. Analiza Echilibrului Financiar LA S.c Bega Pam S.a

INTRODUCERE

Activitatea unei intreprinderi trebuie să fie generatoare de efecte pozitive care conduc la susținerea principiului continuității activității, deci trebuie să fie echilibrată.Pe toată durata de funcționare a unei întreprinderi, aceasta se confruntă cu numeroase probleme de echilibru, probleme ce trebuie rezolvate.

Dacă tratăm întreprinderea ca pe un sistem, și anume un sistem economico – social într-o continuă mișcare și dezvoltare, iar elementele sale componente ca pe niște variabile într-o dinamică continuă, atunci problemele echilibrului se cer a fi integrate în interiorul sistemului în funcție de raționalitatea și eficiența întreprinderii.

Echilibrul economic însoțește viața economico – socială a întreprinderii, având un caracter relativ stabil , fiind temporar . Prin urmare această stare de liniște, armonie, stabilitate între elemente structurale ale întreprinderii nu este o stare veșnică, nu este dată odată pentru totdeauna ci ea are un caracter relativ, temporar implicând stări care se schimbă de la un moment la altul, stări ce decurg unele din altele sub influența anumitor factori de dezechilibru.

Îmbunătățirea și perfecționarea conducerii economice, a activității economico –sociale sunt procese continue, care însoțesc viața întreprinderii în contextul unui șir neîntrerupt de inter-relații ale tendințelor de echilibru cu factorii de dezechilibru.

Acești factori ai dezechilibrului se cer însă a fi cunoscuți și contracarați, încât să nu acționeze spontan, anarhic și imprevizibil, cu efecte de nedorit, evitându-se apariția unor fenomene negative în cadrul întreprinderii, fenomen care afectează echilibrul economic la nivelul întreprinderii, influențând în cele din urmă finalitatea acesteia.

Dacă în urma constatării unei stări de dezechilibru se analizează factorii de dezechilibru care au condus la acea stare și se iau măsurile necesare, acest fapt conduce la depășirea stării de dezechilibru temporar și evidențierea echilibrului dinamic al sistemului (întreprinderii).

În cadrul echilibrului întreprinderii, echilibrul financiar are un rol important dacă avem în vedere cerințele, solicitările întreprinderii și resursele de satisfacere a celor dintâi. Dacă am face o paralelă între întreprindere și o plantă, cum frunza reprezintă laboratorul plantei asigurând toate necesitățile acesteia, tot așa echilibrul financiar asigură resursele, cerințele echilibrului întreprinderii.

Analiza echilibrului financiar trebuie realizată prin prisma cerințelor gestiunii întreprinderii și a raportului dintre datorii și autofinanțare a nevoilor pentru exploatare și investiții în strânsă corelare cu formarea și folosirea fondurilor, resurselor întreprinderii.

Din aceste considerente, o importanță deosebită prezintă structura echilibrului, a raportului în care se află și de aici o anumită calitate a echilibrului financiar al întreprinderii.

Ne referim la necesități și resurse, la încasări și plăți, la elementele componente ale nevoilor de resurse și ale celor ce privesc posibilitățile lor de formare, la ansamblul fondurilor cu structura lor și modul de utilizare (destinația acestora).

Analiza structurii echilibrului financiar este necesară tocmai datorită puterii sale de a releva calitatea echilibrului financiar la un moment dat sau în evoluție. Trebuie făcută diferența între echilibrul static la un moment dat și echilibrul dinamic, caracteristic evoluției, permanentelor schimbări din întreprindere.

În cadrul echilibrului de ansamblu, echilibrul financiar ocupă un rol important, echilibrul financiar reprezentând starea ce se caracterizează printr-un flux permanent de fonduri bănești de natură financiară prin sistem, dar cu păstrarea integrității sistemului.

Echilibrul nu constă într-o simplă egalitate. El încorporează anumite particularități și corelații între elementele sale structurale.Teoria echilibrului este o concepție potrivit căreia în mecanismul procesului dezvoltării este esențială starea de echilibru între obiectul în dezvoltare și mediul ambiant.Această stare de echilibru este caracteristică în relația întreprindere – mediu ambiant dar și în cea echilibru economic general – echilibru financiar.

Echilibrul economic general apare de fiecare dată ca raport între potențialul economic pe de o parte și cerințele de consum productiv, social și individual pe de altă parte.Echilibrul financiar este o parte componentă și formă de manifestare a echilibrului economic general care exprimă egalitatea permanentă și corelația dintre resursele financiare necesare realizării obiectivelor propuse și posibilitățile de constituire a acestor resurse.

Tratarea echilibrului financiar al întreprinderii poate fi făcută atât în cadrul sistemului de ansamblu al întreprinderii cât și în cadrul mecanismului sau subsistemului financiar al întreprinderii.

După cum am mai precizat trebuie făcută o demarcație între echilibrul static și cel dinamic.Echilibrul static redă tabloul corelațiilor și pozițiilor la un moment dat fără a exprima evoluția sau fluxurile în decursul perioadei. El se poate exprima printr-un șir de ecuații privind nevoile și particularitățile, resursele și destinațiile, resursele necesare și posibilitățile de constituire a acestor resurse. Aceste ecuații care dezvăluie aspectul cantitativ al echilibrului permit însă și o interpretare calitativă evidențiind participarea finanțării, autofinanțării și creditării în sistemul echilibrului financiar.

Echilibrul financiar dinamic privește evoluția fluxurilor de echilibrare, reprezentând de fapt comportamentul sistemului la acțiunea factorilor de dezechilibru, respectiv capacitatea de echilibrare în timp a sistemului.

Analiza echilibrului financiar, fie static, fie dinamic trebuie să aibă în vedere ipostazele resurselor și anume: alocate, ocupate, consumate. O asemenea analiză permite relevarea aspectelor calitative ale echilibrului. La o interpretare calitativă contribuie și analiza provenienței resurselor financiare și anume: finanțare, autofinanțare, creditare, a mărimii participării fiecăruia la constituirea unui fond sau a ansamblului de fonduri a întreprinderii.

1.BILANȚUL PRINCIPALUL ELEMENT DE REFLECTARE A ECHILIBRULUI FINANCIAR

Patrimoniul unei entități organizaționale ce desfășoară o anumită activitate economico-socială denumită generic entitate patrimonială constituie „materia” de reflectare în contabilitatea financiară. Literatura de specialitate a dat noțiunii de patrimoniu mai multe accepțiuni dintre care cea mai des utilizată este cea economico-juridică după care patrimoniul este format din ansamblul bunurilor și drepturilor și obligațiilor ce caracterizează situația unei unități patrimoniale la un moment dat.

Putem defini bilanțul contabil ca fiind documentul de sinteză cel mai important, care asigură centralizarea și generalizarea datelor agenților economici într-o formă sistematică și unitară care prezintă o prezentare de ansamblu și un control al activității derulate și a rezultatelor obținute la sfârșitul perioadei de gestiune.

Bilanțul contabil prin structura sa și implicit prin datele pe care le conține reflectă după normele metodologice generale și în comparație cu exercițiul precedent sintetizat și sistematizat, toate elementele de activ și de pasiv ale unității patrimoniale la sfârșitul exercițiului, precum și în alte situații cum sunt: fuziune, încetarea activității, etc.

Punctul de plecare în analiza financiară este studiul structurii financiare a bilanțului, ceea ce înseamnă studiul relațiilor care există între diferite posturi de activ și de pasiv, care să definească condițiile de echilibru financiar al întreprinderii, altfel spus, capacitatea de a asigura solvabilitatea sa pentru a preîntâmpina riscul de faliment.

Studiul financiar al bilanțului constituie aspectul esențial al analizei financiare statice. Ea se sprijină pe examinarea unei situații contabile (bilanțul) stabilită în principal pe baza unei reglementări. Această reglementare care este de origine națională sau internațională implică constrângeri formale care afectează uneori semnificația economică și financiară a bilanțului.

Prezintă în schimb avantajul că furnizează un material informativ relativ uniform, astfel că analiștii financiari pot să folosească principiile generale de analiză și pot să facă unele comparații.

Mai putem defini așadar bilanțul ca fiind un raport financiar-contabil care reflectă în general bunurile deținute de întreprindere (ACTIV) și datoriile contractate pentru finanțarea acestor bunuri (PASIV), cât și diferența dintre cele două, respectiv câștigul sau paguba proprietarilor întreprinderii. El sintetizează starea patrimonială a întreprinderii la un moment dat.

Bilanțul unei întreprinderi trebuie să ofere informații relevante referitoare la profitul realizat de întreprindere în perioada unui exercițiu de un an; rentabilitatea la finele exercițiului financiar; la echilibrul ce trebuie să existe între resurse și nevoi.

Elementele de activ și de pasiv ale bilanțului mai pot fi însă grupate după două optici:

optica funcțională care consideră întreprinderea ca un portofoliu global de resurse și nevoi reflectând o activitate continuă. Clasamentul diferitelor posturi este apoi efectuat după funcția care corespunde celor trei cicluri: investiții, finanțare și exploatare.

optica financiară care consideră riscurile întreprinderii legate de îndatorare și de lipsa de lichiditate ceea ce poate conduce la încetarea plăților. Aceasta este optica care potrivit căreia, ordonarea posturilor de bilanț se face de regulă în funcție de criteriul lichidității activului și exigibilității pasivului.

Analiza financiară presupune un studiu critic al posturilor sigure ale bilanțului contabil spre a opera regrupări ale fondurilor care conduc la un bilanț economic în optica funcțională și un bilanț financiar în optica financiară.

Bilanțul constituie instrumentul principal de reflectare a echilibrului financiar. Indiferent de momentul la care se încheie bilanțul, menținerea egalității între sumele totale înscrise în activul și pasivul său constituie o regulă ce trebuie strict respectată la întocmirea bilanțului, ea reprezentând de fapt principiul financiar fundamental care susține constituirea patrimoniului unei întreprinderi. Egalitatea bilanțieră este necesară nu pentru rațiuni tehnice sau convenționale ci pentru că reflectă echilibrul fundamental între activ și pasiv care sunt de fapt două reprezentări diferite ale aceleiași mărimi economice. Deoarece pasivul reflectă sursele fondurilor constituite de întreprindere iar activul grupează utilizările cărora le sunt afectate aceste fonduri înseamnă că nici o resursă nu poate rămâne fără alocare, după cum nu poate exista nici o nevoie fără surse de fonduri. În aceste condiții echilibrul dintre suma activului și cea a pasivului reprezintă de fapt echilibrul între valoarea nevoilor de finanțare și cea a resurselor de care dispune întreprinderea.

Prin conținutul său bilanțul contabil oferă informațiile necesare pentru aprecierea gestiunii financiare a întreprinderii precum și pentru stabilirea valorii acesteia, el caracterizând mărimea resurselor și a utilizărilor la care a recurs un agent economic în cursul unei perioade de gestiune. Deoarece reflectă starea patrimonială a întreprinderii, bilanțul se încheie la sfârșitul perioadei de gestiune, pe elemente de activ respectiv de pasiv.

În teoria și practica economică se remarcă mai multe abordări conceptuale ale bilanțului și anume:

bilanțul patrimonial

bilanțul financiar

bilanțul funcțional

1.1. BILANȚUL PATRIMONIAL

Concepția originară a bilanțului este concepția patrimonială după care bilanțul este un inventar al averii întreprinderii, realizat în vederea măsurării valorii reale a patrimoniului. În acest caz bilanțul patrimonial prezintă interes, pe de o parte pentru acționari care doresc să cunoască valoarea patrimoniului lor, iar pe de altă parte pentru creditori deoarece activul întreprinderii conce activul întreprinderii constituie pentru ei garanția drepturilor lor. Atât activul cât și pasivul bilanțier suportă un dublu criteriu de ordonare:

– criteriul major: pentru active, natura economică a acestora, iar pentru elementele de pasiv, natura lor juridică

– criteriul minor: pentru active lichiditatea (crescătoare) a acestora, iar pentru elementele de pasiv exigibilitatea lor (crescătoare)

1.1.1. Activul Bilanțului

Activul bilanțului cuprinde pe de o parte bunurile și disponibilitățile deținute de întreprindere iar pe de altă parte drepturile de creanță asupra terților. De asemenea pentru o bună informare aici se includ și soldurile conturilor de regularizare și asimilate lor precum și primele privind rambursarea obligațiunilor. Valoarea la care sunt înscrise în bilanț elementele de activ, este valoarea netă contabilă obținută prin diminuarea valorii de intrare în patrimoniu a elementelor de activ cu valoarea amortismentelor și provizioanelor aferente acestora.

Legea contabilității nr. 82 din decembrie 1991 structurează elementele bilanțiere de activ în:

active imobilizate

active circulante

conturi de regularizare și asimilate

prime privind rambursarea obligațiunilor

ACTIVELE IMOBILIZATE

Mijloacele sau activele imobilizate reprezintă bunuri și valori destinate a servi o perioadă îndelungată în activitatea unităților patrimoniale (de regulă mai mare de un an); deci care nu se consumă la prima lor utilizare, valoarea lor reprezentând eșalonat prin includerea în cheltuielile mai multor exerciții în funcție de durata de folosire. Se disting următoarele structuri de imobilizări:

Imobilizări

necorporale

Imobilizări

corporale

Imobilizări

financiare

Fig.1.1 Active imobilizate

A. Imobilizări necorporale

Sunt acele imobilizări care nu sunt reprezentate printr-un bun fizic, concret, ci prin valori nemateriale, respectiv printr-un document juridic sau comercial.

10 Cheltuielile de constituire sau extindere reprezintă cheltuielile ocazionate de înființarea sau dezvoltarea societății cum sunt:

taxe și alte cheltuieli de înscriere și înmatriculare

cheltuieli privind emiterea și vânzarea de acțiuni și obligațiuni

cheltuieli de prospectare a pieței și de publicitate

Aceste cheltuieli se recuperează eșalonat pe calea amortizării în cel mult 5 ani.

20 Cheltuielile de cercetare – dezvoltare cuprind cheltuielile ocazionate de efectuarea unor lucrări sau proiecte de cercetare – dezvoltare strict individualizate, care să prezinte garanția eficienței scontate de pe urma lor pentru necesitățile întreprinderii. Pentru a fi înscrise în bilanț trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

– direcția agentului economic să aibă intenția concretă de producere și comercializare a procedeului rezultat din cercetare

– proiectele în curs să fie individualizate și costul lor stabilit prin devize

– fiecare proiect să aibă șanse de reușită tehnică și de rentabilitate

În afara cazurilor excepționale (caz de eșec când amortizarea este accelerată) aceste cheltuieli se amortizează în maxim 5 ani.

30 Concesiuni, brevete, licențe și alte valori similare

Concesiunile cuprind valoarea bunurilor preluate cu acest titlu în patrimoniu de unitatea primitoare și se pot referi fie la ocuparea și exploatarea unei proprietăți a domeniului public (concesiune publică) fie la acordul primit de la o firmă de a fi reprezentantul său pe un teritoriu delimitat privind comercializarea anumitor produse (concesiune privată). Concesiunile se amortizează pe o perioadă egală cu durata contractului de concesiune.

Brevetul de invenție, document pe care organul de stat competent îl eliberează inventatorului, prin care i se recunoaște dreptul de a exploata exclusiv invenția un anumit timp. Se poate transmite altei persoane prin contract de concesiune.

Licența, în domeniul folosirii rezultatelor cercetării în producție reprezintă contractul prin care posesorul unui brevet de invenție, mărci de fabrică sau de comerț, acordă dreptul unei persoane fizice, juridice sau statului, contra unei sume de bani, de a folosi și valorifica parțial sau integral brevetul. În comerț, licența constituie autorizația eliberată de organe de stat competente unei persoane fizice sau juridice pentru import sau export de anumite mărfuri.

Know-how – indică totalitatea cunoștințelor tehnice și produselor tehnologice ce nu fac obiectul unui brevet, dar au caracter de secret comercial, marcă de fabrică, certificat de origine, semn distinctiv al unei firme, întreprinderi, constituit din cuvinte, litere, cifre, reprezentări grafice prin care își individualizează și diferențiază produsele, lucrările de cele identificate ale altor firme din țară și străinătate.

