Analiza Echilibrului Financiar la S.c. Cicero S.r.l. pe Baza Bilantului Contabil

Economie

Analiza Echilibrului Financiar la S.c. Cicero S.r.l. pe Baza Bilantului Contabil

Byadmin ianuarie 1, 2024

C U P R I N S

I N T R O D U C E R E

1. SITUAȚIILE FINANCIARE ANUALE

1.1 ÎNTOCMIREA ȘI PREZENTAREA SITUAȚIILOR FINANCIARE

1.1.1 Obiectivele și importanța situațiilor financiare anuale

1.1.2 Caracteristicile calitative ale situațiilor financiare

1.1.3 Recunoașterea și evaluarea elementelor din situațiile financiare

1.2 CONȚINUTUL ȘI FORMA SITUAȚIILOR FINANCIARE

1.2.1 Bilanțul contabil, imaginea poziției financiare a întreprinderii

1.2.2 Contul de profit și pierdere, indicator de performanță

1.2.3 Situația fluxurilor de numerar

1.2.4 Situația modificărilor capitalului propriu

1.2.5 Notele explicative la situațiile financiare anuale

1.2.6 Raportul administratorilor

1.3 ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR

1.3.1 Bilanțul contabil

1.3.2 Bilanțul financiar

1.3.3 Bilanțul funcțional

1.4 ANALIZA STRUCTURII PATRIMONIALE

1.4.1 Analiza structurii activului

1.4.2 Analiza structurii surselor de finanțare

2. ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIA LA SC „CICERO” SRL PE BAZA BILANȚULUI CONTABIL

2.1 SCURT ISTORIC PRIVIND SC „CICERO” SRL

2.2 STRUCTURA ORGANIZATORICĂ

2.3 PREZENTAREA SITUAȚIEI ECONOMICO-FINANCIARE

2.4 ANALIZA SWOT

2.5 ANALIZA STRUCTURII PATRIMONIALE

2.5.1 Analiza structurii activului

2.5.2 Analiza structurii surselor de finanțare

2.6 EVALUAREA PATRIMONIALĂ

Concluzii și propuneri

B I B L I O G R A F I E

I N T R O D U C E R E

Problema gestionării și administrării întreprinderii, indiferent de obiectul de activitate și de scopul propus este complexă. Aprecierea diferențelor de performanță și poziție financiară depind de natura întreprinderii, de sistemul instrumentelor utilizate în gestionarea patrimoniului.

Pentru a putea supraviețui, orice întreprindere are nevoie de informații, fără de care procesul decizional prin care se conduce întreprinderea nu ar putea avea loc. Pentru a obține aceste informații este necesară o analiză a situațiilor financiare anuale care permit aflarea poziției financiare și a performanțelor acesteia. De aceste informații beneficiază atât întreprinderea (ca factor intern) a căror situații financiare sunt analizate cât și furnizorii, clienții, potențialii investitori și orice altă persoană care dorește să afle informații despre întreprindere (ca factori externi).

Deciziile economice care sunt luate de utilizatorii situațiilor financiare necesită evaluarea capacității unei întreprinderi de a genera numerar sau echivalente ale numerarului și a perioadei și siguranței generării lor. În ultimă instanță de aceasta depinde, de exemplu, capacitatea ei de a-și plăti angajații și furnizorii, de a plăti dobânzi, de a rambursa credite și de a realiza programele administrative. Utilizatorii sunt mai în măsură să evalueze această capacitate de a genera numerar sau echivalente ale numerarului dacă le sunt oferite informații concentrate asupra poziției financiare, performanței și modificărilor poziției financiare a întreprinderii.

Bilanțul contabil, împreună cu celelalte documente de sinteză anuale, are rolul de a generaliza periodic datele contabilității curente și de a stabili pe această cale o serie de indicatori economico-financiari, ceea ce îi conferă caracterul de model contabil și informațional, dar și model de gestiune a valorilor materiale și bănești delimitate patrimonial. El furnizează informații de reflectare și control asupra relațiilor de echilibru privind starea și mișcarea patrimoniului.

Proiectul este structurat pe trei capitole. El prezintă situațiile financiare anuale, modele de analiză a acestora, analiza concretă a stării patrimoniului societății și concluziile la care am ajuns în urma acestei analize.

Primul capitol evidențiază redactarea situațiilor financiare, supuse respectării principiilor de bază ale contabilității, legislației naționale dar și prevederilor cuprinse în Standardele Internaționale de Contabilitate, rolul elementelor cuprinse în situațiile financiare în activitățile economice ale întreprinderii, modul acestora de prezentare și cunoaștere. Am făcut o analiză a poziției financiare, adică bilanțul contabil, bilanțul financiar, bilanțul funcțional, am analizat structura activului și pasivului, a lichidității și solvabilității. Am arătat corelațiile care trebuie să existe între fond de rulment, nevoia de fond de rulment și trezoreria netă.

Capitolul doi este destinat studiului de caz, unde plecând de la situațiile financiare ale SC „CICERO” SRL, am analizat poziția financiară a entității pe perioada anilor 2009-2010, scoțând în evidență mari probleme în special în privința lichidităților.

În ultimul capitol sunt prezentate concluziile care s-au desprins în urma acestei analize precum și propuneri concrete prin care să se îmbunătățească situația patrimonială a firmei.

1. SITUAȚIILE FINANCIARE ANUALE

1.1 ÎNTOCMIREA ȘI PREZENTAREA SITUAȚIILOR FINANCIARE

Situațiile financiare ale unei întreprinderi reprezintă cel mai important mijloc, prin care informația contabilă este pusă la dispoziția factorilor decizionali. De aceea, întreprinderile își publică situațiile financiare, într-un mod cât mai explicit, pentru a putea fi înțelese de către cititorul interesat. La nivel global, poziția și performanța financiară a întreprinderilor este reglementat prin modul cum are trebui întocmite situațiile financiare cu ajutorul Standardelor Internaționale de Contabilitate.

Cadrul general de întocmire și prezentare a situațiilor financiare este elaborat de Comitetul pentru Standardele Internaționale de Contabilitate. Acest cadru general nu constituie un Standard Internațional de Contabilitate și prin urmare nu definește standarde privind evaluarea sau prezentarea unor anumite elemente de evaluare sau informații. Prevederile acestui cadru general nu primează în fața standardului Internațional de Contabilitate specific. Cadrul general abordează:

a) obiectivul situațiilor financiare;

b) caracteristicile calitative care determină utilitatea informațiilor din situațiile financiare

c) definirea, recunoașterea și evaluarea elementelor pe baza cărora sunt întocmite situațiile financiare;

d) conceptele de capital și menținere a nivelului capitalului.

