Analiza Echilibrului Financiar la S.c. Software World S.r.l

Economie

Analiza Echilibrului Financiar la S.c. Software World S.r.l

Byadmin ianuarie 1, 2024

ANALIZA ECHILIBRULUI FINACIAR LA

SC SOFTWARE WORLD srl

Cuprins

Introducere

Capitolul I. Abordări teoretice

I.1 Concepte

I.2 Dimemsiunile echilibrului financiar

I.3 Surse de informații

I.3.1 Bilanț contabil – prezentare

I.3.2 Bilanț financiar – structură

I.3.3 Bilanț funcțional – structură

Capitolul II. Analiza echilibrului financiar pe baza indicatorilor de echilibru

II.1 Fond de rulment: definiție, mod de calcul, explicații

II.2 Nevoia fond de rulment: definiție, mod de calcul, explicații

II.3 Trezoreria netă: definiție, mod de calcul, explicații

Capitolul III Analiza echilibrului financiar pe baza ratelor

III.1 Ratele de structură

III.1.1 Ratele de structură ale activului

III.1.1.1 Rata activelor imobilizate

III.1.1.2 Rata activelor circulante

III.1.2 Ratele de structură ale pasivului

III.1.2 .1 Rata stabilității financiare

III.1.2 .2 Rata autonomiei financiare

III.1.2 .3 Rata de îndatorare

III.2 Ratele de lichiditate și solvabilitate

III.2.1 Rata lichidității generale

III.2.2 Rata lichidității reduse

III.2.3 Rata lichidității imediate

III.2.4 Rata solvabilității globale

III.3 Ratele de finanțare

Capitolul IV Studiu de caz: Analiza echilibrului financiar la Sc Software world Srl

IV.1 Prezentarea firmei

IV.2 Analiza echilibrului financiar pe baza indicatorilor de echilibru

IV.3 Analiza echilibrului financiar pe baza ratelor

Anexe

Bibliografie

Introducere

Lucrarea de față își propune să prezinte principalele aspecte teoretice și practice în legătura cu

Capitolul I. Abordări teoretice

I.1 Concepte

Dicționarul economic definește echilibrul economic astfel: „ este starea spre care tinde piața natională în ansamblul ei precum și piețele specifice (piața bunurilor economice, piața monetară, piața capitalurilor și piața muncii) și se caracterizează prin egalitatea dintre cerere și ofertă sau diferența nesemnificativă dintre ele astfel încât economia funcționează normal.”

Într-o formă simplificată, putem defini echilibrul financiar, ca egalitatea dintre venituri și cheltuieli, dar în termeni financiari, ” exprimă egalitatea dintre sursele financiare și mijloacele economice necesare desfășurării activității de exploatare și comercializare pe termen lung și scurt.”

I.2 Dimemsiunile echilibrului financiar

I.3 Surse de informații

I.3.1 Bilanț contabil – prezentare

Bilanțul contabil, asigură o imagine fidelă, clară și completă a patrimoniului, a situației financiare precum și a rezultatului obținut.

Bilanțul contabil are rolul de a prezenta periodic datele contabilității curente și

de a stabili pe această cale o serie de indicatori economico-financiari sintetici, ceea ce îi conferă caracterul de model contabil și informațional, dar și de model de gestiune a valorilor materiale și bănești delimitate patrimonial.

Profesioniștii, în decursul timpului, au formulat definiții diferite ale bilanțului. Exemple:

„Bilanțul este o reprezentare a utilizărilor și resurselor de care dispune o unitate patrimonială la un moment dat” (N. Feleagă și I. Ionașcu)

„Bilanțul reprezintă un model sintetic prin intermediul căruia se asigură o abordare a structurii economico-financiare a unității pornind de la părțile sale componente către caracteristicile de ansamblu” (M. Ristea).

„Bilanțul reprezintă situația contabilă reprezentând în mod concentrat, dar separat, activul și pasivul, cu elementele componente ale unei unități economice evidențiind rezultatele într-o perioadă de timp determinată” (V. M. Ioachim)

Situațiile financiare anuale (Bilanțul contabil) au în componența lor mai multe elemente, și anume:

a) Bilanțul propriu-zis;

b) Contul de profit și pierdere;

c) Situația modificărilor capitalului propriu;

d) Situația fluxurilor de numerar;

e) Note explicative la situațiile financiare anuale;
d) Raportul de gestiune sau raportul administratorului.

Bilanțul propriu-zis

În cadrul bilanțului se realizează o grupare a elementelor patrimoniale existente la sfârșitul anului. Bilanțul oferă informații despre situația financiară a întreprinderii, despre resursele pe care le deține, și ne arată cum au fost utilizate aceste resurse.
Bilanțul trebuie să cuprindă elementele-rânduri care prezintă, cel puțin, următoarele valori:

(a) imobilizări corporale;

(b) investiții imobiliare;

(c) imobilizări necorporale;

(d) active financiare [exclusiv valorile menționate la literele (e), (h) și (i)];

(e) investiții financiare contabilizate prin metoda punerii în echivalență;

(f) active biologice;

(g) stocuri;

(h) creanțe comerciale și similare;

(i) numerar și echivalente de numerar;

(j) datorii comerciale și similare;

(k) provizioane;

(l) datorii financiare [exclusiv valorile menționate la literele (j) și (k)];

(m) datorii și creanțe aferente impozitului curent, după cum sunt definite în IAS 12 Impozitul pe profit;

(n) datorii privind impozitele amânate și creanțe privind impozitele amânate, după cum sunt definite în IAS 12;

(o) interes minoritar, prezentat în cadrul capitalurilor proprii; și

(p) capital emis și rezerve atribuibile acționarilor societății-mamă.

Contul de profit și pierdere

Dacă bilanțul exprimă starea patrimonială la care s-a ajuns la finele exercițiului financiar, atunci contul de profit și pierdere exprimă cum s-a ajuns la respectiva stare patrimonială finală.

Contul de profit și pierdere măsoară performanțele activității întreprinderii în cursul perioadei analizate; sintetizează și explică într-o formă analitică fluxurile economice aferente perioadei de gestiune, prin prisma raporturilor de echilibru dintre venituri și cheltuieli.

