Analiza Echilibrului Financiar la Casa de Expeditii Compania Nationala Posta Romana

CUPRINS

INTRODUCERE.

CAPITOLUL I

INDICATORI DE APRECIERE A ECHILIBRULUI FINANICAR

1.1.Definirea,conținutul si necesitatea echilibrului financiar

1.2.Instrumente de analiză a echilibrului financiar

1.2.1.Bilanțul financiar

1.2.2.Bilanțul funcțional

1.3.Principalii indicatori ai echilibrului financiar

1.3.1.Fondul de rulment

1.3.1.1.Definirea și modul de calcul al fondului de rulment

1.3.1.2.Nivelul și dinamica fondului de rulment

1.3.3.Necesarul de fond de rulment

1.3.3.1.Definirea și modul de calcul al necesarului de fond de rulment

1.3.3.2.Nivelul și dinamica necesarului de fond de rulment

1.3.4.Trezoreria netă

1.3.4.1.Definirea, modul de calcul și sarcinile trezoreriei

1.3.4.2.Nivelul și dinamica trezoreriei nete

1.3.5.Ratele de finanțare

CAPITOLUL II

PREZENTAREA GENERALĂ A SUCURSALEI “CASA DE EXPEDITII”

2.1.Elemente de identificare

2.2.Scurt istoric

2.3.Obiectul de activitate

2.4.Managementul Resurselor

2.4.1.Resure Umane

2.4.2.Infrastructura

2.5.Organigrama Casei de Expeditii

2.6.Declarația conducerii Casei de Expediții privind politica si obiectivele in domeniul

calitații

ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR LA CASA DE EXPEDIȚII DIN CADRUL

COMPANIEI NAȚIONALE POȘTA ROMÂNĂ

2.7.Analiza fondului de rulment

2.7.1.Abordarea statică a fondului de rulment

2.7.2.Abordarea dinamică a fondului de rulment

2.8.Analiza necesarului de fond de rulment

2.8.1.Abordarea statică a necesarului de fond de rulment

2.8.2.Abordarea dinamică a necesarului de fond de rulment

2.9.Analiza trezoreriei

2.9.1.Abordarea statică a trezoreriei

2.9.2.Abordarea dinamică a trezoreriei

CONCLUZII

Anexa nr.1 Bilanțul contabil

Anexa nr.2 Contul de profit și pierdere

Anexa nr.3 Situația creanțelor și datoriilor

Anexa nr.4 Bilanțul financiar

Anexa nr.5 Bilanțul funcțional

Anexa nr.6 Soldurile intermediare de gestiune

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

În actualul context economic, activitatea oricarei firme se desfășoară într-un mediu dinamic și agresiv, inducând o raportare permanentă la cererea de piață, o anticipare a mișcărilor concurenței. Economia de piață presupune existența unor legi specifice în care trebuie sa-și desfășoare activitatea agenții economici indiferent de domeniu. Un asemenea cadru impune necesitatea și utilitatea analizei economico-financiare, ca instrument de supraveghere a activitații și performanțelor firmei. Realizarea obiectivului major al unei intreprinderi poate avea loc numai în condițiile unei activități profitabile și de menținere a echilibrului financiar.

Lucrarea de față tratează într-un mod unitar problema analizei echilibrului financiar, punând accent atât pe aspectele teoretice cât și pe cele practice, de analiză.

Pentru definirea indicatorilor de apreciere a echilibrului financiar am utilizat cunoștințele însușite la cursurile de sinteză în cadrul facultății cât și noțiuni de specialitate din manualele profesorilor mei.

În analiza echilibrului financiar am pus accent pe indicatorii de apreciere ai acestuia, având ca scop fundamentarea unor măsuri pe termen mediu și lung. Ca rezultat al acestei analize se impune necesitatea luării unor măsuri care să duca fie la scăderea activelor imobilizate, fie la creșterea capitalurilor permanente.

Capitalul permanent poate spori și prin creșterea gradului de îndatorare pe terman mediu și lung (sucursala poate apela la credite pe termen mediu și lung) în acest mod sucursala își consolidează capitalul permanent ajungând la o structură adecvată pentru politica de expansiune promovată de firmă, ținând cont și de faptul că vor crește cheltuielile financiare (dobânzile) care vor diminua rezultatul exploatării.

CAPITOLUL I

INDICATORI DE APRECIERE A ECHILIBRULUI

FINANCIAR

1.1. DEFINIREA, CONTINUTUL SI NECESITATEA ASIGURARII

ECHILIBRULUI FINANCIAR

Realizarea consecventă a obiectivului major al unei întreprinderi-maximizarea valorii sale patrimoniale (creșterea patrimoniului net,) poate avea loc numai în condițiile unei activități profitabile și de menținere a echilibrului financiar.

Analiza financiară urmărește să evidențieze modalitățile de realizare a echilibrului financiar pe termen lung și pe termen scurt (obiectiv al analizei pe bază de bilanț) și treptele de acumulare bănească, de rentabilitate ale activității întreprinderii (obiectiv al analizei pe baza contului de profit și pierderi).

Echilibrul financiar, într-o forma simplificată, este definit de egalitatea dintre venituri și cheltuieli. Într-o determinare financiară însă, echilibrul financiar exprimă egalitatea dintre sursele financiare și mijloacele economice necesare desfășurării activității de exploatare și comercializare pe termen lung și scurt.

Întreprinderea, pe durata ei de activitate se confruntă cu anumite probleme de echilibru. Dacă tratăm întreprinderea ca sistem economic-social în care elementele structurale se găsesc într-o continuă mișcare, prefacere, atunci problemele de echilibru se cer integrate sistemului și prin prisma raportului corelării elementelor structurii în funcție de criterii de raționalitate și eficiență a activității. Îmbunătățirea și perfecționarea conducerii economice, a activității economico-sociale sunt procese continui care însoțesc viața întreprinderii în contextul unui șir neîntrerupt de interrelații ale tendințelor de echilibru și factorii de dezechilibru.

Echilibrul însoțește viața economico-socială a întreprinderii, având un caracter relativ stabil, fiind temporar. Adică, starea de armonie și stabilitate ale relațiilor elementelor structurii nu este dată odată pentru totdeauna. Există o mulțime de astfel de stări care vin, decurg din altele ce au suferit influența factorilor de antiechilibru. Însă factorii dezechilibrului se cer cunoscuți, încât să nu acționeze spontan, anarhic, subiectivist cu efecte de nedorit, evitându-se apariția de fenomene negative și disproporții. Depășirea valorilor de dezechilibru temporar conduce la echilibrul dinamic al sistemului.

În cadrul echilibrului întreprinderii, echilibrul financiar are un rol important având în vedere cerințele, solicitările organismului și resursele de satisfacere a celor dintâi. Echilibrul financiar al întreprinderii trebuie analizat prin prisma cerințelor gestiunii întreprinderii și a raportului dintre datorii și autofinanțare în legătură cu formarea și folosirea resurselor întreprinderii. Acest echilibru trebuie contextualizat intereselor interne și exterioare întreprinderii, interese ce se regăsesc în tabloul obiectivelor unității economice. De aceea, prezintă importanță structura echilibrului, a raporturilor în care se află și de aici o anume calitate a echilibrului financiar al întreprinderii.

Ne referim la necesități și resurse, la încasări și plăți, la elementele componente ale nevoilor de resurse și ale celor ce privesc posibilitățile lor de formare, la ansamblul fondurilor cu structura lor și modul de utilizare (destinația acestora).

Analiza structurii echilibrului financiar este necesară prin puterea sa de a releva calitatea echilibrului financiar la un moment dat sau în evoluție.

Trebuie realizată diferențierea între echilibrul static, la un moment dat și echilibrul dinamic, continuu. De fapt ultimul este caracteristic evoluției, permanentelor schimbări și transformări din întreprindere, aceasta păstrându-și individualitatea și integritatea pe tot traiectul vieții sale economico-sociale.

Întreprinderea, ca sistem deschis se caracterizează prin conexiunile și interacțiunile dintre elementele sale componente și cu cele înconjurătoare. Legăturile dintre părțile sistemului sunt mai intense, mai puternice pentru menținerea sistemului decât cele exterioare, aceasta ca urmare a integrării părților într-un sistem unitar, în care părțile sunt integrate sistemului. Conexiunile dintre părțile sistemului întreprindere sunt de natură economico-socială și finalizate în sensul îndeplinirii fincțiilor esențiale care asigură gestiunea, autofinanțarea și dezvoltarea. Între conexiunile economice, cele financiare au un rol important.

Pentru a dezvolta problemele de echilibru nu trebuie neglijat faptul că părțile componente au o anumită organizare, fiind diferențiate din punct de vedere al structurii și funcționalității lor, aflate într-o anumită conexiune. Părțile acționează potrivit legilor și cerințelor de funcționare ale sistemului ca întreg aflat într-un permanent echilibru. Echilibrul este cel ce asigură autoreglarea. Dar autoreglarea mecanismelor interne, între care cel financiar este unul, permite menținerea existenței în timp a unității economice, adică conservarea integralității și echilibrului dinamic.

În cadrul echilibrului de ansamblu, echilibrul financiar ocupă un loc important fiind starea ce se caracterizează printr-un flux permanent de fonduri bănești de natură financiară prin sistem dar cu păstrarea integralității sistemului.

Întreprinderea poate fi privită și ca un sistem deschis de nevoi, între care cele de ordin bănesc și financiar sunt importante, nevoi în continuă creștere. Resursele de acoperire pot fi într-un interval de timp limitate. Această limitare este temporară. Sporirea efectelor utile pe unitatea de efort, sporirea eficienței deci, conduce la un nou raport, o nouă proporție. Ne găsim în zona echilibrului dinamic, a depășirii echilibrului static.

Dar echilibrul nu este doar o simplă egalitate. El încorporează anumite proporționalități și corelații între elemente structurale. Echilibrul financiar al întreprinderii poate fi tratat atât în cadrul sistemului de ansamblu al întreprinderii cât și în cadrul mecanismului sau subsistemului financiar al întreprinderii.

De asemenea trebuie făcută demarcație între echilibrul static și cel dinamic.

Echilibrul static redă tabloul corelațiilor și proporțiilor la un moment dat fără a exprima evoluția, fluxurile în decursul perioadei.

Echilibrul financiar global de ansamblu se regăsește în echilibrele parțiale ale fiecărui subsistem al sistemului întreprinderii, în echilibrul fiecărui fond din cadrul sistemului fondurilor întreprinderii, fond ce are o anumită structură atât la resursele de constituire cât și la destinațiile sale.

În analiza echilibrului financiar fie static, fie dinamic trebuie avute în vedere ipostazele resurselor și anume: alocate, ocupate, consumate.

O asemenea analiză permite relevarea aspectelor calitative ale echilibrului. La o interpretare calitativă contribuie și analiza provenienței resurselor financiare și anume: finanțare, autofinanțare, creditare, a mărimii participării fiecăruia la constituirea unui fond sau ansamblului de fonduri ale întreprinderii.

1.2. INSTRUMENTE DE ANALIZĂ A ECHILIBRULUI FINANCIAR

Analiza echilibrului financiar poate avea doua abordări și anume:

abordare statică: indicatorii echilibrului financiar sunt calculați pe baza bilanțului financiar și reflectă o imagine statică (la un moment dat) a modului de realizare a echilibrului financiar;

abordare dinamică: indicatorii echilibrului financiar sunt calculați pe baza bilanțului funcțional iar echilibrul financiar este privit din perspectiva continuării activității.

1.2.1. BILANȚUL FINANCIAR

Bilanțul patrimonial răspunde cerințelor de ordin juridic, contabil și fiscal fără a răspunde cu promptitudine obiectivelor financiare care urmăresc mai ales probleme prezente și viitoare decât probleme trecute.

Pentru a răspunde acestor obiective se construiește bilanțul financiar, plecând de la bilanțul patrimonial, fie prin agregarea anumitor date, fie prin divizarea altora, astfel încât să se obțină mărimi semnificative pe plan financiar.

Scopul bilanțului financiar este inventaează anumite proporționalități și corelații între elemente structurale. Echilibrul financiar al întreprinderii poate fi tratat atât în cadrul sistemului de ansamblu al întreprinderii cât și în cadrul mecanismului sau subsistemului financiar al întreprinderii.

De asemenea trebuie făcută demarcație între echilibrul static și cel dinamic.

Echilibrul static redă tabloul corelațiilor și proporțiilor la un moment dat fără a exprima evoluția, fluxurile în decursul perioadei.

Echilibrul financiar global de ansamblu se regăsește în echilibrele parțiale ale fiecărui subsistem al sistemului întreprinderii, în echilibrul fiecărui fond din cadrul sistemului fondurilor întreprinderii, fond ce are o anumită structură atât la resursele de constituire cât și la destinațiile sale.

În analiza echilibrului financiar fie static, fie dinamic trebuie avute în vedere ipostazele resurselor și anume: alocate, ocupate, consumate.

O asemenea analiză permite relevarea aspectelor calitative ale echilibrului. La o interpretare calitativă contribuie și analiza provenienței resurselor financiare și anume: finanțare, autofinanțare, creditare, a mărimii participării fiecăruia la constituirea unui fond sau ansamblului de fonduri ale întreprinderii.

1.2. INSTRUMENTE DE ANALIZĂ A ECHILIBRULUI FINANCIAR

Analiza echilibrului financiar poate avea doua abordări și anume:

abordare statică: indicatorii echilibrului financiar sunt calculați pe baza bilanțului financiar și reflectă o imagine statică (la un moment dat) a modului de realizare a echilibrului financiar;

abordare dinamică: indicatorii echilibrului financiar sunt calculați pe baza bilanțului funcțional iar echilibrul financiar este privit din perspectiva continuării activității.

1.2.1. BILANȚUL FINANCIAR

Bilanțul patrimonial răspunde cerințelor de ordin juridic, contabil și fiscal fără a răspunde cu promptitudine obiectivelor financiare care urmăresc mai ales probleme prezente și viitoare decât probleme trecute.

Pentru a răspunde acestor obiective se construiește bilanțul financiar, plecând de la bilanțul patrimonial, fie prin agregarea anumitor date, fie prin divizarea altora, astfel încât să se obțină mărimi semnificative pe plan financiar.

Scopul bilanțului financiar este inventarierea averii și a angajamentelor întreprinderii și ordonarea lor pe termene de lichiditate, respectiv exigibilitate. Pe baza datelor și a detaliilor prezentate în Anexa nr. 1 Bilanțul contabil al firmei, se vor modifica datele contabile astfel încât ordonarea posturilor de activ și pasiv să se facă exclusiv pe criterii de lichiditate respectiv exigibilitate.

Utilitatea bilanțului financiar poate fi privită din mai multe perspective :

din perspectiva celor cărora li se adresează:

acționari- care doresc să cunoască valoarea patrimoniului lor, evoluția mărimii acestuia în eventualitatea unei recuperări de capitaluri;

creditorii- care doresc să cunoască valoarea patrimoniului întreprinderii ce reprezintă garanția realizării drepturilor lor.

din perspectiva modului în care satisface cerințele și obiectivele analizei financiare, ordonarea bilanțului pe termene răspunde mai bine:

analizei structurii financiare;

analizei echilibrului financiar;

analizei randamentului financiar;

analizei riscurilor;

analizei bonității financiare;

valorii patrimoniale a întreprinderii.

