Analiza Echilibrului Financiar la Sc Cartolux Srl

CUPRINS

Introducere

Noțiuni generale privind echilibrul financiar al întreprinderii

Definirea echilibrului financiar

Principalii indicatori de echilibru financiar

Analiza Fondului de rulment, Necesarului de fond de rulment și a Trezoreriei întreprinderii

Fondul de rulment al întreprinderii și analiza structurii acesteia

Analiza Necesarului de fond de rulment

Analiza Trezoreriei

Analiza echilibrului financiar al întreprinderii pe baza ratelor de finanțare

Studiu de caz privind analiza echilibrului financiar al întreprinderii

Studiu de ansamblu privind întreprinderea analizată

Analiza Fondului de rulment, Necesarului de fond de rulment, Trezoreriei la societatea analizată

Determinarea ratelor de finanțare la societatea analizată

Concluzii

Bibliografie

INTRODUCERE

Lucrarea de față iși propune să prezinte principalele aspecte teoretice și practice în legătură cu analiza echilibrului financiar la societatea SC CARTOLUX SRL.

Primul capitol își propune sa abordeze niște noțiuni generale cu privire la echilibrul financiar al întreprinderii analizate.

Cel de-al doilea capitol acordă o atenție mai importantă celor trei indicatori de analiză financiară, și anume, fondului de rulment, necesarului de fond de rulment și trezoreriei.

Al treilea capitol prezintă analiza ratelor de finanțare ale întreprinderii.

Cel de-al patrulea capitol reprezintă substanța practică a lucrării. Acest ultim capitol analizează indicatorii de echilibru financiar mai în detaliu.

CAPITOLUL 1. Noțiuni generale privind echilibrul financiar al întreprinderii

Definirea echilibrului financiar

În sens general, prin echilibru se înțelege o stabilitate a unei situații, o armonie între elementele componente ale unui sistem, ceea ce în plan financiar implică armonizarea surselor financiare cu nevoile financiare ale întreprinderii.

Analiza echilibrului financiar al unei întreprinderi poate fi efectuată cu ajutorul indicatorilor de echilibru, și cu ajutorul ratelor de finanțare.

La nivelul unei întreprinderi, analiza statică a echilibrului financiar se poate realiza la trei nivele:

Echilibru pe termen lung, când se compară resursele permanente cu utilizările permanente și când pentru măsurarea echilibrului financiar se folosește indicatorul „fond de rulment”;

Echilibru pe termen scurt, când se compară resursele temporare cu utilizările temporare, iar indicatorul folosit este “necesarul de fond de rulment”;

Echilibrul curent, când se urmărește nivelul trezoreriei, prin compararea disponibilităților cu nivelul creditelor bancare temporare.

Principalii indicatori de echilibru financiar

Indicatorii care reflect echilibrul financiar se regăsesc în fondul de rulment, necesarul de fond de rulment, trezorerie.

Fondul de rulment (FR) reprezintă excedentul de resurse permanente care asigură finanțarea activelor circulante. Acest excedent de resurse permanente degajat de partea de sus a bilanțului este folosit pentru acoperirea nevoilor de finanțare din partea de jos a bilanțului, fiind destinat reînnoirii activelor circulante. În acest fel fondul de rulment apare ca o „marjă de securitate financiară” care permite întreprinderii să facă față fără dificultate, diverselor riscuri care se manifestă pe termen scurt.

Noțiunea de fond de rulment poate avea mai multe formulări.

Fondul de rulment net (FRN) reprezintă:

Partea din capitalul permanent degajată pentru finanțarea activelor circulante (excedentul de capital permanent față de activele imobilizate)

Surplusul activelor circulante nete în raport cu datoriile temporare (partea activelor circulante nefinanțată de datoriile pe termen scurt).

Datorită acestor accepțiuni, fondul de rulment net poate fi determinat în două modalități fondul de rulment net poate fi determinat în două modalități:

FRN = Capital permanent – Active imobilizate nete

FRN = Active circulante – Datorii pe termen scurt

Situațiile în care vom găsi fondul de rulment net sunt:

FRN > 0, capitalurile permanente finanțează o parte din activele circulante, ceea ce evidențiază faptul că se realizează echilibrul pe termen lung, iar o parte din resursele permanente contribuie la realizarea echilibrului financiar pe termen scurt;

FRN < 0, resursele temporare finanțează nevoi permanente, situație ce generează dezechilibru financiar datorat nerespectării principiului de finanțare: nevoilor permanente li se alocă resurse permanente;

FRN = 0, situație mai puțin probabilă, care reflectă un echilibru perfect a structurii resurselor cu necesitățile de alocare a acestora. Această stare este însă riscantă, datorită echilibrului fragil între resurse și utilizări.

Fondul de rulment propriu (FRP) pune în evidență gradul în care echilibrul pe termen lung se asigură prin capitalurile proprii și reprezintă excedentul capitalurilor proprii în raport cu activele imobilizate nete.

Se determină pe baza relațiilor:

FRÎ = Capital permanent – Active imobilizate nete

FRP = Fondul de rulment net – Fond de rulment propriu

Necesarul de fond de rulment (NFR) reprezintă parte din activele curente care trebuie finanțate din resurse permanente.

Necesarul de fond de rulment se determină ca diferență între activele curente și resursele curente:

NFR = Active curente – Pasive curente

NFR = [Active circulante – Disponibilități] – [Obligații pe termen scurt – (Credite + Soldul creditelor la bănci)]

Necesarul de fond de rulment se poate găsi în una din situațiile:

NFR > 0 , ceea ce semnifică existența activelor circulante de natura stocurilorși creanțelor care urmează să fie finanțate din fondul de rulment.

Dacă această situație se datorează unei politici de investiții privind activele imobilizate sau creșterii vânzărilor, se consideră ca fiind o situație normală cazul în care necesarul de fond de rulment este pozitiv, ca urmare a unui decalaj nefavorabil între lichiditatea activelor de exploatare pe de o parte și exigibilitatea datoriilor de exploatare, pe de altă parte sau, ca urmare a existenței unor stocuri fără mișcare foarte lentă, se consideră că situația este nefavorabilă.

NFR < 0, ceea ce reprezintă nu o nevoie de fond de rulment ci o degajare de resurse atrase.

Această situație se consideră normală, dacă rezultatul angajării unor datorii cu scadențe mai mari, sau al accelerării vitezei de rotație a activelor circulante, sau anormală, dacă este datorată unor întreruperi în reînnoirea stocurilor.

Trezoreria (T) reprezintă deficitul de lichidități generat de activitatea întreprinderii.

Trezoreria se poate calcula în două modalități:

Ca diferență între fondul de rulment și necesarul de fond de rulment

T = FR – NFR

Ca diferență între disponibilități și credite de trezorerie

T = Disponibilități și plasamente – Credite de trezorerie (inclusiv soldul creditelor curente la bănci)

Trezoreria unei întreprinderi poate fi:

Pozitivă, când reflectă o situație favorabilă concretizată într-o îmbogățire a trezoreriei, întrucât întreprinderea dispune de lichidități care îi permit atât rambursarea datoriilor pe termen scurt cât și efectuarea diverselor plasamente eficiente pe piața monetară sau financiară.

Obținerea unei trezorerii pozitive, de un nivel ridicat pe o perioadă mare poate ascunde deficiențe manageriale, deoarece scopul întreprinderii este obținerea unei trezorerii pozitive ci antrenarea resurselor în activități eficiente.

Negativă, când evidențiază un dezechilibru financiar care determină o dependență față de resursele financiare externe și implicit o limitare a autonomiei financiare pe termen scurt.

CAPITOLUL 2. Analiza fondului de rulment, necesarului de fond de rulment și a Trezoreriei

Ordonarea elementelor bilanțului financiar în funcție de criteriul de lichiditate-exigibilitate pune în evidență două mari mase financiare:

O masă cu o durată mai mare de un an, regăsită în partea de sus a bilanțului și care reflectă echilibrul financiar pe termen lung;

O masă cu o durată mai mică de un an, regăsită în partea de jos a bilanțului și care reflectă echilibrul financiar pe termen scurt.

Grupate astfel, posturile de bilanț reflectă două reguli principale ale finanțării:

Nevoile permanente de alocare a fondurilor bănești se vor acoperi din capitaluri permanente;

Nevoile temporare se vor acoperi din resurse temporare și permanente.