Marca de comerț indică că o anumită marfă este comercializată de o anumită unitate comercială, oferind-o beneficiarului sub garanția acesteia.

Activele imobilizate de această natură se amortizează pe durata prevăzută pentru utilizarea lor de către unitatea care le deține.

40 Fondul comercial reprezintă fondul de comerț care nu figurează în celelalte elemente de patrimoniu, dar care concură la menținerea sau dezvoltarea potențialului unității și este alcătuit din elemente privitoare la:

clientelă: fidelitatea, numărul și calitatea clienților

furnizori: calitatea serviciilor, livrări regulate și de calitate

personal: pregătire, fluctuație mică

patrimoniu: grad de tehnicitate, calitatea construcțiilor, calitatea mărcilor de fabrică, dotarea informatică

producție și concurență: calitatea produselor furnizate, renumele acestora, prețurile concurențiale practicate, numărul, poziția și calitatea concurenților.

Fondul comercial nu se comercializează decât în cazuri excepționale (demolare, etc.)

50 Alte imobilizări necorporale

La alte imobilizări necorporale se includ programele informatice create de unitate sau achiziționate de la terți, pentru necesitățile de utilizare proprii și care se referă la prestația intelectuală necesară elaborării programelor.

Programele informatice se analizează în funcție de durata potențială de utilizare dar nu mai mult de 3 ani.

B. Imobilizări corporale

Imobilizările corporale constituie substanța agentului economic și reprezintă bunuri care au o structură materială asupra cărora agenții economici exercită un drept real, fiind elemente de patrimoniu ce definesc capacitatea tehnică de producție și comercializare. În categoria acestora intră:

terenuri și amenajări la terenuri

mijloace fixe – clădiri

construcții speciale

mașini, utilaje și mijloace de transport

alte imobilizări corporale

10 Terenuri și amenajări la terenuri

Terenurile nu sunt supuse amortizării modificându-și valoarea doar prin reevaluare. Aici se includ terenuri agricole și silvice, terenuri fără construcții, terenuri cu zăcăminte, cu construcții, etc.

Spre deosebire de terenuri, amenajările la terenuri se amortizează.

La intrarea în patrimoniu terenurile se înregistrează la valoarea stabilită conform legii, în funcție de clasele de fertilitate, suprafața și amplasarea acestora și alte criterii, la costul de achiziție sau la valoarea de aport.

Amenajările la terenuri includ racordarea la sistemul de alimentare cu energie, de canalizare, împrejmuirile, lucrările de acces, etc.

20 Mijloacele fixe

Mijloacele fixe sunt imobilizări corporale supuse amortizării. Legea definește mijlocul fix ca fiind obiectul singular sau complexul de obiecte ce se utilizează ca atare și îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

are o valoare de intrare mai mare de 1.000.000 lei

are o durată normală de utilizare mai mare de 1 an.

Mijloacele fixe se clasifică în:

clădiri (productive și neproductive)

construcții speciale (mine, sonde, căi ferate)

mașini, utilaje și mijloace de transport (mașini și instalații care acționează direct asupra materiilor prime modificând însușirile acestora (strunguri, freze, etc.), autovehicule, etc.)

alte imobilizări corporale (aparate și instalații de măsurare (ampermetre, voltmetre, etc.), animale de muncă, plantații, unelte, accesorii de muncă și inventar gospodăresc)

Această clasificare stă la baza delimitării mijloacelor fixe ca obiecte de evidență, la elaborarea catalogului duratelor de serviciu normale și a normelor de amortizare.

În imobilizările necorporale și corporale se introduc și imobilizările în curs, adică investițiile neterminate până la finele exercițiului, bunuri facturate de furnizori dar nerecepționate.

C. Imobilizări financiare

Imobilizările financiare constau în plasamente ale capitalului sau ale altor resurse pe timp îndelungat în titluri sau acțiuni pentru a obține drepturi la formarea capitalului altor societăți și prin aceasta calitatea de a participa la luarea deciziilor privind strategia și gestiunea societății, precum și/sau pentru acordarea de împrumuturi, respectiv creanțe pe termen lung în scopul obținerii de venituri.

Imobilizările financiare cuprind:

Titlurile de participare reprezintă drepturile sub formă de acțiuni sau alte titluri de valoare în capitalul altor unități patrimoniale, într-o cotă care asigură unității deținătoare exercitarea unui control sau o influență notabilă în decizia și gestiunea unității respective (cel puțin 10% din capitalul societății emitente)

Titlurile imobilizate de activități de portofoliu sunt acele titluri (acțiuni sau părți sociale) dobândite în vederea realizării unor venituri financiare, fără a viza intervenția în gestiunea unității patrimoniale emițătoare.

Creanțele imobilizate se formează în special prin:

– acordarea de împrumuturi pe termen lung societăților la care unitatea deține titluri de participare plus dobânzile aferente creanțelor imobilizate

– acordarea de împrumuturi pe termen lung altor societăți neincluzându-se aici băncile sau alte instituții specializate având anumite interese economice sau manageriale

– alte creanțe imobilizate pe timp îndelungat (garanții și cauțiuni depuse de unitatea patrimonială la terți în vederea garantării unei execuții a unei obligații)

ACTIVE CIRCULANTE

Activele circulante sunt elemente de patrimoniu de activ destinate ciclului de exploatare, fiind de regulă elemente cu durata sub un an.

Capitalul bănesc inițial este pus în mișcare transformându-se în stocuri diferite în funcție de natura și obiectul activității întreprinderii. Ele diferă și ca pondere și ca feluri de stocuri. Unele sunt stocuri în vederea revânzării (mărfuri) altele sunt stocuri în vederea prelucrării, iar altele sunt stocuri care sprijină prelucrarea sau vânzarea.

Prelucrarea se desfășoară în timp. Procesele ce se desfășoară necesită durată mai mare sau mai mică. În acest interval de timp se întâlnesc stocuri ale producției în curs sau imobilizări în curs de execuție.

Odată ciclul de fabricație parcurs apar diferite stocuri de semifabricate destinate vânzării sau produse finite destinate vânzării.

Vânzarea poate fi cu încasare imediată pe bani sau cash, ori o vânzare pe credit pe o durată convenită cu clienții, cumpărătorii. În situația ultimă apar drepturile de creanță de încasat. De asemenea întreprinderea face o seamă de cheltuieli legate de promovare, de contracte de natură comercială trimițându-și specialiștii, emisarii în diferite zone. Așa apar debitorii săi care constituie un element de activ în care stau stocați banii sau anumite valori (active) de întreprindere în scopuri bine definite.

1. Stocuri de materii prime și materiale

Stocuri 2. Producția în curs

3. Stocuri de produse

Fig.1.2 Active circulante

Stocuri

10 Stocurile de materii prime și materiale includ:

stocuri de materii prime – materii prime care se găsesc în produsul finit parțial sau integral în aceeași stare inițială sau în una transformată

materiale consumabile: din care fac parte materialele auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb, semințe și materiale de plantat, furaje și alte materiale consumabile

obiectele de inventar sunt bunuri care au o durată de utilizare mai mare de 1 an dar nu au valoarea individuală pentru a fi mijloc fix sau au durata de folosire mai mică de 1 an indiferent de valoarea lor: echipament de protecție, echipament de lucru, SDV-uri, AMC-uri.

baracamente și amenajări provizorii – bunuri fie achiziționate, fie constituite de unitatea patrimonială în scopul executării lucrărilor și prestațiilor de construcții.

stocuri aflate la terți – cuprinde stocurile de materii prime, obiecte de inventar, produse, animale, mărfuri, ambalaje aflate la alte unități patrimoniale în păstrare, custodie, consignație, prelucrare sau pentru alte scopuri.

20 Producția în curs este producția care se găsește în faze intermediare de prelucrare pe mașini, nefiind însă nici producție finită nici semifabricate, precum și produsele nesupuse probelor și recepției tehnice sau necompletate în întregime.

30 Stocurile de produse cuprind:

semifabricatele – bunurile aflate în diferite faze ale procesului de producție, terminate într-o secție de prelucrare și care urmează fie a fi prelucrate în continuare, fie a fi vândute la terți.

produse finite – bunuri care au parcurs toate etapele procesului tehnologic și urmează a fi vândute

produse reziduale – constau în principal din rebuturi, bunuri care nu satisfac cerințele din standarde și caietul de sarcini privind calitatea și fiabilitatea lor

animale folosite pentru buna desfășurare a procesului de exploatare

mărfuri – bunuri achiziționate pentru a fi vândute ulterior în scopul obținerii de profit

Creanțe

Creanțele reflectă sumele bănești ce urmează a fi încasate de agentul economic, reprezentând contravaloarea mărfurilor, produselor, semifabricatelor vândute și/sau serviciilor și lucrărilor prestate. Creanțele cuprind:

a) creanțele de exploatare

clienții – exprimă drepturi de creanță ale întreprinderii ca urmare a vânzării pe credit comercial pe o durată acordată de întreprindere clienților săi

debitorii – reprezintă sume sau valori acordate personalului întreprinderii sau altor terți și care urmează a se deconta ulterior

b) creanțele în afara exploatării – incluzând sumele de bani ce urmează a fi primite de agentul economic dar care nu au legătură cu activitatea de exploatare (decontări cu asociații privind capitalul)

Disponibilități

Disponibilitățile sunt cele mai lichide elemente patrimoniale și sunt formate din:

Casa, conturi la bănci și acreditive – reprezentând sumele, lichiditățile deținute de întreprindere

Titluri de plasament – sunt elemente ale unei categorii de active și anume valori mobiliare. Pot constitui valori mobiliare: acțiunile, obligațiunile, bonurile de subscriere autonomă, părțile de fondator, certificatele de investitor și titlurile participative

CONTURI DE REGULARIZARE ȘI ASIMILATE

Acestea cuprind:

cheltuieli constatate în avans care urmează a se include eșalonat pe cheltuieli în perioada următoare

diferențe de conversie activ, adică diferențele nefavorabile între valoarea de intrare a creanțelor și datoriilor în devize și valoarea acestora la cursul ultimei zile a exercițiului

PRIME PRIVIND RAMBURSAREA OBLIGAȚIUNILOR

Reprezintă diferența dintre valoarea de emisiune și valoarea de rambursare. Aceste prime sunt cheltuieli financiare ce trebuie amortizate pe durata împrumutului.

1.1.2. Pasivul Bilanțului

Pasivul bilanțului exprimă aceeași mărime ca și activul dar din alt punct de vedere și anume al resurselor de finanțare a elementelor de activ. Așadar el grupează resursele de care dispune agentul economic pentru a finanța utilizările sale care sunt grupate în ordinea exigibilității crescătoare. Elementele patrimoniale de pasiv sunt conform legii contabilității:

capitalul propriu

provizioanele pentru riscuri și cheltuieli

datoriile

conturile de regularizare pasiv

Capitalul propriu

Capitalul propriu cuprinde fondurile proprii de care dispune un agent economic, din care se finanțează cea mai mare parte a activelor imobilizate a unei întreprinderi. El reprezintă suma următoarelor elemente:

– capitalul social – ansamblul aporturilor în bani și natură efectuate de către asociați la constituirea societății și la mărirea capitalului. Este structurat în acțiuni sau părți sociale și reprezintă garanția pe care o oferă întreprinderea creditorilor săi.

– prime legate de capital – rezultă din operațiile de creștere a capitalului realizat fie în numerar, fie prin aport în natură sau cu ocazia unei fuziuni.

Se disting 3 tipuri de prime legate de capital:

prime de emisiune – reprezintă excedentul dintre valoarea de emisiune și valoarea nominală a acțiunilor sau părților sociale.

prime de fuziune – apar în cazul fuziunii a două sau mai multor societăți și reprezintă excedentul dintre valoarea bunurilor primite ca aport și valoarea nominală a acțiunilor emise cu ocazia fuzionării

prime de aport – apar în cadrul creșterii de capital prin aport în natură și reprezintă excedentul dintre valoarea aporturilor în natură la capitalul social subscris și valoarea nominală a acțiunilor emise.

– diferențe din reevaluare – reprezintă soldurilor diferențelor între valoarea actuală (mai mare) și valoarea înregistrată în contabilitate (mai mică) a activului reevaluat, urmând a fi transferate la rezerve sau încorporate în capitalul social. Se evaluează doar imobilizările corporale și financiare din totalul activelor.

– rezerve – sunt beneficii afectate în mod durabil întreprinderii pentru majorarea capitalului sau acoperirea pierderilor.

Se deosebesc:

rezerve legale – constituite anual din rezultatul brut în cota de 5% până la atingerea unui nivel de 20% din capitalul social

rezerve statutare – constituite din profitul net conform statutului

alte rezerve – neprevăzute de lege sau de statut care pot fi constituite facultativ pe seama profitului net pentru acoperirea pierderilor, creșterea capitalului social, răscumpărarea propriilor acțiuni sau în alte scopuri.

– rezultatul reportat reprezintă beneficiul a cărui repartizare a fost amânată de AGA

– rezultatul exercițiului – reprezintă diferența dintre veniturile și cheltuielile totale putând fi favorabil sau nefavorabil.

fonduri proprii – se constituie din surse bine delimitate cu un scop precizat,care formează:

fondul de dezvoltare – constituit din amortizarea mijloacelor fixe, din profitul net și din vânzarea activelor având ca scop finanțarea activelor fixe achiziționate

fondul de participare a salariaților la profit – constituit pe seama profitului net și destinat recompensării salariaților

alte fonduri

– subvenții pentru investiții – sume de bani alocate de la Bugetul de Stat sau din alte surse pentru finanțarea unor activități pe termen lung. În această categorie de subvenții se include și valoarea bunurilor de natura imobilizărilor primite cu titlu gratuit sau constatate în plus cu ocazia inventarierii. Subvenția se înregistrează la venituri excepționale pe măsura amortizării bunurilor respective

– planificare reglementate – se constituie pe seama cheltuielilor, potrivit dispozițiilor legale, deduse din EBE servind procesului de autofinanțare al întreprinderii. În această grupă se includ provizioanele: pentru investiții constituite în cadrul contractului de participare a salariaților la profit; pentru acoperirea fluctuațiilor de curs valutar, pentru acoperirea creșterii de prețuri; alte provizioane reglementate (amortismentele derogatorii, implantări în străinătate; plusuri de valoare neinvestite)

Provizioane pentru riscuri și cheltuieli

Sunt destinate acoperirii de riscuri și cheltuieli pe care evenimentele survenite sau în curs de desfășurare le fac probabile. Astfel de evenimente privesc cazuri precise dar realizarea lor este nesigură. Provizioanele reflectă politica de prudență economică, de anihilare sau reducere a riscurilor care apar în activitatea firmei. Se pot constitui:

provizioane pentru litigii;

provizioane pentru garanții acordate clienților;

provizioane pentru cheltuieli de repartizat pe mai multe exerciții;

provizioane pentru pierderi din schimb valutar;

alte provizioane.

Datoriile

Datoriile reprezintă sume străine atrase și împrumutate de unitatea economică pentru a finanța o parte din elementele de pasiv pe o perioadă mai mult sau mai puțin îndelungată. Datoriile sunt regăsite sub formă de:

împrumuturi și datorii asimilate;

furnizori și conturi asimilate ;

avansuri primite de la clienți;

alte datorii.

Împrumuturile și datoriile asimilate constituie datoriile financiare și asimilate cuprind:

emisiunea de obligațiuni;

credite bancare pe termen lung și mijlociu (peste 1 an);

datorii privind concesiunile, brevetele, licențele preluate în patrimoniu;

datoriile legate de participații;

alte împrumuturi (credite primite prin conturile curente la bănci și dobânzile aferente, precum și creditele bancare pe termen scurt)

Furnizorii și conturile asimilate cuprind:

furnizori;

efecte de plată;

efecte de plată pentru imobilizări;

furnizori facturi nesosite.

Avansurile primite de la clienți reflectă sursele datorate clienților pentru avansurile sau aconturile încasate de la aceștia și cărora nu li s-au livrat produsele.