Contul de profit și pierdere trebuie să includă, cel puțin, elemente-rânduri care să prezinte următoarele valori pentru perioadă:

(a) veniturile;

(b) costurile de finanțare;

(c) cota-parte din profitul sau pierderea aferent(ă) entităților asociate și asocierilor în participație, contabilizată prin metoda punerii în echivalență;

(d) cheltuiala cu impozitul;

(e) o sumă unică cuprinzând totalul (i) profitului sau pierderii post-impozitare din activitățile întrerupte și (ii) câștigului sau pierderii recunoscute la evaluarea la valoarea justă minus costurile generate de vânzare sau de cedarea activelor sau a grupului (grupurilor) destinate cedării care constituie activități întrerupte; și

(f) profitul sau pierderea

Situația modificărilor capitalului propriu

Modificările în capitalurile proprii ale întreprinderii între două date ale bilanțului reflectă creșterea sau reducerea activului net sau a avuției.

O entitate trebuie să prezinte o situație a modificărilor capitalurilor proprii evidențiind în situația propriu-zisă:

(a) profitul sau pierderea perioadei;

(b) fiecare element de venit și cheltuială pentru perioadă care, după cum se prevede în alte standarde sau interpretări, este recunoscut direct în capitalurile proprii, precum și totalul acestor elemente;

(c) totalul veniturilor și cheltuielilor pentru perioadă [calculat ca sumă dintre (a) și (b)], indicând separat sumele totale atribuibile acționarilor societății-mamă și intereselor minoritare; și

(d) pentru fiecare componentă a capitalurilor proprii, efectul modificărilor politicii contabile și corecțiilor erorilor recunoscute în conformitate cu IAS 8.

O situație a modificărilor capitalurilor proprii care cuprinde doar acele elemente trebuie să se intituleze situație a veniturilor și a cheltuielilor recunoscute.

Situația fluxurilor de numerar

Informațiile privind fluxurile de trezorerie oferă utilizatorilor de situații financiare o bază pentru evaluarea capacității entității de a genera numerar și echivalente de numerar, precum și a necesităților entității de a utiliza fluxurile de trezorerie respective.

IAS 7 stabilește dispoziții pentru prezentarea situației fluxurilor de trezorerie șia informațiilor aferente. În cadrul situației fluxurilor de numerar, potrivit abordării funcționale a activităților întreprinderii, fluxurile sunt grupate în trei categorii:

– fluxuri generate de activitățile de exploatare (operaționale);

– fluxuri generate de activități de investiții;

– fluxuri generate de activități de finanțare.

Note explicative la situațiile financiare anuale

Notele explicative se prezintă sistematic. Pentru fiecare element semnificativ din

situațiile financiare anuale trebuie să existe informații aferente în notele explicative.

Notele explicative trebuie să cuprindă informații privind metodele de evaluare aplicate

diferitelor elemente din situațiile financiare anuale și metodele utilizate pentru calcularea

ajustărilor de valoare.

Notele explicative trebuie:

– să prezinte informații despre reglementările contabile care au stat la baza întocmirii situațiilor financiare anuale și despre politicile contabile folosite;

– să ofere informații suplimentare care nu sunt prezentate în bilanț, contul de

profit și pierdere si, după caz, în situația modificărilor capitalurilor proprii si/sau situația

fluxurilor de trezorerie, dar sunt relevante pentru înțelegerea oricărora dintre acestea.

OMFP nr. 3055/2009 prezintă structura următoarelor note explicative:

Nota 1. Active imobilizate

Nota 2. Provizioane

Nota 3. Repartizarea profitului

Nota 4. Analiza rezultatului din exploatare

Nota 5. Situația creanțelor și datoriilor

Nota 6. Principii, politici și metode contabile

Nota 7. Participații și surse de finanțare

Nota 8. Informații privind salariații și membrii organelor de administrație, conducere și de supraveghere

Nota 9. Exemple de calcul și analiză a principalilor indicatori economico-financiari

Nota 10. Alte informații
Raportul de gestiune/raportul administratorului

Consiliul de administrație elaborează pentru fiecare exercițiu financiar un raport,

denumit raportul administratorilor, care cuprinde cel puțin o prezentare fidelă a dezvoltării și performanței activităților entității și a poziției sale financiare, împreună cu o descriere a principalelor riscuri și incertitudini cu care se confruntă, o analiză echilibrată și cuprinzătoare a dezvoltării și performanței activităților entității și a poziției sale financiare, corelată cu dimensiunea și complexitatea activităților.

Raportul administratorilor oferă, de asemenea, informații despre:

– evenimente importante apărute după sfârșitul exercițiului financiar;

– dezvoltarea previzibilă a entității;

– activitățile din domeniul cercetării și dezvoltării;

– informații privind achizițiile propriilor acțiuni;

– existența de sucursale ale entității;

– utilizarea de către entitate a instrumentelor financiare, în cazul în care sunt

semnificative pentru evaluarea activelor sale, datoriilor, poziției financiare și a profitului sau pierderii.

I.3.2 Bilanț financiar – structură

Bilanțul financiar, cu altă nume, bilanț de lichiditate – exigibilitate, pune în evidență capacitatea întreprinderii de a-și onora angajamentele față de terți. În cazul acestui tip de bilanț, posturile de activ și pasiv sunt calculate la valoarea lor netă, iar gruparea se bazează pe gradul de exigibilitate al elementelor de pasiv și pe gradul de lichiditate al elementelor de activ. Prin aplicarea unor corecții asupra bilanțului contabil, folosind termenul de lichiditate a activului și termenul de exigibilitate a pasivului din notele explicative, se construiește bilanțul financiar.

Corecțiile fiind următoarele:

a) regruparea elementelor bilanțiere de activ și pasiv în funcție de gradul de lichiditate, respectiv exigibilitate astfel încât să se obțină valori semnificative pe plan financiar.

b) retratarea bilanțului care presupune:

eliminarea elementelor de activ fictiv;

reclasificarea provizioanelor pentru riscuri și cheltuieli;

retratarea conturilor: 419 (Clienți – creditori), 473 (Decontări din operații în curs de clarificare), 472 (Venituri înregistrate în avans), 475 (Subvenții pentru investiții).

c) înrelor acțiuni;

– existența de sucursale ale entității;

– utilizarea de către entitate a instrumentelor financiare, în cazul în care sunt

semnificative pentru evaluarea activelor sale, datoriilor, poziției financiare și a profitului sau pierderii.