1.1.1 Obiectivele și importanța situațiilor financiare anuale

Obiectivul principal al situațiilor financiare este furnizarea de informații despre poziția financiară, performanțele financiare și modificările poziției financiare a întreprinderii, în scopul utilizării acestor informații de către utilizatorii interni și externi, în vederea fundamentării unor decizii economice.

Situațiile financiare au ca scop general să ofere o imagine fidelă a rezultatelor și poziției financiare a unei societăți la sfârșitul exercițiului financiar, oferind informații utile unei largi categorii de utilizatori, asigurând comparabilitatea, atât cu situațiile financiare ale întreprinderii pentru perioadele precedente, cât și cu situațiile financiare ale altor întreprinderi.

Poziția financiară a întreprinderii este definită de resursele economice pe care le controlează, de structura financiară a activelor, datoriilor și capitalului propriu, de lichiditatea și solvabilitatea valorilor economice și de capacitatea sa de a se adapta la schimbările mediului în care își desfășoară activitatea.

IASC își concentrează efortul său de armonizare cu predilecție asupra situațiilor financiare, ce au ca scop furnizarea unor informații utile pentru adoptarea deciziilor economice. Aceasta se datorează faptului că aproape toți utilizatorii iau decizii economice pentru:

a hotărî când să cumpere, să păstreze, sau să vândă părți din capital;

a evalua răspunderea sau gestionarea managerială;

a evalua capacitatea întreprinderii de a plăti și de a oferi alte beneficii angajaților săi;

a aprecia garanția ce o oferă întreprinderea față de datoriile sale;

a determina politicile fiscale;

a determina profitul și dividendele ce se pot distribui;

a elabora și utiliza datele statistice despre venitul național;

a reglementa activitatea întreprinderilor.

1.1.2 Caracteristicile calitative ale situațiilor financiare

Informația contabilă pentru a fi utilă pentru utilizatori trebuie să îndeplinească anumite atribute denumite caracteristici calitative. Așa cum prevede cadrul general IASB pentru elaborarea și prezentarea situațiilor financiare cele patru caracteristici calitative principale sunt:

1) Relevanța informației, se referă la capacitatea informației de a fi utilă în ceea ce privește necesitățile de luare a deciziilor de către utilizatori și este determinată de natura informației și de pragul său de semnificație. O informație este semnificativă dacă omisiunea sau declararea ei eronată influențează deciziile economice ale utilizatorului.

2) Credibilitatea, se referă la o prezentare reală, fidelă a tranzacțiilor și evenimentelor și are în vedere: prudența, neutralitatea, integralitatea informației, prelevanța economicului asupra juridicului în contabilizarea evenimentelor și tranzacțiilor.

Prudența, se referă la incertitudinile care planează asupra multor evenimente și tranzacții ale entității impun în mod obiectiv elaborarea unei informații prudente. Prudența presupune evitarea supraevaluării activelor și veniturilor, a subevaluării cheltuielilor și pasivelor și luarea în considerație a eventualelor pierderi, riscuri și deprecieri probabile.

Neutralitatea, pretinde ca informația să fie nepărtinitoare, lipsită de influențe. Situațiile financiare nu sunt neutre dacă prin selectarea și prezentarea informației influențează luarea unei decizii sau formularea unui raționament pentru a realiza un rezultat sau un obiectiv predeterminant.

Integralitatea, pretinde că pentru a fi credibilă orice informație conținută în situațiile financiare trebuie să fie completă. O omisiune poate face ca informația să fie falsă sau să inducă în eroare și astfel să nu mai aibă un caracter credibil devenind defectuoasă din punct de vedere al relevanței.

3) Inteligibilitatea reprezintă o caracteristică importantă a informațiilor furnizate de situațiile financiare în sensul că acestea trebuiesc înțelese ușor de către utilizatori, cu condiția ca aceștia să posede cunoștințe suficiente privind afacerile, activitățile economice și contabilitatea. Nu toate informațiile sunt accesibile pentru orice categorie de utilizatori.

4) Comparabilitatea reprezintă o altă calitate a situațiilor financiare, deoarece utilizatorii trebuie să poată compara situațiile financiare în timp pentru a determina poziția financiară și performanțele întreprinderii, trebuind totodată să poată compara situațiile financiare ale diverselor întreprinderi pentru a le evalua poziția financiară, performanțele și modificările poziției financiare.

1.1.3 Recunoașterea și evaluarea elementelor din situațiile financiare

Recunoașterea (încorporarea în situațiile financiare) activelor, pasivelor, cheltuielilor și veniturilor este pusă în evidență prin abordarea conceptuală specifică cadrului general.

Evaluarea este procesul de determinare a valorii bănești la care posturile din situațiile financiare urmează să fie recunoscute și înscrise în bilanț și contul de rezultate.

Cadrul general IASB pentru întocmirea și prezentarea situațiilor financiare formulează modelul contabil referință de evaluare bazat pe costul istoric recuperabil și pe conceptul de menținere a capitalului financiar nominal.

Un activ, respectiv o datorie, se recunoaște atunci când:

este posibil ca aceasta să aducă întreprinderii beneficii economice viitoare, respectiv să genereze ieșirea acestora;

costul său să fie evaluat în mod credibil.

Activele reprezintă o resursă controlată de întreprindere, ca rezultat al unor evenimente trecute și de la care se așteaptă beneficii economice viitoare.

Datoriile reprezintă obligații actuale ale întreprinderii, rezultate din evenimente trecute și prin decontarea cărora se așteaptă să rezulte o ieșire de resurse care să încorporeze beneficii economice.

Criteriile cumulative pentru recunoașterea datoriilor sunt:

probabilitatea unei ieșiri de resuciare.

1.1.3 Recunoașterea și evaluarea elementelor din situațiile financiare

Recunoașterea (încorporarea în situațiile financiare) activelor, pasivelor, cheltuielilor și veniturilor este pusă în evidență prin abordarea conceptuală specifică cadrului general.

Evaluarea este procesul de determinare a valorii bănești la care posturile din situațiile financiare urmează să fie recunoscute și înscrise în bilanț și contul de rezultate.