Alte datorii se reflectă la datoriile față de:

personal: remunerații datorate, drepturi de personal neridicate;

asigurări și protecția socială: sumele datorate organismelor de asigurări și protecție socială;

Bugetul de Stat: impozitul pe profit, impozit pe salarii, TVA de plată;

Asociații (dividende de plată)

Datoriile față de furnizori, de personal, Bugetul de Stat sau local, asociați și creditori diverși au un caracter cvasipermanent aflându-se permanent ca sursă de finanțare pe termen scurt.

Conturi de regularizare și asimilate

Se referă la veniturile înregistrate în avans și diferențele de conversie pasiv.

Veniturile înregistrate în avans – reprezintă încasări sau creanțe aferente unor bunuri nelivrate ale unor lucrări sau prestații neefectuate și care nu afectează veniturile exercițiului.

Diferențele de conversie pasiv – reprezintă profituri latente din conversiile de schimb la sfârșitul exercițiului și sunt diferențe favorabile de curs valutar între data de intrare a creanțelor și datoriile exprimate în devize i data închiderii exercițiului financiar.

Bilanțul contabil are în componența sa și situații de sinteză economică sau de control fiscal, cuprinzând următoarele piese constitutive:

Bilanțul propriu-zis (prezentat anterior);

Contul de profit și pierdere care oferă informații asupra activității de producție, comerciale sau financiare a unității patrimoniale, a modului cum aceasta își gestionează afacerile prin dimensionarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor pe care le generează;

Contul de execuție (în cazul instituțiilor publice);

Anexa la bilanț – are menirea să întregească informațiile date de bilanț și contul „Profit și Pierderi” cu privire la anumite posturi din bilanț, completând și explicând datele înscrise în acesta. Anexa la bilanț conține informații suplimentare privitoare la situația patrimonială și financiară, rezultatele aferente exercițiului încheiat, cum sunt:

situația activelor imobilizate (valoarea acestora, amortizările și provizioanele aferente lor).

Situația stocurilor și producția în curs de execuție la valori brute, redându-se elementele ce compun posturile de bilanț referitor la aceste active

situația creanțelor și datoriilor

determinarea rezultatului fiscal

situația repartizării rezultatului exercițiului

Raportul de gestiune

Așadar bilanțul contabil nu cuprinde doar bilanțul propriu-zis ci și contul de profit și pierdere și anexa la bilanț; o asemenea formulare creează o stare de ambiguitate, o formulă mai clară fiind cea propusă de Directiva a 4-a europeană.

1.2. BILANȚUL FINANCIAR

Bilanțul patrimonial răspunde cerințelor de ordin juridic, contabil și fiscal, fără a răspunde cu promptitudine obiectivelor financiare care urmăresc mai ales probleme viitoare, potențiale cu care s-ar putea confrunta întreprinderea. Pentru a răspunde acestor obiective se construiește bilanțul financiar plecând de la bilanțul patrimonial, fie prin agregarea anumitor date, fie prin divizarea altora astfel încât să se obțină mărimi semnificative pe plan financiar.

Bilanțul financiar este stabilit într-o optică de lichidare a întreprinderii, el interesează acționarii și terții, mai ales împrumutătorii care se tem de punerea în redresare juridică a întreprinderii fiind aduși să supravegheze de aproape solvabilitatea și lichiditatea întreprinderii. Poartă numele de bilanț lichiditate-exigibilitate și urmărește să pună în evidență capacitatea întreprinderii de a-și asuma angajamente asumate față de terți. Pe baza datelor din bilanțul financiar se analizează riscul nermambursării datoriilor de către întreprindere și structura patrimoniului său, informațiile fiind oferite în special celor care au contribuit la constituirea patrimoniului, dar nu numai. Așadar bilanțul financiar îi interesează pe:

acționari – care doresc să cunoască valoarea patrimoniului la evoluția mărimii acestuia, durata de lichidare a acestuia în eventualitatea unei recuperări de capitaluri

creditori – care doresc să cunoască valoarea patrimoniului întreprinderii care reprezintă garanția realizării drepturilor lor

Pe baza datelor și a detaliilor prezentate în anexa la bilanț se vor modifica datele contabile astfel încât ordonarea posturilor de activ și pasiv să se facă exclusiv pe criterii de lichiditate respectiv exigibilitate.

Corecțiile care se vor aduce vor opera atât asupra activului cât ți asupra pasivului bilanțului. Asupra activului corecțiile urmăresc obținerea a două mărimi:

imobilizări nete

active circulante

Asupra pasivului aceste corecții urmăresc obținerea a trei mărimi:

capitaluri proprii

datorii pe termen mediu și lung

datorii pe termen scurt

Pentru constituirea bilanțului financiar se folosește bilanțul contabil (după repartizarea profitului) pe baza căruia din anexa la bilanț se aplică următoarele corecții:

10 Retratarea bilanțului

Această retratare presupune:

– eliminarea elementelor de activ fictiv

– eliminarea conturilor de regularizare

– reclasificarea provizioanelor pentru riscuri și cheltuieli

20 Înregistrarea datoriei fiscale

30 Regruparea elementelor bilanțiere prin agregarea anumitor date și divizarea altora în funcție de lichiditate respectiv exigibilitate.

10 Retratarea bilanțului

a) Elementele de activ fictiv sunt considerate nonvalori, sunt elemente care în caz de vânzare nu pot da naștere unui flux de numerar și în consecință ele trebuie eliminate din partea de activ. Dar pentru a se păstra egalitatea bilanțieră ele trebuie scăzute cu aceeași valoare și din pasivul bilanțului.

Dacă avem in vedere tabelul 1.1 în partea stângă observăm elemente de activ fictiv iar în partea dreaptă sunt trecute elementele de pasiv care se vor diminua cu aceeași valoare.

Tabelul 1.1

Eliminarea activelor fictive

b) Conturile de regularizare pasiv se referă la:

Diferențe de conversie pasiv (beneficii latente). Cu această diferență favorabilă de curs valutar se majorează capitalurile proprii (rezerve)

Venituri înregistrate în avans – care se includ în capitalurile proprii (rezerve)

Decontări din operațiuni în curs de clasificare (sold creditor)cu suma cărora se majorează capitalurile proprii

Schematic eliminarea conturilor de regularizare pasiv se prezintă astfel:

În partea stângă sunt prezentate posturile de pasiv care se elimină

În partea dreaptă sunt prezentate posturile de pasiv care se majorează cu aceeași sumă

Tabelul 1.2

Eliminarea conturilor de regularizare pasiv

c) Provizioanele pentru riscuri și cheltuieli vor fi incluse în capitaluri proprii doar dacă reprezintă elemente fără obiect real. În acest caz provizioanele constituite se asimilează rezervelor. Dacă ele însă reprezintă riscuri reale, au un scop și o valoare bine precizată și există o mare probabilitate de folosire a lor vor fi asimilate datoriilor cu scadență mai mare sau mai mică de 1 an, după caz.

20 Înregistrarea datoriei fiscale determină pe de o parte diminuarea capitalurilor proprii și pe de altă parte creșterea datoriei pe termen scurt.

Datoria fiscală reprezintă obligația societății ca urmare a creșterii veniturilor impozabile și reprezintă impozitul amânat asupra:

– provizioanelor reglementate

– subvențiile pentru investiții

– diferențele de conversie pasiv

– veniturile înregistrate în avans

– decontările asupra operațiilor în curs de clasificare

– provizioanelor pentru riscuri și cheltuieli neincluse la datorii

30 Regruparea elementelor bilanțiere

Această regrupare presupune separarea elementelor bilanțiere de activ în 2 mărimi:

Active imobilizate nete cu durata mai mare de 1 an

Active circulante cu durata de utilizare mai mică de 1 an

Pentru aceasta unele creanțe și imobilizări financiare sunt regrupate după lichiditatea lor fiind trecute după caz la active imobilizate sau la active circulante

Asupra pasivului se fac regrupări de elemente bilanțiere astfel încât apar două mărimi: capitaluri permanente cu o exigibilitate mai mare de 1 an și datorii pe termen scurt cu o exigibilitate mai mică de 1 an. Însă la capitalurile permanente se mai face o divizare a acestora în funcție de natura surselor (proprii sau externe) reflectând capitaluri proprii și datorii pe termen lung.

În final, bilanțul financiar va arăta astfel:

Fig 1.3 Bilanțul financiar

1.3. BILANȚUL FUNCȚIONAL

Bilanțul funcțional oferă o imagine dinamică a patrimoniului întreprinderii spre deosebire de cel financiar care oferă o imagine statică asupra patrimoniului ce caracterizează strict momentul în care este înlocuit.

Pentru conducerea întreprinderii este preferabil bilanțul funcțional deoarece permite analiza evaluării întreprinderii și a evoluției sale precum și evidențierea problemelor financiare generate de această activitate.

Bilanțul funcțional este utilizat de analistul financiar datorită următoarelor caracteristici:

permite realizarea unei analize dinamice deoarece pleacă de la premisa de continuitate a activității, iar elementele de activ și pasiv sunt privite ca structuri supuse unei permanente schimbări pe parcursul evoluției financiar – patrimoniale a întreprinderii

face posibilă identificarea nevoilor de finanțare pe care le are întreprinderea și în același timp a surselor de finanțare disponibile.

Concepția funcțională a bilanțului consideră bilanțul ca pe un ansamblu de utilizări (activul bilanțului) și resurse (pasivul bilanțului) ceea ce permite analiza activității pe cicluri de operațiuni cu luarea în considerare a rolului fiecărui element patrimonial în funcționarea întreprinderii. Dacă în cazul bilanțului financiar criteriul de ordonare a elementelor era gradul de lichiditate și exigibilitate, în cazul bilanțului funcțional criteriul de ordonare îl constituie funcțiunea căreia îi aparțin elementele fără să ținem seama de lichiditate și exigibilitate.

În concepția funcțională activul bilanțului va cuprinde toate bunurile consumate în activitatea economică (inclusiv bunurile asupra cărora nu au drept de proprietate) iar în pasivul bilanțului vom regăsi resursele de finanțare pentru fiecare categorie de utilizări. Ca utilizări, bunurile devin mijloace care sunt grupate după destinație în mijloace imobilizate și circulante iar sursele de finanțare corespondente sunt împărțite în surse stabile și resurse de activități curente.

Bilanțul funcțional se structurează în funcție de apartenența posturilor din bilanțul contabil la diferite cicluri de operațiuni cum ar fi:

ciclul de investiții – cuprinde ansamblul de decizii privind achiziționarea de active fixe corporale sau financiare, finanțarea acestor investiții trebuind să se realizeze din surse stabile.

ciclul de exploatare – presupune derularea unor operațiuni specifice de aprovizionare, producție, stocare, vânzare, în urma cărora se degajă un flux material (produse, lucrări, servicii) și unul financiar (de încasări și plăți)

ciclul de finanțare – cuprinde operațiunile derulate între întreprindere și proprietarii de capital (acționari și creditori) și permite eliminarea decalajelor dintre fluxul de lichidități de intrare și de ieșire degajat de ciclul de exploatare.

Pentru întocmirea bilanțului funcțional se utilizează valoarea de origine a elementelor care-l compun. Valoarea de origine este cea care a venit la înregistrarea elementelor în momentul intrării în patrimoniu.

Realizarea bilanțului funcțional presupune 2 etape:

Tratarea posturilor din bilanțul contabil și din afara lui

Ordonarea posturilor de activ și pasiv pe cicluri de operațiuni

A). Tratarea posturilor din bilanțul contabil

Pentru întocmirea bilanțului funcțional se parcurg următorii pași:

Elementele de activ se înregistrează la valoarea brută pentru a reconstitui investiția inițială care s-a făcut în momentul achiziționării lor. Pentru a înregistra valoarea brută la valoarea netă se adaugă amortizările și provizioanele contabilizate.

Amortizarea este înregistrată în pasiv pentru a menține egalitatea A = P

Conceptul de nonvaloare sau de activ fictiv nu se mai utilizează tocmai pentru că patrimoniul este privit în mod dinamic ca element de continuarea a activității.

Mijloacele fixe deținute în leasing se asimilează activelor imobilizate sporind nivelul acestora cu valoarea de contractare iar în contrapartidă pentru pasiv se majorează împrumuturile pe termen mediu și lung cu partea rămasă de achitat și capitalul propriu cu partea achitată (amortizată)

Partea de cheltuieli înregistrate în avans care privesc mai multe exerciții viitoare (cheltuieli cu reparațiile capitale) sunt asimilate investițiilor și majorează valoarea activelor imobilizate iar cheltuielile înregistrate în avans care sunt aferente strict exercițiului viitor se asimilează creanțelor.

Postul decontări din operațiuni în curs de clasificare va suferi modificări în ceea ce privește separarea lui în părți ale exploatări și în afara exploatării ca de altfel și a postului cheltuieli constatate în avans.

Titlurile de plasament deși sunt considerate utilizări temporare lichide nu sunt transformate în lichidități într-un timp prea scurt ceea ce determină plasarea lor în utilizări temporare în afara exploatării.

Primele de rambursare a obligațiunilor se elimină din activ iar în contrapartidă pentru pasiv se diminuează împrumuturile pe termen mediu și lung (se procedează astfel deoarece prin respectarea principiului „valorii de origine” se consideră că primele de rambursare nu au fost acordate.

Diferențele de conversie activ și pasiv nu se mai înregistrează ca atare iar pentru revenirea la valoarea de origine se procedează astfel: cu valoarea diferențelor de conversie activ se majorează creanțele sau se diminuează obligațiile (funcție de natura acestora) respectiv cu valoarea diferențelor de conversie pasiv se diminuează creanțele sau se majorează obligațiile (în funcție de natura acestora)

Veniturile înregistrate în avans sunt asimilate datoriilor de exploatare deoarece din perspectiva continuării activității întreprinderii au o obligație față de clienți.

Diferențele de reevaluare trebuie neutralizate, eliminate deoarece conduc la modificarea costului istoric al imobilizărilor corporale și financiare. În acest fel, nivelul lor se scade atât din activele reevaluate cât și din capitalurile proprii.

B). Ordonarea posturilor de activ și de pasiv pe cicluri de operațiuni

În urma tratării posturilor bilanțului contabil și a ordonării posturilor bilanțiere pe ciclul de operațiuni va rezulta bilanțul funcțional are forma următoare:

Fig. 1.4 Bilanțul funcțional

Reprezentarea schematică de mai sus reprezintă și ciclurile de operațiuni care se desfășoară în unitate. Apar patru cicluri de operațiuni: de investiții, de exploatare, de trezorerie și de finanțare, însă de fapt unii economiști consideră ciclu de trezorerie ca fiind integrat în cel de exploatare rezultând în final cele trei cicluri care stau la baza concepției funcționale a bilanțului ciclul de investiții, cel de exploatare și ciclul de finanțare.

Analiza bilanțului funcțional nu are ca scop inventarierea averii și angajamentelor întreprinderii, ci înțelegerea nevoilor acesteia și a modului lor de finanțare, obiective care trebuie să reflecte imaginea derulării diferitelor cicluri de exploatare.

2. INDICATORII ECHILIBRULUI FINANCIAR

Realizarea obiectivului major al unei întreprinderi (maximizarea valorii sale patrimoniale) poate avea loc numai în condițiile unei activități profitabile și de menținere a echilibrului. Într-o determinare financiară, echilibrul financiar reprezintă egalitatea dintre sursele financiare și mijloacele economice necesare desfășurării activității de exploatare și comercializare pe termen lung și scurt. Analiza financiară evidențiază modalitățile de realizare a echilibrului financiar având ca obiective:

echilibrul pe termen lung – se compară capitalul permanent (resurse permanente) cu activele imobilizate (utilizări permanente) rezultând fondul de rulment (FR)

echilibrul pe termen scurt – se compară activele circulante (utilizări temporare) cu obligațiile pe termen scurt (resurse temporare) indicatorul folosit fiind nevoia de fond de rulment (NFR)

echilibrul curent – se compară nivelul disponibilităților cu nivelul creditelor bancare temporare sau fondul de rulment cu nevoia de fond de rulment, indicatorul folosit fiind trezoreria netă

Baza de pornire pentru analiza echilibrului financiar este respectarea a două relații:

activele stabile (cu lichiditate peste 1 an) sunt finanțate din surse stabile (cu exigibilitate mai mare de 1 an)

activele circulante, ciclice (cu lichiditate sub 1 an) trebuie finanțate din datorii pe termen scurt (cu exigibilitate sub 1 an) egalități.