I.3.2 Bilanț financiar – structură

Bilanțul financiar, cu altă nume, bilanț de lichiditate – exigibilitate, pune în evidență capacitatea întreprinderii de a-și onora angajamentele față de terți. În cazul acestui tip de bilanț, posturile de activ și pasiv sunt calculate la valoarea lor netă, iar gruparea se bazează pe gradul de exigibilitate al elementelor de pasiv și pe gradul de lichiditate al elementelor de activ. Prin aplicarea unor corecții asupra bilanțului contabil, folosind termenul de lichiditate a activului și termenul de exigibilitate a pasivului din notele explicative, se construiește bilanțul financiar.

Corecțiile fiind următoarele:

a) regruparea elementelor bilanțiere de activ și pasiv în funcție de gradul de lichiditate, respectiv exigibilitate astfel încât să se obțină valori semnificative pe plan financiar.

b) retratarea bilanțului care presupune:

eliminarea elementelor de activ fictiv;

reclasificarea provizioanelor pentru riscuri și cheltuieli;

retratarea conturilor: 419 (Clienți – creditori), 473 (Decontări din operații în curs de clarificare), 472 (Venituri înregistrate în avans), 475 (Subvenții pentru investiții).

c) înregistrarea datoriei fiscale care determină de pe o parte diminuarea capitalurilor proprii, iar pe de altă parte creșterea datoriilor pe termen scurt.

Structura bilanțului financiar este prezentată în Tabelul.I.1

Tabelul I.1. Bilanț financiar

I.3.3 Bilanț funcțional – structură

Bilanțul funcțional are ca scop identificarea nevoilor întreprinderii și modului de alocare a surselor de finanțare pe diferite cicluri. Bilanțul este considerat ca un ansamblu de utilizări și resurse, astfel analiza activității se face pe cicluri de operațiuni, luând în considerare rolul fiecărui element patrimonial în funcționarea întreprinderii. Din punct de vedere al structurii elementele de activ și pasiv sunt grupate după apartenența la un ciclu sau altul, astfel:

– ciclul de investiții, cuprinde achizițiile de active imobilizate, căruia corespund activele stabile (aciclice), care la rândul lor sunt finanțate din pasivele (resursele) stabile (aciclice).

– ciclul de exploatare, include activitățile operaționale de producție (aprovizionare – stocare – producție – vânzare) și alocarea resurselor (materiale și financiare) aferente. Elementele de activ și pasiv sunt considerate ciclice, deoarece se regăsesc doar pe perioada unui ciclu de exploatare.

– ciclul de finanțare, cuprinde operațiunile derulate între întreprindere și proprietarii de capitaluri (acționarii și creditorii), ceea ce face posibil eliminarea decalajelor dintre lichiditățile de intrare și cele de ieșire, cauzate de ciclul de exploatare.

Structura bilanțului funcțional este prezentată în Tabelul.I.2

Tabelul I.2. Bilanț funcțional

Capitolul II.

Analiza echilibrului financiar pe baza indicatorilor de echilibru FR, NFR, TN – pe bază financiară, pe bază de bilanț

II.1 Fond de rulment: definiție, mod de calcul, explicații

„Fondul de rulment exprimă excedentul capitalurilor permanente, asupra activului imobilizat.”

„Fondul de rulment reprezintă valoarea absolută a surselor permanente utilizate pentru finanțarea activelor circulante.”

Din aceste definiții putem concluziona că de fapt fondul de rulment este surplusul care rămâne din capitalurile permanente după acoperirea imobilizărilor nete, pentru finanțarea activelor circulante.

Mod de calcul

Pe baza bilanțului financiar putem determina astfel:

a) FR = Cperm – Ai

FR – fond de rulment

Cperm – capital permanent

Ai – active imobilizate nete

b) FR = Ac – Dts

FR – fond de rulment

Ac – active circulante

Dts – datorii pe termen scurt

Literatura economică distinge:

a) fond de rulment propriu: ne arată cuantumul activelor imobilizate finanțate din capitalurile proprii

FRP = Cpr – Ai FRP = FR – Dtml

FRP – fond de rulment propriu

Cpr – capitaluri proprii

Ai – active imobilizate nete

Dtml – datorii pe termen lung și mediu

b) fond de rulment străin (împrumutat): ne arată cuantumul activelor imobilizate finanțate din împrumuturi pe termen lung și mediu

FRS = FR – FRP = Dtml

Explicații, cazuri posibile:

a) FR crește atunci când Cperm cresc, iar Ai scad

– Cperm cresc prin sporirea capitalului propriu (rezerve, subvenții, provizioane) și prin contractarea de împrumuturi pe termen lung și mediu

– Ai scad prin amortizare, vânzare de active imobilizate

Se poate considera creșterea FR o situație pozitivă dacă activele circulante sunt finanțate din capitalul permanent, dar dacă această creștere este datorat contractării de împrumuturi pe termen lung și mediu, care vor spori cheltuielile financiare, ce duce la diminuarea rezultatului din exploatare.

b) FR scade atunci când Cperm scad, iar Ai cresc

– Cperm scad prin reducerea capitalului propriu (retragerea acționarilor, repartizarea dividendelor, reducerea sau anularea provizioanelor) și prin restituirea împrumuturilor pe termen lung și mediu

– Ai cresc prin investiții (necorporale, corporale, financiare) și prin reevaluarea activelor imobilizate

Dacă această diminuare se datorează unei investiții noi și rentabile, pe termen lung este un aspect pozitiv, deoarece FR va crește prin rezultatele exploatării degajate de această investiție; dar dacă se reduce capitalul social este un aspect negativ.

c) FR rămâne neschimbat

Se poate întâmpla când întreprinderea nu realizează investiții sau volumul activității rămâne același. În acest caz putem spune că întreprinderea stagnează.

II.2 Nevoia fond de rulment: definiție, mod de calcul, explicații

„Nevoia fond de rulment reprezintă cuantumul activelor ciclice finanțate din fondul de rulment, respectiv activele circulante care urmează să fie finanțate din surse stabile.”

Mod de calcul

NFR = Nevoi temporare – Surse temporare

Nevoi temporare = Stocuri + Creanțe + Investiții financiare pe termen scurt + Cheltuieli în avans

Surse temporare = Datorii de exploatare + Venituri în avans

(Datorii de exploatare = datorii pe termen scurt – credite bancare pe termen scurt)

Explicații, cazuri posibile:

a) NFR pozitiv arată existența unui surplus de nevoi temporare (active ciclice) în raport cu sursele temporare (datoriile din exploatare), pentru care trebuie alocate resurse permanente.

