. Analiza Echilibrului Financiar (s.c. Xyz S.a.)
CAP 1. PREZENTAREA FIRMEI
1.1. ELEMENTE DE IDENTIFICARE
1. Denumire: S.C. BERE TIMIȘOREANA SA
2. Sediul social: 1900 Timișoara Str. Ștefan cel Mare nr.28
3.Telefon/fax: 056/224163; 194397
4.Nr.înregistrare O.R.C.: J35/65/1991
5.Cod fiscal: R 1825260
6.Forma juridică: – persoană juridică română;
– societate pe acțiuni;
– capital integral privat
7.Durata de funcționare: nelimitată.
1.2. SCURT ISTORIC
S.C. "BERE TIMIȘOREANA" S.A. este cea mai veche fabrică de bere din România. Este atestată printr-un act petiționar al magistratului orașului, care poartă data de 1 ianuarie 1718. Din acea dată funcționa pe locul de azi o asemenea fabrică. La acea dată producerea berii a compensat apa potabilă de proastă calitate din zonă. În anul 1827 începe perioada de arendare a fabricii, mai apoi se revine la administrarea statală directă. Prin anii 1850, terenul și zona sunt parcelate, clădirile vechi de azi pe atunci încep să apară, iar sortimentele se schimbă după gusturile publicului. În anul 1874, Fabrica de Bere din Timișoara este prima societate pe acțiuni din Banat. Ca renume berea dealtfel este remarcată deja din anii 1890, când a fost medaliată cu bronz și argint și chiar un GRAND PRIX în anul 1908. Investițiile din 1955 – 1962 au condus la transformări radicale, iar cele din 1975 – 1980, la creșterea capacitații actuale de 640.000 hl/an.
Primul document care atestă înființarea și existența unei fierbătorii de bere în Timișoara și care se află în arhivele statului datează din anul 1718.
În perioada marii recesiuni economice de la sfârșitul anilor 1870 și fabrica de bere intră în lichidare, la fel ca și alte manufacturi și fabrici. În 1875 fierbătoria își reia activitatea, fiind arendată mai multor cetățeni din Timișoara, iar în 1883 ea trece în proprietatea marii firme comerciale “Ignatz și fiii” firmă care reconstruiește și modernizează din punct de vedere tehnic pentru prima oară de la înființare fierbătoria de bere. Sub denumirea de “Fierbătoria de bere din Fabric , Societate pe actiuni”fabrica de bere trece printr-o perioadă de mare înflorire.
Fermentația primară se efectua în budane de lemn, cilindrice, vopsite în interior cu șelac. Din fermentația primară, berea trasă se transporta în pivnițele de depozitare.Transportul se făcea cu ajutorul unor atelaje trase de cai. În pivniță berea se matura în butoaie din lemn de stejar, având o capacitate de 50 – 170hl fiecare, smolite în interior cu o masă bituminoasă special preparată. Pentru asigurarea sursei de gheață pentru răcirea berii, în incinta fabricii au fost amenajate patru lacuri (desființate în 1985) din care se tăiau blocuri de gheață ce erau apoi transportate cu atelaje cu cai și depozitate în camera de gheață (transformată în 1962 în secție de depozitare:XVII,XVIII,XIX).
Berea se îmbutelia manual în sticle închise cu dopuri de plută legate cu sârmă, procedeu asemănător folosit la sticlele de șampanie în zilele noastre.
Între anii 1900 și 1920 s-a efectuat o primă și însemnată investiție care a avut ca urmare înlocuirea majorițății utilajelor de fabricare a malțului și a berii. Saltul hotărâtor s-a înregistrat ca urmare a înlocuirii frigului natural cu cel artificial.
În 1925 instalația de fierbere a fost completată cu un filtru pentru plămadă și cu instalație de spălare mecanizată a pânzelor de filtru. Nu s-au mai făcut investiții până în 1942 când s-a instalat prima linie modernă de îmbuteliere Enzinger cu o capacitate de 4500 sticle/oră.
Transportul berii de la fabrică la beneficiari s-a efectuat în principal cu mijloace hipo. În acest scop fabrica deținea aproximativ 24 de cai rasa “Mura” și un număr mare de atelaje. (Calul din rasa „Mura “este tradițional în industria berii, putând fi văzut și în present la sărbătorile berii din octombrie de la Munchen).
În fiecare zi cele 12 atelaje erau încărcate cu bere la sticlă și butoi, după care porneau pentru aprovizionarea restaurantelor și a birturilor. Încasarea contravalorii mărfii se făcea pe loc de către căruțaș, care avea și funcția de gestionar și casier. La sfârșitul zilei căruțașul deconta cu casierul fabricii berea vândută. Căruțașul vindea berea la sticle și direct populației pe traseele pe care circula cu regularitate zilnic. Astfel berea ajungea proaspătă la cumpărători.
Berea se mai livra și cu trenul în lăzi a câte 40 de sticle împachetate în paie. Se livrau aproximativ 20000 de sticle pe zi, restul de bere livrându-se în butoaie din lemn de 1/8 ,1/4, 1/2, 1 și 2 hl.
Între anii 1960 – 1962 s-a realizat cel mai vast program de investiții din istoria fabricii de bere din Timișoara: a fost ridicată noua clădire a secției de fierbere, s-a înființat o nouă secție, supraetajată de tancuri de maturare-depozitare, s-a construit noua fermentație primară, a apărut noua hală de îmbuteliere pe 2 etaje, a fost extinsă centrala frigorifică, s-au betonat drumurile de acces și circulație internă, s-a amenajat fațada spre curte a pivnițelor de depozitare și multe alte lucrări.
Ca noutate pentru țara noastră, la Timișoara s-a introdus centrifuga pentru separarea trubului cald și filtrarea mustului rece cu kieselgur în vederea îndepărtării totale a trubului rece, toate acestea ducând la o importantă îmbunătățire a calității berii.
Secția de îmbuteliere a fost dotată cu o nouă linie modernă Enzinger cu o capacitate de 6000 sticle/oră, în prealabil fiind reamplasată vechea linie Enzinger de 4500 sticle/oră (achiziționată în 1942), astfel că s-a ajuns la o capacitate totală de îmbuteliere de 10500 sticle/oră.
Anul 1962 a fost anul care a marcat rezolvarea definitivă a problemei asigurării apei tehnologice pentru fabricarea berii. Se cunoaște că pentru fabricarea unei beri de calitate este necesară o apă cu o anumită compoziție chimică, respectiv să aibă cât mai puțini ioni de HCO3 în raport cu duritatea totală.
Pe lângă importante lucrări ce duc la o creștere a capacității de producție la 350000 hl bere/an, s-a mai amenajat un modern laborator de analize fizico-chimice și bacteriologice.
Între anii 1963 – 1965 se construiește o nouă secție de fermentație primară numită uzual secția “Modern”, constând din 6 linuri de beton închise, cu o capacitate totală de 2840 hl.
Ca urmare a acestor lucrări și dotări, în anul 1965 se atinge o capacitate de producție de 400000 hl bere/an.
Între anii 1965 – 1969 se realizează noi investiții. Obiectivul principal a fost mărirea producției de malț prin construirea unei noi fabrici, obiectiv impus de creștera producției de bere. Astfel până în 1969 doar 25% din necesarul de malț se asigura de către mălțăria proprie de 1800 tone/an capacitate, restul necesarului de cca. 5500 tone fiind importate.
Punerea în funcțiune a noii fabrici de malț de 11000 tone/an împreună cu un siloz de 7500 tone, ambele prevăzute cu toate anexele moderne de curățire și sortare a materiilor prime a schimbat radical această stare de lucruri.
Astfel fabrica de bere pe lângă faptul că își asigura întregul consum de materii prime a ajuns și o furnizoare de malț pentru alte fabrici de bere din țară.
În anul 1968 se introduce în premieră butoiul de aluminiu, la început cele de 50 de litri, apoi în 1971 cele de 100 de litri. Introducerea butoiului de aluminiu a însemnat înlocuirea butoiului de lemn în totalitate, cu toate că viitorul imediat a demonstrat că butoiul de aluminiu, cu toată gama de avantaje este mai ușor etanș, nu necesită întreținere și parafinare, totuși nu a reușit să satisfacă unul din cele mai importante atribute ale butoiului de lemn, respectiv menținerea constantă a temperaturii berii în timpul transportului, cu implicații nefavorabile asupra calității produsului.
Odată cu respingerea și apoi dispariția completă a butoaielor de lemn (1983) dispare munca și meseria de dogar de butoaie de bere, o meserie tradițională și puțin diferită de dogăria obișnuită, butoiul de bere fiind confecționat din doage relative scurte și groase care se lucrau mai greu și cereau o calificare mai mare.
Între anii 1969 – 1972 fermentația primară se extinde cu încă 16 linuri din secția Ultramodern, având o capacitate totală de 9040 hl. Ca urmare a investițiilor capacitatea de producție crește la 600000 hl bere/an, situând fabrica în rândul fabricilor mari din țara noastră.
Concomitent cu creșterea rapidă a producției, apar și sortimente noi de bere Timișoreana de 12,5% pasteurizată, pentru realizarea căreia a fost montat un pasteurizator tip dulap, utilaj adus prin transfer de la fabrica de bere Grivița .
Perioada 1974 – 1975 este marcată de punerea în funcțiune a două noi secții de producție și anume secția de îmbuteliat ulei comestibil, secția de producție bere Ciclova-Montană, precum și a unei noi linii de îmbuteliere bere BF60K.
Între anii 1983 – 1988 se acordă o atenție deosebită înlocuirii liniilor vechi de îmbuteliere, ajunse la un grad de uzură fizică ridicată, creând probleme în asigurarea pieții cu bere la sticlă.
Astfel în 1983 în întreprinderea de bere din Timișoara se instalează prima linie de îmbuteliere de 9000-12000 sticleo oră, produse de întreprinderea clujană Tehnofrig. În anul 1984 linia veche BF60 este înlocuită tot de o linie Tehnofrig de aceeși capacitate
În anii 1986 – 1987 se amplasează în întreprindere prima linie românească de mare capacitate de 14 – 24 mii sticleo oră de producție tot Tehnofrig Cluj.
Pentru amplasarea acestei linii de derulează un vast program de modernizări. Sunt secate lacuri din incinta întrprinderii care serveau în trecut ca sursă de gheață și mai apoi ca rezervă de apă pentru centrala frig, în locul lor se extind platformele betonate pentru depozitarea ambalajelor.
Din 1990 investițiile au fost orientate în direcția creșterii calității berii, fabrica fiind dotată cu un sistem performant de filtrare, a fost introdusă tehnologia de filtrare sterilizantă la rece a berii, s-au înlocuit butoaiele de aluminiu cu KEG-uri și altele. Drept dovadă la Festivalul Internațional al Berii Brașov 1993, sortimentul principal al fabricii TIMIȘOREANA PILS a obținut locul I și medalia de aur.
Între anii 1995 – 1997 fabrica a înlocuit filtrarea berii cu masă filtrantă cu instalații moderne de dublă filtrare cu kieselgur.