Practic respectarea celor 2 condiții de principiu este imposibil de realizat datorită neconcordanței dintre durata medie de lichiditate a activului și durata medie a exigibilității elementelor de pasiv.

Aprecierea echilibrului financiar se poate realiza prin analiza fondului de rulment, a necesarului de fond de rulment și a trezoreriei. Unii autori consideră însă că aprecierea echilibrului financiar a unei întreprinderi se bazează pe:

situația netă;

solvabilitate;

exigibilitate;

lichiditate;

capacitatea de plată.

Într-adevăr o apreciere a echilibrului financiar al unei întreprinderi și o evaluare a stării acestuia nu se poate baza doar pe analiza fondului de rulment, a nevoii de fond de rulment și a trezoreriei ci ea trebuie completată cu analiza indicatorilor de lichiditate, solvabilitate considerați indicatori de bonitate financiar dar și cu alți indicatori ce exprimă modul de gestionare a întreprinderii.

Acești indicatori nu exprimă gradul în care întreprinderea dispune de surse permanente pentru a-și acoperi utilizările permanente sau gradul în care întreprinderea își acoperă utilizările temporare din excedentul de resurse temporare, ci ei arată doar capacitatea întreprinderii de a face față termenelor de plată, capacitatea de transformare a activelor sale în disponibilități sau pur și simplu averea întreprinderii, patrimoniul său net.

Este adevărat că situația netă și evoluția sa este punctul de pornire pentru analiza echilibrului financiar, pentru a vedea dacă activul întreprinderii poate face față datoriilor totale angajate de aceasta.

SN = AT – DT

unde

SN = Situația netă

AT = Activ total

DT = Datorii totale

Se calculează ca diferență între activul total al întreprinderii și datoriile sale totale, măsurând averea netă a acționarilor (activul negrefat de datorii)

2.1. FONDUL DE RULMENT

Fondul de rulment reprezintă nivelul surselor permanente utilizate pentru finanțarea activelor circulante sau partea din sursele stabile utilizate pentru finanțarea activelor ciclice.

Din punct de vedere al gestiunii financiare reprezintă:

marja de siguranță privind finanțarea activelor circulante;

cota de autonomie financiară

2.1.1. Formele fondului de rulment și modul de calcul

În teoria economică s-au impus două concepte ale fondului de rulment în funcție de bilanțul utilizat pentru calculul său. Aceste concepte se referă la:

fondul de rulment financiar (FRF) sau net calculat pe baza bilanțului financiar

fondul de rulment net global (FRNG) calculat pe baza bilanțului funcțional

Fondul de rulment net se calculează pe baza bilanțului financiar care prezintă atât activul cât și pasivul sub forma a două mari mase compacte:

– o masă relativ permanentă cu o durată de utilizare mai mare de 1 an. Pentru activ, aceasta e reprezentată de activul imobilizat iar pentru pasiv de capitalul permanent

– o masă mobilă cu durata de utilizare mai mică de 1 an formată din activul circulant în partea de activ și de obligațiile pe termen scurt în partea de pasiv.

Partea de sus a bilanțului reflectă structura financiară prin stabilitatea componentelor sale, iar partea de jos reflectă conjunctura, ciclul de activitate al întreprinderii.

Se pun în evidență două reguli principale ale finanțării:

nevoile permanente de alocare a fondurilor bănești se vor acoperi din surse permanente (capitalurile permanente) îndeosebi din capitalurile proprii

nevoile temporare se vor acoperi din surse temporare

Modul de calcul – fondul de rulment recurge la două procedee:

pe baza părții se sus a bilanțului. Se calculează ca diferență între capitalul permanent și activele imobilizate nete (AIN)

FRF = CP – AIN

În acest caz fondul de rulment exprimă excedentul de resurse permanente care asigură finanțarea activelor circulante. Acest excedent de resurse permanente degajat de partea superioară a bilanțului este folosit pentru acoperirea nevoilor din partea de jos a bilanțului, fiind destinat reînnoirii activelor circulante.

AIN CP Cpr

DTML

AC

DTS

Fig. 2.1 Modul de calcul a fondului de rulment

b) pe baza părții de jos a bilanțului. Se calculează ca diferență între activele circulante (AC) și datoriile totale pe termen scurt (DTS)

FRF = AC – DTS

În această accepțiune fondul de rulment evidențiază surplusul de active circulante în raport cu datoriile temporare, sau altfel spus partea activelor circulante nefinanțate de resursele temporare.

Determinarea fondului de rulment prin cele două modalități evidențiază două aspecte complementare ale aceluiași indicator:

stabilirea mărimii fondului de rulment pe baza părții de sus a bilanțului reflectă modul cum structura financiară a întreprinderii influențează procesul de formare a surselor de finanțare aferente procesului de exploatare

stabilirea mărimii fondului de rulment pe baza părții de jos a bilanțului reflectă în termeni concreți problema solvabilității viitoare a întreprinderii, indicatorul căpătând semnificația unui excedent de lichidități potențiale sau marjă de siguranță care poate atenua riscurile activității de exploatare.

Dacă luăm în considerare structura capitalului permanent (CP) format din capital propriu (Cpr) și capital împrumutat (DTML), fondul de rulment poate fi propriu și împrumutat.

Fondul de rulment propriu se calculează ca diferență între capitalul propriu și activul imobilizat net,

F.R.P. = Cpr – AIN

sau ca diferență între fondul de rulment financiar total și datoriile pe termen mediu și lung.

F.R.P. = FRF – DTML

Acest fond de rulment propriu exprimă pe lângă excedentul de capitaluri proprii în raport cu imobilizările nete dar și gradul de autonomie al întreprinderii.

Fondul de rulment împrumutat este atât de nivelul datoriilor pe termen mediu și lung pe care întreprinderea le-a făcut pentru finanțarea activelor sale.

F.R.Î. = DTML

Fondul de rulment împrumutat se mai calculează ca diferență între fondul de rulment total și cel propriu

F.R.Î. = FRF – FRP

Fondul de rulment împrumutat (străin) reflectă măsura îndatoririi pe termen lung pentru finanțarea nevoilor pe termen scurt.

Mult mai frecvent în lucrările de specialitate fondul de rulment se întâlnește în accepțiunea de fond de rulment net global (FRNG).

Fondul de rulment net global se calculează pe baza bilanțului funcțional fiind definit ca acea parte a resurselor aciclice (stabile) care este alocată pentru finanțarea activelor ciclice (temporare).

Având în vedere faptul că bilanțul funcțional nu este structurat în 2 mari părți ci este structurat în funcție de ciclurile de operațiuni, modalitățile de calcul a fondului de rulment net global sunt:

a) pornind de la pasiv

Se calculează ca diferență între resursele stabile și activele stabile.

FRNG = Resurse stabile – Active stabile

b) pornind de la activ

Se calculează ca diferență între activele ciclice și datoriile de funcționare.

FRNG = Active ciclice – Datorii de funcționare

(inclusiv trezoreria

de activ)

Active stabile

Resurse stabile

Active ciclice de Active

exploatare ciclice

Active ciclice în Resurse ciclice de exploatare Pasive

afara exploatării ciclice

Resurse ciclice în afara exploatării

Trezorerie de activ

Trezorerie de pasiv

Fig.2.2 Modul de calcul al FRNG

Având în vedere faptul că resursele stabile sunt formate din resurse stabile proprii și împrumutate și fondul de rulment net global poate fi propriu sau împrumutat.

Fondul de rulment net global propriu (FRNGP) se calculează ca diferență între resursele stabile proprii și activele stabile.

FRNGP = Resurse stabile proprii – Active stabile

FRNGP = FRNG – Resurse stabile împrumutate

Fondul de rulment net global împrumutat (FRNGÎ) este reprezentat de nivelul surselor stabile împrumutate și reprezintă partea din fondul de rulment net global care nu este propriu.

FRNGÎ = FRNG – FRNGP

2.1.2. Interpretarea fondului de rulment

Interpretarea fondului de rulment trebuie să aibă în vedere câteva considerente de bază:

activele circulante reprezintă lichidități potențiale cu durată de utilizare mai mică de 1 an

datoriile pe termen scurt reprezintă exigibilități potențiale pe o perioadă mai mică de 1 an

duratele medii de lichiditate și exigibilitate de cele mai multe ori sunt diferite

Pentru interpretarea fondului de rulment trebuie avute în vedere două ipoteze:

duratele de lichiditate și exigibilitate sunt comparabile

duratele de lichiditate și exigibilitate sunt diferite

A. Duratele de lichiditate și exigibilitate sunt comparabile

Aceasta înseamnă că durata medie de încasare a creanțelor este comparabilă (apropiată sau egală) cu durata medie de plată a datoriilor

În acest caz fondul de rulment poate fi:

FR = 0; AC = DTS; Active ciclice = Datorii de funcționare

Este situația care marchează respectarea regulilor de principiu ale finanțării; activele pe termen scurt pot fi finanțate integral pe seama datoriilor pe termen scurt, iar activele stabile sunt finanțate din capitalurile permanente.

Neexistând fond de rulment întreprinderea se află într-o situație riscantă generată de:

obligațiile de plată sunt cu termene bine precizate iar respectarea lor este imperativă

transformarea activelor circulante în lichidități poate fi întârziată datorită disfuncționalităților apărute în activitatea întreprinderii.

Această situație deși reflectă un echilibru financiar este foarte precară din cauza asimetriei față de risc a duratei de încasare, respectiv a celei de plată (riscul încasării este mult mai mare decât riscul de plată).

b) FR > 0; AC > DTS; Active ciclice > Resurse ciclice.

Se înregistrează un surplus de resurse permanente care poate fi alocat ciclului de exploatare

Existența unui fond de rulment pozitiv diminuează riscul de insolvabilitate, întreprinderea dispunând de o marjă de securitate, care o poate proteja parțial sau integral de efectele perturbării ciclului de încasare sau de plăți.

c) FR 0; AC DTS; Active ciclice Resurse ciclice

Fondul de rulment negativ reflectă că o parte din datoriile pe termen scurt au fost folosite la finanțarea activelor stabile (cu durata mai mare de 1an)

În acest caz lichiditățile parțiale nu acoperă exigibilitățile potențiale.

Sunt previzibile dificultăți din punct de vedere al asigurării echilibrului financiar, respectiv solvabilitatea, impunându-se intervenții corectoare (apelarea la împrumuturi pe termen scurt, accelerarea încasărilor, încetinirea plăților)

B. Duratele de lichiditate și exigibilitate sunt diferite

În realitate între durata medie de lichiditate a activelor circulante și durata medie de plată a datoriilor pe termen scurt sunt diferențieri pronunțate care-și pun amprenta asupra realizării echilibrului financiar.

În această situație aprecierea fondului de rulment se bazează pe trei elemente:

– nivelul absolut al fondului de rulment

– durata medie a lichidităților

– durata medie a exigibilităților

Fondul de rulment se determină pentru o perioadă (durata cea mai mare dintre durata încasărilor și durata plăților)

Pentru o analiză pertinentă se impune recalcularea activelor ciclice și a pasivelor ciclice.Activele ciclice (activele circulante) recalculate vor fi:

Pasivele ciclice (DTS pentru bilanțul financiar) recalculate vor fi:

Se pot distinge 2 situații:

a) Activele ciclice (activele circulante) se rotesc mai repede decât pasivele circulante.

Activele lichide se realizează mai repede decât datoriile pe termen scurt

Întreprinderea își poate asigura solvabilitatea și în condițiile unui fond de rulment negativ, nul sau insuficient (cu un nivel scăzut)

Avantajele întreprinderii decurg din asigurarea unei solvabilități pe termen scurt, realizarea unui raport favorabil între creditul clienți și creditul furnizori, și reducerea costului capitalului

b) Activele ciclice (AC) se rotesc mai încet decât pasivele ciclice (DTS)

Activele lichide necesită o perioadă mai mare de timp pentru realizare comparativ cu datoriile pe termen scurt

Asigurarea solvabilității este condiționată de existența unui fond de rulment pozitiv de un nivel absolut care să poată acoperi obligațiile întreprinderii pe termen scurt și să elimine decalajul dintre durata de plată și cea de încasare

Întreprinderea este dezavantajată de necesitatea blocării unei părți din sursele stabile în fondul de rulment (frânează investițiile), de apelarea frecventă la împrumuturi, de un cost ridicat al capitalului și este amenințată permanent de un risc al echilibrului financiar

2.1.3. Factorii de influență.

Factorii de influență ai fondului de rulment se determină pornind de la modul de calcul al acestuia:

FR = CP – AIN

Dacă se urmărește creșterea fondului de rulment, acest lucru impune maximizarea relației anterioare adică maximizarea FR care se poate realiza prin creșterea capitalurilor permanente și diminuarea activelor imobilizate. Analog, dacă se are în vedere diminuarea fondului de rulment această situație se materializează prin scăderea capitalurilor permanente și creșterea activelor imobilizate.

Factorii care influențează nivelul și tendința fondului de rulment sunt:

Tabelul 2.1

Factorii de influență

2.1.4. Efectele modificării factorilor de influență

Influența factorilor va determina modificări ale nivelului fondului de rulment. Comparând nivelul anterior al fondului de rulment cu cel rezultat în urma influenței factorilor se pot sintetiza următoarele situații:

a) FR1 FR0 (fondul de rulment crește). Această situație este considerată a fi pozitivă deoarece parte tot mai mare a activelor circulante este finanțată din capitalul permanent. Dacă această creștere s-a datorat însă creșterii gradului de îndatorare pe termen lung prin apelarea la credite pe termen mediu și lung atunci vor crește și cheltuielile financiare (dobânzile) care vor avea ca efect diminuarea rezultatului exploatării. Situația financiară se îmbunătățește dacă creșterea fondului de rulment s-a făcut pe seama creșterii capitalurilor proprii. Un fond de rulment care acoperă în totalitate stocurile nu este însă dovada unei bune gestionări a resurselor deoarece în locul resurselor permanente mult mai costisitoare, ar putea fi folosite resurse temporare.

b) FR1 FR0 (fondul de rulment scade). Această situație este considerată de multe ori negativă, deoarece activele circulante sunt acoperite într-o mai mică măsură din resurse permanente. Dacă această diminuare a fondului de rulment se datorează creșterii activelor imobilizate atunci situația financiară se îmbunătățește datorită rezultatelor exploatării degajate de investiții (doar în cazul investițiilor productive). De asemenea, scăderea fondului de rulment poate fi compensată și printr-o gestionare mai eficientă a activelor circulante. Reducerea fondului de rulment se manifestă negativ atunci când se micșorează pe seama reducerii capitalului social.

c) FR1 = FR0 (fondul de rulment rămâne neschimbat). Această situație este teoretic posibilă dar practic se poate întâlni rar deoarece presupune armonizarea totală a resurselor cu necesitățile de alocare a acestora. Se întâlnește pe perioade scurte, operațiunile financiar-contabile determinând modificarea permanentă a fondului de rulment în sensul creșterii sau diminuării lui.

2.1.5.Nivelul optim al fondului de rulment

Fondul de rulment reprezintă partea din capitalul permanent destinată și utilizată pentru finanțarea activității curente de exploatare.De aici rezultă că se poate vorbi de un fond de rulment antecalculat sau normativ și fondul de rulment existent sau efectiv utilizat.În analiza fondului de rulment este necesar să stabilim un nivel “normal” optim al acestuia care trebuie să țină seama de două condiții contradictorii:solvabilitatea și eficiența .

După prima condiție întreprinderea trebuie să-și asigure un asemenea nivel al fon-dului de rulment astfel încât să poată onora oricând obligațiile scadente.Înseamnă că în-treprinderea se află într-o situație confortabilă când fondul de rulment este maxim.

