. Analiza Echilibrului Economico Financiar (s.c. Xyz S.a.)
CAPITOLUL -I-
PREZENTAREA SOCIETĂȚII S.C.RER ECOLOGIC SERVICE BUCUREȘTI REBU S.A
1.1. ISTORICUL SOCIETĂȚII
Societatea comercială Rer Ecologic Service București REBU SA și-a început activitatea în decembrie 1996 în condițiile desființării fostei Regii Autonome de Salubritate Urbană București .
Astfel Consiliul General al Municipiului București hotăraște înființarea Sociețătii “REBU SA”, ca societate comercială romano-germană , prin HCGMB nr.167/10.12.1996 ;
Prin sentința civilă nr.136/04.04.1997 pronunțată de Judecătoria sector 5 București , se autorizează funcționarea RER Ecologic Service București REBU SA , avănd ca acționari Grupul de Firme ‘RWE-Entsorgung AG ‘ și Consiliul General al Municiupiului București , care dețineau cote egale (50-50) din capitalul social .
Concomitent cu inființarea societații , prin HCGMB nr.167/1996 se aprobă și contractul de prestări-servicii incheiat între societate și Consiliul General al Municipiului București , prin care REBU se obligă să efectueze salubrizarea Municipiului București pe o perioadă de 10 ani .
În noiembrie 1999 , prin HCGMB nr.163/08.07.1999 , salubrizarea stradală a fost descentralizată , societații REBU revenindu-I salubrizarea sectoarelor 1,4 și 5 , în condițiile contractului de prestări servicii încheiat cu CGMB . Prin aceasta hotărâre s-a decis ca pentru salubrizarea celorlalte sectoare ( 2, 3 si 6 ) să se organizeze licitație publică .
În august 2000 , prin actul adițional la contractul cadru , sunt fixate tarifele practicate pentru salubrizarea sectoarelor 1 , 4 si 5 , calculate ca medie aritmetică a tarifelor pe baza cărora Supercom , Urban și Rosal au cîștigat licitatia organizată în 1999 pentru sectoarele 2 , 3 și 6 .
Incepănd cu luna august 2001 , ca urmare a Hotărîrii Consiliului General al Municipiului București nr.141 din data de 05.07.2001 , privind repartizarea pe bugete componente a veniturilor si cheltuielilor bugetului local al Municipiului București pe anul 2001 și a Dispoziției Primarului General nr.1353/17.07.2001, autoritatile administrației publice locale al sectoarelor 1-6 vor asigura finanțarea serviciilor de salubritate .
Acest lucru s-a realizat cu respectarea prevederilor contractuale reieșite din contractele încheiate cu SC REBU SA (in speță). În urma acestor noi dispoziții , primăriile sectoarelor 1 și 4 au preluat contractul de prestări servicii încheiat cu CGMB (valabil pană in 2007 ) și s-au substituit în drepturi și obligații acestuia . În prezent relațiile contractuale se derulează , în bune condiții , cu acestea . Singura care nu s-a conformat acestor dispoziții a fost Primaria Sectorului 5 , dar , fată de aceasta am inițiat demersuri în vederea intrării în legalitate .
În prezent REBU î-și desfașoară activitatea principală – ASANAREA ȘI ÎNDEPĂRTAREA GUNOAIELOR – pe urmatoarele coordonate :
salubritate stradală în sectoarele 1 și 4 –București
salubritate menajeră în sectoarele 1 , 4 și 5 București ( agenți economici-parțial în toate sectoarele , asociații de locatari , persoane fizice );
salubritate menajeră și stradală în Ploiești prin serviciul de subcontractare cu S.C Servicii Salubritate București S.A.
1.2. DATE GENERALE
Societatea comercială REBU SA este persoana juridică având forma de societate pe actiuni .
Sediul societătii este in Romania, Bucuresti B-dul Tudor Vladimirescu nr.35 , sector 5.
Capitalul social subscris este stabilit in sumă de 25,9 miliarde lei,și este divizat in 25.902 acțiuni în valoare de 1.000.000 lei fiecare, în întregime subscrise de asociați , numerotate de la 1 la 25.902 .
Situatia actiunilor si actionarilor
Obiectul de activitate al societații REBU SA :
În domeniul salubrizării : colectatea , transportul, sortarea, reciclarea, depozitarea, valorificarea deșeurilor menajere, industriale, stradale, deșeuri voluminoase comerciale, deșeuri de natură organică și anorganică (combustibili fosili, zgură, etc.).
Maturat mecanic și manual străzi, spălat străzi, poduri, pasaje pietonale, rutiere și trotuare.
Combaterea poleiului și a inghețului pe drumurile publice, (inclusiv trotuarele), deszăpezire și transport zapadă.
Amenajarea, întreținerea, exploatarea și valorificarea rețelelor, surselor și dotărilor specifice de salubrizare.
Cercetarea, proiectarea în domeniul colectării, transportului, prelucrării și valorificarea deșeurilor menajere, industriale, speciale, nămoluri, ape reziduale rezultate în urma aplicării tehnologiilor de salubrizare, precum și a altor deșeuri de natură organica și anorganică.
Colectare, recuperare, refolosire, valorificare, deșeuri ca materii prime.
Operațiuni de leasing pentru realizarea obiectului de activitate. Nu vor fi admise astfel de operațiuni în sensul înstrăinării patrimoniului.
Activitatea pe care o desfasoara S.C Rer Ecologic Service București REBU SA poate fi schematizată astfel:
Salubritate stradală
Mecanizată – efectuată cu – Autospeciale
-Tractoare
-Automaturatori
-Autoperii
Manuală – efectuată cu – personal împărțit în:
Cantoane
Echipe
Controlori
Deszapezire efectuată cu
-Utilaje de deszapezire
– Personal
Salubritate menajeră efectuata cu :
– Autogunoiere
– Incarcator
– Autocontainer
Pentru desfășurarea activității de salubrizare atât stradală cât și menajeră societatea dispune de containere cu capacitați cuprinse între 1,1 mc și 24 mc, precum și pubele din plastic de 80 litri, 120 litri, 240 litri și 260 litri precum și coșuri amplasate pe toate străzile din sectoarele în care î-și desfășoară activitatea..
Societatea REBU SA vine în ajutor, atît persoanelor fizice, asociațiilor de locatari,cât și persoanelor juridice, cu recipienti de colectare ce sunt distribuiți fie în regim de comodat fie date spre închiriere .
Societatea desfașoară activitate de salubrizare stradală în Sectorul 4 și Sectorul 1, comform contractelor încheiate cu Primariile din aceste sectoare.
În scopul întreținerii curateniei orasului, societatea desfașoară activități de educare a populației și în special al elevilor din școli, impulsionîndu-i cu premii oferite acestora.
Desfașurarea activității de colectate deșeuri menajere de la populație și agenți economici se desfașoară după programe bine stabilite, societatea ducind o politică de eficientizare a acestei activități.Acest fapt este îngreunat însă de indisciplina anumitor salariați ce desfașoară această activitate, precum si lipsa de educatie civică a unui anumit segment de populatie.
Fiind un serviciu public aflat în slujba cetățeanului, Societatea REBU SA caută permanent noi metode de promovare a serviciilor, oferind astfel gratuități la produse destinate curațeniei, asociațiilor de locatari ce achită constant contravaloarea serviciilor oferite, precum și prin sponsorizări facute la scoli , gradinițe și alte instituții.Deasemeni persoanele cu vîrsta pesre 70 ani sunt scutite de la plata ridicarii deșeurilor menajere.
Investitiile facute de Societatea REBU SA în scopul dezvoltarii activitatii de colectare a deseurilor stradale și menajere de ordinul miliardelor de lei anual , vin să întărească încrederea pe care ar trebui să o aibă populația Capitalei în această societate.
1.3. ORGANIZAREA SOCIETĂȚII
Potrivit statutului societății, Adunarea Generală a Acționarilor este organul de conducere al societății ce decide asupra activității acesteia și asigură politica ei economică și comercială si care numește Consiliul de Administrație pe o perioada de 4 ani.
Adunarea Generală numește Consiliul de Administratie format din 7 membri numiti pe o perioadă de 4 ani.
Adunarea Generală a Acționarilor se convoacă ori de câte ori este nevoie, dar cel puțin o data pe an, în cel mult trei luni de la închiderea exercițiului financiar, prin examinarea bilanțului și a contului de profit și pierdere pe anul precedent.
Adunarea Generală a Acționarilor numește directorul general și cenzorii.
În cursul exercițiului financiar, cenzorul verifică gospodărirea fondurilor fixe și a mijloacelor circulante, casa și registrele de evidența contabilă și informează patronatul asupra neregulilor constatate.
La închiderea exercițiului financiar, cenzorul controlează exactitatea inventarului, a bilanțului și a contului de profit și pierdere, prezentând patronatului un raport scris.
Conducerea societății este structurată pe trei niveluri:
Nivelul 1: Directorul General și Directorul Executiv – unde se stabilesc strategiile de dezvoltare și politica de calitate;
Nivelul 2: Directorii – unde se stabilește programul de acțiune necesar îndeplinirii strategiilor de dezvoltare și a politicii de calitate;
Nivelul 3: Șefii de compartimente – asigură conducerea operativă, coordonarea în timp și spațiu a activităților din compartimentele la a căror comandă sunt.
Directorul General are autoritatea, în conformitate cu aprobarea Adunării Generale a Asociaților să:
decidă strategia de dezvoltare adecvată a societații;
decidă structura organizatorică;
asigure resursele materiale, financiare, umane și informaționale din
societate, necesare realizării obiectivelor societații;
aprobe relațiile economice și financiare dintre societate și alți
agenți economici sau organisme de interes;
– reprezinte societatea în relațiile cu alte unitati economice sau organisme de interes;
Directorul Executiv are autoritatea să:
– reprezinte societatea în contractele cu clienții și în afacerile de interes pentru societate;
– stabilească strategia de aprovizionare și achiziție de materii prime în cadrul societații;
– stabilească strategia tehnică și tehnologică ce va trebui urmată în societate privind introducerea de noi programe de colectare si depozitare a deseurilor di salubrizare, competitive și modernizarea tehnologiilor de fabricație existente;
Directorul Tehnic are autoritatea să:
determine nivelul calității prestatiilor efectuate catre beneficiari;
coordoneze introducerea în programe de lucru a noilor beneficiary de prestatii in domeniul salubrizarii și modernizarea tehnologiilor de in acest domeniu;
– fundamenteze programul de cercetare propriu și de preluare/transfer industrial al cercetării și licențelor de transport/tehnologii;
– propune Directorului General oprirea prestatiei, atunci când constată abateri sistematice de la aplicarea programelor de lucru.
Directorul Producție are autoritatea să:
determine tipul și volumul capacităților de producție existente;
stabilească eșalonarea ritmică în timp, a prestatiilor;
– stabilească esalonarea ritmica a bazei de aprovizionare materiale și configurația ciclurilor de aprovizionare;
– să asigure că eșalonările menționate sunt strâns corelate cu nivelul de disponibilitate al capacităților de prestatie, cu nivelul de severitate tehnologică și din punct de vedere al cerințelor de asigurare a calității specificate;
– determine nivelul impus și cel real al randamentului in ceeace priveste prestatiile efectuate, precizând nivelul și natura cheltuielilor și determinând eficiența economică a proceselor în capacități.
– decidă asupra nivelului tehnico – calitativ si al nivelului de siguranță în funcționare, necesar utilajelor si asupra nivelului datoriilor și echipamentelor din componența acestora.