Pentru creșterea termenului de garanție de la 9 zile la 45 de zile, fabrica s-a dotat cu instalații de filtrare sterilizantă a berii la rece iar pentru urmărirea calității materiilor prime și a procesului tehnologic, laboratorul a fost dotat cu cele mai moderne aparate ca: spectrofotometrru cu prelucrarea computeruzată a datelor, nefelometru și colorimetru electronic și balanțe electronice de mare precizie.
Toate aceste analize obiective sunt completate de testul specialiștilor degustători care garantează penrtru consumatori: constanța savorii, calitatea amărelii și a spumei, aromă și perlare.
S.C. BERE TIMIȘOREANA S.A. patronează anual în luna mai Festivalul berii de la Timișoara, participă la târguri și festivaluri internaționale, unde berea produsă de această fabrică se bucură de aprecierea din partea celor mai exigenți consumatori.
Bere Timișoreana deține o fabrica de bere la Timișoara, cu un număr de 419 angajați permanenți, având o capacitate anuală de 700.000 de hectolitri și vânzări anuale de 580.000 de hectolitri.
Bere Timișoreana este cel mai important producător independent de bere din vestul țării, cu o cotă substanțială de piață în zona Banatului și o cotă de 4,8% pe piața internă.
CAP 2. CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND SITUAȚIA DE ANSAMBLU LA SC BERE TIMIȘOREANA SA
2.1. ANALIZA PRINCIPALILOR INDICATORI ECONOMICO – FINANCIARI
2.1.1. EVOLUȚIA CIFREI DE AFACERI
Cifra de afaceri (CA) reprezintă principalul indicator al activității unei firme. Este principala formă ității unei firme. Este principala formă de venit a întreprinderii. Reprezintă volumul total al afacerilor firmei evaluate la prețul pieței.
Tabelul 2.1.
EVOLUȚIA CIFREI DE AFACERI
Fig. 2.1.Evoluția cifrei de afaceri
Cifra de afaceri are o tendință crescătoare comparativ cu anul de bază ceea ce se datorează:
– creșterii producției vândute, ceea ce confirmă viabilitatea activității de bază pe piață, ca efect pozitiv asupra cifrei de afaceri;
– reducerea veniturilor din vânzarea mărfurilor în primii ani de analiză și apoi o creștere a acestuia în ultimul an, ceea ce confirmă restrângerea activității cu caracter stict comercial în primii ani și o revenire a acestuia în anul 1999.
2.1.2. EVOLUȚIA REZULTATULUI BRUT AL EXERCIȚIULUI
Rezultatul brut al exercițiului (Rb) exprimă în mărimi absolute rentabilitatea brută sau pierderile aferente activității firmei, după deducerea cheltuielilor totale din veniturile totale aferente unui exercițiu financiar.
Rb = Rezultatul exploatării + Rezultatul financiar + Rezultatul excepțional
Rezultatul brut = Venituri totale – Cheltuieli totale
Tabelul 2.2.
EVOLUȚIA REZULTATALUI BRUT AL EXERCIȚIULUI
Fig. 2.2.Evoluția rezultatului brut al exercițiului
Evoluția favorabilă a rezultatului brut al exercițiului s-a datorat:
creșterii veniturilor într-un ritm superior cheltuielor;
modificării structurii veniturilor, respectiv a cheltuielilor;
îmbunătățirii eficienței activității măsurate prin profitabilitatea veniturilor, respectiv a cheltuielilor.
2.1.3. EVOLUȚIA PRODUCȚIEI EXERCIȚIULUI
Producția exercițiului (Pe) reprezintă totalitatea bunurilor și serviciilor produse de firmă pe o perioadă de un an. Este o expresie a activității globale a firmei.
Principalele elemente componente ale sale sunt :
producția vândută, care însumează bunurile și serviciile facturate la preț de vânzare;
producția stocată, a cărei valoare pozitivă indică creșterea stocului final, a riscului de nevandabilitate;
producția imobilizată, destinată nevoilor proprii ale firmei.
Producția exercițiului = Producția vândută + Producția stocată + Producția imobilizată
Tabelul 2.3.
EVOLUȚIA PRODUCȚIEI EXERCIȚIULUI
Fig. 2.3. Evoluția producției exercițiului
În perioada analizată s-a înregistrat o permanentă creștere a producției exercițiului comparativ cu anul de bază ca urmare a creșterii factorilor care compun producția exercițiului.
2.1.4. EVOLUȚIA NUMĂRULUI DE PERSONAL
SC BERE TIMIȘOREANA SA dispunea în anul 1999 un număr de 639 de personal.
Datorită retehnologizării precum și urmare a reorganizării fluxurilor de producție, numărul de angajați a avut o evoluție descrescătoare din 1996 și până în prezent.
Fig.2.4. Evoluția numărului de personal
2.2. ANALIZA RANDAMENTULUI FINANCIAR
2.2.1. ANALIZA RENTABILITĂȚII ECONOMICE
Rata rentabilității economice (Re) măsoară performanțele patrimoniului total al întreprinderii, reflectând performanța economică a acestuia independent de modul de finanțare și de sistemul fiscal.
În exprimarea rentabiltății economice, la numărătorul fracției se poate utiliza fie rezultatul exploatării (RE), fie excedentul brut al exploatării (EBE), iar la numitor activul total (AT) sau o parte a acestuia.
Re =
Tabelul 2.4.
ANALIZA RENTABILITĂȚII ECONOMICE
Fig. 2.5. Rata rentabilității economice
Rata rentabilității economice măsoară eficiența mijloacelor materiale și financiare (total activ) utilizate de societate la realizarea profitului din exploatare. Acesta a fost de numai 31,68% în anul 1997 față de nivelul înregistrat în anul 1998 când a fost de 68,36% ceea ce denotă o exploatare mult îmbunătățită a capacităților de producție și a disponibilităților de care a dispus pe parcursul anului. Saltul uriaș de la un an la altul s-a datorat în primul rând creșterii investițiilor la imobilizări corporale (mașini, utilaje, mijloace de transport) și astfel creșterii producției. În anul 1999 rata a cunoscut o ușoară scădere fiind de 66,1%.
2.2.2. ANALIZA RENTABILITĂȚII FINANCIARE
Rata rentabilității financiare exprimă capacitatea întreprinderii de a degaja profit net din capitalul propriu angajat în activitatea sa. Altfel spus, rentabilitatea financiară este un indicator prin prisma căruia posesorii de capital apreciază eficiența investiției lor, respectiv oportunitatea menținerii acesteia în afaceri.
Pentru calculul ratei rentabilității financiare la numitorul raportului se vor regăsi capitalurile proprii, iar la numărător se va regăsi rezultatul net.
Rf =
Tabelul 2.5.
ANALIZA RENTABILITĂȚII FINANCIARE
Fig.2.6. Rata rentabilității financiare
Rata rentabilității financiare în anul 1998 a fost de 42,11% față de 28,3% în 1997 ceea ce înseamnă ca rata a crescut cu 13.8%. Această creștere este favorabilă pentru întreprindere și reflectă o îmbunătățire a eficienței utilizării capitalurilor proprii. În anul 1999 se înregisrează o ușoară scădere a acestui indicator, acesta fiind de 40,52%.
2.3. ACTIVITATEA DE PRODUCȚIE ȘI GRUPELE DE PRODUSE
SC TIMIȘOREANA SA cu tradiția sa de peste 275 de ani, își susține dezvoltarea și modernizarea continuă prin calitatea recunoscută a sortimentelor sale de bere.
Producția curentă include sortimentul Timișoreana Pils în variantele: Timișoreana Pils nepasteurizată, Timișoreana Premium Pils Extra Bitter și Timișoreana Pils Specială. Variantele de tip Premium sunt sterilizate la rece, iar Timișoreana Pils Specială este pasteurizată. Pe lângă acest sortiment special de bere blondă se mai fabrică o bere neagră Black Caprice Timișoreana cu extract primitiv și o concentrație alcoolică mai ridicate. Și această bere este sterilizată la rece.
Principalele sortimente de bere produse de către S.C. BERE TIMIȘOREANA S.A. sunt:
“Timișoreana Pils” este o bere destinată celor mai exigenți consumatori, având o culoare foarte deschisă și o aromă fină de hamei. Datorită acestor calități, Timișoreana Pils se încadrează în clasa berilor de tip Pils. Berea Timișoreana Pils se livrează îmbuteliată în sticle de 500 ml atât pasteurizată, cu un termen de garanție de 4 luni, cât și stabilizată prin filtrare sterilizată, cu un termen de garanție de 45 de zile. Valoarea nutritivă pentru ambele variante este de 45 Kcal/100gr.
“Timișoreanas clasic” este o bere specială cu aromă de hamei pronunțată, având extractul primitive 110BIIg. Este un produs destinat pentru larg consum.
“Black Caprice” este o bere neagră de tip Munchen de 160BIIg. Calitatea sa deosebită este dovadă tradiției acestei fabrici în producerea de bere brună sau neagră de tipul apreciatelor sortimente “Corvin” sau “English Porter” din trecut. Sterilizată la rece își păstrează calitatea timp de 30 de zile.
“Malțul” face parte din producția curentă atât pentru producerea de bere blondă obișnuită cât și pentru producerea berii de tip Pils. Aceste două sortimente de malț sunt completate și de producerea de malț brun, malț caramel și malț torefiat. Capacitățile de malțificare permit comercilaizarea acesteia și pentru producători de bere.
Calitatea berii se bazează pe achiziționarea de materii pime corespunzatoare, pe o tehnologie modernă și un control exigent de calitate în toate fazele de fabricație. În acest scop laboratorul fabricii a fost dotat cu aparatură modernă cum ar fi spectometru de IR-UV, turbidimetru și colorimetru electronic, balanță de mare precizie și altele. Calitatea produselor realizate de această fabrică garantează succesul de azi și satisfacerea exigențelor consumatorilor în viitor. Fabrica de bere din Timișoara livrează aproximativ 400000 de sticle și 300 de butoaie pe zi, având și o berărie proprie pentru publicul consumator de bere la pahar. În ultima perioadă secțiile de producție au fost înzestrate cu două linii moderne de filtrare cu Kieselgur, două instalații de umplere a berii în KEG-uri, 4 instalații de filtrare sterilizate la rece, o mașină de spălat și îmbuteliat sticle de mare capacitate.
Toate aceste dotări au condus la îmbunătățirea continuă a calității. Generațiile de specialiști berari au căutat întotdeauna echilibrul dintre tradiție și noile tehnologii de fabricare a berii.
În general se foloșeste o tehnologie clasică de obținere a mustului de bere, fermentare la temperaturi joase și maturare îndelungată. Degustările periodice efectuate de către specialiști asigură un gust și o valoare amară constantă, o aromă plăcută și specifică fiecărui sortiment în parte și excelente proprietăți de spumă și perlare.
S.C. BERE TIMIȘOREANA S.A este producător de bere care respectă cu rigurozitate tehnologia clasică: brasajul tradițional, fermentarea primară la temperaturi scăzute și maturarea îndelungată a berii.