După a doua condiție întreprinderea utilizează resurse cu un caracter limitat pe care trebuie să le folosească cât mai eficient.În acest fel utilizând resurse permanente cu un anumit cost este de dorit ca o parte cât mai mare a acestora să fie folosită pentru mărirea capacității de producție,în vederea creșterii vânzărilor și implicit a profitului.În acest caz întreprinderea are la dispoziție un fond de rulment minim.

Nivelul fondului de rulment poate fi apreciat în 3 modalități:

a)în corelație cu specificul sectorului de activitate când:

-mărimea minimă a fondului de rulment este dată de nivelul mediu al fluctuațiilor ne-

voii de fond de rulment;

-mărimea optimă este cea care menține echilibrul f inianciar al întreprinderii la cel mai

mic cost al procurării resurselor.

Nivelul fondului de rulment este ridicat în cazul întreprinderilor din industria grea, putând coborâ pentru întreprinderile fără probleme de stocuri până la 10% din cifra de afaceri sau 20% din activele circulante.În general dacă se compară fondul de rulment cu cifra de afaceri atunci mărimea optimă ar trebui să reprezinte 1/3 din cifra de afaceri.

b)prin raportare când se pot construi anumite rate:

rata marjei de siguranță

Rms=

unde:

Rms-rata marjei de siguranță

F.R.-fondul de rulment existent

C.A.-cifra de afaceri

Această rată este optimă când ia valori între 30-90 zile arătând cât timp întreprinde-rea îsi asigură resursele temporare din fondul de rulment.

rata de finanțare a necesarului de fond de rulment

RfNFR=

unde:

F.R.-fond de rulment existent

N.F.R.-necesarul de fond de rulment(sau fondul de rulment normativ)

R.fNFR-rata de finanțare a necesarului de fond de rulmemt

Rata măsoară proporția în care necesarul de fond de rulment este acoperit pe seama resurselor permanente (fond de rulment ).

Această rată poate lua valori:

RfNFR>100

• integral NFR este asigurat prin capitalul permanent.

• se crează trezorerie pozitivă deci este o situație bună pentru întreprindere.

RfNFR=100

• NFR este finanțat integral pe baza FR.

• trezoreria este nulă.

• corespunde principiilor de echilibru.

RfNFR<100

• NFR este finanțat parțial pe seama FR și parțial pe seama datoriilor pe termen scurt.

• trezoreria fiind negativă reflectă o stare de dezechilibru.

c) prin combinarea analizei orizontale a bilanțului cu cea vertială și urmărirea influenței structurii financiare.În general se consideră că datoriile agentului economic trebuie să re-prezinte 50% din capitalul permanent pentru a nu fi afectată rentabilitatea economică.

Cea mai apropiată metodă pare însă a fi cea în corelație cu specificul sectorlui de activitate întru-cât,aceasta reflectă cel mai bine particularitățile de exploatare ale fiecărei întreprinderi.Conform acesteia nivelul minim al fondului de rulment este dat de nivelul mediu al fluctuațiilor nevoii de fond de rulment. Dar se știe că nivelul nevoii de fond de rulment este dependent de volmul activităților ce se desfășoară în întreprindere, de cifra de afaceri a acesteia.

Nivelul minim și optim al fondului de rulment trebuie privit dinamic asemeni nevoii de fond de rulment.

Graficul reprezintă situația unei întreprinderi a cărei cifră de afaceri crește în mod regulat. Nevoia de fond de rulment este reprezentată de curba sinusoidală Y3;ea crește în același ritm cu cifra de afaceri

Fond Y5

de

rulment Cifra de afaceri

Y4

Y3

Y2

A Y1

Timp

Fig.2.3 Corelația FR,NFR,CA

Fondul de rulment normativ reprezentat de drepta Y2 nu este alteceva decât trendul statistic al curbei Y3.El crește în același ritm ca și cifra de afaceri ceea ce explică paraleli-smul dintre Y5 și Y2.Fondul de rulment net în momentul 0 este reprezentat de punctul A iar acesta are o creștere mai mare decât cifra de afaceri fiind reprezentat de dreapta Y4. Dacă considerăm dreapta Y1 ca fiind fondul de rulment calculat la începutul exercițiului financiar ca pondere din cifra de afaceri sau activul circulant,în cazul unei analize intermediare înmomentele t1 și t2 ,întreprinderea apare ca fiind în dezechilibru financiar ca urmare a situării dreptei fondului de rulment net sub cea a fondului de rulment normativ. În realitate însă întreprinderea este în stere de echilibru deoarece dreapta reală a fondului de rulment net este Y4,dreapta care ia în considerare condițiile de exploatare și rezultatele activității de exploatare prin încorporarea marjei brute de autofinanțare degajate din creșterea cifrei de afaceri.

Așadar nivelul optim al fondului de rulment ar fi reprezentat de o dreaptă care să se afle în permanență deasupra dreptei fondului de rulment normativ,și care să-I asigure solvabilitatea și implicit echilibrul financiar la cel mai mic cost al promovării resurselor.

2.2.NECESARUL DE FOND DE RULMENT

Activitatea industrială și comercială a întreprinderi reclamă deținerea de stocuri, acordarea de credite clienților conform cu uzanțele reglementate însă corelativ cu resursele,grație creditului primit de la furnizori.Rezultă deci o nevoie de finanțare numită necesarul de fond de rulment.

Necesarul de fond de rulment reprezintă partea din activele ciclice ce trebuie finanțate din surse stabile,respectiv activele circulante (cu termen de liciditate sub un an) care urmează să fie finanțate din surse stabile (cu exigibilitate mai mare de un an)

În cadrul activităților curente ale unei întreprinderi ciclul de exploatoare presupune efectuarea unor operațiuni repetitive sintetizate în trei faze principale: aprovizionarea, producție și desfacere.

Pentru desfășurarea fiecăreia dintre aceste faze sunt necesare resurse financiare care trebuie asigurate de întreprindere.Aceste resurse corespund alocărilor de fonduri pe care întreprinderea este constrânsă să le efectueze pentru constituirea stocurilor sale și pentru a acorda termene de plată clienților cărora le-a livrat produsele.De asemenea activitatea întreprinderii beneficiază de mijloace de finanțare legate de ciclul de exploatare,de fiecare dată cînd obține termenele de plată de la furnizorii săi sau cînd amînă datoriile față de stat, acționari sau salariați.Nevoile și resursele de exploatare sau în afara exploatării fluctuează de la o perioadă la alta și sunt diferite ca mărime.Decalajul dintre ele precum și cel dintre încasări și plățile efective generate de acesta trebuie aciperit din alte surse.Sumele pe care trebuie să le cheltuiasă întreprinderea pentru procesul de producție în afara sumelor necesare imobilizărilor reprezintă necesarul de fond de rulment.

2.2.1.Formele și modul de calcul a NFR

Asemeni fondului de rulment și necesarul de fond de rulment se poate calcula pe baza celor două tipuri de bilanțuri:financiar și funcțional.Dar dacă fondul de rulment are denumiri specifice fiecărui tip de bilanț (FR net sau financiar pentru bilanțul financiar și

FR net global pentru cel funcțional),noțiunea de necesar de fond de rulment este accepta-tă în ambele tipuri de bilanțuri.

Relația de calcul a necesarului de fond de rulment este:

NFR=Active ciclice-Pasive ciclice

pentru bilanțul funcțional și respectiv:

Credite de

Disponibilități Datorii pe trezorerie

NFR= Active circulante- + – termen – +

Plasamente scurt sold creditor

al contului

curent

pentru bilanțul financiar.

Așa după cum spuneam, bilanțul funcțional este mult mai utilizat în analiza fianciară decât bilanțul fianciar,iar faptul că acest tip de bilanț permite reflectarea separată a activului ți pasivului de exploatare pe de o parte și a activului și pasivului în afara exploatării pe de altă parte a condus la evidențierea necesarului de fond de rulment sub două aspecte:

• necesar de fond de rulment din exploatare (NFRE)

• necesar de fond de rulment din afara exploatării (NFRAE)

A. Necesarul de fond de rulment din exploatare se determină ca diferanță între necesi-tățile ciclice și resursele ciclice de exploatare.

Necesitățili ciclice de exploatare sunt direct legate de ciclul de exploatare, neînno-indu-se în același timp în care se derulează ciclul de exploatare și cuprind:

• stocuri de materii prime și materiale

• producție în curs de execuție și produse

• mărfuri

• avansuri acordate furnizorilor

• clienți și conturi asimilate

• cheltuieli efectuate în avans privind activitatea de exploatare

Resursele ciclice de exploatare cuprind datoriile de exploatare și anume:

• furnizori și conturi asimilate

• avansuri clienți

• datorii fiscale și sociale cu bugetul statului:

– asigurări sociale

– ajutorul de șomaj

– TVA de plată

– impozitul pe salarii

-alte datorii și creanțe de exploatare cu bugetul statului

• venituri înregistrate în avans ce privest activitatea de exploatare

B. Necesarul de fond de rulment din afara exploatării este reprezentat de acea parte a necesarului de fond de rulment care nu este în legătură cu activitatea de exploatare.Se determină ca diferență între necesitățile ciclice în afara exploatării și resursele ciclice din afara exploatării.

Necesitățile ciclice din afara exploatării sunt reprezentate de:

• alte creanțe

• decontări cu asociații privind capitalul

Resursele ciclice din afara exploatării cuprind:

• datorii fiscale:impozitul pe profit

• datorii asupra imobilizărilor:

-impozitul pe clădiri

-taxa de concesionare a terenurilor proprietate de stat

Așadar necesarul de fond de rulment este reprezentat de suma celor două compo-nente ale sale:

NFR=NFRE+NFRAE

Dacă am reprezenta bilanțier modul de determinare a necesarului de fond de rulment prin însumarea elementelor de mai sus atunci datele necesare sunt cele de mai jos:

Tabelul 2.2

Modul de determinare a necesarului de fond de rulment

NFR=Utilizări-Resurse

2.2.2.Interpretarea NFR

În urma comparării activelor ciclice cu resursele ciclice în activitatae unei întreprinderi pot apare următoarele situații în ceea ce privește necesarul de fond de rulment:

a) NFR>0;Active ciclice>Pasive ciclice.

Această situație semnifică un surplus de nevoi temporare în raport cu resursele temporare.Este o situație normală dacă este determinată de politica de investiții a firmei privind activele imobilizate,dacă este datorată creșterii vânzărilor sau măririi ciclului de fabricație datorită creșteri complexității produselor.Este o situație nefavorabilă dacă este determinată de existența unui decalaj nefavorabil între lichiditatea activelor circulante și exigibilitatea datoriilor din exploatare (s-a încetinit încasarea și s-a reglat plata obligații-lor) sau de existența unor stocuri fără mișcare sau cu mișcare lentă.

b) NFR<0;Active ciclice<Pasive ciclice.

Necesarul de fond de rulment fiind negativ semnificâ un surplus de resurse tempo-rare în raport cu nevoile temporare.Este considerată o situație pozitivă,normală dacă se datorează accelerării vitezei de rotație a stocurilor și creanțelor sau a angajării unor dato-rii de exploatae cu termene de plată mai relaxate.Dacă această situație se datorează însă unor întreprinderi în reînnoirea stocurilor se consideră ca fiind o situație anormală.

c)Cazul NFR=0 apare foarte rar deoarece foarte rar se întâmplă ca nevoile temporare ale firmei să fie egale cu resursele temporare având în vedere caracterul pemanent dina-mic al activităților desfășurate de agenții economici.

2.2.3.Factori de influență ai NFR

Dacă avem în vedere modul de calcul al NFR se evidențiază faptul că nivelul acestuia este influențat de nivelul nevoilor temporare și al resurselor temporare,altfel spus de nivelul activității de exploatare realizate de întreprindere,nivel care determină în mare măsură cifra de afaceri a întreprinderii și reliefează condițiile de exploatare privind gestiunea stocurilor,a clienților și furnizorilor și costurile realizate.

Pornind de la această precizare identificăm ca factori de influență:

1. Cifra de afaceri.

Între necesarul de fond de rulment și cifra de afaceri există o relație directă:

NFR=

NFR- necesarul de fond de rulment

CA – cifra de afaceri

nr – numărul de rotații a NFR prin CA

Modificarea cifrei de afaceri determină modificarea necesarului de fond în același sens.Limita inferioară a eficienței creșteri necesarului de fond de rulment este că ritmul modificării necesarului de fond de rulment să fie inferior cel mult egal cu ritmul modifi-cării cifrei de afaceri.

Modificarea vitezei de rotație a necesarului de fond de rulment determină modificarea în sens invers a necesarului de fond de rulment.Accelerarea vitezei de rotație a necesarului de fond de rulment conduce la diminuarea absolută sau/și relativă a necesarului de fond de rulment.

2.Obiectul de activitate al agenților economici care face ca în cazul celor cu activitate de producție necesarul de fond de rulment să fie pozitiv,pe când în cazul celor cu activitate de comerț sau servicii,necesarul de fond de rulment să fie mai redus sau negativ

3.Durata ciclului de exploatare.

Modificarea ciclului de exploatare influențează în același sens a NFR prin:

-schimbarea tehnologiilor de fabricație

-modificarea structurii producției în favoarea unor produse cu durată a ciclului de

fabricație mai mare sau mai mică decât durata medie

-măsuri de natură organizatorică care conduc la eliminarea pierderilor de timp și

la diminuarea timpilor de prelucrae.

4.Modul de gestiune al stocurilor estimat prin viteza de rotație a stocurilor care are o in-fluență inversă asupra NFR.Reducerea NFR se poate realiza prin creșterea vitezei de rotație a stocurilor,prin dimensionarea optimă a acestora și prin reducerea cheltuielilor de aprovizionare ți desfacere.

5.Costurile de producție.

Acestea determină reducerea NFR ca urmae a diminuării consumurilor specifice a resurselor,sau creștera NFR ca urmare a neîncadrării în consumurile specifice de resurse sau a creșteri prețurilor și tarifelor.

6.Indicele inflației.

Acesta determină modificarea în același sens a NFR prin nivelul prețurilor și tarifelor

7.Nivelul datoriilor ciclice generat de obligațiile întreprinderii față de furnizori,bugetul statului și salariați.

8.Contextul economic care are o influență asupra necesarului de fond de rulment prin factori externi care pot influența mărimea acestuia cum sunt:creditul acordat clienților și creditul primit din partea furnizorilor.

Se consideră că influența cea mai mare asupra necesarului de fond de rulment o au modul de gestionare a stocurilor,viteza de rotație a furnizorilor și viteza de rotație a clienților.

2.2.4.Efectele modificării factorilor de influență asupra NFR

Sensul și intensitatea acțiunii acestor factori provoacă modificarea necesarului de fond de rulment în perioada curentă față de perioada de bază,făcând ca NFR1 să fie mai mare,egal,sau mai mic ca NFR0,respectiv INFR,să fie mai mare,egal sau mai mic ca 1.

INFR=

a) NFR1<NFR0 (necesarul de fond de rulment scade)

Este o situație care arată că o parte tot mai mică din nevoile temporare trebuie fi-anțate din resursele permanente (când NFR este pozitiv) sau că o parte tot mai mare de resurse temporare sunt deținute de șntreprindere în raport cu nevoile temporare (când NFR este negativ) .Această stare este considerată favorabilă când se datorează unei acce-lerări a vitezei de rotație a stocurilor,creanțelor în raport cu viteza de rotație a datoriilor$I este nefavorabilă când se datorează datoriilor unei întreprinderi în procesul de reînnoire a stocurilor.Totuși nu se poate urmări un NFR minim ca obiectiv deoarece resursele temporaremmari de care va dispune întreprinderea vor conduce în final la o imposibilitate de plată a creditorilor întreprinderii și uneori chiar la falimente în lanț.

b) NFR1>NFR0 (necesarul de fond de rulment crește).Este o stare care arată că o parte tot mai mare de nevoi temporare trebuie finanțate din resurse permanente (când NFR este pozitiv) sau că oparte tot mai mică de resurse temporare se află la dispoziția între-prinderii în raport cu nevoile temporare.Aceastăsituație este favorabilă când se datorează unei investiții productive realizate de întreprindere (când NFR este pozitiv) dar un necesar de fond de rulment prea mare se poate însă să nu fie acoperit de marja brută de autofinanțare degajată din punerea în exploatare a investiției,conducând la un dezechilibru financiar pe termen scurt.

c) NFR1=NFR0 (necesarul de fond de rulment rămâne neschimbat).Teoretic această situație este posibilă dar practic se întâlnește foarte rar deoarece operațiunile financiar contabile determină modificări permanente în sensul creșterii sau diminuării necesarului de fond de rulment.

