permanent (activul imobilizat), așa cum rezultă din analiza părții superioare a bilanțului financiar:

FRF = Capitaluri permanente (Capitaluri proprii + Datorii pe termen lung și mediu) + Provizioane pentru riscuri și cheltuieli – Necesar permanent (Active imobilizate nete).

Această metodă pune în evidență echilibrul financiar pe termen lung, fondul de rulment reprezentând partea din capitalurile permanente rămasă după finanțarea imobilizărilor, pe care întreprinderea o consacră finanțării activelor circulante.

Scăderea Fondului de Rulment este cauzată de scăderea capitalurilor permanente (rambursări de împrumuturi pe termen lung sau de obligațiuni) și de creșterea imobilizărilor nete (investiții).

Un Fond de Rulment staționar reflectă stagnarea întreprinderii, care poate fi temporară sau de durată, având diferite cauze.

Partea inferioară a bilanțului financiar permite determinarea Fondului de Rulment Financiar ca diferență:

FRF = (Active circulante + Cheltuieli în avans) – (Datorii pe termen scurt + Venituri în avans).

Metoda pune în evidență afectarea și finalitatea Fondului de Rulment care este finanțat din activul circulant. În această ipostază, fondul de rulment Financiar arată surplusul activelor circulante nete nefinanțate din datoriile temporare, evidențiind excedentul de lichiditate potențială, ca o marjă de securitate privind solvabilitatea întreprinderii.

Bilanțul contabil armonizat permite determinarea mai rapidă a Fondului de Rulment în două moduri:

a) FRF = (Total active – Datorii sub 1 an) – Active imobilizate;

b) FRF = Active circulante, respectiv datorii curente nete .

Un Fond de Rulment pozitiv (Capitaluri permanente > Imobilizări nete) constituie marja de securitate a întreprinderii pentru exploatarea sa cotidiană, permițându-i să-și asigure un nivel minim al unor active circulante strict necesare funcționării (stocuri minime, fond de casă minim), activul circulant fiind superior datoriilor pe termen scurt (Activ circulant net > Datorii sub 1 an).

O valoare pozitivă a Fondului de Rulment reprezintă garanția asigurării solvabilității întreprinderii.

Un Fond de Rulment negativ constituie un semnal de alarmă pentru întreprindere, care va fi lipsită de capitaluri permanente suficiente să-i asigure finanțarea imobilizărilor (Capitaluri permanente < Imobilizări nete), sau care are active circulante inferioare datoriilor scadente pe termen scurt, pe care nu le va putea achita (Activ circulant net < Datorii sub 1 an). Această situație se întâlnește mai frecvent în sectorul de distribuție, unde viteza de rotație a stocurilor este foarte rapidă (sub o lună) și unde există credite-furnizori însemnate.

Analiza Necesarului de Fond de Rulment

Necesarul de Fond de Rulment desemnează nevoile financiare generate de executarea unor operațiuni repetitive care compun ciclul de exploatare curentă (cumpărări, vânzări, plăți salarii), al cărui total trebuie acoperit cel puțin parțial de resurse stabile (Fondul de Rulment Net). El reprezintă banii ce trebuie rulați în întreprindere pentru a-i asigura funcționarea (după finanțarea imobilizărilor), care reclamă cheltuieli ce vor fi recuperate la achitarea facturilor de către clienți.

Structura Necesarului de Fond de Rulment cuprinde, pe de o parte, stocurile (de materii prime, produse finite, semifabricate) a căror valoare încorporează cheltuielile de fabricație și, pe de altă parte, creanțele. Din suma acestor componente se scad datoriile (de exploatare și în afara exploatării), care corespund decalajelor între încasări și plăți:

NFR = Necesități ciclice – Resurse ciclice,

unde: Necesități ciclice = Necesar temporar – Disponibilități – Titluri de plasament;

Resurse ciclice = Resurse temporare – Credite de trezorerie.

Pe baza bilanțului necesarul de fond de rulment se determină ca diferență:

NFR =(Active circulante + Cheltuieli în avans– Casa și conturi la bănci) – (Datorii ce trebuie plătite într-un an + Credite bancare + Venituri în avans).

Pornind de la relația care trebuie să existe între necesarul temporar și resursele temporare, NFR constituie un indicator de echilibru financiar, care poate fi pozitiv sau negativ, după cum urmează:

a) Dacă NFR > 0, rezultă un surplus de necesar temporar față de resursele temporare ce pot fi mobilizate, fiind o situație normală dacă este consecința unor investiții privind creșterea necesarului de finanțare a ciclului de exploatare.

În caz contrar, NFR > 0 arată un decalaj nefavorabil între lichidarea stocurilor și creanțelor și exigibilitatea datoriilor de exploatare, în sensul încetinirii încasărilor și accelerării plăților.

b) Un NFR < 0 reflectă un surplus de resurse nete temporare față de capitalurile circulante, necesitățile temporare fiind mai mici decât resursele temporare ce pot fi mobilizate. Această situație este favorabilă dacă este consecința accelerării rotației activelor circulante, a urgentării încasărilor și relaxării plăților.

Necesarul de fond de rulment reflectă echilibrul curent al întreprinderii, este mai fluctuant, mai instabil decât fondul de rulment și depinde de cifra de afaceri), durata de rotație a stocurilor, decalajul dintre termenul de recuperare a creanțelor și termenul de plată a furnizorilor.

Analiza trezoreriei nete

Trezoreria Netă (TN) poate fi determinată pornind de la egalitatea de bilanț Activ = Pasiv care conduce la confruntarea fondului de rulment (FR) cu necesarul de fond de rulment (NFR), din care rezultă echilibrul financiar al întreprinderii, fiind un rezultat al operațiunilor ce afectează toate posturile de bilanț și rezultând din lectura pe orizontală a bilanțului financiar, respectiv:

a) a părții superioare: TN = FR – NFR;

b) a părții inferioare: TN = Disponibilități – Credite de trezorerie sau:

TN = Active de trezorerie – Pasive de Trezorerie.

Activele de trezorerie cuprinde disponibilitățile curente degajate de funcționarea întreprinderii, la care se adaugă plasamentele rambursabile în orice moment (valori mobiliare de plasament).

Pasivele de trezorerie este reprezentată de creditele bancare curente, soldurile creditoare de bănci și efectele scontate (în afara bilanțului).

c) Pe baza bilanțului contabil armonizat, trezoreria este dată de diferența:

TN = Active circulante respectiv datorii curente nete– NFR

Trezoreria Netă (±) rezultă atât din operațiuni ce afectează capitalurile permanente și activul imobilizat, cât și din operațiuni care privesc activele circulante și datoriile pe termen scurt.