Este o situație favorabilă dacă se datorează:

– unei politici de investiții (finanțarea ciclului de exploatare)

– creșterea vânzărilor

– produse mai complexe, crește durata ciclului de producție

Este o situație nefavorabilă dacă se datorează:

– unui decalaj între lichiditatea activelor circulante și exigibilitatea datoriilor din exploatare (încetinirea încasărilor și accelerarea plăților, care poate afecta capacitatea de plată)

– existenței unor stocuri fără mișcare sau cu mișcare lentă

b) NFR negativ arată existența unui surplus de surse temporare în raport cu nevoile temporare, sursele temporarea care pot fi mobilizat sunt mai mari decât nevoile temporare.

Este o situație favorabilă dacă se datorează:

– accelerării vitezei de rotație a activelor circulante (stocuri,creanțe)

– urgentării încasărilor și relaxării plăților, având efect pozitiv asupra capacității de plată

II.3 Trezoreria netă: definiție, mod de calcul, explicații

„Trezoreria netă (TN) reprezintă disponibilitățile bănești rămase la dispoziția întreprinderii rezultate din activitatea desfășurată pe parcursul unui exrcițiu financiar.”

Mod de calcul

Pe baza bilanțului financiar putem determina astfel:

a) TN = FR – NFR

FR – fond de rulment

NFR – nevoia de fond de rulment

b) TN = Disponibilitățile bănești – Credite bancare pe termen scurt

Explicații, cazuri posibile:

a) Trezorerie netă pozitivă, când: FR > NFR

Întreprinderea se află în echilibru financiar.

1. FR > 0 și NFR > 0, pe termen scurt putem vorbi de o autonomie financiară, întrucât întreprinderea dispune de lichidități, care acoperă plata datoriilor pe termen scurt, dar pe termen lung poate ascunde o subutilizare de capitaluri.

2. FR > 0 și NFR < 0, în cazul în care NFR negativ se datorează îmbunătățirii gestiunii activelor și datoriilor curente, atunci vom avea resurse suplimentare cu efect favorabil asupra echilibrului financiar.

3. FR < 0 și NFR < 0, în acest caz doar teoretic putem vorbi de trezorerie pozitivă (echilibru financiar), deoarece resursele acoperă doar o parte din activul imobilizat, cealaltă parte a activului și ciclul de exploatare sunt finanțate din datoriile pe termen scurt, ceea ce pe termen lung duce la un dezechilibru financiar.

b) Trezorerie netă negativă, când: FR < NFR

Întreprinderea se află în dezechilibru financiar.

1. FR > 0 și NFR > 0, este situația când întreprinderea are deficit monetar care este acoperit prin contractarea de credite pe termen scurt, având ca efect limitarea autonomiei financiare pe termen scurt.

2. FR > 0 și NFR < 0, în cazul acesta nevoile financiare, atât pe termen lung cât și pe termen scurt sunt acoperite prin credite bancare, ceea ce impune măsuri de redresare a activității, altfel se ajunge la un blocaj financiar.

3. FR < 0 și NFR < 0, în acest caz se impune revederea structurii finanțării, fiind crescut riscul dependenței financiare de exterior.

Capitolul III Analiza echilibrului financiar pe baza ratelor

III.1 Ratele de structură

„Ratele de structură ale bilanțului se stabilesc ca raport între un post sau grupă de posturi din activ sau pasiv și totalul bilanțului, precum și ca raport între diferitele componente de activ, respectiv de pasiv.”

III.1.1 Ratele de structură ale activului

Ratele de structură ale activului ne oferă informații privind gradul de lichiditate a capitalului, destinația economică a capitalurilor și despre capacitatea întreprinderii de a-și modifica structura activului în funcție de circumstanțe.

III.1.1.1 Rata activelor imobilizate

Rata activelor imobilizate (RAI) exprimă ponderea elementelor patrimoniale aflate la dispoziția întreprinderii în mod permanent, reflectând gradul de imobilizare a activului.

RAI=

Rata activelor imobilizate se apreciază în mod diferit în funcție de specificul activității. Rata activelor imobilizate măsoară gradul de investire a capitalului fix.

Dacă RAI crește de la o perioadă la alta, situație favorabilă dacă se datorează modificării cifrei de afaceri în proporție mai mare decât cea a valorii imobilizărilor.

Dacă RAI scade de la o perioadă la alta, situație favorabilă doar dacă se datorează modificării cifrei de afaceri în proporție mai mică decât cea a valorii imobilizărilor.

Neavând o mărime optimă, putem spune că măsoară capacitatea întreprinderilor de a se adapta la schimbările tehnice sau a cerințelor pieței

a) Rata imobilizărilor necorporale (RIN) exprimă ponderea valorii activelor necorporale în total imobilizări, este dependentă de natura activității întreprinderii și de caracteristicile tehnice ale acesteia.

RIN =

b) Rata imobilizărilor corporale (RIC) exprimă ponderea valorii activelor corporale în total imobilizări, este dependentă de natura activității întreprinderii și de caracteristicile tehnice ale acesteia.

RIC =

Valorile înregistrate variază de la o ramură de activitate la alta. În ramurile industriei grele și în cele care solicită echipamente importante ca volum, rata înregistrează valori ridicate, în timp ce în ramurile cu dotare tehnică slabă rata imobilizărilor corporale este relativ redusă.

c) Rata imobilizărilor financiare (RIF) exprimă ponderea valorii activelor financiare permanente în total imobilizări; reflectă politica de investiții financiare a firmei, precum și legăturile financiare stabilite cu întreprinderile la care deține participații la capitalul social.

RIF =

Nivelul acestei rate este strâns legat de mărimea firmei și de politica sa financiară, având valori ridicate în cazul holdingurilor.

III.1.1.2 Rata activelor circulante

Rata activelor circulante (RAC) exprimă ponderea pe care o dețin utilizările cu caracter ciclic în total activ, fiind complementară cu rata activelor imobilizate.

RAC =

Rata activelor circulante se apreciază în mod diferit în funcție de specificul activității. În dinamică, o tendință de creștere este apreciată favorabil dacă indicele cifrei de afaceri este superior indicelui activelor circulante, reflectând accelerarea vitezei de rotație. În mod asemănător, reducerea ratei poate fi apreciată pozitiv dacă este consecința modificării cifrei de afaceri într-o proporție mai mică decât cea a valorii activelor circulante, însemnând o accelerare a vitezei de rotație.