2.2.5.Nivelul optim al NFR

Se consideră că mărimea optimă a necesarului de fond de rulment stabilită în prac-tică,pe baza raportului cintre necesarul de fond de rulment și cifra de afaceri nu trebuie să depășească o rată de 10-15%.

Este adevărat însă că și un necesar de fond de rulment negativ și de o valoare ridicată nu este recomandat deoarece și necesarul de fond de rulment ca și fondul de rulment se supune unui criteriu de eficiență.Astfel un necesar de fond de rulment negativ de o valoare ridicată implică existența unor resurse temporare mari la dispoziția întreprinderii

care nu se va afla în corelație cu gradul de utilizare al activelor,astfel încât la un moment dat întreprinderea va intra în incapacitate de plată.

Așadar nu se poate preciza o valoare pentru necesarul de fond de rulment știut fiind faptul că întreprinderile,cu activități de producție reclamă un NFR pozitiv pe când cele cu activitate de comerț sau servicii ,reclamă un NFR negativ.

2.3.TREZORERIA

Trezoreria la nivelul unei întreprinderi este imaginea disponibilităților monetare și a plasamentelor,pe termen scurt apărute din evoluția curenă a încasărilor și plăților,respectiv din plasarea excedentului monetar.

Analiza trezoreriei nu este altceva decât analiza echilibrului financiar pe termen scurt când se compară o mărime relativ constantă (fondul de rulment) cu o mărime fluctu-ntă (necesarul de fond de rulment).

Încasările și plățile efectuate reflectă operațiunile pe care le realizează întreprinderea și anume operațiuni de intrare de trezorerie și operațiuni de ieșire de trezo-rerie.

Trezoreria este expresia desfășurării unei activități eficente sau ineficente a între-prinderii legate de obținerea unei trezorerii pozitive sau negative.

2.3.1.Modul de calcul al trezoreriei

După cum spuneam trezoreria reflectă compararea nivelului unei mărimi constante cu nivelul unei mărimi fluctuante.

Astfel trezoreria se poate determina astfel:

ca diferență între fondul de rulment și necesarul de fond de rulment.

T=FR-NFR

Această modalitate de calcul arată că nivelul trezoreriei depinde de :

• fondul de rulment și anume de factorii de influență ai acestuia:

-capitalurile permanente

-activele imobilizate

• necesarul de fond de rulment care este influențat în principal de factorii ce acționează asupra activitii de axploatare:

-activele de exploatare

-pasivele de exploatare

Existența celor doutipuri de bilanț,pe baza cărora se poate face analiza echilibrului financiar implică calculul trezoreriei atât pe baza bilanțului financiar cât și a bilanțului funcțional.

Trezoreria însă se mai poate calcula pe baza bilanțului funcțional și astfel:

ca diferență între trezoreria de activ și trezoreria de pasiv.

T=TA-TP

unde:

T=trezoreria

TA=trezoreria de activ

TP=trezoreria de pasiv

Trezoreria de activ cuprinde disponibilitățile bănești în conturi și casă iar trezore ria de pasiv cuprinde creditele curente și soldul creditor la bănci

2.3.2.Intrerpretarea trezoreriei

Trezoreria este expresia desfășurării unei activități eficente sau ineficente a între-prinderi legate de posibilitatea obținerii unei trezorerii pozitive sau negative.Trezoreria se poate afla în una din următoarele situații:

a) T>0 (trezorerie pozitivă).Este rezultatul echilibrului financiar curent al înreprinderii și reflectă nivelul superior al fondului de rulment față de necesarul de fond de rulment

Trezoreria pozitivă se concretizează în disponibilități bănești în conturi și în casă,adică în existența de lichidități care-i permit rambursarea datoriilor pe termen scurt și efectuarea de plasamente eficiente,sau altfel spus îi crește autonomia financiară pe termen scurt.

Nu întotdeauna însă o trezorerie pozitivă semnifică o situație favorabilă.Dacă pe termen scurt trezoreria pozitivă semnifică asigurarea echilibrdlui financiar,pe termen lung abundența resurselor stabile folosite pentru acoperirea nevoilor temporare ar putea semni-fica ineficiența utilizării lor cu efecte în remunerarea capitalului respectiv rambursarea împrumuturilor.

b) T=0 (trezoreria nulă).Stricta egalitate dintre fondul de rulment și necesarul de fond de rulment nu poate fi decât fortuită și pasageră.Cu o trezorerie zero întreprinderea se ferește la fel de bine contra riscului unei sterilități de excedente durabile cât și contra ris-cului de dependență vis-a-vis de bancheri,practica însă demonstrează că în fapt este altfel,acestă trezorerie nulă putând oricând să devină negativă.

c) T<0 (trezoreria negativă).Această situație evidențiază un dezechilibru financiar când nevoia de fond de rulment nu poate fi finanțată în întregime din resurse permanente,apelându-se la credite care nu conduc la diminuare autonomiei financiare,res-pectiv al creștera gradului de îndatorare.Reflectă o situație nefavorabilă pentru întreprind-dere concretizată într-un nivel mai scăzut al lichidității din contul la bancă și din casă față de nivelul creditelor curente și al soldului creditor la bănci.Se impune o monitorizare atentă a influențelor factorilor care au condus la această stare și diminuare sau eliminarea acestor influențe

2.3.3.Factori de influență ai trezoreriei

Trezoreria calculându-se ca diferență între fondul de rulment și necesarul de fond de rulment face ca factorii de influență ai fondului de rulment și ai necesarului de fond de rulment să fie și factori de influență ai trezoreriei.

Astfel factorii de influență ai creșterii trezoreriei se pot identifica în factori de creș-tere ai fondului de rulment și în factori de scădere ai necesarului de fond de rulment,iar factorii de influență ai trezoreriei sunt reprezentați de factorii de diminuare a fondului derulment și factorii de creștere ai necesarului de fond de rulment.

2.3.4.Efectele modificării factorilor de influență ai trezoreriei

Modificarea factorilor de influență va determina o variație a nivelului trezoreriei de la o perioadă la alta.

.

ΔT=T1-T0

unde

ΔT-variația trezoreriei de la o perioadă la alta

T1-nivelul trezoreriei în perioada curentă.

T0-nivelul trezoreriei în perioada de bază.

Această variație a trezoreriei se poate analiza (ca de altfel și necesarul de fond de rulment și fondul de rulment) și în mărimi relative,cu ajutorul indicilor,raportând nivelul trezoreriei din perioada curentă la nivelul trezoreriei din perioada de bază.Pot apărea următoarele situații:

a) ΔT>0; T1>T0; IT>1.Această situație reflectă un cash-flow pozitiv;trezoreria este în creștere reflectând o sporire a disponibilităților pe care le deține întreprinderea.În general este o situație apreciată ca pozitivă exprimând faptul că activitatea desfășurată de între-prindere se concretizează într-un flux crescător de lichidități.Nu trebuie însă ca această situație să reflecte buna desfășurare a activitățilur întreprinderii.În cazul în care nivelul trezoreriei în perioada de bază înregistra valori pozitive, ridicate și se înregistrează un cash-flow pozitiv semnifică o ineficiență a folosirii resurselor,acest excedent de lichidități putând fi folosit în plasamente pe piața monetară sau de capitaluri.

b) ΔT; T1=T0; IT=1.Variația trezoreriei este nulă,nivelul trezoreriei din perioada curentă fiind egal cu nivelul trezoreriei din perioada de bază.Este o situație întâlnită mai rar în activitatea agenților economici.Este o situație când nivelul trezoreriei dintre cele două momente înregistrează valori pozitive.

c) ΔT<0; T1<T0; IT<1.În principiu este o situație nefavorabilă pentru întreprindere reflectând un nivel mai scăzut al disponibilităților întreprinderii în perioada curentă față de perioada de bază.Reprezintă o situație favorabilă când în anul de bază nivelul trezoreriei este pozitiv și extrem de ridicat,iar în perioada curentă trezoreria scade (fiind însă pozitivă) evidențiidn însă o eficiență sporită a resurselor întreprinderii. Dimpotrivă,atunci când în perioada de bază se înregistrează un nivel negativ al trezoreriei iar cash-flowul este negativ,întreprinderea își amplifică criza de trezorerie,apelând la cre-dite bancare pe termen scurt de o valoare tot mai ridicată.

2.3.5.Nivelul optim al trezoreriei

Un anumit nivel al trezoreriei nu trebuie să constituie un obiectiv al întreprinderii.Starea trezoreriei trebuie să reflecte întotdeauna starea întreprinderii.Totuși se consideră că starea întreprinderii are un caracter pozitiv atunci când se degajă un flux de lichidități concretizat într-o trezorerie pozitivă.Însă și trezoreria trebuie supusă unui criteriu de eficență care face să nu se urmărească un nivel maxim al trezoreriei.Așadar trebuie obținut un nivel al trezoreriei care să asigure solvabilitatea întreprinderii și în același timp să reflecte o utilizare eficientă a resurselor acesteia.

3. STAREA DE DEZECHILIBRU FINANCIAR ȘI TEHNICI DE

RESTABILIRE A ECHILIBRULUI FINANCIAR

3.1. STAREA DE DEZECHILIBRU FINANCIAR

3.1.1.În situația diminuării semnificative a fondului de rulment

Considerăm că dezechilibrul este generat de următoarea inegalitate: necesarul de fond de rulment mai mare decât fondul de rulment.

NFR>FR

Această situație poate apare și în cazul unei firme care înregistrează profit.

O scădere sensibilă a fondului de rulment este un factor de dezechilibru.Când deter-minăm fondul de rulment ca diferență între capitalurile permanente și activele imobilizate atunci intervin termeni specifici:

SCĂDEREA CAPITALURILOR PERMANENTE

• Capitalul social: poate fi afectat printr-o reducere. Aceasta poate avea două cauze:

-reducerea capitalului ca urmare a amortizării pierderilor;

-reducerea capitalului prin rambursarea aportuluia;Acest eveniment apare în practică foarte rar.Se poate opta pentru această reducere,deoarece capitalul social apare foarte mare,în raport cu volumul de activitate.Dacă însă această rambursare a capitalului social este importantă,poate contribui la dezechilibrul întreprinderii.

• Distribuirea rezervelor este un factor dezechilibrant.Toate distribuirile de rezerve pe mai mult de 5 ani antrenează mișcarea valorilor mobiliare,ceea ce nu poate decât să agraveze situația.Distribuția rezervelor reglementate este posibilă în cazul rezervelor speciale create pe termen lung din profit,cu condiția de a le reporta în rezultatul exercițiului în curs la data distribuției prin reducerea impozitului pe profit.

• Repartizarea dividendelor conduce de asemenea la diminuarea capitalurilor proprii având în vedere faptul că sumele care reprezintă rezultatul reportat sunt externalizate către asociați nefiind integrate capitalurilor proprii.

• Rambursarea de împrumuturi.Întreprinderea poate,din diverse rațiuni,să ramburseze anticipat împrumuturile,antrenând efectul de bumerang,accentuat printr-o rambursare an-ticipată și care contribuie la dezechilibrul financiar al întreprinderii,iar inflația vine să în-tărească efectele nefaste.

B.CREȘTEREA IMOBILIZĂRILOR

Suprainvestirea stă la originea numeroaselor falimente.Întreprinderea este obligată de evoluția pieței să cumpere noi imobilizări (reamplasându-le sau nu pe cele vechi).Este necesar să se facă întotdeauna distincție între investițiile productive și cele neproductive.

• Investițiile neproductive sunt o greutate pentru întreprindere,deoarece rentabilitatea lor este nulă,neantrenând creșterea necesarului de fond de rulment și deci nici nu mărește marja brută de autofinanțare.Multe întreprinderi se lasă seduse de acest tip de investiții,ceea ce le afundă adesea în grave dificultăți financiare.

• Investițiile productive.Este vorba de achiziționarea unor utilaje,instalații și echipamente necesare unei întreprinderi.În acest caz pot fi avute în vedere două situații:

Cumpărarea unor utilaje,instalații și echipamente pentru înlocuirea celor existente.În această primă ipoteză,nivelul de activitate nu se modifică,numai dacă echipamen-tul nou nu este mult mai performant.Astfel producția nu va crește,deci cifra de afaceri va fi invariantă,la fel și necesarul de fond de rulment.

Cumpărarea unor utilaje,instalații și echipamente suplimentare.În această ipoteză,întreprinderea își va mări capacitatea de producție și cifra de afaceri,necesarul de fond de rulment marcând o creștere.

Pe lângă aceasta ,profitul va crește și el,antrenând în mod firesc o marjă brută de autofinanțare mai ridicată.Întreprinderea va trebui să facă față unei creșteri a necesarului de fond de rulment,dar va beneficia în schimb de autofinanțare mai ridicată care dacă nu atinge însă un nivel care să acopere creșterea cifrei de afaceri va conduce la un dezechilibru financiar.

Evitarea suprainvestiției este una din rațiunile de a fi a unui plan de finanțare.Dar și suprainvestirea financiară,prin cumpărarea de titluri de participare poate,dacă este excesivă,să declanșeze dezechilibre.

3.1.2. În situația creșterii în exces a necesarului de fond de rulment

Presupunând că fondul de rulment nu variază,o creștere în exces a necesarului de fond de rulment poate influența echilibrul financiar.Ciclul de exploatare declanșează nevoi de finanțare de natura stocurilor deținute și creanțe neplătite,iar în contrapartidă, aceste nevoi sunt parțial satisfăcute prin datorii de exploatare.

A.CREȘTEREA NEVOILOR DE FINANȚARE A CICLULUI DE EXPLOATARE

• Stocurile.Întreprinderea trebuie să-și finanțeze stocurile sale.Două tipuri de evenimen-te contribuie la creșterea stocurilor,cu implicație directă asupra creșterii nevoii de finanțare.

Creșterea valorii-este cazul produselor ce stau în stoc mai multe luni fără a fi con-sumate.În acest interval de timp există riscul ca prețurile să crească,întreprinderea fiind nevoită să-și finanțeze un stoc mult mai mare.Acest eveniment accidental poate creea dezechilibru financiar.

Creșterea volumului-acest aspect este de o oportunitate de câștig foarte mare.Pre-supunând că întreprinderea deține un stoc de materii prime de 100 tone la 5000 unități monetare/tonă (stoc de 5000 u.m.) și are posibilitatea să achiziționeze 2000 tone la 2000 u.m./tonă.Este evident că în acest caz managerii doresc să realizeze o afacere bună,câștigul fiind de 3000 u.m./tonă.Presupunând că întreprinderea cum-pără cele 2000 tone.Aceasta implică o cheltuială de 4000000 u.m.Dezechilibrul financiar antrenat de această cumpărare se ridică în acest caz la 3500000 u.m., ceea ce poate fi suficient pentru a declanșa grave dificultăți de plată cu implicații asupra deciziilor de eliminare a dezechilibrului apărut.Amplificarea acestui dezechilibru este în funcție de mărimea structurii financiare a întreprinderii și lichiditatea sa.

• Ciclul clienți-vânzări.În cadrul ciclului clienți-vînyări distingem elemente cu implicații directe asupra necesarului de fond de rulment:

Creșterea cifrei de afaceri considerăm că o întreprindere cunoaște o creștere rapi-dă a cifrei de afaceri și implicit a nevoilor de finanțare a activității de exploatare. Dacă însă în urma acestei creșteri a cifrei de afaceri nu se degajă un excedent brut de exploatare de o valoare îndestulătoare,situația va conduce la un dezechilibru financiar.