– urmărească starea de disponibilitate tehnică și calitatea utilajelor și să stabileasca nivelul și momentul de intervenție sau reparație, necesare asigurării funcționării normale a acestor utilaje.
Directorul Economic are autoritatea să:
– decidă asupra nivelului de profitabilitate în diverse afaceri încheiate sau care se vor încheia de către societate;
– determine și aplică indicatori sintetici (eficiență și calitate) în vederea rentabilizarii prestatiilor;
– datermine și stabilește nivelul costurilor de producție realizate în societate și evidențiează în cadrul acestora cota parte sau costurile pentru calitate sau cele pentru noncalitate;
– promoveze măsuri de creștere a eficienței activitații economice și rentabilitatea socațiile economice și financiare dintre societate și alți
agenți economici sau organisme de interes;
– reprezinte societatea în relațiile cu alte unitati economice sau organisme de interes;
Directorul Executiv are autoritatea să:
– reprezinte societatea în contractele cu clienții și în afacerile de interes pentru societate;
– stabilească strategia de aprovizionare și achiziție de materii prime în cadrul societații;
– stabilească strategia tehnică și tehnologică ce va trebui urmată în societate privind introducerea de noi programe de colectare si depozitare a deseurilor di salubrizare, competitive și modernizarea tehnologiilor de fabricație existente;
Directorul Tehnic are autoritatea să:
determine nivelul calității prestatiilor efectuate catre beneficiari;
coordoneze introducerea în programe de lucru a noilor beneficiary de prestatii in domeniul salubrizarii și modernizarea tehnologiilor de in acest domeniu;
– fundamenteze programul de cercetare propriu și de preluare/transfer industrial al cercetării și licențelor de transport/tehnologii;
– propune Directorului General oprirea prestatiei, atunci când constată abateri sistematice de la aplicarea programelor de lucru.
Directorul Producție are autoritatea să:
determine tipul și volumul capacităților de producție existente;
stabilească eșalonarea ritmică în timp, a prestatiilor;
– stabilească esalonarea ritmica a bazei de aprovizionare materiale și configurația ciclurilor de aprovizionare;
– să asigure că eșalonările menționate sunt strâns corelate cu nivelul de disponibilitate al capacităților de prestatie, cu nivelul de severitate tehnologică și din punct de vedere al cerințelor de asigurare a calității specificate;
– determine nivelul impus și cel real al randamentului in ceeace priveste prestatiile efectuate, precizând nivelul și natura cheltuielilor și determinând eficiența economică a proceselor în capacități.
– decidă asupra nivelului tehnico – calitativ si al nivelului de siguranță în funcționare, necesar utilajelor si asupra nivelului datoriilor și echipamentelor din componența acestora.
– urmărească starea de disponibilitate tehnică și calitatea utilajelor și să stabileasca nivelul și momentul de intervenție sau reparație, necesare asigurării funcționării normale a acestor utilaje.
Directorul Economic are autoritatea să:
– decidă asupra nivelului de profitabilitate în diverse afaceri încheiate sau care se vor încheia de către societate;
– determine și aplică indicatori sintetici (eficiență și calitate) în vederea rentabilizarii prestatiilor;
– datermine și stabilește nivelul costurilor de producție realizate în societate și evidențiează în cadrul acestora cota parte sau costurile pentru calitate sau cele pentru noncalitate;
– promoveze măsuri de creștere a eficienței activitații economice și rentabilitatea societații pe ansamblu și pe fiecare prestatie executata;
stabilește nivelul cotei de risc previzionat de prestatie;
determină politica economică – financiară de preț și tarif, din domeniul de activitate al societații.
Directorul Marketing are autoritatea să:
reprezinte societatea în contractele cu clienții și în afacerile de interes
pentru societate;
– stabilească strategia de marketing;
stabilească strategia de vânzari în cadrul societații.
1.4. PREZENTAREA(CARACTERIZAREA) SITUAȚIEI ECONOMICO-FINANCIARE A SOCIETĂȚII
Pentru a raspunde cerințelor tematicii din această lucrare, la entitatea supusă analizei se impune cunoașterea anumitor date cu ajutorul cărora factorii de decizie î-și fundamenteaza deciziile. Pentru realizarea obiectului de activitate, Societatea RER ECOLOGIC SERVICE BUCURESTI REBU SA dispune de un număr de personal format din :
Conducere -32 persoane
Tesa -142 persoane
Muncitori 1.454 persoane
Total 1.628 persoane
Intrucât obiectul de activitate al societății analizate este de salubrizare stradală și menajeră , parcul auto de care dispune societatea este foarte variat .
Astfel pentru salubrizarea stradală societatea dispune de:
Automaturatori -27 buc
Autostropitori – 15 buc
Tractoare -33 buc
Remorci – 35 buc
Autobasculante – 9 buc
Autoîmprastietoare sare -10 buc
Puguri deszapezire – 25 buc
Autospeciale – 14 buc
Autogreder – 2 buc
Incarcator frontal – 10 buc
Total – 154 utilaje
Pentru salubrizarea menajera societatea dispune de urmatoarele utilaje :
Autocontainere – 35 buc
Autogunoiere -190 buc
Prescontainer – 8 buc
Pentru buna desfasurare a activității societatea dispune și de 37 buc autoturisme .
În anul 2003, societatea s-a preocupat în special pentru retehnologizarea parcului auto, venind în întimpinarea clientilor cu utilaje performante. Totodată, s-a urmarit diversificarea tehnicii de calcul și achiziționarea de licențe.Pe scurt prezentăm mai jos principalele mijloace fixe ce au fost achiziționate pe parcursul anului 2003:
În analiza economico financiară unul din indicatorii importanți ai contului de profit și pierdere este cifra de afaceri. Cifra de afaceri este indicatorul fundamental pe baza caruia se apreciază capacitatea unei întreprenderi de a obține venituri din operațiuni comerciale curente .În termeni concreti, ea face parte din categoria indicatorilor de rezultate economico financiare, contribuind la diagnosticarea și evaluarea economică a întreprinderii, la estimarea eficientei managementului practicat.
Structura contului de profit și pierdere la societatea analizată se prezintă astfel:
Analiza dinamicii și structura CA urmarește evoluția Cifrei de Afaceri pe total și pe elemente componente față de perioada precedentă, precun și modificările intervenite în structura CA.De asemenea, se precizează cauzele care au determinat evoluția acestui indicator, în vederea stabilirii măsurilor corespunzătoare pentru sporirea acesteia.
Cifra de Afaceri poate fi analizată din punct de vedere al dinamicii în mărimi absolute și ritmuri de creștere (cu baza fixă , cu baza in lanț).
Mărimile absolute caracterizează evoluția cifrei de afaceri la modul general. Cele relative arată proporția de creștere a CA față de o anumită bază de comparatiție.
Examinarea lor pe mai multe exerciții permite stabilirea tendinței activității întreprinderii :creștere puternică sau slabă, stabilitate, regresie lentă sau rapidă.
Dinamica Cifrei de Afaceri la societatea RER ECOLOGIC SERVICE BUCUREȚTI REBU SA în intervalul 2001-2003 este prezentat în tabelul urmator:
Date suplimentare
Cifra de afaceri în anul 2000 a fost de -365,418,374 mii lei
Productia vânduta în anul 2002 a fost de – 362,940,850 mii lei
Din datele de mai sus se observă o crestere absolută a CA în anul 2002 față de 2001 datorată în special creșterii cu 27,753,325 mii lei a producției văndute și cu 70,481,806 în 2003 față de 2002.Procentual Cifra de afaceri crește cu 6,72% în 2002 față de 2001 și cu 15,30% în 2003 față de 2002.
Se constată astfel că Societatea analizată are o pozitie bună pe piață înregistrând o creștere de la an la an tot mai mare a Cifrei de afaceri.
Structural și evolutiv Cifra de afaceri se prezintă astfel:
Comform graficului de mai sus se observă că ponderea cea mai mare în Cifra de afaceri o au veniturile din salubrizare stradală și cele din salubrizare menajeră, celelalte venituri având pondere nesemnificativă.
Preocuparea primordială a societății o constituie cresterea continuă a veniturilor întreprinderii și deci implicit a Cifrei de afaceri.
Însă, realizarea unui venit și respectiv profit implică realizarea de cheltuieli .
Analiza cheltuielilor aferente veniturilor vizează evoluția lor și factorii care o determină, în vederea identificării posibilităților de diminuare în scopul sporirii rentabilității.
Pentru a analiza dinamica cheltuielilor se utilizează indicatorul cheltuieli la 1000 lei venituri,ce se calculează ca raport între cheltuieli/venituri*1000.
Din datele de mai sus se observă o crestere a nivelului cheltuielilor . Sub aspect metodologic o astfel de stare se explică astfel:
Modificare față de criteriu de comparație respectiv 2002 față de 2001 și 2003 față de 2002.
2002 – 2001 2003-2002
939,49 – 901,35 = 38,14 lei 945,57 – 939,49 = 6,08 lei
2. influența structurii veniturilor
0,9955 x 902,92 = 898,8569 0,9952 x 925,67 = 921,2268
0,0045 x 679,28 = 3,0568 0,0048 x 4006,40 = 19,2307
total 901,9137 940,4575
901,9337 – 901,35 = 0,5637 940,4575 – 939,49 = 0,9675
3. influența nivelului cheltuielilor la 1000 lei venituri pe categorii de venituri
939,49 – 901,9137 = 37,5763 945,57 – 940, 4575 = 5,1125
0,5637 + 37,5763 = 38,14 lei 0,9675 + 5,1125 = 6,08 lei
Aceste date atestă faptul că cheltuielile au o evoluție ascendentă.
Astfel în anul 2002 față de anul 2001 modificarea ratei de eficiență a cheltuielilor totale cu 38,14 lei a fost determinată pe de o parte de modificarea structurii veniturilor cu 0,5637 lei și a cheltuielilor la 1000 lei pe categorii de venituri cu 37,5763 lei.
În anii 2003-2002 modificarea ratei de eficiență a cheltuielilor totale cu 6,08 lei a fost determinată pe de o parte de modificarea structurii veniturilor cu 0,9675 lei și a cheltuielilor la 1000 lei pe categorii de venituri cu 5,1125 lei .În acest caz se amplifică eficiența cheltuielilor prin reducerea considerabilă față de anii precedenți a nivelului cheltuielilor la 1000 lei venituri.
Soldurile intermediare de gestiune sunt indicatori care reflectă rezultatele parțiale economico-financiare ale activității unei firme.
Calcularea lor în trepte permite aprecierea modului de gestionare și rezultatele activității unei întreprinderi.
Sursa principală de informații pentru calculul soldurilor intermediare de gestiune este Contul de profit și pierdere.
Soldurile intermediare de gestiune permit efectuarea de comparatii în dinamică și sectoriale, utilizatorii de informație, fiind managerii interesați de cunoasterea modului de formare al rezultatelor întreprinderii , acționarii interesați de profit, statul interesat de evoluția principalilor indicatori economico-financiari, salariații interesați de indicatorii de rezultate în funcție de care sunt dimensionate salariile și participarea la profit, organismele financiare ce sunt interesate de rentabilitatea firmei care acordă credite întreprinderii.
La societate comercială RER ECOLOGIC SERVICE BUCUREȘTI REBU SA, la data de 31.12.2003, tabloul soldurilor intermediare de gestiune se prezintă astfel:
-mii lei-
Valoarea adăugată exprimă plusul de valoare care se obține din activitatea tehnico-productivă. Exprimând aportul întreprinderii în cadrul producției de bunuri și servicii, valoarea adăugată permite aprecierea structurii și metodelor de producție ale întreprinderii, prin intermediul gradului de integrare, precum și dezvoltarea sau regresul activității întreprinderii.
