Analiza Echilibrului Financiar
Introducere
În această lucrare sunt prezentate atât aspectele teoretice cât și cele practice ale analizei echilibrului financiar. O analiză a echilibrului financiar este necesară deoarece evidențiază situația patrimonială a întreprinderii prin totalitatea metodelor și tehnicilor folosite.
Am ales această temă doarece sunt de părere că analiza echilibrului financiar îndeplinește o importantă funcție, și anume aceea de a pune în evidență modul de gestionare al patrimoniului și capitalurilor întreprinderii, pentru a se înregistra o prosperitate continuă și o creștere a profitului. Un alt rol pe care îl îndeplinește analiza echilibrului financiar este acela de a informa conducerea societății comerciale cu privire la mediul exterior și influențele pe care acesta le exercită asupra activității întreprinderii.
Lucrarea cuprinde trei capitole:
În primul capitol este prezentat mediul economic din perioada actuală din România.
În al doilea capitol este prezentat obiectul de analiză al lucrării, societatea comercială cu răspundere limitată PETROLEUM SAFETY SOLUTIONS, respectiv: modul de înființare, misiunea și obiectivele sale, mixul de marketing al firmei, piața pe care își desfășoară activitatea, concurența și clienții. S-a efectuat și o analiză a mediului de marketing a firmei, precum și o analiză SWOT a întreprinderii și a pricipalilor indicatori economico-financiari.
În ultimul capitol al lucrării sunt abordate aspectele teoretice ale analizei echilibrului financiar și analiza echilibrului financiar la S.C. PETROLEUM SAFETY SOLUTIONS S.R.L. Pe baza situațiilor financiare din anii 2013, 2014 și 2015 sunt calculați indicatorii echilibrului financiar și cei ai lichidității și solvabilității întreprinderii.
Capitolul 1 – Mediul economic din România 2015
După anul 1989 economia României a suferit un declin tot mai pronunțat. Nu s-a realizat macrostabilizarea, economia de piață a continuat să fie un deziderat, productivitatea muncii se află la un nivel scăzut, consumurile au crescut, resursele naturale nu sunt valorificate, nivelul inflației este ridicat, șomajul a continuat să crească și produsul intern brut scade.
În prezent, întreaga economie mondială trece printr-o perioadă dificilă din cauza crizei economice, criză ale cărei efecte și-au făcut simțită prezența atât în România, cât și în țările dezvoltate.
Din ultimul trimestru al anului 2008, criza financiară s-a instalat și în România, stopând creșterea economică. Potrivit datelor BNR, până în anul 2008 această creștere economică a fost finanțată de intrările substanțiale de capital străin, aproximativ 36 miliarde de euro. Acest capital a fost din păcate investit (66%) în sectoare ce nu asigură creșterea economică, sectorul de servicii de intermediere financiară și de asigurări, fiind orientat în procent mai mic spre sectoarele ce asigură o creștere economică, de exemplu sectorul industriei prelucrătoare.
Pe fondul instalării crizei financiare, respectiv de diminuarea a investițiilor străine, din anul 2009 până în 2011, PIB a înregistrat valori negative. Cea mai mare scăderea a PIB a avut loc în anul 2009, când acesta a scăzut de la 7,3% în 2008, la -6,6%.
În anii 2010 și 2011 PIB a crescut cu 5,5%, respectiv 8,9% față de anul 2009, iar această creștere s-a datorat în special creșterii exportului de bunuri și servicii. Influențele negative au venit în principiu din partea construcțiilor, a activităților de comerț, reparării de articole casnice și automobile, restaurantelor, hotelurilor, telecomunicațiilor și transporturilor, celelalte ramurii reducându-și nivelul de activitate într-un mod scăzut.
În anul 2012 s-a înregistrat o creștere a PIB cu doar 0,7% față de anul 2011, creștere influențată în procent de 7,9% de creșterea activității din sectorul de activitați de servicii administrative și de suport, influența de 4,7% a venit din partea tranzacțiilor imobiliare, iar restul din sectorul de informații și telecomunicații, hoteluri, restaurante, construcții și alte servicii.
Anul 2013 a fost unul favorabil pentru economia țării, deoarece PIB a crescut cu 3,5% față de anul 2012 fiind influențat pozitiv.
PIB-ul real de pe trimestrul I 2015, adică ajustat sezonier, a fost pentru prima dată de la criză încoace mai mare decât cel din trimestrul III 2008, vârful de după Revoluție, arată datele prezentate la sfârșitul săptămânii trecute de către Institutul Național de Statistică (INS)
http://www.zf.ro/eveniment/romania-a-iesit-din-criza-pib-ul-din-t1-2015-l-a-egalat-pe-cel-din-t3-2008-varful-de-dupa-revolutie-14420301
Investițiile străine, Investitiile directe ale nerezidentilor in Romania au insumat
1.659 milioane euro, din care participatiile la capital (inclusiv profitul reinvestit net estimat) au inregistrat 943 milioane euro, iar creditele intragrup 716 milioane euro (net), se arata intr-un comunicat al Bancii Nationale a Romaniei.
In prima jumatate a anului 2015, investitiile s-au plasat la 1,19 miliarde euro, din care numai 78 milioane euro reprezentau credite intragrup. Cel mai ridicat nivel din acest an al investitiilor straine a fost consemnat in martie, cand au atins 476 milioane euro. In ianuarie au fost plasate 299 milioane euro pe piata locala, iar in aprilie investitiile s-au situat la 279 milioane euro. La polul opus, in februarie s-au realizat investitii de doar 110 milioane euro, iar in mai de 123 milioane euro.
http://www.wall-street.ro/articol/Economie/187477/investitiile-straine-directe-au-crescut-cu-39-ajungand-la-1-66-mld-euro-in-primul-semestru.html
In anul 2015, la cresterea produsului intern brut au contribuit toateramurile economiei, mai putin agricultura. Acesta reprezentand 4.4% din PIB.
O contribuție negativă importantă la creșterea PIB a avut‐o exportul net (‐1,6%), consecință a creșterii cu 4,7% a volumului exporturilor de bunuri și servicii corelată cu o creștere mai mare a volumului importurilor de bunuri și servicii, cu 8,4%.
Vânzarea cu amănuntul in 2015, comparativ cu perioada similară din 2014 a înregistrat o creștere cu 8,2% datorită creșterii vânzărilor de produse alimentare, băuturi și tutun (+18,4%), comerțului cu amănuntul al carburanților pentru autovehicule în magazine specializate (+6,1%) și vânzărilor de produse nealimentare (+1,8%).
http://www.agerpres.ro/economie/2016/01/07/cifra-de-afaceri-din-comertul-cu-amanuntul-a-crescut-cu-8-2-in-perioada-ianuarie-noiembrie-2015-10-12-17
Volumul construcțiilor noi Pe întreg anul 2015, volumul lucrărilor de construcții a crescut pe total, ca serie brută, cu 10,4%, iar pe elemente de structură au avut loc creșteri astfel: lucrările de reparații capitale – cu 31,8%, lucrările de întreținere și reparații curente – cu 13,3%, și la lucrările de construcții noi – cu 5,2%.
http://www.capital.ro/volumului-lucrarilor-de-constructii-a-crescut-cu-104-in-2015.html
Rata șomajului a coborât la 4,88%, la finele lunii noiembrie, când numărul total de șomeri înregistrați în evidențele agențiilor teritoriale pentru ocuparea forței de muncă era de 434.739 persoane.
http://www.agerpres.ro/economie/2015/12/31/retrospectiva-2015-crestere-economica-peste-asteptari-inflatia-a-intrat-pe-teritoriu-negativ-15-14-00
Deficitul bugetar Execuția bugetului general consolidat pe anul 2015 s-a încheiat cu un deficit de 1,47% din PIB.
El se încadrează în ținta de 1,85% din PIB stabilită prin Strategia fiscal-bugetară pe anul 2015, a anunțat Guvernul. Față de anul precedent, deficitul înregistrat s-a redus de la 1,72% la 1,47% din PIB, respectiv o reducere în termeni nominali cu 1,1 miliarde de lei.
http://www.evz.ro/deficitul-bugetar-in-2015-in-tinta-stabilita.html
1. Descrierea firmei
PETROLEUM SAFETY SOLUTIONSeste o societate comercială cu răspundere limitată, cu capital privat românesc 100% de 200.200 lei,cu sediul social în comuna Dragomirești Vale, sat Dragomirești Vale, str. Piersicului nr. 1, jud.Ilfov, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Ilfov sub nr. J40/6262/2011, cod unic de înregistrare 28525450, are ca activitate principală “Comerțul cu ridicata al îmbracămintei și încălțămintei“ cod CAEN 4622, și se adresează segmentului de piață OIL&GAS, industria grea, construcții, metalurgie, energetică, blocarea energiilor periculoase, telecomunicații, transporturi și mentenanță.
Așa cum reiese chiar din denumire: îmbrăcăminte și încălțăminte de protecție, protecția personală la locul de muncă este un lucru foarte serios, astfel că produsele din aceasta categorie trebuie să fie întotdeauna în conformitate cu standardele în vigoare, trebuie să fie fabricate din cele mai bune și rezistente materiale și țesături și cu cea mai mare atenție la detalii. Până la urmă, o cască de protecție ne poate salva viața nu?
“Echipamentele de protecție își arată adevărata calitate atunci când cei care le folosesc sunt conștienți de faptul că vor ajunge acasă, la familiile lor, întregi și în siguranță. Suntem dedicați și muncim zilnic pentru a ridica standardele de siguranță și să oferim soluții acolo unde alții s-ar teme să o facă.”
Virgil Iordoc, Director General
Cifra de afaceri de cca. 4.000.000 Euro acumulată din vânzarea de echipamente de protecție pentru sectorul de petrol, gaze și servicii de protecție și traning-uri “lucru la înălțime”, se bazează pe contractele încheiate cu principalii producători și furnizori.
3. Produse
Desfacerea produselor, se realizează în baza contractelor comerciale încheiate cu parteneri importanți/de renume în plan național , și anume : PETROM SA, ROMPETROL SA, SCHLUMBERGER LOGELCO , DIAMOND, M-I PETROGAS, TRANSOCEAN, CTDI LTD, EXO INTERNATIONAL, PETROLEUM EQUIPMENT,iar în domeniul prestărilor de servicii VODAFONE ROMANIA, HUAWEI, LAFARGE, APANOVA etc. care sunt jucători importanți în domeniul petrolului și gazelor, telecomunicațiilor, construcțiilor pe piață internă și externă.
4. Furnizorii de produse
Red Wing
Încălțămintea și îmbrăcămintea de protecție marca Red Wing sunt confecționate din materiale de cea mai bună calitate pentru garantarea confortului și performanțelor în timpul lucrului și sunt dedicate în special industriei Oil&Gas.
Produse Red Wing pentru protecția corpului
Produse Red Wing pentru protecția picioarelor
Branach
Furnizor principal de scări, scările Branach sunt recunoscute pe plan mondial pentru siguranță și fiabilitate. Noua colecție de scări din fibră de sticlă marca Branach prezintă durabilitate mai bună și siguranță sporită datorită noilor sisteme de fixare la sol și a paletei bogate de accesorii dedicate.
Scări și platforme
Accesorii scări și platforme
Vendimat
Vendimat este un furnizor de automat de produse și aceste automate Vendimat oferă o soluție de reducere a costurilor. Utilizarea automatelor Vendimat oferăun control foarte bun asupra consumului produselor. Producătorul a estimat scăderi ale consumului de aproximativ 20 de procente pentru produsele introduse în automatele sale.
Showa
Un furnizor important de mănuși antichimice Showa Best, realizate din nitril, latex, PVC, poliuretan pe suport textil oferă protecție totală în timpul lucrului.
Protect Evolution
Mănușile de protecție din piele din gama EVOLUTION se evidențiază prin utilizarea materialelor de cea mai bună calitate, ceea ce face ca protecția oferită să fie completă. Domeniile de aplicație în industrie sunt multiple începând cu activitatea de sudură, asamblare și mecanică fină, uz general, manevrare, manipulare până la industria grea.
MSA
Misiunea MSA este asigurarea unui mediu de lucru sigur pentru toți cei care muncesc pe întreg globul. MSA produce căști de protecție și accesorii pentru protecția capului.
Lyngsoe
Lyngsoe produce îmbrăcăminte impermeabilă și rezistentă la vânt, confortabilă pentru cel care o poartă, încă din 1999. Scopul asumat de Lyngsoe este să proiecteze și să producă cea mai bună îmbrăcăminte impermeabilă care să ofere, totodată, protecție și siguranță la locul de muncă. Compania depune eforturi constante pentru îmbunătățirea, deie din piele din gama EVOLUTION se evidențiază prin utilizarea materialelor de cea mai bună calitate, ceea ce face ca protecția oferită să fie completă. Domeniile de aplicație în industrie sunt multiple începând cu activitatea de sudură, asamblare și mecanică fină, uz general, manevrare, manipulare până la industria grea.
MSA
Misiunea MSA este asigurarea unui mediu de lucru sigur pentru toți cei care muncesc pe întreg globul. MSA produce căști de protecție și accesorii pentru protecția capului.
Lyngsoe
Lyngsoe produce îmbrăcăminte impermeabilă și rezistentă la vânt, confortabilă pentru cel care o poartă, încă din 1999. Scopul asumat de Lyngsoe este să proiecteze și să producă cea mai bună îmbrăcăminte impermeabilă care să ofere, totodată, protecție și siguranță la locul de muncă. Compania depune eforturi constante pentru îmbunătățirea, dezvoltarea și inovarea gamelor sale de produse, iar toate modelele de îmbrăcăminte sunt certificate conform ultimelor standarde europene: EN343, EN ISO 14116, EN1149, EN471 și EN13034. Alegerea unui articol Lyngsoe echivaleazăcu alegerea celei mai bune soluții impermeabile și antivânt în materie de îmbrăcăminte, disponibile pe piață la ora actuală.
LO/TO Blocarea energiilor periculoase
Compania americană Brady oferă o gamă completă de produse și servicii utilizate la blocarea energiilor periculoase: lacăte, sisteme de blocare, imprimante.
5. Safety Academy
Safety Academy , primul centru de pregătire pentru lucru la înățtime din Europa de Est.
Primele companii care au beneficiat de aceste traininguri sunt: Vodafone România, Arcelor Mittal Galați, Arcelor Mittal Hunedoara, E-on Moldova, Lafarge Medgidia, Huawei Technologies Ltd, Orange și alte companii.
Academia de lucru la inălțime oferă cursuri de nivel superior pe baza unor programe de instruire standard sau personalizate în funcție de industrie.
Cursurile sunt structurate pe module, astfel încât sa poată acoperi o gamă largă de industrii unde este necesar și sau obligatoriu acest curs: Telecomunicații, Petrol și Gaze, Transporturi, Construcții, Electrica, Metalurgie, Mententanță sau Utilități.
Cursurile academiei de lucru la înălțime sunt realizate sub egida Petroleum Safety Solutions și Capital Safety. Trainingurile sunt susținute de către persoane calificate, cu experiență, absolvente a cursurilor “Institute Technique de Formation En Hauter” din Paris si Tag Capital Safety, oferind o amplă experiență practică și concretă, incluzând mai multe sectoare de activitate : petrol și gaze, construcții, telecomunicații, servicii publice, energie regenerabilă etc.
Tipuri de cursuri:
Height Safety Awareness
Height Safety Worker
Height Safety Rescue
Rooftop Safety Awareness
Roof Worker
Basic Tower Climber
Fixed Ladder Access & Rescue
Tower Rescue
Cabloc Installer & User Training
Cabloc Maintenance & Inspection
Alte cursuri personalizate in functie de specificul activitatii dumneavoastra.
În baza acestor cursuri se eliberează un certificat recunoscut la nivel european, cu valabilitate de 1 an de la data emiterii. Pentru continuarea calificării este necesar un nou modul de actualizare ce se va realiza independent.
6. Structura organizatorică
Managementul societății este configurat ca un sistem de organizare în plan orizontal, cu ramificații/dezvoltare pe plan vertical.
În varful piramidei, este prezent Directorul General cu experiență în domeniu de peste 15 ani, cu atribuții de conducere,planificare, organizare și coordonare a activității societății și a compartimentelor aflate în directa subordine, și anume :
Departamentul vânzări: 1 responsabil
Departamentul achiziții –importuri: 1 responsabil
Departamentul logistică: 1 responsabil
Departamentul marketing: 1 responsabil
Departamentulfinanciar – contabilitate: 1 responsabil
Departamentul Resurse Umane: 1 responsabil
Managerul diferă de leader prin poziția și autoritatea oficială de care dispune. Managerul prezintă cateva trăsături și anume:
are o dublă profesionalizare;
dispune de autoritate și răspundere;
influențează comportamentul salariaților;
dispune de cunoștințe necesare eficientizării relației cu salariații;
suportă solicitările și stresul funcției de conducere, etc.
7.Concurenții
Renania este cel mai important furnizor de echipamente de protecția muncii din România, și-a planificat vânzări cu 22% mai mari față de 2010, în valoare de 22,5 mil. Euro față de Petroleum Safety Solutions care și-a prognozat vânzări cu 15% mai mari față de 2011.
Compania este furnizor de soluții integrate și complete pentru protecția muncii și derulează operațiuni de import, distribuție și export.
Reprezentanții Renania mizează pe consolidarea forței de vânzări, pe restructurarea portofoliului de produse și pe optimizarea condițiilor și surselor de achiziții.
Cerințele privind protectia si siguranta la locul de munca sunt din ce in ce mai stricte, punandu-se foarte mare accent pe imbracamintea si incaltamintea de protectie specifice mediului de lucru in care un muncitor isi desfasoara activitatea.
Era si firesc ca vor aparea pe piata foarte multi producatori, pentru a acoperi cererea de astfel de echipamente de protectie personala.
NAKITA PROD COMIMPEX S.R.L. din Târgu Mureș, a fost înființată în anul 1992, iar producerea și comercializarea echipamentelor individuale și a sistemelor complexe de protecție pentru lucru la înălțime, precum și a echipamentelor tehnice de electrosecuritate a început în anul 1996.……………………………………………
Cu o experiență de peste 15 ani în producția și comercializarea de echipamente de protecție, Nakita vinde o gamă de produse atent selecționate pentru a satisface cele mai exigente nevoi ale clienților săi. Acest scop a fost atins datorită orientării consecvente spre producători cu tradiție, lideri mondiali a căror viziune este de a combina protecția cu confortul la locul de muncă și de a proteja angajatul din cap până-n picioare.