Corecțiile care se vor aduce vor opera atât asupra activului cât și asupra pasivului bilanțului.

Asupra activului corecțiile urmăresc obținerea a două mărimi, și anume:

imobilizări nete;

active circulante.

Pentru aceasta se disociază în două grupe respectiv, o grupă cu o durată mai mare de un an și o a doua grupă, cu o durată mai mică de un an, următoarele elemente de activ:

imobilizări financiare;

creanțe;

cheltuieli constatate în avans.

După ce s-a realizat această grupare, prima grupă, cu o durată mai mare de un an se include la imobilizări nete, iar cea de-a doua grupă la active circulante.

Astfel, activele imobilizate nete cuprind:

imobilizări necorporale;

imobilizări corporale;

imobilizări financiare mai mari de un an;

creanțe mai mari de un an.

Active circulante cuprind:

imobilizări financiare mai mici de un an;

stocuri;

creanțe mai mici de un an (inclusiv decontări în curs de clarificare);

disponibilități bănești.

Asupra pasivului corecțiile urmăresc obținerea a trei mărimi și anume:

capitaluri proprii;

datorii pe termen mediu și lung;

datorii pe termen scurt.

Și în acest caz, se împart în două grupe următoarele elemente de pasiv:

provizioane pentru riscuri și cheltuieli;

datorii;

conturi de regularizare și asimilate.

Astfel capitalul permanent cuprinde:

capitaluri proprii;

provizioane mai mari de un an;

împrumuturi pe termen mediu și lung.

La datorii pe termen scurt vom avea:

împrumuturi pe termen scurt;

provizioane mai mici de un an;

obligații fiscale și sociale;

decontări în curs de clarificare.

Structura bilanțului financiar este redată in tabelul 1.1.

.Structura bilanțului financiar

Tabel 1.1. Structura bilanțului financiar

Construcția bilanțului financiar are la bază corecțiile aduse posturilor din bilanțul contabil:

imobilizările necorporale se înregistrează la valoarea netă; în cazul imobilizărilor necorporale trebuie să ținem seama de faptul că, cheltuielile de constituire și cele de cercetare-dezvoltare sunt considerate elemente de activ fictiv (nu participă la calculul activului net), ca urmare aceste nonvalori se deduc din capitalurile proprii;

imobilizările corporale se înregistreză la valoarea netă; pentru a da valoarea reală a activelor patrimoniale acestea se supun reevaluării, modificându-se valoarea activelor supuse reevaluării pe partea de activ, în pasiv modificările (+/-) se vor înregistra în capitaluri la “diferențe din reevaluare”;

imobilizările financiare se vor separa pe termene de lichiditate și se vor înscrie în activ după caz;

creanțele se vor separa pe termene de lichiditate și se vor înscrie în activ după caz; decontările în curs de clarificare se asimilează creanțelor mai mici de un an;

cheltuielile înregistrate în avans se consideră activ fictiv și se deduc din capitalurile proprii;

diferențele de conversie activ respectiv pasiv influențează nivelul creanțelor respectiv obligațiilor, fiind considerate active fictive și se deduc din provizioane pentru riscuri și cheltuieli, respectiv majorează capitalurile proprii;

primele de rambursare a obligațiunilor reprezintă active fictive și se deduc din datoriile mai mari de un an;

capitalurile proprii se mai diminuează cu valoarea capitalului subscris și nevărsat respectiv dividendele de plată diminuându-se în activ creanțele cu grupuri și persoane;

provizioanele vor fi separate pe termene de exigibilitate și se vor înscrie în pasiv după caz;

imobilizările deținute în leasing se înscriu în activ la imobilizări corporale la valoarea netă (valoarea rămasă de achitat), în pasiv la împrumuturi pe termen mediu și lung cu aceeași valoare;

efectele scontate neajunse la scadență se înregistreză în activ la creanțe, iar în pasiv la datorii pe termen scurt.

Bilanțul financiar este prezentat în Anexa nr. 4

1.2.2. BILANȚUL FUNCȚIONAL

Concepția funcțională a bilanțului consideră bilanțul ca pe un ansamblu de stocuri de utilizări și resurse, ceea ce permite analiza activității pe cicluri de operațiuni, luând în considerare rolul fiecăruia în funcționarea întreprinderii.

Analiza financiară pe baza bilanțului financiar este un demers static, ce nu permite evidențierea legăturilor semnificative dintre resurse și utilizarea (alocarea) lor.

Analiza bilanțului funcțional nu are ca scop să inventarieze averea și angajamentele întreprinderii, ci să înțeleagă nevoile acesteia (în continuă schimbare) și modul de finanțare, să dea imaginea derulării diferitelor cicluri, răspunzând în acest fel cerințelor unei analize dinamice.

Utilitatea bilanțului funcțional constă în:

analiza trezoreriei;

analiza funcțională a riscului, pe baza fluxurilor.

Structura bilanțului funcțional are la bază structura bilanțului contabil clasificând elementele de activ și pasiv după apartenența la un ciclu sau altul, astfel:

ciclul de investiții, care cuprinde ansamblul deciziilor luate pentru satisfacerea nevoilor de imobilizări ale întreprinderii și căruia îi corespunde activul (utilizări, mijloace) aciclic (stabil) și respectiv, pasivele (resursele) aciclice (stabile);

ciclul de exploatare, presupune derularea activităților operaționale de producție (aprovizionare- fabricație- stocare- vânzare) și a fluxurilor degajate de circuitul capitalului angajat în acest ciclu (bani- marfă- producție- marfă- bani), căruia îi

corespunde activul ciclic (temporar) de exploatare și finanțarea scurtă de exploatare (pasivele ciclice de exploatare);

ciclul de finanțare, căruia îi corespund operațiunile derulate între întreprindere și proprietarii de capital (acționari și creditori) și permite eliminarea decalajelor dintre fluxul de lichidități de intrare respectiv ieșire degajat de ciclul de exploatare, căruia îi corespunde ansamblul resurselor.

Imobilizările care formează activul aciclic stabil sunt luate în calcul la valoarea brută pentru a pune în evidență decizia inițială. În acest caz în pasiv vom întâlni amortizarea ca sursă proprie de origine internă. De data aceasta nu se mai ia în considerare noțiunea de activ fictiv.

Activul ciclic este format din :

activul ciclic din exploatare care cuprinde elemente legate direct de activitatea curentă a întreprinderii:

stocuri;

avansuri și aconturi plătite;

creanțe clienți;

alte creanțe din exploatare;

abateri de conversie a activului.

activul ciclic din afara exploatării cuprinde creanțe din afara exploatării (legate de plata unor impozite, capital subscris și nevărsat).

trezoreria de activ este constituită din disponibilități și valori mobiliare de plasament.

Resursele aciclice stabile sunt formate din :

surse proprii de origine internă care cuprind rezervele, amortismentele, provizioanele și rezultatul exercițiului;

surse proprii de origine externă care cuprind capitalul social și subvențiile pentru investiții;

datoriile stabile care cuprind împrumuturile pe termen mediu și lung contractate de întreprindere.

Resursele ciclice sau finanțarea pe termen scurt sunt formate din:

surse ciclice aferente exploatării care cuprind obligațiile legate de activitatea curentă a întreprinderii:

furnizori;

avansuri și aconturi primite;

obligații fiscale și sociale legate de exploatare;

abateri de conversie a pasivului.

sursele ciclice din afara exploatării cuprind obligațiile fiscale și sociale din afara exploatării.

Trezoreria de pasiv cuprinde creditele pe termen scurt inclusiv soldul creditor al contului de disponibil la bancă.

Structura bilanțului funcțional este redată în tabelul 1.2.

Tabel 1.2. Structura bilanțului funcțional

Construcția bilanțului funcțional are la bază o serie de principii:

utilizarea valorii brute, de origine a activelor, pentru a pune în evidență decizia inițială; în acest caz în pasiv vom întâlni amortizarea ca sursă proprie de origine internă;

nu se ia în considerare noțiunea de activ “fictiv” tocmai pentru că activitatea firmei este privită în mod dinamic;

introducerea imobilizărilor deținute în leasing la valoarea de contractare, care se asimilează activelor aciclice (motivația constă în faptul că și aceste imobilizări participă la procesul de exploatare); în acest caz leasing-ul devine o sursă de finanțare regăsită în pasivul unității unde majorează capitalul propriu cu partea achitată (amortizată), respectiv împrumuturile pe termen mediu și lung cu valoarea rămasă de achitat;

titlurile de plasament sunt asimilate creanțelor în afara exploatării, fiind excluse din trezoreria de activ datorită gradului diferit de lichiditate al acestora;

cheltuielile înregistrate în avans ce privesc mai multe exerciții viitoare (ex. cheltuieli cu reparațiile capitale) se asimilează investițiilor și majorează nivelul activelor aciclice;

restul de cheltuieli înregistrate în avans se asimilează creanțelor din exploatare sau în afara exploatării după caz;

primele de rambursare a obligațiunilor sunt deduse din activ, iar în pasiv vor diminua sursele externe ale pasivului ciclic (motivația este dată de respectarea principiului “valorii de origine”, deci se consideră că primele de rambursare nu au fost acordate);

veniturile înregistrate în avans sunt asimilate pasivelor ciclice (datoriilor pe termen scurt), după caz aferente exploatării sau în afara exploatării (încasări sau creanțe aferente unor lucrări sau prestații neefectuate);

pentru diferențele de conversie activ și pasiv se revine la valoarea de origine și se procedează astfel: cu valoarea diferențelor de conversie activ se diminuează creanțele sau majorează obligațiile (funcție de natura acestora), iar cu valoarea diferențelor de conversie pasiv se majorează creanțele sau se diminuează obligațiile (funcție de natura acestora);

efectele scontate și neajunse la scadență sunt considerate asimilate la activ creanțelor, iar la pasiv integrate trezoreriei de pasiv (creanțe pe care firma le-a cedat băncii sale și înregistrează o creștere de disponibilități – credite de trezorerie).

Bilanțul funcțional este prezentat în Anexa nr. 5

1.3.PRINCIPALII INDICATORI AI ECHILIBRULUI FINANCIAR

Analiza financiară evidențiază modalitățile de realizare a echilibrului financiar având ca obiective:

echilibrul pe termen lung, când se compară capitalul permanent cu activele imobilizate (fond de rulment);

echilibrul curent, când se compară activele circulante cu obligațiile pe termen scurt (nevoia de fond de rulment);

echilibrul pe termen scurt, când se compară fondul de rulment cu nevoia de fond de rulment (trezoreria).

Baza de pornire pentru analiza echilibrului financiar este respectarea a două relații de principiu :

Activul imobilizat (Ai) = Capital permanent (Cpm)

Activele circulante (Ac) = Datorii pe termen scurt (Dts)

Aceasta înseamnă că:

activele stabile (cu lichiditatea peste un an) sunt finanțate din surse stabile (cu exigibilitate mai mare de un an);

activele circulante, ciclice (cu lichiditate sub un an) trebuiesc finanțate din datorii pe termen scurt (cu exigibilitate sub un an).

Respectarea celor doua egalități de principiu este imposibil de realizat datorită, în principal neconcordanței dintre durata medie a lichidității activului și durata medie de exigibilitate a pasivului. În aceste condiții realizarea și menținerea echilibrului financiar se manifestă ca o tendință, însoțită de momente de dezechilibru (discrepanța în surse și mijloace).

Menținerea echilibrului financiar este un obiectiv permanent al politicii financiare și poate fi considerat atins, când exercițiul financiar se încheie cu trezorerie pozitivă.

Acest indiciu de bază, al echilibrului financiar nu înseamnă atingerea integrală a obiectivului privind echilibrul financiar, pentru că apar unele întrebări, a căror răspunsuri pot pune la îndoială concluzia inițială, cum ar fi:

în ce condiții s-a obținut trezoreria pozitivă ?

care au fost componentele de finanțare ?

se realizează cel mai scăzut cost al capitalului ?

în ce măsură în politica financiară s-au considerat costurile de oportunitate ?

în ce limite ale trezoreriei pozitive se apreciază că s-a realizat echilibrul financiar ? ( se știe că o trezorerie pozitivă supradimensionată poate fi considerată ca un dezechilibru financiar ).

În concluzie trebuie subliniat că:

echilibrul financiar este condiție de bază pentru derularea unei activități profitabile;

realizarea unui echilibru financiar este un “perpetum mobile” pentru politica financiară;

echilibrul financiar se obține prin reglarea unui lung șir de dezechilibre care se manifestă în activitatea curentă a întreprinderii.

Aprecierea echilibrului financiar se poate realiza, în principal, pe seama următoarelor elemente:

fondul de rulment;

nevoia de fond de rulment;

trezoreria .

În literatura de specialitate sunt considerate forme de manifestare ale echilibrului financiar :

solvabilitatea;

lichiditatea:

exigibilitatea;

capacitatea de plată.

fondul de rulment;

necesarul de fond de rulment;

trezoreria;

1.3.1. FONDUL DE RULMENT

1.3.1.1. DEFINIREA ȘI MODUL DE CALCUL AL FONDULUI DE RULMENT

În sectorul privat finanțarea activelor circulante se face pe seama fondului de rulment, a creditelor furnizor și a creditelor bancare pe termen scurt. De la caz la caz, ponderea poate s-o țină unul sau altul din elementele menționate.

Fondul de rulment este un concept mult utilizat în analiza financiară. El servește pentru a măsura condițiile echilibrului financiar care rezultă din confruntarea dintre lichiditatea activelor pe termen scurt și exigibilitatea pasivelor pe termen scurt. La o anumită dată, fondul de rulment reprezintă excedentul activelor pe termen scurt asupra pasivelor pe termen scurt. Pentru unele întreprinderi fondul de rulment desemnează fondul de casă, suma disponibilă pentru asigurarea continuității plăților curente.

Fondul de rulment reprezintă valoarea absolută a surselor permanente utilizate pentru finanțarea activelor circulante sau partea surselor stabile alocate finanțării activelor ciclice1 .

Fondul de rulment este, totodată, și un indicator de lichiditate, cu cât fondul de rulment este mai mare cu atât mai mici vor fi datoriile pe termen scurt pentru finanțarea activelor circulante.

Din punct de vedere al gestiunii financiare, fondul de rulment reprezintă:

marja de securitate sau de siguranță privind finanțarea activelor circulante;

cota de autonomie financiară.

În determinarea fondului de rulment se pornește de la informațiile furnizate de bilanțul întreprinderii:

de bilanțul funcțional;

de bilanțul financiar;

sau de:

bilanțul unui exercițiu sau unor exerciții încheiate;

bilanțul previzional.

Fondul de rulment calculat în baza unui bilanț funcțional (contabil) îl numim fie fond de rulment brut sau total sau economic, fie fond de rulment net global sau permanent

A) Fondul de rulment brut (FRB)

Fondul de rulment brut corespunde elementelor de active circulante.