Cu ajutorul valorii adăugate se pot construi o serie de indicatori necesari pentru caracterizarea eficienței factorilor de producție (munca și capitalul), iar în cadrul fiscalității reprezintă baza impozitului datorat statului (TVA).
Indicatorii care se pot construi pe baza valorii adăugate sunt:
Gradul de integrare pe vericală = Valoarea adăugată/Producția exercițiului
Contribuția factorului uman la formarea valorii adăugate = (Salarii+Elemente aferente) / Valoarea adăugată
Presiunea fiscală = Impozite și taxe / Valoarea adăugată
Aportul activelor imobilizate = Amortizare / Valoarea adăugată
Remunerarea întreprinderii = (Profit net+Amortizare) / Valoarea adăugată
În cazul societății comerciale RER ECOLOGIC SERVICE BUCURESTI REBU SA. situația indicatorilor se prezintă astfel:
Se observă că gradul de integrare al întreprinderii a scăzut în anul 2002 față de anul 2001, ceea ce duce la diminuarea eficienței societății deoarece în timp ce valoarea adaugată scade(7,38%), productia exercitiului creste cu (6,68%) iar în anul 2003 față de 2002 valoarea adaugată crește cu 6,94% iar productia execitiului creste cu 15,89%, rezultă că în anul 2003 gradul de integrare creste .
Contribuția factorului uman a crescut datorită creșterii agajaților și astfel a salariilor plătite. Valorile mică ale acestui indicator arată un grad de automatizare ridicat.
Excedentul brut al exploatării exprimă acumularea brută din activitatea de exploatare, resursă principală a întreprinderii, cu influență hotărâtoare asupra rentabilității economice și a capacității potențiale de autofinanțare a investițiilor. Excedentul brut din exploatare nu ia în calcul amortismentele și cheltuielile financiare.
Situația excedentului brut din exploatare și a producției exercițiului în cazul societății comerciale RER ECOLOGIC SERVICE BUCUREȘTI REBU SA. se prezintă după cum urmează:
Relația dintre Excedentul Brut de Exploatare și Producția Exercițiului, in cazul societății RER ECOLOGIC SERVICE REBU SA, se reflectă in graficul ce urmează:
Se observă că în timp ce excedentul brut din exploatare scade, productia exercitiului crește ăn toțui cei trei ani analizați.
Scăderea raportului dintre excedentul brut de exploatare și producția exercițiului relevă o situație nefavorabilă, datorată creșterii cheltuielilor cu salariile, a impozitelor și taxelor și a consumurilor intermediare.
Rezultatul din exploatare este un sold de comparare între întreprinderi deoarece el caracterizează performanțele comerciale și industriale fără incidențele
activității financiare.
Rezultatul exploatării exprimă mărimea absolută a rentabilității activității din exploatare
La societate RER ECOLOGIC SERVICE BUCUREȘTI REBU SA. rezultatul din activitatea de exploatare în anii 2001, 2002 și 2003 și rentabilitatea exploatării, calculată ca raport între rezultatul exploatării și producția exercițiului se prezintă astfel:
Se observa scăderea rezultatului din exploatare cu 13,41% în anul 2002 față de anul 2001, iar în anul 2003 acesta scade cu 12,87%.Nu același lucru se poate spune de Producția exercitiului care crește în fiecare an, ducând astfel la scăderea rentabilitatii exploatarii de la 0,10, 0,08 și apoi în 2003 la 0,06.
Corelațiile dintre indicatorii de rezultate pot fi analizați cu ajutorul urmatoarelor rate:
În cazul primei rate calculate, creșterea ponderii rezultatului exploatării în EBE s-a datorat diminuării ponderii cheltuielilor cu amortizarea și provizioanele.
În cazul celei de-a doua rate calculată rezultă că rezultatul finaciar a fost pozitiv în toți cei trei ani iar ritmul de creștere al profitului a devansat pe cel al rezultatului financiar.
În cazul celei de-a treia rate se constată că rezultatul brut este același cu rezultatul curent, rezultând astfel un procent 100%.La ultima rata calculata se constată o creștere a ratei de la 49,53% în anul 2001 la 77,90 în 2003.Cu ajutorul acestei rate se analizează evoluția impozitului pe profit. Se constata o scădere a elementelor nedeductibile fiscal față de cele deductibile din punct de vedere fiscal.
CAPITOLUL – II-
REGLEMENTĂRI PRIVIND CONTABILITATEA ȘI SITUAȚIILE FINANCIARE ALE ÎNTREPRINDERII
2.1. CADRUL GENERAL DE REGLEMENTARE A CONTABILITATII ÎN ROMÂNIA
2.1.1 Introducere
În raport cu schimbările fundamentale produse în economia românească începând cu anul 1990, în țara noastra s-a declanșat procesul de dezvoltare a sistemului contabil pe baza unor principii și reguli prevăzute de Directivele Uniunii Europene și Standardele (normele) Internaționale de Contabilitate, astfel încât informațiile de sinteza sa corespunda cerintelor unor categorii cit mai largi de utilizatori.
Pornind de la premiza că un sistem contabil ce operează în cadrul unei țări este determinat de mediul politic, juridic, economic și cultural din statul respetiv, s-au pus bazele primei etape a reformei contabile din perioada 1991-1994 în România postrevoluționară. Astfel au fost elaborate importante reglementări contabile:
Legea contabilității nr.82/1991, Regulamentul de aplicare al acestuia, Planul de conturi general și Normele de utilizare al acestuia.Prin aceste reglementări s-a urmarit asigurarea posibilităților de reflectare în contabilitate a operațiilor economico-financiare specifice economiei de piață.Sistemul contabil careia i s-a pus bazele este în această perioada este de inspiratie franceză, dar cu fundamentarea specificului românesc.
Rezultatul dezvoltării economico-sociale a impus pe piața internațională modele contabile, din care cele mai influente sunt modelul continental și modelul anglo-saxon. Modelul continental se bazează pe uniformitatea aplicării practicii, pe teoria economică a afacerilor, pe macroeconomie, iar modelul anglo-saxon este bazat pe practica afacerilor, pe microeconomie, unde primează elemente de judecată , legile pieții.
Atenuarea diferențelor între diverse modele contabile se realizează prin armonizarea reglementărilor și procedurilor contabile, care să asigure un cadru comun de transmitere a informațiilor contabile.
Pe plan european, armonizarea sistemelor de contabilitate are la bază Directivele Comunițatilor Economice Europene:
Directiva a IV-a a CEE, privind întocmirea conturilor anuale(situatiilor financiare) ale societaților individuale;
Directiva a IIV-a, privind întocmirea conturilor consolidate ale întreprinderilor de grup;
Directiva a IIV-a, privind persoanele abilitate de stat pentru auditarea situatiilor financiare.
În context internațional, armonizarea se realizează prin asimilarea Standardelor Internaționale de Contabilitate(IAS) emise de Comitetul pentru Standardele Internaționale de ContabilitateIIASC). În mod obiectiv, dezvoltarea sistemului contabil românesc are la bază un proces continuu de schimbări impuse de procesul de armonizare economico-legislativă în vederea integrării europene, atragerii de capital străin și dezvoltării schimburilor internaționale.
În țara noastră începând cu anul 1997 a fost elaborat Progranul de continuare a dezvoltării sistemului romînesc de contabilitate, a carui parte integrantă sunt Reglementarile contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunitaților Economice Europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate(aprobate prin OMF nr.94/29 ianuarie 2001). Aceste reglementări se compun din urmatoarele structuri, aplicate împreună cu Legea contabilitații nr.82/1991, republicată, modificată și completată prin prin Legea nr.310 din 22 mai 2002 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 61/30 august 2001 pentru modificarea și completarea Legii contabilitații nr.82/1991.
2.1.2. ARIA DE APLICABILITATE
Cadrul general trateaza:
obiectivul situațiilor financiare ;
caracteristicile calitative care determină utilitatea informațiilor din situațiile financiare;
definirea, recunoasterea și evaluarea structurilor pe baza cărora sunt întocmite situațiile finaciare;
conceptele de capital și de menținere a capitalului.
Cadrul general face referire la situațiile financiare de interes general inclusiv la situațiile financiare consolidate. Situațiile financiare sunt întocmite și prezentate cel puțin anual, întâmpinând astfel nevoile de informații ale utilizatorilor. Aceștia pot avea necesităti specifice și pot obține conform acestor sițuatii informații suplimentare.
Situațiile financiare reprezintă sursa lor principală de informatii și de aceea acestea sunt elaborate și prezentate astfel încât să raspundă necesitatilor acestora.
Un set complet de situații financiare include, de regulă, un bilanț, un cont de profit și pierdere, o situție a modificarilor pozițiilor financiare( situația fluxurilor de numerar),și acele note și situații explicative care fac parte integrantă din situațiile financiare.Mai poate include alte informații suplimentare.
2.1.3 UTILIZATORII ȘI NECESITĂTILE LOR DE INFORMARE
Utilizatorii situațiilor financiare cuprind investitorii actuali și potențiali, personalul angajat, creditorii, furnizorii și alti creditori comerciali,clienții, guvernul și instituțiile acestora, precum și publicul.
Astfel: investitorii sunt preocupați de riscul tranzacțiilor și de beneficiul adus de investițiile lor. Acționarii sunt interesati de informații ce le permit să evalueze capacitatea întreprinderii de a plăti dividende.
Angajații sunt interesați în scopul obținerii de informații privind capacitatea întreprinderii de a le oferii stabilitate, remunerații, pensii și alte oportunitați profesionale.
Creditorii sunt interesați în scopul determinării cazului în care împrumuturile acordate și dobanzile aferente sunt rambursate la scadența.
Furnizorii și alți creditori sunt interesați de informații ce le permit să determine daca sumele care le sunt datorate sunt platite la scadența.
Clientii sunt interesați de informații și în special despre continuitatea activitătii unei întreprinderi atunci când au o colaborare pe termen lung sau sunt dependenți de socitatea în cauză.
Statul și instituțiile acestuia solicită informații în scopul determinării politicii fiscale și ca bază pentru calculul venitului național și al altor indicatori.
Publicul este interesat de situațiile financiare acestea oferindu-i informații referitoare la evoluție, prosperitate și sfera de activitate
2.1.4. OBIECTIVUL SITUAȚIILOR FINANCIARE
Obiectivul situațiilor financiare este acela de a furniza informații privind poziția financiară, performanțele și modificările pozitiei financiare a întreprinderii ce sunt utile unei sfere largi de utilizatori in vederea luării deciziilor economice.
Situațiile financiare prezintă rezultatele administrării întreprinderii de către conducere și modul în care aceștia gestionează resursele încredintațe.Rezultatul administrării responsabile conduce la luarea de decizii economice corecte și poate viza opțiunea de a păstra sau vinde investiția în întreprinderea respectivă.
Utilizatorii situațiilor financiare iau decizii economice ce necesită evaluarea capacitații unei întreprinderi de a genera numerar sau echivalente de numerar.Aceștia sunt cei mai în masură să evalueze această capacitate de generare de numerar dacă le sunt oferite informații despre poziția financiară, performanța și modificarea poziției financiare a acesteia.