Creșterea Trezoreriei Nete poate fi realizată prin creșterea fondului de rulment și prin scăderea necesarului de fond de rulment, sau prin creșterea disponibilităților și reducerea creditelor bancare de trezorerie.

Valoarea pozitivă sau negativă a Trezoreriei Nete este consecința unor inegalități între Fondul de Rulment și Necesarul (resursa) de Fond de Rulment:

1. Trezorerie pozitivă (TN > 0), când: FR > NFR și respectiv, Disponibilități > Credite trezorerie, în următoarele cazuri:

a) FR > 0 și NFR > 0, când NFR este finanțat în întregime din resurse permanente (FR > 0), care degajă disponibilități ce pot ascunde o sub-utlizare de capitaluri;

b) FR > 0 și NFR < 0, când resursele din ciclul de exploatare (NFR < 0) se adaugă la un excedent de resurse permanente (FR > 0) pentru a degaja un excedent mare de lichidități, care pot ascunde sub-utilizări de capitaluri;

c) FR < 0 și NFR < 0, când resursele din exploatare (NFR < 0) acoperă un excedent crescut de lichidități și numai o parte a activului imobilizat ( FR < 0).

Ciclul de exploatare și o parte din imobilizări sunt finanțate din datorii pe termen scurt (furnizori și avansuri clienți), ceea ce impune creșterea capitalurilor permanente (resurselor stabile).

2. Trezorerie negtivă (TN < 0), când FR < NFR și respectiv, Disponibilități < Credite trezorerie, în următoarele cazuri:

a) FR > 0 și NFR > 0, când NFR este finanțat parțial din capitaluri permanente (FR> 0) și parțial din credite bancare curente care sunt mai mari decât disponibilitățile, ceea ce impune aprecierea riscului bancar curent;

b) FR < 0 și NFR > 0, când creditele bancare pe termen lung și mediu acoperă o parte din imobilizări (FR < 0), NFR și disponibilitățile (inferioare creditelor de trezorerie), ceea ce impune reconsiderarea structurii de finanțare;

c) FR < 0 și NFR < 0, când resursele permanente nu acoperă decât o parte a activului imobilizat (FR < 0), restul fiind acoperit din datorii pe termen scurt (furnizori, avansuri clienți) și din credite bancare curente, ceea ce impune revederea structurii finanțării, fiind crescut riscul dependenței de exterior.

Analiza ratelor financiare de structură

Analiza ratelor completează analiza indicatorilor în mărimi absolute și are avantajul că permite efectuarea de comparații pentru a situa mai corect întreprinderea în mediul său concurențial sau pentru a-i aprecia evoluția.

Ratele de structură a bilanțului prezintă structura financiară (de finanțare) a întreprinderii și se definește prin proporțiile posturilor din activul și pasivul bilanțului în raport cu totalul acestuia.

Structura financiară este un concept fundamental în gestiunea financiară a întreprinderii, deoarece determină costul capitalului și are influență asupra politicii de investiții, afectându-i rentabilitatea.

Sursele de finanțare trebuie adaptate naturii activelor pe care le finanțează: resursele utilizate pentru finanțarea unui activ imobilizat trebuie să poată rămâne investite în întreprindere o durată cel puțin egală cu durata de viață a acestuia. Exigibilitatea capitalurilor trebuie armonizată cu lichiditatea activelor finanțate, adică imobilizările trebuie finanțate din capitaluri stabile (permanente), iar activul circulant trebuie finanțat din datoriile de exploatare. Numai în aceste condiții poate fi vorba de o structură financiară echilibrată care poate asigura independența financiară a întreprinderii.

Autonomia financiară poate fi estimată prin intermediul mai multor rate:

1) Rata îndatorării globale: Rîg = ≤ 0,5 exprimă dependența întreprinderii de diverși creditori, dar și șansele de rambursare a datoriilor.

a) Levierul financiar: depinde de structura finanțării, are efecte asupra ratei rentabilității capitalurilor proprii, este un indicator de risc financiar în corelație cu randamentul activelor și rata dobânzii.

b) Rata autonomiei financiare: Raf =>1, fiind în relație inversă cu levierul financiar (Raf = 1/LF).

c) Rata îndatorării la termen: >1 exprimă dependența față de creditori și este afectată de inflație.

2) Capacitatea de îndatorare: ≥ 0,5 exprimă posibilitățile de îndatorare ale întreprinderii.

.

Analiza solvabilității și lichidității

Efectul de levier financiar (ELF) exprimă efectul îndatorării asupra rentabilității capitalurilor proprii, care poate însemna și riscul întreprinderii îndatorate de a nu putea face față angajamentelor, afectându-i solvabilitatea.

Solvabilitatea constituie aptitudinea întreprinderii de a face față scadențelor pe termen lung și mediu și depinde de mărimea datoriilor cu asemenea scadențe și de cheltuielile financiare (costul îndatorării).

Ratele de lichiditate sunt considerate a fi semnificative atunci când vom compara întreprinderii care au același domeniu de activitate. O valoare supraunitara a acestor rate arată că întreprinderea are capacitatea de a-și achita datoriile exigibile. Aceste rate prezintă gradul în care întreprinderea poate face față datoriilor pe termen scurt :

1) Rata lichidității generale reprezintă un mod de exprimare relativă a fondului de rulment:

RLg

Lichiditatea generală arată posibilitatea componentelor patrimonilale de a se transforma într-un termen scurt în lichidității pentru a satisface obligațiile de plată. O lichiditate favorabilă a întreprinderii este considerată a fi între 2 și 2,5.

2) Rata lichidității imediate sau mai este numita rata capacității de plată imediată și exprimă capacitatea de rambursare instantă a datoriilor, având în vedere disponibilitățile existente. Valoarea acestei rate, pentru a arata o situație favorabilă întreprinderii trebuie sa fie mai mare de 0,3. Relația care stă la baza acestei rate este dată de formula:

RLi

3) Rata lichidității reduse exprimă capacitatea întreprinderii de reusi să-și onoreze datoriile pe termen scurt din creanțe și disponibilități. Valoarea acestei rate trebuie sa fie cuprinsă între 0,8 și 1 pentru ca întreprinderea să fie într-o situație optimă în ceea ce privește solvabilitatea parțială. Relația care stă la baza acestei rate este dată de formula:

RLr=

Rata solvabilitatii. Gradul în care întreprinderea face față datoriilor totale este data de rata solvabilității pe termen lung. Relația care stă la baza acestei rate este dată de formula:

RSTL = ;

Pentru ca întreprinderea să se afle într-o situație favorabilă, valoarea acestui raport trebuie să fie mai mare de 1,5 dovendind astfel, că firma are capacitatea de a-și achita obligațiile bănești față de terți.