Alegerea altor variante de finanțare care nu respectă aceste reguli va determina o situație de dezechilibru financiar.

Indicatorii care reflectă echilibrul financiar se regăsesc în fondul de rulment, necesarul de fond de rulment, trezorerie.

2.1 Fondul de rulment al întreprinderii și analiza structurii acesteia

În teoria economică s-au impus două concepte ale fondului de rulment, în funcție de bilanțul utilizat pentru calculul său: fondul de rulment net, respectiv fondul de rulment net global.

Fondul de rulment net (FR) se calculează pe baza bilanțului financiar, care reprezintă activul și pasivul ca fiind format din două mari mase, și anume:

O masă relativ permanentă, cu o durată mai mare de un an, formată din activul imobilizat și capitalul permanent (partea de sus a bilanțului);

O masa mobilă, cu o durata mai mică de un an, formată din activul circulant și obligațiile pe terment scurt (partea de jos a bilanțului).

Partea de sus a bilanțului reflectă influența structurii financiare a întreprinderii asupra constituirii fondului de rulment net prin stabilitatea elementelor componente, pe când partea de jos evidențiază conjunctura, ciclul de activitate al întreprinderii, punând pe primul plan problema capacității întreprinderii de a face față datoriilor sale.

Pornind de la o astfel de grupare a elementelor în bilanțul financiar și de la un anumit echilibru care trebuie să existe între durata unei operații de finanțat și durata surselor de finanțare corespunzătoare, se pot evidenția două reguli principale ale finanțării:

nevoile permanente de alocare a fondurilor bănești se vor acoperi din capitaluri permanente, îndeosebi din capitaluri proprii;

nevoile temporare se vor acoperi din resurse temporare.

Pentru menținerea echilibrului unei întreprinderi este suficient ca gradul de lichiditate al activelor circulante să fie corelat cu gradul de exigibilitate al pasivelor circulante și astfel obligațille pe termen scurt vor fi acoperite la timp.

Pornind de la structura bilanțului se pot evidenția, însă, anumite riscuri care fac ca echilibrul financiar să nu fie respectat:

în primul rând, există posibilitatea încetinirii vitezei de rotație a activelor circulante datorată creșterii stocurilor într-un ritm mai mare decât ritmul creșterii vânzărilor, creșterii duratei de încasare a clienților sau datorită creșterii numărului clienților insolvabili;

în al doilea rând, există posibilitatea reducerii valorii activelor circulante ca urmare a degradării sau învechirii stocurilor;

în al treilea rând, există posibilitatea creșterii vitezei de rotație a pasivelor circulante ca urmare a reducerii duratei de plată a furnizorilor.

Ca regulă generală a echilibrului financiar al întreprinderii, capitalul permanent trebuie să acopere activele imobilizate și o parte a activelor circulante, deoarece pentru a putea funcționa are nevoie, pe lângă clădiri, mașini și instalații, și de un stoc minim de materii prime, materiale, producție în curs de fabricație, respectiv produse finite.

Dacă se consideră că stocurile și creanțele care se constituie permanent pot fi considerate nevoi permanente, atunci acestea necesită resurse permanente de finanțare.

Finanțarea activelor circulante se realizează prin existența fondului de rulment, care se determină prin două modalități:

a) pornind de la elementele cuprinse în partea superioară a bilanțului, ca diferență între capitalul permanent și imobilizările nete:

FR = CP – Ain

În această accepțiune, fondul de rulment reprezintă excedentul de resurse permanente care asigură finanțarea activelor circulante. Acest excedent de resurse permanente degajat de partea de sus a bilanțului este folosit pentru acoperirea nevoilor de finanțare din partea de jos a bilanșului, fiind destinat reînnoirii activelor circulante.

b) pornind de la elementele cuprinse în partea de jos a bilanțului, ca diferență între activele circulante și datoriile pe termen scurt:

FR= Ac – DTS

În această accepțiune, fondul de rulment evidențiază surplusul activelor circulante în raport cu datoriile temporare sau partea activelor circulante nefinanțată de resursele pe termen și care este finanțată de resurse permanente.

Indiferent de modalitatea de calcul, fondul de rulment apare ca o „marjă de securitate financiară”, care permite întreprinderii să facă față, fără dificultate, diverselor riscuri care se manifestă pe termen scurt.

Pe plan economic, reținem că doar definiția prin partea de sus a bilanțului este semnificativă, deoarece reflectă echilibrul pe termen lung.

Dacă luăm în considerare structura capitalului permanent, care este format din capital propriu și capital împrumutat, fondul de rulment poate fi propriu (FRP) și împrumutat (FRÎ), evidențiind măsura în care capitalul propriu asigură echilibrul financiar, respectiv gradul de autonomie al întreprinderii.

FRP = Capitalul propriu – Active imobilizate nete

sau FRP = FR – Împrumuturi pe termen mediu și lung

de unde FRÎ= FR – FRP

Fondul de rulment propriu reprezintă excedentul capitalurilor proprii în raport cu imobilizările nete, pe când fondul de rulment împrumutat reflectă măsura îndatorării pe termen lung pentru finanțarea nevoilor pe termen scurt.

Mult mai frecvent, în lucrările de specialitate, fondul de rulment se întâlnește în accepțiunea de fond de rulment global (FRNG), calculat pe baza bilanțului funcțional.

Fondul de rulment net global este definit ca fiind acea partea resurselor aciclice (stabile) care este alocată pentru finanțarea activelor ciclice (temporare). Această denumire (fond de rulment net global) arată că finanțarea activelor ciclice se reliazează din resurse stabile, fără a distinge originea lor.

FRNG se calculeaza în două modalități:

a) pornind de la pasiv:

FRNG = Resurse stabile – Active stabile

Această modalitate de calcul are avantajul că pune în evidență stabilitatea fondului de rulment.

b) pornind de la activ :

FRNG = Active ciclice – Datorii de funcționare

Adică

FRNG = Active ciclice de exploatare – Resurse ciclice din exploatare

(+) Active ciclice din (+)Resurse ciclice din

afara exploatării exploatare

(+) Trezoreria de activ (+)Trezoreria de pasiv

Această modalitate, chiar daca aritmetic este echivalentă cu precedenta, prezintă inconvenientul de a nu face să rezulte stabilitatea fondului de rulment.

Deoarece resursele stabile sunt formate din resurse stabile proprii și resurse stabile împrumutate:

FRNG = Fondul de rulment propriu + Fondul de rulment străin

Modalitățile de determinare a fondului de rulment pun în evidență aspecte diferite, dar complementare, ale aceluiași indicator.

Stabilirea fondului de rulment pornind de la partea de sus a bilanțului pune accentul pe structura de finanțare asupra constituirii fondului de rulment, pe originea fondului de rulment, fiind denumită și analiză externă a fondului de rulment.

Stabilirea fondului de rulment pornind de la partea de jos a bilanțului evidențiază confruntarea directă dintre lichiditățile previzibile pe termen scurt (active circulante) și angajamentele imediat exigibile (datoriile pe termen scurt), indicatorul având semnificația unui excedent de lichidități potențiale. În acest caz se evidențiază pentru ce se folosește fondul de rulment (finanțarea activelor circulante), această modalitate fiind denumita și analiză internă a fondului de rulment.

Analiza fondului de rulment (pornind fie de la bilanțul financiar, fie de la bilanțul funcțional), permite stabilirea următoarelor corelații:

a) fondul de rulment crește (FR1>FR0). Această situație este considerată pozitivă deoarece o parte tot mai mare a activelor circulante este finanțată din capitalul permanent. Dacă această creștere s-a datorat însă creșterii gradului de îndatorare pe termen lung, prin apelarea la credite pe termen mediu și lung, atunci vor crește și dobânzile, care vor avea ca efect diminuarea rezultatului exploatării. Înseamnă că apelarea la credite pe termen lung are un efect favorabil asupra echilibrului financiar doar în situația în care eficiența activității de exploatare este superioară ratei dobânzii bancare (re>rd).

Pornind de la structura fondului de rulment spunem că situația fiananciară a întreprinderii se îmbunătățește dacă creșterea fondului de rulment s-a realizat pe seama creșterii capitalurilor proprii.