CAP 3. ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR
3.1. PREZENTAREA PRINCIPALELOR INSTRUMENTE UTILIZATE ÎN ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR
În acest sens sunt prezentate:
– bilanțul contabil al societății;
– bilanțul funcțional;
3.1.1.BILANȚUL CONTABIL
Caracterizarea generală a structurii patrimoniale a întreprinderii presupune investigarea elementelor bilanțiere de activ, respectiv de pasiv, prin prisma dimensiunii și a ponderii lor în patrimonial întreprinderii.
3.1.1.1. ACTIVUL
Activul bilanțier cuprinde, pe de o parte, bunurile și disponibilitățile deținute de întreprindere și, pe de altă parte, drepturile de creanță asupra terților. În activul bilanțului sunt cuprinse numai valori nete.
Valoarea netă contabilă se obține din valoarea de intrare în patrimoniu a activelor, denumită și valoare contabilă, din care au fost deduse sumele reprezentând amortismentele și provizioanele aferente.
Posturile de active sunt structurate în bilanț astfel:
active imobilizate;
active circulante;
conturi de regularizare și asimilate;
prime privind rambursarea obligațiunilor.
A) Activele imobilizate sunt bunuri de orice natură, mobile sau imobile, corporale sau necorporale, achiziționate sau produse de întreprindere, care intră în patrimonial firmei ca urmare a deciziilor investiționale, fiind destinate să servească o perioadă îndelungată activitatea firmei. Din punct de vedere financiar sunt elemente stabile, care se uzează și se înlocuiesc lent și a căror depreciere ireversibilă se reflectă prin amortizare. Ele contribuie indirect, prin amortizare, la formare și asigurarea capacității de autofinanțare a unității. La rândul lor, activele imobilizate se compun din:
imobilizări necorporale sau intangibile;
imobilizări corporale sau tangibile;
imobilizări financiare.
B) Activele circulante sunt elemente patrimoniale necesare realizării ciclului de exploatare, supuse în majoritatea cazurilor unei rotații rapide. În cadrul fiecărui ciclu ele trec din forma de active fizice în cea de creanțe și apoi de disponibilități. Ele au în componența lor:
stocuri;
creanțe;
disponibilități și plasamente.
C) Conturi de regularizare și asimilate, care cuprind:
cheltuieli constatate în avans, care urmează a se include eșalonat pe cheltuieli, în perioadele următoare;
diferențe de conversie activ, adică diferențele nefavorabile între valoarea de intrare a creanțelor și datoriilor în devize și valoarea acestora la cursul ultimei zile a exercițiului.
D) Prime privind rambursarea obligațiunilor, care reprezintă diferența dintre valoarea de de emisiune și valoarea de rambursare. Aceste prime sunt cheltuieli financiare ca trebuie amortizate pe durata împrumutului.
3.1.1.2. PASIV
Pasivul bilanțului grupează resursele de care dispune agentul economic pentru a finanța utilizările sale, care sunt grupate în ordinea exigibilității crescătoare.
Elementele patrimoniale de pasiv sunt formate din:
capitalul propriu;
provizioane pentru riscuri și cheltuieli;
datorii;
conturi de regularizare de pasiv.
A) Capitalul propriu cuprinde fondurile proprii de care dispune un agent economic din care se finanțează cea mai mare parte a activelor imobilizate ale unei întreprinderi, adică sumele nedatorate în momentul închiderii bilanțului. În componența lui intră:
prime legate de capital;
diferențe din reevaluare;
rezervele;
rezultatul reportat;
rezultatul exercițiului;
fondurile;
subvențiile pentru investiții;
provizioanele reglementate.
B) Provizioanele pentru riscuri și cheltuieli sunt destinate acoperirii de riscuri și cheltuieli pe care evenimentele survenite sau în curs de desfășurare le fac posibile. Cazurile cele mai tipice sunt:
provizioane pentru litigii;
provizioane pentru garanții acordate clienților;
provizioane pentru cheltuieli de repartizat pe mai multe exerciții;
provizioane pentru pierderi din schimb valutar;
alte provizioane.
C) Datoriile exprimă resurse străine, aparținând agenților economici o perioadă mai mult sau mai puțin îndelungată și regăsite sub formă de :
împrumuturi și datorii asimilate;
furnizori și conturi asimilate;
avansuri primite de la clienți;
alte datorii (personal, asigurări și protecție socială, bugetul de stat).
D) Conturi de regularizare și asimilate se referă la:
veniturile înregistrate în avans, ce reprezintă încasări sau creanțe aferente unor bunuri nelivrate, a unor lucrări sau prestații neefectuate și care nu afectează veniturile exercițiului;
diferențe de conversie pasiv, ce reprezintă profituri latente din conversiile de schimb la sfârșitul exercițiului și sunt diferențe favorabile de curs valutar între data de intrare a creanțelor și datoriilor exprimate în devize și data închiderii exercițiului financiar.
Tabelul 3.1.
BILANȚUL CONTABIL LA SC BERE TIMIȘOREANA SA
3.1.2. ANALIZA FUNCȚIONALĂ A SITUAȚIEI PATRIMONIALE
Concepția funcțională a bilanțului răspunde exigențelor unei analize dinamice, deoarece se bazează pe ipoteza contuității activității. Aceasta permite investigarea activității pe cicluri de operațiuni luând în considerare rolul fiecăruia în funcționarea întreprinderii.
Problemele principale ale analizei sunt:
1.Bilanțul funcțional – instrument al analizei financiare;
2.Analiza funcțională pe baza fondului de rulment și a necesarului de fond de rulment.
Analiza bilanțului fincțional nu are ca scop investigarea averii și angajamentelor întreprinderii, ci întelegerea nevoilor acestuia, în continuă schimbare, și a modului de alocare a surselor de finanțare pe diferite cicluri, răspunzând în acest fel cerințelor unei analize dinamice.
Structura bilanțului funcțional are la baza structura bilanțului contabil, clasificând elementele de activ și de pasiv după apartenența la un ciclu sau altul, astfel:
ciclul de investiții, care cuprinde ansamblul deciziilor luate pentru satisfacerea nevoilor de imobilizări ale întreprinderii și căruia îi corespund activele (utilizările; mijloacele) aciclice (stabile) și, respectiv, pasivele (resursele) aciclice (stabile);
ciclul de exploatare, presupune derularea activităților operaționale de producție (aprovizionare-fabricație-stocare-vânzare) și a fluxurilor degajate de circuitul capitalului angajat în acest ciclu (bani-marfă-producție-marfă-bani), căruia îi corespund activul ciclic (temporar) de exploatare și finanțarea scurtă de exploatare (pasivele aciclice de expoatare);
ciclul de finanțare, căruia îi corespund operațiunile derulate între întreprindere și proprietarii de capital (acționari și creditori), permite eliminarea decalajelor dintre fluxul de lichidități de intrare, respectiv ieșire, degajate de ciclul de expoatare .
Legătura dintre cele trei cicluri de operațiuni este evidențiată de următoarea schemă restrânsă a bilanțului contabil:
Principiul de baza al bilanțului funcțional:
Pentru întocmirea bilanțului funcțional se utilizează valoarea de origine a elementelor care îl compun. Valoarea de origine este cea care a servit la înregistrarea elementelor în momentul intrării în patrimoniu.
Etapele de realizare a bilanțului funcțional:
E1.Tratarea posturilor din bilanțul contabil și din afara lui;
E2.Ordonarea posturilor de activ și pasiv pe cicluri de operațiuni.
E1.Tratarea posturilor din bilanțul contabil și din afara lui;
Pentru întocmirea bilanțului funcțional se parcurg următorii pași:
elementele de activ se înregistrează la valoarea brută pentru a reconstitui investiția inițială care s-a făcut în momentul achiziționării lor;
conceptul de ”nonvaloare” sau de „activ fictiv” nu se mai utilizează tocmai pentru că patrimoniul este privit în mod dinamic, ca element de continuitate a activității și nu în mod static cum este cazul bilanțului financiar;
mijloacele fixe deținute în leasing se asimilează activelor imobilizate sporind nivelul acestora cu valoarea de contractare iar în contrapartidă pentru pasiv se majorează împrumuturile pe termen mediu și lung cu partea rămasă de achitat și capitalul propriu cu partea achitată;
partea de cheltuieli înregistrate în avans care privesc mai multe exerciții viitoare (cheltuieli cu repartițiile capitale) sunt asimilate investițiilor și majorează valoarea activelor imobilizate, iar cheltuielile înregistrate în avans sunt aferente strict exercițiului viitor se asimilează creanțelor;
primele de rambursare a obligațiilor se elimină din activ iar în contrapartidă pentru pasiv se diminuează împrumuturile pe termen mediu și lung (se procedează astfel deoarece prin respectarea principiului „valorii de origine” se consideră că primele de rambursare nu au fost acordate);
diferențele de conversie activ și pasiv nu se mai înregistrează ca atare iar pentru revenirea la valoarea de origine se procedează astfel: cu valoarea diferențelor de conversie activ se majorează creanțele sau se diminuează obligațiile (funcție de natura acestora), respectiv cu valoarea diferențelor de conversie pasiv se diminuează creanțele sau se majorează obligațiile (funcție de natura acestora);
titlurile de plasament sunt asimilate creanțelor fiind excluse din trezoreria de activ datorită gradului diferențiat al lichidității acesteia;
veniturile înregistrate în avans sunt asimilate datoriilor de expoatare deoarece din perspectiva continuității activității în contul acestora întreprinderea trebuie să ofere ceva ( bunuri, lucrări, servicii).
E2.Ordonarea posturilor de activ și pasiv pe cicluri de operațiuni:
În vederea realizării bilanțului funcțional la SC BERE TIMIȘOREANA SA trebuie făcute o serie de modificări la bilanțul contabil și anume:
pentru anul 1997:
având în vedere că elementele de activ apar la valoarea brută în bilanțul funcțional la imobilizările necorporale se adaugă amortizarea aferentă acesteia de 105778 mii.lei;
la imobilizări corporale se adaugă doar valoarea de 3977853 mii.lei reprezentând amortizarea aferentă, firma neavând în dotare mijloace fixe în leasing;
imobilizările financiare sunt asimilate creanțelor în valoare de 622441 mii.lei deoarece activele imobilizate au termene de lichiditate sub un an ;
stocurile nu suferă nici un fel de modificare;
la creanțe este adăugată valoarea de 622441 mii.lei reprezentând creanțele din active imobilizate cu termene de lichiditate sub un an + cheltuielile înregistrate în avans care sunt numai cu termene de lichiditate sub un an de 47790 mii.lei + valoarea decontărilor în curs de clarificare de 289110 mii.lei;
cheltuielile înregistrate în avans respectiv decontările în curs de clarificare sunt asimilate creanțelor;
capitalul propriu se majorează cu amortizarea cumulată a imobilizărilor 4083641 mii.lei;
având în vedere că datoriile au termene de exigibilitate sub un an înseamnă că nu au fost contractate împrumuturi pe termen mediu și lung pe acest an;
împrumuturile pe termen scurt respectiv datoriile din exploatare rămân nemodificate.