Poziția financiară a unei întreprinderi este influentață de resursele economice pe care le are,structura sa financiară, lichidiatatea și solvabilitatea sa, precum și capacitatea sa de adaptare la schimbările mediului în care îsi desfasoară activitatea. Aceste informații sunt utile în scopul anticipării întreprinderii de a genera numerar sau echivalente de numerar în viitor.
Informațiile privind structura financiară sunt utile în scopul anticipării nevoilor viitoare de creditare și finanțare în viitor.Lichiditatea și solvabilitatea firmei conduc la anticiparea capaciații întreprinderii de a-și onora angajamentele financiare scadente.
Informațiile privind performanța unei întreprinderi și în special profitabilitatea acesteia sunt necesare pentru evaluarea modificărilor potențiale ale resurselor economice pe care întreprinderea le va putea controla în viitor.Ele sunt utile și pentru formularea raționamentelor despre eficiența cu care întreprinderea poate utiliza noi resurse.
Informațiile cu privire la modificarea poziției financiare sunt utile pentru a evalua activitățile sale de exploatare, finanțare și investiții.Aceste informații sunt oferite în primul rând de bilanț. Performanța este oferită de informațiile din contul de profit și pierdere. Modificarea poziției financiare este oferită de situații finaciare distincte
2.1.4. CONCEPTE DE BAZĂ
În scopul atingerii obiectivelor, situațiile financiare sunt elaborate conform contabilitații de angajamente. Astfel tranzacițiile și evenimentele trebuie recunoscute atunci când acestea se produc (și nu atunci câind se primeste sau se plateste numerarul)și inregistrate și raportate în perioadele aferente.Situațiile financiare întocmite în baza acestui principiu ajută utilizatorii în ceeace privește informațiile obținute în luarea deciziilor economice .
Principiul continuitătii activitații – situațiile financiare trebuie întocmite pornind de la presupunerea ca entitatea îsi va continua activitatea în viitor (mai puțin dacă acest lucru este în mod clar neadecvat, și în această situație trebuie prezentate motivele pentru care entitatea nu poate sa-și continue activitatea pe baza principiului continuitații activitații).
2.1.5. CARACTERISTICI CALITATIVE ALE SITUAȚIILOR FINANCIARE
Calitațile informațiilor contabile sunt reprezentate de caracteristicile calitative ale situațiilor financiare care țin loc de principii contabile. Atributele ce caracterizează informațiile contabile sunt :inteligibiliatea, relevanța, credibilitatea și comparabilitatea.
Inteligibilitatea – reprezintă ușurința cu care utilizatorii înteleg informația contabilă și trebuie să devină o calitate esențială a documentelor contabile de sinteza. Se presupune că utilizatorii dispun de cunostințe suficiente pentru desfăsurarea activitaților și a afacerilor precum și de noțiuni de contabilitate ;ei pot lua decizii economice datorită relevanței situațiilor financiare.
Relevanța informațiilor contabile se referă la capacitatea acestora de a fi utile beneficiarilor în luarea de decizii oferind suportul necesar în evaluarea evenimentelor trecute, prezente și viitoare sau în corectarea evaluarilor precedente și-i ajută pe aceștia în elaborarea previziunilor și de a-și confirma așteptarile.
Relevanța depinde de natura și pragul de semnificație. În unele cazuri natura informției este suficientă pentru a determina relevanța sa .În alte cazuri, atât natura cât și pragul de semnificație sunt relevante.Informațiile sunt semnificative dacă omisiunea sau declararea lor eronată ar putea influența deciziile economice ale utilizatorilor. Pragul de semnificație depinde de marirea elementului sau a erorii. Astfel el ofera o limita și nu chiar o insușire calitativă pe care informația trebuie sa o aibă ca ea să fie utilă.Atunci când există numeroși utilizatori ai informației contabile, având interese și grade diferite de ințelegere, relevanța devine un deziderat greu de atins.
Credibilitatea –pentru a fi utilă informația trebuie să fie utilă. Aceasta calitate constă în faptul că informația nu conține erori semnificative, să nu fie partinitoare și să ofere o imagine corectă asupra fenomenelor sau procedeelor reflectate.Cu alte cuvinte informația contabila trebuie să fie neutră, completă, să reprezinte fidel evenimentele, să reflecte substanța economică și nu numai firma legală.Credibilitatea mai presupune prudență în exercitarea raționamentelor profesionale(activele și veniturile să nu fie subevaluate iar pasivele și cheltuielile să nu fie supraevaluate).
Urmatoarele elemente definesc credibilitatea informației :
– Reprezantarea fidelă- pentru a fi credibilă informația trebuie să reprezinte cu fidelitate tranzacțiile care se concretizează în ceea ce ar putea fi de așteptat în mod rezonabil.
– Prevalența economicului asupra juridicului- informația poate prezenta credibil evenimentele și tranzacțiile pe care le reprezintă fiind necesar ca acestea să fie contabilizate și prezentate în concordanța cu fondul lor și nu doar cu forma lor juridică.
– Neutralitate-pentru a fi credibilă informația cuprinsă în situațiile financiare trebuie să fie neutră.În acest sens informația nu trebuie să fie nepărtinitoare.
– Prudența înseamna includerea unui grad de precauție în estimarea valorilor incerte, astfel încât activele sau veniturile nu sunt supraevaluate iar datoriile sau cheltuielile nu sunt subevaluate.
– Integralitate-pentru a fi credibilă informația trebuie să fie completă, în limite rezonabile ale pragului de semnificație și ale costului obținerii acestor informaii.
Comparabilitatea presupune necesitatea ca utilizatorii să poată compara situațiile financiare ale unei întreprinderi în timp în scopul determinării tendințelor și performanțelor sale.Totodată,ei trebuie să poată compara situațiile financiare ale diverselor întreprinderi pentru a le determina poziția financiară și performanțele acestora precum și modificarea poziției financiare.
2.1.6. REGLEMENTĂRI DESPRINSE DIN LEGEA CONTABILIAȚII NR. 82/1991 REPUBLICATĂ
Așa cum reiese din Legea contabilițatii nr. 82/1991 republicată și din Ordinul nr. 94/2001, contabiliatea se ține în limba româna și în moneda națională.
Pentru operațiunile în monedă straină contabilitatea se ține atât în monedă națională cât și valută
Obligativitatea organizarii și ținerii contabilițatii revine administratorului care trebuie să asigure potrivit legii condițiilie necesare pentru :intocmirea documentelor justificative privind operațiunile patrimoniale ; organizarea sș ținerea la zi a contabilitații ; organizarea și efectuarea inventarierii patrimoniului precum și valorificarea rezultatelor acestuia ; respectarea regulilor de intocmire a situațiilor financiare precum și publicarea și depunerea la termen a acestora la organele de drept ; pastrarea documentelor justificative, a registrelor și situațiilor financiare si organizarea contabilității de gestiune adaptate la specificul întreprinderii.
Art. 6 alin.2 din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată prevede ca orice operațiune patrimonială se consemnează într-un înscris care stă la baza inregistrărilor în contabilitate dobândind astfel calitatea de document justificativ. Elementele principale cuprinse în documentele justificative sunt :
denumirea documentului ;
denumirea și sediul întreprinderii care întocmește documentul ;
numarul și data întocmirii acestuia ;
mentionarea parțior care participăla efectuarea operaținii patrimoniale ;
conțnutul operațuniii patrimoniale ;
datele cantitative ș valorice aferente operațunii efectuate ;
numele și prenumele și semnaturile celor care le-au întocmit , vizat și aprobat ;
alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operațiunilor efectuate.
Registrele de contabilitate precum și documentele justificative se păstrează timp de 10 ani cu excepția ștatelor de salarii care se pastrează 50 ani. Se pastrează în arhiva în formă originală dupa natură și în ordine cronologică.În caz de pierdere,sustragere sau distrugere se vor lua masuri de reconstituire în termen de 30 zile de la constatare. Acest lucru stă în sarcina administratorului.
2.2. PREZENTAREA SITUAȚIILOR FINANCIARE
Situațiile financiare cu scop general trebuie să ofere o imagine fidelă a rezultatelor și poziției financiare a unei societați la sfârșitul exercițiului financiar, oferind informații utile unei categorii largi de utilizatori. În funcție de natura și dimensiunea evenimentelor ce au loc între data bilanțului și data la care sunt semnate situațiile financiare, aceste tranzacții pot fi, de asemenea, incluse in situațiile financiare sau prezentate în notele la situațiile financiare. Utilizatorii vor fi interesați sa aibă acces la aceste informații deoarece deciziile pe care le iau cu privire la societatea respectivîă sunt afectate de acestea.
Valorile ce trebuie incluse sau prezentate în situațiile financiare cu scop general se stabilesc utilizându-se raționamente profesionale. Aceste decizii vor fi fundamentate pe anumiți factori ca de exemplu, cât de semnificative sunt informațiile și dacă acestea trebuie prezentate separat fie in bilanț, fie in contul de profit și pierdere, fie în notele la situațiile financiare, precum și cât de interesați sunt utilizatorii situațiilor financiare să aibă acces la aceste informții, chiar dacă acestea pot să nu se refere la tranzacții de valoare.
Este important să se ințeleagă:
principiile și considerentele ce stau la baza politicilor contabile;
distincția curent / imobilizat (pe termen lung) și cum se aplică această distincție la întocmirea bilanțului;
principalele prevederi ale IAS 1 în ceea ce privește întocmirea bilanțului și a contului de profit și pierdere;
ce informații trebuie prezentate în bilanț și în contul de profit și pierdere și/
sau în notele la situațiile financiare.
Principii contabile
IAS 1 cere prezentarea tuturor politicilor contabile semnificative care sunt utilizate la întocmirea situațiilor financiare. De asemenea, indică unele principii care stau la baza tuturor aspectelor privind politica contabilă acestea fiind prezentate in capitolul anterior.
Acestea sunt discutate in continuare in paragrafele 23-37 din IAS 1 si sunt in conformitate cu acele principii stabilite in sectiunea 5 din volumul de Reglementari contabile armonizate cu directiva a IV-a a CEE si cu IAS.
Mai mult, acolo unde nu exista cerinte specifice ale IAS privind politica contabilă ce trebuie aplicată unui anumit element, conducerea trebuie sa selecteze politicile contabile care să asigure faptul că situațiile financiare oferă informații care sunt:
relevante pentru nevoile decizionale ale utilizatorilor; si
credibile, in sensul că:
reprezintă fidel rezultatele si pozitia financiară a intreprinderii;
reflectă substanta economică a evenimentelor si tranzacțiilor si nu doar forma lor juridică;
neutre (adică nepărtinitoare);
sunt prudente (adică estimarea valorilor incerte se face cu precauție, astfel incât activele sau veniturile nu sunt supraevaluate, iar datoriile sau cheltuielile nu sunt subevaluate); si
sunt complete sub toate aspectele semnificative.
Enunțurile de mai sus sunt de asemenea in conformitate cu principiile enunțate in secțiunea 5 din volumul de Reglementări contabile armonizate cu directiva a IV-a a CEE si cu IAS.
Bilanț – distincția curent /imobilizat (termen lung)
In conformitate cu IAS 1, intreprinderile trebuie să determine, pe baza naturii operațiunilor pe care le desfășoară, dacă să prezinte sau nu in bilanț activele curente, activele imobilizate, datoriile curente si cele pe termen lung, clasificate separat. Cu toate acestea, volumul de Reglementari contabile armonizate cu directiva a IV-a a CEE si cu IAS cere ca acestea să fie clasificate si raportate separat in bilanț.