În procesul decizional sunt operative ratele analitice privind activele circulante: rata stocurilor, rata creanțelor comerciale, rata activelor de trezorerie (disponibilități, valori mobiliare de plasament etc.).

a) Rata stocurilor (RSt) exprimă ponderea stocurilor în totalul activelor circulante.

RSt =

Rata stocurilor este influențată de natura activității întreprinderii și de durata ciclului de exploatare, înregistrând valori mai ridicate la întreprinderile din sfera producției și distribuției de mărfuri și valori scăzute în sfera serviciilor. Interpretarea evoluției în timp a stocurilor necesită corelarea acestora cu cifra de afaceri.

b) Rata creanțelor comerciale (RCr) exprimă ponderea creanțelor în totalul activelor circulante; reflectă politica financiară a întreprinderii și este influențată de natura clienților și de termenele de plată acordate partenerilor de afaceri.

RCr =

Rata creanțelor înregistrează valori nesemnificative la întreprinderile aflate în contact direct cu o clientelă care realizează plata în numerar (comerțul cu amănuntul, prestările de servicii către populație) și valori mai ridicate în cazul decontărilor fără numerar.

Analiza structurii creanțelor trebuie aprofundată avându-se în vedere:

– natura creanțelor (din ciclul de exploatare, din afara exploatării) ;

– certitudinea realizării lor (certe sau incerte);

– termenul de realizare (creanțe sub 30, 60, 90 de zile sau peste 90 de zile)

Ca principiu, rata creanțelor din exploatare trebuie să dețină ponderea majoritară și să prezinte o tendință de creștere, cu condiția realizării unei viteze de rotație superioare.

c) Rata disponibilităților (RDb) reflectă ponderea disponibilităților bănești și a valorilor mobiliare de plasament în patrimoniul întreprinderii.

RDb =

Valoarea ridicată a activelor de trezorerie indică o situație favorabilă în teoria echilibrului financiar, dacă nivelul lor depășește nivelul pasivelor de trezorerie. În caz contrar, întreprinderea face apel la credite bancare pe termen scurt pentru finanțarea nevoilor de exploatare. Totuși, o valoare ridicată poate semnifica o utilizare ineficientă a resurselor disponibile. De regulă, nivelul disponibilităților este fluctuant, nivelul minim acceptat fiind de 5% din totalul activelor circulante, iar nivelul maxim de 25%. Analiștii apreciază că nivelul optim al ratei disponibilităților este de 10%.

III.1.2 Ratele de structură ale pasivului

Ratele de structură ale pasivului permit aprecierea principalelor strategii și politici financiare ale întreprinderii, punând în evidență aspecte privind stabilitatea și autonomia financiară, precum și gradului de îndatorare.

III.1.2.1 Rata stabilității financiare

Rata stabilității financiare (RSF) exprimă măsura în care firma dispune de resurse financiare cu caracter permanent sau stabil față de total resurse.

RSF =

Preponderența capitalului permanent în resursele financiare conferă un grad ridicat de siguranță prin stabilitate în finanțare. Valoarea minim acceptabilă a ratei pentru o firmă industrială este de 50%, iar o valoare normală oscilează în jurul a 66% și are o tendință de creștere.

Dacă RSF crește, poate fi cauzată de:

– noi aporturi în numerar de la acționari

– noi aporturi în natură de la acționari

– mărirea rezervelor

– primirea de subvenții, etc.

Dacă RSF scade, poate fi cauzată de:

– retragerile de capital ale acționarilor

– pierderi în cursul exercițiului

– repartizarea profitului, etc.

III.1.2.2 Rata autonomiei financiare

a) Rata autonomiei financiare globale (RAFG) exprimă cât din patrimoniul firmei este finanțat pe seama resurselor proprii.

RAFG =

Fiind rezultatul politicii financiare promovate de fiecare întreprindere, rata autonomiei financiare poate să difere de la o întreprindere la alta. Totuși, analiștii apreciază că valoarea minim admisibilă este de 33% iar băncile folosesc ca prag minim o rată de 30% a activului net (capitaluri proprii) față de totalul pasivului, deși sursele proprii ar trebui să contribuie la finanțare într-o proporție de cel puțin 50%. În cazul în care capitalul propriu reprezintă cel puțin 66% din totalul resurselor, întreprinderea are o autonomie financiară ridicată, prezentând garanții aproape certe pentru a beneficia de credite bancare pe termen mediu și lung.

b) Rata autonomiei financiare la termen (RAFT) este mai semnificativă decât precedenta deoarece permite aprecieri mai exacte prin luarea în considerare a structurii capitalului permanent și arată gradul de independență financiară a unității pe termen lung.

RAFT =

Această rată reflectă proporția în care capitalurile proprii participă la formarea capitalului permanent. Pentru asigurarea autonomiei financiare capitalul propriu trebuie să reprezinte cel puțin jumătate din cel permanent, deci RAFT ≥ 50 %.

RAFT crește în perioadele când se contractează împrumuturi pe termen lung și mediu, și scade în perioada rambursării împrumuturilor, dacă nu se contractează noi credite.

III.1.2.3 Rata de îndatorare

a) Rata de îndatorare globală (RIG) măsoară ponderea datoriilor totale în patrimoniul întreprinderii, indiferent de durata și originea lor.

RÎG =

Prin natura ei, rata de îndatorare globală este subunitară, valoarea maxim admisibilă fiind 50%, mergând până la 66%, pe măsură ce valoarea raportului se diminuează, îndatorarea se reduce, respectiv autonomia financiară crește.

b) Rata de îndatorare la termen (RÎT) reflectă proporția în care datoriile pe termen mediu și lung participă la formarea capitalurilor permanente, valoarea ratei fiind considerată normală dacă este mai mică decât 50 %.

RÎT =

Cu cât această rată este mai scăzută, posibilitățile de îndatorare sunt cu atât mai mari.

III.2 Ratele de lichiditate și solvabilitate

III.2.1 Rata lichidității generale

Rata lichidității generale (Lg) compară ansamblul activelor circulante cu cel al datoriilor pe termen scurt. Această rată reflectă capacitatea sau incapacitatea întreprinderii de a-și achita datoriile scadente pe termen scurt numai din activele circulante deținute în patrimoniu.