Cadrul general IASB pentru întocmirea și prezentarea situațiilor financiare formulează modelul contabil referință de evaluare bazat pe costul istoric recuperabil și pe conceptul de menținere a capitalului financiar nominal.

Un activ, respectiv o datorie, se recunoaște atunci când:

este posibil ca aceasta să aducă întreprinderii beneficii economice viitoare, respectiv să genereze ieșirea acestora;

costul său să fie evaluat în mod credibil.

Activele reprezintă o resursă controlată de întreprindere, ca rezultat al unor evenimente trecute și de la care se așteaptă beneficii economice viitoare.

Datoriile reprezintă obligații actuale ale întreprinderii, rezultate din evenimente trecute și prin decontarea cărora se așteaptă să rezulte o ieșire de resurse care să încorporeze beneficii economice.

Criteriile cumulative pentru recunoașterea datoriilor sunt:

probabilitatea unei ieșiri de resurse, purtătoare de beneficii economice;

evaluarea să se poată facă în mod credibil.

Capitalurile proprii (activele nete) reprezintă interesul rezidual al acționarilor în activele întreprinderii, după deducerea tuturor datoriilor. Cu alte cuvinte capitalurile proprii reprezintă diferența dintre activele totale și datoriile totale, fiind indicatorul esențial pe care bilanțul, în formatul actual, trebuie să-l reprezinte.

Veniturile sunt creșteri de avantaje economice în cursul perioadei de gestiune, respectiv creșteri de active sau diminuări de pasive, care au ca rezultat creșterea capitalurilor proprii, sub alte forme decât aporturile la capital. Trebuie făcută distincția dintre venituri și câștig, deși ambele se regăsesc în contul de profit și pierdere. Astfel noțiunea de câștig implică un rezultat net favorabil dint-o tranzacție, ca urmare a compensării efectelor (sumelor de bani primite) cu eforturile corespunzătoare (costul bunului).

În conformitate OMFP nr.3055/2009 se disting trei momente de evaluare a elementelor patrimoniale:

evaluarea la data intrării în entitate;

evaluarea la inventar și prezentarea elementelor în bilanț;

evaluare la data ieșirii din entitate.

La data intrării în entitate bunurile se evaluează și se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare, care se stabilește astfel:

la cost de achiziție – pentru bunurile procurate cu titlu oneros;

la cost de producție – pentru bunurile produse în entitate;

la valoarea de aport, stabilită în urma evaluării – pentru bunurile reprezentând aport la capitalul social;

la valoarea justă – pentru bunurile obținute cu titlu gratuit sau constatate plus la inventariere.

1.2 CONȚINUTUL ȘI FORMA SITUAȚIILOR FINANCIARE

Conform IAS 1, un set complet se situații financiare anuale include:

a) bilanțul;

b) contul de profit și pierdere;

c) o situație care să reflecte, după caz:

toate modificările capitalului propriu; fie

modificările capitalului propriu, altele decât cele care rezultă din tranzacțiile de capital cu proprietarii și distribuirile către proprietari;

d) situația fluxurilor de trezorerie (numerar)

e) politicile contabil și notele explicative.

Directiva a IV- a a UE definește situațiile financiare prin apelația de conturi anuale care cuprind: bilanțul, contul de profit și pierdere și anexa sau notele la conturile anuale.

Aceste documente trebuie să constituie un tot unitar.

Pentru sistemul de bază conform cu Directivele contabile europene, formația situațiilor financiare cuprinde:

Bilanț;

Cont de profit și pierdere;

Situația modificărilor capitalurilor proprii;

Situația fluxurilor de numerar;

Notele explicative la situațiile financiare.

Persoanele juridice, care aplică reglementările conform cu Directivele contabile europene, care la data bilanțului nu depășesc limitele a 2 dintre cele 3 criterii de mărime (total active 3.650.000 euro, cifra de afaceri netă 7.300.000 euro, număr mediu de salariați în cursul exercițiului financiar 50) întocmesc situații financiare anuale simplificate care cuprind: bilanț prescurtat, contul de profit și pierdere, note explicative la situațiile financiare anuale simplificate. Opțional ele pot întocmi situația modificărilor capitalului propriu și/sau situația fluxurilor de numerar.

1.2.1 Bilanțul contabil, imaginea poziției financiare a întreprinderii

Bilanțul este documentul contabil de sinteză ce cuprinde toate elementele de activ și de pasiv grupate după natură, destinație și lichiditate, respectiv proveniență și exigibilitate.

Bilanțul arată poziția financiară a întreprinderii doar la un moment dat, respectiv la sfârșitul exercițiului financiar, însă această poziție financiară este consecința rezultatelor obținute de întreprindere de la înființare până la data bilanțului. Bilanțul caracterizează cifric și în etalon bănesc relațiile de echilibru dimensional și structural dintre mijloacele economice gestionate de titularul de patrimoniu și de sursele de procurare a acestor mijloace.

Activul este o sursă controlată de întreprindere ca urmare a unor evenimente trecute și din care se prevede că se vor obține beneficii economice viitoare (Cadrul general IASB și Ordinul 3055/2009).

Datoria este o obligație actuală a întreprinderii provenită din evenimente trecute și a cărei decontare va conduce la o ieșire de resurse care încorporează beneficii economice (Cadrul general IASB). Conform Ordinului 3055/2009, o datorie reprezintă o obligație actuală a entității ce decurge din evenimente trecute și prin decontarea căreia se așteaptă să rezulte o ieșire de resurse care încorporează beneficii economice.

Capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual în activele întreprinderii după deducerea tuturor datoriilor (Cadrul general IASB). Capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual în activele întreprinderii după deducerea datoriilor sale (Cadrul general american și Ordinul 3055/2009).

Reglementările contabile naționale au optat pentru o clasificare a elementelor de activ in active imobilizate și active circulante, respectând astfel cerințele din Directiva a-IV-a. În bilanț, elementele de activ și de datorii sunt grupate după natură și lichiditate, respectiv după natură și exigibilitate, și deci nu după criteriul curent/ necurent. Conform OMFP nr. 3055/2009, persoanele juridice din țara noastră care la data bilanțului depășesc limitele a două dintre următoarele 3 criterii, denumite în criterii de mărime (total activ 3.650.000 euro, cifră de afaceri netă 7.300.000 euro, număr mediu de salariați în cursul exercițiului financiar 50), întocmesc situații financiare anuale care cuprind:

bilanțul;

contul de profit și pierdere;

situația modificărilor capitalului propriu;

situația fluxurilor de numerar;

notele explicative de la situațiile financiare anuale.