Trebuie notat faptul că, dacă există active sau datorii ce combină sume asteptate a fi recuperate sau achitate atât inainte cât si după 12 luni de la data bilanțului, valorile ce se asteaptă a fi recuperate sau achitate după mai mult de 12 luni trebuie prezentate.
Active curente In conformitate cu IAS 1 un activ este clasificat ca activ curent atunci când:
se asteaptă a fi realizat, sau este deținut pentru consum sau vanzare, pe parcursul ciclului de exploatare normal al intreprinderii; sau
este deținut, in principal, in scopul comercializarii sau pe termen scurt si se așteaptă a fi realizat in termen de 12 luni de la data bilanțului; sau
reprezintă numerar sau echivalente de numerar a căror utilizare nu este restricționată.
Ciclul de exploatare al unei intreprinderi reprezintă perioada de timp dintre momentul achiziției materiilor prime utilizate intr-un proces de producție si momentul finalizarii acestui proces in numerar.
In practică, toate stocurile, plațile in avans pentru stocuri si creanțele comerciale sunt, in mod normal, incluse in categoria activelor curente, chiar dacă nu se preconizează a fi realizate in termen de 12 luni de la data bilanțului. Dacă există creanțe si stocuri ce nu se așteaptă a fi realizate in termen de 12 luni de la data bilanțului, valoarea acestora trebuie prezentată separat. Aceasta este relevantă, de exemplu, in cazul stocurilor de vinuri si băuturi spirtoase, pentru care procesul de măturare este de lungă durată.
Așa cum s-a mentionat mai sus, numerarul sau echivalentele de numerar a căror utilizare nu este restricționată trebuie tratate ca active curente. Numerarul si echivalentele de numerar a căror utilizare este restricționată trebuie tratate ca active imobilizate.
Datorii curente In conformitate cu IAS 1 o datorie este clasificată ca fiind curentă atunci când:
se asteaptă să fie decontată in cursul normal al ciclului de exploatare al intreprinderii; sau
este exigibilă in termen de 12 luni de la data bilanțului.
Tratamentul contabil
Principiul de baza este că activele curente trebuie evaluate, in mod normal, la minimul dintre cost si valoarea realizabilă netă.
Activele imobilizate sunt, in mod normal, inregistrate la cost sau la valoarea reevaluată minus orice amortizare cumulată sau provizioane pentru depreciere. Amortizarea implica extinderea costului capitalului (sau a valorii reevaluate) a unui activ minus valoarea lui reziduală pe durata estimată de viată utilă.
Momentul recunoasterii Recunoasterea initială are loc atunci când:
este probabil că vor fi generate de sau către intreprindere beneficii economice viitoare asociate activului (sau datoriei); și
costul activului (sau datoriei) poate fi evaluat cu o certitudine rezonabilă.
Situații financiare
IAS 1 cere prezentarea urmatoarelor situații financiare:
Bilanțul
Cont de profit și pierdere;
Situatia modificărilor capitalurilor proprii;
Situatia fluxurilor de numerar; și
Note explicative
Structura bilanțului, a contului de profit si pierdere și a situatiei modificărilor capitalurilor proprii este reglementată de IAS 1 (vezi mai jos) si de volumul de Reglementări contabile armonizate cu directiva a IV-a a CEE si cu IAS. Situația fluxurilor de numerar este reglementată de IAS 7.
In situațiile financiare trebuie prezentate cifre comparative pentru toate informațiile numerice, mai putin în cazul în care un IAS permite neprezentarea lor.
Bilanțul
Informatii ce trebuie prezentate in bilanț
IAS 1 prescrie minimul de elemente care trebuie să apară in bilanț. Acestea sunt:
imobilizari corporale
active necorporale
active financiare, mai putin valorile de la punctele (d), (f) si (g)
investiții contabilizate utilizându-se metoda punerii în echivalență
stocuri
creanțe comerciale și similare
numerar și echivalente de numerar
datorii comerciale și similare
datorii și active fiscale in conformitate cu IAS 12
provizioane
datorii pe termen lung purtătoare de dobandă
interes minoritar (numai pentru situații financiare ale grupului)
capital emis și rezerve.
Conformitatea cu formatul de bilanț stabilit in volumul de Reglementari contabile armonizate cu directiva a IV-a a CEE si cu IAS va asigura in mod normal satisfacerea acestor cerinte.
Informatii ce trebuie prezentate in bilanț sau în note
Rationamentele privind prezentarea separată în bilanț a altor elemente au la baza 3 criterii:
natura și lichiditatea activelor precum și pragul lor de semnificație conducând la prezentarea separată a fondului comercial și a activelor provenind din cheltuielile de dezvoltare, a activelor monetare și nemonetare, precum și a activelor curente și a celor imobilizate.
funcția activelor în cadrul întreprinderii conducând la prezentarea separată a activelor financiare și de exploatare, a stocurilor, a creanțelor, numerarului și a echivalentelor de numerar.
suma, natura și delimitarea în timp a datoriilor conducând la prezentarea separată a datoriilor purtătoare și nepurtătoare de dobandă și a provizioanelor, clasificate in curente și pe termen lung.
IAS 1 cere unei intreprinderi să prezinte alte subclasificări ale elementelor-randuri prezentate intr-o manieră corespunzatoare activitații intreprinderii. Astfel de subclasificari posibile sunt discutate in paragraful 73 din IAS 1. De fapt, volumul de Reglementări contabile armonizate cu directiva a IV-a a CEE si cu IAS cere prezentarea unor astfel de subclasificări.
IAS 1 cere subclasificări specifice pentru capitalul social: o intreprindere trebuie să prezinte in bilanț sau în note, pentru fiecare clasă de capital social:
numărul de acțiuni subscrise
numărul de acțiuni emise și vărsate integral și emise dar nevărsate integral;
valoarea nominală pe acțiune sau să precizeze faptul că acțiunile nu au valoare nominală
o reconciliere a numărului de acțiuni existente la începutul și la sfărsitul anului
drepturile, preferintele si restricțiile atasate clasei respective inclusiv restricțiile asupra repartizarii dividendelor si rambursarii capitalului
acțiunile în întreprindere deținute de întreprinderea însăși sau de filiale sau societați asociate ale întreprinderii, și
acțiunile rezervate pentru emitere în baza optiunilor de conversie si contractelor de vânzare, inclusiv termenele și sumele.
Cont de profit si pierdere
Informații ce trebuie prezentate în contul de profit și pierdere
IAS 1 cere ca cel putin urmatoarele elemente rânduri să fie incluse în contul de profit și pierdere:
venitul;
rezultatele din activitatea de exploatare;
costurile de finanțare;
partea din profituri și pierderi aferentă întreprinderilor asociate și asocierilor in participație contabilizată prin metoda punerii in echivalență;
cheltuielile fiscale;
profitul sau pierderea din activitațile curente;
elemente extraordinare;
interesul minoritar;
profitul net sau pierderea neta a perioadei.
Alte elemente-rânduri, titluri si subtotaluri să fie incluse in contul de profit si pierdere dacă este necesar să se explice elementele de performantă ale întreprinderii.
Conformitatea cu formatul contului de profit si pierdere stabilit in volumul de Reglementări contabile armonizate cu directiva a IV-a a CEE si cu IAS va asigura in mod normal satisfacerea acestor cerințe.
Informații ce trebuie prezentate fie în contul de profit și pierdere, fie în note
IAS 1 cere ca o întreprindere să prezinte fie în contul de profit și pierdere, fie în note o analiză a cheltuielilor utilizând o clasificare bazată fie pe natura cheltuielilor, fie pe destinatia lor în cadrul întreprinderii. Volumul de Reglementări contabile armonizate cu directiva a IV-a a CEE și cu IAS cere ca această analiză să se facă în funcție de natura cheltuielilor și să fie inclusă în contul de profit și pierdere. Conformitatea cu prevederile volumului de Reglementări contabile armonizate cu directiva a IV-a a CEE și cu IAS va satisface în mod normal cerințele IAS.
În note pot fi prezentate detalii suplimentare. De exemplu, art. 5.62 din Reglementările contabile armonizate cu directiva a IV-a a CEE și cu IAS cere prezentarea următoarelor valori din contul de profit si pierdere:
chirii și cheltuieli generate de contractele de leasing operațional;
onorarii de audit;
profiturile și pierderile generate de vânzarea sau cedarea imobilizarilor corporale.
Situația modificarilor capitalurilor proprii
Informații ce trebuie prezentate în situația modificarilor capitalurilor proprii
Atât IAS 1, cât si Reglementările contabile armonizate cu directiva a IV-a a CEE și cu IAS cer, ca minim, includerea in situația modificărilor capitalurilor proprii a următoarelor elemente-rânduri:
profitul net sau pierderea netă a perioadei;
fiecare element de castig sau pierdere recunoscut în mod direct în capitalurile proprii (permis în mod specific de alte IAS)
efectul cumulativ al modificărilor politicii contabile ăi corecția erorilor fundamentale (abordate de IAS 8).
Informații ce trebuie prezentate fie în situația modificarilor capitalurilor proprii, fie în note
În plus, in situația modifiăarilor capitalurilor proprii sau în note trebuie prezentate următoarele:
tranzacțiile de capital cu proprietarii sau distributiile către aceștia;
soldul profitului cumulat sau pierderii cumulate la începutul și la sfârșitul perioadei și modificările pe parcursul perioadei; și
o reconciliere între valoarea contabilă a fiecărei clase de capitaluri proprii, prime de capital și fiecare rezervă la începutul și sfârșitul perioadei, cu prezentarea separată a fiecărei modificări apărute.
Aceste cerinte pot fi satisfăcute prin utilizarea unui format pe coloane pentru situația modificărilor capitalurilor proprii, astfel încat să fie posibilă o reconciliere între soldurile initiale și cele finale pentru fiecare element de capitaluri proprii.
Pentru reconcilierea capitalului acționarilor cifrele agregate corespunzătoare punctelor (d), (e) si (f) trebuie să satisfacă de asemenea cerințele din Reglementările contabile armonizate cu directiva a IV-a a CEE și cu IAS.
CAPITOLUL –III –
SURSE DE INFORMAȚII PENTRU ANALIZA ECHILIBRULUI ECONOMICO-FINANCIAR
3.1. BILANȚUL CONTABIL
3.1.1.Noțiune, definiție,istoric
"Documentul oficial de gestiune al persoanelor prevăzute la articolul 1 din Legea Contabilițatii republicată îl constituie bilanțul contabil care trebuie să dea o imagine fidelă, clară și completă a patrimoniului, situației financiare si rezultatelor obținute…".
"Se întocmește obligatoriu anual sau in cazul fuzionării ori încetării activității".
In Romania potrivit OMF.94/2001 bilanțul reprezintă parte componentă a situațiilor financiare anuale .
Situațiile financiare anuale cuprind :
bilanțul contabil;
contul de profit și pierdere;
situatța modificărilor capitalului propriu;
situația fluxurilor de trezorerie;
politici contabile și note explicative ;
Noțiunea de bilanț este foarte veche. Nu se cunoaște precis cine și când a creat acest instrument contabil. Ca și contabilitatea, bilanțul este opera anonimă la care și-au adus contribuția generații și generații de autori, teoreticieni și practicieni din timpuri străvechi. Etimologic, cuvântul bilanț corespunde noțiunii de cântar cu două talere ce se află in echilibru, derivând din cuvintele "bi" și "lanx". De la prima definiție dată, de "cântar al averii in corelație cu sursele sale de dobândire", bilanțul a făcut obiectul unor preocupări permanente teoretice și practice.