Cap. 2 Prezentarea Societății Comerciale Killer SRL

2.1 Descrierea generală a scocietății

S.C. Killer S.R.L a luat ființă la data de 12 aprilie 1995 când a fost înregistrată la Oficiul Național al Registrului Comerțului Suceava, în conformitate cu legea 31/1990 având forma juridică de societate cu răspundere limitată.

Societatea are sediul social pe drumul județean Radăuți-Putna la marginea orașului Horodnicul de Jos, nr. 2 B, județul Suceava.

Compania S.C. Killer S.R.L este o societate cu capital integral privat românesc ce are ca obiect principal de activitate conform codului CAEN 1013 « Fabricarea produselor din carne (inclusiv din carne de pasăre) » .

Capitalul social al societății a crescut treptat ajungând în prezent la 77 710 lei.

Compania S.C. Killer S.R.L a evoluat vizibil, dacă la început pleca de la o producție de circa 500 kg/zi acoperită prin câteva sortimente, astazi a ajuns la o producție de circa 10 tone/zi, diversificând și acoperind întreaga gamă de produse preparate din carne.

S.C. Killer S.R.L a beneficiat de un program de modernizare și retehnologizare grație unui program SAPARD finalizat în august 2006, prin care au fost extinse și modernizate atât spațiile de producție, au fost achiziționate noi utilaje și echipamente precum și spațiile de depozitare și desfacere.

În 2008 a fost finalizată o altă investiție ce constă într-o unitate de abatorizare utilată conform standardelor europene, unitatea având autorizare pentru comerț intracomunitar.

Compania S.C. Killer S.R.L are implementat sistemul de management integrat, managementul calității 9001:2008 și cel de siguranță alimentară 22000:2005 conform standardului HACCP.

Deși este o companie de marime mijlocie, aceasta dorește să se dezvolte ca o companie puternică, bine ancorată în societatea prezentă și viitoare.

2.2 Tendințele de dezvoltare ale S.C. Killer S.R.L

Tendințele existente ale activități desfăsurate în cadrul acestei organizații sunt de creștere calitativ și cantitativ a producției și serviciilor oferite diversilor clienți, de instruire, formare, exploatare folosirea unui personal calificat desfăsurării activităților în totalitatea sectoarelor (departamentelor) atât cele de producție, prestări servicii, cât si cele administrative și mai ales manageriale (care este cel mai fragil din punct de vedere al eficienței deciziilor/soluțiilor luate la nivelul întreprinderii).

În raport cu beneficiari produselor firmei S.C. Killer S.R.L se încercă anticiparea dorințelelor acestora, reacționând cu promtitudine la cerințele și nevoile exprimate și nu în ultimul rând încercă să răspundă cu calitate, performanță și prețuri competitive.

O altă tendință constă în promovarea firmei printr-o politică publicitată acerbă, creșterea popularității prin implicarea în sponsorizări dar și înlocuirea utilajelor deteriorate/ineficiente cu unele moderne, performante în vederea creșteri eficienței, profitabilități, etc.

O tendință esențială este înlaturarea concurenței (firme ce au același obiect de activitate și care încearcă cu încăpăținare să ocupe o mare parte din piață folosindu-se de diverse vicleșuguri ce încalcă etica și loialitatea concurențială), surclasarea lor printr-o prestație net superioară, menținera valorilor, calităților și chiar autodepasirea acestora printr-o preseverență accentuată.

2.3 Obiectivele strategice

Misiunea firmei S.C Killer S.R.L este de a deveni una din cele mai respectate și atractive companii din domeniul său de activitate, oferind un plus de valoare tuturor partenerilor.

Obiectivele stabilite de compania Killer sunt:

să asigure o poziție competitivă pe piață;

să diversifice portofoliul de clienți;

să fie percepuți ca un partener valoros și de încredere în comunitățile de afaceri dar si cele umane în care își desfășură activitatea;

să încheie parteneriate cu furnizori care să creeze valoare pentru clienții și pentru companie.

Obiectivele pe care această firmă a planificat să le îndeplinească sunt: dezvoltarea pieței în care își desfasoară activitatea și chiar o extindere geografică (vizând acoperirea unei suprafețe cât mai mari) ce implică și o extindere cantitativă a producției implicit o sporire a numărului de angajări, o diversificare a produselor, a pune în valoare capitalul uman prin inventivitatea și creativitatea.

Un alt obiectiv consta în folosirea eficientă a resurselor fizice și financiare. Folosirea unei forțe de muncă calificate, care sa nu fie suprasolicitată pentru a nu diminua randamentul activității, dar care, totodată, să nu conducă la utilizarea unui excedent de angajați calificați care ar atrage dupa sine o pierdere inutilă de resurse financiare.

O analizare și verificare prealabilă în ceea ce privește investiția în achiziționarea unor utilaje sau a altor firme, a dezvoltării și lărgirii unui segment al firmei, extinderea cu centre și în alte zone. O implementare incorectă a unui program de investiții viitoare, nejustificat din punct de vedere strategic ar putea produce grave dezechilibre la nivel financiar cu efecte invers proporționale cu cele asteptate.

Totalitatea decizilor luate de corpul managerial să ducă la o dezvoltare a firmei, la noi performanțe în domeniul decizional. Indiferent de rolul pe care trebuie să-l aibă managerul fie el interpersonal, decizional sau informațional, ei să conlucreze, să implementeze o politică (strategii) de promovare a serviciilor, a angajaților, implicit a firmei.

Performanțele angajaților acestei firme trebuie să atingă cote maxime. Aceștia trebuie stimulați în dorința de obținere a acestor performanțe, a autodepăsirii. Un alt obiectiv este acela de a asigura personalului firmei a unor condiții lipsite de stres, cu o motivare permanentă a dezvoltări creativității și calităților acestora, dezvoltarea loialității față de firmă, colegi; adică a unor norme etice (cum ar fi etica normativă, a rezultatelor, a contractului civil și chiar o etică a relațiilor de afaceri).

Un alt obiectiv este acela de îndeplinirea a responsabilităților publice prin a-și onora totalitatea contractelor contractelor semnate, prin plata la timp la bugetele de stat a dărilor, contribuțiilor și a taxelor, etc.

2.4 Cifra de afaceri și produsele/ serviciile principale

În ultimi 3 ani S.C. Killer S.R.L a obținut o cifra de afaceri de peste 50 milioane lei ceea ce caracterizează societatea ca fiind una care excelează la capitolul producție, investiții profitabile, comercializare/distibuție produse în raport cu competitorii săi de piață.