Singurele operații care au o incidență asupra fondului de rulment sunt cele care modifică partea de sus a bilanțului, respectiv capitalurile permanente și activele imobilizate nete. Creșterea fondului de rulment trebuie analizată cu atenție, deoarece un fond de rulment care acoperă în totalitate stocurile nu este dovada unei bune gestiuni a resurselor, deoarece în locul resurselor permanente (mai costisitoare) se pot folosi resurse temporare (mai puțin costisitoare).

b)fondul de rulment scade (FR1<FR0). Deși această situație de cele mai multe ori este considerată negativă, scăderea fondului de rulment poate fi compensată printr-o gestionare mai eficientă a activelor circulante.

Reducerea fondului de rulment va avea consecințe negative dacă se datorează reducerii capitalurilor proprii.

Dacă diminuare fondului de rulment se datorează creșterii activelor imobilizate, situația financiară a întreprinderii se va îmbunătății în perioada următoare datorită rezultatelor exploatării generate de investiții.

c)fondul de rulment rămâne neschimbat (FR1 = FR0). Această situație teoretic poate fi posibilă, dar practic este mai puțin probabilă, deoarece presupune o amortizare totală a resurselor cu necesitățile de alocare a acestora.

Factorii de influență care modifică fondul de rulment se prezintă mai jos:

Variația posturilor de active circulante sau de datorii pe termen scurt nu modifică fondul de rulment, deoarece modificarea unui post de activ circulant determină fie modificarea altui post de activ, fie modificarea datoriilor pe termen scurt.

Pentru analiza fondului de rulment trebuie să considerăm două ipoteze:

a) duratele de lichiditate și exigibilitate sunt comparabile

b) duratele de lichiditate și exigibilitate sunt diferite

a) în primul caz, când durata medie de încasare a creanțelor este apropiată sau egală cu durata medie de plată a datoriilor, fondul de rulment poate avea următoarele valori:

FR = 0; Ac= DTS, adică activele pe termen scurt sunt finanțate integral pe seama datoriilor pe termen scurt și, implicit, activele stabile sunt finanțate din capitaluri permanente. Neexistând fond de rulment, întreprinderea se află într-o situație riscantă generată de faptul că, de o parte, obligațiile de plată au termene de plată bine precizate, iar pe de altă parte, transformarea activelor circulante în lichidități poate fi întârziată datorită disfuncționalităților apărute în activitatea întreprinderii.

FR >0 ; Ac >DTS, există un surplus de surse permanente care poare fi alocat finanțării ciclului de exploatare. Existența unui fond de rulment pozitiv diminuează riscul de lichiditate în cazul unor dereglări ale ciclului de încasări și plăți.

FR < 0 ; Ac <DTS, adică transformarea activelor circulante în lichidități nu acoperă datoriile pe termen scurt, ceea ce determină întreprinderea să apeleze la împrumuturi pe termen scurt pentru a-și onora obligațiile de plată. Mai mult decât atât, o parte a activelor imobilizate sunt acoperite tot din datorii pe termen scurt, întreprinderea nedispunând, în acest caz, de nici o marjă de securitate pe termen scurt, reprezentată de active lichide excedentare. Această stare reflectă un dezechilibru financiar ce însă trebuie analizat în funcție de specificul activității desfășurate de întreprindere.

Nu întotdeauna un fond de rulment negativ este expresia unei activități ineficiente. Astfel, în cazul unui agent economic cu actvitate de comerț, echilibrul se poate menține și cu un fond de rulment negativ. În acest caz, ponderea redusă în totalul resurselor a capitalurilor proprii și a datoriilor pe termen lung este compensată de rotația rapidă a elementelor ciclului de exploatare, care permit acoperirea unei părți a utilizărilor stabile.

Evoluția rapidă a elementelor ciclului de explatare oferă posibilitatea rambursării rapide a creditului pe termen scurt.

b) În al doilea caz, aprecierea fondului de rulment se bazează pe trei elemente:

Nivelul absolut al FR

Durata medie a lichidităților

Durata medie a exigibilităților

Activele și datoriile vor fi recalculate după relațiile:

rAc =

rDTS =

Se pot distinge două situații:

Activele circulante se rotesc mai repede decât datoriile pe termen scurt, situație în care întreprinderea poate să își asigure lichiditatea și în condițiile unui fond de rulment negativ, datorită modului de gestionare a activelor circulante.

Activele circulante se rotesc mai încet decât datoriile pe termen scurt, când asigurarea lichidității este condiționată de existența unui fond de rulment pozitiv de un nivel absolut care trebuie să acopere obligațiile întreprinderii și să elimine decalajul dintre durata de plată și cea de încasare.

În analiza fondului de rulment este necesar să stabilim un nivel „normal” al acestuia, care trebuie să țină seama de două condiții contradictorii: lichiditate și eficiență.

După prima condiție, a lichidității, întreprinderea trebuie să-și asigure un asemenea nivel al FR încât să poată onora oricând obligațiile scadente. Înseamnă că întreprinderea se găsește într-o situație confortabilă atunci când fondul de rulment este maxim.

După cea de-a doua condiție, a eficienței, întreprinderea utilizează resurse cu un caracter limitat pe care trebuie să le folosească cât mai eficient. În acest fel, utilizând resurse permanente, cu un anumit cost, este de dorit ca o parte cât mai mare a acestora să fie folosită pentru mărirea capacităților de producție în vederea creșterii vânzărilor și impliciti a profitului. În acest caz, întreprinderea are la dispoziție un fond de rulment minim.

Nivelul fondului de rulment poate fi apreciat în trei modalități:

a) în corelație cu specificul sectorului de activitate, când:

Mărimea minimă a FR este dată de nivelul mediu al fluctuațiilor NFR. Asigurând o marjă minimă de siguranță. Optima pentru această mărime a fondului de rulment este caracteristică unei politici agresive de finanțare a ciclului de exploatare, fiind recomandată în situația în care costul creditelor bancare pe termen scurt este mai mic decât costul capitalurilor permanente.

Mărimea optimă este cea care menține echilibrul financiar al întreprinderii la cel mai scăzut cost al procurării resurselor. Nivelul FR este ridicat în cazul întreprinderilor din industria grea, putând coborî pentru întreprinderile fără probleme specifice de stocuri până la 10% din cifra de afaceri sau 20% din activul circulant.

În general, dacă se compară fondul de rulment cu cifra de afaceri, atunci mărimea optimă ar trebui să reprezinte 1/3 din cifra de afaceri.

Mărimea maximă a FR poate să atingă nivelul activelor circulante, asigurând în acest fel o marjă maximă de siguranță. Această opțiune este caracteristică unei politici defensive de finanțare a ciclului de exploatare, fiind justificată doar în situația când costul creditelor bancare pe termen scurt este mai mare decât costul capitalurilor permanente. În acest caz, accepțiunea fondului de rulment este cea de „fond de rulment brut sau total”.

b) prin utilizarea ratelor, când se pot construi:

Rata de finanțare a cifrei de afaceri

rfCA= x 360

Această rată reflectă marja de securitate a întreprinderii, mărimea sa putând fi cuprinsă între 30 și 90 de zile.

Rata de finanțare a activelor circulante

rfAc = x 360 sau rfAc = x 100

Rata de acoperire a necesarului de fond de rulment

RfNFR = x 100

Rata de acoperire a datoriilor pe termen scurt

RfDTS = x 100

Ultimele rate oferă o imagine a modului de finanțare a ciclului de exploatare. Daca nivelul lor este > 100 % ele semnifică faptul că FR a asigurat finanțarea integrală a activelor circulante, a necesarului de fond de rulment respectiv a datoriilor pe termen scurt.

c) prin combinarea analizei orizontale a bilanțului cu cea vericală și urmărirea influenței structurii financiare.

În general se consideră că datoriile pe termen lung ale agentului economic trebuie să reprezinte 50 % din capitalurile proprii pentru a nu fi afectată rentabilitatea economică. Conceptele economice moderne apreciază că echilibrul finanțării poate fi obținut și altfel, dacă ținem seama de împărțirea imobilizărilor în imobilizări amortizabile și imobilizări neamortizabile.

În acest caz, imobilizările corporale neamortizabile, imobilizările necorporale și cele financiare vor fi finanțate integral din datorii pe termen lung.