Societatea DALGECO CONFECTII TEXTILE SRL este producator si distribuitor de echipament individual pentru protectia muncii, reprezentant al unora dintre cele mai recunoscute branduri de profil din Romania si din strainatate .
Echipamentele de protectie sunt prezente prin toata gama de manusi de protectie, ochelari de protectie, masti de praf sau cu utilizari speciale, centuri de siguranta si echipamente ce asigura protectia capului si protectie auditiva, precum si cea mai variata gama de incaltaminte, de la pantofi sau bocanci cu protectii simple pana la incaltaminte specializata pentru lucrul in sectoarele industriale de baza. Oferta DALGECO cuprinde si articole folosite in domeniul asistentei medicale si sanitare, pentru protectia impotriva intemperiilor si echipamente de protectia muncii cu aplicabilitati speciale: aparare, pompieri, protectie chimica, inalta vizibilitate si antistatice. Accesoriile sunt reprezentate prin dispozitive de marcare si semnalizare precum si diferite consumabile utilizate impreuna cu echipamentele de protectie.
=== 2a4c1db452f9437792fd11741be35955e86faf93_676924_1 ===
Cuprins
Introducere 2
Capitolul 1. Analiza echilibrului financiar-patrimonial 3
1.1 Indicatorii de analiza a echilibrului financiar 3
1.2 Ratele de lichiditate, indatorare și solvabilitate 11
Capitolul II. Analiza cash-flow-urilor firmei 35
Capitolul III. Analiza și evaluarea riscurilor la nivelul întreprinderii 41
3.1. Analiza pragului de rentabilitate al exploatării 41
3.2 Estimarea riscului financiar 44
3.3 Metode de estimare a riscului de faliment 49
Concluzii 52
Bibliografie 54
Introducere
În teoria firmei și, de asemenea, în practica de afaceri, economia unei firme poate fi privită din două puncte de vedere, statică și dinamică. În teoria firmei, aspectul static se reflectă în valoarea firmei, iar aspectul dinamic se reflectă în modificările acestei valori într-o perioadă. În practica comercială vorbim adesea despre situația financiară a firmei (aspectul static) și performanța (anuală) a firmei (aspectul dinamic). Aceeași dihotomie majoră este prezentă în modelul contabil al firmei. Există bilanțul pentru a reflecta situația financiară a firmei și contul de profit și pierdere pentru evaluarea performanței firmei.
În definirea performanței firmei în ceea ce privește rentabilitatea în teoria firmei, pot fi utilizate două evaluări diferite. Acestea sunt evaluarea economistului și evaluarea contabilului. Primul se bazează pe fluxurile de numerar, în timp ce acesta din urmă se bazează pe concepte de angajamente. Se poate demonstra teoretic că cele două vor fi compatibile numai în cazul foarte special al aplicării metodei anuității de depreciere în evaluarea profitului contabilului.
Mai mult, dovezile empirice din studiile de analiză a factorilor confirmă faptul că rapoartele fluxului de numerar implică informații care sunt distincte în mod unic de raporturile de angajamente.
De asemenea, comportamentul în timp al cifrelor contabile pe bază de numerar și al contabilității bazate pe angajamente arată un comportament fundamental diferit. Practica de analiză a situațiilor financiare și literatura (text) sugerează utilizarea categoriilor de rapoarte financiare. Sugestiile au un grad de coerență, chiar dacă categoriile sugerate variază într-o oarecare măsură.
Se pare că cel puțin următoarele clase apar destul de consecvent. Rentabilitatea, lichiditatea, solvabilitatea (structura financiară sau efectul de levier) și indicatorii cifrei de afaceri (randament). Dincolo de acestea, sugestiile și rezultatele empirice devin mai dispersate. Acest fapt conduce la cea de-a patra ipoteză, care este mai tentantă decât primele trei.
Capitolul 1. Analiza echilibrului financiar-patrimonial
1.1. Indicatorii de analiza a echilibrului financiar
Vorbind despre performanța corporativă, ne concentrăm asupra succeselor sau realizărilor notabile ale unei entități. O mare parte a cercetătorilor consideră performanțele corporative ca elemente ale performanțelor managementului în raport cu performanțele financiare și nefinanciare. Performanța strategică este o altă abordare a performanței corporative, fiind considerată o secvență de pași cu rolul de a asigura implementarea planurilor strategice, tactice și operaționale în conformitate cu obiectivele de realizat.
Performanța unei entități depinde de atitudinea celor însărcinați cu guvernanța față de evenimente care apar atât în interiorul, cât și în afara acesteia. Standardele internaționale recunosc că tonul oferit de managerii de vârf este un factor important în stabilirea unui mediu de control pozitiv, contribuind la implementarea unui sistem eficient de control intern.
Dacă cei însărcinați cu guvernanța nu respectă legislația care reglementează acțiunile lor, conformitatea angajaților subordonați este puțin probabilă. Dimpotrivă, o administrație care stabilește obiective clare, acordă atenție activităților de prevenire a riscurilor și demonstrează interesul personal pentru monitorizarea și dezvoltarea unor sisteme eficiente de control intern va promova o cultură în care este mai probabil ca controlul să funcționeze corect.
Comparând performanțele strategice cu activitatea de audit intern specifică intersecția și punctele comune ale aceste concepte. În concluzie, putem afirma că auditul intern ajută entitatea să-și atingă obiectivele, iar Standardele de performanță pentru practica profesională a auditului intern reglementează aceste procese.
Controlul este unul dintre instrumentele de audit intern în asigurarea implementării obiectivelor strategice, fiabilitatea informațiilor financiare și operaționale, protejarea activelor și conformitatea cu legile și reglementările în vigoare și politicile de urmat. În cele din urmă, auditul intern trebuie să susțină pe cei însărcinați cu guvernanța în procesul de implementare a strategiilor, măsurate prin performanțe strategice și manageriale.
Planurile strategice pe termen lung sunt împărțite în planuri și obiective pe termen scurt și mediu. Bugetul este planul financiar al operațiunilor economice pentru o anumită perioadă viitoare, stabilită pe baza obiectivelor. De fapt, bugetul este un plan pe termen lung, mediu sau scurt care vizează sprijinirea celor însărcinați cu guvernanța în atingerea obiectivelor. Este vizibil faptul că țintele sunt stabilite pentru a ajuta entitățile în procesul de control. Obiectivele variază de la obiectivele generale ale entității, la cel mai înalt nivel, la obiectivele fiecăruia din diferite departamente ale entității.
Lanțul sistemului de planificare și control începe cu stabilirea unor obiective care, la rândul lor, sunt dezvoltate prin sistemul de planificare și prin bugete. În același context, controlul intern verifică executarea obiectivelor prin bugete.
Obiectivele principale în cadrul organizațiilor care caută profit:
– Maximizarea averii acționarilor;
– supraviețuire și dezvoltare;
– Profitul și valoarea acționarilor.
Performanțele financiare au ca prioritate interesele acționarilor, deoarece sunt proprietarii legali ai unei companii. Pe termen lung, valoarea teoretică a acțiunilor este evaluată prin valoarea actualizată a fluxurilor de numerar viitoare. Abordarea valorii acționarilor pe termen scurt se concentrează în jurul profitului. În general, acționarii sunt preocupați de următoarele:
– venit curent;
– venituri viitoare;
– Politica dividendelor;
– riscurile investiționale.
De obicei, scopul maximizării averii acționarilor este împărțit în trei obiective principale: – continuitatea afacerii (supraviețuire);
– menținerea creșterii și dezvoltării;
– realizarea profitului.
Supraviețuirea pe termen lung a unei afaceri este succesul financiar al unei afaceri și, astfel, realizarea altor obiective. Creșterea și dezvoltarea reprezintă, de asemenea, un simbol al succesului, cu condiția ca activitatea să fie profitabilă și să conducă la o performanță financiară îmbunătățită.
Companiile se concentrează mai mult pe valoarea de afaceri pe termen lung decât pe profit. Acest lucru se datorează următorilor factori:
– Cercetarea a arătat o corelație directă între valoarea acționarilor și profiturile;
– Investitorii se îndreaptă tot mai mult către valoare pe termen lung;
– Venitul raportat nu este comparabil între companii.
Acțiunile întreprinse de entitate pentru a-și putea îndeplini scopul ar trebui să fie implementate prin: – planuri și obiective strategice;
– planuri și obiective obiective;
– planuri și obiective operaționale.
Fiecare nivel trebuie să fie în concordanță cu cel de mai sus. Acest proces implică trecerea de la general la particular și în special de la scopul și obiectivele generale la obiective detaliate.
Performanța managementului
Procesul de evaluare a performanțelor manageriale viitoare începe cu examinarea obiectivului general, și anume dacă activitățile planificate încearcă să maximizeze averea proprietarului afacerii. Satisfacerea nevoilor părților interesate se referă la obiectivele secundare ale entității și acestea sunt următoarele: continuitatea activității; asigurarea satisfacției clienților prin furnizarea de produse și / sau servicii de calitate; mediu, siguranță și politici de sănătate la locul de muncă; managementul și recompensele angajaților.
Indicatorii de performanță financiară sunt concepuți să analizeze și să interpreteze conturile companiei prin evaluarea performanței și prin specificarea poziției financiare în comparație cu alte entități din aceeași industrie, stabilind performanțele pe termen mediu, lung și latent, precum și menționând deficiențele guvernamentale. Rentabilitatea, rata de rentabilitate, lichiditatea, riscul financiar și riscul de afaceri evidențiază sprijinul conceptual al indicatorilor de performanță financiară, ceea ce nu implică ignorarea indicatorilor de performanță nefinanciară.
Rentabilitatea capitalului angajat (ROCE) este principalul indicator al profitabilității și se calculează ca fiind rezultatul profitului marginal net și al cifrei de afaceri. Gestionarea stocurilor Just-in-Time (JIT) și managementul total al calității conceptului (TQM) sunt măsuri recomandate pentru îmbunătățirea indicatorilor de lichiditate. Indicatorii de performanță non-financiară conțin informațiile furnizate de departamentele de resurse umane, marketing, producție și au rolul de a monitoriza și controla activitățile entității fără a implica principii contabile. Rapoartele privind performanța nefinanciară pot fi furnizate rapid managerilor, sunt ușor de calculat și ușor de înțeles de către manageri.
Metoda cea mai tradițională de gestionare a performanțelor financiare și nefinanciare aplicate de către manageri este tabloul de bord (Balanced Scorecard). Tabloul de bord se concentrează pe patru perspective diferite (financiar, client, afaceri, inovator) și vizează stabilirea obiectivelor pentru fiecare dimensiune, împreună cu măsurile care ar putea fi utilizate pentru a evalua dacă aceste obiective au fost atinse.
Performanța financiară în sectorul privat
Orice sistem de măsurare a performanței necesită fundamentarea și recunoașterea indicatorilor care pot fi identificați ca rezultate trecute, actuale sau viitoare și care să documenteze durabilitatea organizației și pot fi calitative și / sau cantitative. Ca regulă generală, aceste măsuri sunt semnificative numai în comparație cu: alte perioade de timp, alte măsuri de performanță, alte companii, alte industrii, alte bugete.
Analiza ROCE implică compararea indicatorilor:
– de la o perioadă la alta;
– Între diferite companii;
– Cu rata dobânzii actuale de creditare a pieței, plus o primă de risc.
Capitalul angajat este, de regulă, calculat ca diferența dintre activele totale și datoriile curente și se poate baza pe: valoarea contabilă brută, valoarea contabilă netă, costul de înlocuire. Analiza ROCE este considerată ca făcând parte dintr-o serie de indicatori de rentabilitate.
EPS (câștiguri pe acțiune) = profit minus dividendele atribuibile acțiunilor preferențiale / număr mediu ponderat de acțiuni ordinare. Acest indicator simbolizează acea parte a profitului atribuită fiecărei acțiuni ordinare și, pentru a avea o semnificație reală, ar trebui determinată în următorul context:
– dacă EPS crește sau scade în comparație cu limitele normale; – dacă este semnificativ după diminuarea impactului EPS;
– dacă se calculează în mod consecvent.
EBITDA reprezintă profitul sau profitul înainte de a efectua modificări în funcție de diferitele interese: dobânzi, impozite, amortizări și amortizări. Este ca o prezentare a nucleului sau a centrului performanței unei companii prin omiterea:
– dobânzile – care se referă în mod esențial la prețuri;
– taxele-impozite nu sunt relevante pentru evaluarea performanței întreprinderii;
– Amortizarea și amortizarea – acestea sunt costurile de utilizare a activelor corporale și necorporale. De fapt, ei înseamnă anumite valori agregate într-un anumit număr de ani și, prin urmare, ar putea fi excluse atunci când se evaluează performanța financiară într-un an.
Valoarea actuală netă (NPV) este o măsură de performanță bazată pe analiza fluxului de numerar actualizat. Tehnica fluxului de numerar actualizat (DCF) este utilizată pentru a determina și a compara venitul generat de un proiect de investiții prin actualizarea fluxurilor de numerar viitoare ale acestuia pentru a obține valoarea actuală a acestor fluxuri. Metoda se concentrează asupra intrărilor și ieșiri de numerar și mai puțin din veniturile nete. Rata obținută prin această metodă este rata anuală reală de rentabilitate a capitalului imobilizat în investiție.
Rata internă de rentabilitate (IRR) este rata de actualizare la care valoarea actuală netă a unui flux (venituri sau cheltuieli) este egală cu zero (NPV = 0). Atunci când există o incertitudine legată de costul capitalului, unii manageri preferă să evalueze proiectele bazate pe IRR, iar proiectul este acceptat dacă IRR este mai mare decât costul capitalului firmei. Pentru a accepta un proiect, IRR trebuie să fie mai mare sau egal cu rata de obstacol. Proiectul cu cea mai mare IRR este cel care urmează să fie selectat, în cazul în care compania analizează două proiecte. Valoarea IRR este destul de dificil de calculat fără ajutorul unui calculator financiar. Deci, un calculator financiar este foarte recomandat pentru a determina IRR-ul unui proiect. În caz contrar, trebuie utilizate încercări și erori.
Ratele de lichiditate și pârghia (unelte). Lichiditatea este suma pe care o companie o poate obține rapid pentru a onora datoriile. Există adesea un compromis între lichiditate și rentabilitate. Companiile pot fi extrem de profitabile, dar pot avea probleme atunci când au nevoie de sume mari de numerar, de aceea este necesară evaluarea poziției financiare a unei societăți pentru a determina împreună rentabilitatea și lichiditatea.
Angajarea financiară este utilizarea datoriei pentru a crește rentabilitatea capitalului propriu utilizând fondurile împrumutate, astfel încât profitul rezultat este mai mare decât costul datoriei. Dacă rentabilitatea fondurilor împrumutate este mai mică decât costul datoriei, impactul este acela de a reduce rentabilitatea capitalului propriu.
În cele din urmă, dorim să afirmăm că performanțele financiare și nefinanciare sunt elemente cheie în evaluarea activității unei întreprinderi. Performanța numerică și calitativă este ținta spre care ne concentrăm; cu toate acestea, strategiile și obiectivele majore ale entității reprezintă etapele de orientare în timpul acestui demers de evaluare.
Aspectele pozitive ale procedurilor de evaluare a sănătății financiare ale unei companii pe termen scurt și mediu sunt:
– indicatorii financiari sunt ușor de calculat, informațiile sunt disponibile și ușor de înțeles de către acționari;
– Calculul indicatorilor EPS este elaborat în IFRS 22 (IAS 33), care permite comparabilitatea între întreprinderi;
– Dobânzile eliminate în determinarea indicatorilor EBITDA sunt de natură externă și nu afectează succesul afacerii. Faptul că evaluarea se bazează pe fluxul de numerar generează o măsură de precauție privind datele, deoarece conturile de venituri și cheltuieli pot fi distorsionate mai ușor decât conturile de numerar;
– indicatorii NPV pot fi utilizați pentru a compara proiectele, deoarece funcționează cu valori absolute.
Deși indicatorii prezentați sunt de asemenea frecvent utilizați în diagnosticul financiar și economic al entității împreună cu alți indicatori, credem că scopul lor de bază este legat de controlul intern, având rolul de a evalua eficacitatea proceselor de control ale managementului de vârf.
1.2. Ratele de lichiditate, îndatorare și solvabilitate
Performanța oricărei activități economice este condiționată în primul rând de existența lichidității în termeni de numerar în conturi bancare și bancare, precum și de derivate în numerar: supraviețuirea oricărei societăți pe piață depinde de primirea cererii și de plata datoriilor la timp.
Pe de altă parte, noțiunea de lichiditate / numerar este frecvent confundată cu noțiunea de raport lichiditate / numerar. Este adevărat că există o corelație între cei doi termeni, adică rapoartele de lichiditate sunt determinate cu ajutorul numerarului, dar lichiditatea unei entități economice privește derivatele în numerar și disponibilul disponibil, în timp ce ratele de lichiditate se referă la activele o entitate care este mai lichidă / ușor de transformat în numerar și indică posibilitatea unei entități economice de a-și prelua datoriile la timp.
Într-un sens restrâns, numerarul conține banii în mână la bancă, acreditivele în monedă națională și în valută, cărțile de verificare cu sumă limitată și, într-un sens mai larg, există valorile mobiliare care pot fi transformate în numerar.
În conformitate cu regulamentul de aplicare a Legii contabilității nr. 82/1991 în România, lichiditățile includ următoarele elemente de trezorerie: numerarul în numerar în valută internă și în valută străină de la serviciul de plată al entității economice; numerarul în conturi bancare sau la alte instituții financiare, în monedă națională sau în valută străină; buletinele cu limită de sume; avansurile în numerar; acreditive în monedă națională și străină; (Hotărârea Guvernului nr.704 / 1993, intrarea în vigoare a Legii contabile nr.82 / 1991 și a Regulamentului de implementare a acesteia).
Numerarul în moneda națională și în valută din trezoreria entității economice este reprezentat de numerarul pe care unitatea îl dispune la un moment dat și prin care se efectuează plăți cu persoane fizice sau întreprinderi.