Se calculează cu următoarea formulă:

FRB = Activul circulant

FRB = Stocuri și producția în curs + creanțe + disponibilități

Această formula este uzitată în literatura anglo-saxonă, încercându-se să se răspundă la două întrebări prin analiza acestui indicator, și anume:

Cât de mult trebuie investit în fiecare categorie de activ circulant?

Care sunt sursele de finanțare a acestor investiții în active circulante?

Dacă elementele de imobilizări se iau în calcul la valoarea lor brută atunci capitalului propriu i se adaugă amortizările și provizioanele elementelor respective. În cazul în care se ia în calcul valoarea netă a imobilizărilor corporale, atunci amortizarea și provizioanele elementelor respective nu se mai ia în calcul la partea de surse.

De asemenea împrumuturile bancare sub forma concursului (sprijinului) bancar curent ca și primele de rambursat pot fi luate în calculul părții superioare a bilanțului în determinarea capitalurilor permanente.

La poziția fonduri trebuie avut în vedere corectarea fondului de dezvoltare cu amortizarea atunci când imobilizările corporale sunt luate în calcul la valoarea brută. În cazul folosirii valorii nete a mijloacelor fixe atunci amortizarea nu mai este trecută la capitalul propriu deoarece o regăsim în componența fondului de dezvoltare.

B) Fondul de rument net ( FRN) sau permanent

Acest indicator este utilizat cu precădere în literatura franceză. Prezintă cea mai mare importanță din punct de vedere operațional și sub aspectul analizei economice. Fondul de rulment net reprezintă partea din capitalul permanent care poate fi utilizată pentru finanțarea activelor circulante, adică excedentul de capital permanent față de activele imobilizate sau excedentul activelor circulante cu lichidități pe termen mai mic de un an, față de datoriile cu exigibilitate pe termen mai mic de un an.

Se poate calcula în două modalități, și anume:

pe baza părții de sus a bilanțului;

pe baza părții de jos a bilanțului.

1. Pe baza părții de sus a bilanțului, fondul de rulment net se determină ca diferență între capitalul permanent (Cpm) și imobilizările fixe nete (Ai), astfel:

FR = Cpm – Ai

În acest caz fondul de rulment :

marchează plusul sau disponibilul de capitaluri permanente peste valoarea netă a imobilizărilor care poate fi alocat finanțării activelor circulante;

indică modificările de finanțare a investițiilor corporale, necorporale și financiare cumulate de către întreprindere.

Tabelul. nr. 1.3. Determinarea fondului de rulment pe baza părții de sus a bilanțului.

2. Pe baza părții de jos a bilanțului, fondul de rulment se determină ca diferență între activele circulante (Ac)și datoriile totale pe termen scurt (Dts):

FR = Ac – Dts

FR = ( Stocuri + Creanțe + Disponibilități) – (Obligații + Datorii financiare pe termen scurt)

De data aceasta fondul de rulment:

marchează activele circulante finanțate din surse stabile, sau excedentul de active circulante față de datoriile pe termen scurt;

este un criteriu important de apreciere a echilibrului financiar.

Tabel nr. 1.4. Determinarea fondului de rulment pe baza părții de jos a bilanțului

În funcție de apartenența capitalului, fondul de rulment se regăsește sub următoarele forme:

1. fond de rulment propriu (FRP)

2. fond de rulment străin (FRS)

1. Fondul de rulment propriu reprezintă partea din capitalurile proprii care depășesc valoarea imobilizărilor nete și care sunt destinate finanțării activelor circulante (apreciază cuantumul participării capitalului propriu la finanțarea activelor circulante). Această parte trebuie să dețină ponderea majoritară în fondul de rulment și să manifeste o permanentă tendință de creștere.

Fondul de rulment propriu semnifică autonomia de care dispune o întreprindere în materie de finanțare a investițiilor.

Fondul de rulment propriu se calculează în două moduri:

ca diferență între capitalul propriu (Cpr) și activele imobilizate (Ai), astfel:

FRP = Cpr – Ai

ca diferență între fondul de rulment net și datorii pe termen mediu și lung (Dtml), astfel:

FRP = FR – Dtml

2. Fondul de rulment străin reprezintă partea din datoriile pe termen mediu și lung care depășesc valoarea imobilizărilor nete și care sunt destinate finanțării activelor circulante (pune în evidență participarea împrumuturilor pe termen mediu și lung la finanțarea activelor circulante).

Fondul de rulment străin se calculează în două moduri:

ca fiind egal cu datoriile pe termen mediu și lung (Dtml):

FRS = Dtml

ca diferență între fondul de rulment (FR) și fondul de rulment propriu(FRP):

FRS = FR – FRP

1.3.1.2. NIVELUL ȘI DINAMICA FONDULUI DE RULMENT

În ciuda numeroaselor tentative ale specialiștilor este imposibil de a defini nivelul “normal” al fondului de rulment aplicabil tuturor întreprinderilor. Așa cum se apreciază în teoria economică nivelul fondului de rulment trebuie apreciat în funcție de două imperative contradictorii și anume:

solvabilitatea întreprinderii;

eficiența utilizării fondurilor;

Imperativul solvabilității obligă întreprinderea să-și asigure mijloacele necesare achitării datoriilor scadente. În aceste condiții, întreprinderea este tentată să-și asigure un fond

de rulment suficient de ridicat, astfel încât ea să poată face față în orice moment plăților scadente.

Dacă criteriul solvabilității ar fi singurul criteriu al raționamentului financiar, atunci ar însemna că întreprinderile se găsesc într-o situație confortabilă atunci când au un fond de rulment maxim.

Dar, în condițiile caracterului limitat, restrictiv al resurselor, fiecare întreprindere caută să le utilizeze cât mai eficient cu putință. Capitalurile permanente sunt purtătoare ale unui cost și ca atare utilizarea lor rațională constituie un imperativ major. Utilizarea rațională a resurselor presupune folosirea unei părți cât mai mari din resursele stabile pentru a mări capacitățile de producție, vânzările, rezultatele. Satisfacerea acestui imperativ conduce la minimizarea fondului de rulment.

În practica economică, întreprinderile realizează de regulă un compromis între cele două imperative, ponderea fiecăruia fiind dependentă de sectorul de activitate, de politica financiară a întreprinderii, de faza de maturitate a acesteia etc.

În analiza financiară, pentru aprecierea nivelului fondului de rulment net se recomandă următoarele metode:

analiza în corelație cu domeniul de activitate;

analiza prin metoda ratelor;

analiza prin raportare la necesarul de fond de rulment.

Sectorul de activitate are, în toate cazurile, o influență hotărâtoare asupra valorii fondului de rulment. Astfel, în industria grea și în domeniile cu ciclu lung de fabricație, se impune existența unui fond de rulment important, în măsură să asigure finanțarea activelor stabile (care au o valoare și o pondere ridicată) și parțial a nevoilor de exploatare.

Pentru întreprinderile cu un ciclu de activitate de 3 – 6 luni, fondul de rulment trebuie să finanțeze cca. 40% din activul său circulant.

Pentru întreprinderile industriale fără probleme specifice legate de stocuri, care se încadrează în termene de producție normale, fondul de rulment “normal” reprezintă 10% din cifra de afaceri sau 20% din activul circulant.

În sfera distribuției, activitatea se poate desfășura în condiții normale cu un fond de rulment foarte mic sau chiar negativ. Aceasta se explică prin faptul că în acest sector creanțele au o pondere și o durată de rotație mică, comparativ cu datoriile (creditul furnizor) care au o pondere mai mare și o rotație relativ mai lentă.

În sectorul serviciilor se impune existența unui fond de rulment, chiar dacă întreprinderile respective nu dispun de stocuri. Acest fond de rulment are rolul de a justifica decalajul dintre durata creanțelor și a datoriilor.

Interpretarea fondului de rulment se bazează pe următorele considerente:

activele circulante reprezintă lichidități potențiale cu durată de realizare mai mică de un an;

datoriile pe termen scurt reprezintă exigibilități potențiale pe o perioadă mai mică de un an;

duratele medii de lichiditate și exigibilitate, de cele mai multe ori nu sunt comparabile.

Pentru interpretarea fondului de rulment este necesar să se considere două ipoteze:

duratele de lichiditate și exigibilitate sunt comparabile;

duratele de lichiditate și exigibilitate sunt diferite.

Situația când duratele de lichiditate și de exigibilitate sunt comparabile

Aceasta înseamnă că durata medie de încasare a activelor circulante este comparabilă, apropiată de durata medie de plată a datoriilor.

Fondul de rulment poate avea valorile:

FR = 0; Ac = Dts; Ai = Cpm;

Acestă situație este mai puțin realizabilă, fiind situația care marchează respectarea regulilor de principiu ale finanțării, respectiv activele pe termen scurt sunt finanțate integral pe seama datoriilor pe termen scurt și implicit , activele stabile sunt finanțate din capitaluri permanente.

În acest caz:

întreprinderea nu dispune de fond de rulment;

solvabilitatea unității este garantată;

riscul perturbării solvabilității derivă din asimetria față de risc a lichidității activului comparativ cu exigibilitatea pasivului, astfel:

obligațiile de plată sunt clar dimesionate și cu termene precizate, iar respectarea lor este imperativă;

transformarea activelor circulante în lichidități este supusă unor riscuri mult mai mari:

gestiunea stocurilor;

derularea procesului de aprovizionare;

desfășurarea ciclului de fabricație;

organizarea desfacerii;

încasarea integrală și la termen a creanțelor;

posibilitatea de valorificare a plasamentelor pe termen scurt.

Acești factori pot perturba ciclul de transformare a activelor circulante în lichidități cu o probabilitate ridicată.

În concluzie această situație deși reflecță un echilibru financiar, este foarte precară din cauza asimetriei față de risc a duratei de încasare, respectiv a celei de plată (riscul încasării este mult mai mare decât riscul de plată).

b) FR>0; Ac>Dts; Cpm>Ai

Când fondul de rulment este pozitiv capitalurile permanente finanțează o parte din activele circulante, după finanțarea integrală a imobilizărilor nete. Se înregistrează un excedent de lichidități potențiale (active circulante) asupra exigibilităților potențiale pe termen scurt (datorii pe termen scurt).

Această situație reflectă o perspectivă favorabilă a întreprinderii sub aspectul solvabilității sale, întreprinderea dispunând de o marjă de securitate care o poate proteja, parțial sau integral, de efectele perturbării ciclului de încasare sau de plăți.

c) FR<0; Ac<Dts; Cpm<Ai

Valoarea negativă a fondului de rulment reflectă utilizarea unei părți din datoriile pe termen scurt (resurse temporare) pentru acoperirea activelor imobilizate nete (nevoi permanente) contrar principiilor de finanțare.

Situația în care activele circulante transformabile în lichidități sunt insuficiente pentru acoperirea datoriilor pe termen scurt este o situație de dezechilibru care reflectă o stare nefavorabilă sub aspectul solvabilității.

Aprecierea perspectivei întreprinderii de a-și acoperi datoriile pe termen scurt presupune analiza detaliată a structurii activelor circulante și a datoriilor pe termen scurt: dacă scadența medie a activelor circulante este mai mică decât a datoriilor pe termen scurt, echilibrul financiar poate fi asigurat și în condițiile unui fond de rulment negativ.

Se impun totuși câteva intervenții corectoare în acest caz:

accelerarea încasărilor;

obținerea unor termene de plată mai lejere;

apelarea la împrumuturi pe termen scurt.

B. Situația când duratele de lichiditate și exigibilitate nu sunt comparabile

În cele mai multe cazuri între durata medie de lichiditate a activelor circulante și durata medie de plată a datoriilor pe termen scurt sunt diferențieri pronunțate, care își pun amprenta asupra echilibrului financiar.

În această situație aprecierea fondului de rulment se bazează pe trei elemente:

nivelul absolut al fondului de rulment;

durata medie a lichidităților;

durata medie a exigibilităților.

Fondul de rulment se determină pentru o perioadă limitată de timp (de cele mai multe ori perioada este cea care corespunde duratei celei mai mari dintre durata încasărilor și durata plăților).

Activele circulante recalculate vor fi:

rAc = (Ac* durata medie de încasare)/perioada de calcul

Datoriile pe termen scurt recalculate vor fi:

rDts= (Dts* durata medie de plată) / perioada de calcul

Se pot distinge două situații:

când activele circulante se rotesc mai repede decât datoriile pe termen scurt

Activele lichide (având durata medie de transformare în lichidități mai mică) se realizează mai repede decât datoriile (cu durată de exigibilitate mai mare).

Întreprinderea își poate asigura solvabilitatea și în condițiile unui fond de rulment:

negativ (fără să apeleze la împrumuturi);

inexistent (FR=0);

cu un nivel scăzut;

Avantajele pentru întreprindere, în principal, sunt:

asigurarea solvabilității pe termen scurt;

realizarea unui raport favorabil între creditul clienți și creditul furnizori;

reducerea costului capitalului.

când activele circulante se rotesc mai încet decât datoriile pe termen scurt

Activele circulante necesită o perioadă mai mare de timp pentru realizare comparativ cu datoriile pe termen scurt.

Asigurarea solvabilității este condiționată de existența unui fond de rulment pozitiv, de un nivel absolut acoperitor pentru eliminarea efectelor decalajului dintre durata de plată și cea de încasare.

Dezavantajele pentru întreprindere sunt:

riscul permanent al dezechilibrului financiar;

necesitatea blocării unei părți a capitalului permanent în fondul de rulment (frânează investițiile);

apelarea frecventă la împrumuturi;

cost mai ridicat al capitalului.

Evoluția în timp a fondului de rulment este influențată de acțiunea unor factori 2

care acționează asupra elementelor din partea superioară a bilanțului (modificările din partea de jos a bilanțului nu modifică fondul de rulment, întrucât orice modificare a unui post de activ va modifica alt post de activ sau un post de pasiv).

Factorii care influențează nivelul și evoluția fondului de rulment sunt prezentați în tabelul 1.5.

Tabel 1.5. Variația fondului de rulment

Influența factorilor va determina modificări ale fondului de rulment care se pot sintetiza în următoarele situații:

fondul de rulment crește (FR1>FR0)

Această situație este considerată a fi pozitivă deoarece o parte tot mai mare a activelor circulante este finanțată din capitalul permanent. Dacă această creștere s-a datorat însă creșterii gradului de îndatorare pe termen lung prin apelarea la credite pe termen mediu și lung atunci vor crește și cheltuielile financiare (dobânzile) care vor avea ca efect diminuarea rezultatului exploatării. Situația financiară se îmbunătățește dacă creșterea fondului de rulment s-a făcut pe seama creșterii capitalurilor proprii.