Persoanele juridice care la data bilanțului nu depășesc limitele a două dintre criteriile de mărime de mai sus întocmesc situații financiare simplificate care cuprind: bilanțul prescurtat, contul de profit și pierdere, notele explicative la situațiile anuale simplificate. Opțional, ele pot întocmi situația modificărilor capitalului propriu și situația fluxurilor de trezorerie. Formatul bilanțului prescurtat conform Ordinului 3055/2009 este următorul:

A. Active imobilizate

I. Imobilizări necorporale

II. Imobilizări corporale

III. Imobilizări financiare

B. Active circulante

I. Stocuri

II. Creanțe

III. Investiții pe termen scurt

IV. Casa și conturi la bănci

C. Cheltuieli în avans

D. Datorii care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an

E. Active circulante nete/datorii curente nete (B + C – D – I)

F. Total active minus datorii curente (A + E)

G. Datorii care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an

H. Provizioane

I. Venituri în avans

J. Capital și rezerve

I. Capital subscris

II. Prime de capital

III. Rezerve din reevaluare

IV. Rezerve

V. Profitul sau pierderea reportat (ă)

VI. Profitul sau pierderea exercițiului financiar

Capitaluri proprii

1.2.2 Contul de profit și pierdere, indicator de performanță

Directiva a IV-a a CEE prevede pentru asigurarea imaginii fidele a întreprinderii scheme obligatorii pentru stabilirea bilanțului și contului de profit și pierdere, fixarea conținutului minimal al anexei și al raportului de gestiune. Conform Directivei a IV-a, conturile anuale trebuie să dea o imagine fidelă a patrimoniului, a situației financiare și a rezultatelor întreprinderii.

1.2.3 Situația fluxurilor de numerar

Fluxurile de numerar sunt intrările sau ieșirile de numerar sau echivalente de numerar ale acestuia. Fluxurile de numerar exclud mișcările între elemente care constituie numerar sau echivalente de numerar, deoarece aceste componente fac parte din gestiunea numerarului unei întreprinderi.

Numerarul se referă la disponibilitățile bănești existente în casierie sau în conturile bancare, (inclusiv sub formă de acreditive), precum și la elementele asimilate lor: valori de încasat, avansuri de trezorerie.

Echivalentele de numerar sunt investiții financiare pe termen scurt extrem de lichide (perioadă mai mică de 3 luni), care sunt ușor convertibile în sume cunoscute de numerar și care sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii. Ele sunt păstrate pentru îndeplinirea angajamentelor pe termen scurt și nu pentru alte scopuri.

Trezoreria unei întreprinderi reprezintă fluxurile de încasări și plăți care se derulează în cadrul întreprinderii într-o anumită perioadă de timp, respectiv fluxul de diferențe dintre încasările și plățile efectuate de întreprindere.

Situația fluxurilor de numerar (trezorerie) este o componentă obligatorie conform Ordinului MFP nr. 3055/2009, pentru entitățile mari și opțională pentru întreprinderile mici și mijlocii, permițând o analiză dinamică a echilibrului financiar a celor 3 activități: de exploatare, investiții și finanțare.

1.2.4 Situația modificărilor capitalului propriu

Situația modificării capitalurilor proprii reprezintă detaliat toate variațiile pe care le-au suferit capitalurile proprii între momentul de început și cel de sfârșit al exercițiului financiar, permițând analiza capacității de menținere a capitalului și rezultatul final (profitul sau pierderea).

Modificările în capitalul propriu al întreprinderii între două date ale bilanțului reflectă creșterea sau reducerea activului net sau a avuției în cursul perioadei, în baza principiilor particulare de evaluare adoptate și prezentate în situațiile financiare.

1.2.5 Notele explicative anuale

Notele explicative prezintă informații despre bazele de întocmire a situațiilor financiare și politicilor contabile adoptate, completează și detaliază toate informațiile prezentate în celelalte documente de raportare financiară și prezintă, narativ sau prin tabele de analiză, situații și indicatori care nu sunt prezentate în altă parte.

OMFP nr. 3055/2005 prezintă structura următoarelor note explicative:

Nota 1 „Active imobilizate”, detaliază variația în timp a valorilor brute și a deprecierilor;

Nota 2 „Provizioane” detaliază variația naturii provizionului;

Nota 3 „Repartizarea profitului” arată cum este repartizat profitul pe destinații;

Nota 4 „Analiza rezultatului din exploatare” prezintă modul de obținere a rezultatului din exploatare după destinații;

Nota 5 „Situația creanțelor și datoriilor”, clasificate după lichiditate și exigibilitate;

Nota 6 „Principii, politici și metode contabile” cuprinde abateri și modificări de la reglementările naționale, cu menționarea naturii și motivelor, tratamentele contabile alternative, bază de evaluare, ajustări, influență asupra rezultatului;

Nota 7 „Participații și surse de finanțare” detaliază capitalul social și tipurile de titluri emise;

Nota 8 „Informații privind salariații și membrii organelor de administrație, conducere” cuprinde detalii despre număr mediu salariați, credite acordate, avansuri, salarii plătite, asigurări sociale, contribuții la pensii;

Nota 9 „Analiza principalilor indicatori economico-financiari” cuprinde prezentarea unor indicatori de lichiditate, risc, profitabilitate, indicatori de activitate);

Nota 10 „Alte informații” se referă la prezentarea întreprinderii, cifra de afaceri, relațiile cu celelalte întreprinderi din cadrul grupului.

1.2.6 Raportul administratorilor

Consiliul de administrație (asociatul) pentru fiecare exercițiu financiar elaborează un raport care cuprinde cel puțin o prezentare fidelă a dezvoltării și performanței activității entității și a poziției sale financiare, împreună cu o descriere a principalelor riscuri și incertitudini cu care se confruntă. În raportul administratorilor se va face o referire și la controlul intern al entității. Raportul va conține și informații despre:

evenimente importante apărute după sfârșitul exercițiului financiar;

dezvoltarea previzibilă a entității;

activități din domeniul cercetării și dezvoltării;

informații privind achizițiile propriilor acțiuni;

existența de sucursale ale entității;

utilizarea de către entitate a instrumentelor financiare.