O contribuție deosebită la soluționarea teoretică și practică a problemelor de contabilitate în România, au avut-o revistele de contabilitate2 si fostul Corp al contabililor autorizați și experților contabili care a funcționat între anii 1921-1950.
3.1.2. Structura bilanțului
În functie de natura activitații sale fiecare întreprindere trebuie să prezinte sau nu, precum și clasificarile separate în bilanț, activele curente și imobilizate și datoriile curente și pe termen lung.
În cazul în care întreprinderea hotărăște să nu facă această clasificare, activele și datoriile trebuie prezentate în ordinea lichiditatii lor.
Indiferent de metoda de prezentare adoptată, întreprinderea trebuie să prezinte valoarea ce se asteaptă a fi recuperată sau achitată dupa mai mult de 12 luni pentru fiecare activ și datorie care prezintă sume ce urmează a fi recuperate sau achitate atât înainte cât si dupa 12 luni de la data bilanțului.
Activele se clasifică in :
1) Active curente
2) Active imobilizate
În categoria activelor curente intră acele active care :
-Se asteaptă a fi realizate sau deținute pentru vânzare sau consum în cursul unui ciclu normal de exploatare .
– este deținut în scopul comercializarii pe termen scurt
– reprezintă numerar sau echivalente de numerar
În mod concret activele curente conțin stocurile și creanțele comerciale care sunt vândute, consumate sau realizate ca parte a ciclului normal de exploatare , chiar daca nu se asteaptă a fi realizate în 12 luni de la data bilanțului.
Toate celelalte active trebuie clasificate ca active imobilizate cuprinzând activele corporale, necorporale de exploatare și financiare pe termen lung.
In cazul datoriilor, ele se clasifică în
– datorii curente
– datorii pe termen lung
În categoria datoriilor curente intră orice datorie ce se asteapată a fi achitată în cursul unui ciclu de exploatare, sau este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanțului.
Toate celelalte datorii trebuie clasificate ca datorii pe termen lung.
În categoria datoriilor curente intră : datoriile comerciale și cele către angajați și alte cheltuieli de exploatare ce fac parte din fondul de rulment utilizat într-un ciclu de exploatare. Alte datorii nu sunt achitate ca parte a ciclului de exploatare dar sunt exigibile în temen de 12 luni de la data bilanțului: partea curentă a datoriilor purtătoare de dobândă, dividende de platit, impozit pe profit și alte datorii necomerciale.
Pentru reprezentarea poziției financiare a întreprinderii Directiva a IV-a a C.E.E recomandă doua scheme:sub formă de tablou bilanțier sau de cont ori sectiuni separate și sub forma de listă sau diferentă.
Prima schemă , cea sub forma de cont se întemeiază pe ecuatia de principiu :
ACTIV = CAPITAL PROPRIU + DATORII;
Modelul care dă expresie ecuației de mai sus are forma:
Din schema prezentată mai sus se constată ca ordinea de dispunere a pozițiilor în activul bilanțului este, cea inversă lichiditații activelor: de la cele mai putin lichide, cum sunt imobilizările necorporale la cele mai putin lichide(ex:disponibilități bănești din categoria activelor circulante).în ceea ce priveste ordinea de succesiune a pozițiilor de pasiv, ea este inversă exigibilității surselor de finanțare, începând cu elementele capitalului propriu, continuând cu datoriile pe termen lung și cu cele curente sau pe termen scurt.
Cea de a doua schemă, listă sau diferentă a bilanțului se întemeiază pe ecuatia generală de echilibru:
ACTIV – DATORII = CAPITAL PROPRIU.
Modelul de principiu al unui asemenea bilanț se prezintă astfel:
BILANȚ CONTABIL
încheiat la data de…
Schema de bilanț contabil corespunzătoare modelului de mai sus se prezintă astfel:
A. Capital subscris vărsat, nevărsat
B. Cheltuieli de constituire
C. Activ imobilizat
I. Imobilizări necorporale
II. Imobilizări corporale
Imobilizări financiare
D.Active circulante
I Stocuri
II Creanțe
III Investiții pe termen scurt
VI Casa și conturi la banci
E. Cheltuieli în avans și venituri angajate
Datorii a căror durată de decontare nu este mai mare de un an
Active circulante / datorii curente nete
Total active minus datorii curente nete
Datorii a căror durată de decontare este mai mare de un an
Provizioane pentru riscuri ăi cheltuieli angajate
Venituri în avans și cheltuieli angajate
Capital și rezerve
I. Capital subscris
II. Prime de emisiune
Rezerve din reevaluare
Rezerve
Profitul sau pierderea reportată
Profitul sau pierderea exercițiului financiar
3.1.3. Felurile și funcțiile bilanțului
În practică se întâlnesc mai multe feluri de bilanțuri, fapt pentru care acestea se pot clasifica după mai multe criterii, astfel:
După statutul juridic al unității patrimoniale pentru care se întocmește, deosebim:
Bilanț inițial, care se întocmește la înființarea unei unități patrimoniale, căreia membrii constituiți într-o asociație îi pun la dispoziție mijloacele materiale și banești necesare în vederea realizării scopului pentru care a fost creată;
Bilanț curent, care se întocmește în cursul activității unității patrimoniale, la termenele impuse de legislația în vigoare. Acesta se întocmește pe baza situației din conturi, a soldurilor conturilor preluate ca posturi de bilanț;
Bilanț final, care se întocmește atunci când o unitate patrimonială își încetează activitatea. El se bazeaza pe inventar și pe datele extrase din conturi, și, cuprinde atât mijloacele economice în dublă reprezentare, cât si rezultatele financiare ale unității.
Bilanțul contabil îndeplinește mai multe funcții a căror cunoaștere este necesară tinând seama de rolul deosebit pe care îl are în sistemul de informații al unității patrimoniale.
Principalele funcții ale bilanțului contabil sunt: funcția de generalizare, funcția de informare, funcția de analiză.
Funcția de generalizare a bilanțului este o manifestare a procedeului generalizării în cadrul metodei contabilității, a procesului cunoașterii contabile și o expresie a momentului final al fluxului de prelucrare a datelor și informațiilor contabile dintr-o unitate patrimonială.
În bilanț se preiau datele individuale din fiecare cont. Aceste date sunt grupate și sistematizate în funcție de natura lor, cu corelațiile dintre ele, în așa fel încât se obțin date sintetice cu o mare densitate informațională care centralizează și generalizează întreaga masă a informațiilor economico-financiare care au intrat în sistemul contabilității. Funcția de generalizare a bilanțului se manifestă, în primul rând, în cadrul fiecărei unități patrimoniale, generalizarea informațiilor fiind făcută la nivelul acesteia. Prin centralizare, se obțin în mod succesiv, date și informații sintetice la nivelul tuturor treptelor organizatorice.
Funcția de informare este asigurată în bilanț datorită informațiilor foarte importante pe care le conține, informații referitoare la mijloacele, sursele și procesele economice și financiare ale unităților patrimoniale care sunt deosebit de utile managerilor acesteia.
Datele înscrise în bilanț oferă informații referitoare la mărimea și felul tuturor mijloacelor economice cu care lucrează unitatea, dacă și în ce măsură acestea sunt finanțate din surse proprii sau surse străine; ponderea diferitelor grupe de mijloace și surse în totalul acestora; dacă exercițiul pentru care s-a întocmit bilanțul s-a încheiat cu profit sau cu pierdere. Pe baza acestor decizii fundamentale se acționează pentru înlăturarea deficiențelor și pentru impulsionarea acțiunilor eficiente constatate. De asemenea, datele înscrise în bilanț servesc ca sursă de informații și pentru alte organisme externe.
Pentru ca bilanțul sa-și realizeze funcția de informare, datele și informațiile furnizate de el trebuie să îndeplinească o serie de condiții, cum sunt: realitatea, exactitatea, legalitatea.
Funcția de analiză este o continuare și o adâncire, aprofundare a funcției de informare. Ea se bazează pe evidențierea atât a factorilor de influență, a fenomenelor și proceselor prezentate prin datele și informațiile din bilanț, cât și a mărimii acestei influențe.
Această funcție este foarte importantă pentru managerii unității patrimoniale, ea concretizându-se, mai ales, în raportul de gestiune, în care se analizează de către compartimentul financiar-contabil, toți indicatorii economici și financiari.
În concepțiile economice, activul bilanțului cuprinde toate bunurile utilizate în scopuri economice de către întreprinderi și nu numai bunurile asupra cărora ea are drepturi de proprietate, după cum acceptă concepția juridică pe baza principiului patrimonialității.
Ca utilizări, bunurile devin mijloace care sunt grupate, după destinație, în mijloace imobilizate și mijloace circulante.
În pasiv, resursele indică sursele de finanțare a utilizărilor, delimitându-se pentru fiecare categorie sau fel de utilizări (mijloace) sursa de finanțare. Astfel, pot fi identificate sursele de finanțare a mijloacelor imobilizate, cu resurse stabile (capitalul social, profitul, fondul de dezvoltare din amortizare, împrumuturi pe termen lung etc) și sursele de finanțare a mijloacelor circulante, ca resurse ale activelor curente (fond de rulment, credite pe termen scurt, obligații față de terți, etc.).
Concepțiile economice orientează informațiile conținute de bilanț pentru a explica prin utilizări și resurse starea și variația pe ansamblu a patrimoniului întreprinderii. Astfel se extinde orizontul de la situația netă a patrimoniului, caracteristică concepției juridice, la situația generală.
Cresterea continuă a complexitații activitații economice a întreprinderilor , are implicații în procesul de conducere, care constituie o studiere atentă a realitații , si o analiză laborioasă în vederea adoptării unor decizii corecte.
Procesul de conducere indiferent de nivelul la care se desfasoară și domeniul pe care-l vizeaza , implică cunoasterea în profunzime a situației date, precum și a întregului complex de cauze și factori ce o determină, fapt ce se realizează prin intermediul analizei economico-financiare.
Ca activitate practică, analiza economico-financiară are un caracter permanent și nu constituie un scop în sine, ci un mijloc pentru atingerea unui obiectiv. Ea trebuie să ofere soluții pentru fundamentarea corespunzătoare a deciziilor.
Analiza situației financiare constituie un ansamblu de raționamente și judecăți pe baza cărora se studiază poziția financiară și performanța societății comerciale.
Obiectivul analizei financiare a firmei este acela al cercetării echilibrului dintre mijloace și surse, cu scopul de a stabili măsura în care s-a asigurat integritatea lor financiară, precum și capacitatea financiară a unității de a acoperi cheltuielile din propriile sale venituri, iar, în final, de a obține profit.
De asemenea trebuie luate in considerare relatiile structural –functionale si a celor cauza-efect.
Situația financiară este o rezultantă, o expresie concentrată a situației economice. O situație financiară bine echilibrată creează premisele materiale necesare pentru desfășurarea activității economice în cele mai bune condiții.
Un mijloc de cunoaștere a modului cum sunt gospodărite fondurile, capitalul și bunurile în care este investit, îl constituie bilanțul contabil.
Bilanțul reprezintă o sinteză de informații contabile finale, pe baza căruia se analizează situația financiară a societății comerciale.
Forma de prezentare a bilanțului diferă de la tară la tară si de la perioadă la perioadă. Totuși, oricare ar fi prezentarea, aceasta situație contabilă se supune principiilor generale de constructie, care-l fac un suport privilegiat al analizei financiare a întreprinderii.
3.2. BILANȚUL ȘI CONCEPTUL JURIDIC AL PATRIMONIULUI
Dezvoltarea concepției patrimoniale privind echilibrul financiar necesită prezentarea unor aspecte referitoare la bilanț si conceptul juridic al patrimoniului.