Prelungirea duratei de încasare a clienților.Este clar că o prelungire a termenului de acoperire a creanțelor majorează necesarul de fond de rulment.Este de dorit în consecință să se urmărească cu atenție termenele medii de reglare a creanțelor

B. DIMINUAREA SURSELOR DE FINANȚARE A CICLULUI DE EXPLOATARE

În cadrul surselor temporare de finanțare a ciclului de exploatare principala influen-ță o are ciclul cumpărare-furnizori.

• Ciclul cumpărare-furnizori.Furnizorii achitați nu contribuie la finanțarea ciclului de exploatare.O accelerare a reglementărilor de datorii poate fi dezechilibrată.Observăm că de fiecare dată în timpul unui dezechilibru financiar,furnizorii sunt practic nereglați.Acest proces este uneori sistematizat,întreprinderea nereglându-și datoriile cu furnizorii decât după o nouă relansare,ceea ce face să privim relația întreprindere-furnizor ca dificil de aplicat pe termen mediu (mai ales dacă întreprinderea nu este un client esențial al furnizo-rului neplătit).

Așadar întreprinderea nu trebuie să-și plătească furnizorii imediat momentului livrării materiilor prime,ci ea trebuie să obțină din partea furnizorilor un termen de plată care să o ajute la finanțarea ciclului de exploatare.

Prin cele expuse am prezentat elementele care pot fi susceptibile să creeze dezechilibru financiar al întreprinderii.Practic întreprinderile sunt supuse simultan acțiunii unei multitudini de factori,cu efecte reciproc adverse ce se cer studiate și influențate în scopul asigurării echilibrului dinamic.

În continuare vom prezenta câteva procedee pentru refacerea echilibrului financiar.

3.2.TEHNICI DE RESTABILIRE A ECHILIBRULUI FINANCIAR

Considerăm că în oricare din situațiile enumerate anterior,o întreprindere este dezechilibrată din punct de vedere financiar și este firesc,deoarece echilibrul este dinamic,sau este o luptă continuă cu dezechilibrele ce apar.Pentru refacerea echilibrului financiar literatura de specialitate sintetizează trei tipuri de soluții:

1). O primă soluție constă în diminuarea necesarului de fond de rulment.În funcție de tipul de întreprindere,această soluție este mai puțin dificilă de aplicat și mai puțin durabi-lă,constând în:

• Diminuarea stocurilor care concură la refacerea echilibrului financhiar.Această acțiune este însă periculoasă,deoarece riscul de ruptură a stocurilor atât la nivelul fabricației (materii prime) cât și la nivelul vânzărilor (produse finite și mărfuri) poate influența negativ rentabilitatea întreprinderii.Prin urmare este o acțiune excepțională pentru o durată scurtă de timp.

• Reducerea cifrei de afaceri este o altă acțiune de refacere a echilibrului financiar. Acesta influențează direct rentabilitatea,de aceea nu este utilizată.

• Scurtarea duratei de încasare a creanțelor.Este o acțiune foarte sănătoasă și fără risc.O bună reorganizare a duratei de încasare a creanțelor poate deasemenea să reducă numărul de situații neplăcute producătoare de dezechilibre financiare.

• Creșterea duratei de plată către furnizori.Este utilizată spontan de către toate întreprinderile aflate în dificultate,neputând în timpul acesta să utilizeze decât o muncă sezonieră;furnizorii putând să suspende livrarea.

2). În a doua ipoteză întreprinderea nu-și întărește capitalurile sale permanente și nu este în măsură de a reduce necesarul de fond de rulment.

• Descoperirea bancară.De regulă costul descoperirilor bancare este extrem de ridicat.Indiferent de rata aparentă a descoperirii,care poate atinge diferite procente,majorarea costului poate apare ca o diferență între procentul aplicat la data operațiunii și cel existent la data evaluării (plății).Suma nu este de regulă de neglijat.Se poate estompa efectul negativ al acestei variații prin stipularea în contractul de credite,a unui comision care să nu depășească mai mult de 0,5% din taxa stabilită inițial.

• Scontul.Ca și în cazul descoperirilor bancare (materializate printr-un înscris sau nu) banca poate fixa clienților o linie de scont.Această linie este cu atât mai ridicată cu cât riscul atașat hârtiei pare mai mic pentru bancher.Linia poate fi redusă sau,dacă se dorește,poate fi anulată.

Metoda este costisitoare deoarece,și în acest caz,apare diferența între data operațiunii și data plății la nivelul diferenței între valoarea nominală și cea reală, percepută de bancher.

• Aportul în cont curent.Acest mod de finanțare poate apare mai avantajos decât cele anterioare.El este totuși extrem de costisitor.Inconvenientul aportului în cont curent constă în aceea că un asociat poate să ceară rambursarea aportului său zilnic sau lunar,ceea ce reprezintă un pericol latent pentru întreprindere.

3).Consolidarea capitalurilor permanente este o metodă al cărei risc și cost sunt minime.Punerea în practică a acestei metode se poate realiza prin:

• Creșterea de capital prin aport în numerar.Din punct de vedere financiar acest mod de finanțare prezintă toate aspectele de perfecțiune.Întreprinderea nu trebuie să ramburseze fondurile depuse de acționari și nici să remunereze aporturile decât dacă profitul îi permite,această ultimă condiție fiind necesară dar nu și suficientă.Ca o revanșă ,această remunerare (dividente vărsate)este impozabilă și deci nu este deductibilă.Datorită acestui aspect marile întreprinderi își manifestă dorința de a fi cotate la bursă,cotarea lor permițând să fie finanțate cu cheltuieli neînsemnate de către milioane de mici purtători de economii.

• Creșterea de capital prin aport în natură. Această finanțare nu modifică imediat fondul de rulment deoarece creșterea capitalurilor proprii este contrabalansată de cea a imobilizărilor.Creșterea imobilizărilor poate în același timp ameliora pe termen mediu nivelul marjei brute de autofinanțare.Modificarea fondului de rulment nu se va materializa decât cu condiția ca distribuirea de dividente să fie inferioară creșterii marjei brute de autofinanțare.

• Împrumuturi pe termen lung (împrumuturi obligatare sau altele).Se știe că împrumutul declanșează un efect de bumerang,și că în perioada de inflație acest efect este anulat de aceasta,antrenând în mod cert condiții de profit inflaționist.Cu toate că este mai puțin avantajos decât creșterea de capital prin aport înnumerar,împrumutul este în același timp foarte avantajos (atât timp cât nu este indexat).

Această metodă reprezintă avantajul de a fi mai puțin costisitoare decât descoperirea bancară sau scontul și limitează în același timp deficiențele generate de acestea.

• Aportul în cont curent blocat.Acesta este important deoarece finanțarea suplimentară este stabilă.Costul aportului în cont curent blocat este foarte greu de suportat pentru întreprindere,de asemenea,o ram-bursare în totalitate a soldului contului curent poate să creeze perturbații de natură financiară întreprinderii.

Având în vedere aceste aspecte putem stabili un clasament al mijloacelor de redresare a situației financiare.Acestea nu pot fi însă considerate ca o soluție în rezolvarea problemei.În literatura de specialitate se întâlnesc următoarele opțiuni:

Creșterea de capital prin aport de numerar (sau prin capitalizarea contului curent), creșterea de capital prin aport în natură fiind neutră din punct de vedere economic.

Împrumutul pe termen lung.Este de dorit ca întreprinderea să-și întocmească un plan de finanțare în condiții de inflație,ținând cont de creșterea cheltuielilor financiare în momentele de depreciere monetară.

Scurtarea datelor de încasare a creanțelor.

Aportul în cont curent blocat.Aceasta este cu atât mai interesantă cu cât acționarii sunt “mari” asociați sau salariați ai întreprinderii,ei nedorind să pună în pericol dezvoltarea întreprinderii.

Scontarea portofoliului de titluri.

Aportul în cont curent neblocat și descoperirile bancare.

Prelungirea datelor de plată a furnizorilor.

Reducerea volumului stocurilor și a activității de bază (diminuarea cifrei de afaceri)

4. ANALIZA ECHILIBRULUI LA SC BEGA-PAM SA TIMISOARA

4.1 Scurta prezentare a societatii si a mediului sau

I. Elementele de identificare

1. Denumirea întreprinderii: S.C. BEGA-PAM S.A.

2. Forma de proprietate: Societate pe acțiuni

3. Adresa: Localitatea TIMIȘOARA Județul TIMIȘ

Strada Gh. Lazar nr. 26 Cod poștal 1900

Telefon 292841 Fax 292874

4. Numărul de înregistrare la Registrul Comerțului: J/35/100/1991

5. Cod fiscal: R 1830452

6. Capital social: 44 768 677 mii lei Numărul de acțiuni: 44 768 677

Valoarea unei actiuni: 1000 lei

7.Tipul societății: este "Societate Comercială deschisă" conform legii 52/1994

II. Scurt istoric

Unitatea a luat ființă în anul 1956, ca întreprindere de industrie locala, care cuprindea șase ramuri industriale, de la industria alimentară pana la cea metalurgică. În anul 1960, dată fiind dezvoltarea acesteia, iși schimbă denumirea în Combinatul de Industrie locală Timișoara.

În anul 1972, prin măsuri de reorganizare, are loc desprinderea de la Combinatul de Industrie locală a tuturor unitaților ce nu aveau profil alimentar, preluând în schimb activitatea de paste-biscuiți, de pe platforma din strada Gh. Lazăr nr.26.

În anul 1973 se preia la Combinat activitatea de panificație si activitatea de morărit din județul Timiș.

Din anul 1976 devine intreprindere de interes republican, schimbându-și denumirea din Combinatul de Industrie locală în Intreprinderea de Morărit, Decorticat, Panificație și Produse Fainoase Timiș, denumire pe care și-o păstrează până în anul 1990, care în baza H.G. Nr. 1353/ 27.12.1990 se transformă în societatea comercială "BEGA-PAM" S.A. Timișoara.

Din aprilie 1999 societatea este integral privată, domnul Johann Wiener, cetățean austriac, prin cumpărarea pachetului de acțiuni de la FPS, devenind acționarul principal.

III. Obiectul activității

Fabricarea si comercializarea produselor de morărit, panificație, paste făinoase, biscuiți, produse zaharoase, specialităti, prestări servicii, operațiuni de import-export in activitate proprie, achiziții cereale, comercializarea produselor agroalimentare, comerț eng-ros si en-detail.

IV. Număr de angajați: la data 29.02.2005

Total salariați: 775

V. Clienți principali:

Panificație: 150 de clienți in municipiul Timișoara

Biscuiți, Napolitane, Paste făinoase

Distribuție proprie Timișoara: 839 clienți activi în Timișoara și Arad

Desfacere țară: 25 distribuitori activi în Vestul, Nord-Vestul și Sud-Vestul României, AAAAAAAAAAAAArecent și în Bucuresti

VI. Contracte ferme

Sunt încheiate contracte ferme cu toți clienții din sectoarele desfacere, panificație și distribuție biscuiți, napolitane și paste făinoase.

VII. Condiții de vânzare

Termene de paltă: Panificație: maxim 2-5 zile

Biscuiți, napolitane, paste făinoase: maxim 7-21 zile

Penalități de plată: 0,3% pe zi de întârziere pentru toate sectoarele

VIII. Concurența pe piața prezentă

Panificație: Numărul total de producători care desfac produse de panificație pe piața Timișoarei este în jur de 30. Dintre cei mai activi pe piață putem enumera: S.C. Fropin S.R.L, S.C Scalinii S.R.L, S.C Prospero S.R.L, S.C Ottimapan S.R.L, S.C. Afra S.R.L, S.C.Muratim S.R.L.

Biscuiți: S.C.Germino S.A.-Alexandria, S.C. Compan S.A.-Targoviște, S.C. Ro Star S.R.L-București, S.C.Romdil S.A.-Giurgiu, S.C.Rombis S.R.L, S.C. Metre Pancom-Onești, etc.

Napolitane: S.C.Victoria S.A.-Sibiu, S.C.Joe&IBC-Timișoara, S.C.Saray S.R.L.-București, S.C.Arslan S.R.L.-București, S.C. Rombis S.R.L, S.C. Harmopan S.A.-Miercurea Ciuc,etc.

Paste făinoase: S.C.Pangran S.R.L -Reșita, S.C.Pambac S.A.-Bacău, S.C. Propast S.R.L.-Iași, Imp Dolj, S.C. Dobrogea S.A.-Constanța,etc.

Față de concurența prezentată, produsele BEGA-PAM se diferențiază prin calitate și un raport preț / calitate deosebit de atractiv.

IX.Gama sortimentală

În aprilie 2005, pachetul majoritar de acțiuni al firmei a fost preluat de Johann Wiener. Progrese înregistrate de firmă: restructurare, retehnologizare, dezvoltarea firmei cu accent deosebit pe calitate si modul de prezentare al produselor. În ultimii doi ani au fost scoase pe piață produse din gama: -"Sana Line" (pâine multicereale, pâine de secară, pâine cu mmmmmmmjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjmălai si semințe de floarea soarelui, Kornspitz)

– paste făinoase "La Buona Pasta"

– biscuiți cu cremă de vanilie si cacao "Extra"

– minichec "Magdalena"

– gama "Sweet Line"

– napolitane cu crema de cacao: "Block" si "Miniblock"

X. Cota de piață în prezent:

Panificație: 27% din piața Timișoarei

Biscuiți: 35% din piata Timișoarei, 15-20% din celelalte piețe de desfacere

Napolitane: 25% din piața Timișoarei, 10-15% din celelalte piețe de desfacere, 5% din piața națională.

Paste făinoase: 8-10% din piața Timișoarei

XI.Structura organizatorică

Structura organizatorică este prezentată in figura 4.1

4.2 Analiza indicatorilor de echilibru financiar

4.2.1 Analiza activului net contabil

Tabelul 4.1

Activul net contabil

Activul net contabil înregistrează o tendință de creștere pe întreaga perioadă de analiză, ceea ce înseamnă că averea netă a acționarilor a crescut permanent pe acest interval. Această situație a fost rezultatul unei creșteri mai accentuate a indicelui datoriilor totale față de indicele activului total in 2003, urmată de o relativă menținere a nivelului activului total (o creștere cu doar 5,64%) și de o scădere a indicelui datoriilor totale cu 31,77% in 1998, după care in 2005 deși indicele datoriilor totale a avut o creștere exponențială (IDT egal cu 378,35% ca urmare a infuziei de capital străin prin preluarea firmei de către cetățeanul austriac Johann Wiener, a crescut și indicele activului total (IAT egal cu 279,34% ) și astfel averea netă a acționarilor s-a dublat față de anul precedent ajungând la 56787735 mii lei, reprezentând o creștere cu 110,18% față de anul 2004.

Tabelul 4.2

Raportul net contabil

Spre deosebire de activul net contabil, care arată că averea netă a acționarilor crește, în mărimi absolute de la o perioadă la alta, raportul net contabil, care măsoară gradul de independență financiară a patrimoniului, reflectând ponderea averii acționarilor în total activ, manifestă o tendință oscilantă diminuându-se de la 87,21% în 1996 la 61,98% în 2005. Acest fapt s-a datorat creșterii într-un ritm mai rapid a datoriilor față de ritmul creșterii activelor totale, fiind o premisă a degradării situației financiare a firmei.

4.2.2 Analiza fondului de rulment

Tabelul 4.3

Fondul de rulment

Pe întreaga perioadă de analiză fondul de rulment a avut o tendință de depreciere în primii trei ani de analiză, sursele permanente reușind să finanțeze integral alocările stabile ramânând și un surplus pentru finanțarea nevoilor ciclice. În 2005 însa, pasivele stabile nu au fost suficiente pentru a acoperi integral alocările stabile, astfel încât fondul de rulment a înregistrat valori negative, firma având nevoie de încă jumatate din nivelul fondului de rulment din anul anterior pentru a respecta regulile de echilibru .

După cum precizam fondul de rulment a avut o evoluție oscilantă:

în 2003 față de anul 2002 fondul de rulment a cunoscut o creștere de 63,96% ceea ce în mărimi absolute reprezintă 1640440 mii lei.