Pentru finanțarea imobilizărilor amortizabile în acest mod, fără afectarea echilibrului, trebuie îndeplinite două condiții:

Rentabilitatea investițiilor să fie mai mare decât rata dobânzii pentru a permite plata dobânzilor și obținerea unui surplus;

Ratele scadente ale împrumuturilor vor fi acoperite din resursele obținute din amortizare.

Gestiunea fondurilor de rulment (capitalului de lucru) implică planificarea și controlul activelor circulante și al datoriilor curente. Obiectivul îl constituie menținerea unui nivel al acestuia care să fie suficient pentru satisfacerea nevoilor privind obligațiile curente, dar să nu constituie nici o povară de neacceptat din punct de vedere economic pentru întreprindere. Deciziile privitoare la gestionarea capitalului de lucru se refera la mai multe segmente ale politicii societății, incluzând producți, marketingul, investițiile și finanțarea.

Deciziile prin care întreprinderea fixează nivelul fondului de rulment depind, în special, de costul relativ al diferitelor finanțări, de fiabilitatea prognozelor sale de trezorerie, de prognozele în materie de dobândă și de importanța riscurilor de lichiditate pe care conducerea este gata să și le asume.

Determinarea fondului de rulment, în practica financiară se realizează pe baza a trei strategii, cu implicații diferite din partea întreprinderilor.

O primă strategie este de a constitui un fond de rulment care să acopere nevoile medii de active circulante.

Dacă se folosește această strategie, în perioada de vârf de actvitate se apelează la credite pe termen scurt, iar în perioada de gol de activitate apare un excedent de lichidități în fondul de rulment care să poată fi utilizat pentru diverse plasamente pe termen scurt. Această politică este considerată una de echilibru, care asigură cel mai bine realizarea obiectivelor financiare de rentabilitate și lichiditate: diminuarea disponibilităților „leneșe” va determina creșterea rentabilității, iar reducerea solicitărilor de credite pe termen scurt va determina creșterea capacității de plată, respectiv a autonomiei financiare a întreprinderii. Disponibilitățile „leneșe” sunt determinate de creșterea progresivă a trezoreriei nete, determinată de creșterea, tot progresivă, a fondului de rulment, disponibilități care, în lipsa unui plasament rentabil, au un cost de oportunitate ridicat.

O altă linie strategică ce poate fi adoptată de întreprindere este de a-și constitui un fond de rulment care să acopere orice oscilații trimestriale a necesarului de active circulante.

Este o politică prudențială, ce se caracterizează prin renunțarea totală la creditul pe termen scurt și realizarea permanentă de excedent de lichidități, care ar putea fi utilizate pentru acoperirea oricărei creșteri neașteptate a activelor circulante. Pentru rentabilitatea generală a societății, devine imperios necesar să se găsească plasamente pe termen scurt pentru fructificarea excedentului.

A treia strategie constă în asigurarea unui fond de rulment inferior oscilațiilor activelor circulante din cursul anului.

În acest caz întreprinderea apelează mereu la credite de trezorerie, ceea ce ridică nivelul costurilor. Se poate aprecia ca o politică riscantă a fondului de rulment, întrucât întreprinderea depinde de deciziile băncii cu privire la nivelul creditelor și al dobânzilor. Totuși, dacă nivelul rentabilității este mai mare decât nivelul dobânzii, această politică a fondului de rulment este acceptabilă întrucât apare efectul pozitiv de îndatorare.

Din cele trei reprezentări ale strategiilor privind fondul de rulment, se poate observa că fondul de rulment are un caracter relati stabil. Dacă nu au loc investiții importante și nici operațiuni financiare pe termen lung, putem asista la o evolutie progresivă a fondului de rulment, ca urmare a autofinanțării, respectiv a acumulărilor succesive de amortizări, provizioane și profituri nete nerepartizate.

2.2.Analiza necesarului de fond de rulment

În cadrul activităților curente ale unei întreprinderi ciclul de exploatare presupune efectuarea unor operațiuni repetitive sintetizate în trei faze: aprovizionare, producție, și vânzare. Pentru desfășurarea fiecăreia din aceste faze sunt necesare resurse financiare care trebuie asigurate de întreprindere.

Aceste resurse financiare corespund alocărilor de fonduri pe care întreprinderea este costrânsă să le efectueze pentru constituirea fondurilor sale (materii prime și materiale, producție neterminată, produse finite) și pentru a acorda termene de plată clienților cărora le-a livrat produsele.

Pe de altă parte, întreprinderea beneficiază de mijloace de finanțare legate de ciclul de exploatare (numite resurse ciclice) de fiecare dată când obține termen de plată de la furnizorii săi sau când amână plata datoriilor față de stat, salariați sau acționari.

Nevoile și resursele de exploatare sau în afara exploatării fluctuează de la o perioadă la alta și la un moment dat sunt diferite ca mărime. Decalajul dintre ele, precum și cel dintre încasările și plățile efective generate determină existența unui anumit necesar de fond de rulment.

Din cele prezentate se poate observa că necesarul de fond de rulment este datorat unor decalaje în timp care se manifestă la nivelul societății comerciale:

Decalaje între cumpărări și vânzări, care generează constituirea stocurilor;

Decalaje între vânzări și plățile corespunzătoare efectuate de clienți, care generează creanțele societății.

Aceste decalaje creează o nevoie de fond de rulment care este atenuată de decalajul de care beneficiază la rândul ei societatea comercială, dintre cumpărări și plata furnizorilor, decalaje care generează datoriile societății.

Operațiile de exploatare și în afara exploatării generează simultan:

Nevoi de finanțare, datorate constituirii de active circulante (de exploatare și în afara exploatării);

Resurse de finanțare, datorate în special relațiilor cu furnizorii și care constituie datoriile întreprinderii ( de exploatare și în afara exploatării).

Definirea si calculul necesarului de fond de rulment se poate face în funcție de bilanțul utilizat pentru analiză:

Pornind de la bilanțul financiar, necesarul de fond de rulment este definit ca fiind partea din activele circulante care trebuie acoperită din capitalul permanent.

Relația de calcul este:

NFR = Active curente – Pasive curente

Sau

NFR = (Stocuri + Creanțe) – Datorii nefinanciare

Pornind de la bilanțul funcțional, necesarul de fond de rulment este definit ca fiind acea parte a activelor ciclice care nu este acoperită din resurse ciclice și care trebuie finanțată din resurse permanente.

NFR = Acrive ciclice – Pasive ciclice

Sau

NFR = [Active circulante – (Investiții financiare pe termen scurt + Disponibilăți)] – [Pasive circulane – (Credite curente + Soldul creditelor la bănci)]

Indiferent de bilanțul care este utilizat pentru calcul, necesarul de fond de rulment indică mărimea capitalurilor pe care întreprinderea trebuie să le dețină pentru finanțarea stocurilor și a decalajelor temporare între plata cumpărărilor și a altor datorii de exploatare și încasarea vânzărilor.

În practica economică, necesarul de fond de rulment este analizat pe două componente:

Necesarul de fond de rulment din exploatare (NFRE);

Necesarul de fond de rulment din afar exploatării (NFRAE).

Necesarul de fond de rulment din exploatare se determină ca diferență între necesitățile ciclice de exploatare și resursele ciclice de exploatare.

NFRE = Active ciclice din exploatare – Pasive ciclice din exploatare

Necesarul de fond de rulment din exploatare are un caracter dual, incluzând o dimensiune structurală, ce rezultă din natura activității desfășurate și din condițiile de exploatare, respectiv o dimensiune temporară, determinată de volumul activității, fluctuația cifrei de afaceri, a stocurilor, cât și a variației creditelor client, respectiv furnizor.

Necesarul de fond de rulment din afara exploatării se determină ca diferență între necesitățile ciclice din afara exploatării și resursele ciclice din afara exploatării.

NRAE = Active ciclice din afara exploatării – Pasive ciclice din afara exploatării

Elementele strict legate de exploatare corespund mărimii activelor și pasivelor aferente operațiilor de aprovizionare, producție și vânzare. În activ aceste mărimi înglobează în principal, stocurile, creanțele asupra clienților și avansurile achitate de întreprindere cu ocazia unor comenzi făcute furnizorilor. În pasiv, aceste elemente înglobează, în principal, datorii contractate de întreprindere față de furnizorii săi și anumiți clienți care au acordat avansuri asupra comenzilor lor în curs.