Un fond de rulment care acoperă în totalitate stocurile nu este dovada unei bune gestiuni a resurselor deoarece în locul resurselor permanente, mult mai costisitoare, ar putea fi folosite resurse temporare.

fondul de rulment scade (FR1<FR0)

Această situație de multe ori este considerată negativă, deoarece activele circulante sunt acoperite într-o mai mică măsură din resurse permanente. Dacă această diminuare a fondului de rulment se datorează creșterii activelor imobilizate atunci situația financiară a întreprinderii pe termen lung se îmbunătățește datorită rezultatelor exploatării degajate de investiții. De asemenea scăderea fondului de rulment poate fi compensată și printr-o gestionare mai eficientă a activelor circulante.

Reducerea fondului de rulment se manifestă negativ atunci când se micșorează pe seama reducerii capitalului social.

fondul de rulment rămâne neschimbat (FR1=FR0)

Deși această situație nu este întâmplătoare, ea poate fi rezultatul stagnării întreprinderii când nu se realizează investiții sau volumul de activitate rămâne același. Această situație se întâlnește pe perioade scurte, operațiunile financiar-contabile determinând modificarea permanentă a fondului de rulment în sensul creșterii sau diminuării lui.

1.3.3. NECESARUL DE FOND DE RULMENT

1.3.3.1. DEFINIREA ȘI MODUL DE CALCUL AL NECESARULUI DE FOND DE RULMENT

Necesarul de fond de rulment permite urmărirea echilibrului curent prin compararea necesităților de finanțare a ciclului de exploatare cu datoriile aferente exploatării.

Necesitățile de finanțare a producției, respectiv a ciclului de exploatare sunt acoperite în cea mai mare parte din surse temporare corespunzătoare ( datorii de exploatare: furnizori, creditori etc.).

Necesarul de fond de rulement reprezintă cuantumul activelor ciclice ce trebuie finanțate din fondul de rulment, respectiv activele circulante (cu termen de lichiditate sub un an) care urmează să fie finanțate din surse stabile (cu exigibilitate mai mare de un an).

Dacă activitatea unei întreprinderi poate fi restrânsă la trei faze principale (aprovizionare, producție și desfacere) atunci funcționarea ei presupune parcurgerea următoarelor cicluri:

achiziționarea de materii prime și materiale;

stocarea materiilor prime și materialelor;

producția;

stocarea produselor finite;

vânzarea produselor.

Pentru desfășurarea fiecărui ciclu sunt necesare surse financiare3 care trebuiesc asigurate de întreprindere. Cum însă între plăți și încasări există un decalaj temporal și anume, între fluxurile de exploatare (concretizate în reînnoirea stocurilor și creanțelor) și fluxul datoriilor față de furnizori, sursele financiare sunt în cea mai mare parte acoperite din surse temporare (furnizori, creditori).

De data aceasta necesarul de fond de rulment este definit mult mai precis, ca fiind diferența dintre necesitățile de finanțare a ciclului de exploatare și datoriile de exploatare.

Relația de calcul a necesarului de fond de rulment este:

NFR=Active circulante- Resurse ciclice

NFR= (Active circulante – Disponibilități)- ( Datorii pe termen scurt- credite de trezorerie)

Dacă am reprezenta bilanțier modul de determinare a necesarului de fond de rulment atunci datele necesare sunt cele prezentate în tabelul 1.4

Tabel 1.6. Determinarea necesarului de fond de rulment

NFR= I-II

În practica economică necesarul de fond de rulment este analizat pe două componente:

necesarul de fond de rulment din exploatare (NFRE);

necesarul de fond de rulment din afara exploatării (NFRAE).

1. Necesarul de fond de rulment din exploatare se determină ca diferență între necesitățile ciclice din exploatare și resursele ciclice de exploatare.

Necesitățile ciclice de exploatare sunt direct legate de ciclul de exploatare, reînnoindu-se în același timp în care se derulează ciclul de exploatare. Ele cuprind:

stocuri de produse în curs și produse finite;

avansuri acordate clienților;

clienți și conturi asimilate;

cheltuieli efectuate în avans privind activitatea de exploatare.

Resursele ciclice de exploatare cuprind datoriile de exploatare:

furnizori și conturi asimilate;

avansuri clienți;

datorii fiscale și sociale (TVA + datorii față de organisme sociale):

asigurări sociale;

ajutorul de șomaj;

TVA de plată;

impozitul pe salarii;

alte datorii și creanțe cu Bugetul statului.

venituri înregistrate în avans ce privesc activitatea de exploatare.

2. Necesarul de fond de rulment din afara exploatării se determină ca diferență între necesitățile ciclice din afara exploatării și resursele ciclice din afara exploatării.

Necesitățile ciclice din afara exploatării cuprind:

alte creanțe;

decontări cu asociații privind capitalul (capital subscris, dar nevărsat).

Resursele ciclice din afara exploatării cuprind:

datorii fiscale (impozitul pe profit);

datorii asupra imobilizărilor;

impozitul pe clădiri;

taxa de folosire a terenurilor proprietate de stat.

Împărțirea necesarului de fond de rulment pe cele două componente face posibilă folosirea următoarei relații de calcul:

NFR= NFRE+NFRAE

Ca și influență asupra modificării nevoii de fond de rulment ponderea cea mai mare o are modificarea nevoii de fond de rulment din exploatare.

1.3.3.2. NIVELUL ȘI DINAMICA NECESARULUI DE FOND DE RULMENT

În ceea ce privește nivelul necesarului de fond de rulment pot fi evidențiate următoarele situații:

1. NFR = 0; Ac= Pc;

2. NFR>0; Ac>Pc;

3. NFR<0; Ac<Pc

NFR = 0; Ac= Pc

Aceasta este situația de echilibru financiar curent când nevoile curente sunt egale cu sursele curente.

Este un echilibru financiar precar care oricând se poate rupe, sucursala putând avea:

nevoi excedentare în raport cu sursele;

surse excedentare în raport cu nevoile.

Este o situație rar întâlnită în practică.

NFR>0; Ac>Pc

Necesarul de fond de rulment pozitiv semnifică faptul că există un surplus de active circulante (nevoi temporare) în raport cu datoriile din exploatare (surse temporare) posibil de mobilizat.

Este o situație normală dacă este determinată de:

politica de investiții care atrage creșterea nevoii de finanțare a ciclului de exploatare;

creșterea vănzărilor;

mărirea duratei ciclului de fabricație datorită creșterii complexității produselor.

Este o situație nefavorabilă dacă este determinată de :

existența unui decalaj nefavorabil dintre lichiditatea activelor circulante și exigibilitatea datoriilor din exploatare (s-a încetinit încasarea și s-a urgentat plata obligațiilor);

existența unor stocuri fără mișcare sau cu mișcare lentă.

NFR<0; Ac<Pc

Necesarul de fond de rulment este negativ ceea ce marchează un surplus de surse temporare (ciclice ) în raport cu activele ciclice (nevoi temporare).

Este o situație pozitivă dacă este determinată de :

accelerarea vitezei de rotație a stocurilor și creanțelor;

angajarea unor datorii de exploatare cu termen de plată mai relaxate.

Mărimea optimă a necesarului de fond de rulment stabilită în practică, pe baza raportului dintre necesarul de fond de rulment și cifra de afaceri nu trebuie să depășească o rată de 10-15%.

Evoluția necesarului de fond de rulment este influențată de acțiunea următorilor factori:

Cifra de afaceri

Între cifra de afaceri și necesarul de fond de rulment este o relație directă:

NFR= (CA *dz)/T

sau: NFR= CA/nr

Necesarul de fond de rulment depinde de cifra de afaceri (CA) și de viteza de rotație a necesarului de fond de rulment, exprimată prin durata în zile a unei rotații (dz) sau numărul de rotații (nr ).

Viteza de rotație a necesarului de fond de rulment prin cifra de afaceri reprezintă marja de atragere și exprimă numărul mediu de zile în care necesarul de fond de rulment se reconstituie prin cifra de afaceri. Cu cât durata în zile a rotației este mai scăzută cu atât cifra de afaceri se realizează cu un necesar curent de finanțare mai mic.

Dz= (NFR/Ca)*T

Marja de atragere a necesarului de fond de rulment pe seama cifrei de afaceri trebuie totuși să se situeze între 30 și 90 de zile, sub această viteză reprezentând un pericol în raport cu echilibrul financiar pe termen scurt în sensul urgentării acoperirii nevoilor ciclice pe seama celor permanente, iar peste acest nivel însemnând scăderea sensibilă a trezoreriei firmei în sensul imobilizărilor peste limite normale.

Modificarea cifrei de afaceri determină modificarea necesarului de fond de rulment în același sens. Limita inferioară a eficienței creșterii necesarului de fond de rulment este ca ritmul modificării necesarului de fond de rulment să fie inferior, cel mult egal cu ritmul modificării cifrei de afaceri (INFR≤ICA).

Modificarea vitezei de rotație a necesarului de fond de rulment determină modificarea în sens invers a necesarului de fond de rulment . Accelerarea vitezei de rotație a necesarului de fond de rulment conduce la diminuarea absolută și/sau relativă a necesarului de fond de rulment.

2. Durata ciclului de exploatare

Modificarea duratei ciclului de exploatare influențează în același sens necesarul de fond de rulment și poate avea loc prin:

schimbarea tehnologiilor de fabricație;

modificarea structurii producției în favoarea unor produse cu durată a ciclului de fabricație mai mare sau mai mică decât durata medie;

măsuri de natură organizatorică care conduc la diminuarea timpilor de prelucrare pe operații, reducerea timpilor auxiliari și deservire și eliminarea sau micșorarea pierderilor de timp în fluxul tehnologic.

3. Costurile de producție

Modificarea necesarului de fond de rulment este determinată de :

reducerea costurilor de producție prin diminuarea consumurilor specifice de resurse materiale și umane când are loc scăderea necesarului de fond de rulment;

depășirea costurilor de producție prin neîncadrarea în consumurile specifice de resurse sau creșterea prețurilor și tarifelor de evaluare a acestor consumuri când are loc mărirea necesarului de fond de rulment.

4. Gestiunea stocurilor

Reducerea necesarului de fond de rulment se realizează prin:

diminuarea duratei medii a aprovizionării cu materiale și a vânzării produselor finite;

dimensionarea optimă a stocurilor de materiale și produse finite;

micșorarea duratei medii de stocare;

reducerea cheltuielilor de aprovizionare și de desfacere.

5. Modificarea prețurilor la materii prime, materiale, combustibil și a tarifelor pentru energie, transport, etc.

Creșterea prețurilor și a tarifelor determină mărirea necesarului de resurse de finanțare a activelor circulante.

6. Nivelul datoriilor ciclice

Datoriile ciclice sunt influențate de :

volumul aprovizionărilor- datorii față de furnizori;

volumul serviciilor și lucrărilor contractate- datorii față de prestatori;

baza de calcul a obligațiilor față de buget (fondul de salarii, valoarea clădirilor și terenurilor, profitul brut, etc.);

venituri încasate în avans, etc.

Deși pot fi identificați mai mulți factori de influență asupra necesarului de fond de rulment, influența cea mai mare o are modul de gestionare a stocurilor. Nu trebuie însă neglijată nici viteza de rotația a furnizorilor, respectiv clienților.

Sensul și intensitatea acțiunii acestor factori provoacă modificarea fondului de rulment în perioada curentă față de perioada de bază, făcând ca NFR1>=<NFR0, respectiv INFR>=<1.

Vom avea următoarele cazuri:

1. NFR>0 și NFR1> NFR0

2. NFR0<0, NFR1>0 deci NFR1> NFR0

3. NFR0>0, NFR1<0 deci NFR1< NFR0

4. NFR<0, NFR0>NFR1

Vom explica pe rând fiecare caz in parte:

1.NFR>0 și NFR1> NFR0

În acest caz, sucursala se confruntă, pe întrega perioadă analizată, cu un dezechilibru financiar curent dat de faptul că nevoile ciclice ale întreprinderii sunt mai mari decât sursele ciclice de finanțare a acestora, în plus acest dezechilibru financiar curent se accentuează de la o perioadă la alta.

Din punct de vedere economic, această evoluție poate avea două justificări:

această evoluție este normală atunci când este efectul politicii deliberate a managementului întreprinderii, care face ca nivelul stocurilor și a creanțelor să crească sau/și nivelul datoriilor de exploatare să scadă;

această evoluție este o situație nefavorabilă întreprinderii, când se datorează scăderii vitezei de rotație a stocurilor, creșterii duratei de încasare a creanțelor și/sau presiunii exercitate de furnizori pentru plata mai rapidă a datoriilor față de ei.

2.NFR0<0, NFR1>0 deci NFR1> NFR0

În această situație întreprinderea evoluează de la un dezechilibru financiar curent favorabil ei ( sursele sunt mai mari nevoile) la un dezechilibru nefavorabil când nevoile de finanțare sunt mai mari decât sursele de finanțare.

3. NFR0>0, NFR1<0 deci NFR1< NFR0

Este situația în care întreprinderea trece de la un dezechilibru financiar curent nefavorabil la un dezechilibru financiar curent favorabil.

Această evoluție are două justificări:

este o situație favorabilă întreprinderii dacă se datorează creșterii vitezei de rotație a stocurilor și reducerii duratei de încasare a creanțelor concomitent cu negocierea unor durate de achitare a furnizorilor mai relaxate.

este o situație nefavorabilă întreprinderii atunci când de datorează unor blocaje apărute în procesul de exploatare al întreprinderii:

blocaje în aprovizionare (nivelul stocurilor este mic);

blocaje în vânzarea către clienți (valoarea creanțelor este scăzută);

imposibilitatea achitării obligațiilor față de furnizori ( nivelul datoriilor față de aceștia să fie ridicat și să reflecte surse artificiale de finanțare a întreprinderii).

Toate acestea reflectă o situație de blocaj a întreprinderii, situație care dacă nu se reglementează la timp poate duce la faliment.

4.NFR<0, NFR0>NFR1

În acest caz se verifică justificările prezentate la cazul 3. Situația este favorabilă întreprinderii atâta timp cât duratele de încasare a clienților și duratele de achitare a furnizorilor se păstrează în limitele contractuale.

1.3.4. TREZORERIA NETĂ

1.3.4.1. DEFINIREA, MODUL DE CALCUL ȘI SARCINILE TREZORERIEI

Trezoreria netă este expresia cea mai concludentă a desfășurării unei activități eficiente. Trezoreria este imaginea disponibilităților monetare apărute din evoluția curentă a încasărilor și plăților, disponibilități care trebuie să facă față scadențelor în mod continuu. Înregistrarea unei trezorerii nete în cadrul mai multor exerciții succesive demonstrează succesul întreprinderii în viața economică și posibilitatea plasării rentabile a disponibilităților bănești pentru întărirea poziției ei pe piață.

Analiza trezoreriei nu este altceva decât analiza echilibrului financiar pe termen scurt când se compară o mărime relativ constantă (fondul de rulment) cu o mărime fluctuantă (necesarul de fond de rulment).

Trezoreria la nivelul unei întreprinderi, este imaginea disponibilităților monetare și a plasamentelor, pe termen scurt, apărute din evoluția curentă a încasărilor și a plăților, respectiv din plasarea excedentului monetar.