Totalul tranzacțiilor în numerar, realizat prin documente justificative, este înregistrat zilnic în contul de evidență care oferă imaginea colecțiilor, plăților și soldului de numerar la sfârșitul zilei. Decontarea dintre persoanele juridice prin numerar prezintă un avantaj datorită vitezei și securității tranzacțiilor (pentru furnizori), dar și dezavantajele datorate utilizării unei cantități mari de numerar și incertitudinii transferului fizic, adăugând aspecte privind indisciplina financiară a operațiunilor de colectare și de plată.
Numerarul disponibil în conturi bancare sau în alte instituții financiare, în monedă națională sau străină, este reprezentat de banii scriptizați, efectuând plăți prin tranzacții de transfer bancar cu persoane fizice sau juridice. În cadrul tranzacțiilor totale de plată, acest tip de decontare are cea mai mare pondere. Numerarul din conturile bancare poate apărea ca depozite la termen, stocându-l pentru o perioadă fixă de timp, de obicei până la un an, în schimbul unei dobânzi mai mari decât cea obținută pentru numerarul în conturile de vedere. În activitatea de gestionare a trezoreriei, trebuie să luăm în considerare faptul că depozitele la termen, odată formate, pot fi utilizate numai prin renunțarea la dobânda în timp în favoarea interesului de vedere.
– Cărțile de verificare a sumelor limitate reprezintă o categorie specială de fonduri ca documente valoroase (cecuri) utilizate pentru plata anumitor categorii de servicii sau achiziții de materiale.
Acestea sunt furnizate la cererea specială a proprietarului contului către bancă, transferând numerarul din contul curent într-un cont separat, emise un cec de casă pentru suma respectivă. După ce deținătorul completează și emite cecul, beneficiarul prezintă programul cecurilor la banca sa, depunându-le pentru colectare. Banca beneficiarului prezintă valoarea cecului băncii emitentului, care va descărca contul clientului.
Acreditivele în valută internă și în valută sunt fonduri deținute într-un cont separat de contul curent, deschis pentru un furnizor, plățile fiind efectuate numai furnizorului respectiv.
Astfel, pe baza unui contract încheiat între furnizor și client, transferul către furnizor se face imediat după ce acesta prezintă documentele justificative către bancă și după ce se verifică condițiile stipulate în scrisoarea de deschidere a creditului. Pentru agentul economic, adică LC, principalul dezavantaj este că sumele respective nu sunt purtătoare de dobândă și sunt disponibile numai atunci când acreditivul este anulat. Dar, pentru furnizor, acreditivul stabilit în favoarea sa asigură viteza, certitudinea și securitatea așezărilor.
Avansurile în numerar sunt fonduri alocate anumitor persoane fizice și juridice, autorizate să utilizeze aceste sume pentru plăți în interesul companiei respective. O caracteristică a acestei categorii constă în faptul că sumele apar în conturile deținătorilor de avans din momentul avansării până la momentul în care plățile efectuate sunt decontate.
Creanțele ca cecuri și efectele tranzacțiilor primite de la plătitori și păstrate până la scadență sau remise băncii cu discount înainte de data scadenței. Acestea sunt valori financiare care sunt incluse în categoria lichidităților, nu în cea a creanțelor, datorită posibilității de a fi imediat convertite în numerar.
Pentru a determina raportul de lichiditate și solvabilitatea unei entități economice, trebuie să recurgem la analiza economico-financiară, cercetarea rezultatelor activității economice, pe baza datelor obținute în legăturile organizaționale ale economiei, factori care au determinat modalități de să îmbunătățească aceste rezultate în ceea ce privește eficiența resurselor, în funcție de scopul activității respective.
Literatura economică din țara noastră și din străinătate constă într-o diversitate de opinii cu privire la definirea lichidității. Prof. Ioan Bătrâncea consideră că lichiditatea financiară este o stare a echilibrului financiar care exprimă capacitatea plății pe termen scurt prin sincronizarea intrărilor și ieșirilor de numerar în timpul activității financiare.
Economiștii britanici J. Fred. Weston și E. Brigham consideră că lichiditatea reprezintă capacitatea companiei de a-și onora obligațiile de plată pe termen scurt, cu o perioadă scurtă de scadență.
Normele IFRS prevăd că lichiditatea financiară reprezintă o marcă a capacității entității de a restitui datoriile pe termen scurt, măsurate prin evaluarea componentelor activelor curente și a datoriilor curente.
Lichiditatea se referă la capacitatea activelor de a se converti în bani. Astfel, trebuie să existe o legătură între active, în sensul că se poate determina cât de mult din valoarea activului este lichidă în conturile de numerar și câte dintre containere se transformă imediat în bani / devin lichide (stocuri, creanțe).
O analiză a opiniei societății cu privire la lichiditate necesită aranjamentul activelor și pasivelor în funcție de perioade și de scadența lor, luând în considerare variația trezoreriei pe termen scurt, adică răspunsul la întrebări cum ar fi: perioada în care trebuie să plătească o anumită sumă, când și în ce condiții va putea să vândă un bun pentru a obține resursele financiare de care are nevoie la un anumit moment etc.
Corelația dintre numerar și lichiditate
Pentru a stabili corelația dintre numerar și lichiditate, trebuie să vorbim și să analizăm rapoartele de lichiditate. Raportul de lichiditate se referă la capacitatea activelor de a se converti în bani. Astfel, trebuie să existe o legătură între active în sensul că se poate determina cât de mult din valoarea activului este lichidă în conturile de numerar și câte dintre cane sunt imediat convertite în bani / devin lichide (stocuri, creanțe).
Analiza ratei de lichiditate distinge două tipuri de situații, bazate pe observarea fundului bilanțului (care marchează ciclul de funcționare) și pe partea superioară a bilanțului (în ceea ce privește ciclul de investiții și finanțare). Suntem interesați de ciclul de funcționare. Astfel, pentru partea de jos a bilanțului vor fi calculate următoarele rapoarte:
Raport general – Rlg:
Rlg Active curente (mai puțin de 1 an) Scurte –determinabilitate
Acest raport ne permite să verificăm dacă toate activele cu o perioadă mai mică de un an pot acoperi datoriile cu o perioadă mai mică de un an, adică dacă pot fi plătite în timp util.
2. Raportul redus Rlr: sau raportul de trezorerie, exprimă lichiditatea unei societăți, excluzând inventarul din analiză. Această abordare poate fi explicată prin faptul că nivelul de inventar necesar pentru realizarea ciclului de operare în condiții normale rămâne aproape constant – dacă profilul activității, volumul producției etc. nu se schimbă – deoarece materiile prime, materialele etc. va trebui să compenseze rezultatul, nivelul stocurilor rămânând aproape neschimbat. Prin urmare, inventarul reprezintă un activ care poate fi asimilat cu active permanente și, prin urmare, acestea sunt excluse din calculul lichidității. Formula este după cum urmează:
Rlr Active curente (mai puțin de un an) – Inventar Short – scadere contractabilitate
3. Rapiditate – Rli: determină posibilitatea de a acoperi datoriile / datoriile pe termen scurt cu cele mai lichide active ale companiei. Acest raport este calculat folosind formula:
Rli Valori mobiliare și valori mobiliare de investiții Scădere a dobânzii
(3)
Conform literaturii de specialitate, se recomandă ca valoarea rapidă să aibă o valoare între 0,2 și 0,3 [6] (0,2 <RLi <0,3), dar există autori care afirmă că o valoare apropiată de 1 este de dorit, dovedind o bună lichiditate a companiei.
După cum se observă în formulele 1 și 2, rapoartele de lichiditate sunt determinate pe baza activelor curente ale societății. Cadrul juridic național definește activele curente ca fiind acele active care:
Se preconizează că vor fi create pentru vânzare sau consum într-un ciclu normal de operare;
Sunt deținute în principal pentru tranzacții;
Se așteaptă să fie efectuate în termen de 12 luni de la bilanț;
Sunt reprezentate prin numerar sau echivalente de numerar a căror utilizare nu este restricționată.
Cadrul general internațional (IFRS, 2009) prevede restricționarea numerarului inclus în activele curente:
restricția se referă la cazul în care activul reprezentat de numerar sau echivalente de numerar este modificat sau utilizat pentru decontarea unei datorii pentru o perioadă de cel puțin 12 luni după perioada de raportare.
Activele curente includ toate operațiunile și activele de trezorerie a căror perioadă de lichiditate este de un an, cu alte cuvinte, ele reprezintă cantitatea de materiale și active financiare la un moment dat într-o unitate de patrimoniu.
Categoria activelor curente include:
a) inventarul, inclusiv valoarea serviciilor pentru care nu a fost extras nici o factură;
b) creanțe;
c) investiții pe termen scurt;
d) numerar și conturi bancare,
rezultând astfel prima corelație între numerar și lichidități, activele curente, determinarea lichidității
(1) și (2), care includ și numerarul societății.
A doua corelație rezultă din relația de calcul a celui de-al treilea raport de lichiditate, relația (3), direct
determinată de numerarul companiei.
Bilanțul – baza în determinarea ratelor de lichiditate
Conform articolului 1 din legea contabilă, următoarele organisme sunt obligate să întocmească situații financiare anuale: societățile / întreprinderile, societățile / întreprinderile naționale, administrația autonomă, instituțiile naționale de dezvoltare a cercetării, întreprinderile cooperative, instituțiile publice, asociațiile și profiturile sau persoanele juridice fără scop lucrativ, precum și persoanele implicate în activități producătoare de venituri.
La sfârșitul activității financiare, persoanele juridice trebuie să întocmească situații financiare anuale sau situații financiare anuale simplificate, în funcție de criteriul de mărime stabilit de OMFP nr. 3055/2009. Acestea sunt:
– active totale: 3 650 000 Euro;
– cifra de afaceri netă: 7 300 000 Euro;
– numărul mediu de salariați din cadrul activității financiare: 50.
Persoanele juridice care, la data bilanțului, depășesc limitele a două dintre cele trei criterii, vor întocmește situațiile financiare anuale compuse din: bilanț, cont de profit și pierdere, modificări ale capitalurilor proprii, fluxuri de numerar, note explicative la situațiile financiare simplificate anuale.
Persoanele juridice care, la data bilanțului, nu depășesc limitele a două dintre cele trei criterii, vor întocmi situații financiare anuale compuse din: un bilanț versiune scurtă, contul de profit și pierdere, notele de susținere a situațiilor financiare anuale simplificate declarații. Ele pot elabora opțional situația modificărilor capitalului propriu și / sau cea a fluxului de numerar. Bilanțul face parte din situațiile financiare, fiind considerat ca fiind financiar declarația care face capitalul propriu prin diferența dintre active și pasive, având în vedere că bilanțul oferă informații privind sumele investite în resursele întreprinderii, obligațiile sale față de creditor, precum și cota proprietarului în aceste resurse.
Pe de altă parte, bilanțul reprezintă imaginea poziției financiare, reflectând capacitatea companiei de a se adapta la schimbările de mediu prin resurse controlate de economie, structuri de finanțare și raporturi de lichiditate și maturitate economico-financiare.
Bilanțul este considerat "documentul contabil de sinteză care prezintă toate activele, pasivele și capitalurile proprii la sfârșitul perioadei, fiind considerat instrumentul prin care se aplică dubla reprezentare a principiului contabil al activului.
De asemenea, bilanțul este considerat documentul oficial al conducerii societății și, ca document financiar, oferă doar puține informații cu privire la partea tehnică a activității entității, reflectând totuși puterea financiară, strategia și tactica unei întreprinderi.
Raportul de lichiditate care reflectă capacitatea unei întreprinderi de a-și îndeplini obligațiile cu active circulante se bazează pe ipoteza continuării activității de exploatare și ia în considerare valorile contabile ale activelor.
Elaborarea acestui tip de bilanț specific analizei financiare statice se bazează pe clasificarea activelor în ordinea strictă a ratelor de lichiditate (mai scurte sau mai lungi de un an) și a pasivelor după scadența lor (mai scurtă sau mai lungă decât un an).
Lichiditatea entităților economice, constând în numerar, echivalente de numerar și investiții pe termen scurt, are o importanță deosebită pentru activitatea entităților deoarece, pentru economia de piață, partea cea mai semnificativă și vizibilă pentru fiecare entitate economică este capacitatea sa de a plăti , adică posibilitatea de a-și onora în timp util obligațiile. Astfel, resursele umane și materiale necesare trebuie modelate în funcție de posibilitățile sale de a asigura echivalentul de numerar și de a-și anula obligațiile față de terți.
O entitate economică este considerată a fi în numerar atunci când nu își poate plăti datoriile în timp util, datoriile asumate față de creditori, furnizori etc. și lipsa majorărilor de numerar din faptul că perioada de utilizare este mai lungă decât cea a resurselor.
Lipsa de numerar poate avea consecințe imediate: incapacitatea de a efectua achiziții în condiții optime; deteriorarea imaginii companiei din cauza întârzierilor de plată; obligația împrumuturilor pe termen scurt etc. toate aceste consecințe conduc la costuri dificil de evaluat cu exactitate.
Neacoperirea creanțelor înseamnă că nu purtați un contract, cu consecințe negative, și ceea ce este și mai îngrijorător este faptul că, din cauza facturilor neplătite, pentru care trebuie plătită TVA, precum și a impozitului pe profit după fiecare exercițiu financiar, o criză crescută a lichidităților.
Prin urmare, a fost creat un cerc vicios între nerecunoașterea creanțelor, creșterea creanțelor și încercarea de a acoperi nevoile de lichiditate prin contractarea de împrumuturi, ceea ce a condus la o mare îndatorare, ceea ce duce în cele din urmă la încetarea ciclului de funcționare care a dus la insolvabilitate sau chiar faliment. Și să nu uităm că entitatea era ea însăși îndatorată fiind un client pentru alte entități economice.
Stabilirea ratelor de lichiditate este importantă pentru o entitate economică din cauza importanței lichidităților prezente pentru entitatea respectivă. La determinarea celor trei rapoarte de lichiditate, numerarul este critic, făcând parte din formularea rapoartelor. Mai mult, cel de-al treilea raport de lichiditate, adică raportul rapid, este determinat de raportul de numerar direct către datoriile pe termen scurt.
Capitolul II. Analiza cash-flow-urilor firmei
Obiectivul situațiilor financiare este de a oferi informații despre poziția financiară, performanța și modificările poziției financiare ale unei întreprinderi, care este utilă unei game largi de utilizatori în luarea deciziilor economice.
Rapoartele financiare trebuie să fie ușor de înțeles, relevante, fiabile și comparabile. Activele, datoriile și capitalurile proprii raportate sunt direct legate de poziția financiară a unei organizații. Veniturile și cheltuielile raportate sunt direct legate de performanța financiară a unei organizații.
Situațiile financiare trebuie să fie ușor de înțeles de către cititorii care au "o cunoaștere rezonabilă a activităților economice și de contabilitate și care sunt dispuși să studieze cu atenție informațiile. Situațiile financiare ale companiilor oferă o imagine de ansamblu reprezentativă a situației financiare a afacerii pe termen scurt și lung Situațiile financiare prezintă informațiile relevante ale unei societăți comerciale, prezentate într-o manieră sau într-o formă ușor de înțeles. Există patru situații financiare de bază prezentate de toate societățile românești, precum și companiile din Uniunea Europeană: bilanț, contul de profit și pierdere, fluxul de numerar, situația capitalurilor proprii și un set de note la situațiile financiare.
Una dintre cele mai importante componente ale situațiilor financiare este situația fluxurilor de trezorerie (CFS). CFS permite investitorilor să înțeleagă cum funcționează operațiunile unei companii, de unde provin banii și cum este cheltuită. Aici veți afla cum este structurat CFS și cum să îl utilizați ca parte a analizei unei companii.
O companie poate folosi o situație a fluxurilor de numerar pentru a prezice fluxul de numerar viitoare, ceea ce ajută în materie de bugetare a activităților viitoare. Pentru investitori, fluxul de numerar reflectă sănătatea financiară a unei companii: în principiu este mai bine să existe mai multe fonduri disponibile pentru operațiunile de afaceri. Cu toate acestea, aceasta nu este o regulă tare și rapidă. Uneori, fluxul de numerar negativ rezultă din strategia de creștere a unei companii prin extinderea activităților sale.
Prin ajustarea câștigurilor, a activelor și pasivelor, investitorii pot obține o imagine foarte clară a ceea ce unii oameni consideră cel mai important aspect al unei companii: cât de multe bani generează compania și, în special, cât de mult din acel bani provine din operațiunile principale din această întreprindere. Se pare că în fiecare an un alt atlet de vârf este expus într-un scandal doping. Dar aceștia sunt oameni instruiți de la naștere pentru a crede că tot ce contează este performanța lor, așa că aceștia își asumă în mod natural riscul de a-și crește șansele de a câștiga.
Companiile similare, indoctrinate pentru a se descurca bine la toate costurile, au de asemenea o modalitate de a umfla sau de a-si "pompa" in mod artificial veniturile – se numeste manipularea fluxului de numerar.
Scopul nostru este de a prezenta principalele valențe informative ale situației fluxurilor de numerar pentru investitori și, de asemenea, să arătăm potențialele "acțiuni de completare" făcute pentru a furniza informații greșite despre o companie pentru factorii de decizie întreprinderile sunt toate despre comerț, schimbul de valori între două sau mai multe părți, iar numerarul este bunul necesar pentru participarea la sistemul economic.
Din acest motiv, în timp ce unele industrii sunt mai mari în numerar decât altele, nici o afacere nu poate supraviețui pe termen lung fără generarea unui flux pozitiv de numerar pe acțiune pentru acționarii săi.
Pentru a avea un flux de numerar pozitiv, intrările de numerar pe termen lung ale companiei trebuie să depășească ieșirile de numerar pe termen lung. O ieșire de numerar apare atunci când o companie transferă fonduri către o altă parte. Un astfel de transfer ar putea fi făcut pentru a plăti furnizorilor și creditorilor, angajaților sau pentru a cumpăra active și investiții pe termen lung sau chiar să plătească pentru cheltuieli de judecată și decontări.
Este important de menționat că transferurile legale de valoare prin datorii, cum ar fi o achiziție făcută pe credit, nu sunt înregistrate ca o ieșire de numerar până când banii nu părăsesc compania. O intrare de numerar este, desigur, exact opusul; este orice transfer de bani care intră în posesia companiei. De obicei, majoritatea intrărilor de numerar ale unei companii provin de la clienți, bănci și investitori care achiziționează capitaluri proprii ale companiei.