Astfel, necesarul de fond de rulment din exploatare evidențiază nevoia de finanțare, determinată de ciclul de exploatare, suma pe care activitatea întreprinderii o solicită ca o nevoie durabilă, permanentă, de finanțare, pe când noțiunea de necesar de fond de rulment din afara exploatării este legată de operațiuni diverse ale întreprinderii (operțiuni de transfer, operțiuni fiscale, operațiuni de repartiție).

Împărțirea necesarului de fond de rulment pe cele două componente face posibilă folosirea relației:

NFR = NFRE + NFRAE

Pe parcursul desfășurării activității unei societăți comerciale, evoluția necesarului de fond de rulment este influențată de următorii factori:

Obiectul de activitate al agenților economici, care face ca în cazul celor cu activitate de producție necesarul de fond de rulment să fie pozitiv, degajând o nevoie de exploatare, pe când în cazul celor cu activitate de comerț sau prestări de servicii să fie negativ, degajând o resursă de exploatare. Cele două situații se datorează diferențelor care există între duratele de imobilizare a stocurilor și duratele creditului clienților.

Durata ciclului de exploatare a cărei modificare determină modificarea în același sens a necesarului de fond de rulment prin:

Schimbarea tehnologiilor de fabricație;

Modificare structurii producției în favoarea unor produse cu durată a ciclului de fabricație mai mare sau mai mică decât durata medie;

Măsuri de natură organizatorică, care conduc la diminuarea timpului de lucru.

Mărimea cifrei de afaceri, care determină modificarea în același sens a necesarului de fond de rulment. Limita inferioară a eficienței creșterii necesarului de fond de rulment este ca ritmul modificării necesarului de fond de rulment să fie inferior, cel mult egal, cu ritmul de modificare a cifrei de afaceri (INFR≤ICA).

Mărimea valorii adăugate, determină, la fel ca și cifra de afaceri, modificarea, în același sens a necesarului de fond de rulment. Astfel, pentru agenții economici cu un nivel mai redus al valorii adăugate și o durată a ciclului de exploatare mică, necesarul de fond de rulment din exploatare este foarte mic sau chiar poate degaja resurse nete din exploatare.

În cazul agenților economici cu un volum mare al valorii adăugate și o durată a ciclului de exploatare mare, necesarul de fond de rulment înregistrează valori substanțiale.

Prima situație se regăsește în cazul agenților economici cu profil comercial, pe când ce de-a doua în cazul agenților economici care produc echipamente tehnice și tehnologice.

Modul de gestionare a stocurilor, exprimat prin viteza de rotație a stocurilor, are o influență invers proporțională asupra necesarului de fond de rulment. Reducerea necesarului de fond de rulment presupune:

Creșterea vitezei de rotație a stocurilor de materii prime, materiale și a stocurilor de produse finite;

Dimensionarea optimă a stocurilor;

Reducerea cheltuielilor de aprovizionare și desfacere.

Indicele inflației determină modificarea în același sens a necesarului de fond de rulment

Costurile de producție, care determină:

Reducerea necesarului de fond de rulment, ca urmare a reducerii costurilor prin diminuarea consumurilor specifice de resurse materiale și umane;

Creșterea necesarului de fond de rulment ca urmare a depășirii costurilor de producție prin neîncadrarea în consumurile specifice de resurse sau prin creșterea prețurilor și tarifelor;

Nivelul datoriilor ciclice generat de obligațiile întreprinderii față de furnizori, bugetul statului, salriați, care au o influență invers proporțională asupra necesarului de fond de rulment;

Contextul economic, care are on influență asupra necesarului de fond de rulment prin factorii externi care pot influența mărimea acestuia, cum sunt creditul acordat clienților sau cel primit din partea furnizorilor. O mărime a acestora care influențează negativ nevoia de fond de rulment impune revizuirea termenilor de negociere cu partnerii comerciali.

Sensul și intensitatea acțiunii acestor factori provoacă modificarea necesarului de fond de rulment în perioada curentă față de perioada de bază în așa fel încât necesarul de fond de rulment al perioadei curente poate fi mai mare, egal sau mai mic decât necesarul de fond de rulment al perioadei anterioare.

NFR1 >NFR0, semnifică o creștere a necesităților ciclice de finanțare a întreprinderii generată fie de creșterea activelor din exploatare și din afara exploatării, fie de diminuarea datoriilor de exploatare și din afara exploatării, fie de acțiunea simultană a acestor două cauze.

NFR1 < NFR0, semnifică o reducere a necesităților ciclice de finanțare a întreprinderii generată de diminuarea activelor din exploatare și din afara exploatării, de creșterea datoriilor de exploatare și din afara exploatării sau de acțiunea simultană a acestor două cauze.

Analiza necesarului de fond de rulment poate evidenția următoarele stări:

NFR> 0, Ac> Pc

Necesarul de fond de rulment pozitiv semnifică faptul că există un surplus de active ciclice în raport cu datoriile din exploatare, pentru care întreprinderea trebuie să aloce resurse permanente.

Un necesar de fond de rulment pozitiv reflectă:

O situație normală dacă este determinată de:

Politica de investiții, care atrage creșterea nevoii de finanțare a ciclului de exploatare;

Creșterea vânzărilor;

Mărimea duratei ciclului de fabricație, datorită creșterii complexității produselor.

O situație anormală, dacă este determinată de:

Existența unui decalaj nefavorabil între lichiditatea activelor circulante și exigibilitatea datoriilor din exploatare (a crescut durata în zile a încasărilor și s-a redus durata în zile a plăților);

Existența unor stocuri fără mișcare sau cu mișcare lentă.

b) NFR< 0, Ac< Pc

Necesarul de fond de rulment este negativ, ceea ce reflectă existența unui surplus de resurse temporare (ciclice) în raport cu activele ciclice (nevoi temporare).

Situația este pozitivă dacă este determinată de:

Accelerarea vitezei de rotație a stocurilor și creanțelor;

Angajarea unor datorii de exploatare cu termene de plată mai relaxate.

În activitatea practică s-a constatat că raportul dintre NFR și CA nu trebuie să depășească o rata de 10-15%.

Pentru analiza NFR se mai folosesc următoarele rate:

Rata necesarului de fond de rulment:

rNFR= x 100

Această rată evidențiază intervalul de timp în care necesarul de fond de rulment este acoperit prin cifra de afaceri. Ea poate avea mărimi cuprinse între 20 și 60 de zile.

Rata necesarului de fond de rulment se poate calcula în variantele următoare:

rNFRE= x 360

rNFRAE= x 360

Rata de acoperire a necesarului de fond de rulment

RfNFR= x 100

Rata de acoperire a necesarului de fond de rulment indică procentual cu cât participă fondul de rulment la acoperirea unor nevoi temporare. Cu cât rata este mai mare, cu atât societatea comercială nu va avea dificultăți în plata datoriilor curente.

2.3 Analiza Trezoreriei

În mod curent, prin trezorerie se înțelege soldul final al ansamblurilor de fluxuri de încasări și plăți.

În categoria activelor de trezorerie se includ:

Disponibilitățile (în casă și în cont curent)

Depozitele la termen

Activele financiare de trezorerie, ca:

Investiții financiare pe termen scurt;

Efecte comerciale de încasat;

Acreditive;

Bilete de trezorerie și certificate de depozit;

Bonuri negociabile pe termen scurt;

Avansuri de trezorerie.

În categoria pasivelor de trezorerie intră:

Împrumuturi din emisiuni de obligațiuni (ct.161) cu scadență sub un an corectate cu valoarea primelor privind rambursarea obligațiunilor (ct. 169);

Partea din creditele bancare pe termen lung (ct.162) scadentă sub un an ;

Datoriile ce privesc imobilizările financiare (ct.166);

Alte împrumuturi și datorii asimilate (ct. 167), la care se adaugă dobânzile aferente împrumuturilor și datoriilor asimilate (ct.168);

Creditele bancare pe termen scurt (ct.519).

Analiza trezoreriei este analiza echilibrului financiar curent, când se compară o mărime relativ constantă (fondul de rulment) cu o mărime fluctuantă (necesarul de fond de rulment).