pentru anul 1998:
imobilizările necorporale se majorează cu valoarea amortizării de 529645 mii.lei iar imobilizările corporale cu 5889828 mii.lei;
imobilizările financiare în valoare de 505811 mii.lei sunt trecute la creanțe deoarece creanțele din active imobilizate au termene de lichiditate sub un an;
stocurile nu suferă nici un fel de modificare;
la creanțe este adăugată valoarea de 505811 mii.lei reprezentând creanțele din active imobilizate cu termene de lichiditate sub un an + cheltuielile înregistrate în avans care sunt numai cu termene de lichiditate sub un an în sumă de 29074 mii.lei + valoarea decontărilor în curs de clarificare de 680534 mii.lei;
cheltuielile înregistrate în avans respectiv decontările în curs de clarificare trecute la creanțe;
capitalul propriu se majorează cu amortizarea cumulată a imobilizărilor 6419473 mii.lei;
nu au fost contractate nici pe acest an împrumuturi pe termen mediu și lung iar împrumuturile pe termen scurt respectiv datoriile din exploatare rămân nemodificate.
pentru anul 1999:
la imobilizările necorporale se adaugă valoarea amortizării de 1133657 mii.lei iar la imobilizări corporale valoarea de 9257053 reprezentând de asemenea valoarea amortizării;
de la imobilizările financiare se scade valoarea aferentă creanțelor din active imobilizate cu termene de lichiditate sub un an respectiv în sumă de 265016 mii.lei care este trecută la creanțe;
la stocuri nu se produce nici o modificare;
la creanțe se adaugă: valoarea aferentă creanțelor din active imobilizate cu termen de lichiditate sub un an 265116 mii.lei, valoarea aferentă creanțelor înregistrate în avans care de asemenea au termene de lichiditate sub un an 93503 mii.lei, valoarea titlurilor de plasament în sumă de 1523492 mii.lei și valoarea decontărilor în curs de clarificare 680534 mii.lei;
titlurile de plasament sunt excluse din trezoreria de activ pentru a fi asimilate creanțelor în sumă de 1523492 mii.lei;
valoarea cheltuielilor înregistrate în avans respectiv a decontărilor în curs de clarificare este asimilată creanțelor;
capitalul propriu se majorează cu valoarea cumulată a amortizării imobilizărilor în valoare de 10390710 mii.lei;
spre deosebire de ceilalți ani firma contractează împrumuturi pe termen mediu și lung care însă nu suferă nici o modificare în transpunerea în bilanțul funcțional;
împrumuturile pe termen scurt și datoriile din exploatare nu suferă nici o modificare.
Tabelul 3.3.
BILANȚ FUNCȚIONAL LA SC BERE TIMIȘOREANA SA
-mii.lei-
3.2. ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR
Analiza echilibrului financiar al firmei urmărește reflectarea raporturilor de egalitate dintre sursele de finanțare și utilizările resurselor financiare, dintre veniturile și cheltuielile aferente desfășurării activității firmei pe termen lung, mediu și scurt.
Analiza echilibrului financiar poate avea două abordări și anume: o abordare statică – indicatorii echibrului financiar sunt calculați pe baza bilanțului financiar și reflectă o imagine statică (la un moment dat) a modului de realizare a echilibrului financiar și o abordare dinamică – indicatorii echibrului financiar sunt calculați pe baza bilanțului funcțional iar echilibrul financiar este privit din perspectiva continuității activitații.
Analiza financiară evidențiază modalitățile de realizare a echilibrului financiar având ca obiective:
echilibrul pe termen lung, cînd se compară capitalul permanent cu activele imobilizate (fond de rulment);
echilibrul pe termen scurt, când se compară activele circulante cu obligațiile pe termen scurt (necesarul de fond de rulment);
echilibrul financiar global, când se compară fondul de rulment cu nevoia de fond de rulment (trezoreria).
3.2.1. ANALIZA ECHILIBRULUI PE TERMEN LUNG
Echilibrul financiar pe termen lung este analizat pe baza fondului de rulment.
Fondul de rulment (FR) reprezintă excedentul de resurse financiare care se degajă în urma acoperirii activelor permanente din resursele permanente și care poate fi folosit pentru finanțarea activelor curente. Practic, fondul de rulment este partea din capitalul permanent care depășește valoarea imobilizărilor și este destinată finanțării activelor circulante.
Când sursele permanente sunt mai mari decât necesitățile permanente spunem că întreprinderea dispune de un fond de rulment care poate fi utilizat (“rulat”) pentru reînnoirea activelor circulante. În acest fel fondul de rulment apare ca o marjă de securitate sau de siguranță financiară care permite întreprinderii să facă față nevoilor de finanțare ale expoatării atunci când sursele ciclice sunt insuficiente.
Fondul de rulment total se poate calcula prin două modalități:
a) pe baza părții de sus a bilanțului, ca diferență între capitalul permanent (Cpm) și activele imobilizate (Ai):
Determinarea fondului de rulment pe baza părții de sus a bilanțului:
FR = Cpm – Ai
FR = Resurse permanente-Utilizări permanente
În acest caz fondul de rulment marchează surplusul sau disponibilul de surse permanente care depășesc nevoile permanente și pot fi utilizate pentru finanțarea nevoilor ciclice.
Stabilirea mărimii fondului de rulment pe baza părții de sus a bilanțului reflectă modul cum structura financiară a întreprinderii influențează procesul de formare a surselor de finanțare aferente procesului de exploatare.
b) pe baza părții de jos a bilanțului ca diferență între activele circulante (stocuri + creanțe + disponibilități) și datoriile totale pe termen scurt (obligațiile de exploatare + datorii financiare pe termen scurt):
Calculul fondului de rulment pe baza părții de jos a bilanțului:
FR = Ac – Dts
În acest caz fondul de rulment marchează activele circulante finanțate din surse stabile, sau excedentul de active circulante față de datoriile pe termen scurt acesta fiind un criteriu important de apreciere a echilibrului financiar.
Stabilirea mărimii fondului de rulment pe baza părții de jos a bilanțului reflectă în termeni concreți problema solvabilității viitoare a întreprinderii, indicatorul căpătând semnificația unui excedent de lichidități potențiale sau marjă de siguranță care poate atenua riscurile activității de exploatare.
Fondul de rulment se poate găsi în următoarele situații:
a) FR = 0, Ac = Dts, Ai = Cpm
Această situație este mai puțin realizabilă, reflectând armonizarea totală a resurselor cu necesitățile de alocare a acestora. În acest caz activele stabile sunt finanțate din capitaluri permanente iar activele circulante sunt finanțate integral pe seama surselor ciclice.
b) FR > 0, Ac > Dts, Cpm > Ai
Când fondul de rulment este pozitiv capitalurile permanente finanțează o parte din activele circulante, după finanțarea integrală a imobilizărilor.
De asemenea, activele circulante transformabile în lichidități vor permite nu numai rambursarea integrală a datoriilor pe termen scurt, dar în același timp și degajarea lichidităților excedentare.
Această situație reflectă o perspectivă favorabilă a întreprinderii sub aspectul solvabilității sale, întreprinderea dispunând de o marjă de securitate care o poate proteja, parțial sau integral, de efectele perturbării ciclului de încasare sau de plăți.
c) FR < 0, Ac < Dts, Cpm < Ai
Valoarea negativă a fondului de rulment reflectă utilizarea unei părți din datoriile pe termen scurt (resurse temporare) pentru acoperirea activelor imobilizate (nevoi permanente) contra principiilor de finanțare.
Situația în care activele circulante tranasformabile în lichidități sunt insuficiente pentru acoperirea datoriilor pe termen scurt este o situație de dezechilibru care reflectă o stare nefavorabilă sub aspectul solvabilității.
Aprecierea perspectivei întreprinderii de a-și acoperii datoriile pe termen scurt presupune analiza detaliată a structurii activelor circulante și a datoriilor pe termen scurt: dacă scadența medie a activelor circulante este mai mică decât datoriile pe termen scurt, echilibrul financiar poate fi asigurat și în condițiile unui fond de rulment negativ.
Se impun totuși câteva intervenții corectoare în acest caz:
accelerarea încasărilor;
obținerea unor termene de plată mai lejere;
apelarea la împrumuturi pe termen scurt.
Factorii care influentează nivelul și evoluția fondului de rulment sunt:
Infuența factorilor va determina modificări ale fondului de rulment care se pot sintetiza în următoarele situații:
a) Fondul de rulment crește. Această situație este considerată a fi pozitivă deoarece o parte tot mai mare a activelor circulante este finanțată din capitalul permanent. Dacă această creștere s-a datorat însă creșterii gradului de îndatorare pe termen lung prin apelarea la credite pe termen mediu și lung atunci vor crește și cheltuielile financiare (dobânzile) care vor avea ca efect diminuarea rezultatului exploatării. Situația financiară se îmbunătățește dacă creșterea fondului de rulment s-a făcut pe seama creșterii capitalurilor proprii.
Un fond de rulment care acoperă în totalitate stocurile nu este dovada unei bune gestiuni a resurselor deoarece în locul resurselor permanente, mult mai costisitoare, ar putea fi folosite resurse temporare.
b) Fondul de rulment scade. Această situație de multe ori este considerată negativă, deoarece activele circulante sunt acoperite într-o mai mică măsură din resursele permanente. Dacă această diminuare a fondului de rulment se datorează creșterii activelor imobilizate atunci situația financiară a întreprinderii pe termen lung se îmbunătățește datorită rezultatelor exploatării degajate de investiții. De asemenea scăderea fondului de rulment poate fi compensată și print-o gestionare mai eficientă a activelor circulante.
Reducerea fondului de rulment se manifestă negativ atunci când se micșorează pe seama reducerii capitalului social.
c) Fondul de rulment rămâne neschimbat. Deși această situație nu este întâmplătoare ea poate fi rezultatul stagnării întreprindrii când nu se realizează investiții sau volumul de activitate rămâne același. Această situație se întâlnește pe perioade scurte, operațiunile financiar contabile determinând modificări permanente a fondului de rulment în sensul creșterii sau diminuării lui.
Prin urmare:
1. Fondul de rulment permite urmărirea respectării de către întreprindere a echilibrului financiar prin măsurarea “marjei de securitate” de care dispune întreprinderea pentru a face față factorilor perturbatori.
2. Mărimea absolută a fondului de rulment nu ne spune dacă acesta este adaptat sau nu nevoilor întreprinderii. Problema la care trebuie găsită o soluție este dacă acesta este suficient în raport cu ciclul de exploatare.
3. Pentru analiza mărimii fondului de rulment trebuie reținute două mărimi: mărimea minimă și mărimea optimă:
mărimea minimă a fondului de rulment necesară pentru realizarea echilibrului financiar este dată de nivelul mediu al fluctuațiilor nevoii fondului de rulment;
mărimea optimă a fondului de rulment este cea care menține echilibrul financiar la cel mai scăzut cost al procurării capitalurilor. Dacă se compară fondul de rulment cu cifra de afaceri atunci mărimea optimă ar trebui să reprezinta 1/3 din cifra de afacere.
4. Pentru realizarea echilibrului financiar al întreprinderii pe termen lung pe lângă determinarea fondului de rulment în mărime absolută trebuie luate în considerare și durata medie de realizare a activelor (gradul de lichiditate a activelor), respectiv durata medie de achitare a obligațiilor (gradul de exigibilitate al pasivelor).