Evolutia cifrei de afaceri

Tabel 1

Produsele companiei

Produsele țărănești cu specific local/național, realizate prin metode clasice de producție (sărare uscată/umedă, cu afumare în celule tradiționale cu lemne și rumeguș de fag), fără injectare și adăugare de aditivi alimentary.

Muschi file natur, muschiuleț natur, carnați de casă, carnați cu piept împetit, tobă tărănească, caltabos, leber, rulada bucovineană, ruladă piept de porc, muschi țigănesc, pastramă de porc țărăneasca, cârnaciori de oaie, pastramă de oaie, pastramă de vită, jambon, cozonac de carne, slanină afumată, slanină cu boia.

Produse conservate prin sărare și afumate:

rasol afumat, costiță afumată, oase afumate, coaste afumate, picioare porc afumate;

Produse fierte și afumate:

cârnați: cârnați Debrețin, cârnați Trandafir, cârnați de porc, cârnați Harghita, cârnați Campion, Cabanos;

salamuri: salam București, salam Campion, salam cu Șuncă, salam de Casă, salam de porc, salam de Vară, salam Dumbrava, salam German, salam Țărănesc, salam Victoria;

Șunci și rulade:

șuncă de porc, șuncă de vită, șuncă de pui, șuncă Praga, șuncă Turist, șuncă York, ruladă din piept de pui, ruladă Strasbourg.

Specialități fierte și afumate:

mușchi file, ceafă afumată, piept afumat, șunculiță Țărănească, gușă, bacon, mușchi Montana, pastramă porc, pastramă Vită, pastramă pulpă pui;

Prospături:

parizer, parizer afumat, parizer de pui, parizer Țărănesc, cremwurști, cremwurști de pui, drob;

Semipreparate și produse pentru grătar:

carne tocată, carne preparată, pastă de mici, mici formați, cârnăciori proaspeți, hamburgeri, grilluri și marinate din carne de porc (cotlet, ceafă, pulpă) și de vită (antricot, vrăbioară, pulpă).

Compania S.C. Killer S.R.L dispune de distribuție directă conturată la nivel regional, acoperind județele Suceava, Botoșani, Iași, și parțial județul Neamț și Bacău iar de curând, din noimbrie 2013 a deschis un magazin în București.

S.C. Killer S.R.L dispune de o rețea de magazine proprii ce funcționează sub brand-ul „Killer” sau sub brand-ul „Produs în Bucovina”.

2.5 Resursele umane

Numărul persoanelor angajate în această întreprindere este în continuă creștere, actualmente firma ajunge la 145 de persoane angajate. Angajațiilor li se respectă toate drepturile prevăzute în Codul Muncii și le sunt platite la zi contribuțiile sociale către Bugetul asigurărilor sociale de stat, Bugetul asigurărilor pentru somaj și Fondul național pentru asigurări sociale de sănătate. Pentru că este o firmă respectabilă sunt prețuiți nu doar clienții ci mai ales angajații care sunt “emblema” firmei, cei fără de care firma nu ar putea obține nici un fel de performanțe (materiale și sociale).

Sistemul de salarizare în cadrul companiei S.C. Killer S.R.L se compune din următoarele elemente:

Salariul de încadrare/bază – stabilit în urma negocierilor colective sau individuale dintre patronat și salariați sau reprezentanții acestora, este echivalentul valoric al muncii prestate în intervalul de timp stabilit (norma întreagă de 8 ore, timp parțial de timp de lucru 6, 4, 2 ore) inserat în contractul de muncă și/sau “Registrul de evidență al salariaților”.

Sistemul de adaosuri la salarii și premii cuprinde: adaosul de acord, premii individuale acordate salariaților pentru realizări deosebite, cu ocazia sărbătorilor etc. Adaosurile și sporurile la salariu constituie partea variabilă a salariului și se acordă numai pentru: perfomanțe deosebite ale salariatului, munca prestată în condiții grele, rezultate importante pentru întreprindere, loialitate și stabilitate în muncă (vechime). Primele – reprezintă recompensele care se acordă ocazional la salariul de bază pentru performanțe deosebite individuale sau colective. Adaosurile la salarii și premiile reprezintă elemente accesorii ale salariului și se regăsesc în următoarele forme: adaos pentru rezultatele muncii în acord; premiile acordate din fondul de premiere (prime de vacantă, al treisprezecelea salariu etc.

Sporuri – reprezintă un supliment la salariu, care se acordă în raport cu diversitatea mare a condițiilor în care se desfășoara munca. De regulă, sporurile se acordă sub fromă de cote procentuale, aplicate asupra salariului de bază. Sporurile pot avea caracter permanent sau temporar și se clasifică astfel:

Sporul de vechime: se calculează în anii împliniți, iar sporul corespunzător se plătește lunar, cu începere din prima zi a lunii următoare aceleia în care s-a împlinit vechimea în muncă la tranșa respectivă. Nu se acordă retroactiv. Tranșele de vechime și procentele adoptate sunt următoarele:

Pentru o vechime de 3 – 5 ani, un spor de 5%;

Pentru o vechime de 5 – 10 ani, un spor de 10%;

Pentru o vechime de 10 – 15 ani, un spor de 15%;

Pentru o vechime de 15 – 20 ani, un spor de 20%;

Pentru o vechime de peste 20 ani , un spor de 25%.

Creșterea procentuală a sporului pe măsura creșterii vechimii umărește stimularea stabilității forței de muncă și prevenirea fluctuației

Sporul pentru ore suplimentare (și pentru orele lucrate în zilele libere și în zilele de sărbători legale): 100% din salariu de bază până la 120 de ore/salariat/an și 50% pentru ce depășește 120 ore/salariat/an dacă orele suplimentare nu s-au compensat cu ore libere în următoarele 30 de zile de la efectuarea lor.

Alte drepturi de personal care se aplică la salariul brut sub forma unor indexări de salarii, a indemnizației pentru concediul de odihnă, a indemnizației pentru concediul de boală, ajutoare de deces, participarea la profitul obținut de unitate, tichete de masă.

2.6 Matricea SWOT și strategiile de piață la SC Killer SRL

Analiza SWOT prezintă o analiză a punctelor tari, slabe, a oportunităților și a amenințărilor existente la adresa întreprinderi. Aceasta analiză a fost creată cu scopul de a fi utilizată de întreprindere ca instrument de concepere a strategiilor.