Fluxurile de numerar ocazionale provin din surse cum ar fi decontările legale sau vânzarea de bunuri imobile sau echipamente ale companiei. De asemenea, este foarte important să remarcăm distincția dintre profit și fluxul de numerar pozitiv doar pentru că o companie aduce bani în numerar nu înseamnă că are un profit și viceversa. Pentru toate societățile românești există două părți importante ale situațiilor financiare ale societății: bilanțul contabil și contul de profit și pierdere.
Bilanțul oferă o imagine instantanee a activelor și pasivelor unei companii, iar contul de profit și pierdere indică profitabilitatea întreprinderii pe o anumită perioadă. Întreprinderile mari (cu mai mult de 50 de angajați, valoarea de 7,300,000 euro active sau cifra de afaceri mai mare de 3,750,000 euro) trebuie să elaboreze alte două părți importante ale situațiilor financiare: situația fluxurilor de trezorerie și situația modificărilor capitalurilor proprii.
Situația fluxurilor de trezorerie este determinată prin analizarea a trei componente prin care banii intră și părăsesc o companie: operațiuni de bază, investiții și finanțare. Calculând intrările și ieșirile de numerar cauzate de operațiunile de bază, componenta de operațiuni a fluxului de numerar reflectă cât de mult este generată numerarul din produsele sau serviciile unei companii.
În general, modificările aduse amortizării în numerar, inventar, conturi de încasat și conturi de plătit se reflectă în numerar din operațiuni. De aceea, fluxul de numerar se calculează prin efectuarea unor ajustări ale venitului net prin adăugarea sau scăderea diferențelor de venituri, cheltuieli și tranzacții de credit rezultate din tranzacții care au loc de la o perioadă la alta.
Aceste ajustări se efectuează deoarece elementele nemonetare se calculează în veniturile nete ale societăților și în total active și pasive. Deci, deoarece nu toate tranzacțiile implică elemente de numerar reale, multe elemente trebuie să fie reevaluate la calcularea fluxului de numerar din operațiuni.
De aceea, amortizarea care nu este cu adevărat o cheltuială în numerar; este o sumă care este dedusă din valoarea totală a unui activ care a fost anterior înregistrată. Acesta este motivul pentru care este adăugat înapoi în vânzările nete pentru calcularea fluxului de numerar. Singura dată în care venitul dintr-un activ este calculat în calculele CFS este momentul în care activul este vândut.
Modificările conturilor de încasat din bilanț de la începutul anului până la sfârșitul anului trebuie, de asemenea, să se reflecte în fluxul de numerar. În cazul creșterii conturilor de încasat de la o perioadă contabilă la alta, cuantumul creșterii trebuie dedus din vânzările nete, deoarece, deși sumele sunt considerate venituri, nu numerar.
În cazul în care conturile de încasat scad, acest lucru implică faptul că mai mulți bani au intrat în companie de la clienții care își plătesc conturile de credit.
O creștere a stocurilor, pe de altă parte, indică faptul că o companie a cheltuit mai mulți bani pentru a cumpăra mai multe materii prime. Dacă inventarul a fost plătit în numerar, creșterea valorii inventarului este dedusă din vânzările nete. O scădere a stocurilor ar fi adăugată vânzărilor nete. Dacă inventarul a fost cumpărat pe credit, o creștere a conturilor de plătit ar apărea în bilanț, iar valoarea creșterii de la un an la altul ar fi adăugată la vânzările nete.
Aceeași logică este valabilă și pentru taxele plătibile, pentru salariile plătite și pentru asigurarea preplătită. Dacă sa plătit ceva, atunci diferența dintre valoarea datorată de la un an la altul trebuie să fie scăzută din venitul net. Dacă există o sumă care este încă datorată, atunci diferențele vor trebui adăugate la câștigurile nete.
Schimbările de numerar din investiție sunt, de obicei, numerar, deoarece numerarul este folosit pentru achiziționarea de noi echipamente, clădiri sau active pe termen scurt, cum ar fi valori mobiliare tranzacționabile.
Cu toate acestea, atunci când o companie renunță la un activ, tranzacția este considerată ca fiind numerar din investiție. Modificările datoriilor, împrumuturilor sau dividendelor sunt contabilizate în numerar din finanțare.
Modificările în numerar de la finanțare sunt considerate în numerar când capitalul este majorat și sunt considerate lichidate când dividendele sunt plătite. Pe de altă parte, dacă o societate emite o obligațiune către public, compania primește finanțare în numerar; cu toate acestea, atunci când dobânzile sunt plătite deținătorilor de obligațiuni, compania își reduce numerarul pentru calcularea numerarului în finanțare.
Fluxurile de numerar sunt adesea considerate a fi una dintre cifrele mai curate în situațiile financiare. Companiile beneficiază de mijloace puternice de flux de numerar, fiind mai atractive și obținând un rating mai puternic. La urma urmei, companiile care trebuie să utilizeze finanțarea pentru a mobiliza capital, fie că sunt datorii sau capitaluri proprii, nu o pot menține fără să se epuizeze.
Întotdeauna putem compara situația unor companii cu un atlet sau cu un lifter. În fiecare an, un alt ridicător de greutăți este expus într-un scandal doping. Dar aceștia sunt oameni instruiți de la naștere pentru a crede că tot ce contează este performanța lor, așa că aceștia își asumă în mod natural riscul de a-și crește șansele de a câștiga.
Întreprinderile românești, în mod similar indoctrinate pentru a se descurca bine, au de asemenea o modalitate de a se umfla sau de a-și "înălța în mod artificial" câștigurile – se numește manipularea fluxurilor de numerar. Aici ne uităm la modul în care sa făcut, deci sunteți mai bine pregătiți să îl identificați.
Masele corporatiste care ar primi injecția contabilă a fluxului de numerar sunt fluxul de numerar operațional (OCF). Acesta se găsește în situația fluxurilor de trezorerie, care se prezintă după situația veniturilor și a bilanțului contabil.
Companiile își pot întinde afirmațiile pur și simplu prin schimbarea modului în care se ocupă de recunoașterea contabilă a plăților restante sau a conturilor plătibile. Atunci când o companie a scris un cec și la trimis să plătească o plată, societatea ar trebui să-și deducă conturile de plătit. În timp ce cecul este în curs de desfășurare, o companie care manipulează numerar nu va deduce conturile plătibile cu onestitate completă și nu va solicita suma din fluxul de numerar operațional ca numerar la îndemână.
Companiile pot, de asemenea, obține un impuls enorm prin scrierea tuturor verificărilor târzii și prin utilizarea descoperirilor de cont. Acest impuls este rezultatul modului în care principiile contabile general acceptate tratează descoperirile de cont: acestea permit, printre altele, ca debitele de cont să fie conturate în conturi de plătit, care sunt apoi adăugate fluxului de numerar operațional. Această indemnizație a fost văzută ca o slăbiciune a IFRS, dar până la schimbarea normelor contabile, ați fi înțelept să examinați numerele și notele de subsol pentru a detecta astfel de manipulări.
Un alt mod în care o companie poate crește fluxul de numerar al operațiunilor este prin vânzarea conturilor sale de primit. Agenția de cumpărare a conturilor de încasat plătește companiei o anumită sumă de bani, iar compania transferă acestei agenții dreptul de a primi banii pe care clienții o datorează.
Prin urmare, compania asigură numerarul din creanțele lor restante mai devreme decât clienții plătesc pentru aceasta. Timpul dintre vânzări și colectare este scurtat, însă compania primește mai puțini bani decât dacă ar fi așteptat clienții să plătească. De fapt, nu are sens ca societatea să-și vândă creanțele doar pentru a primi banii puțin mai devreme – cu excepția cazului în care are probleme financiare și are un motiv să acopere o performanță negativă în coloana fluxului de numerar al operațiunilor. De asemenea, o formă subtilă de creștere a performanței fluxului de numerar al operațiunilor este capitalizarea cheltuielilor.
O companie trebuie să cheltuiască bani pentru a face produse. Costurile de producție provin din venitul net și, prin urmare, din fluxul de numerar din exploatare. În loc de a lua o lovitură de cheltuială pe rând, companiile valorifică cheltuielile, creând un activ în bilanț, pentru a împărți cheltuielile în timp – ceea ce înseamnă că societatea poate elimina treptat costurile.
Acest tip de tranzacție este încă înregistrat ca flux de numerar negativ în situația fluxurilor de trezorerie, dar este important de reținut faptul că, atunci când este înregistrat, acesta este clasificat drept o deducere din fluxul de numerar din activitățile de investiții, nu din fluxul de numerar operațional. Anumite tipuri de cheltuieli – cum ar fi achizițiile de echipamente de producție pe termen lung – nu justifică capitalizarea deoarece sunt un fel de activitate de investiții.
Capitalizarea este discutabilă dacă cheltuielile sunt cheltuieli de producție obișnuite, care fac parte din performanța fluxului de numerar din exploatare al companiei. În cazul în care cheltuielile obișnuite de exploatare sunt capitalizate, acestea sunt înregistrate nu ca cheltuieli de producție obișnuite, ci ca fluxuri de numerar negative din activitățile de investiții.
Deși este adevărat că totalul acestor cifre – fluxul de numerar operațional și fluxul de numerar investițional – rămân aceleași, fluxul de numerar al operațiunilor pare mai musculos decât cel al companiilor care și-au dedus cheltuielile în timp util.
În principiu, companiile implicate în această practică de capitalizare a cheltuielilor de exploatare nu fac decât să jongleze o cheltuială dintr-o coloană și într-o altă coloană pentru a fi percepute ca o companie cu un flux de numerar puternic operațional. Dar când o companie își valorifică cheltuielile, nu poate ascunde adevărul pentru totdeauna. Cheltuielile de astăzi vor apărea în situațiile financiare de mâine, moment în care stocul va suferi consecințele.
Avantajul unei situații a fluxurilor de trezorerie, utilizat împreună cu restul situației financiare, este acela că furnizează informații care permit utilizatorilor să evalueze modificările activelor nete ale unei întreprinderi, structura sa financiară (inclusiv lichiditatea și solvabilitatea acesteia) și capacitatea sa de a afecta sumele și calendarul fluxurilor de numerar pentru a se adapta la circumstanțele și oportunitățile în schimbare.
Informațiile privind fluxul de trezorerie sunt utile pentru evaluarea capacității unei întreprinderi de a genera numerar și echivalente de numerar și permite, de asemenea, utilizatorilor să elaboreze modele pentru evaluarea și compararea valorii actuale a fluxurilor de numerar viitoare ale diferitelor entități.
De asemenea, se îmbunătățește comparabilitatea raportării performanței operaționale de către diferite entități, deoarece elimină efectele aplicării unor criterii contabile diferite pentru aceleași tranzacții și evenimente. Istoricul fluxurilor de numerar este adesea folosit ca indicator al sumei, calendarului și certitudinii viitoarelor fluxuri de numerar.
De asemenea, este utilă verificarea exactității evaluărilor anterioare ale fluxurilor de numerar viitoare și examinarea relației dintre rentabilitatea și fluxul net de numerar și impactul modificării prețurilor.
Numerarul este unul dintre principalii lubrifianți ai activității de afaceri, dar există anumite lucruri pe care fluxul de numerar nu ne spune. Nu ne spune profitul câștigat sau pierdut într-o anumită perioadă: rentabilitatea este compusă și din lucruri care nu sunt bazate pe numerar.
Acest lucru este valabil chiar și pentru cifrele din situația fluxurilor de trezorerie, cum ar fi "creșterea numerarului din vânzări minus cheltuieli", ceea ce poate părea că ele indică profitul, dar nu sunt.
Deoarece nu povestește întreaga poveste despre profitabilitate, fluxul de numerar nu face o treabă foarte bună de a indica bunăstarea financiară generală a companiei. Sigur, situația fluxului de numerar indică ce face compania cu numerarul și unde se generează numerar, dar acestea nu reflectă întreaga situație financiară a companiei.
Situația fluxurilor de trezorerie nu cuprinde datoriile și activele care sunt înregistrate în bilanț. În plus, conturile de încasat și conturile de plătit, fiecare dintre acestea putând fi foarte mare pentru o companie, nu sunt reflectate și în situația fluxurilor de trezorerie.
Pe de altă parte, declarația privind fluxul de numerar este o versiune comprimată a cărții de cecuri a companiei care include câteva alte elemente care afectează numerarul, ceea ce arată cât de mult compania a cheltuit sau a colectat din răscumpărarea sau vânzarea de acțiuni, valoarea emiterii sau retragerii datoriilor și suma plătită de companie în dividende. Fiind considerată a fi una dintre cifrele mai curate în situațiile financiare situația fluxurilor de trezorerie este cândva obiectul manipulării. Companiile încearcă să raporteze fluxul mare de numerar pozitiv, iar beneficiul de pe urma fluxului de numerar puternic înseamnă a fi mai atractiv și a obține un rating mai puternic. La urma urmei, companiile care trebuie să utilizeze finanțarea pentru a mobiliza capital, fie că sunt datorii sau capitaluri proprii, nu o pot menține fără să se epuizeze.
Respectați profesioniștii financiari, demonstrează că este mult mai greu să manipulezi fluxul de numerar din operațiuni decât câștigurile pe acțiune, dar interesul conducerii poate fi foarte puternic în acele maniere pentru a face "alcătui" altă față pentru compania lor.
Toate situațiile fluxurilor de trezorerie sunt foarte necesare pentru factorii de decizie deoarece măsoară banii efectivi plătiți sau primiți de o societate pe o anumită perioadă de timp. Această măsură exclude cheltuielile de contabilitate fără numerar, cum ar fi amortizarea. Și, mai important, fluxurile de numerar sunt obiective.
Nu există nicio judecată de valoare cu privire la momentul și modul în care sunt recunoscute veniturile, situația fluxurilor de trezorerie recunoaște doar numerarul efectiv care trece într-o afacere sau dintr-o afacere. În acest moment, am analizat performanța trecută și prezentă, evaluând situațiile financiare existente și fluxurile de numerar existente. În zilele noastre este timpul să privim spre viitor.
Prognoza fluxurilor de numerar este notorie dificilă, dar este încă un exercițiu extrem de valoros pentru a pregăti o previziune a situațiilor financiare ale unei companii în viitor, pentru a pregăti concursul cu concursul.
Capitolul III. Analiza și evaluarea riscurilor la nivelul întreprinderii
3.1. Analiza pragului de rentabilitate al exploatării
Societatea comercială S.C. ROM AVERSA S.R.L este constituită în baza art. 2 din Legea nr. 31/1991 privind societățile comerciale republicată, fiind un agent economic cu personalitate juridică, care a luat ființă și a fost înregistrată în data de 7 octombrie 2010.
Forma societății, după cum este amintit mai sus, este cea cu răspundere limitată, ale cărei obligații sociale sunt garantate cu patrimonial social, având asociat unic, asociat care își asumă obligația de a nu deveni asociat unic și într-o altă societate comercială cu răspundere limitată.
Punctul de lucru îl reprezintă un sediu administrativ la adresa menționată mai susunde, de asemenea, se găsesc birouri a căror utilitate vizează:
– Directorul, secretariatul;
– Sectorul economic: contabilitate, casierie;
– Sectorul comercial: aprovizionări, transporturi, desfaceri;
– Oficiul de calcul, organizarea muncii și salarizarea personalului;
– Oficiul juridic.
Capitalul social este în totalitate privat, fiind constituit prin depuneri de numerar în sumă de 200 lei încă de la înființarea societății comerciale.
S.C. ROM PRESAIR S.R.L este o companie tanara si dinamica infiintata in 2010, al cărei domeniul principal de activitate, stabilit de către asociatul unic în conformitate cu nomenclatorul CAEN, este exploatarea forestieră – 0220. O activitate auxiliară o reprezintă prelucrarea lemnului brut, impregnarea acestuia, precum și comercializarea produselor rezultate, corespunzătoare codului CAEN 1610.
S.C. ROM AVERSA S.R.L a reușit de-a lungul activității sale, prin corectitudine, seriozitate și prin complexitatea serviciilor oferite și-a câștigat repectul și loialitatea principalilor săi clienți curenți, ca și un număr tot mai mare e clienți potențiali. În acest sens, principalii colaboratori ai societății comerciale aflați în postura de clienți ai acesteia sunt entitățile: S.C. AGROPENA S.R.L, S.C. NITROPOL FĂGĂRAȘ S.R.L, S.C. SOVI IMPEX S.R.L, însă demn de menționat este și faptul că societatea a stabilit relații cordiale din punct de vedere economic și cu primăria orașului Victoria sau primăria localității Beclean, județul Brașov. De asemnea, o parte semnificativă din produsele și serviciile exercitate de către firmă se adresează sau se orientează și spre persoanele fizice, în scopul consumului propriu.
Principalii concurenți ai societății comerciale pe plan intern sunt acele societăți de profil, cel mai proeminent relevându-se firma S.C. REGALOFOREST S.R.L, care își are sediul social și punctul de lucru la doar câțiva km de entitate, disputându-și astfel piața de desfacere. Alte societăți cu potențial concurențial în zona Brașov sunt: S.C. BECHI FOREST S.R.L, S.C. WILD FOREST PRODUCT S.R.L, S.C. SITTING BULL S.R.L; acestea au reprezentat de asemnea în cursul ultimilor ani o reală concurență pentru S.C. ROM AVERSA S.R.L și din punctul de vedere al investițiilor și profitului realizat.
Evoluția economică a entității este reflectată cu ajutorul situațiilor finaniare anuale. Deși acest aspect va fi detaliat în partea a doua a acestui capitol, vom ilustra o scurtă imagine de ansamblu a întreprinderii, menită să ajute în prezentarea generală a societății comerciale.
Deoarece, în România, proprietatea privată deține o arie mare de păduri, iar numărul persoanelor care depind de aceste resurse este destul de însemnat, societatea comercială ROM AVERSA S.R.L are obligația de a practica o exploatare responsabilă atât pentru cei implicați cât și pentru întreg echilibrul natural.
Dorința de a proteja nu înseamnă neapărat să se pună capăt exploatării și a unei întregi activități economice de care depinde modul nostru de viață dar obligă la implementarea unui management, aplicarea acestuia precum și utilizarea unor echipamente de top pentru a realiza o activitate economică care respectă principiile dezvoltării durabile.