5. Pentru a ne da seama de poziția firmei în cadrul ramurii de activitate va trebui ca mărimea fondului de rulment să fie comparată cu mărimi înregistrate de întreprinderi similare din cadrul sectorului sau ramurii de activitate.
3.2.1.1. NIVELUL ȘI DINAMICA FONDULUI DE RULMENT
Analiza fondului de rulment trebuie completate cu o comparare a lor cu mărimile fondului de rulment înregistrate de întreprinderi similare ca profil și dimensiune, sau cu valori reprezentative realizate în perioade precedente.
Ponderea fondului de rulment în capitalul permanent (PFR) reprezintă resursele permanente alocate pentru finanțarea activelor circulante:
PFR =
Unde:
FR – fond de rulment
Cpm – capital permanent
Raportul de finanțare a activelor circulante din fondul de rulment (Rfac) arată proporția în care resursele permanente alocate finanțări activelor curente le acoperă în mod efectiv:
Rfac =
Unde:
Ac – active circulante
FR – fondul de rulment
Tabelul 3.4.
FOND DE RULMENT GLOBAL
Fig. 3.1. Fondul de rulment
Rata resurselor stabile, care reflectă măsura în care participă resursele permanente la finanțarea activității, a fost în ultimul an de analiză de 67% majorându-se cu 3.9% față de anul anterior, semnificând creșterea importanței finanțării permanente în total finanțare. Rata utilizărilor stabile, care reflectă participarea investițiilor în total patrimoniu, a fost de 41.2% reducându-se cu 5% față de anul anterior, semnificînd scăderea gradului de importanță ca nevoie de finanțat a utilizărilor stabile. Diferența dintre rata resurselor stabile și rata utilizărilor stabile reflectă măsura în care fondul de rulment global participă în total resurse la finanțarea activității, care în ultimul an era de 25.8%, față de 16,9% anul anterior, semnificând creșterea importanței ca sursă în total resurse.
Pe întreaga perioadă de analiză se înregistrează valori pozitive și un trend crescător al fondului de rulment, ceea ce înseamnă că sursele permanente reușesc, să finanțeze integral nevoile permanente, rămânând și un surplus pentru finanțarea nevoilor ciclice. Acest fapt se datorează creșterii continue într-un ritm superior pe perioada de analiză a resurselor permanente față de creșterea alocărilor stabile.
Resursele permanente ale întreprinderii au fost utilizate astfel:
în anul 1997:
pentru finanțarea activelor imobilizate 34909187 mii lei (80,8%);
pentru finanțarea activelor circulante 8256389 mii lei (19,2%);
în anul 1998:
pentru finanțarea activelor imobilizate 45041066 mii lei (73,3%);
pentru finanțarea activelor circulante 16390673 mii lei (26,7%);
în anul 1999:
pentru finanțarea activelor imobilizate 66464559 mii lei (61.6%);
pentru finanțarea activelor circulante 41577342 mii lei (38.4%);
Creșterea activelor imobilizate a avut ca și cauză:
creșterea imobilizărilor necorporale de la 1560213 mii.lei în 1997 la 3017807 mii.lei (93,4%) în 1998 și la 1999 la 3037865 mii.lei;
creșterea imobilizărilor corporale de la 33348974 mii.lei în 1997 la 42023259 mi.lei (26%) în 1998 și la 62920883 mii.lei (49,7%) în 1999.
Creșterea capitalului permanent cu 42.3% în 1998 față de 1997 s-a datorat creșterii capitalului propriu, în acest an fabrica necontractând împrumuturi pe termen mediu și lung și cu aproape 75.9% în 1999 față de 1998 datorată creșterii atât a capitalului propriu ponderea acestuia în capitalul permanent fiind de 85% cât și a împrumuturilor pe termen mediu și lung ponderea în capitalul permanent fiind de 15%
Comparând fondul de rulment cu un nivel optim (1/3 din cifra de afaceri) se observă că nivelul înregistrat de fabrica de bere pe perioada analizată este sub nivelul optim.
în anul 1997 nivelul optim a fost : 62043286 mii.lei iar nivelul înregistrat este mult mai mic acesta fiind de 8256389 mii.lei (13.3%).
în anul 1998 nivelul optim a fost : 96411606 mii.lei față de 16390673 mii.lei (17%) nivelul înregistrat de FR pe acest an.
în anul 1999 nivelul optim a fost : 103151687 mii.lei iar cel realizat 41577342 mii.lei (40.3%).
Ponderea fondului de rulment în capitalul permanent crește de la un an la altul ceea ce semnifică o continuă îmbunătățire a nivelului fondului de rulment. Fondul de rulment reușește să acopere o parte tot mai mare din activele circulante, în anul 1999 reușind să acopere aproape 44% din acestea.
Fondul de rulment a crescut cu 98.5% în 1998 reprezentând 27% din capitalul permanent. În 1999 fondul de rulment crește cu 154% față de 1998 adică 38.5% din capitalul permanent. În ultimul an, fondul de rulment finanțează 44% din activele circulante ceea ce înseamnă că fabrica a reușit să-și acopere nevoile permanente din surse permanente și chiar să finanțeze o parte din acivele circulante. Această situație este una favorabilă întrucât creșterea fondului de rulment nu s-a datorat creșterii într-o măsură mai mare față de capitalul propriu a gradului de îndatorare pe termen lung care ar duce la creșterea cheltuielilor financiare (dobânzile) având ca efect diminuarea rezultatului exploatării.
Concluzie:
Firma a reușit să-și acopere nevoile permanente pe seama surselor permanente. Comparând însă FR cu CA se constată că acesta este mult sub nivelul optim, în 1997 fiind doar de 13% din acest nivel, înregistrând totuși o îmbunătățire în ultimul an de analiză fiind de 40% din nivelul optim.
3.2.1.2. ANALIZA STRUCTURII FONDULUI DE RULMENT
Fondul de rulment este compus din:
– fondul de rulment propriu (FRp), reprezintă partea din capitalurile proprii care depășesc valoarea activelor permanente și care sunt destinate finanțării activelor circulante (apreciază cuantumul participării capitalului propriu la finanțarea activelor circulante); această parte trebuie să dețină ponderea majoritară în fondul de rulment și să manifeste o permanentă tendință de creștere;
FRp = Capital propriu – Active imobilizate
FRp = FR – Împrumuturi pe termen mediu și lung
TABELUL 3.5.
FONDUL DE RULMENT PROPRIU
Rata resurselor proprii, care reflectă măsura în care participă resursele proprii la finanțarea activității, a fost în ultimul an de analiză de 57.1%, reducându-se cu 6% față de anul anterior, semnificând reducerea importanței finanțării proprii în total finanțare. Diferența dintre rata resurselor proprii și rata utilizărilor stabile reflectă măsura în care fondul de rulment propriu participă în total resurse la finanțarea activității, care în ultimul an era de 15.9%, față de 16.9% anul anterior, semnificând reducerea importanței ca sursă în total resurse.
Concluzie:
Fondul de rulment propriu are valori pozitive ceea ce semnifică faptul că, capitalul propriu acoperă în întregime nevoile permanente existând și un surplus destinat finanțării nevoilor ciclice. FRp înregistrează valori pozitive și crescătoare pe perioada de analiză, însă ponderea capitalului propriu în capital permanent are o tendință de reducere care ar putea avea efecte negative asupra FRp în viitor.
– fondul de rulment străin (FRs), reprezintă partea din datoriile pe termen mediu și lung care depășesc valoarea imobilizărilor și care sunt destinate finanțării activelor circulante (pune în evidență participarea împrumuturilor pe termen mediu și lung la finanțarea activelor circulante).
Frs = FR – FRp
TABELUL 3.6.
FONDUL DE RULMENT
Având în vedere că în primii doi ani de analiză capitalul propriu corespunde cu capitalul permanent ceea ce înseamnă că nu au fost contractate împrumuturi pe termen mediu și lung se poate vorbi despre rata finanțării străine abia în ultimul an de analiză. Acesta se calculează ca pondere a împrumuturilor pe termen mediu și lung în totalul pasiv și este de 9.8%. Rata de finanțare stăină pentru perioada de analiză arată că nevoile cu caracter permanent au fost acoperite parțial din surse împrumutate cu caracter permanent.
Concluzie:
Apelarea la aceste surse împrumutate stabile în condițiile inexistenței lor în primii ani de analiză reprezintă o situație nefavorabilă din punct de vedere al finanțării permanente.
TABELUL 3.7.
STRUCTURA FONDULUI DE RULMENT
Fig.3.2.Evoluția structurii fondului de rulment
Se poate observa o situație foarte bună pentru firmă în primii 2 ani de analiză, fondul de rulment fiind constituit în totalitate din fond de rulment propriu însă în 1999 se poate observa o reducere a ponderii fondului de rulment propriu ca urmare a contractării împrumuturilor pe termen mediu și lung. În ultimul an, 62% din fondul de rulment se constituie pe seama resurselor proprii, diferența de 38% constituind fondul de rulment străin. Scăderea ponderii fondului de rulment propriu se poate aprecia ca fiind un aspect nefavorabil pentru firmă.
Concluzie:
Se observă o reducere în structură a fondului de rulment propriu în ultimul an de analiză fiind doar de 62% comparativ cu primii ani de analiză când era de 100%.
3.2.1.3. ANALIZA GESTIUNII FONDULUI DE RULMENT
Viteza de rotație a fondului de rulment prin cifra de afaceri reprezintă marja de securitate și exprimă numărul mediu de zile în care fondul de rulment se reconstituie prin cifra de afaceri. Cu cât durata în zile a unei rotații este mai scăzută cu atât mai rapid se recuperează fondurile și deci cifra de afaceri se realizează cu un necesar mai mic de fonduri.
Dz =
Unde:
FR – fondul de rulment
CA – cifra de afaceri
T – numărul de zile
Marja de securitate trebuie totuși să se situeze între 30 și 90 de zile, sub această viteză reprezentând “topirea” resurselor permanente în sensul scăderii importanței surselor permanente în finanțarea activității, iar peste, “înghețarea” fondurilor permanente în sensul supradimensionării lor în raport cu nevoile de finanțare.
TABELUL 3.8.
VITEZA DE ROTAȚIE A FONDULUI DE RULMENT
În ultimul an nivelul indicatorului era bun, marja de securitate încadrându-se în limite normale deși depășeșțe cu aproape 20 de zile marja minimă de securitate. Fondul de rulment se reconstituia pe seama cifrei de afaceri în aproximativ 49 de zile. Sporirea duratei în zile a rotației semnifică creșterea importanței finanțării stabile asupra activității, adică cifra de afaceri se realizează cu un fond de rulment mai mare față de perioada anterioară, situație considerată ca fiind nefavorabilă.
3.2.2. ANALIZA ECHILIBRULUI PE TERMEN SCURT
Echilibrul finanicar pe termen scurt este analizat prin necesarul de fond de rulment.