Matricea SWOT

Strategiile folosite pentru susținera obiectivelor și punctelor tari respectiv oportunităților precum și combaterea punctelor slabe și a amenințărilor ar fi următoarele:

Strategii generale(corporative)

Strategia de creștere prin concentrare printr-o:

Dezvoltarea pieței: constă în castigarea unei părți mai mari din piața curentă prin extinderea activități în noi zone geografice și prin adaugarea unor noi segmente de piață.

Dezvoltarea prosusului: constă în realizarea unor servicii și produse suplimentare celor existente.

Integrarea pe orizontală: constă în alipirea, asocierea, chiar o eventuală cumpărare a unei firme mai mici ce are același obiect de activitate; a căror produse și servicii sunt de calitate superioară/sau cel putin asemănatoare cu cele ale firmei noastre în vederea extinderii, dezvoltări clientelei, diversificări producției și multiplicări furnizorilor; acest plan este supus tratativelor de negociere.

Strategia de creștere prin integrare pe verticală prin :

Integrare în amonte: constă în pătrunderea în domenii de activitate prin care firma ar putea obține o creștere a calității materiilor prime și o reducere a costurilor acestora; acest lucrul realizându-se prin achizitionarea sau înființarea unei firme crescătoare de animale astfel având asigurată calitatea superioară a materiei prime și un cost mai redus pentru aceasta.

Integrarea în aval: constă în sporirea în mod direct a profiturilor realizate, respectiv o creștere a calității produsului final oferit consumatorului.

Strategii concurentiale (de afaceri) prin:

Strategia de dominare globală prin costuri reduse: se referă la aplicarea unor costuri reduse/ cel putin mai reduse decât a concurenței pentru serviciile și produsele oferite.

Strategia de diferențiere a produselor și serviciilor se poate realiza prin crearea unui renume în domeniu, un brand care sa fie asociat cu numele firmei, cu serviiciile oferite de aceasta, calitatea lor printr-o promovare ridicată (publicitate).

O corelație între obiective, matrice și strategii vizează prezentarea țintelor, scopurilor viitoare, a situației actuale cu bune si cu rele, precum s-a facut și ce ar trebui să se facă pentru valorificarea într-o manieră deosebită producția.

2.7 Sistemul de valori și sistemul organizațional

Sistemul de valori al firmei este alcatuit din totalitatea valorilor exprimând în general imaginea favorabilă a firmei prin care aceasta se remarcă.

Valorile firmei sunt alcatuite din următoarele elementele definitorii ce constau în:

respectarea clienților,

implicarea în afaceri atât conducătorilor cât și a personalui, clienților și furnizorilor,

informarea orice angajat are acces la toate informațiile de care are nevoie pentru desfăsurarea activității,

progresele angajațiilor si totodată a firmei nu există esecuri sau succese ci doar experiențe de învățare,

oferirea unor servicii de calitate clinților,

încrederea reciprocă între colaboratorii, comunicarea care trebuie sa fie mereu deschisă, sinceră care să ducă la finalitatea dorită,

asumarea tututor responsabilităților pentru consecințele propriilor decizii sau acțiunii,

comportament etic.

Denumirea firmei de « killer » vine din engleză și înseamană ucigaș/criminal. Iar sloganul firmei este« noi ucidem numai concurența ! » dovedește faptul că firma își dorește în principal să domine și să exceleze pe piața preparatelor din carne.

Sistemul organizatoric

Nivelul ierarhic reprezintă o altă componentă a structurii organizatorice și este alcătuit din totalitatea subdiviziunilor organizatorice situate pe linii orizontale, la aceeași distanță față de managementul superior al organizației; nivelul ierarhic – reprezintă totalitatea compartimentelor de muncă din cadrul firmei.

Numărul nivelurilor ierarhice are o importanță deosebită pentru buna desfășurare a activității manageriale. Astfel, o diminuare a numărului de niveluri ierarhice are ca efect simplificarea și micșorarea circuitelor informaționale, creșterea operativității activităților, diminuarea posibilităților de deformare a informațiilor.

Factorii principali care influențează numărul de niveluri ierarhice a unei organizații sunt:

dimensiunea organizației, a entităților sale;

complexitatea activităților acesteia;

competența conducătorilor săi.

Ponderea ierarhicã (sau norma de conducere) reprezintã numãrul de persoane aflate în directa subordine a unui conducãtor.

Ea constituie o modalitate de ordonare a posturilor și funcțiilor în cadrul compartimentelor organizației. Dimensiunile ponderii ierarhice sunt influențate în special de:

tipul activităților desfășurate;

nivelul de pregătire și experiență profesională a titularilor de post;

gradul de motivare a personalului;

competența profesională a conducătorului;

numărul nivelurilor ierarhice (cu cât numărul nivelurilor ierarhice crește, cu atât ponderea ierarhică scade și invers).

Ponderea ierarhică înregistrează valori variabile, pe verticala structurii organizatorice crescând către nivelurile inferioare, iar pe orizontală, amplificându-se pe măsura trecerii de la compartimentele funcționale la cele operaționale.

Asigurarea unei ponderi ierarhice optime reprezintă unul dintre dezideratele importante ale unui management performant, deoarece o supradimensionare generează dificultăți în coordonarea și controlul activităților, în timp ce o subdimensionare conduce la un număr mare și nejustificat de posturi, și, în final, la o creștere a costului structurii organizatorice.

Administratoul are în subordine directorului general și departamentul tehnic. Directorul are la rândul său în subordine, departamentele: producție, calitate-vânzări, financiar-contabil, cercetare dezvoltare, mediu, resurse umane, IT, incierare, tehnic și echipa HACCP, care la rândul lor au subordonați.

Organigrama este de tip funcțional (fig.1) deoarece firma este de mărime mijlocie și prezintă o singura afacere. Acest tip permite centralizarea controlului strategic al rezultatelor, acumularea experienței și asocierea acesteia cu specializarea funcțională, simplifică recrutarea, perfecționarea și conducerea personalului din fiecare compartiment.

Tipul de piramidă este cel aplatizat iar ca avantaje se regăsesc: comunicațiile directe si adoptarea deciziilor foarte aproape de locul de implementare, deasemenea salariații sunt mai motivați, costurile cu managementul sunt scazute, informația este cât mai veridică.

Funcțiile – de conducere – cuprind sarcini și atribuții de coordonare a activității persoanelor subordonate. Cei ce dețin astfel de funcții au un grad mai mare de responsabilitate și autoritate.

Tipul de management practicat de SC Killer SRL este cel operativ pentru că utilizează perioade scurte de timp (lună, decadă, săptămână, zi, schimb) ține seama de cerințele de detaliu ale proceselor de execuție și de management.