Lg =

Cu cât această rată este mai mare decât 1(supraunitară), cu atât întreprinderea este mai protejată de o incapacitate de plată, care ar putea fi cauzată de rambursarea datoriilor pe termen scurt la cererea creditorilor; dar nu mai mare decât 2, pentru că se poate considera că nu se utilizează corespunzător activele circulante.

III.2.2 Rata lichidității reduse

Rata lichidității reduse (Lr) exprimă capacitatea întreprinderii de a-și onora datoriile scadente pe termen scurt numai din creanțe și disponibilități bănești.

Lr =

Valorile optime a acestei rate:

– min. 0,65, sub acesta întreprinderea se află in pericolul incapacității de plată

– max. 1, peste această valoare se poate considera că nu se utilizează corespunzător activele circulante.

III.2.3 Rata lichidității imediate

Rata lichidității imediate (Li) reflectă capacitatea întreprinderii de a-și rambursa datoriile scadente pe termen scurt din disponibilitățile bănești existente în conturile bancare și casa.

Li =

Valorile optime a acestei rate:

– min. 0,35, sub acesta întreprinderea se află în pericolul incapacității de plată

– max. 0,65, peste această valoare se poate considera că nu se utilizează corespunzător activele circulante.

III.2.4 Rata solvabilității globale

Rata solvabilității globale (Rsg) – indică în ce măsură datoriile totale sunt acoperite de către activele totale.

Rsg =

Indicatorul trebuie să fie supraunitar cât mai aproape de 2.

Rata solvabilității patrimoniale (Rsp) – indică ponderea capitalurilor proprii în pasivul total. Exprimă capacitatea de autofinanțare a întreprinderii, precum și măsura în care poate face față obligațiilor sale de plată.

Rsp =

O valoare ridicată a acestui indicator semnifică o sporire a capacității de autofinanțare a întreprinderii. Este recomandat ca nivelul acestei rate să fie mai mare de 30%.

III.3 Rate de finanțare

IV. Studiu de caz – SC Software world Srl

Evoluția cifrei de afaceri, a rezultatului net și

a activelor totale ale societății

Pentru efectuarea diagnosticului financiar se apelează la datele contabile care reprezintă cuantificarea activității economice dintr-o firmă și anume: bilanț, contul de profit și pierdere, unele note explicative, balanța de verificare cât și la informațiile conținute în bilanțul financiar și în bilanțul funcțional.

Necesitatea formulării unor concluzii pertinente privind situația întreprinderii impune analiza în dinamică a indicatorilor selectați, motiv pentru care rezultatele financiare ale societății vor fi urmărite pe parcursul a patru ani succesivi: 2010, 2011, 2012 și 2013.

Societatea comercială SC Software world SRL, a fost înființată în anul 2004 și are ca principal obiect de activitate "Activități de editare a altor produse software – cod CAEN 5829". Datorită numărului de angajați: 4 și a valorii cifrei de afaceri/activelor totale societatea este încadrată în cadrul societăților microintreprinderi. Principalii clienți sunt persoane juridice.

Principalii indicatori financiari ai societății comerciale SC Software world SRL pentru anii 2010, 2011, 2012 și 2013 sunt:

Așa cum se observă și din tabelul de mai sus societatea înregistrează o majorare a principalilor indicatori financiari în anul 2013, în special la nivelul rezultatului net unde se înregistrează o majorarea de 111.07 % din punctul de vedere procentual și valoric 112.180.

Realizarea diagnosticului financiar

Analiza ratelor de structură ale activului

Tabel privind evoluția ratelor de structură activului imobilizat

1) Rata activelor imobilizate (RAI) exprimă ponderea elementelor patrimoniale aflate la dispoziția întreprinderii în mod permanent, reflectând gradul de imobilizare a activului.

Rata activelor imobilizate se apreciază în mod diferit în funcție de specificul activității. Rata activelor imobilizate măsoară gradul de investire a capitalului fix.

La societatea analizată, rata activelor imobilizate înregistrează valori semnificative, 96.59% în 2012 din totalul activelor imobilizate.

2) Rata imobilizărilor necorporale (RIN) este dependentă de natura activității întreprinderii și de caracteristicile tehnice ale acesteia.

La societatea analizată, rata imobilizărilor necorporale înregistrează valori reduse datorită obiectului de activitate al societății.

3) Rata imobilizărilor corporale (RIC) este dependentă de natura activității întreprinderii și de caracteristicile tehnice ale acesteia.

Valorile înregistrate variază de la o ramură de activitate la alta. În ramurile industriei grele și în cele care solicită echipamente importante ca volum, rata înregistrează valori ridicate, în timp ce în ramurile cu dotare tehnică slabă rata imobilizărilor corporale este relativ redusă.

La societatea analizată, rata imobilizărilor corporale înregistrează o ușoară scădere de la 96.58% în 2012 la 87.55% în 2013, ca urmare a lipsei unei investiții semnificative si a tendinței reducerii imobilizărilor corporale în valori absolute, ca urmare a procesului de amortizare.

4) Rata imobilizărilor financiare (RIF) reflectă politica de investiții financiare a firmei, precum și legăturile financiare stabilite cu întreprinderile la care deține participații la capitalul social.

Nivelul acestei rate este strâns legat de mărimea firmei și de politica sa financiară, având valori ridicate în cazul holdingurilor. La societatea analizată, rata imobilizărilor financiare înregistrează valori nule.

Tabel privind evoluția ratelor de structura a activelor circulante

1) Rata activelor circulante (RAC) exprimă ponderea pe care o dețin utilizările cu caracter ciclic în total activ, fiind complementară cu rata activelor imobilizate.

Rata activelor circulante se apreciază în mod diferit în funcție de specificul activității. În dinamică, o tendință de creștere este apreciată favorabil dacă indicele cifrei de afaceri este superior indicelui activelor circulante, reflectând accelerarea vitezei de rotație. În mod asemănător, reducerea ratei poate fi apreciată pozitiv dacă este consecința modificării cifrei de afaceri într-o proporție mai mică decât cea a valorii activelor circulante, însemnând o accelerare a vitezei de rotație. În procesul decizional sunt operative ratele analitice privind activele circulante: rata stocurilor, rata creanțelor comerciale, rata activelor de trezorerie (disponibilități, valori mobiliare de plasament etc.).