Necesarul de fond de rulment reprezintă partea din active ciclice ce trebuie finanțate din surse stabile respectiv activele circulante (cu termen de lichiditate sub un an) care urmează să fie finanțate din surse stabile (cu exigibilitate mai mare de un an).
Relația de calcul a necesarului de fond de rulment este:
NFR = Active ciclice – Pasive ciclice
Sau:
NFR = [ Active circulante – Disponibilități] – [ Datorii pe termen scurt – Credite de trezorerie]
Analiza necesarului de fond de rulment poate evidenția următoarele situații:
a) NFR > 0, Aciclice > Pciclice
Dacă necesarul de fond de rulment este pozitiv, el semnifică un surpus de nevoi temporare (active ciclice) în raport cu resursele temporare (pasive ciclice) posibil de mobilizat.
Situația în care nevoia de fond de rulment este pozitivă poate fi considerată normală numai dacă este determinată de:
politica de investiții care atrage creșterea nevoii de finanțare a ciclului de exploatare;
creșterea vânzărilor;
mărirea duratei ciclului de fabricație datorită complexității produselor;
Se consideră o situație nefavorabilă existența unei nevoi de fond de rulment pozitiv când este determinată de:
existența unui decalaj nefavorabil între lichiditatea activelor circulante și exigibilitatea datoriilor de exploatare (s-a încetinit încasarea creanțelor și s-a urgentat plata obligațiilor);
existența unor stocuri fără mișcare sau cu mișcare lentă.
b) NFR < 0, Aciclice < Pciclice
Valoarea negativă a necesarului de fond de rulment evidențiază surplusul resurselor temporare (ciclice) în raport cu nevoile temporare (ciclice) corespunzătoare. În acest caz nevoia de fond de rulment negativă constituie o sursă temporară care nu trebuie finanțată ci dimpotrivă, ea finanțează fondul de rulment și trezoreria.
Această situație este apreciată ca fiind pozitivă dacă este determinată de:
accelerarea vitezei de rotație a stocurilor și creanțelor;
angajarea unor datorii de exploatare cu termene de plată mai relaxate (scadențe mai mari).
Un necesar de fond de rulment negativ se consideră ca fiind o situație nefavorabilă când nu se datorează unor întreruperi temporare în aprovizionare și reînnoirea stocurilor sau în activitatea de producție.
Prin urmare:
1. Necesarul de fond de rulment permite urmărirea echilibrului curent prin compararea necesităților de finanțare a ciclului de exploatare cu datoriile aferente exploatării.
2.Mărimea optimă a necesarului de fond de rulment stabilită în practică, pe baza raportului dintre necesarul de fond de rulment și cifra de afaceri nu trebuie să depășească o rată de 10 – 15% din CA.
3. Ca și influență asupra modificării nevoii de fond de rulment ponderea cea mai mare o are modificarea nevoii de fond de rulment din exploatarre;
4. Deși pot fi identificați mai mulți factori asupra necesarului de fond de rulment, influența cea mai mare o are modul de gestinare a stocurilor. Nu trebuie însă neglijată nici viteza de rotație a furnizorilor, respectiv clienților.
3.2.2.1. NIVELUL ȘI DINAMICA NECESARULUI DE FOND DE RULMENT
Tabelul 3.9.
NECESARUL DE FOND DE RULMENT
Fig.3.3. Necesarul de fond de rulment
Rata resurselor curente, ce reflectă măsura în care participă resursele curente la finanțarea activității, a fost în ultimul an de analiză de 24.4%, scăzând cu 2.2% față de anul anterior, diminuând importanța finanțării curente în total. Rata utilizărilor curente, ce reflectă participarea activelor curente în total patrimoniu, a fost de 56.7%, sporind cu 3.9% față de anul anterior, mărind importanța ca nevoie de finanțat a utilizărilor curente. Diferența dintre rata utilizărilor curente și rata resurselor curente reflectă măsura în care necesarul global de fond de rulment participă la constituirea nevoii totale de finanțat a activității, care în ultimul an a fost de 32.3% față de 26.2% anul anterior, semnificând creșterea importanței ca nevoie de finanțat în total utilizări.
Necesarul de fond de rulment înregistrează pe întreaga perioadă de analiză valori pozitive și o tendință permanentă de creștere ceea ce înseamnă că a existat permanent un surplus de nevoi temporare în raport cu sursele temporare. Acest lucru s-a datorat creșterii într-un ritm mai rapid a activelor ciclice decât a surselor ciclice.
Nivelul necesarului de fond de rulment a fost de 13175786 mii.lei în anul 1997, de 25574662 mii.lei în 1998 ceea ce înseamnă o creștere cu 12398876 mii.lei în mărimi absolute, respectiv de 94% și de 52093229 mii.lei în 1999 adică o creștere de 104% față de 1998.
Această creștere a necesarului de fond de rulment și chiar mult decât dublul său în 1999 s-a datorat creșterii activelor curente cu 23944550 mii.lei în 1998 (87.1%) respectiv cu 39942723 mii.lei (77.6%) în 1999 în timp ce pasivele curente au crescut cu 11545654 mii.lei (80.6%) în 1998 și cu 134424156 mii.lei (51.9%).
Creșterea activelor curente are următoarele cauze:
în anul 1998:
– creșterea stocurilor cu 16371791 mii.lei (93.6);
– creșterea creanțelor cu 7572739 mii.lei (75.6%);
– în anul 1999:
– creșterea stocurilor cu 24607115 mii.lei (72.6%);
– creșterea creanțelor cu 15335608 mii.lei (87.2%);
Pasivele curente cresc și ele dar într-un ritm mai scăzut decât activele curente. Această creștere s-a datorat creșterii datoriilor din exploatare cu 11545654 mii.lei în 1998 (81%) și cu 13424156 mii.lei în 1999 (52 %). Creditele de trezorerie cresc și ele cu 4212313 mii.lei în 1998 (72%) și cu 3756659 mii.lei în 1999 (37%) adică cresc mai puțin în comparație cu datoriile din exploatare ceea ce explică creșterea pasivelor curente.
Comparând necesarul de fond de rulment cu un nivel considerat normal (15% din Ca) se observă că nivelul înregistrat de întreprindere devansează nivelul optim doar în anul 1999, în restul anilor fiind sub acest nivel:
nivelul optim pentru anul 1997 este 27919479 mii.lei iar NFR este de 13175786 mii.lei (47%);
nivelul optim pentru anul 1998 este 43385223, NFR este de 25574662 mii.lei (58.9%);
nivelul optim pentru anul 1999 este 46418259, NFR este de 52093229 mii.lei (112.2%).
În anul 1999 necesarul de fond de rulment a crescut cu aproape 104% față de anul precedent, fapt datorat următoarelor aspecte principale:
aspecte pozitive legate de ciclul de investiții și ciclul de exploatare:
– creșterea nevoilor de finanțare a activității în urma investițiilor efectuate în miloace fixe (au fost făcute investiții în special la echipamente tehnologice și în mijloace de transport);
– creșterea vânzărilor.
– aspecte negative, legate de creșterea ineficientă a activelor circulante și reducerea gradului lor de lichiditate:
– reducerea vitezei de rotație a stocurilor (vezi tabelul 3.10.);
– reducerea vitezei de rotație a creanțelor.
Rata nevoilor curente, care arată partea neacoperită a activelor ciclice de către pasivele ciclice, a fost în 1999 de 57% (față de 50% maxim admis), crescând cu 7% față de anul anterior. Situația poate fi considerată nesatisfăcătoare deoarece nevoile ciclice nu puteau fi acoperite nici măcar într-o proporție de 50% din resursele curente. Acest lucru indică un dezechilibru în finanțarea curentă a activității.
O mai bună percepție asupra implicațiilor necesarului de fond de rulment asupra echilibrului întreprinderii se obține dacă determinarea necesarului de fond de rulment se realizează cu ajutorul ratelor de gestiune:
TABELUL 3.10.
NECESARUL DE FOND DE RULMENT PRIN RATELE DE GESTIUNE
Se observă că durata medie de realizare a activelor este mai mare decât durata medie de plată a datoriilor din pasiv, ceea ce impune existența unui fond de rulment care să compenseze acest decalaj și să mențină echilibrul financiar.
Dacă se compară creditul client cu creditul furnizor se constată că firma este dezavantajată de faptul că încasează mai târziu creanțele față de datoriile pe care le are de plătit. Pe anul 1997 firma are de plătit datoriile în 6 zile iar creanțele le încasează abia după 9 zile, firma aflându-se într-o situație dificilă. O situație favorabilă firmei ar fi ca durata de rotație a creditului client să scadă ceea ce nu se întâmplă în cazul acestei firme. Situația firmei se înrăutățește în 1999 firma încasând creanțele în 29 de zile și trebuind să-și plătească obligațiile în 19 zile ceea de înseamnă un decalaj nefavorabil de 10 zile între data încasării și cea a plății.
Concluzie:
Firma n-a reușit să-și acopere nevoile curente pe seama surselor curente. Nevoia de fond de rulment a fost permanent pozitivă și a înregistrat o tendință crescătoare pe întreaga perioadă de analiză, ceea ce înseamnă că a existat un surplus de nevoi curente în raport cu sursele temporare. Acest fapt s-a datorat practic creșterii într-un ritm mai rapid a activelor ciclice decât a surselor ciclice. În ultimul an NFR a crescut față de anul trecut ca urmare a creșterii nevoilor de finanțare a activității în urma investițiilor efectuate în mijloace fixe, creșterea vânzărilor, cât și datorită unor aspecte negative, legate de creșterea ineficientă a activelor circulante și reducerea gradului lor de lichiditate. Dacă comparăm NFR cu CA se constată că NFR depășește în ultimul an de analiză nivelul admisibil.
3.2.2.2. ANALIZA GESTIUNII NECESARULUI DE FOND DE RULMENT
Viteza de rotație a necesarului de fond de rulment prin cifra de afaceri reprezintă „marja de atragere” și exprimă numărul mediu de zile în care necesarul de fond de rulment se reconstituie prin cifra de afaceri. Cu cât durata în zile a unei rotații este mai scăzută cu atât cifra de afaceri se realizează cu un necesar curent de finanțare mai mic.
dz =
Marja de siguranță a NFR pe seama cifrei de afaceri trebuie totuși să se situeze între 30 – 90 de zile, sub această viteză reprezentând un pericol în raport cu echilibrul financiar pe termen scurt în sensul urgentării acoperirii nevoilor ciclice pe seama celor permanente, iar peste acest nivel însemnând scăderea sensibilă a trezoreriei firmei în sensul imobilizării peste limite normale.
TABELUL 3.11.
VITEZA DE ROTAȚIE A NECESARULUI DE FOND DE RULMENT
În anul 1998 rotația necesarului de fond de rulment prin cifra de afaceri a avut o durată de 32 de zile încadrându-se în limite normale. În 1999 rotația necesarului de fond de rulment prin cifra de afaceri a avut o valoare de 61 de zile mult mai mare decât anul precedent tendința de creștere considerată ca fiind nesănătoasă.
3.2.3.ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR GLOBAL
Analiza trezoreriei nu este altceva decât analiza echilibrului financiar pe termen scurt când se compară o mărime relativ constantă (fondul de rulment) cu o mărime fluctuantă (necesarul de fond de rulment).