Prin acest tip de management operativ, obiectivele generale și derivate sunt detaliate în obiective specifice și obiective individuale. Managementul operativ, în raport cu managementul anticipativ, este un management subordonat (condus).

FIG. 1 ORGANIGRAMA SC KILLER SRL

2.8 Departamentul financiar-contabil

Departamentul finaciar-contabil al societății S.C. Killer S.R.L este organizat conform prevederilor articolului 11 din Legea Contabilității nr. 82/1991 modificată și republicată.

Departamentul financiar-contabil: elaborează și fundamentează indicatorii financiari ai societății, reflectați de bugetul de venituri și cheltuieli, asigură organizarea și funcționarea normală a contabilității patrimoniale, asigură respectarea integrității patrimoniului societății și ia măsuri pentru întregirea lui, întocmește documentele de salarizare a personalului (fluturașii de salarii) și întocmește jurnalele conturilor.

Organizarea departamentului financiar-contabil este realizată în așa fel încât să acopere nevoile întregului grup. Directorul Economic este subordonat Directorului General și are în subordinea activitățile Departamentului Financiar – Contabil. Directorul economic este responsabil de organizarea și îndrumarea acțiunii de întocmire a dărilor de seamă statistice în domeniul financiar-contabil, a bilanțului contabil, a balanței de verificare și a altor situații informaționale specifice.

Departamentul dispune de serviciile a doi contabili coordonați de directorul economic.

Departamentul financiar-contabil intră în relație directă cu toate departamentele societății, relația fiind de colaborare cu acestea și subordonare cu departamentul de conducere.

Cap. 3 Analizei echilibrului și poziției financiare a SC Killer SRL

3.1 Transformarea bilanțului contabil în bilanț financiar

Bilanțul contabil elaborat în optica patrimonial-juridică utilizat până la adoptarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a CEE și cu Standardele Internaționale de Contabilitate s-a dovededit insuficient adaptat analizei financiare orientate spre gestiune.

În acest scop se constată că este deosebit de util bilanțul financiar, elaborat în optică patrimonială, care constituie suportul analizei financiare tradiționale ce are ca finalitate descrierea patrimoniului întreprinderii în vederea unei evaluări patrimoniale care poate interesa atât proprietarii, cât și creditorii. Logica bilanțului financiar, numit și bilanț lichiditate-exigibilitate, se bazează pe criteriul lichidității crescătoare a activului și al exigibilității crescătoare a pasivului, ceea ce implică separarea elementelor de activ în funcție de gradul de lichiditate și a elementelor de pasiv în funcție de scadență.

Importanța bilanțului financiar în analiza financiară decurge din faptul că el servește la determinarea marjei de securitate financiară prin intermediul fondului de rulment, care permite întreprinderii să facă față riscurilor pe termen scurt, garantând solvabilitatea acesteia.

Tabelul 2

Analiza patrimonială presupune transformarea Bilanțului contabil într-un Bilanț financiar pe baza unor corecții aduse posturilor bilanțiere de activ și pasiv, astfel:

Toate activele mai mari de 1 an se trec în grupa Active Imobilizate (Utilizări Permanente);

Toate activele mai mici de 1 an se trec în grupa de Active circulante (Utilizări Temporare);

Toate pasivele mai mari de 1 an se trec în grupa Capitaluri Permanente (Resurse Permanente);

Toate pasivele mai mici de 1 an se trec în grupa de Datorii pe termen scurt (Resurse Temporare).

Bilanțul financiar (lichiditate – exigibilitate) pentru anul 2010

Tabelul 3

Bilanțul financiar (lichiditate – exigibilitate) pentru anul 2011

Tabelul 4

Bilanțul financiar (lichiditate – exigibilitate) pentru anul 2012

Tabelul 5

Construcția bilanțului financiar implică respectarea unor principii și reguli care permit ordonarea posturilor de bilanț după criteriul pe termen scurt și pe termen lung. Printre elementele constitutive ale bilanțului se face distincție între cele care rămân la dispoziția întreprinderii pe termen lung (peste 1 an) și cele care nu îi aparțin decât pe termen scurt (sub 1 an).

Dacă o parte a datoriilor pe termen lung ajung la scadență mai repede de 1 an, ele vor fi trecute la datorii pe termen scurt. Veniturile realizate în avans cu scadența peste 1 an sunt incluse în datoriile pe termen mediu și lung.

Obținerea bilanțului financiar implică efectuarea unor corecții ale activului și pasivului pe baza informațiilor din anexă, prin respecarea unor principii de evaluare și regrupare a posturilor după criteriul vechimii (peste sau sub 1 an).

Calculul și interpretarea Situației Nete

Situația Netă (SN) este expresia cea mai simplă a valorii patrimoniale a unei firme, reprezinta diferență între activul total și obligațiile totale de plată.

Tabelul 6

Interpretare:

1. Din tabelul de mai sus se constată o situație netă pozitivă și crescătoare din 2010 până în 2012 inclusiv, care reflectă o gestiune economică sănătoasă, ce maximizează valoarea întreprinderii, prin potențarea capitalurilor proprii,

2. Creșterea situației nete (activului net) are ca efect creșterea rentabilității și a independenței financiare.

3.3 Calculul și interpretarea Fondului de Rulment Finaciar

Fondul de Rulment Financiar (FRF) este o marjă de securitate financiară care permite firmei să faca față riscurilor pe termen scurt și care are rolul de a garanta solvabilitatea întreprinderii.

Tabelul 7

Interpretare:

Din datele tabelului se constată că Fondul de Rulment pozitiv și în creștere confirmă o dinamică favorabilă a marjei de securitate a întreprinderii.

În practică, se consideră că Fondul de Rulment al întreprinderii industriale trebuie să reprezinte o treime din valorea cifrei de afaceri lunare.

În interiorul capitalurilor permanente, ponderea capitalurilor împrumutate nu trebuie să fie excesivă în raport cu cea a capitalurilor proprii (să nu depășească 50 %), ceea ce impune determinarea Fondului de Rulment propriu (FRp) și a Fondului de Rulment străin (FRs):

FRp = Capitaluri proprii – Imobilizări nete;

FRs = Împrumuturi pe termen lung și mediu – Imobilizări nete.

Fondul de Rulment propriu pune în evidență influența structurii de finanțare asupra constituirii sale, adică măsura în care echilibrul financiar se asigură prin capitalurile proprii, ceea ce reflectă gradul de autonomie financiară.

Fondul de Rulment împrumutat (străin) reflectă gradul de îndatorare pe termen lung pentru a finanța nevoi pe termen scurt.