Rata activelor circulante la societate analizată înregistrează o tendință de creștere de la

29.10% în 2010 la 50.28% în 2011 și de la 3.41% în 2012 la 12.44% în 2013. Situația poate fi apreciată pozitiv prin reducerea imobilizărilor în activele circulante și negativ prin valorificarea insuficientă a potențialului concretizat. Se observă că are loc o scădere de la 50.28% în 2011 la 3.41% în 2012, din acest punct de vedere situația întreprinderii este negativă, deoarece creșterea valorii activului total se datorează în cea mai parte creșterii activelor imobilizate și nu a activelor circulante, fapt care se datorează obiectului de activitate a societății.

a) Rata stocurilor (RSt) reflectă ponderea stocurilor în totalul activelor circulante.

Rata stocurilor este influențată de natura activității întreprinderii și de durata ciclului de exploatare, înregistrând valori mai ridicate la întreprinderile din sfera producției și distribuției de mărfuri și valori scăzute în sfera serviciilor. Interpretarea evoluției în timp a stocurilor necesită corelarea acestora cu cifra de afaceri. La societatea analizată, rata stocurilor înregistrează valori foarte scăzute, chiar nule.

b) Rata creanțelor comerciale (RCr) reflectă politica financiară a întreprinderii și este influențată de natura clienților și de termenele de plată acordate partenerilor de afaceri.

Rata creanțelor înregistrează valori nesemnificative la întreprinderile aflate în contact direct cu o clientelă care realizează plata în numerar (comerțul cu amănuntul, prestările de servicii către populație) și valori mai ridicate în cazul decontărilor fără numerar.

Analiza structurii creanțelor trebuie aprofundată avându-se în vedere:

– natura creanțelor (din ciclul de exploatare, din afara exploatării) ;

– certitudinea realizării lor (certe sau incerte);

– termenul de realizare (creanțe sub 30, 60, 90 de zile sau peste 90 de zile)

Ca principiu, rata creanțelor din exploatare trebuie să dețină ponderea majoritară și să prezinte o tendință de creștere, cu condiția realizării unei viteze de rotație superioare.

La societatea analizată, rata creanțelor comerciale înregistrează valori semnificative în totalul activelor circulante de 48.89% în 2011, după care se înregistrează o scădere bruscă până la 3.28% în 2012.

c) Rata disponibilităților (RDb) reflectă ponderea disponibilităților bănești și a valorilor mobiliare de plasament în patrimoniul întreprinderii.

Valoarea ridicată a activelor de trezorerie indică o situație favorabilă în teoria echilibrului financiar, dacă nivelul lor depășește nivelul pasivelor de trezorerie. În caz contrar, întreprinderea face apel la credite bancare pe termen scurt pentru finanțarea nevoilor de exploatare. Totuși, o valoare ridicată poate semnifica o utilizare ineficientă a resurselor disponibile. De regulă, nivelul disponibilităților este fluctuant, nivelul minim acceptat fiind de 5% din totalul activelor circulante, iar nivelul maxim de 25%. Analiștii apreciază că nivelul optim al ratei disponibilităților este de 10%.

La societatea analizată, rata disponibilităților crește de la 0.13% în 2012 la 3.60% în 2013 arătând o consolidare a lichidităților și a solvabilității financiare, precum și o înbunătățire a rentabilității monetare a societății.

2.1.2 Analiza ratelor de structură ale pasivului

Tabel privind evoluția ratelor de structură a pasivului

1) Rata stabilității financiare (RSF) exprimă măsura în care firma dispune de resurse financiare cu caracter permanent sau stabil față de total resurse.

Preponderența capitalului permanent în resursele financiare conferă un grad ridicat de siguranță prin stabilitate în finanțare. Valoarea minim acceptabilă a ratei pentru o firmă industrială este de 50%, iar o valoare normală oscilează în jurul a 66% și are o tendință de creștere.

Rata stabilității financiare exprimă măsura în care firma dispune de resurse financiare cu caracter permanent sau stabil față de total resurse. O valoare normală a acestei rate este în jur de 66 %, așa cum se poate observa pe toată perioada analizată se situează peste această valoare, având valoarea cea mai semnificativă în 2012 de 98.60% din totalul surselor de finanțare, ca urmare a ponderii ridicate a capitalului propriu.

2) Rata autonomiei financiare globale (RAFG) exprimă cât din patrimoniul firmei este finanțat pe seama resurselor proprii.

Fiind rezultatul politicii financiare promovate de fiecare întreprindere, rata autonomiei financiare poate să difere de la o întreprindere la alta. Totuși, analiștii apreciază că valoarea minim admisibilă este de 33% iar băncile folosesc ca prag minim o rata de 30% a activului net (capitaluri proprii) fata de totalul pasivului, deși sursele proprii ar trebui să contribuie la finanțare într-o proporție de cel puțin 50%. În cazul în care capitalul propriu reprezintă cel puțin 66% din totalul resurselor , firma are o autonomie financiară ridicată, prezentând garanții aproape certe pentru a beneficia de credite bancare pe termen mediu și lung.

Rata autonomiei financiare globale înregistrează o tendință de creștere de la 67.56%

în 2011 la 73.58% în 2012 și 74.80% în 2013, reflectând creșterea gradului de autonomie financiară în condițiile înregistrării unei tendințe de creștere a capitalului propriu ca urmare a capitalizării profiturilor. Pragul minim de 30% a fost depășit în întreaga perioadă analizată.

3) Rata autonomiei financiare la termen (RAFT) este mai semnificativă decât precedenta deoarece permite aprecieri mai exacte prin luarea în considerare a structurii capitalului permanent și arată gradul de independență financiară a unității pe termen lung.

Această rată reflectă proporția în care capitalurile proprii participă la formarea capitalului permanent. Pentru asigurarea autonomiei financiare capitalul propriu trebuie să reprezinte cel puțin jumătate din cel permanent, deci RAFT>50 %.

În perioada analizată rata autonomiei financiare la termen înregistrează valori mult peste 50%, valoare recomandată.

4) Rata de îndatorare globală (RIG) măsoară ponderea datoriilor totale în patrimoniul întreprinderii, indiferent de durata și originea lor.

Prin natura ei, rata de îndatorare globală este subunitară, valoarea maxim admisibilă fiind 50%, mergând până la 66%, pe măsură ce valoarea raportului se diminuează, îndatorarea se reduce, respectiv autonomia financiară crește.

Rata îndatorării globale arată ponderea datoriilor în totalul surselor de finanțare. Între 2011 și 2013 se înregistrează o tendință de scădere de la 32.44% la 26.42% până la 25.20% în 2013 mult sub limita de 66% a datoriilor în totalul surselor de finanțare.