Trezoreria se poate calcula în două modalități:

a) ca diferență între fondul de rulment sau fondul de rulment net global și necesarul de fond de rulment:

T = FR – NFR

Sau

T = FRNG – NFR

În acest fel, trezoreria este influențată atât de modificarea fondului de rulment (financiar sau global), cât și de modificarea necesarului de fond de rulment:

Dacă fondul de rulment financiar (sau fond de rulment net global) este mai mic decât necesarul de fond de rulment, trezoreria netă este negativă;

Dacă fondul de rulment financiar (sau fond de rulment net global) este mai mare decât necesarul de fond de rulment, trezoreria netă este pozitivă.

b) ca diferență între trezoreria de activ și trezoreria de pasiv:

T= TA-TP

Trezoreria este expresia desfășurării unei activități eficiente sau ineficiente a întreprinderilor, legată de posibilitatea obținerii unei trezorerii pozitive sau negative.

Trezoreria pozitivă este rezultatul echilibrului financiar curent al întreprinderii, când fondul de rulment este superior necesarului de fond de rulment. Expresia trezoreriei pozitive se regăsește sub forma disponibilităților bănești în conturi bancare și în casă și investițiilor pe termen scurt.

Această situație favorabilă se concretizează într-o îmbogățire a trezoreriei, întrucât întreprinderea dispune de lichidități care îi permit atât plata datoriilor pe termen scurt, cât și efectuarea diverselor plasamente eficiente pe piața monetară sau financiară.

În acest caz se poate vorbi de o autonomie financiară pe termen scurt.

Chiar dacă înregistrarea unei trezorerii pozitive pe mai multe exerciții financiare demonstrează o rentabilitate economică ridicată, nu întotdeauna o trezorerie pozitiva este semnul unei situații favorabile, deoarece scopul întreprinderii nu este obținerea unei trezorerii, ci antrenarea resurselor pe activități eficiente.

Dacă pe termen scurt trezoreria pozitivă înseamnă realizarea echilibrului financiar, pe termen lung absența resurselor stabile folosite pentru acoperirea nevoilor temporare ar putea semnifica ineficiența utilizării lor cu efecte negative în remunerarea capitalului, respectiv rambursarea împrumuturilor.

Un fond de rulment pozitiv corelat cu un necesar de fond de rulment negativ va determina de asemenea o trezorerie pozitivă.

Dacă existența necesarului de fond de rulment negativ se datorează îmbunătățirii gestiunii activelor curente și a datoriilor curente atunci la nivelul societății efectul se va regăsi în existența unor resurse suplimentare care au un efect favorabil asupra echilibrului financiar.

O trezorerie pozitivă se poate obține și dacă întreprinderea înregistrează un fond de rulment negativ și un necesar de fond de fond de rulment, de asemenea negativ, dar în mărime absolută sau mai mare.

În acest caz, deși teoretic trezoreria pozitivă reflectă un echilibru financiar al întreprinderii, practic întreprinderea, pe termen lung, se va confrunta cu un dezechilibru major, deoarece o parte din imobilizări și ciclul din exploatare sunt finanțate din datoriile pe termen scurt (furnizori, salariați, stat și bănci).

Trezoreria negativă evidențiază un dezechilibru financiar, când nevoia de fond de rulment nu poate fi finanțată în întregime din resurse permanente.

Acest deficit monetar este acoperit prin angajarea de credite pe termen scurt, întreprinderea fiind dependentă față de resursele financiare pe termen scurt.

În acest caz, situația de dependență a întreprinderii are ca efect limitarea autonomiei financiare pe termen scurt.

Echilibrul financiar curent este grav afectat dacă la nivelul societății se înregistrează un fond de rulment negativ și un necesar de fond de rulment pozitiv.

În acest caz, pentru acoperirea nevoilor financiare atât pe termen lung cât și pe termen scurt, se va apela la credite de trezorerie care dacă nu sunt corelate cu măsuri de redresare a activității pot conduce la blocaj financiar.

În decursul desfășurării activității sale, o societate comercială poate să înregistreze o trezorerie pozitivă sau negativă (mai rar una nulă în situația, cu totul întâmplătoare, când fondul de rulment și necesarul de fond de rulment au aceiași mărime).

Cele mai frecvente cauze care conduc la o trezorerie negativă se pot grupa în:

Criză de creștere, când are loc o creștere puternică a cifrei de afaceri, dar care nu este corelată cu rentabilitatea obținută. În acest caz, creșterea resurselor permanente este insuficientă pentru atingerea unui nivel al FR care să acopere NFR, a cărei creștere este proporțională cu cifra de afaceri.

Ca și modalități de remediere a situației se recomandă creșterea rentabilității, creșterea de capital sau reducerea necesarului de fond de rulment corelată cu încetinirea creșterii.

Criză de gestionare, caracterizată prin creșterea NFR într-un ritm mai mare decât nivelul de creștere al cifrei de afaceri. Această stare poate apare după mai multe exerciții financiare pe parcursul cărora întreprinderea beneficiază de o trezorerie satisfăcătoare, dar nu este urmată de o creștere a cifrei de afaceri. În acest caz, întreprinderea acceptă noi facilități corelate clienților concretizate în creșterea creanțelor și implicit a nevoii de fond de rulment.

Îmbunătățirea situației întreprinderii se poate realiza prin corelarea activelor ciclice cu pasivele ciclice realizată prin reducerea activelor și creșterea pasivelor. În primul rând, în acest caz se va urmări creșterea eficienței gestionării stocurilor și a creditelor acordate clienților.

Politică financiară deficitară. Cauza acestei situații este generată de realizarea unor investiții masive fără a recurge la o finanțare pe termen lung. Ca și efect, resursele permanente au fost alocate imobilizărilor, existând și posibilitatea înregistrării unui fond de rulment negativ.

Remedierea situației presupune efectuarea unei analiza a investițiilor care să conducă la restructurarea fondului de rulment printr-un aport de fonduri proprii, prin apelarea la împrumuturi pe termen mediu și lung, prin creșterea aportului acționarilor sau chiar prin cesionarea de imobilizări.

Criză de rentabilitate. Înregistrarea unei rentabilități reduse sau chiar de pierderi provoacă diminuarea capitalului propriu și, implicit, reducerea fondului de rulment.

Restabilirea echilibrului pe termen lung presupune, în primul rând creșterea rentabilității, compensarea pierderilor prin aport de capital propriu și numai dacă aceste variante au fost epuizate, apelarea la împrumuturi pe termen lung.

Diminuare activității. Reducerea continuă a cifrei de afaceri determină reducerea necesarului de fond de rulment. Trezoreria se poate ameliora ca urmare a diminuării creanțelor de exploatare și a stocurilor, în timp ce creditele furnizor rămân aceleași. Dacă nu are loc însă o creștere a cifrei de afaceri după ameliorarea trezoreriei, necesarul de fond de rulment va înregistra creșteri, în timp ce fondul de rulment va scădea, situația devenind una negativă.

Ca și remedii pentru îmbunătățirea situației, în primul rând, se impune reducerea nevoii de fond de rulment în același timp cu reducerea activității, apoi redresarea rentabilității și activității și abia în ultimul rând aportul de capital.

CAPITOLUL 3. Analiza echilibrului financiar al întreprinderii pe baza ratelor de finanțare

Ratele de finanțare reflectă modul în care sunt finanțate investițiile întreprinderii, investiții care pot fi: stratregice, de exploatare și de echilibru.

Rata de finanțare a activelor imobilizate din capitaluri permanente (rfa) reflectă măsura în care capitalurile permanente contribuie la finanțarea imobilizărilor, calculându-se cu relația:

rfa=

Această rată constituie un indicator echivalent fondului de rulment, putând înregistra următoarele valori:

rfa>1, când ne arată că activele imobilizate sunt finanțate integral din capitaluri permanente, iar o parte din aceste resurse este folosită pentru acoperirea activelor circulante; fondul de rulment înregistrat de întreprindere în acest caz este pozitiv.

rfa = 1, când capitalurile permanente sunt folosite în totalitate doar pentru acoperirea activelor imobilizate, întreprinderea nedispunând de fond de rulment;

rfa <1, când o parte a activelor imobilizate este acoperită din capitaluri permanente, iar diferența din resurse ciclice. În acest caz, la nivelul întreprinderii se înregistrează un fond de rulment negativ.