Încasările și plățile efectuate reflectă operațiunile pe care le realizează întreprinderea fiind, de altfel, fie operațiuni de intrare de trezorerie, fie operațiuni de ieșire de trezorerie. Intrările și ieșirile de trezorerie sunt dificil de prevăzut cu o foarte mare precizie. Întreprinderea conservă încasările ca o precauțiune pentru a face față cererilor de fonduri imprevizibile.

Principalele sarcini ale trezoreriei constau în :

prevederea și asigurarea diferitelor fluxuri de intrare și de ieșire în/din trezorerie;

asigurerea lichidității întreprinderii;

evaluarea diferitelor tipuri de plasamente și plasarea excedentului de trezorerie;

aprecierea, evaluarea diferitelor surse de finanțare pe termen scurt;

stabilirea bugetului trezoreriei și planificarea trezoreriei.

Fluxurile sunt evaluate, previzionate. Prin intermediul nevoilor de fluxuri de ieșire și mijloacelor ca fluxuri de intrare se stabilește gradul în care trezoreria face față unor situații neprevăzute. Cu alte cuvinte mijloacele se cer a fi superioare nevoilor.

Una din sarcinile importante ale trezoreriei este asigurarea lichidității. Întreprinderea are nevoie de lichiditate pentru efectuarea tranzacțiilor sale, pentru plata achizițiilor zilnic scadente.

Trezoreria (T) se poate determina în două modalități:

ca diferență între fondul de rulment și necesarul de fond de rulment:

T=FR- NFR

Acest mod de calcul ne arată că mărimea trezoreriei depinde atât de modificările aduse fondului de rulment (influențele modificării capitalurilor permanente și a activelor imobilizate) cât și de modificările aduse necesarului de fond de rulment ( influențele modificării activelor de exploatare, respectiv a pasivelor de exploatare).

ca diferență între trezoreria de activ (TA) și trezoreria de pasiv (TP):

T= TA- TP

Trezoreria de activ cuprinde disponibilitățile bănești din conturi și casă, precum și plasamentele pe termen scurt, iar trezoreria de pasiv cuprinde credite curente și soldul creditor al băncii.

1.3.4.2. NIVELUL ȘI DINAMICA TREZORERIEI

Analiza trezoreriei presupune determinarea mărimii și sensului acesteia, a existenței și mișcării titlurilor de plasament, disponibilităților în conturi la bănci și în casă, a creditelor bancare pe termen scurt și a altor valori de trezorerie.

Trezoreria poate fi pozitivă sau negativă după cum rezultă din figura 1.1

Fig. nr. 1.1. Trezoreria firmei

În ceea ce privește nivelul trezoreriei pot exista următoarele situații:

trezoreria pozitivă;

trezoreria negativă;

trezoreria egală cu zero.

1. Trezoreria pozitivă (T>0)

Trezoreria pozitivă este generată de faptul că fondul de rulment este superior necesarului de fond de rulment asigurând posibilitatea efectuării de plasamente și a deținerii de disponibilități bănești. În acest caz spunem că întreprinderea se găsește într-o situație favorabilă, deși nu întotdeauna o trezorerie pozitivă este semnul unei situații favorabile. Acesta deoarece scopul întreprinderii nu este deținerea unei trezorerii, ci antrenarea resurselor în activități eficiente.

Dacă pe termen scurt trezoreria pozitivă înseamnă realizarea echilibrului financiar, pe termen lung abundența resurselor stabile ar putea semnifica insuficiența utilizării lor cu efecte negative în remunerarea capitalului și respectiv rambursarea împrumuturilor. În acest caz trebuie evitată achiziționarea de împrumuturi pe termen lung, cu dobânzi ridicate, pentru acoperirea nevoilor curente.

Dacă avem un nivel prea ridicat al trezoreriei se recomandă plasarea disponibilităților pe piața financiară (realizarea de plasamente pe termen scurt). Plasamentele trebuie să respecte următoarele condiții:

să fie cât mai lichide (se cumpără și se vând în mod curent pe piață);

să asigure un nivel bun de rentabilitate;

să aibă un nivel cât mai redus de risc.

2. Trezoreria negativă (T<0)

Trezoreria negativă evidențiză un dezechilibru financiar la încheierea exercițiului când nevoia de fond de rulment nu poate fi finanțată în întregime din resurse permanente, apelându-se la credite. În acestă situație se urmărește obținerea celui mai scăzut cost al noilor credite prin negocierea mai multor surse de astfel de capital.

3. Trezoreria egală cu zero (T=0)

Trezoreria egală cu zero reprezintă condiția de bază a echilibrului financiar, între sursele de finanțare și nevoile de finanțare există un echilibru perfect, dar nu este o situație favorabilă pentru întreprindere deoarece oricând acest echilibru se poate rupe și firma intră în stare de dezechilibru financiar.

Modalități de restabilire a dezechilibrului financiar:

dacă este un dezechilibru financiar temporar și de scurtă durată, poate fi restabilit prin contractarea unor noi credite de trezorerie care pot fi returnate după restabilirea echilibrului financiar;

dacă este un dezechilibru financiar puternic și de durată atunci se recomandă ca restabilirea lui să nu se facă pe baza surselor temporare (ciclice) ci pe baza surselor permanente.

Analiza evoluției trezoreriei este importantă pentru întreprindere deoarece în condițiile derulării unei activități profitabile reflectă acumulările bănești care se realizează la nivel de întreprindere pe parcursul unui exercițiu financiar.

Se pot evidenția următoarele situații:

TN>0 și TN1>TNo;

TN0<0, TN1>0, TN1>TN0;

TN0>0, TN1<0, TN1<TN0;

TN0<0, TN1<0, TN0>TN1.

TN >0 și TN1>TNo

În această situație pe întreaga perioadă analizată se înregistrează echilibru financiar și în plus acest echilibru s-a îmbunătățit.

Există o restricție și anume să nu se ajungă la un nivel prea ridicat al trezoreriei care duce la apariția unor “ disponibilități leneșe”.

TN0<0, TN1>0, TN1>TN0

În această situație întreprinderea trece de la starea de dezechilibru financiar înregistrat în perioada de bază la starea de echilibru financiar în perioada curentă.

Această situație este fie efectul politicii financiare a întreprinderii ( contractarea de noi credite, majorarea capitalului social) fie efectul unei mai bune gestionări a procesului de exploatare (creșterea mai rapidă a surselor în raport cu nevoile) fie efectul activității rentabile a întreprinderii care conduce la acumularea profiturilor de la o perioadă la alta. Și în această situație avem aceeași restricție de mai sus.

TN0>0, TN1<0, TN1<TN0

Această situație este o evoluție nefavorabilă pentru întreprindere deoarece se trece de la starea de echilibru financiar în perioada de bază la dezechilibru financiar în perioada curentă.

Această evoluție poate fi obiectivă pentru întreprindere atunci când este efectul unui proces investițional care urmează să producă efecte în perioada următoare.

TN0<0, TN1<0, TN0>TN1

În această situație firma se confruntă cu un dezechilibru financiar pe întreaga perioadă analizată, dezechilibrul financiar se accentuează de la o perioadă la alta fapt ce poate avea serioase implicații asupra modului de derulare a activității întreprinderii, asupra rentabilității acesteia și asupra viabilității întreprinderii în general.

Se impune o recapitalizare a întreprinderii fie prin majorarea capitalului social fie prin contractarea unui credit pe termen mediu și lung.

Fluxul net de trezorerie rezultă din variația în valori absolute a trezoreriei nete de la un an la altul reprezentând fluxul monetar net, care practic este fluxul de numerar degajat din activitatea firmei pe parcursul unui exercițiu financiar.

FTN = TN1- TN0

Unde: TN1- trezoreria netă la sfărșitul exercițiului;

TN0- trezoreria netă la începutul exercițiului;

Fluxul monetar net pozitiv semnifică o creștere a capacității reale de finanțare a investițiilor echivalentă cu o îmbogățire a activului net real și a averii acționarilor.

Fluxul monetar net negativ semnifică reducerea puterii de investire a firmei și a averii acționarilor.

Din punct de vedere funcțional fluxul de trezorerie este compus din:

fluxul de trezorerie din exploatare (FTE) care reprezintă fluxul de numerar degajat din activitatea de exploatare a firmei pe parcursul unui exercițiu financiar și se determină ca diferență între excedentul brut de exploatare (EBE) și variația necesarului de fond de rulment aferent exploatării (ΔNFRE);

FTE= EBE- ΔNFRE

fluxul de trezorerie din afara activității de exploatare (FTA) care se determină prin deducerea din fluxul de trezorerie global (FTN) al celui din exploatare;

FTA = FTN- FTE

Ca și principiu de bază este important ca fluxul de trezorerie din exploatare să aibă valori sensibil mai ridicate și să aibă un ritm de creștere superior față de cel din afara exploatării.

1.3.5. RATELE DE FINANȚARE

Ratele de finanțare se construiesc pe baza posturilor de activ și pasiv și a informațiilor din contul de profit și pierderi.

Rata de finanțare stabilă – Rfs (rata de finanțare a activelor imobilizate din surse permanente) reflectă măsura în care resursele financiare grupate în capitaluri permanente acoperă utilizările grupate în active permanente. Reflectă în valori relative echilibrul financiar pe termen lung. Arată gradul în care activele stabile sunt finanțate din pasive stabile.

Rfs= Cpm/Ai

Această rată poate fi mai mare, egală sau mai mică decât 1.

dacă Rfs > 1 atunci activele stabile sunt finanțate integral din surse stabile și există un surplus de surse permanente care constituie fondul de rulment;

dacă Rfs = 1 atunci se respectă relația principală a bilanțului când activele stabile sunt acoperite din surse stabile și activele ciclice din surse ciclice.

În acest caz nu există fond de rulment (FR=0);

dacă Rfs < 1 atunci activele stabile sunt finanțate parțial din surse ciclice iar fondul de rulment este negativ.

Pentru a se asigura finanțarea integrală a activelor imobilizate din capitalul permanent și a menține sau crește fondul de rulment este necesar ca ritmul de modificare a capitalului permanent să devanseze ritmul de modificare a valorii nete a activelor imobilizate. Astfel:

Rfs1 > Rfs0 atunci fondul de rulment global crește;

Rfs1 < Rfs0 atunci fondul de rulment global scade.

Rata de finanțare a activelor imobilizate din capital propriu – Rfsp(rata de finanțare stabilă proprie) măsoară proporția în care capitalul propriu participă la finanțarea activelor imobilizate.

Rfsp=Cp/Ai

Pot exista trei posibilități:

dacă Rfsp > 1 atunci activele imobilizate sunt finanțate integral din capitalul propriu, realizându-se cel mai mic cost al capitalului și există fond de rulment propriu;

dacă Rfsp = 1 atunci activele imobilizate sunt finanțate din capital integral din capital propriu și nu există fond de rulment propriu;

dacă Rfsp < 1 atunci activele imobilizate sunt finanțate numai parțial pe seama capitalului propriu, diferența fiind finanțată pe baza datoriilor pe termen mediu și lung și chiar pe seama surselor ciclice iar fondul de rulment este negativ.

Tendința ratei de finanțare a activelor imobilizate din capitalul propriu poate fi urmărită prin compararea ei în perioada curentă cu perioada de bază. Astfel:

Rfs1 > Rfs0 atunci se înregistrează o tendință pozitivă de sporire a participării capitalului propriu la finanțarea activelor imobilizate și deci micșorarea gradului de îndatorare;

Rfs1 < Rfs0 atunci se diminuează participarea capitalului propriu la finanțarea activelor imobilizate și implicit crește aportul împrumuturilor .

Rata de finanțare ciclică – Rfc reflectă măsura în care resursele financiare grupate în capitaluri temporare acoperă utilizările grupate în activele temporare.

Rfc = Pasive curente/ Active curente

Putem avea următoarele situații:

dacă Rfc > 1 atunci activele curente sunt finanțate integral din surse curente și există un necesar de fond de rulment negativ;

dacă Rfc < 1 atunci activele curente sunt finanțate doar parțial din surse curente iar diferența neacoperită o reprezintă necesarul de fond de rulment.

Rata de finanțare globală – Rfg ( rata de finanțare a necesarului de fond de rulment) arată măsura în care excedentul neutilizat de resurse permanente acoperă nevoile ciclice neacoperite. Măsoară proporția în care necesarul de fond de rulment este acoperit pe seama fondului de rulment.

Rfg = FR/NFR

Avem următoarele situații:

dacă Rfg > 1 atunci necesarul de fond de rulment este finanțat integral prin fondul de rulment și se creează trezoreria netă pozitivă;

dacă Rfg = 1 atunci necesarul de fond de rulment este finanțat integral pe seama fondului de rulment și trezoreria este nulă;

dacă Rfg < 1 atunci necesarul de fond de rulment este finanțat parțial sau integral pe seama datoriilor pe termen scurt.

Tendința ratei de finanțare a necesarului de fond de rulment arată, în timp, dacă crește sau scade participarea fondului de rulment la finanțarea necesarului de fond de rulment. Astfel:

Rfg1 > Rfg0 atunci crește participarea fondului de rulment la finanțarea necesarului de fond de rulment;

Rfg1 < Rfg0 atunci scade participarea fondului de rulment la finanțarea necesarului de fond de rulment și crește aportul datoriilor pe termen scurt.

Evoluția ratei de finanțare a necesarului de fond de rulment este rezultanta raportului dintre ritmul de creștere a FR și cel al NFR, astfel:

IFR>INFR atunci Rfg1>Rfg0;

IFR=INFR atunci Rfg1=Rfg0;

IFR<INFR atunci Rfg1 <Rfg0.

CAPITOLUL II

PREZENTAREA GENERALĂ A CASEI DE EXPEDIȚII

2.1. ELEMENTE DE IDENTIFICARE

Denumire: CN .”POȘTA ROMÂNĂ”S.A.– Casa de Expediții

Sediu social: Str. Giulești, Nr.6 – 8, Sector 6, București

Telefon/fax: 021 / 3162237

Cod Unic de Inregistrare 13873570

Forma juridica : Societate pe Acțiuni

Durata de funcționare: Nelimitată.

8. E_ Maill : [anonimizat]

2.2. SCURT ISTORIC

Perioada de tranziție de la economia centralizata (economia de comanda) la economia de piața a presupus si presupune in continuare schimbari de fond majore si in cadrul Poștei Române.

Dupa 1998, Poșta Română s-a transformat in societate comerciala pe actiuni, devenind Compania Naționala Poșta Română S.A. (HG 371/1998). Astfel, din acel moment, cel mai mare prestator de servicii poștale promite sa acționeze pe piața pornind de la nevoile, aspirațiile, cerințele clienților săi. Se pun bazele înființarii unor servicii noi si de calitate (Mandatul On-line, Western Union, Eurogiro, Prioripost), dar si a unor sucursale specializate (Poșta Rapidă) în paralel cu luarea de masuri pentru îmbunatațirea a tot ceea ce exista pană atunci.

Sub o formă timidă, Casa de Expediții a fost organizată si a funcționat ca sucursală specializată, subordonată Administrației Centrale inca de la 1 iunie 1999, operatională devenind începând cu 1 august 1999.