1.3 ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR

1.3.1 Bilanțul contabil

Poziția financiară a întreprinderii este definită de resursele economice pe care le controlează, de structura financiară a activelor, datoriilor și capitalului propriu, de lichiditatea și solvabilitatea valorilor economice și de capacitatea sa de a se adapta la schimbările mediului în care își desfășoară activitatea.

Bilanțul cuprinde toate elementele de activ grupate după natură, destinație și lichiditate și cele de pasiv, grupate după natură, proveniență și exigibilitate.

Poziția financiară reprezintă relația dintre activele, datoriile și capitalurile proprii ale întreprinderii, așa cum sunt raportate în bilanț.

Bilanțul economic constituie acel tip de bilanț ce realizează o separare strictă între elementele financiare și elementele relevante pentru procesul productiv sau comercial desfășurat de întreprindere.

1.3.2 Bilanțul financiar

Bilanțul financiar constituie acel tip de bilanț în care posturile sunt ordonate în funcție de lichiditate (pentru posturile de activ), respectiv exigibilitate (pentru posturile de pasiv). Bilanțul financiar se bazează pe criteriul lichiditate-exigibilitate și arată echilibrul financiar al entității.

Lichiditatea reprezintă capacitatea elementelor de activ de a fi transformate în bani. Exigibilitatea reprezintă însușirea elementelor de pasiv de a deveni scadente la un anumit termen.

Bilanțul financiar va avea următoarea formă:

Bilanț financiar

Fig. 1.1 Bilanțul financiar

1.3.3 Bilanțul funcțional

Concepția funcțională definește întreprinderea ca o entitate economică și financiară asigurând în raport cu dezvoltarea sa, anumite funcții cum ar fi:

funcția de producție (fabricarea bunurilor, și serviciilor livrate piețelor situate în aval;

funcția de investire și dezinvestire (achiziționarea, crearea și cesiunea elementelor de activ imobilizat);

funcția de finanțare (stabilirea resurselor financiare necesare dezvoltării întreprinderii).

Bilanțul funcțional oferă o imagine asupra modului de funcționare din punct de vedere economic a întreprinderii, evidențiind atât utilizările cât și resursele corespunzătoare fiecărui ciclu, respectiv de investiții, de exploatare și cel de finanțare. Practic pentru retratarea bilanțului contabil în bilanț funcțional este necesar să stabilim apartenența posturilor bilanțiere pe unul din cele 3 cicluri: de investiții, de exploatare, respectiv de finanțare.

Ciclul de investiții cuprinde achiziționarea de active imobilizate. Aceste imobilizări constituie active stabile (aciclice) și sunt finanțate din resurse stabile (aciclice).

Ciclul de exploatare cuprinde fluxurile de aprovizionare, producție și de desfacere, atât sub formă de fluxuri fizice, cât și financiare. Activele circulante de exploatare (stocuri, creanțe, clienți, cheltuieli de exploatare constatate în avans) trebuie finanțate din surse ciclice de exploatare (datorii furnizori și asimilate, venituri din exploatare constatate în avans).

Ciclul de finanțare se referă la ansamblul operațiunilor dintre întreprindere și proprietarii de capitaluri (acționarii și creditorii întreprinderii). Fluxul de finanțare permite întreprinderii să facă față decalajului dintre lichiditățile de intrare și cele de ieșire, provocat de ciclul de exploatare.

Fig. 1.2 Bilanțul funcțional

1.4 ANALIZA STRUCTURII PATRIMONIALE

Analiza structurii patrimoniale urmărește analiza ponderii diferitelor elemente patrimoniale. Metoda de analiză este metoda ratelor.

Ratele de structură permit „normalizarea” „situației patrimoniului”, aceasta ajutând la o comparație facilă între întreprinderi de dimensiuni diferite, precum și la observarea rapidă a unor modificări structurale în cadrul unei întreprinderi de-a lungul timpului.

1.4.1 Analiza structurii activului

Ratele de structură ale activului reflectă apartenența sectorială a întreprinderii și depind de natura activității acesteia.

Principalele rate ale structurii activului sunt:

Rata activelor imobilizate (Rai):

Această rată măsoară importanța relativă a activelor pe termen lung în totalul activelor întreprinderii. Acest indicator permite aprecierea flexibilității financiare a firmei în măsura în care evidențiază componența de capital investit în active fixe.

Dacă ținem cont de structura imobilizărilor avem următoarele rate:

) Rata imobilizărilor necorporale (Rin)

Activele necorporale (intangibile) cuprind brevete, licențe, mărci, fond comercial. În România valoarea acestor active este redusă, spre deosebire de SUA, unde acestea pot ajunge până la 50% din valoarea totală a activelor.

) rata imobilizărilor corporale (Ric):

Ric =

Aic – imobilizări corporale;

At – activul total.

Nivelul indicatorului este influențat semnificativ de politica de amortizare, politica de investiții sau alegerea contabilă între cost istoric și valoare justă pentru imobilizări corporale.

) – rata imobilizărilor financiare (Rif):

Rif =

Aif – imobilizări financiare.

B) Rata activelor circulante (Rac):

Rac =

Ac – activele circulante.

Rata activelor circulante arată ponderea pe care o dețin utilizările cu caracter ciclic în total patrimoniu, depinde mult de specificul activității firmei, iar nivelul minim este de cel puțin 40% din totalul activelor.

Ca rate complementare avem:

B1) rata stocurilor (Rs):

Rs =

S – valoarea stocurilor.

B2) rata creanțelor comerciale (Rcr):

Rcr =

Cr – nivelul creanțelor.

B3) rata disponibilităților bănești și a plasamentelor (Rdp):

Rdp

1.4.2 Analiza structurii surselor de finanțare

Analiza ratelor de structură a bilanțului permite studiul structurii financiare a întreprinderii prin examinarea modului în care sunt repartizate sursele de finanțare a activelor între capitaluri proprii și aporturile externe, de unde rezultă autonomia (independența) financiară a întreprinderii.

Pasiv = Capitaluri proprii + Datorii totale

Datoriile totale cuprind atât datoriile pe termen lung (peste 1 an), cât și datoriile pe termen scurt (sub 1 an).