Există preocuparea ca activitatea de exploatare a lemnului, să satisfacă anumite deziderate, cele mai importante fiind:
Introducerea intergală în circuitul economic a masei lemnoase puse în valoare și valorificarea superioară a acesteia în condiții de maximă rentabilitate:
Crearea condițiilor favorabile pentru instalarea unei noi suprafețe împădurite prin reducerea la minimum a vătămărilor și dereglărilor ecologice.
De altfel, valorificarea produselor finite sau semifabricate pentru consumul larg sau consumul propriu reprezintă o prioritate, mizându-se pe calitate și respect.
Fiind o știință tehnică, exploatarea pădurilor are un pronunțat caracter practic și se fundamentează pe cunoștințe de specialitate cu caracter de cunoaștere a vegetației forestiere, cât și pe alte domenii cu care se intersectează (transporturi, mașini și utilaje, construcții, etc.). Acest fapt ne obligă la o pregătire multidisciplinară a specialiștilor implicați în exploatarea forestieră, fapt pentru care compania este deschisă investițiilor în domeniul resurselor umane.
Tab. 3.1: Bilanțul contabil prescurtat
Concluzii:
1) Activele imobilizate prezintă o fluctuație semnificativă în cei trei ani, oscilând între valorile 9.758 lei în 2015, 14.006 lei în 2016 și coborând apoi la 8.758 lei în 2017.
2) Activele circulante, pe altă parte, au avut o tendință crescătoare, de la 82.055 în 2015 până la 277.441 în 2016, exprimând preocuparea entității pentru înregistrarea de profit.
3) Raportul dintre activele curente și datoriile pe termen scurt este unul negativ de -11,425 doar în anul 2015, restabilindu-se ulterior un echilibru finnciar, reflectat prin rapoartele pozitive de 21.384 lei în 2016, respectiv 91.104 lei în 2017.
4) Evoluția rezultatului exercițiului aferent acestor situații financiare anuale, precum și a capitalurilor proprii este ilustrată în graficele de mai jos:
Tab. 3.2: Contul de profit și pierdere
Concluzii:
1) Cifra de afaceri a cunoscut o majorare semnificativă de 551.065 lei în 2017 față de 214.643 lei în 2015, o creștere datorată creșterii cererii pentru produsele comercializate de S.C ROM AVERSA S.R.L., dar și pe seama eficientizării activității și a fidelizării clientelei.
2) Evoluția veniturilor totale, dar și a cheltuielilor totale este una ascendentă, însă proporțională ca și raport, valorile anului 2017 de 585.591 lei venituri totale, respectiv 526.150 lei cheltuieli totale fiind puse pe seama creșterii productivității muncii, dar și lucrările de modernizare ale întreprinderii.
3) Profitul net a înregistrat o creștere considerabilă de 76 lei în 2015, la 37.057 lei în 2016 și 49.547 lei în 2017, fiind indicatorul cel mai concret al unei activități economice productive.
Retratarea bilanțului contabil presupune un proces complex prin intermediul căruia sumele principalilor indicatori ai performanței entității cuprinse în situațiile financiare anuale sunt actualizate, astfel încât situația economică a întreprinderii să reflecte realitatea actuală.
Mizând pe aceste considerente, am alcătuit bilanțul financiar pentru cei 3 ani ai căror situații financiare le-am prezentat anterior, urmând ulterior o succintă analiză a acestora prin efectuarea calculelor necesare aflării fondului de rulment, necesarului de fond de rulment, precum și a trezoreriei nete. De asemenea, informațiile concrete pe baza cărora se axează bilanțul financiar vizează delimitarea:
10% din stocuri ce au o durată mai mare de un an;
15% din creanțe ce au o perioadă mai mare de un an;
Tab. 3.3: Bilanțul financiar aferent anului 2015
FR = -1.667-16.095 = -17.762
NFR = (1.439+35.000+58) – (29.323+2.991) = 4.183
TN = -17.762 – 4.183 = -21.945
39.279 – 61.224 = -21.945
Concluzii: FR negativ de 17.762 lei arată că sursele permanente (- 1.667 lei) nu pot finanța nevoile permanente (16.095 lei), semnificând un dezechilibru financiar pe termen lung.
NFR pozitiv de 4.183 lei arată faptul că sursele temporare în sumă de 32.314 lei sunt mai mici decat nevoile temporare de 36.497 lei, nereușind să le acopere integral și semnifică un surplus de nevoi temporare, in raport cu resursele temporale posibile de mobilizat. Diferența de -21.945 lei reprezintă trezoreria netă negativă, ceea ce indică un dezechilibru financiar.
Tab. 3.4: Bilanțul financiar aferent anului 2016
FR = 35.390 – 23.426 = 11.964
NFR = (18.216+41.908+58) – (28.785+3.920) = 27.477
TN = 11.964 – 27.477 = -15.513
53.811 – 69.324 = -15.513
Concluzii: FR pozitiv în sumă de 11.964 lei arată că sursele permanente (35.390 lei) pot finanța nevoile permanente (23.426 lei), semnificând un echilibru financiar pe termen lung.
NFR pozitiv în sumă de 27.477 lei arată faptul că sursele temporare în sumă de 32.705 lei sunt mai mici decat nevoile temporare de 60.182 lei, nereușind să le acopere integral. Diferența de -15.513 lei reprezintă trezoreria netă negativă, ceea ce indică un dezechilibru financiar.
Tab. 3.4: Bilanțul financiar aferent anului 2017
FR = 99.858 – 25.413 = 74.445
NFR = (8.378+89.127) – (116.831+6.403) = -25.729
TN = 74.445 – (-25.729) = 100.174
163.277 – 63.103 = 100.174
Concluzii: FR pozitiv de 74.445 lei arată că sursele permanente, în sumă de 99.858 pot finanța nevoile permanente, în sumă de 25.413, ceea ce indică un echilibru financiar pe termen lung.
NFR negativ de -25.729 lei arată faptul că sursele temporare în sumă de 123.234 lei sunt mai mari decat nevoile temporare de 97.505 lei, acoperindu-le integral. Diferența de 100.174 lei reprezintă trezoreria netă pozitivă, ceea ce indică un echilibru financiar și se înregistrează astfel un excedent de finanțare.
3.2 Estimarea riscului financiar
Tab. 3.5: Ponderea imobilizărilor
Concluzii: Rata activelor imobilizate scade ușor în primii 2 ani, de la un procent de 10,62% ca pondere în activele totale pentru anul 2015, la 10,19% pentru anul 2016; o scădere semnificativă o regăsim în anul 2017, în care se înregistrează un procent de doar 3,06%. Ratele complementare arată că nu s-au înregistrat imobilizări necorporale sau financiare în anii aferenți studiului de caz.
Tab. 3.6: Ponderea activelor circulante
Concluzii: Rata activelor circulante a crescut progresiv cu un procent de 0,45% în 2016 față de 2015 și cu un procent de 7,18% în 2017, aspect extrem de important în realizarea de profit a entității. Cea mai mare pondere în acest sens o are rata disponibilităților care ajunge la 57,05% în 2017, comparativ cu 42,75% în 2015, în timp ce stocurile și creanțele înregistrează fluctuații în timpul celor 3 ani.
Ratele de structură a pasivelor:
Tab. 3.6: Ponderea pasivelor
Concluzii: 1) Rata stabilității financiare a crescut simțitor cu 36,7 procente pe parcursul celor 3 ani, aspect pozitiv, întrucât arată creșterea capitalurilor permanente în cadrul firmei.
2) Rata autonomiei globale crește considerabil în anul 2016, de la -1,81% la 25,75%, datorită creșterii capitalurilor proprii, însă scade cu 1,62% în 2017 și se menține sub nivelul optim de 33%.
3) Rata autonomiei financiare la termen trece de nivelul minim de 50%, aspect pozitiv pentru întreprindere.
4) Rata datoriilor pe termen scurt s-a diminuat de la 101,81% în 2015, la 68,11% în 2017, ceea ce constituie un aspect pozitiv, indicând o scădere a datoriilor curente cu impct direct asupra nevoii de fond de rulment.
5) Rata datoriilor totale scade în 2016 cu 27,56%, insă pe fondul contractării unor imprumuturi pe temen lung, aceasta crește ușor în 2017 cu 1,62%, la valoarea de 75,87%.
Ratele de rentabilitate:
Tab. 2.10: Rentabilitatea economică și financiară
Concluzii: Rata de rentabilitate economică înregistrează cea mai mare valoare în anul 2016 de 32,10%, scăzând apoi cu 11,33 procente. O situație similară se înregistrează și pentru rata rentabilității financiare, 2017 indicând o scădere cu 32,95% față de anul precedent.
Ratele de lichiditate și solvabilitate:
Tab. 3.7: Indicatori de lichiditate și solvabilitate ai entității
Concluzii: 1) Rata lichidității curente arată măsura în care datoriile curente sunt acoperite prin activele curente. În cazul nostru, acest raport se apropie de nivelul optim abia în 2017, cu o valoare de 1,49, scăzută totuși față de nivelul recomandat, dar în continuă creștere pe fondul creșterii activelor curente.
2) Rata lichidității rapide se află în valori normale, între 0,86 – 1,44, ceea ce înseamnă că nu există probleme în ceea ce privește plata imediată a datoriilor.
3) Rata lichidității imediate se află peste intervalul optim de 0,2 – 0,3; valoarea cea mai ridicată o regăsim în anul 2017, de 0,88.
4) Rata solvabilității generale se află sub pragul minim acceptabil, având valori cuprinse între 0,98 (2015), 1,35 (2016) și 1,32 (2017). În aceste condiții, entitatea prezintă un risc crecut în ceea ce privește incapacitatea de plată, mai ales dacă situația nu dă semne de redresare.
5) Rata solvabilității patrimoniale este de asemenea scăzută considerabil, cea mai mare valoare regăsindu-se în anul 2016 de 0,26, însă cu mult sub pragul optim de 0,5.
Ratele de rotație:
Tab. 3.8: Gestiunea capitalurilor
Concluzii: Anul 2017 înregistrează, față de anul precedent, o scădere a numărului de rotații a capitalurilor permanente și o creștere a duratei de rotație a acestora, indicând o perioadă mai mare de recuperare pentru entitate și o reducere a vitezei de rotație.
Tab. 3.9: Gestiunea activelor totale
Concluzii: Numărul de rotații se menține relativ constant pe parcursul celor 3 ani, încadrându-se în intervalul optim unei activități economice satifăcătoare, insă cu o viteză de rotație scăzută pe fondul duratei mari de rotație (între 153 – 176 zile).
Tab. 3.10: Analiza activelor imobilizate
Concluzii: Viteza de rotație în cazul activelor imobilizate crește considerabil în anul 2017 prin majorarea numărului de rotații cu 46,67 față de 2013 și cu 44,75 de rotații față de 2015, iar durata se reduce la doar 5 zile, ceea ce se traduce printr-o recuperare mai rapidă și mai eficientă a invetițiilor înreprinderii.
Tab. 3.11: Analiza activelor curente
Concluzii: Pentru întreaga perioadă de analiză viteza de rotație a activelor circulante se situează sub minimul admisibil, și în scădere de la un an la altul, atât prin numărul de rotații care scade de la 2,63 în 2015 la 2,11 în 2017, cât și prin creșterea duratei până la 171 de zile în 2017, aspect negativ pentru entitate.
Tab. 3.12: Analiza stocurilor
Concluzii: Viteza de rotație a stocurilor este fluctuantă, în sensul că anul 2015 este caracterizat de o viteză crescută pe fondul numărului mare de rotații și a duratei foarte mici de rotație; ulteriori, viteza de rotație scade în 2016, pentru ca în 2017 să crească din nou prin numărul de rotații care ajunge la 59,20 la o perioadă de recuperare de 6 zile, ceea ce înseamnă o eficientizare a utilizării stocurilor.
3.3 Metode de estimare a riscului de faliment
Tab. 3.13: Analiza creanțelor
Concluzii: Viteza de rotație a creanțelor a înregistrat pentru perioada analizată un trend aproximativ constant, perioada de vârf în ceea ce privește numărul de rotații fiind anul 2016 cu 5,74 rotații, iar în ceea ce privește durata rotațiilor, tot anul 2016 este ce mai eficient din punct de vedere economic. Efectul este astfel unul pozitiv în ansamblu, chiar dacă durata de recuperare crește în 2017 cu 1 zi.
Tab. 3.14: Gestiunea clienților
Concluzii: Pragul de eficiență minimă în cazul gestiunii clienților este atins în 2016 la nivelul de 32,51 rotații pe o perioadă de 11 zile, menținându-se o viteză a rotațiilor optimă și în 2017 la nivelul de 13 rotații pe o periodă de 29 zile.
Tab. 3.15: Gestiunea datoriilor curente
Concluzii: Entitatea experimentează din acest punct de vedere un dezechilibru apărut pe fondul unui număr prea mic de rotații, sub nivelul de 4 minim admis, și pe fondul unei duratei de rotație prea ridicată, peste maximul admis de 90 de zile. Cu toate acestea, tendința este una de creștere a vitezei de rotație, deoarece anul 2017 înregistreză o majorare a rotațiilor cu 0,48 și o diminuare a perioadei de recuperare cu 27 de zile față de perioada precedentă.
Tab. 3.16: Gestiunea datoriilor din exploatare
Concluzii: Gestiunea datoriilor din exploatare se află într-o stare bună în primii 2 ani, depășind numărul de 6 rotații atât în 2015 (6,64 rotații), cât și în anul 2016 (7,31 rotații), încadrându-se în limita a 60 zile ca durată de recuperare a acestora. Anul 2017, însă, indică o scădere considerabilă a vitezei de rotație prin scăderea numărului de rotații la 4,27 și creșterea duratei la 84 de zile.
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Studiul de caz pe care s-a concentrat lucrarea de față scoate în evidență elemente esențiale în funcționarea optimă a întreprinderii, iar această ultimă parte a lucrării își propune ca prin intermediul analizei indicatorilor, să concretizeze un diagnostic economico – financiar menit să răspundă nevoilor de progres și îmbunătățire a activității entității S.C. ROM AVERSA S.R.L.
Dintr-o primă ilustrare a situațiilor financiare aferente anilor 2012-2014 am putut observa evoluția economică evidențiată prin creșterea progresivă a profitului, urmând o pantă ascendentă și în anul curent, însă adevărata evoluție financiară se reflectă în analiza ratelor și a bilanțurilor financiare.
În urma retratării bilanțurilor contabile au rezultat cele trei bilanțuri financiare, pe baza cărora am putut afla fondul de rulment, necesarul fondului de rulment și trezoreria netă. Deși primii 2 ani au fost caracterizați de o trezorerie netă negativă, deci un dezechilibru financiar, anul 2014 a reprezentat un punct de cotitură, entitatea restabilindu-și echilibrul financiar.
Plecând de la această imagine de ansamblu, ponderea activelor imobilizate scade gradual în primii doi ani și se înregistrează o scădere considerabilă în 2014, în timp ce rata activelor circulante a crescut cu 7,6%, un aspect extrem de important în realizarea de profit. În ceea ce privește structura pasivelor și impactul lor în diagnosticul economico – financiar, deși rata autonomiei globale este mai scăzută decât gradul de normalitate, autonomia financiară se află la un nivel ridicat, fapt pozitiv pentru întreprindere; rata îndatorării globale se menține totuși alarmant de ridicată, ceea ce sugerează măsuri imediate în acest sens.
În ceea ce privește lichiditatea și solvabilitatea firmei, sunt sesizabile următoarele probleme:
Rata lichidității curente este ușor scăzută, comparativ cu valoarea recomandată de OMFP 1802/2014, de 2;
Rata solvabilității generale se află sub nivelul minim acceptabil de 1,5, valoarea cea mai apropiată de normalitate fiind 1,35 în anul 2013, ceea ce poate reprezenta un risc referitor la incapacitatea de plată a firmei;
Rata solvabilității patrimoniale este, de asemenea, scăzută, valoarea de 0,26 (cea mai ridicată) fiind totuși sub intervalul minim 0,3-0,5;
Rata lichidității rapide este singura care ilustrează o situație pozitivă pentru entitate.
Ratele de rotație furnizează indicații dinamice și în acest sens putem desprinde următoarele observații:
Viteza de rotație în ceea ce privește diagnosticul activelor indică o activitate economică satisfăcătoare atât prin numărul de rotații (mai mare de 8 în cazul stocurilor, mai mare de 4 în cazul creanțelor, mai mare de 1 în cazul activelor imobilizate), cât și prin durata acestora.
Gestiunea clienților indică de asemenea un grad de eficiență a activității economice, înregistrându-se un nivel minim de 8 rotații , cu un termen mediu de încasare de 45 zile.
Ratele de rotație în gestiunea datoriilor curente indică un dezechilibru financiar, înregistrând mai puțin de 4 rotații la un interval mai mare de 90 de zile; același lucru se poate spune și în privința datoriilor din exploatare, unde anul 2014 este caracterizat de scădere a eficienței printr-un număr mic de rotații (4, față de nivelul optim de 6) și o durată mare de rotație (84 de zile, față de nivelul maxim de 60).
Față de situația prezentată următoarele propuneri ar putea fi luate în considerare pentru îmbunătățirea performanței:
Majorarea capitalului propriu prin creșterea capitalului social pentru echilibrarea capitalurilor permanente cu activele imobilizate;
O mai bună gestionare a datoriilor curente pentru a permite entității să echilibreze situația financiară pe termen scurt.
Avon, J. (2013). Manualul modelării financiare: o abordare practică pentru crearea și implementarea modelelor de proiecție de evaluare. Ed. 1 New York, NY: Apress;
Bali, T., Peng, L., Shen, Y. și Tang, Y. (2013). Scăderile de lichiditate și reacțiile pieței bursiere. Disponibil la: https://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=2020476;
Gral B., How Financial Slack Affects Corporate Performance. An Examination in an Uncertain and Resource Scarce Environment, Springer Fachmedien Wiesbaden 2014;
Ivan I., Modalităţi privind depistarea practicilor de contabilitate creativă prin studierea fluxurilor de trezorerie, Audit financiar, XIII, Nr. 8(128)/2015, 32-40.
Oladipupo S., Satirenjit K., Mohd Y., Holistic Approach to Corporate Governance: A Conceptual Framework,Global Business and Management Research: An International Journal V ol. 6, No. 3 , 2014, 251–255.
, accesată la data de 14 iulie 2018.