La 1 Mai 2001, Casa de Expediții se reînfiinteaza ca sucursală specializată, dând posibilitatea clienților noștri de a colabora cu o singura sucursala a Poștei Române pentru toata gama de servicii de marketing direct, campanii de mailing, servicii de prelucrare presa, operatiuni poștale preliminare, vanzare prin poșta, si, în viitorul apropiat, e-commerce.

Necesitatea Casei de Expediții are ca argument schimbarile profunde, permanente și rapide ale pieței, în general, si ale pietei comunicatiilor în special, pentru ca forțele cererii și ale ofertei în primul rand, si nu o autoritate de planificare centralizata-determina ceea ce produce si vinde o întreprindere.

2.3. OBIECTUL DE ACTIVITATE

Sucursala Casa de Expediții își desfasoara activitatea în domeniile producție, comerț si servicii, având ca obiect de activitate :

Intermedieri în comerțul specializat in vânzarea produselor cu caracter specific, neclasificate în alta parte.

Intermedieri în comerțul cu produse diverse.

Activitați de curier ( altele decât cele de poșta naționala ).

Editare, tiparire si activitați anexe.

Sucursala Casa de Expediții presteaza urmatoarele servicii:

Servicii poștale, altele decât cele de baza:

Preluarea si prelucrarea ( pe regiuni si oficii de distribuire ) a abonamentelor de presa.

Ambalarea, condiționarea si depozitarea în vederea expedierii.

Vânzarea prin poșta, metoda moderna și eficienta de comercializare a marfurilor.

Prezentare trimiteri poștale.

Editare, tiparire si activitați anexe:

Organizarea tiparirii si expedierii materialelor solicitate, colectarea si prelucrarea raspunsurilor clienților, transmiterea rapoartelor catre beneficiari.

Tiparire personalizata, efectuata dupa indicatiile clientului, a oricaror materiale promotionale, de informare, etc.( facturi, foi volante publicitare cu numele si adresa clientului, precum si orice alte informatii destinate clientului).

Insertare manuala în plicuri, în functie de volum, a materialelor puse la dispozitie de catre beneficiar.

Foldare manuala a documentelor.

Intocmire baze de date.

Fata de activitatea de baza, ca sucursala a Companiei Naționale ”Poșta Română’’ S.A., Casa de Expeditii desfasoara si alte activitati colaterale necesare realizarii obiectului sau de activitate, respectiv prezentare si distribuire de trimiteri postale, aprovizionare, formare profesionala, activitati sociale si culturale, activitati comerciale si de reclama.

Activitatea de productie se desfasoara in 2 Centre de Prelucrare, respectiv Centrul de Prelucrare Bucuresti si Centrul de Prelucrare Odorheiu Secuiesc.

Numarul angajatilor: 78

Numarul de schimburi in care se desfasoara activitatea de productie: 2

Principalii clienti ai Casei de Expeditii sunt : Infopress S.A., Ringier Romania, SC Business Publishing SRL, Accor Service SA, etc.

Principalii furnizori ai Casei de Expeditii sunt: furnizori de materiale de exploatare postala, furnizori de materiale pentru ambalat, furnizori de imprimate cu regim normal si special, etc.

2.4. MANAGEMENTUL RESURSELOR

2.4.1. RESURSE UMANE

In Casa de Expeditii este stabilita competenta corespunzatoare pentru personalul care efectueaza activitati ce influenteaza calitatea serviciului , asa cum este detaliat in Contractul colectiv de munca al Companiei Nationale "Posta Romana".

Personalul functional, administrativ, de executie si de conducere are de asemenea instruirea, specializarea si experienta adecvata conform documentului mentionat.

Instruirea personalului este asigurata in functie de necesitati astfel :

la angajare.

la atribuirea unor responsabilitati noi.

la achizitionarea unor echipamente noi

ca urmarea cerintei de pastrare a nivelului de pregatire profesională.

Inregistrarile corespunzatoare la instruire, calificari si experienta sunt pastrate la Serviciul de Management Resurse Umane.

Detalierea modului în care sunt determinate necesitățile de instruire este prezentată în procedura PO – 02.

2.4.2. INFRASTRUCTURA

Casa de Expeditii detine dotare tehnica, echipamente IT, mijloace de transport, mijloace de comunicare interna / externa ( telefon, fax ), masini si utilaje de lucru, mobilier, sistem antiefractie si antifum, aparate de aer conditionat, etc.

Echipamentele de lucru utilizate in Casa de Expeditii sunt :

Benzi transportoare

Masini de francat

Masini de sigilat

Masini de cancelat

Mijloacele de transport intern utilizate in Casa de Expeditii sunt :

Carucioare transport containerizat

Remorci electrocare

Transpaleti hidraulici

Acivitatea curenta a Casei de Expeditii se desfasoara in doua puncte de lucru :

Sediul central, localizat in Calea Giulesti, nr.6-8, sector 6, Bucuresti, avand calitatea de chirias, cladirea apartinand Directiei Regionale de Posta Bucuresti.

Punctul de lucru din Jud. Harghita, localitatea Odorheiu Secuiesc, str. Digului, nr.47.

2.5.ORGANIGRAMA CASEI DE EXPEDIȚII

2.6. DECLARATIA CONDUCERII CASEI DE EXPEDITII PRIVIND POLITICA SI OBIECTIVELE IN DOMENIUL CALITATII

Conducerea Casei de Expeditii isi exprima angajamentul total in ceea ce priveste implementarea si dezvoltarea continua a sistemului de management al calitatii cu respectarea cerintelor legale si de reglementare, in scopul obtinerii unor rezultate privind satisfacerea cerintelor clientului, a dezvoltarii increderii sale in capacitatea Casei de Expeditii de a oferi servicii de calitate.

Obiectivele strategice ale Politicii din domeniul managementului calitatii sunt orientate pe urmatoarele pricipii:

Certificarea Sistemului de management al calitatii, conform ISO 9001:2001 si imbunatatirea continua a SMC-ului.

Acordarea unei atentii prioritare identificarii si satisfacerii cerintelor clientului, precum si castigarea increderii acestuia in ceea ce priveste oferirea unor servicii de calitate.

Casa de Expeditii isi considera angajatii drept beneficiari interni si se preocupa cu deosebita atentie sa satisfaca cerintele si asteptarile lor prin creerea si mentinerea in organizatie a unei atmosfere corespunzatoare si prin asigurarea unor posibilitati de dezvoltare personala astfel incat fiecare sa se poata realiza, la cele mai inalte cote de performanta.

Atragerea de noi clienti printr-o politica adecvata privind raportul calitate – pret a serviciilor solicitate.

Casa de Expeditii isi considera furnizorii drept parteneri de afaceri si se preocupa in permanenta de imbunatatirea relatiilor cu acestia promovand principii transparente si echitabile astfel incat rezultatele obtinute sa fie reciproc avantajoase.

Casa de Expeditii se preocupa de asigurarea resurselor financiare si umane necesare functionarii durabile si dezvoltarii activitatilor proprii.

Obiectivul principal al politicii in domeniul calitatii consta in asumarea responsabilitatii pentru contributia adusa la realizarea obiectivelor de catre toti angajatii Casei de Expeditii, incepand cu cei care reprezinta managementul de varf.

ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR LA CASA DE EXPEDITII DIN CADRUL COMPANIEI NATIOANALE ,,POSTA ROMANA’’

2.7. ANALIZA FONDULUI DE RULMENT AL SUCURSALEI

2.7.1. ABORDAREA STATICA A FONDULUI DE RULMENT

Datele privind calculul fondului de rulment în varianta statică sunt prezentate în tabelul 3.1., datele inițiale fiind preluate din bilanțul financiar al Casei de Expeditii prezentat în Anexa nr.4

Determinarea fondului de rulment

Tabelul 3.1.

Fondul de rulment în perioada analizată înregistrează valori negative, ceea ce înseamnă că o parte a datoriilor pe termen scurt (resurse temporare) au fost utilizate pentru acoperirea activelor imobilizate nete ( nevoi permanente) contrar principiilor de finanțare.

Situația în care activele circulante transformabile în lichidități sunt insuficiente pentru acoperirea datoriilor pe termen scurt este o situație de dezechilibru care reflectă o stare nefavorabilă sub aspectul solvabilității.

Acest fapt se datorează creșterii permanente într-un ritm superior, pe întreaga perioadă analizată, a activelor imobilizate nete față de capitalul permanent (IcAi>IcCpm)

Dacă luăm în considerare faptul că Ac< Dts putem spune că firma înregistrează un deficit de lichidități potențiale asupra exigibilităților potențiale pe termen scurt.

Evoluția fondului de rulment este prezentată în figura nr.3.1.

EMBED MSGraph.Chart.8 \s

Figura nr. 3.1. Evoluția fondului de rulment.

Se observă că pe intervalul analizat fondul de rulment:

în anul 2007 este – 67,82 lei ;

în anul 2008 este – 314,30 lei (scade cu –246,48 lei față de anul precedent);

în anul 2009 este – 717,30 lei ( scade cu 403 lei față de anul 2008).

În acest caz FR2007<FR2006<FR2005 ceea ce înseamnă că se accentuează dezechilibrul financiar de la o perioadă la alta.

Această scădere s-a datorat creșterii într-un ritm superior a activelor imobilizate nete (160.44% în 2007 și 206.38% în 2009 ) față de ritmul creșterii capitalului permanent (102.14% în 2007 și 187.32 % în 2009 ) adică creșterii, în mărimi absolute, a activelor imobilizate nete cu 254,02 lei față de creșterea capitalului permanent doar cu 7,55 lei în 2007 și cu 717,35 lei față de 314,34 lei în anul 2009.

Creșterea activelor imobilizate nete a avut ca și cauză:

creșterea imobilizărilor corporale de la 419,97 lei (2007) la 672,04 lei (2008) și la 1391,64 lei (2009);

creșterea imobilizărilor necorporale de la 0,30 lei (2007) până la 2,26 lei (2008).

Creșterea capitalului permanent s-a datorat:

creșterii capitalurilor proprii de la 352,45 lei (2007) la 360 lei (2008) până la 479,48 lei în anul 2009;

contractarea unui împrumut pe termen lung în anul 2009 în valoare de 194,86 lei ( până în 2009 firma nu a avut împrumuturi pe termen lung ).

Principalul factor al reducerii fondului de rulment de la o valoare negativă la una și mai negativă o reprezintă politica de investiții promovată de sucursala, investițiile în imobilizări corporale crescând de la o perioadă la alta, această creștere devansând creșterea capitalului permanent.

Rata finanțării stabile (Rfs) care reflectă în valori relative echilibrul financiar pe termen lung respectiv măsura în care resursele financiare grupate în capitalurile permanente acoperă utilizările grupate în activele permanente, este pe întreaga perioadă analizată sub limita admisibilă (Rfs<100%) ceea ce înseamnă că activele stabile sunt finanțate doar parțial din surse permanente iar fondul de rulment este negativ.În plus rata de finanțare stabilă scade de al un an la altul confirmând scăderea fondului de rulment, ceea ce reprezintă o situație nefavorabilă pentru firmă din punctul de vedere al finanțării permanente.

Finanțarea nevoilor permanente din surse permanente este prezentată în figura 3.2.

EMBED MSGraph.Chart.8 \s

Fig. nr.3.2. Finanțarea nevoilor permanente din surse permanente

Ca și structură fondul de rulment are în componență atât resurse proprii cât și surse împrumutate (în anul 2009).

Fondul de rulment propriu este prezentat în tabelul 3.2.

Fondul de rulment propriu

Tabelul 3.2

Fondul de rulment propriu este egal cu fondul de rulment net în 2007 și în 2008 (sucursala nu are împrumuturi pe termen mediu și lung) pentru ca în anul 2009 să scadă la –912,16 lei ca urmare a faptului că ritmul de creștere a capitalului propriu este mai mic, pe întreaga perioadă analizată decât ritmul creșterii activelor imobilizate nete, ca urmare a investițiilor făcute.

Capitalul propriu a crescut în 2006 cu 2.14% față de activele imobilizate nete care au crescut cu 60.44 %, iar în anul 2009 cu 33.19 % față de 106.38 %.

Rata de finanțare stabilă proprie (rata de finanțare a activelor imobilizate din capitalul propriu) este mai mică decât 100%, pe întreaga perioadă analizată , ceea ce semnifică faptul că activele imobilizate nete sunt finanțate parțial pe seama capitalului propriu, diferența fiind finanțată pe baza surselor ciclice ( firma nu are credite pe termen mediu și lung decât în anul 2009). Nivelul ratei confirmă realizarea unui fond de rulment negativ.

Tendința ratei de finanțare a activelor imobilizate din capital propriu este de scădere de la o perioadă la alta, ceea ce înseamnă că se diminuează participarea capitalului propriu la finanțarea activelor imobilizate nete.

Evoluția ratei de finanțare stabilă proprie este prezentată în figura 3.3.

EMBED MSGraph.Chart.8 \s

Fig.nr.3.3.Finantarea activelor imobilizate din capitaluil propriu

Fondul de rulment străin este prezentat în tabelul 3.3.

Fondul de rulment străin

Tabelul 3.3

Fondul de rulment străin este 0 în 2007 și în 2008 întrucât sucursala nu are credite pe termen mediu și lung, pentru ca în 2009 să fie egal cu 194,86 Ron ( valoarea creditului contractat în 2009).

Analiza finală trebuie să țină seama de viteza de rotație a creditului client și furnizor. Dacă prima este mai mare decât a doua, firma realizează lichidități mai repede decât ritmul datoriilor pe termen scurt atunci dezechilibrul financiar nu este periculos.

Viteza de rotație a creditului client este prezentată în tabelul 3.4.

Viteza de rotație a creditului clienți

Tabelul 3.4.

Viteza de rotație a creditului furnizor este prezentată în tabelul 3.5.

Viteza de rotație a creditului furnizor

Tabelul 3.5.

Viteza de rotatie a creditului clienti fata de viteza de rotatie a creditului furnizor este prezentata in figura 3.4.

EMBED MSGraph.Chart.8 \s

Fig. nr. 3.4. Rotatia creditului clienti fata de rotatia creditului furnizor.

Sucursala se află în situația în care viteza de rotație a creditului client este mai mare decât viteza de rotație a creditului furnizor (încasează mai repede clienții și plătește mai târziu furnizorii), ea realizează în acest caz lichidități mai repede decât ritmul datoriilor pe termen scurt deci se poate spune că dezechilibrul financiar nu este periculos cu condiția ca termenele de plată ale furnizorilor să fie în limite contractuale.

2.7.2. ABORDAREA DINAMICĂ A FONDULUI DE RULMENT

Analiza în dinamică a fondului de rulment se face pe bază de bilanț funcțional al sucursalei Casa de Expeditii, prezentat în Anexa nr.5.

În principiu analiza funcțională a echilibrului se bazează pe următoarele aspecte:

compararea ratelor de structură ale elementelor de activ și pasiv;

stabilirea indicatorilor de echilibru pe baza tabloului de variație a trezoreriei;

Ratele de structură ale elementelor de activ și pasiv sunt prezentate în tabelul 3.6.