În situațiile în care rata de finanțare a activelor imobilizate este mai mare sau egală cu 1, echilibrul întreprinderii este respectat, pe când în cazul în care rata de finanțare este mai mică decât 1, se manifestă o stare de dezechilibru.

Creșterea nivelului raportului corespunde unei îmbunătățiri a structurii de finanțare (mai ales dacă se realizează prin creșterea capitalurilor proprii), pe

când diminuarea lui reflectă o înrăutățire a situației (cu excepția stabilizării structurii financiare prin reducerea capitalurilor proprii sau rambursarea împrumuturilor pe termen mediu și lung).

Condiția necesară pentru asigurarea finanțării integrale a activelor imobilizate din capitaluri permanente este ca ritmul de creștere a capitalului permanent să devanseze ritmul de creștere a valorii nete a activelor imobilizate.

Dacă rfa1 > rfa0, are loc o îmbunătățire a finanțării nevoilor întreprinderii, pe când dacă rfa1 < rfa0 are loc o deteriorare a acestei finanțări.

Rata de finanțare a activelor imobilizate din capitaluri proprii (rfp) reflectă ,măsura în care capitalurile proprii contribuie la finanțarea imobilizărilor, calculându-se cu relația:

rfp =

Valorile acestei rate pot fi, ca și în cazul precedent, mai mari, egale sau mai mici decât 1, ceea ce reflectă dacă activele imobilizate sunt sau nu sunt finanțate din capitaluri proprii.

O mărime supraunitară a ratei indică faptul că nivelul capitalurilor proprii acoperă integral activele imobilizate, iar excedentul este folosit pentru finanțarea activelor circulante.

Dacă rfp1 > rfp0, are loc o îmbunătățire a finanțării din capitaluri proprii, pe când dacă rfp1 < rfp0 se înregistrează o înrăutățire a acestei finanțări.

Pe lângă ratele prezentate, pentru analiza modului de finanțare a nevoilor întreprinderii se pot utiliza și următoarele rate:

Rata de finanțare a necesarului de fond de rulment (rfNFR) arată proporția în care necesarul de fond de rulment este finanțat din fondul de rulment:

rfNFR =

Tendința ratei de finanțare este reflectată de următoarele situații:

rfFR1 > rfNFR0, când are loc creșterea participării fondului de rulment la finanțarea necesarului de fond de rulment;

rfFR1 < rfNFR0, când are loc reducerea participării fondului de rulment la finanțarea necesarului de fond de rulment.

Analiza ratei de finanțare a necesarului de fond de rulment poate fi completată cu analiza următoarelor două rate:

rata de finanțare a activelor circulante (rfac) reflectă măsura în care fondul de rulment participă la finanțarea activelor circulante

rfac =

Se consideră că activele circulante pot fi finanțate, în mod normal, în proporție de 50%.

rata de finanțare a stocurilor (rfs) reflectă măsura în care fondul de rulment finanțează stocurile

rfs =

Se consideră că fondul de rulment asigură o finanțare normală a stocurilor care acoperă circa 2/3 din totalul acestora.

rata de finanțare a capitalului investit (rfK) arată în ce măsură resursele stabile acoperă capitalul investit de către întreprindere:

rfK =

Situația întreprinderii este favorabilă dacă decalajul între resursele stabile și capitalul investit este de până la 10 % și nefavorabilă dacă acest decalaj este mai mare de 25 – 30 %.

CAPITOLUL 4

Studiu de caz privind analiza echilibrului financiar al întreprinderii

4.1 Studiu de ansamblu privind întreprinderea analizată

            Primele hale industriale s-au construit în acest spațiu , în Oradea pe str. Grădinarilor nr. 10 , în 1957 , pe locul unei case și a unei grădini naționalizate de regimul comunist . Atelierele construite aici au fost incluse în structura unor întreprinderi locale : Întreprinderea de exploatare și transporturi forestiere , întreprinderea de morărit și panificație și ulterior la IATS, IPIO și IJPIPS Bihor Oradea . La început a funcționat ca atelier de tâmplărie , apoi a fost transformată în secție de producție ambalaje , profil care se menține și astăzi .

           Dupa Revoluția din decembrie 1989 activitatea desfășurată în aceste spații a fost restrânsă, din cauza creșterii prețurilor , a apariției concurenței, astfel că în primăvara anului 1993 s-a hotărât privatizarea acestei secții de ambalaje . După privatizare a luat denumirea de CARTOLUX S.A. și pe lângă producția de ambalaje din carton ondulat și-a extins activitatea prin comercializarea unor sortimente de materiale de ambalare : carton ondulat în 2 straturi ( sul ) , benzi adezive, folii stretch manuale și automate, folii expandate , folii cu bule de aer , sisteme de legare cu banda PP etc. Din anul 2007 firma și-a schimbat forma de organizare juridică din S.A. în S.R.L.

             S.C. CARTOLUX S.R.L. își desfășoară activitatea în spațiile proprii cu o suprafață de aproximativ 1000 mp, situate în Oradea , pe str. Grădinarilor nr. 10 , la intersecția cu Calea Clujului foarte aproape de Centrul Civic al municipiului Oradea. Firma s-a impus pe piața locală a ambalajelor din carton prin buna pregătire și seriozitatea personalului, prin termenele scurte de execuție , prin gama foarte largă a ambalajelor executate și prin prețurile materialelor de ambalare și echipamentelor de protecția muncii.

                Firma este autorizată ca unitate protejată în conformitate cu prevederile Legii 448 / 2006 , privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap iar clienții beneficiază de reducerile fiscale acordate de Legea 448 / 2006 . Prin programele aflate în curs de desfășurare se asigură integrarea socială , protecția și promovarea persoanelor cu handicap care lucrează în cadrul firmei.

4.2 Analiza Fondului de rulment, Necesarului de fond de rulment, Trezoreriei la societatea analizată

4.2.1. Fondul de rulment net (FRN)

Fondul de rulment reflectă realizarea echilibrului financiar pe termen lung; adică, se urmărește dacă societatea dispune de o marjă de securitate, care să o protejeze de anumite evenimente neprevăzute.

FRN = Active circulante – Datorii pe termen scurt

2010 :FRN= 266.584 – 181.611

FRN = 84.973 > 0

2011 : FRN = 408.381 – 257.718

FRN = 150.663 > 0

2012 : FRN = 355.073 – 270163

FRN = 84.874> 0

Interpretare:

În toți cei 3 ani analizați, fondul de rulment este mai mare decât 0. Se observă că în anul 2011 fondul de rulment este aproape dublu în comparație cu ceilalți doi ani.

Un fond de rulment pozitiv reflectă faptul că întreprinderea analizată dispune de o marjă de securitate, care o protejează de potențialele evenimente neprevăzute. Se respectă principiul de gestiune financiară: la nevoi permanente se alocă surse permanente.

Fondul de rulment propriu (FRP)

Fondul de rulment propriu măsoară echilibrul financiar ce se asigură prin capitalul propriu, ceea ce reflectă gradul de autonomie financiară.

FRP = Capitalul propriu – Active imobilizate nete

2010 :FRP= 145.302 – 134.720

FRN = 10.582

2011 : FRP = 203.379 – 128.707

FRP= 74.672

2012 : FRP = 205.005 – 120.095

FRP = 84.910

Interpretare:

Se poate observa cu ușurință faptul ca fondul de rulment propriu a avut o creștere considerabilă începând cu al doilea an analizat față de primul an. Acest lucru reflectă faptul că întreprinderea analizată are autonomie financiară care se asigură prin capitalul propriu.

Fondul de rulment împrumutat (FRÎ):

Fondul de rulment împrumutat reflectă gradul de îndatorare pe termen lung pentru a finanța nevoile pe termen scurt.

FRÎ = Capital permanent – Capital propriu

Capital permanent = Capital propriu + Datorii necurente + Provizioane pentru riscuri și cheltuieli

2010: FRÎ = (145.302+74.391) – 145.302

FRÎ = 74.391

2011:FRÎ = (203.379 + 75.991) – 203.379

FRÎ = 75.991

2012: FRÎ = 205.005 – 205.005

FRÎ = 0

Interpretare:

Se observă în graficul de mai sus faptul ca în primii doi ani fondul de rulment împrumutat este pozitiv, iar în ultimul an nu există fond de rulment împrumutat. Pentru primii doi ani, faptul că fondul de rulment împrumutat este pozitiv arată că la societatea analizată există o tendință de îndatorare pe termen lung pentru finanțarea nevoilor pe termen scurt.