Tabără N., Briciu S., Actualități și perspective în contabilitate și control de gestiune, Iași: Editura Tipo Moldova, 2012, p. 32.
Banca Finlandei, (2017). Finlanda a lăsat în urmă recesiunea. Disponibil la: http://www.bofbulletin.fi/en/2016/5/forecast-finland-has-left-recession-behind, accesată la data de 14 iulie 2018.
Banca Finlandei, (2016). Prognoza pentru 2017-2019. Disponibil la: http://www.bofbulletin.fi/en/2016/5/forecast-tables-for-2017-2019/, accesată la data de 14 aprilie 2018.
Ibidem.
aliu Popa Lucia, Cosneanu Lavinia – Contul de profit şi pierdere în context internaţional, Analele Universităţii ―Constantin Brâncuşi‖ din Târgu Jiu, Seria Economie, Nr. 2/2011.
Banca Finlandei, (2016). Prognoza pentru 2017-2019. Disponibil la: http://www.bofbulletin.fi/en/2016/5/forecast-tables-for-2017-2019/, accesată la data de 14 aprilie 2018.
Vasilescu Laura, Popa Anca – Economic Value Added: Pros And Cons, University of Craiova, Faculty of Economics and Business Administration in Finance – Challenges of the Future Journal, Vol 1 2011, pp 60-65, disponibil la http://ideas.repec.org/a/aio/fpvfcf/v1y2011i13p60- 65.html, accesată la data de 14 iulie 2018.
Horobet Alexandra, Lupu Radu, Dumitrescu Sorin, Dumitrescu Dan, Tintea Iulia – Dynamic Trade-Offs in Financial Performances of Romanian Companies, Analele Științifice ale Universității "Alexandru Ioan Cuza" Iaşi, Secțiunea Ştiințe Economice, Număr special 2011.
Ibidem.
Vasile Brătian, – Valoarea Firmei. Tehnici şi modele de evaluare financiară, Editura Universităţii „Lucian Blaga‖ din Sibiu, 2013, p. 34.
Anghel, Ion (coordonator ) – Evaluarea întreprinderii, Ed. Economică, București, 2010, p. 22.
Lefter, Chirică – Pieţe financiare şi decontări internaţionale, Editura Economică Bucureşti, 2010, p. 56.
Loren A. Nikolai, John D. Bazley, Jefferson P. Jones – Intermediate Accounting, Cengage Learning, 2009, p. 36.
Mârza, Bogdan – Performanţa prin valoare, Editura Universităţii Lucian Blaga din Sibiu, 2013, p. 57.
Nikolai Loren A., Bazley, John D.. Jones Jefferson P – Intermediate Accounting, Cengage Learning, 2009, p. 41.
Ibidem.
Ibidem.
Vasile Brătian, – Valoarea Firmei. Tehnici şi modele de evaluare financiară, Editura Universităţii „Lucian Blaga‖ din Sibiu, 2013, p. 67.
IBidem.
Andrei, T., Stancu, S., Iacob, A.I., Tuşa, E. (2008). Introducere în econometrie utilizând Eviews, Editura Economică, Bucureşti, p. 56.
Ibidem.
Ibidem.
Dumbravă, Mădălina, „Modele economice de analiză a firmei în perioadă de criză”,
Simpozionul Internaţional „Necesitatea reformei economico-sociale a României în contextul crizei globale”, 2010, Universitatea „ARTIFEX”, Bucureşti, publicat în volumul sesiunii, Editura Artifex, Bucureşti, p. 25.
Ibidem.
Lepadatu G., Păvăloaia W., Paraschivescu M., Patrascu L., Bordeianu D., Darie A. – Analiza economico-financiara. Concepte, studii de caz., Edit. Economica, Bucureşti, 2010, p. 35.
=== 75d23c1d6045911a4c7efb30d4986036dbec7aaf_673520_1 ===
Introducere
Analiza financiară reprezintă activitatea de diagnosticare a echilibrului financiar pe termen scurt, mediu și lung și a stării de performanță financiară a unei entități. Analiza trebuie realizată prin prisma cerințelor gestiunii entității și a raportului dintre datorii și autofinanțarea nevoilor pentru exploatare și investiții în strânsă corelare cu formarea și folosirea fondurilor, resurselor entității.
Actualitatea temei cercetate constă prin avantajele pe care informațiile cuprinse în ,,Situațiile financiare anuale” le aduc utilizatorilor prin:
evaluarea performanțelor financiare a entității
evaluarea activului net al entității
evaluarea structurii financiare (inclusiv gradul solvabilitate, lichiditate și îndatorare)
posibilitatea generării de previziuni
Obiectivul lucrării ,,Diagnosticul financiar” constă în analiza principalelor elemente ce influențiază performanțele economico-financiare trecând prin toate etapele de analiză a principalilor indicatori precum analiza situației nete și a echilibrului financiar, analiza lichidității și solvabilității, analiza și evaluarea riscului, analiza ratelor de rentabilitate, ratelor de îndatorare, precum și formularea de concluzii și propuneri pe baza rezultatelor obținute în urma cercetării efectuate din realitățile practice, concrete ale companiei Farmaceutica Remedia SA în perioada 2014-2017.
Lucrarea este structurată pe patru capitole:
Capitolul I Analiza echilibrului financiar patrimonial,
Capitolul II Analiza performanțelor financiare,
Capitolul III Analiza și evaluarea riscurilor și
Capitolul IV Diagnosticarea financiară la SC Farmaceutica Remedia SA
Sursele de date utilizate pentru diagnosticarea financiară o constituie Situațiile financiare anuale ale companiei Farmaceutica Remedia SA din perioada 2014-2017 alcătuite din: Bilanțul contabil, Contul de profit și pierderi, Situația modificării capitalului propriu, Situația fluxurile de trezorerie și Notele explicative la situațiile financiare anuale, acestea din urmă oferind explicații necesare unei înțelegeri mai bune a bilanțului și contului de profit și pierdere, aducând clarificări privind politicile firmei în materie de investiții, de finanțare, de fiscalitate și de evaluare a patrimoniului.
Prin utilizarea unei metodologii de cercetare științifică și diversitatea problemei abordate au impus:
documentarea prin accesarea și studierea unei bibliografii generale și de specialitate pentru cunoașterea stadiului actual în domeniu;
analiza datelor și interpretarea acestora prin utilizarea de grafice, scheme și figuri, pentru a evidenția evoluția principalilor indicatori de diagnosticare financiară.
CAPITOLUL I
ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR PATRIMONIAL
Analiza echilibrului financiar patrimonial reprezintă ,,un ansamblu de concepte, tehnici și instrumente de tratare a informațiilor cu scopul diagnosticării stării unui fenomen economic, a aprecierii nivelului calitativ al performanțelor acestuia.”
1.1 Indicatorii de analiză a echilibrului financiar patrimonial
Indicatorii de echilibru financiar patrimonial calculați pe baza informațiilor conținute în bilanțul financiar sunt:
Fig. 1.1 Principalii indicatori de analiză a echilibrului financiar patrimonial
1.1.1 Analiza situației nete
Conceptul de situație netă SN este utilizat pentru estimarea contabilă a valorii drepturilor proprietarilor asupra entității.
Spre deosebire de capitalurile proprii, folosirea conceptului de situație netă SN este mai relevantă, deoarece exprimă valoarea activului la un moment dat, excluzând din categoria capitalurilor proprii subvențiile pentru investiții și provizioanele reglementate.
Situația netă este:
1.1.2 Analiza fondului de rulment
Noțiunea de fond de rulment poate avea multe forme, însă câteva dintre ele sunt considerate concepte fundamentale în analiza financiară. Acestea sunt
fondul de rulment permanent ori net,
fondul de rulment propriu
fondul de rulment împrumutat
1. Fondul de rulment permanent (FRP) se determină cu ajutorul bilanțului financiar (bilanțul lichiditate-exigibilitate), reprezintă un fond de rulment lichiditate ori fond de rulment financiar (FRF) și poate fi calculate cu ajutorul a două modalități:
a) Fond de rulment permanent
În acеst caz fοndul dе rulmеnt ехрrimă ехcеdеntul dе rеsursе реrmanеntе carе asigură finanțarеa activеlοr circulantе. Acеst ехcеdеnt dе rеsursе реrmanеntе dеgaϳat dе рartеa suреriοară a bilanțului еstе fοlοsit реntru acοреrirеa nеvοilοr din рartеa dе ϳοs a bilanțului, fiind dеstinat rеînnοirii activеlοr circulantе.
b) Fond de rulment financiar: valoarea acestuia reprezintă surplusul activelor circulante nete în raport cu datoriile temporare ori partea activelor circulante nefinanțată de datoriile pe termen scurt.
Analiza fondului de rulment în funcție de mărimea celor două mase bilanțiere din partea superioară a bilanțului financiar, evidențiază trei situații:
2. Fοndul dе rulmеnt рrοрriu (FRрrοрriu) reprezintă ,,excedentul capitalurilor proprii în raport cu imobilizările nete și apreciază gradul de autonomie al entității în luarea deciziilor de investiție.”
Sе calculеază ca difеrеnță întrе caрitalul рrοрriu (CРR) și activul imοbilizat nеt (AI):
Fοndul dе rulmеnt рrοрriu рunе în еvidеnță influеnța structurii dе finanțarе asuрra mοdului dе cοnstituirе a lui, adică măsura în carе еchilibrul financiar sе asigură рrin caрitalurilе рrοрrii, cееa cе sе rеflеctă рrin gradul dе autοnοmiе financiară.
3. Fondul de rument împrumutat (FRÎ) reflectă măsura în care entitatea se îndatorează pe termen lung pentru finanțarea nevoilor pe termen scurt.
1.1.3 Analiza necesarului de fond de rulment
Bilanțul patrimonial evidențiază un alt indicator de echilibru financiar: necesarul de fond de rulment.
Indicatorul exprimă ,,partea din active circulante (stocuri și creanțe) care nu este finanțată din datoriile pe termen scurt non-bancare.”
Rеlația dе calcul a nеcеsarului dе fοnd dе rulmеnt еstе:
Pe baza bilanțul funcțional, nevoia de fond de rulmen se determină astfel:
Necesarului de fond de rulment pune în evidență următoarele situații:
1.1.4 Analiza trezoreriei nete
Arată cuantumul disponibilităților bănești eistente înt-o entitate la un moment dat, în conturile bancare sa de casă. Se determină ca diferența dintre fondul de rulment și necesarul de fond de rulment:
Analiza trezoreriei nete pune în evidență următoarele situații:
1.2 Analiza ratele de lichiditate, îndatorare și solvabilitate
1.2.1 Analiza ratelor de lichiditate
Lichiditatea reprezintă capacitatea elementelor patrimoniale de a se transforma în bani. În рractica economică se recomandă folosirea metoda ratelor.
,Analiza ratelor rezultate prin compararea ansamblului lichidităților potențiale (active transformabile în monedă pe termen scurt), constituie o metodă rapidă și ușor de utilizat pentru aprecierea gradului în care entitatea face față obligațiilor pe termen scurt.”
Rata lichidității curеntе (gеnеralе)
Eхрrimă gradul dе lichiditatе рοtеnțială (еchilibrul financiar ре tеrmеn scurt) și variază în funcție de sеctοrul еcοnοmic: еstе subunitar în sеctοrul dе distribuțiе și 1.8 în sеctοarеlе industrialе cu ciclu lung.
Valoarea supraunitară a acestei rate exprimă existența unui fond de rulment pozitiv care îi permite entității să facă față evenimentelor care apar în mișcarea activelor circulante ori deteriorări valorii acestora. Valοarеa еi trеbuiе cοmрarată cu entități similarе și dерindе dе vitеza dе rοtațiе a stοcurilοr și a datοriilοr ре tеrmеn scurt.
Rata lichidității restrânse (intеrmеdiarе)
Cunoscută și sub denumirea de „rata rapidă” sau „testul acid” rеflеctă caрacitatеa dе rambursarе a datοriilοr ре tеrmеn scurt, Un nivеl dе 0,8 – 1,0 al acеstеi ratе еstе aрrеciat drерt cοrеsрunzătοr, în vrеmе cе un nivеl mai mic dе 0,5 рοatе еvidеnția рrοblеmе dе οnοrarе a рlățilοr scadеntе.
Rata lichidității imеdiatе
Reflectă legătura dintre elementele cele mai lichide ale activului cu obligațiile immediate de plată ale pasivului. Această rată este cunoscută și ca rată a capacității de plată imediată (măsoară capacitatea entității de a rambursa datoriile, utilizând disponibilitățile existente):
Acеastă rată mai este cunoscută și ca rată dе trеzοrеriе, a cărеi valοarе minimă dе 0,2 – 0,3 rеflеctă ο garanțiе dе lichiditatе реntru entitate.
1.2.2 Analiza gradului de îndatorare
Rata îndatorării totale este un indicator general și calculează proporția în care activele totale sunt finanțate din alte surse decat cele proprii (de ex. credite, furnizori, datorii la stat etc.).
Se determină astfel:
Această rată este influențată în mare măsură de natura activității de exploatare și de politica finanțării entității.. O valoare mai mica decât 0,5 (respectiv 50%) se apreciază, în general, ca fiind favorabilă.
Rata îndatorării pe termen scurt se determină prin luarea în considerare doar a datoriilor pe termen scurt (cu exigibilitate sub un an).
1.2.3 Analiza ratelor de solvabilitate
Solvabilitatea reprezintă capacitatea entității de a face față obligațiilor de plată la termen. Entitatea еstе sοlvabilă în măsura în carе activul rеal еstе suficiеnt реntru a-i реrmitе achitarea tuturοr datοriilοr.
Rata solvabilității globale, reflect securitatea de care se bucură creditorii pe termen scurt și lug, precum și marja de creditare a entității.
Un indice mai mare de 1,5 a acestei rate semnifică faptul că entitatea are capacitatea de a-și achita obligațiile bănești față de terți.
Băncile, pentru studierea bonității în cazul solicitării de credite, calculează și rata solvabilității patrimoniale, astfel:
În cazul în care această rată înregistrează valori mai mari de 0,5 situația este considerată ca normală, iar valoarea minimă se apreciază a fi 0,3.
CAPITOLUL II
ANALIZA PERFORMANȚELOR FINANCIARE ALE ÎNTREPRINDERII
2.1 Analiza soldurile intermediare de gestiune (SIG)
Structura contului de profit și pierdere pe cele trei tipuri de activități (exploatare, financiară și excepțională) pune la dispoziție informațiile care pot fi utilizate pentru evaluarea rezultatelor.
Soldurile intermediare de gestiune sunt ,,indicatori sub formă de rezultate intermediare ce pun în evidență etapele formării rezultatului net al exercițiului. Acestea pot fi delimitate în două categorii:”
Fig. 2.1 Clasificarea soldurile intermediare de gestiune
Construcția indicatorilor soldurilor intermediare de gestiune se realiziază în cascadă pornind de la cei mai cuprinzători (producția exercițiului + marja comercială) și finalizând cu cei mai sintetici (rezultatul net al exercițiului).
2.1.1 Analiza soldurilor intermediare de gestiune din activitatea de exploatare
În analiaă economică, aceste solduri intermediare de gestiune caracterizează ,,performanța entității în activitatea de producție și comercială și stabilesc legătura înre activitatea economică și rezultatul final.
Relațiile generale de calcul sunt prezentate în tab. 2.1
Tab. 2.1 Relațiile de calcul pentru soldurile intermediare de gestiune – activitate
Sursă: Ionescu L., Analiza economico-financiară, 2016, p. 248
Marja comercială (MC) reprezintă ,,suplimentul de valoare adusă de entitate din activitatea de comercializare (produse și mărfuri cumpărate și revândute).”
Cifra de afaceri (CA) reprezintă volumul activității curente a entității.
Producția exercițiului (Qe) include bunurile și serviciile produse de entitate în cursul exercițiului financiar, indiferent de destinație (producția stocată, producția vândută și producția de imobilizări).
Valoarea adăugată (VA) ,,exprimă creșterea de valoare rezultată din utilizarea factorilor de producție, îndeosebit a forței de muncă și capitalului, peste valoarea bunurilor și serviciilor provenind de la terți, în cadrul activității curente a întreprinderii.”
2.1.2 Analiza soldurilor intermediare de gestiune –rentabilitate
Relațiile generale de calcul sunt prezentate în tab. 2.2
Tab. 2.2 Relațiile de calcul pentru soldurile intermediare de gestiune – rentabilitate
Sursă: Ionescu L., Analiza economico-financiară, 2016, p. 249
Rezultatul brut al exploatării reflectă ,,acumularea brută din activitate de exploatare, resursă principal a entității cu influențe hotărâtoare asupra rentabilității economice și a capacității potențiale de autofinanțare a investițiilor.”
Rezultatul exploatării (Rexp) ,,măsoară performanța industrială și comercială a entității, este independent de politica financiară și fiscală, ține cont de amortizare și provizioane.”
Rezultatul financiar reprezintă rezultatul obținut de entitate în urma din activității financiare.
Rezultatul curent RC (profit ori pierdere) este rezultatul tuturor operațiilor curente ale entității.
Rezultatul net al exercițiului (Rnet) exprimă ,,mărimea absolută a rentabilității financiare. Dacă valoarea lui calculată este una pozitivă (profit), este bine ca el să fie susținut și de existent unor disponibilități monetare reale.”
2.2 Analiza capacității de autofinanțare și a autofinanțării
Capacitatea de autofinanțare (CAF) sau marja brută de autofinanțare reprezintă ,,diferența dintre fluxurile de intrare (venituri încasate și încasabile) și fluxuri de ieșire (cheltuieli plătite și plătibile) generate de operațiunile curente de gestiune care lasă la dispoziția entității resurse proprii disponibile pentru finanțare diverselor activități.”
Utilizatorii interesați de informații legate de capacitatea de autofinanțare sunt acționarii, băncile și investitorii.
Metodele de stabilire a capacității de autofinanțare:
Autofinanțare (AF) sau marja netă de autofinanțare reprezintă ,,partea din capacitatea de autofinanțare care rămâne la dispoziția entității după deducerea dividendelor distribuite. Nivelul acestuia este direct legat de politica de distribuire a dividendelor.”
2.3 Analiza ratelor de rentabilitate
Rata rentabilității exprimă gradul de rentabilitate, singurul indicator care diferențiază entitățile cu acelaș beneficiu, dar cu rentabilități diferite, ca urmare a unor costuri diferite. Acestea fac parte din categoria indicatorilor de eficiență de tipul efect/efort.