Tabelul 8

Interpretare:

1. Fondul de Rulment propriu este pozitiv și în creștere în fiecare din cei trei ani analizați ceea ce confirmă că întreprinderea dispune de o autonomie financiară care îi permite finanțarea imobilizărilor nete din capitaluri proprii.

2. Fondul de Rulment străin este negativ și în scădere pe parcursul celor trei ani ceea ce arată că nevoile pe termen scurt nu pot fi finanțate prin îndatorare pe termen lung.

3. Echilibrul financiar pe termen lung și pe termen scurt este asigurat ca urmare a unei marje de securitate pe care o conferă Fondul de Rulment Financiar pozitiv.

4. Independența financiară a întreprinderii se dovedește a fi bună, datorită ponderii capitalurilor proprii în capitalurile permanente.

3.4 Calculul și interpretarea necesarului de fond de rulment

Necesarul de Fond de Rulment reprezintă banii ce trebuie rulați în întreprindere pentru a-i asigura funcționarea (după finanțarea imobilizărilor), care reclamă cheltuieli ce vor fi recuperate la achitarea facturilor de către clienți.

Tabelul 9

Interpretare:

NFR constituie un indicator de echilibru financiar, care poate fi pozitiv sau negativ.

În 2010, NFR= -148257, NFR < 0 și reflectă un surplus de resurse nete temporare față de capitalurile circulante, necesitățile temporare fiind mai mici decât resursele temporare ce pot fi mobilizate. Această situație este favorabilă dacă este consecința accelerării rotației activelor circulante, a urgentării încasărilor și relaxării plăților.

În 2011 și 2012 NFR este pozitiv și în creștere, NFR > 0, rezultă un surplus de necesar temporar față de resursele temporare ce pot fi mobilizate, fiind o situație normală pentru ca este consecința unor investiții privind creșterea necesarului de finanțare a ciclului de exploatare.

Necesarul de fond de rulment reflectă echilibrul curent al întreprinderii, este mai fluctuant, mai instabil decât fondul de rulment și depinde de cifra de afaceri, durata de rotație a stocurilor, decalajul dintre termenul de recuperare a creanțelor și termenul de plată a furnizorilor

3.5 Calculul si interpretarea Trezoreriei Nete

Trezoreria Netă (TN) poate fi calculată pornind de la egalitatea de bilanț Activ = Pasiv care conduce la confruntarea fondului de rulment (FR) cu necesarul de fond de rulment (NFR), din care rezultă echilibrul financiar al întreprinderii.

Trezoreria Netă (±) rezultă atât din operațiuni ce afectează capitalurile permanente și activul imobilizat, dar si operațiunile care privesc activele circulante și datoriile pe termen scurt.

Creșterea Trezoreriei Nete poate fi datorită creșterii fondului de rulment și prin diminuării necesarului de fond de rulment, sau prin majorarea disponibilităților și reducerea creditelor bancare de trezorerie.

Tabelul 10

Interpretare:

În cei trei ani analizați avem o trezorerie netă pozitivă și crescătoare Trezoreria pozitivă (TN > 0), este când: FR > NFR și respectiv, Disponibilități > Credite trezorerie.

În 2010 avem situația în care FR > 0 și NFR < 0, când resursele din ciclul de exploatare (NFR < 0) se adaugă la un excedent de resurse permanente (FR > 0) pentru a degaja un excedent mare de lichidități, care pot ascunde sub-utilizări de capitaluri

În 2011 și 2012 FR > 0 și NFR > 0, când NFR este finanțat în întregime din resurse permanente (FR > 0), care degajă disponibilități ce pot ascunde o sub-utilizare de capitaluri;

3.7 Calculul si interpretarea ratelor de structura (autonomiei financiare)

Analiza ratelor completează analiza indicatorilor în mărimi absolute și prezintă avantajul că pot fi efectuate de comparații pentru a pozitiona corect întreprinderea în mediul său deafaceri sau pentru a-i aprecia evoluția.

Ratele de structură a bilanțului reflectă structura financiară (de finanțare) a întreprinderii și se definește prin proporțiile posturilor din activul și pasivul bilanțului în raport cu totalul acestuia.

Tabelul 11

Cp= Capitalul permanent =Capitaluri proprii + Datorii pe termen lung și mediu

Interpretare:

1. În cei trei ani, rata îndatorării globale este sub 0,5 și în scădere ceea ce arată reducerea ponderii datoriilor și creșterea ponderii capitalurilor proprii în structura finanțării.

2. Reducerea levierului financiar în cei trei ani, reflectă scăderea gradului de îndatorare ca urmare a creșterii ponderii capitalurilor proprii, având ca efect creșterea gradului de autonomie financiară la valorii supraunitare.

3. Creșterea ratei de îndatorare la termen <1 în toți cei trei ani, exprimă independența față de creditori și faptul ca întreprinderea nu este afectată de inflație.

4. În 2010, 2011 și 2012, capacitatea de îndatorare > 0,5, ceea ce arată că întreprinderea are posibilitățile de îndatorare reale. Pe parcursul celor trei ani, capacitatea de îndatorare este în ușoară scădere datorită reducerii ponderii capitalurilor proprii în capitalul permanent.

3.8 Calculul și interpretarea ratelor de lichiditate și solvabilitate

Ratele de lichiditate prezintă gradul în care întreprinderea poate face față datoriilor pe termen scurt:

Tabelul 12

Interpretare:

Dupa cum observăm din tabelul de mai sus rata lichidității generale are valoare supraunitară și arată că întreprinderea are capacitatea de a-și achita datoriile exigibile.

Pe parcursul celor trei ani analizați observăm o lichiditate generală în creștere

O lichiditate favorabilă întreprinderii este considerată a fi între 2 și 2,5, astfel anul 2012 este este un an în care întreprinderea are cu certitudine capacitatea de a-și achita datoriile grație valori lichidități genrale de 2,31.

Rata lichidității imediate sau mai este numita rata capacității de plată imediată și exprimă capacitatea de rambursare instantă a datoriilor, având în vedere disponibilitățile existente.

Tabelul 13

Interpretate:

Întreprinderea după cum observăm are în toți cei trei ani capacitatea de rambursare instantă a datoriilor.

În 2010, 2011, 2012 avem o situație favorabilă pentru întreprinderii deoarece lichiditatea imediată este mai mare de 0,3.

Rata lichidității reduse exprimă capacitatea întreprinderii de reusi să-și onoreze datoriile pe termen scurt din creanțe și disponibilități.