În accepțiunea bilanțului financiar (numit și patrimonial), suma dintre capitalurile proprii și datoriile pe termen lung constituie capitalul permanent, care se reflectă în pasivul bilanțului:

Pasiv = Capital permanent + Datorii pe termen scurt

Principalele rate de structură ale surselor de finanțare sunt:

a) Rata stabilității financiare (Rsf):

b) Rata autonomiei globale (Rag):

Rag =

c) Rata datoriilor pe termen scurt (Rdts):

Rdts =

d) Rata datoriilor totale (Rdt):

Rdt =

2. ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR „CICERO” SRL PE BAZA BILANȚULUI CONTABIL

2.1 SCURT ISTORIC PRIVIND SC „CICERO” SRL

sC „CICERO” SRL este o societate comercială înființată în anul 2006, de către 2 persoane Ciprian Oprescu și TS, care sunt asociații firmei, dar în același timp și salariați.

sC „CICERO” SRL are ca număr de înregistrare J 08/198/2006, iau CUI este RO 1756310. Obiectul Principal de activitate este 4669, adică „Comerț cu ridicata al altor mașini și echipamente”. Produsele care fac obiectul activității SC „CICERO” SRL sunt în domeniul transportului aerian.

La constituire capitalul social al firmei a fost de 200 lei, fiecare asociat având câte 5 părți sociale în valoare de 20 lei/parte socială. Ulterior capitalul social a fost majorat la 1.000 lei.

Sediul social al sC „CICERO” SRL este în Brașov, str. Memorandului nr.8, telefon 0268/419417, fax 0268/470727, email Office @CICERO.com.

2.2 STRUCTURA ORGANIZATORICĂ

La baza existenței și funcționării oricărei societăți comerciale stă structura organizatorică.

În cadrul SC „CICERO” SRL structura organizatorică este definită ca un mecanism format din subdiviziuni organizatorice cărora le sunt precizate competențele și responsabilitățile și între care se stabilesc raporturi cerute de funcționarea ei eficientă. Cu alte cuvinte, structura organizatorică cuprinde ansamblul persoanelor și al subdiviziunilor astfel constituite încât să asigure condițiile necesare atingerii obiectivelor propuse în cadrul societății.

Organizarea și conducerea societății comerciale sau a diviziunilor acesteia, presupune cunoașterea detaliată și permanentă a obiectivelor si resurselor disponibile, a modului de desfășurare a activității și a factorilor de influență, aceste elemente fiind indispensabile fundamentării științifice a deciziilor.

Compartimentul producție din structura firmei este atribuit directorului tehnic, TS. Acesta are drept sarcini stabilirea de proceduri și metodologii de execuție precum și implementarea acestora în procesele de producție, în scopul asigurării îndeplinirii obiectivelor stabilite prin decizie, de către administratorul societății.

Compartimentul financiar-contabil are sarcina de a urmări și de a înregistra din punct de vedere al legislației în vigoare, toate operațiunile în care este implicată activitatea economico-socială a firmei.

Compartimentul de resurse umane are drept scop planificarea resurselor umane, recrutarea, selecția și angajarea personalului, organizarea personalului, calificarea și perfecționarea profesională, administrarea salarizării și a altor remunerări.

In cadrul societății este adoptat un Regulament de Ordine Interioară, document de bază în organizarea de sine stătătoare a unei firme. Prin acest act s-au reglementat drepturile și îndatoririle tuturor persoanelor care își desfășoară activitatea în cadrul societății, iar respectarea acestuia a permis apariția unor relații interumane, bine conturate, ceea ce asigură premisa bunei desfășurări a activităților din cadrul societății.

Întreprinderea intră în relații directe pentru atingerea obiectivelor sale (clienți, concurenți, furnizori, organisme publice).

Produsele furnizate de SC „CICERO” SRL sunt specifice activității de transport aerian, după cum urmează:

Fig.2.1 Mărfuri vândute de SC „CICERO” SRL

2.3 PREZENTAREA SITUAȚIEI ECONOMICO-FINANCIARE

Cunoașterea profundă a evoluției performanțelor economico-financiare ale întreprinderii, al procesului formării lor, însușirea unui ansamblu de metode și tehnici de analiză, și mai ales, identificarea măsurilor pentru evoluția normală a fenomenelor și proceselor economice și reducerea riscului operațional și financiar , presupune o analiză economico – financiară permanentă și temeinică.

O analiză orientată spre studiul riscurilor de faliment sau de solvabilitate se face cel mai adesea prin studierea bilanțului (analiză statică) și a tabloului de finanțare (analiza fluxurilor). Bilanțul prescurtat al societății analizate arată astfel:

Tabelul 2.1 – Bilanț prescurtat

Concluzii:

1) Activele imobilizate au crescut de la an la an, de la 1.176.580 lei în 2010 la 4.938.055 lei în 2011, fapt ce denotă investițiile efectuate de firmă.

2) Capitalurile proprii au crescut în 2011 față de 2010, iar ulterior s-au redus, arătând că anul 2010 a fost cu probleme datorate crizei financiare.

3) Datoriile pe termen scurt au o pondere însemnată, fiind mai mari decât activele curente, fapt ce arată că firma are unele probleme cu lichiditățile.

O analiză orientată spre studiul performanțelor se face în principal prin studierea contului de profit și pierdere, pentru a aprecia formarea soldurilor intermediare de gestiune și a le compara cu fluxul de activitate sau cu mijloacele utilizate de întreprindere.

Indicatorii de analiză integrează în același timp studiul performanțelor și al fluxurilor și echilibrelor financiare și permit măsurarea surplusului monetar din exploatare (excedentul din exploatare) sau al surplusului monetar global (capacitatea de autofinanțare sau cash-flow global).

În analiza economico – financiară unul din indicatorii importanți ai contului de profit și pierdere este cifra de afaceri.

Cifra de afaceri este indicatorul fundamental pe baza căruia se apreciază capacitatea unei întreprinderi de a obține venituri din operațiuni comerciale curente. În termeni concreți, ea face parte din categoria indicatorilor de rezultate economico-financiare, contribuind la diagnosticarea și evaluarea economică a întreprinderii, la estimarea eficienței managementului practicat.

Structura contului de profit și pierdere la societatea analizată se prezintă astfel:

Tabelul 2.2 – Indicatori din contul de profit și pierdere

Concluzii:

1) Cifra de afaceri a cunoscut o majorare semnificativă de 7.194.639 lei în 2011 față de 2010, o creștere procentuală de 515 %, extrem de mare. Din păcate, în 2012 cifra de afaceri s-a redus la 5.174.860 lei, procentual cu 40%, din cauza reducerii cererii de produse realizate de către SC „CICERO” SRL.