5) Rata de îndatorare la termen (RÎT) reflectă proporția în care datoriile pe termen mediu și lung participă la formarea capitalurilor permanente, valoarea ratei fiind considerată normală dacă este mai mică decât 50 %.

În perioada analizată, rata de îndatorare la termen înregistrează valoare semnificativă de 30.31% în 2011, dar rămâne sub limita de 50% pe toată perioada.

2.1.3 Analiza echilibrului financiar

GRAFIKONOK BEEPITESE

În perioada analizată,

– situația netă este pozitivă și se observă o tendință de creștere de la o perioadă la alta, aspect economic pozitiv pentru societate. Situația netă pozitivă reflectă:

– buna gestiune financiară a societății

– creșterea valorii patrimoniale a societății, adică activul net degrevat de datorii, respectiv averea netă a acționarilor

– rezultatul profitului obținut de societate din activitatea ei, ca urmare a unei gestiuni economice sănătoase.

– fondul de rulment este pozitiv, aspect favorabil pentru societatea analizată. Fondul de rulment pozitiv reflectă realizarea echilibrului financiar al societății pe termen lung, adică societatea dispune de o marjă de securitate, care o protejează de potențialele evenimente neprevăzute. Se respectă principiul de gestiune financiară: la nevoi permanente se alocă surse permanente.

– nevoia de fond de rulment este pozitivă, fiind un aspect economic negativ pentru societate. Nevoia de fond de rulment pozitivă reprezintă dezechilibru financiar pe termen scurt.

– trezoreria netă este pozitivă, în 2013 înregistrează o valoare semnificativă față de perioada anterioară, aspect pozitiv pentru societate. Trezoreria netă pozitivă reflectă realizarea echilibrului financiar al societății, adică există un surplus monetar la sfârșitul exercițiului, o creștere a capacității reale de finanțare a investițiilor.

2.1.5 Ratele de lichiditate

Rata lichidității generale compară ansamblul activelor circulante cu cel al datoriilor pe termen scurt. Această rată reflectă capacitatea sau incapacitatea societății de a-și achita datoriile scadente pe termen scurt numai din activele circulante deținute în patrimoniu. Cu cât această rată este mai mare decât 1(supraunitară), cu atât societatea este mai protejată de o însuficiența de trezorerie, care ar putea fi cauzată de rambursarea datoriilor pe termen scurt la cererea creditorilor.

Rata lichidității reduse exprimă capacitatea firmei de a-și onora datoriile scadente pe termen scurt numai din creanțe și disponibilități bănești. Teoria economico-financiară sugerează ca o valoare optimă a acestei rate s-ar situa în intervalul [0,8; 1].

Rata lichidității imediate reflectă capacitatea societății de a-și rambursa datoriile scadente pe termen scurt din disponibilitățile bănești existente în conturile bancare și casa. Nivelul minim recomandat pentru această rată este de 0,3.

În perioada analizată,

– RLG : este supraunitară, fiind un aspect economic pozitiv pentru societate și reflectă capacitatea acesteia de a-și achita datoriile scadente pe termen scurt numai din activele circulante deținute în patrimoniu.

– RLr : societatea înregistrează valori peste intervalul recomandat, aspect economic pozitiv pentru societate.

– RLi : societatea înregistrează valori mai scăzute în 2010 și 2012 decât

valoarea recomandată, cu tendința de creștere în 2013, aspect favorabil pentru societate.

2.1.6 Solvabilitate globală și patrimonială

Solvabilitatea globală (SG) – indică în ce măsură datoriile totale sunt acoperite de către activele totale. Indicatorul trebuie să fie supraunitar cât mai aproape de 2 sau peste.

Solvabilitatea patrimonială (SP) – indică pronderea capitalurilor proprii în pasivul total. Exprimă capacitatea de autofinanțare a societății, precum și măsura în care poate face față obligațiilor sale de plată. O valoare ridicată a acestui indicator semnifică o sporire a capacității de autofinanțare a societății. Este recomandat ca nivelul acestei rate să fie mai mare de 30%.

În perioada analizată,

– solvabilitatea globală : – este supraunitară, aspect economic pozitiv pentru societate.

– solvabilitatea patrimonială : – societatea înregistrează valori peste nivelul recomandat, aspect economic pozitiv pentru societate.

Bibliografie

1. V. Dragotă, A. Ciobanu, L. Obreja, M. Dragotă, „ Management financiar, Analiză financiară și gestiune financiară operațională ”, vol. 1, Editura Economică, București, 2003

2. W. Pavaloaia, D. Pavaloaia, „ Analiza economico-financiară ”, Editura Tehnopress, Iași, 2009

3. V. Dragotă, M. Dragotă, L. Obreja, L. Tata, A. Ciobanu, A. Racșa, „ Abordări practice în finanțele firmei ”, Editura Irecson, București, 2005

4. Prof. univ. dr. Silvia Petrescu, „ Analiză și diagnostic financiar-contabil ”, Editura CECCAR, București, 2008

5. Maria, Niculescu, „ Diagnostic global strategic ”, vol.2, „ Diagnostic financiar ”, Editura Economică, București, 2003

6. Alexandru, Buglea, „ Analiză financiară ”, Concepte și studiu de caz, Editura Mirton, Timișoara, 2005

7. Monica Violeta, Achim, „ Analiza economico-financiară ”, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2010

8. C. Iuliana, Lungu, „ Teorie și practici contabile privind întocmirea și prezentarea situațiilor financiare ”, Editura CECCAR, București, 2007

9. I. Mihai coord., E. Cazan, A. Buglea, I. P. Lala, P. Ștefea, G. Broșteanu, P. Ivoniciu, M. Pantea, „ Analiza situației financiare a agenților economici ”, Editura Mirton, Timișoara, 1997

10. L. Erős-Stark, I. M. Pantea, „ Analiza situației financiare a firmei: Elemente teoretice. Studiu de caz”, Editura Economică, București, 2001

11. IAS 1 „Prezentarea situațiilor financiare”

12. IAS 7 „Tabloul fluxurilor de trezorerie”

13.*** Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 3055/2009 publicat în Monitorul Oficial nr 766 bis din 10 noiembrie 2009

14. *** http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/OMFP_3055_2009.pdf (consultat la data de 17.06.2014)

15. *** http://www.dictionareconomic.ro/ (consultat la data de 17.06.2014)