Sub aspect juridic, sintetizează starea patrimonială, respectiv ansamblul drepturilor și angajamentelor patrimoniale existente la un moment dat.
Drepturile patrimoniale cuprind drepturile de proprietate și cele de creanță și conferă titlurilor o putere asupra bunurilor (drepturi de proprietate) sau posibilitatea obținerii unor prestații din partea altor persoane (drepturi de creantă).
Drepturile de proprietate se concretizează în posibilitatea utilizarii bunurilor în scopul consumului, producției sau fructificării acestuia pentru obtinerea unor venituri.
Drepturile de creantă constau in angajamente contractate de anumiți parteneri, cum sunt clienții a caror termene de plata, convenite in avans au o scadența, ulterioară livrării bunurilor sau serviciilor, precum și debitorii intreprinderii, în calitatea lor de beneficiari ai unor imprumuturi, pentru angajamentele de rambursare în viitor a capitalului și costului aferent acestuia sub formă de dobandă. Astfel conturile de imobilizări, clienți si debitori corespunzătoare drepturilor de proprietate și de creanță se vor regăsi in activul bilanțului.
Angajamentele patrimoniale corespunzătoare obligațiilor pe care întreprinderea trebuie să le onoreze la o anumită scadență, sunt înregistrate în pasivul bilanțului.
În funcție de originea lor angajamentele pot fi consecința unor decizii voluntare sau a unor obligații impuse întreprinderii.
Astfel, atunci cand întreprinderea contractează un împrumut sau când solicită amânarea obligației de plată față de un furnizor, ea își ia angajamente în mod liber, care se evidențiază prin înscrierea acestor datorii în pasiv. Obligațiile fiscale constituie prelevări obligatorii impuse acesteia, înregistrate tot în pasivul bilanțului.
De asemenea angajamentele patrimoniale pot fi diferențiate in funcție de efectele lor în angajamente corespunzătoare datoriilor si corespunzătoare capitalurilor proprii.
Cele corespunzătoare datoriilor implică în general pentru întreprindere obligația de a efectua o plată (mai ales sub formă de dobânzi) și de a proceda la o rambursare, dupa modalități și la scadențe convenite dinainte.
Angajamentele corespunzătoare capitalurilor proprii sunt contractate față de proprietarii întreprinderii, în contrapartidă cu aporturile pe care acestia le-au consimțit, fie cu ocazia constituirii și majorării capitalului, fie acceptând ca întreprinderea să mențină beneficii nedistribuite.
Capitalurile proprii măsoară deci, valoarea dreptului pe care proprietarii îl dețin asupra întreprinderii. Ele nu exprimă pentru întreprindere nici o obligație de rambursare. Proprietarii nu beneficiază de nici o garanție fermă care să-i asigure de recuperarea acestor capitaluri proprii, de nici o certitudine la data eventualei recuperări.
Concepția juridică definește bilanțul ca situație a patrimoniului și explică conținutul activului ca fiind constituit din totalitatea drepturilor de proprietate și a drepturilor de creanță, iar conținutul pasivului ca fiind dat de capitalurile proprii și totalitatea datoriilor (obligațiilor).
BILANȚ
Concepția juridică de interpretare a conținutului bilanțului a permis construcția, pe baza bilanțului, a unui important indicator al gestiunii patrimoniale, și anume "Situația netă". Acest indicator măsoară și analizează capitalurile proprii investite de proprietari în întreprindere.
Situația netă (Sn) poate fi determinată prin două modalități de calcul, corespunzător celor două părți ale bilanțului:
sub forma patrimoniului intern (Pi) ca diferență între total pasiv (P) și totalul datoriilor față de terți (D) și exprimă capitalul propriu:
Pi = P – D
b) sub forma activului net (An), ca diferență între total activ (A) și totalul datoriilor față de terți (D) și exprimă valoarea totală a bunurilor și valorilor care sunt în proprietatea deplină a întreprinderii, nefiind grevate de datorii:
An = A – D
3.3. ABORDAREA FINANCIARĂ A BILANȚULUI
Daca studiul juridic permite prezentarea drepturilor și angajamentelor patrimoniale, prezentarea financiara pune in evidență relația dintre sursele fondurilor (resursele) și nevoile (utilizările) cărora le sunt alocate fondurile. Astfel, pasivul apare ca o sinteză a amgajamentelor contractate (optica juridică) sau ca o inventariere a surselor de finanțare (optica financiară), în timp ce elementele înscrise în activ, corespund unor drepturi patrimoniale (sub aspect juridic) sau unor alocări de fonduri pentru achiționarea acestor drepturi (sub aspect financiar).
Aceasta dublă reprezentare a posturilor de activ și pasiv din bilanțul întreprinderii se prezintă astfel:
Bilanțul constituie documentul principal care stă la baza evaluării patrimoniale a întreprinderii. Indiferent de momentul la care se încheie bilanțul, menținerea egalității între sumele totale înscrise în activul și pasivul său constituie o regulă ce trebuie strict respectată la întocmirea bilanțului, ea reprezentând de fapt principiul financiar fundamental care susține constituirea patrimoniului unei întreprinderi.
Echilibrul bilanțului poate fi justificat din punct de vedere financiar prin două formulări complementare.
Într-o prima formulare, putem releva că dacă pasivul exprimă sursele de fonduri, activul exprimă utilizările pentru care aceste fonduri sunt afectate. Nici o resursă nu poate să ramână fără utilizare si orice utilizare presupune o sursă de fonduri. Deci egalitatea dintre sumele activului și pasivului exprimă egalitatea necesară între suma finanțărilor obținute de întreprindere și cea a destinațiilor acestora.
Într-o a doua formulare putem observa că totalul bilanțului corespunde mărimii globale a fondurilor pe care întreprinderea le-a obtinut datorită aportului proprietarilor si a altor parteneri.
Această marime a fondurilor este clasificată în pasiv dupa originea sau sursele fondurilor, iar în activul dupa destinațiile sau utilizările acestora. Astfel, activul si pasivul nu sunt decât două puncte de vedere diferite asupra marimii fondurilor întreprinderii. De aceea, egalitatea dintre activ si pasiv este necesară pentru că exprimă o identitate fundamentală între activ și pasiv care nu sunt decât două prezentări diferite ale aceleiași mărimi economice.
Concepția financiară asupra conținutului bilanțului este orientată spre necesitatea de a cunoaște în ce măsură întreprinderea este aptă, ca urmare a mijloacelor pe care le posedă, sa-și onoreze datoriile față de terți atunci când acestea ajung la scadență.
În aceasta viziune, activul bilanțului este considerat ansamblu de mijloace util pentru achitarea datoriilor la scadență, deci este privit sub aspectul capacității de lichiditate. (Lichiditatea reprezintă capacitatea în timp a mijloacelor economice de a se transforma ăn bani).
Structura portofoliului de active care rezultă din deciziile de investiții cuprinde două componente:
o componentă principală, activele imobilizate sau activele fixe, care include imobilizarile necorporale, corporale și financiare. Aceste active sunt asociate operațiilor de investiții și sunt deținute, cel mai adesea, pe o perioadă relativ lungă;
o componentă accesorie, activele circulante(stocuri, creanțe de exploatare, disponibilitați), constituind active necesare operațiilor de exploatare.Ele sunt supuse, în majoritatea activitaților, unei rotatii rapide. Deținerea lor este subordonată activelor imobilizate deținute, deci sunt accesorii. Dacă scadem din valoarea activelor circulante deținute de întreprindere, datoriile antrenate de operațiile de exploatare (datorii furnizori), obținem activul net de exploatare.Activele imobilizate împreună cu activul net de exploatare formează activul economic.
Activ economic = Active imobilizate + activ net de exploatare
Pe de altă parte, pasivul este tratat prin prisma termenelor la care datoriile (obligațiile) trebuie achitate, respectiv când devin exigibile la plată. (Exigibilitatea este termenul la care o anumită datorie devine scadentă la plată).
Structura de finanțare care rezultă din deciziile financiare cuprind capitalurile proprii și datoriile financiare. Datoriile financiare nu cuprind datoriile determinate de operatiile de exploatare.
Datoriile financiare corespund datoriilor care fac obiectul unei remunerări explicite sub formă de cheltuieli financiare, fixate contractual.
Structura bilanțului financiar , care rezultă din deciziile de investiții și de finanțare, este fondată pe trei categorii de operații: de investiții, de exploatare,și de finațare .
Ținând cont de egalitatea activului cu pasivul, actuvul economic este egal cu suma capitalurilor proprii și a datoriilor financiare:
Activ economic = capitaluri proprii + datorii financiare
BILANȚ FINANCIAR
PASIV FINANCIAR
ACTIV
ECONOMIC
Ca suport al analizei economico-financiare,bilanțul patrimonial(financiar) este realizat prin retratarea bilantului contabil.Problemele principale ale analizei poziției financiare a întreprinderii rezolvate prin apelarea la bilanțul patrimonial sunt:
Determinarea patrimoniului net;
Analiza structurii financiare;
Determinarea lichidității și solvabilitătii;
Stabilirea gradului de îndatorare.
Intr-o alta abordare structura bilanțului financiar presupune gruparea elementelor patrimoniale în două mari categorii:activ, pasiv, astfel:
Pentru a completa rubricile bilantului patrimonial, in structura preyentata, posturile bilantului contabil sunt retratate astfel
3.4. ABORDAREA FUNCȚIONALĂ A BILANȚULUI
Analiza lichiditate-exigibilitate, numită în practica țărilor occidentale analiza patrimonială, are meritul de a pune în evidență riscul de insolvabilitate al întreprinderii. Aceasta constă în incapacitatea întreprinderii de a-și onora angajamentele asumate față de terți.
Analiza patrimonială evaluează riscul de insolvabilitate prin studiul gradului de exigibilitate al elementelor de pasiv și cel de lichiditate al elementelor de activ, context in care riscul de insolvabilitate presupune imposibilitatea întreprinderii de a face față pasivului exigibil cu activul sau disponibil.
Analiza lichiditate-exigibilitate se sprijină pe de o parte, pe conceptia patrimonială a întreprinderii, iar, pe de altă parte, pe criteriile de clasificare a posturilor bilanțiere.
In optica acestui tip de analiză, întreprinderea apare ca o entitate juridico-economică ce posedă un patrimoniu, inventariat în activul si pasivul bilantului.
Valoarea patrimonială a unei întreprinderi este reprezentată de activul net contabil, respectiv capitalurile proprii, calculate ca diferență între activul total și datoriile totale contractate sau prin adăugarea la capitalul social a rezultatelor rezervelor ce revin acționarilor.
Situația netă reprezintă valoarea activului realizabil la un moment dat.
SN = Activ – Datorii totale
Spre deosebire de capitalurile proprii, notiunea de situație netă este mai restrictivă, excluzând din categoria acestora subvențiile pentru investiții și provizioanele reglementate.
Datele necesare analizei financiare sunt preluate din bilanțul financiar.
Construcția acestuia, pornind de la elementele conținute în bilanțul contabil, necesită o tratare prealabilă a posturilor de activ și de pasiv după criteriile de lichiditate-exigibilitate.