Principalele rate de rentabilitate și semnificația acestora sunt prezentate în tab. de mai jos:
Tab. 2.3 Analiza principalelor rate de rentabilitate
CAPITOLUL III
ANALIZA ȘI EVALUAREA RISCURILOR LA NIVELUL ÎNTREPRINDERII
Riscurile îmbracă forme diverse, fiecare dintre acestea influențând mai mult sau mai puțin activitatea entităților economice.
Cele mai importante riscuri ce trebuie analizate în cadrul unei entități sunt:
Fig. 3.1 Analiza riscului în cadrul unei entități
3.1 Analiza pragului de rentabilitate al exploatării
Pragul de rentabilitate al exploatării, numit și punct critic sau punct mort, ,,reprezintă acel nivel al cifrei de afaceri pentru care rezultatul exploatării este nul.”
În funcție de volumul producției, cheltuielile de producție se grupează în cheltuieli variabile și cheltuieli fixe:
Cheltuielile variabile: cresc direct proporțional cu volumul producției (sunt constante ca mărime pe unitatea de produs).
Cheltuielile fixe: se reduc o dată cu creșterea volumului producției obținute prin îmbunătățirea utilizării capacității de producție (sunt variabile pe unitatea de produs).
Pragul de rentabilitate se poate calcula la nivel de produs și respective la nivelul entității.
Analiza pragului de rentabilitate pe produs
Legătura dintre totalul cheltuielilor de producție și cantitatea de produse ce trebuie fabricate, astfel încât din veniturile obținute să se acopere toate cheltuielile efectuate, este evidențiată cu ajutorul punctului critic (qcritic). Relația de calcul este:
Analiza pragului de rentabilitate la nivelul entității
Pragul de rentabilitae (cifra de afaceri critică) la nivelul entității se determină după relația:
Atunci cand este atins pragul de rentabilitate avem următoarele egalități:
Veniturile totale = Cheltuielile totale
Profitul = 0
Marja cheltuielilor totale = Cheltuielile fixe
La nivelul entității se mai pot calcula următorii indicatori:
Avantajele oferite prin metoda de analiză pe baza punctului critic menționăm:
permite stabilirea volumului la care producția devine rentabilă;
stabilește volumul producției necesare pentru a obține un anumit cuantum al profitului;
permite calcularea gradului de utilizare a capacității de producție pentru a obține un anumit cuantum al profitului.
În cadrul entităților comerciale, care au ca activitate de bază exclusiv comerțul, ,,pragul de rentablitate se determină ținând seama de factorii specifici:
– rulajul mărfurilor desfăcute (R)
– cota medie de adaos comercial (A)
– nivelul mediu al cheltuielilor de circulație variabile (N), aferente vânzărilor de mărfuri”
Pe baza valorilor critice (volumul vânzărilor, cifra de afaceri) ,,se estimiază indicatorii de siguranță numiți și indicatori de poziție (marja de securitate, intervalul de siguranță, sporul de eficiență).”
3.2 Estimarea riscului financiar
Rentabilitatea unei entități economice nu poate fi apreciat decât în funcție de riscurile suportate.
Problematica riscului financiar se regăsește în centrul preocupărilor normalizatorilor contabili români. Conform prevederilor O.M.F.P. 1.802/2014 art. 489 consiliul de administrație trebuie să elaboreze pentru fiecare exercițiu financiar un raport, denumit Raportul administratorilor, care trebuie să cuprindă o descriere a principalelor riscuri și incertitudini cu care aceasta se confruntă, apreciind expunerea entității la riscul de preț, riscul de lichiditate, riscul de credit și la riscul fluxului de numerar.
Evaluarea riscului de faliment se realizează cu ajutorul:
efectul levierului financiar
stabilirea poziției entității în raport cu pragul de rentabilitate financiar
coeficientul levierului financiar (CLF)
3.2.1 Efectul de levier financiar (ELF)
,,Rezultă din diferența dintre rentabilitatea financiară și rentabilitatea economică și exprimă impactul îndatorării asupra capitalului propriu al entității, proporția dintre finanțările externe și cele interne.”
Relația de calcul este:
La calculul efectului de levier pot fi întâlnite următoarele situații:
,,Efectul de levier permite stimularea evoluției rentabilității financiare în funcție de modificarea politicii de finanțare a entității fiind un parametru important pentru deciziile strategice ale entității.”
3.2.2 Stabilirea poziției entității în raport cu pragul de rentabilitate financiar
Pentru analiza riscului financiar se utilizează aceeași metodologie ca în cazul riscului de exploatare, luându-se în considerare însă și cheltuielile fixe financiare, respectiv cheltuielile cu dobânzile.
Relația de calcul este:
Pe baza acestori valori se estimiază indicatorii de siguranță, respective: marja de securitate, intervalul de siguranță, sporul de eficiență.
3.2.3 Coeficientul levierului financiar (CLF)
,,Riscul financiar se manifestă prin sensibilitatea rezultatului net la variațiile rezultatului exploatării și se estimiază prin elasticitatea ERnet/Rexp care poartă denumirea de coeficient de levier financiar.”
Relația de calcul este: ERnet/Rexp=
Importanța acestui coeficient reiese din faptul că:
rezultatul net influențiază beneficiul și dividendul pe acțiune
autofinanțarea entității care cointeresează personalul și acționarii entității
Riscul financiar evaluat prin coeficientul levierului financiar cunoaște grade diferite:
3.3 Metode de estimare a riscului de falimen
Împreună cu analiza și previzionarea riscului financiar și de exploatare, un aspect esențial pentru realizarea unui diagnostic complet și corect îl reprezintă analiza diagnostic a riscului de faliment (de insolvență).
Evaluarea riscului de faliment este posibilă prin utilizarea unor metode specifice:
– metode clasice ale analizei financiare bazată pe situația patrimoniului, pe evaluarea performanțelor financiare, situația fondului de rulment și a necesarului de fond de rulment sau pe baza tabloului de finanțare oferind informații parțiale asupra riscului de faliment.
– metoda scorurilor propusă de organismele financiare internațional permite o evaluare globală a riscului de faliment, fiind totodată instrument de previziune a acestuia.
Scorurile reprezintă o metodă de diagnosticare care constă în măsurarea și interpretarea riscului la care se expune investitorul, creditorul entității, dar și entitatea ca sistem, în activitatea viitoare, în mod teoretic, o notă Z, numită scor este atribuită unei entități, O funcție scor are următoarea formă:
Z = a0 + a1*X1+ a2*X2 + a3*X3 + ………+ an*Xn
Cele mai reprezentative metode de evaluare a riscului de faliment sunt:
Tab. 3.1 Modele naționale și international pentru estimarea riscului de faliment
CAPITOLUL IV
DIAGNOSTICUL FINANCIAR LA FARMACEUTICA REMEDIA SA
4.1 Prezentarea companiei Farmaceutica Remedia SA
Scurt istoric
Farmaceutica REMEDIA S.A. este o componentă a unui grup de companii specializate în activități de vânzare medicamente, promovare și marketing în domeniul sănătății, prezentă pe piață încă din 1991.
Farmaceutica REMEDIA S.A. operează în 91 de unități de retail proprii, fiind concentrată pe diversificarea portofoliului de produse farmaceutice, suplimente alimentare și dermato-cosmetice.
Modelul de business definit de diversificarea constanta a serviciilor oferite, inclusiv servicii de logistica, marketing și promovare medicala, înregistrări de produse farmaceutice, dar și profesionalismul și performanța diferențiaza compania de alți competitori și o poziționează drept partener pentru lansarea, promovarea și distribuirea produselor farmaceutice atât în România cât și în Europa.
Atenția acordată nevoilor acționarilor, investitorilor, clienților și salariaților sunt principiile pe care Farmaceutica REMEDIA S.A. își sprijină ascensiunea. Adaptabilitatea permanentă la nevoile consumatorilor la cele mai înalte standarde, lansarea și promovarea de produse farmaceutice inovatoare, respectarea standardelor etice și profesionale internaționale sunt obiectivele asumate de către companie.
Cei peste 580 de angajați din cadrul grupului de companii sunt un activ extrem de valoros și de aceea sunt dedicați implementării unor programe motivaționale de dezvoltare personală si profesională, care să ofere angajaților posibilitatea de a își atinge potențialul maxim atât individual, cât și în cadrul echipei.
Forma juritică a companiei este de “societate pe acțiuni”, conform dispozițiilor Legii nr. 31/1990, modificată prin Ordonanța Guvernului României nr. 32/1997 și aprobată prin Legea nr. 195/1997.
Elemente de identificare
Denumire SC Farmaceutica Remedia SA;
Sediul social: Deva, str.Dorobantilor nr.43, judetul Hunedoara, România;
Cod unic de înregistrare: 2115198;
Atribut fiscal: RO 2115198;
Număr de ordine în registrul comerțului: J20/700/1991
Număr mediu de angajați: 358;
Structură tehnico –organizatorică
Recrutarea și selecția de personal este un proces dificil, concurența fiind foarte mare, migrația personalului cu calificare farmaceutică este într-o continuă creștere.
Farmaceutica Remedia SA a încheiat anul 2017 cu un număr de 366 angajați. Media anuală (FTE) fiind de 358 angajați în creștere față de exercițiul financiar precedent cu o medie anulă (FTE) de 345 angajați.
Structură organizatorică a companiei cuprinde două părți:
Structura funcțională/ de conducere ce asigură condițiile tehince, economice și de personal în vederea desfășurării în condiii optime a activității.
Structura operațională (de execuție) asigură realizarea directă a procesului de execuție.
4.2 Analiza echilibrului financiar
4.2.1 Analiza situației nete, fond de rulment, necesar de fond de rulmen și trezoreria netă
Tab. 4.1 Evoluția situației nete, FRF, NFR și trezoreria netă
Evoluția situației nete, fond de rulment, necesar de fond de rulmen și trezoreria netă sunt prezentate sugestiv în fig. 4.1.
Fig. 4.1 Evoluția situației nete, fond de rulment, necesar de fond de rulmen și trezoreria netă
Din datele obținute se pot desprinde următoarele concluzii:
1. Situația netă 2014-2017 este una pozitivă cea ce reflect o gestiune economică sănătoasă, care maximizează valoarea companiei (capitalurile proprii).
2. Fond de rulment propriu pozitiv în exercițiile financiare 2014, 2016, 2017 arată un surplus de resurse proprii rămase după acoperirea integral a activelor imobilizate, din care pot fi acoperite parțial activele circulante.
3. Fondul de rulment străin negativ pentru 2016 și 2017 arată că împrumuturile pe termen lung nu pot acoperi imobilizările nete, cea ce arată că sa îmbunătățit structura financiară prin accesarea finanțării din capitaluri proprii care au majorat capitalurile permanente prin reducerea datoriilor pe termen lung.
4. Pornind de la relația care există între necesarul temporar și resursele temporare, NFR constituie un indicator de echilibru financiar care reflect echilibrul curent al entități. În cazul companiei pentru perioada analizată 2014-2017 NFR ‹ 0 (negativ) cea ce reflectă un surplus de resurse nete față de capitalurile circulante, necesitățiile temporare fiind mai mici decât resursele temporare ce pot fi mobilizate.
Prin intermediul vitezei de rotație a NFR z putem exprima și în zile de vânzare reflectând decalajul nefavorabil dintre încasări și preț și în condiții normale trebuie să se situeze între 30 și 60 zile.
5. Trezoreria netă este pozitivă în perioada analizată ca urmare a decalajului dintre fluctuația fondului de rulment și cel al necesarului de fond de rulment.
Pe baza părții inferioare a bilanțului financiar, trezoreria netă s-a majorat în 2015 și 2016 prin creșterea disponibilităților din casă și conturi la bănci și în absența creditelor pe termen scurt în anul 2016. Trezoreria netă pozitivă confirmă existent unui echilibru financiar pe termen scurt și pe termen lung favorabilă desășurării activității în condiții de siguranță.
4.2.2 Analiza ratelor de lichiditate, ratelor de solvabilitate și a ratelor de îndatorare
Calculul ratelor de lichiditate
Tab. 4.2 Calculul ratelor de lichiditate
Evoluția ratelor de lichiditate sunt prezentate în fig. 4.2.
Fig. 4.2 Evoluția ratelor de lichiditate
Din datele obținute în tab. 4.2 se pot desprinde următoarele concluzii:
1. Ca urmare a unui fond de rulment pozitiv, nivelul indicatorului ratelor de lichiditate reflectă o buna capacitate de plată, deci un risc redus, certificând faptul că compania este capabilă să-și achite datoriile pe termen scurt pe seama creanțelor și disponibilităților bănești.
2. Rata de lichiditate imediată a cunoscut o creștere și s-a menținut în 2016 și 2017 peste limita minima de 0,2 cea ce reflect o gestiune eficientă a încasărilor și plăților.
Calculul ratelor de solvabilitate
Tab. 4.3 Calculul ratelor de solvabilitate
Evoluția ratelor de solvabilitate sunt prezentate în fig. 4.3
Fig. 4.3 Evoluția ratelor de solvabilitate
Din datele obținute în tab.4.3 se pot desprinde următoarele concluzii:
1. Activul net contabil pozitiv și în creștere în exercițiile financiare 2016 și 2017 se datorează diminuării datoriilor totale, cea ce arată existența solvabilității necesare acoperirii datoriilor din activele nete, cea ce confirmă creșterea capitalurilor proprii.
2. Rata solvabilități patrimoniale și rata solvabilității generale au valori peste limitele recomandate cea ce reflectă un echilibru financiar pe termen lung și permite companiei să își acopere datoriilor din activul net și a datoriilor pe termen lung din capitaluri proprii.
Calculul ratelor de îndatorare
Tab. 4.4 Calculul ratelor de îndatorare
Evoluția ratelor de îndatorare sunt prezentate în fig. 4.4
Fig. 4.4 Evoluția ratelor de îndatorare
Din datele obținute în tab. 4.4 se pot desprinde următoarele concluzii:
1. Ratele de îndatorare (reflectă indirect solvabilitatea prin rata îndatoririi totale -levierul financiar și prin rata îndatorării la termen) au avut o evoluție descedentă și confirmă creșterea autonomiei financiare a entității.
2. Capacitatea de îndatorare s-a menținut la acelaș nivel pe toată perioada analizată având valori peste 0,9 cea ce reflect ca capitalurile proprii și cele permanente s-au păstrat la acelaș nivel.
4.3 Analiza performanțelor financiare
4.3.1 Analiza și evoluția principalelor soldurilor intermediare de gestiune
Soldurile intermediare de gestiune din exploatare la Farmaceutica Remedia urmează un trend descendent pe parcursul perioadei studiate 2014-2017:
Fig. 4.5 Dinamica SIG- activitate
Din datele obținute în tab. 4.5 se pot desprinde următoarele concluzii
1. Cifra de afaceri a scăzut de la 246,842,700 lei în exercițiul financiar 2014 la 90,661,306 lei în exercițiul financiar 2017. Evoluția nefavorabilă a indicatorului este consecința scăderii veniturilor din vânzări de mărfuri.
2. Marja comercială a scăzut în cei 4 ani de analiză ca urmare a scăderii veniturilor din vânzări de mărfuri întu-un ritm superior scăderii cheltuielilor privind mărfurile. Nivelul marjei este de 20,816,104 în exercițiul financiar 2017 în scădere față de anul 2014 cu 52.85%.
3. Producția exercițiului este de asemenea în scădere de la 290,248,241 lei în exercițiul financiar 2014 la 103,675,792 lei în exercițiul financiar 2017 ca urmare a diminuării substanțiale a producției vândute.
5. Valoarea adăugată înregistrează o tendință descendentă în perioada analizată situându-se la nivelul de 16,550,240 lei în exercițiul financiar 2017, în scădere față de primul an de studiu când a înregistrat valoarea maxima de 25,372,039 lei, reflectând diminuarea bogăției firmei, fiind consecința utilizării ineficiente a resulselor entității.
Tab. 4.5 Evoluța principalelor soldurilor intermediare de gestiune
Grafic dinamica soldurilor intermediare de gesiune privind rentabilitate este prezentată sugestiv în fig. 4.6
Fig. 4.6 Dinamica SIG-rentabilitate
Analiza soldurilor intermediare de gestiune privind rentabilitatea la Farmaceutica Remedia s-au constatat următoarele:
1. Rezultatul brut din exploatare înregistrează o evoluție oscilantă și pozitivă pentru toți cei 4 ani analizați. În exercițiul financiar 2014 indicatorul atinge nivelul maxim de 3,865,890 lei, creșterea acestuia a fost consecința reducerii cheltuielilor (cheltuieli cu personalul, cheltuieli cu impozitele). Reducerea valorii adăugate a avut influențe negative asupra rezultatului brut din exploatare determinând scăderea acestuia. Pentru perioada analizată enitatea nu a beneficiat de subvenții de exploatare.
Mărimea acestui sold intermediar de gestiune, fiind un rezultat obținut după remunerarea personalului și statului, este important pentru investitorii deoarece reprezintă fluxul potențial al disponibilităților degajate de ciclul de exploatare, influențând în mod direct potențialul firmei de a-și susține activitatea din resurse proprii, respectiv capacitatea de autofinanțare a firmei.
2. Reducerea rezultatului brut din exploatare a avut influență nefavorabilă asupra rezultatului din exploatare determinând scăderea acestuia.
3. Rezultatul financiar a avut o evoluție oscilantă iar în exercițiul financiar 2015 înregistrează o pierdere în valoare de 70.982 lei. Cu toate acestea încheie exercițiul finaciar 2017 cu un plus de 673,703 (nivelul maxim al perioadei analizate).
4. Rezultatul curent deși a avut avut o evoluție oscilantă a avut valori pozitiv în perioada analizată. Nivelul maxim atins a fost în exercițiul financiar 2014 când a înregistrat un plus de 3,865,891 lei, iar nivelul minim de 242,313 lei a fost atins în exercițiul financiar 2016.
5. Evoluția rezultatului net al exercițiului în perioada analizată este determinat de modificarea rezultatului brut și a impozitului pe profit. Rezultatul brut și rezultatul net se modifică în acelaș sens, dar în proporții diferite, ca urmare a influenței impozitului pe profit ce ține seama și de cheltuielile nedeductibile. Evoluția a fost una oscilantă și pozitivă, nivelul maxim a fost atins în exercițiul financiar 2014 în valoare de 3,055,943 lei.