Ratele de structură ale activului și pasivului

Tabel 3.6.

Rata utilizărilor stabile, care reflectă participarea investițiilor în total patrimoniu, a crescut la 44,92% în 2009 față de 41,57% în 2008, semnificând creșterea gradului de importanță ca nevoie de finanțat a utilizărilor stabile.

Rata resurselor stabile, care reflectă măsura în care participă resursele permanente la finanțarea activității, a fost în ultimul an de analiză de 24,49% crescând cu 0,18% față de anul 2008.

Diferența dintre rata resurselor stabile și rata utilizărilor stabile reflectă măsura în care fondul de rulment participă în total resurse la finanțarea activității, care în ultimul an era de -20.43%, față de –17.26% în 2008 și -6.15% în 2009.

Calculul fondului de rulment în variantă dinamică este prezentat în tabelul 3.7.

Determinarea fondului de rulment

Tabel 3.7.

Fondul de rulment este negativ și are tendință de scădere având același nivel ca și în cazul abordării statice, semnificând o accentuare a dezechilibrului financiar pe termen lung al sucursalei.

Rata de finanțare stabilă , pe întreaga perioadă analizată arată că nevoile cu caracter permanent nu au fost acoperite integral din surse permanente, existând un deficit de resurse financiare stabile adică un fond de rulment negativ. Tendința indicatorului este de scădere, confirmând scăderea fondului de rulment, ceea ce reprezintă o situație nefavorabilă pentru sucursala din punctul de vedere al finanțării permanente.

Aprecierea realizării echilibrului prin surse proprii

Rata resurselor proprii, care reflectă măsura în care participă resursele proprii la finanțarea activității a fost în ultimul an de 18.95% reducându-se cu 5.36% față de anul 2008, semnificând reducerea importanței finanțării proprii în total finanțare. Diferența dintre rata resurselor stabile proprii și rata utilizărilor stabile reflectă măsura în care fondul de rulment propriu participă în total resurse la finanțarea activității, care în ultimul an era de –25.97% față de 17.26% în anul 2008.

Rata de finanțare proprie stabilă pe întreaga perioadă analizată arată că nevoile cu caracter permanent nu au putut fi acoperite integral din surse proprii cu caracter permanent, degajându-se un deficit de resurse financiare adică un fond de rulment propriu negativ. Indicatorul are tendința de scădere de la un an la altul confirmând scăderea fondului de rulment propriu.

Aprecierea realizării echilibrului prin surse stabile împrumutate

Rata resurselor stabile împrumutate a fost de 5.54% în 2009, în ceilalți ani fiind zero, valoare destul de bună în ceea ce privește gradul de îndatorare la termen.

Rata de finanțare străină stabilă pentru perioada analizată arată că nevoile cu caracter permanent au fost acoperite parțial din surse împrumutate cu caracter peramanent doar în ultimul an de analiză ( în ceilalți ani firma nu dispune de credite pe termen mediu și lung).

Se poate concluziona, în ceea ce privește fondul de rulment al sucursalei, că se înregistrează un dezechilibru financiar care se accentuează de la o perioadă de timp la alta, fiind previzibile dificultăți în ceea ce privește echilibrul financiar, respectiv solvabilitatea.

În acest caz se impun intervenții corectoare, cum ar fi accelerarea încasărilor (vezi viteza de rotație a creditului clienți, tabelul nr.3.5.pag.56 ), încetinirea plăților ( vezi viteza de rotație a creditului furnizor tabelul nr.3.6. pag.56).

Pe lângă acestea, sucursala poate opta pentru una sau mai multe din următoarele căi de creștere a fondului de rulment:

pe seama activelor imobilizate, prin amortizarea activelor imobilizate care devin sursă de autofinanțare, prin vânzarea unor active imobilizate care nu mai sunt necesare procesului de exploatare ( scade astfel valoarea activelor imobilizate, crescând sursele);

pe seama capitalului permanent, prin creșterea capitalurilor proprii ( prin acumulare- reinvestirea profitului în cadrul sucursalei, creșterea capitalului social), sau prin creșterea împrumuturilor pe termen mediu și lung.

Alegerea de către sucursala a uneia dintre aceste căi de creștere a fondului de rulment depinde de costul de oportunitate al capitalului.

2.8. ANALIZA NECESARULUI DE FOND DE RULMENT

2.8.1. ABORDAREA STATICĂ A NECESARULUI DE FOND DE RULMENT

Calculul necesarului de fond de rulment, în varianta statică, al sucursalei Casa de Expeditii din cadrul CNPR este prezentat în tabelul 3.8., datele utilizate fiind preluate din bilanțul financiar al sucursalei prezentat în Anexa nr. 4.

Determinarea necesarului de fond de rulment

Tabelul 3.8.

Necesarul de fond de rulment înregistrează, pe întreaga perioadă analizată, valori negative ceea ce înseamnă ca firma are un surplus de resurse temporare (ciclice) în raport cu nevoile temporare (ciclice) corespunzătoare. În acest caz nevoia de fond de rulment negativă

constituie o sursă temporară care nu trebuie finanțată ci dimpotrivă, ea finanțează activele imobilizate nete.

Nivelul necesarului de fond de rulment a fost :

în anul 2007 de –180,48 lei;

în anul 2008 de – 478,24 lei (a scăzut cu 297,76 lei față de anul anterior);

în anul 2009 de –1057,78 (a scăzut cu 579,54 lei față de anul 2008).

Evoluția necesarului de fond de rulment este prezentată în figura nr. 3.5.

EMBED MSGraph.Chart.8 \s

Fig. nr. 3.5. Evoluția necesarului de fond de rulment

Această scădere a necesarului de fond de rulment se datorează creșterii într-un ritm mai rapid a pasivelor curente față de activele curente, astfel:

în anul 2008 activele curente cresc doar cu 379,88 lei ( 73.08% în mărimi relative ) față de creșterea pasivelor curente de 677,65 lei ( 96.76% în mărimi relative );

în anul 2009 activele curente cresc cu 693,83 lei (77.12% în mărimi relative ) față de pasivele curente care cresc cu 1273,37 lei ( 92.41% în mărimi relative ).

Creșterea activelor curente are următoarele cauze:

creșterea nivelului creanțelor cu 252,77 lei (2008) și cu 295,87 lei (2009);

creșterea nivelului stocurilor cu 127,11 lei (2008) și cu 397,96 lei (2009).

Creșterea pasivelor curente s-a datorat creșterii datoriilor pe termen scurt cu 677,65 lei (2008) și cu 1273,37 lei (2009). Sucursala nu are credite bancare pe termen scurt.

Rata de finanțare ciclică (Rfc) care reflectă măsura în care resursele financiare grupate în capitalurile temporare acoperă utilizările grupate în activele temporare, este mai mare decât 100%. Aceasta semnifică faptul că nevoile cu caracter permanent sunt finanțate integral din surse cu caracter temporar , degajandu-se surse ciclice excedentare, adică un necesar de fond de rulment negativ. În acest caz necesarul de fond de rulment constituie o sursă temporară care nu trebuie finanțată ci dimpotrivă, ea finanțează activele imobilizate nete.

În plus, indicatorul are o evoluție crescătoare pe întreaga perioadă analizată. Nivelul ratei de finanțare ciclică este peste limita maxim permisibilă, datorită creșterii într-un ritm mai rapid a pasivelor curente față de activele curente.

Evoluția ratei de finanțare ciclică este prezentată în figura nr. 3.6.

EMBED MSGraph.Chart.8 \s

Fig.nr.3.6.Finantarea nevoilor curente din surse curente

Această situație este apreciată ca fiind pozitivă (necesarul de fond de rulment negativ) dacă este determinată de:

accelerarea vitezei de rotație a stocurilor și creanțelor (vezi viteza de rotație a creditului clienți, tabelul 3.5. pag 56.

angajarea unor datorii de exploatare cu termene de plată mai relaxate (vezi viteza de rotație a creditului furnizor, tabelul 3.6. pag.56.

Viteza de rotație a stocurilor este prezentată în tabelul tabelul 3.9.

Viteza de rotație a stocurilor totale

Tabel 3.9

Față de anul 2007, viteza de rotație a stocurilor totale a crescut, ceea ce înseamnă că se reduce timpul de transformare a activelor circulante în lichidități cu efecte pozitive asupra trezoreriei.

Analizând viteza de rotație a creditului clienți și viteza de rotație a creditului furnizor se observă că pe întreaga perioadă analizată, firma încasează mai repede și plătește mai târziu, ceea ce constituie un avantaj pentru firmă atâta timp cât sunt respectate termenele contractuale. Viteza de rotație a creditului furnizor crește față de anul 2008, astfel unul din motivele creșterii pasivelor curente într-un ritm mai accentuat decât creșterea activelor curente este tocmai decalajul existent între încasarea creanțelor și plata obligațiilor.

Necesarul de fond de rulment din exploatare este prezentat în tabelul 3.10.

Necesarul de fond de rulment aferent exploatării

Tabelul 3.10

Necesarul de fond e rulment aferent exploatarii are valori negative pe întreaga perioadă analizată și o tendință de scădere de la un an la altul., ceea ce înseamnă că a existat un surplus de resurse temporare în raport cu nevoile temporare ale exploatării. Acest lucru s-a datorat practic creșterii într-un ritm mai rapid a pasivelor de exploatare față de activele de exploatare.

Rata de finanțare ciclică a exploatării, pe întreaga perioadă analizată, arată că nevoile cu caracter temporar au fost finanțate integral din surse cu caracter temporar, obținându-se un necesar de fond de rulment aferent exploatării negativ.

Necesarul de fond de rulment în afara exploatării este prezentat în tabelul 3.11.

Necesarul de fond de rulment în afara exploatării

Tabelul 3.11

Necesarul de fond de rulment în afara exploatării a fost negativ pe întreaga perioadă analizată fapt ce a reflectat un excedent de resurse ciclice în raport cu nevoile ciclice în afara exploatării.

2.8.2. ABORDAREA DINAMICĂ A NECESARULUI DE FOND DE RULMENT

Calculul necesarului de fond de rulment în varianta dinamică, al sucursalei Casa de Expeditii din cadrul CNPR este prezentat în tabelul 3.12, datele inițiale fiind preluate din bilanțul funcțional al sucursalei prezentat în Anexa 5.

Determinarea necesarului de fond de rulment

Tabelul 3.12

Pentru analiza necesarului de fond de rulment pe baza bilanțului funcțional se ține seama și de ratele de structură ale elementelor de activ și pasiv respectiv rata resurselor ciclice și rata utilizărilor ciclice. Acestea sunt prezentate în tabelul 3.13.

Structura utilizărilor și resurselor ciclice

Tabel 3.13.

Rata resurselor ciclice, care reflectă măsura în care participă resursele ciclice la finanțarea activității, a fost în ultimul an de 75.51 % față de 63.55% în anul 2007 semnificând sporirea importanței finanțării ciclice în total finanțare.

Rata utilizărilor ciclice , care reflectă participarea activelor ciclice în total patrimoniu a fost de 47.17% în 2008 a crescut la 49.42% în 2006 (semnificând mărirea gradului de importanță ca nevoie de finanțat a utilizărilor ciclice) și a scăzut la 45.47% în anul 2009.

Diferența dintre rata utilizărilor ciclice și rata resurselor ciclice reflectă măsura în care necesarul de fond de rulment participă la constituirea nevoilor totale de finanțat a activității. Pe întreaga perioadă analizată rata utilizărilor ciclice este mai mică decât rata resurselor ciclice.

Nevoia de fond de rulment a înregistrat valori negative și o tendință de scădere pe întreaga perioadă analizată ceea ce înseamnă că a existat permanent un surplus de surse temporare în raport cu nevoile temporare, acestea fiind folosite pentru finanțarea nevoilor permanente (activelor imobilizate).

Rata finanțării ciclice pe întreaga perioadă de analiză arată că activele curente sunt finanțate integral din surse curente și există un necesar de fond de rulment negativ.

În plus indicatorul are o tendință de creștere de la o perioadă la alta ( Rfc>100%, Rfc1>Rfc0) ceea ce reflectă o îmbunătățire a echilibrului financiar curent.

Aprecierea echilibrului curent pentru activitatea de exploatare

Rata resurselor ciclice din exploatare, care reflectă măsura în care participă resursele ciclice de exploatare la finanțarea globală a activității a fost în ultimul an de analiză de 74.93% sporind cu 0.29% față de anul precedent, semnificând sporirea importanței finanțării ciclice a exploatării în total finanțare.

Rata utilizărilor ciclice din exploatare, care reflectă participarea activelor ciclice din exploatare la constituirea patrimoniului a fost de 45.23% în ultimul an de analiză față de 49.18% în anul anterior, înregistrând o scădere de 3.95% și o reducere a gradului de importanță ca nevoie de finanțat a utilizărilor ciclice din exploatare.

Diferența dintre rata utilizărilor ciclice și rata resurselor ciclice din exploatare reflectă măsura în care necesarul de fond de rulment al exploatării participă la constituirea nevoilor totale de finanțat a activității. Pe întreaga perioadă analizată rata resurselor ciclice din exploatare este mai mare decât rata utilizărilor ciclice din exploatare.

Nevoia de fond de rulment a fost pe întreaga perioadă analizată negativă și a înregistrat o tendință de scădere ceea ce înseamnă că a existat un surplus de resurse temporare în raport cu nevoile temporare ale exploatării. Acest lucru s-a datorat creșterii într-un ritm mai rapid a pasivelor ciclice decât a activelor ciclice din exploatare.

Rata de finanțare ciclică din exploatare pe întreaga perioadă analizată arată că nevoile cu caracter temporar din exploatare au fost acoperite integral din surse cu caracter temporar, degajându-se un necesar de fond de rulment din exploatare negativ.

b). Aprecierea echilibrului curent pentru activitatea din afara activității de exploatare se obține prin metoda diferențială, deoarece de regulă nu se stabilesc legături de cauzalitate.

Rata resurselor ciclice din afara exploatării înregistrează o scădere pe întreaga perioadă analizată semnificând reducerea importanței finanțării ciclice din afara exploatării în total finanțare.

Rata utilizărilor ciclice din afara exploatării se menține constantă în ultimul an de analiză.

Necesarul de fond de rulment din afara exploatării înregistrează valori negative pe întreaga perioadă analizată, în creștere față de primul an de analiză ceea ce semnifică existența unui surplus de resurse temporare față de nevoile temporare din afara exploatării.

Rata de finanțare ciclică din afara exploatării pe întreaga perioadă analizată arată că nevoile cu caracter temporar din afara exploatării au fost acoperite integral din surse cu caracter temporar, degajându-se un necesar de fond de rulment din afara exploatării negativ.

2.9. ANALIZA TREZORERIEI

2.9.1. ABORDAREA STATICĂ A TREZORERIEI

Calculul trezoreriei la sucursala Casa de Expeditii, în variantă statică este prezentat în tabelul 3.14. Pentru calcul au fost utilizate date din bilanțul financiar al firmei prezentat în Anexa 4.