Tabelul 14

Interpretare:

Valoarea acestei rate trebuie sa fie cuprinsă între 0,8 și 1 pentru ca întreprinderea să fie într-o situație optimă în ceea ce privește solvabilitatea parțială, dar în nici un an nu este cuprinsă în acesta marjă;

În 2010 întreprinderea nu are capacitatea să-și onoreze datoriile pe termen scurt din creanțe și disponibilități.

În 2011 și 2012 întreprinderea are capacitatea să-și onoreze datoriile pe termen scurt din creanțe și disponibilități.

Gradul în care întreprinderea face față datoriilor totale este data de rata solvabilității pe termen lung.

Tabelul 15

Interpretare:

În fiecare din cei 3 ani anlizați Rata solvabilității pe termen lung a fost mai mare de 1,5 dovendind astfel, că firma are capacitatea de a-și achita obligațiile bănești față de terți.

Concluzii

Analiza echilibrului financiar și a poziției financiare a întreprinderii este o temă care are în vedere capaciatatea societății de îndatorare, solvabilitatea, de asigurare unei autonomii financiare pe termen scurt și de achitare a obligațiile bănești față de terți.

Analiza financiară este o modalitate de tratare a informației financiar-contabile care oferă managerului datele necesare adoptării deciziilor financiare pe termen lung și scurt.

În cazul societății analizate S.C Killer SRL avem de a face cu o situatie favorabilă, pe parcursul celor 3 ani; în care conform datelor prezentate, firma a evoluat de la un an la altul din punt de vedere al vânzărilor prin cresterea progresiva cu peste 65% a cifrei de afaceri de la 30.857.930 în 2010 la 51.095.660 în 2012.

În ceea ce privește calculul și analiza indicatorilor și ratelor care definesc echilibrul financiar al înreprinderii S.C. Killer SRL, pe parcursul anilor 2010, 2011, 2012, constatăm următoarele:

Situație Netă este pozitivă și crescătoare din 2010 până în 2012 inclusiv, reflectând astfel o gestiune economică sănătoasă, ce maximizează valoare întreprinderii, prin creșterea rentabilității și a independenței financiare.

Pe parcursul celor 3 ani analizați am constatat un Fond de Rulment pozitiv și în creștere ceea ce confirmă o dinamică favorabilă a marjei de securitate a întreprinderii.

Trezoreria Netă are o valoare pozitivă și crescătoare în toți cei trei ani reflectnd asfel o gestiune financiara sănătoasă a întreprinderii ca urmare a îmbogățirii trezoreriei și, totodată, indică asigurarea unei autonomii financiare pe termen scurt.

În ceea ce privește calculul ratelor de structură bilanțiera avem de a face cu independența întreprinderii față de creditori și faptul că aceasta nu este afectată de inflație, în niciunul din cei 3 ani .

Întreprinderea are posibilitățile de îndatorare reale datorită ponderii capitalurilor proprii în capitalul permanent, deci se poate împrumuta .

Autonomia financiară este pozitivă și în creștere ceea ce arată ca întreprinderea S.C Killer SRL are capacitatea de asigurare unei autonomii financiare pe termen scurt.

Rata lichidității generale are valoare supraunitară și arată că întreprinderea are cu certitudine capacitatea de a-și achita datoriile exigibile atât în 2010 cât și în 2011 și 2012.

Întreprinderea are în toți cei trei ani capacitatea de rambursare instantă a datoriilor.

În 2010 întreprinderea nu are capacitatea să-și onoreze datoriile pe termen scurt din creanțe și disponibilități.

În 2011 și 2012 întreprinderea are capacitatea să-și onoreze datoriile pe termen scurt din creanțe și disponibilități.

În urma calculări ratei de solvabilitate constatăm că SC Killer SRL are capacitatea de a-și achita obligațiile bănești față de terți

În concluzie, din cele prezentate mai sus putem spune fară echivoc ca întreprinderea analizată S.C Killer SRL nu este afectată de inflație, este stabilă pe segmental său de piață, are o gestiune economică sanatoasă, nu prezintă riscul de a intra în insolvență și pe viitor are capacitatea de a menține acest trend ascendent prin achitarea obligațiile bănești față de terți si posibilitățile reale de indatorare.

Insolvență conform art. 3 pct.1 din Legea 85/2006 este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile".

În România, în anul 2013 s-au deschis 26.372 de proceduri noi de insolvență, în creștere cu aproximativ 2% față de anul anterior, când s-au deschis 25.842 de insolvențe. Ritmul deschiderii acestor proceduri s-a accelerat în trimestrul al IV-lea, creșterea fiind alimentată de efectul negativ propagat de intrarea în insolvență a unui număr record de firme medii și mari. Numărul firmelor cu cifră de afaceri mai mare de 1 MIL EUR care au intrat în insolvență în 2013 este de 718 de companii, în comparație cu doar 485 de companii intrate în insolvență din în anul 2012.

Bibliografie:

Balaure , V. , Marketing, Ed. Uranus, București, 2003;

Constantinescu, D., Managementul întreprinderii, Ed. SITECH, Craiova, 2005;

Dumitrean, E., Toma, C., Berheci, I., Scorțescu, Gh., Mardiros, N., Contabilitate financiară I, vol. II, Editura Sedcom Libris, Iași, 2002;

Georgescu N., Robu V., Analiză economico-financiară, ASE, București, 2001;

Gheorghiu, A., Analiza activității economice a întreprinderilor, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1982;

Ișfănescu A., Stănescu C., Băicuși A., Analiza economico-financiară, ed. II-a, Ed. Economică, București, 1999;

Mironiuc, M., Analiză economico-finaciară, editura Sedcom Libris, Iași, 2006

Panaite, N., Managementul firmei, Ed.Condor, București, 1994;

Petrescu, S., Analiză și diagnostic financiar-contabil, Ed., CECCAR, București, 2006;

Ristea, M., Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura Universitară, Bucuresti, 2005;

Rotaru A., Bostan I., Sisteme de salarizare, Editura Sedcom Libris, Iași, 2002;

Rusu D., Cuciureanu A., Petrescu Silvia, Dan G., Analiza activității economice a întreprinderilor, Ed.Didactică și Pedagogică, București, 1979;

Stancu I., Finanțe. Teoria piețelor financiare. Finanțele întreprinderilor. Analiza și gestiunea financiară, Ed. Economică, București, 1996

Vintila, G. Gestiunea finaciara a intreprinderii, Ed. Didactica si pedagogica, Bucuresti 2000;

Prima pagină

http://www.coface.ro/Stiri-Publicatii/Publicatii/Studiu-privind-situatia-insolventelor-din-Romania-pentru-anul-2013;