2) Profitul brut s-a micșorat de la 153.960 lei în 2010, la 108.518 lei în 2011 (s-au realizat investiții), respectiv 23.859 lei în 2012.

3) Și profitul net a avut aceiași tendință de scădere, de la 128.719 lei în 2010, la 86.668 lei în 2011, respectiv 5.664 lei în 2012.

Fig. 2.2 Evoluția cifrei de afaceri în perioada 2010 – 2011

În continuare prezentăm câțiva indicatori obținuți de societate:

Tabelul 2.3 – Indicatori derivați din bilanț

Concluzii:

1) Rata solvabilității generale are valori mici, de abia este supraunitar, în condițiile în care valoarea minimă solicitată este 1,4.

2) Și rata lichidității generale are valori sub nivelul minim de 1, ea situându-se la 0,79 în anul 2010, scăzând la 0,29 în 2011, respectiv 0,27 în 2012, ceea ce arată fie un nivel restrâns al activelor curente, fie datorii curente foarte mari.

3) Rata globală de îndatorare are un nivel de 0,91 în 2010, ajungând la 0,94 în 2011 și 2012, în condiții de normalitate valoarea indicatorului fiind de 0,5 – 0,7.

Tabelul 2.5 – Indicatori de profitabilitate

2.4 ANALIZA SWOT

Primul pas în utilizarea unei analize SWOT pentru evaluarea strategiilor existente și a celor viitoare posibile implică listarea și evaluarea punctelor tari ale firmei, a slăbiciunilor, oportunităților și amenințărilor. Fiecare din aceste elemente este descris în detaliu în continuare:

Punctele tari ale afacerii:

raportul: preț-calitate;

tehnologie nouă;

amplasament bun (centrul țării);

lipsa concurenței;

calitatea produselor;

acreditare ISO.

Punctele slabe:

capital propriu insuficient;

dobânda creditelor contractate este relativ mare;

lipsa unui renume pe plan național sau internațional;

datorii pe termen scurt ridicate, ceea ce înseamnă contractarea unor credite curente.

Oportunități:

fonduri structurale post-aderare;

interes investițional ridicat.

Amenințări:

efectele crizei economico-financiare vor duce la reducerea cererii;

concurența externă;

lipsa unui personal specializat.

2.5 ANALIZA STRUCTURII PATRIMONIALE

Analiza structurii patrimoniale are ca obiect stabilirea și urmărirea evoluției ponderii diferitelor elemente patrimoniale (de activ și de pasiv). Ratele de structură patrimonială oferă posibilitatea exprimării bilanțului în procente și permite identificarea caracteristicilor majore ale structurii bilanțului oferind de asemenea posibilitatea realizării de analize comparative în timp și spațiu.

Datele după care s-au calculat indicatorii din acest capitol sunt preluate din Bilanțul Contabil al întreprinderii SC „CICERO” SRL întocmit la data de 31.12.2012 și prezentat în Anexa Nr. 1

2.5.1 Analiza structurii activului

A) Rata activelor imobilizate (Rai):

Rai2010 =

Rai2011 =

Concluzii:

Rata activelor imobilizate a crescut cu 1,5%, aspect care arată preocuparea firmei de reînnoire dar ținând cont de faptul că activele circulante sunt cele care aduc profit, creșterea ratei nu e benefică.

Fig. 2.3 Evoluția ratei activelor imobilizate

B) Rata activelor circulante (Rac):

Rac =

Rac2010 =

Rac2011 =

Concluzii:

Rata activelor circulante a scăzut cu 1,5 %, aspect negativ, ea fiind cea care aduce profit la întreprindere.

Fig. 2.4 Evoluția ratei activelor circulante

Ca rate complementare avem:

B1) rata stocurilor (Rs):

Rs =

Rs2010 =

Rs2011 =

B2) rata creanțelor comerciale (Rcr):

Rcr =

Cr – nivelul creanțelor

Rcr2010 =

Rcr2011 =

B3) rata disponibilităților bănești și a plasamentelor (Rdp):

Rdp

Rdp2010 =

Rdp2011 =

2.5.2 Analiza structurii surselor de finanțare

Analiza ratelor de structură a bilanțului permite studiul structurii financiare a întreprinderii prin examinarea modului în care sunt repartizate sursele de finanțare a activelor între capitaluri proprii și aporturile externe, de unde rezultă autonomia (independența) financiară a întreprinderii.

Principalele rate de structură ale surselor de finanțare sunt:

a) Rata stabilității financiare (Rsf):

Rsf2008 =

Rsf2009 =

Concluzii:

Rata stabilității financiare a scăzut de la 9,15% la 8,11%, aspect negativ întrucât arată micșorarea capitalului permanent al firmei.

Fig. 2.5 Evoluția ratei stabilității financiare

b) Rata autonomiei globale (Rag):

Rag =

Rag2010 =

Rag2011 =

Concluzii:

Rata autonomiei globale s-a majorat cu 0,16%, de la 5,57% la 5,71%, creștere datorată sporirii capitalului propriu de la 370.167 la 375.831.

Fig. 2.6 Evoluția ratei autonomiei globale

c) Rata datoriilor pe termen scurt (Rdts):

Rdts =

Rds2010 =

Rds2011 =

Concluzii:

Și rata datoriilor pe termen scurt s-a majorat de la 90,85% la 91,88%, aspect negativ, întrucât denotă o creștere a datoriilor curente, cu implicații asupra nevoii de fond de rulment.

Fig. 2.7 Evoluția ratei datoriilor pe termen scurt

d) Rata datoriilor totale (Rdt):

Rdt =

Rdt2010 =

Rdt2011 =

Concluzii:

Această rată se menține cam la aceiași valoare ridicată arătând ca firma are probleme cu datoriile totale, adică și pe termen scurt și lung.

Fig. 2.8 Evoluția ratei datoriilor totale

2.6 EVALUAREA PATRIMONIALĂ

Întrucât firma nu are subvenții din exploatare sau provizioane situația netă (SN) este egală cu capitalurile proprii (CPR).

Situația netă poate fi determinat pe baza relației:

SN = AT – DT

AT – active totale;

DT – datorii totale.

Situația netă este mai restrictivă decât capitalurile proprii. Relația de calcul este următoarea:

SN = Capitaluri proprii – subvenții pentru investiții – provizioane

SN2010 = 6.643.256 – 6.273.089 = 370.167

SN2011 = 6.580.299 – 6.204.468 = 375.831

Concluzii:

Situația netă a crescut în 2011 față de 2010 cu 5.664 lei, adică 1,53 % ca urmare a majorării imobilizărilor, care au devansat datoriile firmei, aspect pozitiv.