Trezoreria (T) la nivelul unei întreprinderi, este imaginea disponibilităților monetare și a plasamentelor pe termen scurt, apărute din evoluția curentă a încasărilor și plăților, respectiv a plasării excedentului monetar.
Trezoreria reprezintă disponibilitățile bănești rămase la dispoziția firmei rezultate din activitatea desfășurată pe parcursul unui exercițiu financiar. Reprezintă excedentul de lichidități rămase după acoperirea excedentului de nevoi ciclice (rămase neacoperite) de către excedentul de resurse permanente.
Încasările și plățile efectuate reflectă operațiunile pe care le realizează firma, operațiuni de intrare de trezorerie și operațiuni de ieșire de trezorerie. Practic, înseamnă diferența între fondul de rulment și necesarul de fond de rulment:
T= FR – NFR
Mărimea trezoreriei depinde atât de modificarea fondului de rulment (sub influența modificării capitalului permanent și a activelor imobilizate), cât și de modificările necesarului de fond de rulment (sub influența modificării activelor curente, respectiv a pasivelor curente).
Trezoreria mai poate fi determinată și ca diferență între disponibilitățile bănești (inclusiv plasamente) și împrumuturi pe termen scurt (credite curente + soldul creditor al băncii):
T = DB – Îts
Analiza trezoreriei presupune determinarea mărimii și sensului acestuia, a existenței și mișcării titlurilor de plasament, disponibilităților în conturi la bănci și în casă, a creditelor bancare pe termen scurt și a altor valori de trezorerie. De asemenea presupune identificarea factorilor de influență și cauzelor care modifică acești factori.
Analiza trezoreriei poate evidenția două situații:
a) T > 0; FR > NFR
Trezoreria pozitivă este generată de fondul de rulment superior necesarului de fond de rulment. Se asigură astfel posibilitatea efectuării de plasamente și a deținerii de disponibilități bănești. Firma se găsește într-o situație favorabilă, cu mențiunea că nu întotdeauna o trezorerie pozitivă este semnul unei situații favorabile, deoarece scopul întreprinderii este antrenarea resurselor în activități eficiente.
Dacă pe termen scurt trezoreria pozitivă înseamnă realizarea echilibrului financiar, pe termen lung abundența resuselor stabile ar putea semnifica insuficiența utlizării lor cu efecte negative în remunerarea capitalului și respectiv rambursarea împrumuturilor. În acest caz trebuie evitată achiziționarea de împrumuturi pe termen lung, cu dobânzi ridicate, pentru acoperirea nevoilor curente.
b) T < 0; FR > NFR
Trezoreria negativă evidențiază un dezechilibru financiar, un deficit monetar acoperit prin angajarea de credite pe termen scurt.
Această situație evidențiază dependența activității de exploatare a întreprinderii de resursele financiare externe care pe termen scurt pot deveni foarte costitoare mai ales atunci când nevoia de finanțare este acută. Starea de dependență a întreprinderii față de resursele de capital limitează autonomia financiară a acestuia pe termen scurt.
O trezorerie negativă poate fi favorabilă întreprinderii doar în situația în care costul finanțării pe termen scurt este inferior randamentului obținut în activitatea de exploatare iar perioada de finanțare este bine determinată astfel încât întreprinderea să nu stea la mâna finanțatorului.
3.2.3.1. ANALIZA NIVELULUI ȘI DINAMICII TREZORERIEI
Tabelul 3.12.
TREZORERIA
Fig. 3.4. Trezoreria
Pe întrega perioadă de analiză trezoreria întreprinderii a fost negativă datorită reducerii într-un ritm mai rapid a fondului de rulment în raport cu nevoia de fond de rulment ceea ce a condus la o valoare a trezoreriei de – 10515887 mii.lei pe anul 1999. Situația din acest punct de vedere se consideră a fi negativă. Acest lucru se datorează valorilor mai mari ale necesarului de fond de rulment în raport cu fondul de rulment, adică:
echilibrul dintre resursele și alocările permanente a avut un impact pozitiv asupra echilibrului global;
dezechilibrul dintre resursele și alocările ciclice a avut un impact negativ asupra echilibrului global.
Dezechilibrul a fost generat mai ales de încetinirea duratei medii de rotație a stocurilor. Astfel trezoreria de pasiv a fost superioară trezoreriei de activ, confirmând faptul că întrepinderea a trebuit să apeleze la credite de trezorerie pentru a putea să-și finanțeze activitatea curentă.
Concluzie:
Valoarea negativă a trezoreriei semnifică existența unui dezechilibru financiar la nivelul întreprinderii, dezechilibru care semnifică dependența activității de exploatare de finanțarea prin credite de trezorerie care poate fi riscantă și costisitoare.
3.2.3.2. ANALIZA STRUCTURII FUNCȚIONALE A TREZORERIEI
Trezoreria de activ (Ta), adică disponibilitățile din conturile bancare și celelalte valori lichide este compusă din:
trezoreria netă (Tn);
trezoreria de pasiv (Tp), care cuprinde credite curente și soldul creditor la bănci.
Din punct de vedere funcțional trezoreria se obține pin deducerea trezoreriei de pasiv din trezoreria de activ.
Trezoreria netă = Trezoreria de pasiv – Trezoreria de activ
Tabelul 3.13.
STRUCTURA FUNCȚIONALĂ A TREZORERIEI
Rata trezoreriei de pasiv a fost de 8.6%, scăzînd cu 1.8% față de anul precedent și reflectând diminuarea importanței finanțării activității curente prin credite de trezorerie. Rata trezoreriei de activ a fost de 2.1%, cu 1.2% mai mult față de anul precedent crescând mai puțin decât trezoreria de pasiv, confirmând astfel o trezorerie netă și un flux monetar negativ.
Concluzie:
Pe întreaga perioadă s-a înregistrat un deficit de trezorerie, situație negativă.. Acest lucru se datorează valorilor mai mari ale necesarului global de fond de rulment în raport cu fondul de rulment global.
3.3. ANALIZA ECHILIBRULUI PRIN RATELE DE FINANȚARE
Ratele de finanțare pun în evidență modalităție de finanțare a investițiilor întreprinderii, care pot fi strategice, de exploatare și de echilibru.
3.3.1. ANALIZA RATEI STABILE DE FINANȚARE
Rata de finanțare a activelor imobilizate din surse permanente (rfai) exprimă măsura în care activele imobilizate sunt finanțate din capitalurile permanente, putând fi mai mare, egală sau mai mică decât 1 (100%).
rfai =
Dacă: rfai > 1:
Activele stabile sunt finanțate integral din surse stabile;
Există un surplus de surse permanente care se constituie sub forma fondului de rulment.
Dacă: rfai = 1:
Se respectă condiția de bază a echilibrului financiar care cere ca activele stabile să fie acoperite din surse stabile, iar activele ciclice din surse ciclice;
Nu există fond de rulment (FR = 0)
Dacă: rfai < 1:
Activele stabile sunt finanțate parțial din surse stabile și parțial din surse ciclice;
Fondul de rulment este negativ.
Pentru a asigura finanțarea integrală a activelor imobilizate din capitalul permanent și pentru a menține sau crește fondul de rulment este necesar ca ritmul de modificare a capitalului permanent să devanseze ritmul de modificare a valorii activelor imobilizate.
Când:
– rfa1 > rfa0 Fondul de rulment global crește;
– rfa1 < rfa0 Fondul de rulment global scade;
Creșterea valorii raportului corespunde unei ameliorări a structurii de finanțare pe când diminuarea lui exprimă o deteriorare a situației.
Tabel 3.14.
RATA FINANȚĂRII STABILE
Nivelul indicatorului pe întreaga perioadă de analiză arată că nevoile cu caracter permanent au fost acoperite integral din surse permanente, degajându-se excedent de resurse financiare stabile, adică un fond de rulment pozitiv. Finanțarea s-a făcut în primii doi ani de analiză numai pe seama capitalului propriu iar în anul 1999 atât din capitalul propriu cât și din surse împrumutate. Nivelul indicatorului pe anul 1999 a sporit cu 26.6% față de anul precedent, confirmând sporirea fondului de rulment. Tendința indicatorului este de creștere, ceea ce reprezintă o situație favorabilă din punct de vedere al finanțării permanente, însă atrage atenția asupra dimensionării excedentate a resurselor în raport cu nevoile permanente.
Fig. 3.5. Finanțarea nevoilor permanente din surse permanente
3.3.2. ANALIZA RATEI FINANȚĂRII NEVOILOR PERMANENTE DIN SURSE PROPRII
Rata de finanțare a activelor imobilizate din capitalul propriu(rfai) exprimă gradul în care capitalul propriu participă la finanțarea activelor imobilizate.
rfaip =
Dacă: rfaip > 1:
Activele stabile sunt finanțate integral din capitalul propriu;
Există un fond de rulment propriu.
Dacă: rfaip = 1:
Activele imobilizate sunt finanțate integral din capitalul propriu;
Nu există fond de rulment propriu.
Dacă: rfaip < 1:
Activele stabile sunt finanțate parțial din capitalul propriu, diferența fiind finanțată din alte surse.
Fondul de rulment propriu este negativ.
În dinamică rata de finanțare a activelor imobilizate din capitalul propriu se poate găsi în una din situațiile:
– rfaip1 > rfaip0, când se înregistrează o tendință de sporire a participării capitalului propriu la finanțarea activelor imobilizate și deci, micșorarea gradului de îndatorare.
– rfaip1 < rfaip0, când are loc diminuarea participării capitalului propriu la finanțarea activelor imobilizate și implicit creșterea aportului împrumutului.
Tabel 3.15.
RATA FINANȚĂRII STABILE PROPRII
Pe întrega perioadă de analiză nivelul indicatorului arată ca nevoile cu caracter permanent au fost acoperite integral din surse proprii , existând chiar un excedent de surse proprii adică un fond de rulment propriu pozitiv. Nivelul indicatorului sporește de la o perioadă la alta confirmând creșterea fondului de rulment propriu. Această situație este una favorabilă firmei întrucât activele imobilizate sunt acoperite integral fără a fi nevoie a se apela la surse împrumutate și în plus se degajă un excedent de surse propriu care poate fi utilizat în alte scopuri.
Fig.3.6. Finanțarea nevoilor permanente din surse proprii
3.3.3. ANALIZA RATEI CICLICE DE FINANȚARE
Rata finanțării ciclice (Rfc) reflectă măsura în care resursele financiare grupate în capitalurile temporare acoperă utilizările grupate în active temporare.
Rfc =
Unde:
PC – pasive curente
AC – active curente
Dacă: Rfc > 1:
Activele curente sunt finanțate integral din surse curente;
Există un necesar de fond de rulment negativ.
Dacă: Rfc < 1:
Activele curente sunt finanțate doar parțial din surse curente;
Există un necesar de fond de rulment pozitiv.
Tabel 3.16.