Determinarea trezoreriei nete

Tabelul 3.14.

Evoluția trezoreriei este prezentată în figura nr. 3.7.

EMBED MSGraph.Chart.8 \s

Fig. nr.3.7. Evoluția trezoreriei nete

Pe întreaga perioadă analizată trezoreria netă este pozitivă, deci excedentul de finanțare se va regăsi sub forma disponibilităților bănești proprii din conturi bancare și din casă. În acest caz spunem că sucursala analizată Casa de Expeditii se găsește într-o situație favorabilă.

Situația trezoreriei este următoarea:

în anul 2007 trezoreria netă este de 112,65 lei;

în anul 2008 trezoreria netă este de 163,95 lei, ea a crescut față de anul precedent cu 51,30 lei în mărimi absolute sau cu 46% în mărimi relative;

în anul 2009 trezoreria netă este de 340,49 lei, ea a crescut cu 176,54 lei în mărimi absolute sau cu 62% în mărimi relative.

Creșterea trezoreriei se datorează scăderii necesarului de fond de rulment într-un ritm mai accentuat față de scăderea fondului de rulment.

Ne aflăm în situația de echilibru financiar deoarece avem:

un deficit de nevoi de 717,30 lei (2009)

surse excedentare de 1057,79 lei (2009).

Este un echilibru financiar anormal când sursele ciclice de finanțare, finanțează nevoi permanente (echilibru financiar normal când sursele permanente excedentare finanțează nevoile ciclice).

Nu întotdeauna o trezorerie pozitivă este și semnul unei situații favorabile, deoarece pe termen lung abundența disponibilităților ar putea semnifica și o insuficiență a utilizării lor.

Analiza trezoreriei presupune determinarea mărimii și sensului mișcării titlurilor de plasament, disponibilităților în conturi la bănci și în casă, a creditelor bancare pe termen scurt și a altor valori de trezorerie.

Structura funcțională a trezoreriei este prezentată în tabelul 3.15.

Trezoreria netă

Tabelul 3.15.

Trezoreria de activ este pozitivă, având o tendință de creștere de la o perioadă la alta fiind egală cu trezoreria netă ( trezoreria de pasiv este egală cu 0, sucursala nu are credite bancare pe termen scurt ceea ce înseamnă că sucursala reușește să-și finanțeze activitatea de exploatare fără să apeleze la credite de trezorerie).

Analiza fluxului net de trezorerie este prezentată în tabelul 3.16.

Fluxul net de trezorerie

Tabelul 3.16.

Evoluția fluxului monentar net este prezentată în figura nr. 3.8.

EMBED MSGraph.Chart.8 \s

Fig. nr. 3.8. Evoluția fluxului monetar net

În perioada analizată fluxul monetar net , care măsoară diferența de numerar degajată dintre încasările și plățile unui exercițiu, a fost pozitiv, situația fiind din acest punct de vedere favorabilă sucursalei Casa de Expeditii.

Situația fluxul monetar net este următoarea :

în 2007 fluxul monetar net a fost de 112,65 lei;

în 2008 fluxul monetar net a fost de 51,30 lei, înregistrând o scădere cu 61,36 lei în mărimi absolute față de anul precedent;

în 2009 fluxul monetar net a fost de 176,54 lei, înregistrând o creștere de 125,24 lei față de anul 2008.

Această evoluție se datorează în principal deficitului de trezorerie în afara exploatării. Pentru activitatea de exploatare se observă creșterea fluxului de numerar, ceea ce evidențiează validarea eficienței activității de bază.

Schematic modul de realizare a echilibrului financiar în anul curent, pe baza indicatorilor calculați se prezintă în tabelul de mai jos:

NEVOI RESURSE

Tabel. nr. 3.17. Echilibrul financiar

Necesarul de fond de rulment negativ (-1057,79 lei) este echivalent unei surse de finanțare și nicidecum unei nevoi de finanțare care trebuie finanțată astfel încât se obține o trezorerie netă pozitivă (340,49 lei).

2.9.2. ABORDAREA DINAMICĂ A TREZORERIEI

Calculul trezoreriei la sucursala Casa de Expeditii, în variantă dinamică este prezentat în tabelul 3.18., utilizând datele din bilanțul funcțional al firmei, prezentat în anexa 5. Analiza în dinamică a trezoreriei nete se bazează și pe compararea ratelor de structură ale elementelor de activ și pasiv respectiv rata trezoreriei de activ și rata trezoreriei de pasiv.

Determinarea trezoreriei nete

Tabelul 3.18.

Rata trezoreriei de pasiv este egală cu zero pe întreaga perioadă analizată ceea ce semnifică faptul că firma nu a fost nevoită să apeleze la credite de trezorerie pentru a-și finanța activitatea curentă.

Rata trezoreriei de activ a fost de 10.23% în anul 2007, a scăzut cu 1.22% în anul 2008, pentru ca în anul 2009 să crească la 9.69% (cu 0.68%) ceea ce confirmă o trezorerie netă pozitivă și un flux monetar net pozitiv, ceea ce înseamnă că firma reușește să-și acopere nevoile globale de finanțat pe seama resurselor financiare globale, fapt ce a generat un excedent de trezorerie.

Analiza comparativă a rezultatelor obținute prin cele două abordări luate în calcul pune în evidență următoarele aspecte semnificative:

datorită diferențelor mici între bilanțul contabil și cel financiar și funcțional se obțin aceleași valori ale indicatorilor echilibrului financiar prin ambele abordări;

varianta funcțională identifică nivelul nevoilor și pe cel al surselor de finanțare a acestora din perspectiva continuității activității firmei.

CONCLUZII

Din analiza celor patru indicatori ai echilibrului financiar putem determina următoarele:

patrimoniul net este pozitiv și în creștere (în valori absolute) pe întreaga perioadă analizată, așadar valoarea netă a crescut permanent în acest interval;

necesarul de fond de rulment este negativ și în scădere ceea ce înseamnă că există un surplus de resurse temporare în raport cu nevoile temporare de finanțare;

trezoreria netă este pozitivă și în creștere, fiind o situație favorabilă pentru firmă, pe termen scurt;

fondul de rulment este negativ și înregistrează o tendință de scădere, ceea ce ne arată insuficiența resurselor permanente pentru acoperirea nevoilor permanente, astfel încât nevoile permanente excedentare se impun a fi finanțate din surse temporare realizându-se un puternic dezechilibru financiar;

valoarea pozitivă și în creștere a trezoreriei nete, poate duce, pe termen lung, la apariția unor “disponibilități leneșe”, ceea ce semnifică insuficienta utilizare a lor cu efecte negative în remunerarea capitalului;

raportul contabil net a înregistrat o tendință permanentă de scădere, pe întregul interval analizat, ceea ce semnifică reducerea gradului de independență financiară a patrimoniului firmei.

Concluziile evidențiate de analiza echilibrului financiar la sucursala Casa de Expeditii din cadrul Companiei Naționala Poșta Română sunt:

Sucursala se află în situația de echilibru financiar anormal dat de faptul că nevoile permanente sunt finanțate din resurse temporare, contrar principiilor de finanțare;

Activul net contabil al sucursalei, crește pe întreaga perioadă analizată ceea ce înseamnă că averea netă a acționarilor a crescut permanent, aceasta fiind o situație favorabilă sucursalei, însă raporul contabil net înregistrează o tendință de scădere ceea ce înseamnă reducerea gradului de independență a patrimoniului (situație cauzată de faptul că datoriile totale cresc într-un ritm mai rapid față de activele totale);

Fondul de rulment în perioada analizată, înregistrează valori negative și o tendință descrescătoare de la un an la altul, datorită creșterii într-un ritm superior a activelor imobilizate față de capitalul permanent ( situația financiară a firmei pe termen lung se îmbunătățește datorită rezultatelor exploatării degajate de investiții ).

Principalul factor al reducerii fondului de rulment este politica de investiții și expansiune promovată de întreprindere, investițiile în imobilizări corporale crescând de la un an la altul, creștere ce devansează creșterea capitalului permanent.

Fondul de rulment străin este nul în primii doi ani de analiză, ceea ce reprezintă un semn bun din punct de vedere al autonomiei financiare a agentului economic dar un împrumut pe termen mediu și lung ar fi permis firmei să-și consolideze capitalul permanent pentru a ajunge la o structură financiară adecvată pentru politica de investiții promovată de aceasta (ținând cont de faptul că rata economică de rentabilitate trebuie să fie superioară ratei dobânzii de pe piața de capital pentru ca împrumutul să producă efectele scontate).

O altă modalitate de îmbunătățire a echilibrului financiar pe termen mediu și lung o reprezintă majorarea capitalului permanent prin creșterea capitalului social .

Necesarul de fond de rulment înregistrează pe întreaga perioadă analizată, valori negative ceea ce înseamnă că firma are un surplus de resurse temporare în raport cu nevoile temporare, caz în care necesarul de fond de rulment finanțează nevoile permanente contrar principiilor de finanțare.

Această situație se datorează creșterii pasivelor curente într-un ritm mai accentuat față de creșterea activelor curente, situație apreciată ca fiind pozitivă pentru firma analizată deoarece este determinată de accelerarea vitezei de rotație a stocurilor și a creanțelor precum și de angajarea unor datorii de exploatare cu termene de plată mai relaxate.

În ceea ce privește trezoreria netă, aceasta are valori pozitive și în creștere datorită faptului că necesarul de fond de rulment este suficient pentru a finanța integral activele imobilizate, situație apreciată ca fiind pozitivă pentru firmă.

Trezoreria de pasiv este egală cu zero ceea ce înseamnă că firma reușește să-și finanțeze activitatea de exploatare fără să apeleze la credite de trezorerie.

Fluxul monetar net evidențiază o diferență pozitivă între încasările și plățile efectuate de firmă, ceea ce reprezintă o situație pozitivă pentru firmă.

Având în vedere situația sucursalei Casa de Expeditii în ceea ce privește echilibrul financiar, situație constatată prin analiza indicatorilor de apreciere a acestuia, este necesară fundamentarea unor măsuri pentru îmbunătățirea echilibrului financiar al firmei.

Având în vedere puternicul dezechilibru financiar pe termen mediu și lung (fond de rulment negativ) dat de faptul că activele imobilizate cresc într-un ritm mai rapid decât capitalurile pemanente, apare necesitatea luării unor măsuri care să ducă fie la scăderea activelor imobilizate fie la creșterea capitalurilor permanente.

Astfel:

diminuarea activelor imobilizate prin amortizare, care devine sursă de autofinanțare sau prin vânzarea unor active fixe care nu mai sunt necesare procesului de exploatare a firmei;

creșterea capitalului permanent prin sporirea capitalului propriu prin acumularea rezervelor, primirea de subvenții pentru investiții, repartizări din profit sau prin majorarea capitalului social .

Anexa nr. 1 BILANȚ CONTABIL al Sucursalei Casa de Expeditii

Lei

Lei

Anexa nr. 2 CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE

Lei

Anexa nr.3 SITUAȚIA CREANȚELOR ȘI A DATORIILOR

Lei

Lei

Anexa nr. 4 BILANȚUL FINANCIAR al Sucursalei Casa de Expeditii

Lei

Lei

Anexa nr. 5 BILANȚUL FUNCȚIONAL al Sucursalei Casa de Expeditii

Lei

Lei

Anexa nr. 6. TABLOUL SOLDURILOR INTERMEDIARE DE GESTIUNE

Lei

BIBLIOGRAFIE

2 BALU M. – Analiza economico – financiara. Teorie si aplicatii practice Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti-2006 si 2007

3. BISTRICEANU GH. –Finantele agentilor economici, Editura Economica, Bucuresti, 2001.

4. BRAN P. –Finantele intreptinderii, Editura Economica, Bucuresti, 2007

5. OPREA C, DOBRIN M, – Contabilitate. Baze. Probleme practice, monografii contabile. risc și eficientă în afaceri, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti-2006.

6. COMAN F. – Contabilitatea financiara a societatilor comerciale, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti-2006 si 2007.

7. DUMITRU M..- Gestiunea financiara a intrprinderii, Editura Fundatiei Romania de Maine, editia a II-a Bucuresti-2007.

8. GOGU E., LILEA E., BIJI E., VATUI M. –Statistica aplicata in economie, Editura Oscar Print, Bucuresti, 2005

9. GRIGORESCU JUDITH C.-Analiza economico-financiara,Editura Unioversitara, Bucuresti,2008.

10. IONESCU C.– Contabilitate. Baze si proceduri, Editura Fundatiei Romania de Maine, , editia a III-a Bucuresti-2008.

11. DOBRIN M. – .Contabilitate baze -proceduri o abordare integrala moderna-Editura Fundatiei Romania de Maine, editia a III-a, Bucuresti-2009

13. RADUTII A., MOISE N. – Contabilitea agentilor economici, Editura Pro Universitara, Bucuresti, 2005.

18. VINTILA G.- Gestiunea financiara a inteprinderii, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2008.

BIBLIOGRAFIE

2 BALU M. – Analiza economico – financiara. Teorie si aplicatii practice Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti-2006 si 2007

3. BISTRICEANU GH. –Finantele agentilor economici, Editura Economica, Bucuresti, 2001.

4. BRAN P. –Finantele intreptinderii, Editura Economica, Bucuresti, 2007

5. OPREA C, DOBRIN M, – Contabilitate. Baze. Probleme practice, monografii contabile. risc și eficientă în afaceri, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti-2006.

6. COMAN F. – Contabilitatea financiara a societatilor comerciale, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti-2006 si 2007.

7. DUMITRU M..- Gestiunea financiara a intrprinderii, Editura Fundatiei Romania de Maine, editia a II-a Bucuresti-2007.

8. GOGU E., LILEA E., BIJI E., VATUI M. –Statistica aplicata in economie, Editura Oscar Print, Bucuresti, 2005

9. GRIGORESCU JUDITH C.-Analiza economico-financiara,Editura Unioversitara, Bucuresti,2008.

10. IONESCU C.– Contabilitate. Baze si proceduri, Editura Fundatiei Romania de Maine, , editia a III-a Bucuresti-2008.

11. DOBRIN M. – .Contabilitate baze -proceduri o abordare integrala moderna-Editura Fundatiei Romania de Maine, editia a III-a, Bucuresti-2009

13. RADUTII A., MOISE N. – Contabilitea agentilor economici, Editura Pro Universitara, Bucuresti, 2005.

18. VINTILA G.- Gestiunea financiara a inteprinderii, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2008.

Anexa nr. 1 BILANȚ CONTABIL al Sucursalei Casa de Expeditii

Lei

Lei

Anexa nr. 2 CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE

Lei

Anexa nr.3 SITUAȚIA CREANȚELOR ȘI A DATORIILOR

Lei

Lei

Anexa nr. 4 BILANȚUL FINANCIAR al Sucursalei Casa de Expeditii

Lei

Lei

Anexa nr. 5 BILANȚUL FUNCȚIONAL al Sucursalei Casa de Expeditii

Lei

Lei

Anexa nr. 6. TABLOUL SOLDURILOR INTERMEDIARE DE GESTIUNE

Lei