în anul 2004 comparativ cu anul 2005 fondul de rulment a cunoscut o ușoară creștere (de la 4205003 mii lei la 4413042 mii lei) de doar 4,94%

în anul 2002 spre deosebire de anii precedenți fondul de rulment nu a mai crescut, ci dimpotrivă a scăzut cu 6741803 mii lei, astfel încat nu a mai reușit să acopere integral activele stabile

Situația fondului de rulment în anul 2005 este urmarea creșterii într-un ritm mai accentuat a indicelui activelor stabile, față de indicele pasivelor stabile începând cu anul 2004. Acest fapt s-a concretizat in 2004 într-o creștere lentă a fondului de rulment cu 4,94% (indicele IAS = 123,06%; IPS = 118,74%) urmată de o scădere bruscă cu 152,76% în 2005 (IAS = 261,51%; IPS = 210,18%).

Dacă în 2002 fondul de rulment deținea o pondere de aproape 13% în sursele stabile și finanța 70% din nevoile ciclice ale intreprinderii, în 2005 nivelul acestuia a înregistrat valori negative, având nevoie de resurse stabile in valoare de 2328761 mii lei (4,1% din nivelul efectiv al pasivelor stabile) pentru a asigura respectarea regulilor de echilibru financiar.

Tabelul 4.4

Structura fondului de rulment

După cum se poate observa din tabelul de mai sus, activele stabile ale intreprinderii au fost finanțate pe întreaga perioadă de analiză din surse stabile proprii, cu excepția ultimului an când intreprinderea ar fi trebuit să apeleze la surse stabile externe, însă a optat pentru sursele externe ciclice cu un risc mult mai scăzut.

O apreciere corectă asupra fondului de rulment al intreprinderii nu se poate realiza fără analiza factorilor de influență care au condus la această situație. Dacă am reprezenta sistematic evoluția fondului derulment de la un an la altul aceasta s-ar prezenta astfel:

în 2003 față de anul 2002 fondul derulment a crescut cu 1640440 mii lei, principalii factori de influență fiind variația activelor stabile (AS), respectiv variația pasivelor stabile (PS)

PS FR03

FR02 AS

Fig, 4.3 Fondul de rulment 2003

FR03 = FR02 + PS – AS

Această creștere a activelor stabile s-a datorat:

creșterii valorii terenurilor prin achiziție (a valorii lor de la 31065 mii lei la 269646 mii lei)

creșterii valorii imobilizărilor corporale in curs

intrării de imobilizări financiare în valoare de 14663 mii lei

CreȘterea pasivelor stabile s-a datorat in special fondurilor de la nivelul intreprinderilor de la 776680 mii lei acestea au atins cota de 3704556 mii lei

în 2004 situația este asemănătoare din punct de vedere al nivelului fondului de rulment, acesta majorându-se cu doar 208039 mii lei. Activele stabile au crescut în special pe seama terenurilor (de la 269646 mii lei la 2084302 mii lei) dar și a imobilizărilor corporale în curs cu aproape 800 milioane lei.

Această creștere a activelor stabile a fost compensată de creșterea resurselor stabile în aceeași măsură prin:

creșterea capitalui social de la 15986035 mii lei in 2003 la 18089925 mii lei in 2004

creșterea fondurilor cu 122827 mii lei

Variația pozitivă rezultată în urma majorării capitalului social si a fondurilor a fost diminuată de obținerea unui profit mai mic și implicit un nivel mai scăzut a sumelor repartizate pentru dezvoltare.

în 2005 starea fondului de rulment este total schimbată față de anii anteriori, acesta înregistrnd valori negative.

FR05

AS

PS

FR04

FR05 =AS – PS – FR04

Fig, 4.4 Fondul de rulment 2005

Creșterea pasivelor stabile a avut ca principală cauză creșterea capitalului social de la 18089925 mii lei la 44768677 mii lei, prin aportul asociatului majoritar Johann Wiener. Investiția acestuia s-a concretizat însă în sporirea valorii echipamentelor tehnologice (prin achiziția de echipamente performante) și a imobilizărilor corporale în curs, fapt care a condus la creșterea activelor stabile.

Strategia adoptată de firmă fiind cea de dezvoltare, evident a cescut valoarea mijloacelor de producție, rezultatele investiției urmând a se arăta ulterior, mai devreme sau mai târziu în timp.

Nivelul optim al fondului de rulment în raport cu cifra de afaceri se apreciază cu ajutorul marjei de siguranță. Marja de siguranță exprimă numărul mediu de zile în care fondul de rulment se reconstituie prin cifra de afaceri.

Tabelul 4.5

Nivelul optim al fondului de rulment

În ultimul an intreprinderea avea nevoie de 8 zile pentru a asigura un nivel al fondului de rulment care sa respecte regulile de echilibru financiar. În anii anteriori nivelul marjei de siguranță se situa sub pragul minim (19 zile în 2002, 16 zile în 2003 și respectiv 23 zile în 2004), semnificând "topirea" resurselor permanente în sensul scăderii importanței surselor permanente in finanțarea activității.

4.2.3 Analiza necesarului de fond de rulment

Tabelul 4.6

Nivelul optim al fondului de rulment

Nevoia de fond de rulment a înregistrat valori pozitive pe întreaga perioadă de analiză. Practic resursele temporare nu au reușit să acopere integral nevoile temporale ale intreprinderii. Acest lucru s-a datorat creșterii activelor ciclice într-un ritm superior psivelor ciclice. În ultimul an de analiză indicele de creștere a activelor ciclice a fost de 385,5% în timp ce indicele de creștere a pasivelor ciclice a fost mai mic cu 7 puncte procentuale.

Rata nevoilor curente, care arată partea neacoperită a activelor ciclice de către pasivele ciclice a fost în ultimul an 23,72% (maximul admis este 50%), aceasta îmbunătățindu-se în 2003 și apoi depreciindu-se cu 1-2% în fiecare an de analiză.

În general nevoia de fond de rulment are un trend crescător, cu excepția anului 2004 când firma și-a restrâns activitatea.

în 2003 față de 2002 nevoia de fond de rulment la nivelul firmei a crescut de la 1452817 mii lei la 2057805 mii lei, în mărimi relative semnificând o creștere cu 41,73% față de anul precedent.

în 2004 după cum spuneam activitatea firmei s-a restrâns atingând doar 80% din nivelul anului precedent.

în 2005, firma a efectuat investiții masive, fapt ce a atras și dezvoltarea activității, nevoia de fond de rulment atingând nivelul 6.803.886, majorându-se de aproximativ 4 ori față de anul precedent.

4.2.3.1 Analiza necesarului de fond de rulment de exploatare

Tabelul 4.7

Necesarul de fond de rulment de exploatare

Necesarul de fond de rulment de exploatare a înregistrat permanent valori pozitive, ceea ce înseamnă că a existat permanent un surplus de nevoi temporare în raport cu sursele temporare.

Principalii factori de influență ai perioadei de analiză pot fi sintetizați astfel:

până în 2004, factorii de influență au determinat creșterea nevoii de fond de rulment de exploatare prin:

scăderea vitezei de rotație a stocurilor prin creșterea duratei în zile de la 22 pppppppppppppzile în 2002 la 26 zile în 2003

creșterea duratei în zile de încasare a creanțelor din exploatare de la 27 zile în ppppppppppppp2002 la 39 zile în 2003 comparativ cu creșterea vitezei de rotație a datoriilor pppppppppppppdin exploatare de la 17 zile în 2002 la 25 zile în 2003; practic decalajul dintre pppppppppppppîncasarea creanțelor și plata datoriilor din exploatare mărindu-se de la 10 zile pppppppppppppîn 2002 la 14 zile în 2003

creșterea cifrei de afaceri într-un ritm mai scăzut decât nevoia de fond de ppppppppppppprulment de exploatare

în 2004 s-a încercat o reorganizare a gestiunii firmei

s-a mărit viteza de rotație a stocurilor, acestea reânoindu-se la 20 de zile s-au încasat creanțele din exploatare cu 2 zile mai repede, însa s-au plătit și uuuuuuuuuuuuudatoriilepcu 2 zile mai repede, decalajul ramânând neschimbat s-a redus activitatea, cifra de afaceri diminuându-se de la 96.231.024 mii lei la llllll llllllllllll71.900.000 mii lei

Nevoia de fond de rulment nu a scăzut însa în aceeasi proporție cu cifra de afaceri ci mult mai lent, astfel încât la sfârșitul anului 42,67% din nevoile ciclice erau neacoperite de resursele ciclice de la nivelul întreprinderii.

în 2005, firma a devenit integral privată, nevoia de fond de rulment de exploatare crescând cu 217,79% față de anul anterior, fapt datorat urmatoarelor aspecte principale:

aspecte pozitive legate de ciclul de investiții și ciclul de exploatare

creșterea nevoilor de finanțare a activității în urma investițiilor eeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeefectuate în mijloace fixe (echipamente tehnologice)

creșterea cifrei de afaceri (de la 71.900.000 mii lei în 2004 la aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa106.664.532 mii lei în 2005)

relaxarea duratei medii de plată a datoriilor din exploatare (de la hhhhhhhhhhhhhhhhhhh23 zile anul precedent la 63 zile în anul curent)

aspecte negative, legate de creșterea ineficientă a activelor ciclice si aaaaaaaaaaareducerea gradului lor de lichiditate

reducerea vitezei de rotație a stocurilor (de la 20 zile în 2004 la lllllllllllllllllllllllllllllllllll35 zile în 2005)

creșterea duratei medii de încasare a creanțelor din exploatare jjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjj(de la 37 zile în 2004 la 97 zile în 2005)

Rata nevoilor curente din exploatare, care arată partea neacoperită a activelor ciclice de către pasivele ciclice, a scăzut în ultimul an la 35% atingând nivelul din anul 2003.

Situația poate fi considerată nesatisfacătoare întru-cât doar 65% din nevoile ciclice ale intreprinderii erau acoperite din resursele ciclice.

4.2.3.2 Analiza necesarului de fond de rulment din afara exploatarii

Tabelul 4.8

Necesarul de fond de rulment de exploatare

Nivelul acestui indicator a fost negativ pe întreaga perioadă de analiză, fapt ce a reflectat un excedent de resurse ciclice din afara exploatării în raport cu nevoile ciclice în afara exploatării. Acest surplus de resurse ciclice a fost utilizat pentru finanțarea nevoilor curente aferente exploatării.

În ultimul an de analiză necesarul de fond de rulment din afara exploatării a finanțat 1/3 din necesarul de fond de rulment de exploatare.

Nivelul optim al necesarului de fond de rulment

Nivelul optim al necesarului de fond de rulment din afara exploatării în raport cu cifra de afaceri se apreciază cu ajutorul marjei de atragere. Marja de atragere exprimă numărul mediu de zile în care necesarul de fond de rulment se reconstituie prin cifra de afaceri.

Tabelul 4.9

Nivelul optim al necesarului de fond de rulment

În ultimul an rotația necesarului de fond de rulment prin cifra de afaceri a avut o valoare de 23 de zile, aflându-se sub pragul minim de 30 zile și semnificând un pericol în raport cu echilibrul financiar pe termen scurt în sensul urgentării acoperirii nevoilor ciclice pe seama celor permanente.

4.2.4 Analiza trezoreriei

Tabelul 4.10

Trezoreria

În ultimul exercițiu s-a înregistrat un deficit de trezorerie de 9.132.765 mii lei, după ce în anii precedenți activitatea desfășurată de intreprindere a degajat o trezorerie pozitivă și cu o tendință permanent crescătoare. Acest deficit a trebuit acoperit din credite de trezorerie generatoare de cheltuieli cu dobânzile care au avut ca efect reducerea rezultatului exercițiului și chiar înregistrarea de pierderi pe ansamblul activității.

-Mii lei-

Trezoreria de activ a fost superioară trezoreriei de pasiv în perioada 2002 – 2004 fapt confirmat printr-o trezorerie netă pozitivă și prin existența disponibilităților din conturi bancare și caserie, și inexistența creditelor de trezorerie. În această perioadă se poate spune că intreprinderea se afla în echilibru financiar. În 2005 însă trezoreria de activ a fost inferioară trezoreriei de pasiv, fapt ce a condus la apelarea la credite de trezorerie.

4.3.Concluzii

Situația din 2005 a trezoreriei se datorează interacțiunii unei multitudini de factori care pot fi grupați într-un singur fenomen: politica financiară deficitară. Cauza acestei situații este dată de realizarea unor investiții masive începand cu aprilie 2005, fără a recurge la o finanțare pe termen lung, îndestulătoare, și prin urmare s-a recurs la creditele de trezorerie pentru a finanța activele aciclice.

FR

NFR

6804004

4413042

4205003

2564563 T>0

2057175 T<0

1452817 1657633

0 2002 2003 2004 2005 timp

-2328761

Fig. 4.7 Evoluția trrzoreriei

Această politică financiară "deficitară" este doar fictivă, deoarece activele imobilizate noi nu au avut timpul necesar pentru a ajunge la productivitatea așteptată și de a degaja un surplus de resurse care să poată acoperi fondul de rulment negativ.

CA

4413042

NFR

1657633

0 2004 2005

-2328761

FR

Fig 4.8 Corelația FR,NFR,CA

Deși la sfârșitul exercițiului 2005, societatea "BEGA-PAM" S.A. se afla in dezechilibru financiar, se poate spune că această stare este doar temporară, întru-cât echipamentele tehnologice de înaltă productivitate, achiziționate în cursul anului vor degaja în exercițiile viitoare un surplus de resurse îndestulător atât pentru asociați, salariați, creditori cât și pentru autofinanțarea intreprinderii, prin înglobarea unei părți din profiturile obținute în fondurile și rezervele acesteia.

Se impune însă o atentă monitorizare a fondului de rulment, nevoii de fond de rulment și a cifrei de afaceri precum și a corelațiilor dintre acestea. Dacă în cursul exercițiului viitor nu se obține o îmbunatățire a indicatorilor de echilibru se impune efectuarea unei analize atente a investițiilor care să conducă la restructurarea fondului de rulment mergându-se până la cesionarea unor imobilizari dacă este cazul.

În perspectivă situația indicatorilor este bună prezentând o tendință de îmbunătățire considerabilă. Având în vedere faptul că firma cunoaște o creștere a cotei de piață (o crestere a vanzărilor) și presupunând că firma își păstrează actualul volum de active stabile (o eventuală creștere a acestora fiind foarte puțin probabilă) deficitul din profitul obținut în anul care urmează.

BIBLIOGRAFIE

1.Brezeanu,P; Toma,M ; -“Finanțe și gestiune financiară”, Ed. Economică, nnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnnn București, 1996

2. Cristea,H ; Ștefănescu, N ; – “ Gestiunea financiară a întreprinderii “ Ed. Mirton, hhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhh Timișoara, 1996

3. Georgescu, M ; – “ Analiza bilanțului contabil”, Ed. Economică, București, bbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbb b 1999

4. Herbei, M ; – “ Echilibrul financiar la nivel microeconomic “,Ed. Vvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvv Mirton, Timișoara 1999

5.Mărgulescu,D; Niculescu,Maria; -“Analiza economico-financiară în comerț și turism”,Ed. YYYYYYYYYYYYYYYYYYYY Economică ,București,1994

6. Mărgulescu,D; -“Analiza economico-financiară a societăților sssssssssssssssssssssssssssssssssssss comerciale”,Ed. Tribuna Economică,București,1994

7. Mihai, I;(coordonator) -“ Analiza economico-financiară”, Ed. Mirton, bbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbb Timișoara,1999

8. Mihai, I; Buglea, A; Ștefea, P; – “ Analiza financiară a întreprinderii – îndrumător kkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkk metodologic”, Ed. Marineasa, Timișoara 1999

9. Stănescu, C ; Ișfănescu, A ;

Băicuși, A ; –“ Analiza economico-financiară “,Ed. Economică, lllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllll lBucurești,1996

ANEXE

ANEXA 1

BILANȚUL FUNCȚIONAL 2002

-MII LEI-

ANEXA 2

BILANȚUL FUNCȚIONAL 2003

-MII LEI-

ANEXA 3

BILANȚUL FUNCȚIONAL 2004

-MII LEI-

ANEXA 4

BILANȚUL FUNCȚIONAL 2005

-MII LEI-