4.2.2. Necesarul de fond de rulment (NFR) reprezintă:

– partea din activele curente care trebuie finanțată din resurse permanente.

NFR = Active curente – Pasive curente, unde

Active curente = Active circulante – Disponibilități

2010 =266.584 – 28.946 = 237.638

2011 = 408.381 – 90.776 = 317.605

2012 = 355.073 – 36.000 = 319.073

Pasive curente = Obligații pe termen scurt – (Credite curente + Soldul creditor la bănci)

2010: Obligații pe termen scurt = 181.611

Credite curente = 0

Sold creditor la bănci = 0

Pasive curente = 181.611

NFR = 237.638 – 181.611 = 56.027 > 0

2011: Obligații pe termen scurt = 257.718

Credite curente = 0

Sold creditor la bănci = 0

Pasive curente: 257.718

NFR = 317.605 – 257.718 = 59.887 > 0

2012: Obligații pe termen scurt = 270.163

Credite curente = 0

Sold creditor la bănci = 0

Pasive curente: 270.163

NFR =319.073 – 270.163 = 48.910 > 0

2010: NFR > 0

2011:NFR > 0

2012: NFR > 0

Intepretare:

Se observă din graficul de mai sus că în primii doi ani necesarul de fond de rulment a fost constant, iar în al treilea an analizat a suferit o scădere. Nevoia de fond de rulment pozitivă reprezintă dezechilibru financiar pe termen scurt.

4.2.3. Trezoreria (T) reprezintă surplusul sau deficitul de lichidități generat de activitatea întreprinderii.

Se calculează ca diferență între fondul de rulment și necesarul de fond de rulment.

T = FR – NFR

2010: avem FRN = 84.973

NFR = 56.027 T =84.973 – 56.027 = 28.946 > 0

2011: avem FRN = 150.663

NFR = 59.887 T = 150.663 – 59.887 =90.776 > 0

2012: avem FRN = 84.874

NFR = 48.910 T = 84.874 – 48.910 =35.964 >0

Interpretare:

În cei trei ani analizați se observă că trezoreria întreprinderii nu este constantă, există o fluctuație vizibilă. De asemenea, în anii analizați, se mai observă faptul că trezoreria este pozitivă. Acest lucru reflectă realizarea echilibrului financiar al societății, adică există un surplus monetar la sfârșitul exercițiului, o creștere a capacității reale de finanțare a investițiilor.

4.3 Determinarea ratelor de finanțare la societatea analizată

4.3.1. Rata de finanțare a activelor imobilizate din capitaluri permanente (rfa)

rfa=

Interpretare:

Se observă din graficul de mai sus că rata de finanțare a activelor imobilizate din capitaluri permanente a suferit o scădere în cel de-al doilea an față de primul an, iar în ultimul an analizat se poate observa o noua creștere. În toți cei trei ani, rata de finanțare a activelor imobilizate din capitaluri permanente este mai mică decât 1, acest lucru se întâmplă atunci când o parte a activelor imobilizate este acoperită din capitaluri permanente, iar diferența din resurse ciclice. În acest caz, la nivelul întreprinderii se înregistrează un fond de rulment negativ.

4.3.2. Rata de finanțare a activelor imobilizate din capitaluri proprii (rfp)

rfp = x 100

Interpretare:

Rata de finanțare a activelor imobilizate din capitaluri proprii în toți cei trei ani analizați este mai mare de 100%. Datorită acestui lucru, putem spune că activele imobilizate sunt finanțate integral din capitalul propriu, realizându-se cel mai mic cost al capitalului și că există un fond de rulment propriu.

4.3.3. Rata de finanțare a necesarului de fond de rulment (rfNFR)

rfNFR =

Interpretare:

Rata de finanțare a fondului de rulment evidențiază proporția corespunzătoare din fondul de rulment ce finanțează necesarul de fond de rulment pozitiv. Daca necesarul de fond de rulment este negativ, nu are relevanță calculul acestei rate, deoarece:

NFR = Nevoi temporare – Surse temporare

Necesarul de fond de rulment negativ înseamnă că Sursele temporare > Nevoile temporare, adică societatea nu mai are nevoie de finanțare.

În general, dacă rata de finanțare a nevoii de fond de rulment < 1, înseamnă ca trezoreria este negativă, adică se manifestă dezechilibru financiar.

Dacă rata de finanțare a nevoii de fond de rulment > 1, înseamnă că trezoreria este pozitivă, adică se manifesta echilibru financiar.

În cazul analizată rata de finanțare a necesarului de fond de rulment este negativă.

Analiza ratei de finanțare a necesarului de fond de rulment poate fi completată cu analiza următoarelor două rate:

4.3.3.1. Rata de finanțare a activelor circulante (rfac)

rfac =

Interpretare:

Se observă din graficul de mai sus că rata de finanțare a activelor circulante a crescut în cel de-al doilea an analizat față de primul an, iar în cel de-al treilea an a scăzut.

4.3.3.2. Rata de finanțare a stocurilor (rfs)

rfs =

Interpretare:

În cel de-al doilea an, rata de finanțare a stocurilor este mai mare față de ceilalți doi ani analizați.

Se consideră că fondul de rulment asigură o finanțare normală a stocurilor care acoperă circa 2/3 din totalul acestora.

4.3.6. Rata de finanțare a capitalului investit (rfK)

rfK =

Capitalurile permanente sunt formate din capitaluri proprii și capital împrumutat cu o durată mai mare de un an,motiv pentru care se mai numesc și surse stabile de finanțare.

Resurse stabile = Capitaluri proprii +Capital împrumutat cu o durată mai mare de un an

Capitalul investit = Capital propriu + Împrumuturi pe termen mediu și lung +Datorii financiare pe termen scurt

Interpretare:

Situația întreprinderii este favorabilă dacă decalajul între resursele stabile și capitalul investit este de până la 10 % și nefavorabilă dacă acest decalaj este mai mare de 25 – 30 %. În cazul de față, rata de finanțare a capitalului investit depășește 40 % în toți cei trei ani analizați, acest lucru fiind nefavorabil pentru întreprindere.

Concluzii

În urma studiului de caz realizat la SC CARTOLUX SRL, am ajuns la următoarele concluzii:

Fondul de rulment are valori pozitive în toți cei trei ani analizați, ceea ce reflectă faptul că întreprinderea analizată dispune de o marjă de securitate, care o protejează de potențialele evenimente neprevăzute.

Necesarul de fond de rulment are valori pozitive în anii analizați, ceea ce arată un reprezintă dezechilibru financiar pe termen scurt.

Trezoreria întreprinderii este pozitivă, adică există un surplus monetar la sfârșitul exercițiului, o creștere a capacității reale de finanțare a investițiilor.

Rata de finanțare a activelor imobilizate din capitaluri permanente este mai mică decât 1, acest lucru se întâmplă atunci când o parte a activelor imobilizate este acoperită din capitaluri permanente.

Rata de finanțare a activelor imobilizate din capitaluri proprii în toți cei trei ani analizați este mai mare de 100%. Datorită acestui lucru, putem spune că activele imobilizate sunt finanțate integral din capitalul propriu, realizându-se cel mai mic cost al capitalului și că există un fond de rulment propriu.

Rata de finanțare a necesarului de fond de rulment este negativă, adică se manifestă un dezechilibru financiar.

Rata de finanțare a capitalului investit depășește 40 % în toți cei trei ani analizați, acest lucru fiind nefavorabil pentru întreprindere.

Bibliografie

1. Buglea A., Analiză financiară.Concepte și studiu de caz, Editura MIRTON, Timișoara, 2005

2. Hoanta, N., Finanțele firmei, Editura Continent, Sibiu, 1996

3. Stancu, I., Finanțe, Ed. Economică, București, 1996

4. Toma, M., Finanțe și gestiune financiară de întreprindere, Ed. Economică, București, 1994

5. www.cartolux.ro/10.06.2013