Fig. 2.9 Evoluția situației nete

Activul net contabil (ANC) se calculează în două moduri:

ANC = Total activ – active fictive – datorii totale din pasiv – provizioane

ANC = Capital propriu – active fictive (de exemplu cheltuielile de constituire)

ANC este egal în acest caz cu situația netă, întrucât imobilizări necorporale nu sunt.

Concluzii și propuneri

În urma studiului de caz realizat la SC „CICERO” SRL am ajuns la următoarele concluzii:

Activele imobilizate au crescut de la an la an, de la 1.176.580 lei în 2009 la 4.938.055 lei în 20010, fapt ce denotă investițiile efectuate de firmă.

Capitalurile proprii au crescut în 2011 față de 2010, iar ulterior s-au redus, arătând că anul 2012 a fost cu probleme datorate crizei financiare.

Datoriile pe termen scurt au o pondere însemnată, fiind mai mari decât activele curente, fapt ce arată că firma are unele probleme cu lichiditățile.

Cifra de afaceri a cunoscut o majorare semnificativă de 7.194.639 lei în 2011 față de 2010, o creștere procentuală de 515 %, extrem de mare. Din păcate, în 2012 cifra de afaceri s-a redus la 5.174.860 lei, procentual cu 40%, din cauza reducerii cererii de produse realizate de către SC „CICERO” SRL.

Profitul brut s-a micșorat de la 153.960 lei în 2010, la 108.518 lei în 2011 (s-au realizat investiții), respectiv 23.859 lei în 2012.

Profitul net a avut aceiași tendință de scădere, de la 128.719 lei în 2010, la 86.668 lei în 2011, respectiv 5.664 lei în 2012.

Rata solvabilității generale are valori mici, de abia este supraunitar, în condițiile în care valoarea minimă solicitată este 1,4.

Rata lichidității generale are valori sub nivelul minim de 1, ea situându-se la 0,79 în anul 2010, scăzând la 0,29 în 2011, respectiv 0,27 în 2012, ceea ce arată fie un nivel restrâns al activelor curente, fie datorii curente foarte mari.

Rata globală de îndatorare are un nivel de 0,91 în 2010, ajungând la 0,94 în 2011 și 2012, în condiții de normalitate valoarea indicatorului fiind de 0,5 – 0,7.

Rata activelor imobilizate a crescut cu 1,5%, aspect care arată preocuparea firmei de reînnoire dar ținând cont de faptul că activele circulante sunt cele care aduc profit, creșterea ratei nu e benefică.

Rata activelor circulante a scăzut cu 1,5 %, aspect negativ, ea fiind cea care aduce profit la întreprindere.

Rata stabilității financiare a scăzut de la 9,15% la 8,11%, aspect negativ întrucât arată micșorarea capitalului permanent al firmei.

Rata autonomiei globale s-a majorat cu 0,16%, de la 5,57% la 5,71%, creștere datorată sporirii capitalului propriu de la 370.167 la 375.831.

Rata datoriilor pe termen scurt s-a majorat de la 90,85% la 91,88%, aspect negativ, întrucât denotă o creștere a datoriilor curente, cu implicații asupra nevoii de fond de rulment.

Situația netă a crescut în 2011 față de 2010 cu 5.664 lei, adică 1,53 % ca urmare a majorării imobilizărilor, care au devansat datoriile firmei, aspect pozitiv.

Față de analiza efectuată, pentru îmbunătățirea activității propun următoarele măsuri:

1)

2)

3)

B I B L I O G R A F I E

Brezeanu P., Boștinaru A., Prăjișteanu B. – Diagnostic financiar, instrumente de analiză financiară, Editura Economică, București, 2003;

Bunea S., Gîrbină M., Sinteze, studii de caz și teste grilă privind aplicarea IAS, Editura CECCAR, București, 2008;

Ghic G., Grigorescu C.J, – Analiză economico-financiară, repere teoretice și practice, Editura Universitară, București, 2008;

Ișfănescu A., Stănescu C., Băicuși A., Analiză economico-financiară, ediția a doua, Editura Economică, București, 1999;

Jianu I. – Evaluarea, prezentarea și analiza performanței întreprinderii, Editura CECCAR, București, 2007;

Mărgulescu D., Niculescu M., Diagnostic economico + financiar, Editura Romcart, București, 1996;

Mărgulescu D., Analiza economico+financiară, Editura Economică, București, 2001;

Lungu C.I. – Teorie și practici contabile privind întocmirea și prezentarea situațiilor financiare, Editura CECCAR, București, 2007;

Pântea P.I., Bodea G. – Contabilitatea Financiară Românească conformă cu Directivele Europene, Editura Intelcredo, Deva, 2008;

Petrescu S. – Analiză și diagnostic financiar-contabil, Editura CECAR, București, 2006;

Radu F., Dincă M., Bușe L., Siminică M. – Analiza economico-financiară a firmei, Scrisul Românesc, Craiova, 2001;

Ristea M. – Contabilitate Financiară, Editura Universitară, București, 2005;

Ristea M., Lungu C.I., Jianu I. –Ghid pentru înțelegerea și aplicarea Standardelor Internaționale de Contabilitate, IAS 1, Prezentarea Situațiilor Financiare, Editura CECCAR, București, 2004;

Rusu C. – Diagnostic Economico-financiar vol. II, Economică, București, 2006;

Suciu G., – Analiză Economico-financiară, Editura Infomarket, Brașov, 2009;

Suciu G., – Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Infomarket, Brașov, 2009;

Vâlceanu Ghe., Robu V., Georgescu N. – Analiză Economico-financiară, Editura Economică, București, 2005;

Vintilă G. – Gestiunea Financiară a Întreprinderii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2006;

*** Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir” Editura Pro Universitaria, București, 2010;

*** Legea contabilității nr. 82/1991, republicată și modificată;

*** O.M.F.P. nr.1752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1080 și 1080bis din 30 noiembrie 2005

*** O.M.F.P. nr. 3055/2009 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.766 și din 10.11. 2005

*** O.M.F.P. nr. 2374 din 12 decembrie 2007 privind modificarea și completarea Ordinului ministerului finanțelor publice nr.1752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene;

*** Revista Contabilitate și auditul afacerilor, CECCAR, colecția 2007 – 2009;