RATA CICLICĂ DE FINANȚARE
Nivelul indicatorului pe întreaga perioadă de analiză arată că nevoile cu caracter temporar n-au fost acoperite decât parțial din surse cu caracter temporar, degajându-se nevoi ciclice neacoperite, adică un necesar de fond de rulment pozitiv. În anul 1999, nivelul indicatorului s-a redus cu 7.3% față de anul anterior. Valoarea de 43% reflectă o acoperire nesatisfăcătoare a nevoilor ciclice pe seama resurselor ciclice.Tendința generală de reducere pe perioada de analiză reflectă accentuarea dezechilibrului financiar din activitatea curentă.
Fig.3.6.Finanțarea nevoilor curente din surse curente
3.3.4. ANALIZA RATEI GLOBALE DE FINANȚARE
Rata de finanțare a nevoii de fond de rulment (rfNFR ) măsoară proporția în care necesarul de fond de ulment este acoperit pe seama surselor permanente (fondul de rulment).
rfNFR =
Dacă: rfNFR > 1:
NFR este finanțat integral pe baza
Trezoreria este pozitivă.
Dacă: rfNFR = 1:
NFR este finanațat integral pe baza FR
Trezoreria este nulă.
Dacă: rfNFR < 1:
NFR este finanțat parțial pe seama FR iar parțial pe seama creditelor pe termen scurt (credite de trezorerie).
Trezoreria este negativă.
Când:
– rfNFR1 > rfNFR0 , când are loc creșterea participării FR la finanțarea NFR
– rfNFR1 < rfNFR0 când scade participarea FR la finanțarea NFR și crește aportul în finanțarea creditelor de trezorerie.
Tabel 3.17.
RATA GLOBALĂ DE FINANȚARE
Nivelul ratei ne arată că surplusul de nevoi ciclice nu poate fi acoperit din surplusul de resurse permanente. Deci NFR nu a putut fi acoperit din FR. Valorile înregistrate sunt sub 100% și reflectă deficitul în acoperirea globală a nevoilor de finanțat prin resursele financiare globale, reflectând dezechilibrul financiar global, manifestat prin trezoreria negativă.Restul nevoilor de finanțat ce au rămas neacoperite, și care în cazul firmei analizate erau nevoi ciclice, au trebuit să fie acoperite din credite de trezorerie. Pe anul 1999 se constată o usoară îmbunătățire a nivelulului indicatorului însă acesta se situează sub nivelul minim admisibil adică reflectat prin treoreria negativă.
Fig. 3.7. Finanțarea NFR din FR
CAP 4. CONCLUZII GENERALE ȘI PROPUNERI PENTRU ÎMBUNĂTĂȚIREA ECHILIBRULUI FINANCIAR
4.1. APRECIEREA GLOBALĂ A ECHILIBRULUI FINANCIAR
Tabelul 4.1.
SINTEZA PRINCIPALILOR INDICATORI
Tabelul 4.2.
PROFILIGRAMA ECHILIBRULUI FINANCIAR
PUNCTE FORTE:
a) Din punct de vedere al echilibrului între resursele și alocările permanente:
există un echilibru în ceea ce privește resursele și utilizările permanente;
marja de siguranță a finanțării permanente se încadrează în limite admisibile;
tendința echilibrului între resursele și utilizările permanente
b) Din punct de vedere al echilibrului între resursele și alocările permanente:
marja de siguranță a finanțării ciclice se încadrează în limitele admisibile;
creșterea nevoilor de finanțare a activității în urma investițiilor efectuate în mijloace fixe;
creșterea vânzărilor.
c) Din punct de vedere al echilibrului global:
fluxul de trezorerie manifestă o tendință de creștere.
PUNCTE SLABE:
a) Din punct de vedere al echilibrului între resursele și alocările permanente:
– supradimensionarea resurselor în raport cu utilizările permanente
– deprecierea vitezei de rotație a marjei de securitate.
b) Din punct de vedere al echilibrului între resursele și alocările permanente:
– deprecierea vitezei de rotație a marjei de atragere ;
– existența unui puternic dezechilibru în ceea ce privește resursele și utilizările ciclice.
c) Din punct de vedere al echilibrului global:
– trezorerie negativă cu tendință de accentuare a deficitului;
– flux de trezorerie negativ.
4.2. CONCLUZII GENERALE PRIVIND ECHILIBRUL FINANCIAR
Pe întreaga perioadă de analiză se înregistrează valori pozitive și un trend crescător al fondului de rulment, ceea ce înseamnă că sursele permanente reușesc, să finanțeze integral nevoile permanente, rămânând și un surplus pentru finanțarea nevoilor ciclice. Acest fapt se datorează creșterii într-un ritm superior pe perioada de analiză a resurselor permanente față de creșterea nevoile stabile.
Comparând fondul de rulment cu un nivel optim (1/3 din cifra de afaceri) se observă că nivelul înregistrat de “BERE TIMIȘOREANA” pe perioada analizată este sub nivelul optim în 1997 fiind doar de 13% din acest nivel, înregistrând totuși o îmbunătățire în ultimul an de analiză fiind de 40% din nivelul optim.
Necesarul de fond de rulment înregistrează pe întreaga perioadă de analiză valori pozitive și o tendință permanentă de creștere ceea ce semnifică un dezechilibru financiar curent manifestat prin faptul că a existat permanent un surplus de nevoi temporare în raport cu sursele temporare. Acest lucru s-a datorat creșterii într-un ritm mai rapid a activelor ciclice decât a surselor ciclice.
Dacă se compară creditul client cu creditul furnizor se constată că fabrica este dezavantajată de faptul că încasează mult mai târziu creanțele față de datoriile pe care le are de plătit.
Prin urmare fabrica de bere nu a reușit să-și acopere nevoile curente pe seama surselor curente. În ultimul an NFR a crescut față de anul trecut ca urmare a creșterii nevoilor de finanțare a activității în urma investițiilor efectuate în mijloace fixe, creșterea vânzărilor, relaxarea duratei de plată a datoriilor, cât și datorită unor aspecte negative, legate de creșterea ineficientă a activelor circulante și reducerea gradului lor de lichiditate (reducerea vitezei de rotație a stocurilor și creanțelor). Dacă comparăm NFR cu CA se constată că NFR depășește în ultimul an de analiză nivelul optim.
Comparând FR cu NFR se constată că nivelul NFR devansează cu mult pe cel al FR de unde rezultă o trezorerie negativă.
Valoarea negativă a trezoreriei semnifică existența unui dezechilibru financiar la nivelul întreprinderii, dezechilibru care semnifică dependența activității de exploatare de finanțarea prin credite de trezorerie.
Dacă privim echilibrul financiar prin prisma ratelor de finanțare se constată că rata de finanțare a activelor imobilizate din surse permanente este supraunitară și în creștere ceea ce înseamnă că sursele permanete acoperă integral utilizările degajându-se și un surplus pentru finanțarea nevoilor ciclice. Prin urmare este asigurat echilibrul pe termen lung.
Finanțarea activelor ciclice pe seama surselor ciclice este foarte slabă, în sensul că nevoile ciclice sunt acoperite în proporție de 52% în 1997 și înregistrează o tendință de reducere ajungând în ultimul an ca sursele ciclice să finanțeze nevoile ciclice doar în proporție de 43%. Deci pe termen scurt se manifestă un dezechilibru la nivelul întreprinderii.
În ceea ce privește finanțarea NFR prin FR se constată că nu se reușește acoperirea integrală a NFR prin FR și prin urmare trezoreria este negativă. Rata are o tendință de creștere ceea ce înseamnă că NFR este acoperit într-o proporție tot mai mare de către FR.
Echilibrul financiar al fabricii de bere a fost precar pe parcursul intervalului de analiză și a manifestat o depreciere considerabilă mai ales la nivelul ultimului an. Această stare se poate explica prin faptul că la nivelul întreprinderii există:
echilibru financiar în ceea ce privește resursele, respectiv utilizările permanente;
dezechilibru financiar accentuat în ceea ce privește resursele, respectiv utilizările ciclice.
Cauzele principale ale dezechilibrului financiar global se regăsesc în raporturile financiare care au loc între sursele și utilizările ciclice.
Fabrica de bere se încadrează în criteriile de maximă eficiență a echilibrului financiar doar în proporție de 41% dispunând de o rezervă de potențial de 59%. Din acest punct de vedere starea firmei este aproape nesatisfăcătoare.
4.3. SUGESTII PRIVIND ÎMBUNĂTĂȚIREA ECHILIBRULUI FINANCIAR
Pentru îmbunătățirea echilibrului financiar al întreprinderii trebuie să se acționeze în sensul creșterii fondului de rulment (având în vedere faptul că acesta se află cu mult sub nivelul optim) și a scăderii necesarului de fond de rulment.
Se observă că durata medie de realizare a activelor curente este mai mare decât durata medie de plată a datoriilor din pasiv, ceea ce impune existența unui fond de rulment care să compenseze acest decalaj și să mențină echilibrul financiar.
În vederea creșterii FR trebuie să se acționeze în sensul creșterii capitalului permanent și în cadrul acestuia a capitalului propriu prin aporturi de capital, repartizarea profitului pentru dezvoltate fără a se apela la surse împrumutate care ar duce la creșterea cheltuielilor financiare (dobânzile) având ca efect diminuarea rezultatului exploatării.
Reducerea necesarului de fond de rulment se realizează prin:
dimensionarea optimă a stocurilor de materiale și produse finite;
micșorarea duratei medii de stocare;
reducerea cheltuielilor de aprovizionare și de desfacere.
reducerea costurilor de producție prin diminuarea consumurilor specifice de resurse materiale și umane
o serie de măsuri de natură organizatorică care conduc la diminuarea timpilor de prelucrare pe operații, reducerea timpilor auxiliari și de servire și eliminare sau micșorarea pierderilor de timp în fluxul tehnologic.
Având în vedere că există un decalaj nefavorabil între lichiditatea activelor curente și exigibilitatea datoriilor de exploatare (s-a încetinit încasarea creanțelor și s-a urgentat plata obligațiilor) întreprinderea trebuie să ajungă la un acord cu cele două părți.. În cazul clienților și furnizorilor spre exemplu, furnizorii să le acorde un răgaz pentru a-și recupera creanțele la termenele stabilite urmând ca apoi să-și achite la rândul lor datoriile.
BIBLIOGRAFIE
Băileșteanu Gh. , Diagnostic, risc și eficiență în afaceri, Ed. Mirton Timișoara 1998
Dalotă D., Dalotă S., Analiza și evaluarea firmei, Ed. Crez Universitar, Timișoara 2000
Ișvănescu A., Ghid practic de analiză econ.-financiară, Ed. Tribuna econ., București 1999
Mihai I., Buglea A.,Ștefea P., Analiza financiară a întreprinderii, Timișoara 1999
Mihai I..,Ștefea P., Analiză economico-financiară, Ed. Mirton, Timișoara 1999
Niculescu M., Diagnostic global strategic, Ed. Economică București 1997
Ouatu C., Analiză economică, Ed. Fundației Chemona, Iași 1995
Stark L.E., Pantea M. , Analiza situației financiare a firmei, Ed. Economică București 2001
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: . Analiza Echilibrului Financiar (s.c. Xyz S.a.) (ID: 131522)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.