4.3.2 Determinarea capacității de autofinanțare și a autofinanțării
Tab. 4.6 Calculul și evoluția capacității de autofinanțare și a autofinanțării
Din analiza datelor prezentate în tab.4.6 se pot desprinde următoarele concluzii:
1. Capacitatea de autofinanțare înregistrează valori negative pe toată perioada anlizată. Principalele cauze au fost scăderea excedentului brut din exploatare și a altor cheltuieli din exploatare mult mai mari comparativ cu alte venituri din exploatare.
2. Scăderea altor cheltuieli din exploatare și financiare concomitant cu creșterea veniturilor financiare au îmbunătățit rezultatul în exercițiul financiar 2017 când înregistrează un minus de 2,936,720 lei.
4.3.3.Analiza ratelor de rentabilitate
Analiza ratei rentabilității comerciale
Tab. 4.7 Analiza ratei rentabilității comerciale
Graficul evoluția ratei rentabilității comerciale este prezentă în figura 4.7
Fig. 4.7 Evoluția ratei rentabilității comerciale
Rentabilitatea comercială a companiei Farmaceutica Remedia crește pe perioada analizată de la 0.27% în exercițiul financiar 2014 la 1.42% în exercițiul financiar 2017 rezultat datorat creșterii rezultatului aferent cifrei de afaceri. În exercițiul financiar 2017 rata a atins nivelul maxim de 1.42% cea ce înseamnă că la 100 lei cifră de afaceri revine 1,42 lei profit aferent cifrei de afaceri mai mult cu 1.15 lei față de anul 2014.
Analiza rata rentabilității resurselor consumate
Tab 4.9 Analiza rata rentabilității resurselor consummate
Graficul privind evoluția ratei rentabilității resurselor consumate este prezentă în figura 4.8
Fig. 4.8 Evoluția ratei rentabilității resurselor consumate
Rata rentabilității resurselor consummate înregistrează o evoluție pozitivă în perioada analizată, nivelul maxim de 1,41% este atins în exercițiul financiar 2017.
Analiza rata rentabilității economice
Tab. 4.10 Analiza rata rentabilității economice
Graficul privind evoluția ratei rentabilității economice este prezentă în figura 4.9
Fig. 4.9 Evoluția ratei rentabilității economice
În perioada analizată rata rentabilități economice a avut o evoluție oscilantă. Nivelul ratei a scăzut datorită diminuării vitezei de rotație a activelor totale (de la 1.66 în 2014 la 0.45 în 2017) și a randamentului activelor imobilizate (de la 6.56 în 2014 la 2.35 în 2017). O evoluție pozitivă a avut viteza de rotație a activelor circulante de la (2.22 în 2014 la 3.08 în 2017)
Cel mai mare nivel al ratei de 2.55% a fost înregistrat în exercițiul financiar 2014 iar cel mai mic nivel de 0.18% în eercițiul financiar 2016.
Nivelul ratei rentabilității economice poate crește în urma utilizării eficiente a activelor imobilizate și a creșterii vitezei de rotatie a activelor circulante, precum și ca urmare a ceșterii profitabilității cifrei de afaceri.
Analiza ratei rentabilităii financiare
Tab. 4.11 Analiza ratei rentabilităii financiare
Graficul privind evoluția ratei rentabilității financiare este prezentă în figura 4.10
Fig. 4.10 Evoluția ratei de rentabilitate financiară
Farmaceutica Remedia înregistrază o rată a rentabilității financiare oscilantă cu un nivel maxim atins de 3.10 în exercițiul financiar 2017.
Evoluția favorabilă a ratei este datorată creșterii capacității capitalurilor proprii de a crea profit și de creșterea rezultatului net.
4.4 Analiza și evaluarea riscurilor
4.4.1 Analiza riscului de exploatare
Tab. 4.12 Analiza pragului de rentabilitate
Grafic, evoluția pragului de rentabilitate este prezentaă sugestiv în figura 4.11
Fig. 4.11 Evoluția pragului de rentabilitate
Din analiza datelor se desprind următoarele concluzii:
1. Cifra de afaceri efectivă s-a situate peste pragul de rentabilitate (peste cifra de afaceri critică) în perioada analizată, aspect ce a condus la înregistrarea unei marje de securitate, interval de securitate și sporuri de eficiență pozitive.
Compania dovedește performanțe economice ridicate cea ce face ca firma să fie stabilă, sigură pe întraga perioadă analizată.
2. Intervalul de siguranță indică capacitatea companiei de a fi flex0ibilă la variațiile vânzărilor iar în cazul nostru acesta este pozitiv și în creștere. Valoarea maxima de 25.46% a fost înregistrată în exercițiul financiar 2017.
3. Sporul de eficiență sau indicele de rentabiliate indică faptul că compania se află într-o situație excepțională cu un procent de peste 20% în exercițiul financiar 2017.
4. Compania nu prezintă nici un risc de exploatare.
4.4.2 Analiza riscului financiar
Tab. 4.13 Analiza riscului financiar
Evoluția ratei rentabilității financiare și ratei rentabilității economice este prezentată în fig. 4.12
Fig. 4.12 Evoluția corelației rentabilitate economică-rentabilitate financiară
Din analiza comparative a celor două rate în perioada analizată se desprind următoarele concluzii:
1. Rata rentabilității financiare a fost superioară randamentului economic al activelor în exercițiile financiare 2015-2017.
2. Rata rentabilității economice este superioară ratei dobânzii, respectiv a costul îndatorării (Rf›Re).
3. Analizând evoluția levierului financiar se poate constata că riscul financiar este minor în perioada analizată. În această situație, pentru companie, este mai avantajos să apeleze la împrumuturi pe termen mediu și lung pentru finanțarea activității.
4.4.3 Evaluarea riscului de faliment
Determinarea funcției scor Z –modelul Altman
Tab. 4.14 Calculul funcției scor Z –modelul Altman
Evoluția riscului de faliment dupa modelul Altman este prezentat sugestiv în fig. 4.13
Fig. 4.13 Evoluția riscului de faliment dupa modelul Altman
Din datele calculate se desprind următoarele concluzii:
1. Riscult de faliment pentru compania noastră se apreciază astfel:
Din analiză a rezultat că compania se află într-o situație deficitară, este insolvabilă în exercițiile finaciare 2016-2017 când a înregistrat cele mai mici valori sub pragul de 1.81.
Determinarea funcției scor Z –modelul Conan-Holder
Tab. 4.15 Calculul funcției scor Z –modelul Conan-Holder
Evoluția riscului de faliment dupa modelul Conan-Holder este prezentat sugestiv în fig. 4.14
Calculul funcției –scor după aces model a condus la valorile prezentate în tabelul 4.15:
1. Valoarea funcției superioare limitei minime de 0,16 pentru exercițiile financiare 2014-2016 plaseaă compania într-o situație financiară bună. Riscul de faliment este sub 10%, compania este solvabilă și poate beneficia de credite.
Pentru anul 2017 compania a înregistrat o valoare de 0,149 și se află sub pragul minim de 0,16 cea ce situează compania într-o zonă incertă. Riscul de faliment se situează între 10-30%.
Fig. 4.14 Evoluția riscului de faliment dupa modelul Conan-Holder
Concluzii
Prin intermediul acestei lucrări ,,Diagnosticul financiar” am realizat o analiză teoretică și practică a principalelor elemente ce influențiază performanțele economico-financiare ale unei entități economice cu ajutorul situațiilor financiare anuale.
Situațiile financiare anuale oferă informații despre poziția financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie ale unei entități economice utile unor categorii largi de utilizatorii:
investitori actuali și potențiali,
creditori,
salariați,
furnizori,
clienți,
instituțiile statului, alte autorități.
Analiza practică a fost realizată în cadrul companiei Farmaceutica REMEDIA S.A., o companie specializată în activități de vânzare medicamente, promovare și marketing în domeniul sănătății, prezentă pe piață din 1991.
Compania operează în 91 de unități de retail proprii, fiind concentrată pe diversificarea portofoliului de produse farmaceutice, suplimente alimentare și dermato-cosmetice.
Structura tehnico-organizatorică se realizează prin intermediul a 366 angajați. Media anuală (FTE) fiind de 358 angajați în creștere față de exercițiul financiar precedent (2016) cu o medie anulă (FTE) de 345 angajați.
Analiza situației nete, fond de rulment, necesar de fond de rulmen și trezoreria netă
Din datele obținute se pot desprinde următoarele concluzii:
Situația netă 2014-2017 este una pozitivă cea ce reflect o gestiune economică sănătoasă, care maximizează valoarea companiei (capitalurile proprii).
Fond de rulment propriu pozitiv în exercițiile financiare 2014, 2016, 2017 arată un surplus de resurse proprii rămase după acoperirea integral a activelor imobilizate și din care pot fi acoperite o parte din activele circulante.
Fondul de rulment străin negativ pentru 2016 și 2017 arată că împrumuturile pe termen lung nu pot acoperi imobilizările nete, cea ce arată că sa îmbunătățit structura financiară prin accesarea finanțării din capitaluri proprii care au majorat capitalurile permanente prin reducerea datoriilor pe termen lung.
Necesarul de fond de rulment ‹ 0 (negativ) cea ce reflectă un surplus de resurse nete față de capitalurile circulante, necesitățiile temporare fiind mai mici decât resursele temporare ce pot fi mobilizate.
Trezoreria netă este pozitivă în perioada analizată ca urmare a decalajului dintre fluctuația fondului de rulment și cel al necesarului de fond de rulment.
Analiza ratelor de lichiditate, ratelor de solvabilitate și ratelor de îndatorare
Din datele obținute se pot desprinde următoarele concluzii:
Ratelor de lichiditate reflectă o buna capacitate de plată, deci un risc redus, certificând faptul că compania este capabilă să-și achite datoriile pe termen scurt pe seama creanțelor și disponibilităților bănești.
Rata de lichiditate imediată a cunoscut o creștere și s-a menținut în 2016 și 2017 peste limita minima de 0,2 cea ce reflect o gestiune eficientă a încasărilor și plăților.
Rata solvabilități patrimoniale și rata solvabilității generale au valori peste limitele recomandate cea ce reflectă un echilibru financiar pe termen lung și permite companiei să își acopere datoriilor din activul net și a datoriilor pe termen lung din capitaluri proprii.
Ratele de îndatorare au avut o evoluție descedentă și confirmă creșterea autonomiei financiare a entității.
Analiza și evoluția principalelor soldurilor intermediare de gestiune
Din datele obținute se pot desprinde următoarele concluzii:
Cifra de afaceri a scăzut de la 246,842,700 lei în exercițiul financiar 2014 la 90,661,306 lei în exercițiul financiar 2017. Evoluția nefavorabilă a indicatorului este consecința scăderii veniturilor din vânzări de mărfuri.
Valoarea adăugată înregistrează o tendință descendentă în perioada analizată situându-se la nivelul de 16,550,240 lei în exercițiul financiar 2017, în scădere față de primul an de studiu când a înregistrat valoarea maxima de 25,372,039 lei, reflectând diminuarea bogăției firmei, fiind consecința utilizării ineficiente a resulselor entității.
Reducerea rezultatului brut din exploatare a avut influență nefavorabilă asupra rezultatului din exploatare determinând scăderea acestuia.
Rezultatul financiar a avut o evoluție oscilantă iar în exercițiul financiar 2015 înregistrează o pierdere în valoare de 70.982 lei. Cu toate acestea încheie exercițiul finaciar 2017 cu un plus de 673,703 (nivelul maxim al perioadei analizate).
Rezultatul curent deși a avut avut o evoluție oscilantă a avut valori pozitiv în perioada analizată. Nivelul maxim atins a fost în exercițiul financiar 2014 când a înregistrat un plus de 3,865,891 lei, iar nivelul minim de 242,313 lei a fost atins în exercițiul financiar 2016.
Analiza capacității de autofinanțare și a autofinanțării
Din datele analiza se pot desprinde următoarele concluzii:
Capacitatea de autofinanțare înregistrează valori negative pe toată perioada anlizată. Principalele cauze au fost scăderea excedentului brut din exploatare și a altor cheltuieli din exploatare mult mai mari comparativ cu alte venituri din exploatare.
Scăderea altor cheltuieli din exploatare și financiare concomitant cu creșterea veniturilor financiare au îmbunătățit rezultatul în exercițiul financiar 2017 când înregistrează un minus de 2,936,720 lei.
Analiza ratelor de rentabilitate
Din datele analiza se pot desprinde următoarele concluzii:
Rentabilitatea comercială a companiei Farmaceutica Remedia crește pe perioada analizată de la 0.27% în exercițiul financiar 2014 la 1.42% în exercițiul financiar 2017 rezultat datorat creșterii rezultatului aferent cifrei de afaceri. În exercițiul financiar 2017 rata a atins nivelul maxim de 1.42% cea ce înseamnă că la 100 lei cifră de afaceri revine 1,42 lei profit aferent cifrei de afaceri mai mult cu 1.15 lei față de anul 2014
Rata rentabilității resurselor consumate înregistrează o evoluție pozitivă în perioada analizată, nivelul maxim de 1,41% este atins în exercițiul financiar 2017.
Rata rentabilități economice a avut o evoluție oscilantă. Nivelul ratei a scăzut datorită diminuării vitezei de rotație a activelor totale (de la 1.66 în 2014 la 0.45 în 2017) și a randamentului activelor imobilizate (de la 6.56 în 2014 la 2.35 în 2017). O evoluție pozitivă a avut viteza de rotație a activelor circulante de la (2.22 în 2014 la 3.08 în 2017)
Analiza riscului de exploatare
Din datele analiza se pot desprinde următoarele concluzii:
Cifra de afaceri efectivă s-a situate peste pragul de rentabilitate (peste cifra de afaceri critică) în perioada analizată, aspect ce a condus la înregistrarea unei marje de securitate, interval de securitate și sporuri de eficiență pozitive.
Compania dovedește performanțe economice ridicate cea ce face ca firma să fie stabilă, sigură pe întraga perioadă analizată.
Intervalul de siguranță indică capacitatea companiei de a fi flex0ibilă la variațiile vânzărilor iar în cazul nostru acesta este pozitiv și în creștere. Valoarea maxima de 25.46% a fost înregistrată în exercițiul financiar 2017.
Sporul de eficiență sau indicele de rentabiliate indică faptul că compania se află într-o situație excepțională cu un procent de peste 20% în exercițiul financiar 2017.
Compania nu prezintă nici un risc de exploatare.
Analiza riscului financiar
Din datele analiza se pot desprinde următoarele concluzii:
Rata rentabilității financiare este superioară randamentului economic al activelor în exercițiile financiare 2015-2017.
Rata rentabilității economice este superioară ratei dobânzii, respectiv a costul îndatorării (Rf›Re).
Analizând evoluția levierului financiar se poate constata că riscul financiar este minor în perioada analizată. În această situație, pentru companie, este mai avantajos să apeleze la împrumuturi pe termen mediu și lung pentru finanțarea activității.
Evaluarea riscului de faliment prin metoda Alyman
Din datele calculate se desprind următoarele concluzii:
Riscult de faliment pentru compania noastră se apreciază astfel:
Din analiză a rezultat că compania se află într-o situație deficitară, este insolvabilă în exercițiile finaciare 2016-2017 când a înregistrat cele mai mici valori sub pragul de 1.81.
Evaluarea riscului de faliment prin metoda Conan-Holder
Din datele analiza se pot desprinde următoarele concluzii:
Valoarea funcției superioare limitei minime de 0,16 pentru exercițiile financiare 2014-2016 plaseaă compania într-o situație financiară bună. Riscul de faliment este sub 10%, compania este solvabilă și poate beneficia de credite.
Pentru anul 2017 compania a înregistrat o valoare de 0,149 și se află sub pragul minim de 0,16 cea ce situează compania într-o zonă incertă. Riscul de faliment se situează între 10-30%.
Bibliografie
Carți
Gheorghe, C. Analiză economico-fianciară, ed. Universității Transilvania, Brașov, 2013
Gherghina, R, Duca, I., Gestiunea financiară a întreprinderii, Ed. Universitară, București, 2012,
Iacob, Gheorghe, Contabilitate financiară, Editura Inercredo, Deva, 2014
Ionescu, L., Analiza economico-financiara, ediția a –II-a, Ed. Pro Universtaria, Bucureși, 2016,
Isfanescu, A., Robu, V. ,,Analiză economico-financiară”, disponibil on-line la http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=75 accesată în data de 03.06.2018
Morariu, A., Crecană, C., Impactul informației economice asupra poziției financiare, Audit Financiar, nr. 5, Ed. CAFR, București, 2009,
Munteanu, M. Solomon ,D., Analiză economico-financiară aprofundată, Ed. Alma Mater, Bacău, 2015,
Niculescu, M., Diagnostic financiar, Ed. Economică, București, 2003,
Petrescu, S., Analiză și diagnostic financiar –contabil. Ghid teoretico-aplicativ. Ediția a-III-a revizuită și actualizată, Ed. CECCAR, București, 2010,
Petrescu, S., Evaluarea economică și financiară a întreprinderii, Concepte –metode-procedee, Ed. Tehnopress, Iași, 2012,
Toma, Contabilitatea financiară, Ed. Tipo Moldova, Iași, 2010
Vintilă, G., Gestiunea finaciară a întreprinderii, Ed. Didactică și Pedagogică, București,, 2010
Zaiț, D., Evaluarea și gestiunea investițiilor directe, Ed. Sedcom libris, Iași, 2008, p. 164
Site-uri
Rapoarte financiare anuale, disponibil on-line www.bvb.ro
Prezentare societate Farmaceutica Remedia disponibil on-line www.remedia.ro
Legislație
*** Legea contabilității nr. 82/1991 modificată și completată prin Legea 121/2015 și prin OUG 57/2015
*** O.M.F.P. nr. 1.802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate
Anexa 1 Calculul situației nete, FRF, NFR, TN
Calculul situației nete
Calcularea fondului de rulment
Calcularea necesarului de fond de rulment
Calcularea trezoreriei nete
Anexa 2 Calculul ratelor de lichiditate, solvabilitate și îndatorare
Anexă 3 Calculul soldurilor intermediare de gestiune
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Analiza Echilibrului Financiar (ID: 109247)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.