SN = 50
SN = -10 (Risc de insolvabilitate)
Elementele de activ sunt prezentate în ordinea crescătoare a gradului de lichiditate. Lichiditatea reprezintă aptitudinea unui activ de a se transforma, fără termen, în monedă, dar și fără pierdere de valoare. Astfel, în activ se înregistrează mai întâi elementele cele mai puțin lichide, respectiv imobilizările (necorporale, corporale, financiare), numite și nevoi sau întrebuințări permanente datorită rotației lente a capitalurilor investite. Apoi urmează activele circulante având un grad de lichiditate mult mai mare decât imobilizările, motiv pentru care sunt numite și nevoi sau întrebuințări temporare
Elementele de pasiv sunt structurate după gradul crescător de exigibilitate. Se începe cu capitalurile proprii (rezerve, profit nerepartizat), iar apoi urmează capitalurile din surse publice (subventii, provizioane reglementate și alte fonduri). Aceste elemente sunt numite resurse permanente sau capitaluri permanente. Datoriile pe termen lung înscrise în categoria resurselor permanente sunt împrumuturile pe termen lung și mediu cu scadența mai mare de un an. Datoriile pe termen scurt cuprind datoriile cu scadență mai mică de un an numite și resurse temporare.
Echilibrul financiar presupune respectarea a două reguli principale ale finanțării. Astfel, nevoile permanente de alocare a fondurilor bănești vor fi acoperite din capitaluri permanente, îndeosebi din capitaluri proprii, iar nevoile temporare vor fi în mod normal finanțate din resurse temporare.
Activ = Nevoi Pasiv = Resurse
Bilanțul financiar
Cele două părți ale bilanțului financiar reflectă echilibrul financiar pe termen lung, partea de sus, iar partea de jos surprinde echilibrul financiar pe termen scurt.
Atunci când sursele-permanente sunt mai mari decât necesitațile-permanente de alocare a fondurilor bănești, întreprinderea dispune de un fond de rulment.
Fondul de rulment este marja de securitate financiară care permite întreprinderii să facă față fără dificultate riscurilor diverse pe termen scurt. Aceasta marjă de securitate financiară garantează solvabilitatea întreprinderii permițând acesteia, în caz de probleme comerciale sau la nivelul ciclului financiar al exploatarii, conservarea unei anumite autonomii, respectiv a unei independențe financiare față de creanțierii săi.
Noțiunea de fond de rulment poate avea mai multe formulări. Însă două dintre aceste formulări prezintă un interes particular și apar drept concepte fundamentale ale gestiunii si analizei financiare. Este vorba despre fondul de rulment net sau permanent si fondul de rulment propriu.
Fondul de rulment permanent, determinat pe baza bilanțului financiar, constituie un fond de rulment lichiditate sau fond de rulment financiar și poate fi stabilit prin două modalități:
1. a. FRF = Capitaluri permanente (exclusiv amortizările și provizioanele) – Nevoi permanente (în valoare netă)
FRF = Capitaluri permanente – Imobilizări nete
b. FRF = Capitaluri permanente (plus amortizări și provizioane) – Nevoi permanente(în valoare brută)
În acest caz fondul de rulment financiar este o parte a capitalurilor permanente degajată de etajul superior al bilanțului pentru a acoperi nevoi de finanțare din partea de jos a bilanțului.
2. FRF = Activ circulant net (cu lichiditate mai mică de un an) – Datorii mai mici de un an și Pasive de trezorerie
În acest caz fondul de rulment financiar evidențiază surplusul activelor circulante nete în raport cu datoriile temporare sau partea activelor circulante nefinanțată de datoriile pe termen scurt.
Fondul de rulment financiar poate fi analizat și în funcție de structura capitalurilor permanente(capitaluri proprii si datorii cu scadență mai mare de un an), analiză care pune în evidență gradul în care echilibrul financiar se asigură prin capitalurile proprii.
Indicatorul care reflectă acest grad de autonomie financiară este fondul de rulment propriu, adică excedentul capitalurilor proprii în raport cu imobilizările nete.
FR propriu = Capitaluri proprii – Imobilizări nete
Rezultatul negativ al acestor relatii de calcul, denumit fond de rulment împrumutat, reflectă măsura îndatorării pe termen lung, pentru finanțarea nevoilor pe termen scurt.
FR împrumutat = FRF – FR propriu
Valoarea informativă deosebită a fondului de rulment, conferită de poziția strategică a acestuia, de a realiza legătura între două părți ale bilanțului financiar, conduce la aprecierea analiștilor financiari că fondul de rulment reprezintă cel mai important indicator al echilibrului financiar lichiditate-exigibilitate. În cele din urmă fondul de rulment este rezultatul arbitrajului între finanțarea pe termen lung și cea pe termen scurt.
Pornind de la un anumit echilibru care trebuie să existe între nevoile temporare și resursele temporare bilanțul patrimonial pune în evidență un alt indicator de echilibru financiar denumit nevoia de fond de rulment.
NEVOIA DE FOND DE RULMENT = Nevoi temporare (exclusiv disponibilitățile) – Resurse temporare (excusiv credite bancare pe termen scurt)
Marimea nevoii de fond de rulment din exploatare este influențată de natura activității , durata ciclului de fabricație, viteza de rotație a stocurilor și creanțelor, nivelul de activitate.
Dacă nevoia de fond de rulment este pozitivă, ea semnifică un surplus de nevoi temporare în raport cu resursele temporare posibile de mobilizat.
Această situație este considerată normală numai dacă este rezultatul unei politici de investiții privind creșterea nevoii de finanțare a ciclului de exploatare. În caz contrar, nevoia de fond de rulment poate evidenția un decalaj nefavorabil între lichiditatea stocurilor și creanțelor, pe de o parte și exigibilitatea datoriilor de exploatare, pe de altă parte, respectiv încetinirea încasărilor și urgentarea plăților.
Dacă nevoia de fond de rulment este negativă, atunci relația semnifică un surplus de resurse temporare în raport cu nevoile corespunzătoare de capitaluri permanente. Ea poate fi apreciată pozitiv dacă este rezultatul accelerării rotației activelor circulante și al angajării de datorii cu scadențe mai relaxate.
În cadrul analizei patrimoniale, diferența dintre fondul de rulment și nevoia de fond de rulment reprezintă trezoreria netă si reflecta situatia financiara a firmei atit pe termen mediu si lung cat si pe termen scurt.
TREZORERIA NETĂ = Fond de rulment – Nevoia de fond de rulment
Trezoreria netă pozitivă este rezultatul întregului echilibru financiar al întreprinderii, și semnifică un excedent monetar al exercițiului financiar iar dacă se menține în cadrul mai multor exerciții financiare succesive aceasta demonstrează o rentabilitate economică ridicată ăi posibilitatea plasării rentabile a disponibilitaților bănești pentru întărirea poziției firmei pe piată.Se poate vorbi chiar de o autonomie financiară pe termen scurt, iar trezoreria netă negativă semnifică un dezechilibru financiar, un deficit monetar acoperit prin angajarea de noi credite pe termen scurt și evidențiează dependența întreprinderii de resursele financiare externe.
CAPITOLUL – IV –
ANALIZA SITUAȚIEI PATRIMONIALE A S.C. RER Ecologic Service Bucuresti REBU SA.
4.1. ANALIZA PATRIMONIULUI
Una din concepțiile bilanțului este cea patrimonială, potrivit căreia, bilanțul este un inventar al averii întreprinderii.
Literatura de specialitate dă mai multe interpretări patrimoniului, dar în esență, aceasta se referă la “ansamblul drepturilor și obligațiilor – cu substanță economică – ale unei societăți comerciale, precum și ale oricărui subiect de drept privat”. Având un activ și un pasiv, patrimoniul este supus tuturor operațiunilor la care participă subiectul căruia îi aparține, îndeplinindu-si obligațiile și exercitându-și toate drepturile.
Definirea noțiunii de patrimoniu reprezintă o premisă a formulării principalelor probleme ale analizei acestuia.
Patrimoniul ca indicator economico-financiar, reflectă valoarea economică a firmei capacitatea acesteia de a face necesitătilor financiare la un moment dat. Analiza dinamicii și structurii patrimoniului are ca obiectiv stabilirea relațiilor dintre diferitele elemente patrimoniale și evidențierea modificărilor calitative în situația mijloacelor economice și sursele financiare, generate de activitatea internă a firmei și de interacțiunea cu mediul extern.Metodologic, analiza structurii patrimoniale presupune investigarea elementelor bilanțiere de activ, respectiv pasiv, cu ajutorul metodei ratelor.
Caracterizarea dinamicii elementelor bilanțiere presupune utilizarea mărimilor absolute, dar și a mărimilor relative(indici).
4.1.1. Analiza situației generale a patrimoniului pe baza structurii activului bilanțului contabil
Într-un sistem economic concurențial obiectivul fundamental al firmei îl constituie maximizarea valorii sale patrimoniale. Aceasta implică desfăsurarea activității economice în condiții de rentabilitate și totodată în condițiile menținerii echilibrului financiar.
Obiectivul maximizării valorii patrimoniale are, însă, o serie de alternative posibile: creșterea maximală, păstrarea și autonomia financiară.
Flexibilitatea financiară reprezintă capacitatea de adaptare financiară la schimbările de mediu. O flexibilitate bună va contribui la maximizarea valorii firmei. În schimb, obiectivul creșterii maximale nu concordă în mod necesar cu obiectivul maximizării valorii.
O creștere puternică poate conduce, în anumite perioade, la degradarea rentabilitații și la creșterea riscului. De asemenea, politica de păstrare a puterii și a autonomiei financiare poate conduce la rezultate inferioare.
Conducerea întreprinderii trebuie să aleagă între interesul pe termen scurt și cel pe termen lung, respectiv, creșterea valorii patrimoniale. Creșterea ,maximală și menținerea puterii și autonomiei financiare sunt substituite temporar. Maximizarea valorii este singurul obiectiv care permite perenitatea firmei.
Analiza structurii patrimoniale are ca obiectiv dinamica acestuia, precum si a raporturilor dintre diferitele elemente patrimoniale și schimbările survenite în situația mijloacelor și surselor, schimbări determinate de activitatea desfășurată în timpul exercițiului.
În acest scop se utilizează ultimul bilanț al firmei.
În baza acestor date se formulează concluzii referitoare la poziția particulară a firmei din ramura din care face parte, la evoluția firmei în ultimii doi ani de activitate. Fiecare pondere a elementelor patrimoniului și a surselor de finanțare are o importanță practică și o anumită semnificație.
În unele lucrări de specialitate se lucrează cu termenul de rată, de exemplu: rata imobilizărilor, rata activelor circulante.
Ce concluzii pot fi formulate, însă, despre situația generală a patrimoniului pe baza structurii activului, la societatea comercială RER Ecologic Service Bucuresti REBU SA. ?
În graficul ce urmează este reprezentat evoluția structurii activului bilanțier S.C. RER Ecologic Service București REBU SA , în anii analizați: 2001, 2002 și 2003.
În primul rând, se poate observa că s-a înregistrat o creștere a activului firmei in anul 2002 fata de anul 2001 cu 68.916.519 mii lei, respectiv cu 40,41% iar in anul 2003 fata de anul 2002 cu 28.452.976 mii lei respectiv cu 11,88% ceea ce în principiu constituie un rezultat pozitiv, acesta marcând și dezvoltarea activității societății.
Din analiza comparativă a celor doua perioade analizate (2002 fata de 2001) și (2003 față de 2002), se poate observa o creștere considerabilă în prima perioadă (40,41%) față de perioada 2003-2002 când cresterea a fost de 11,88%. Dar este necesar să fie luate în considerare elementele specifice ale perioadei și ale firmei.
Referitor la aceste elemente specifice ale firmei, se reține faptul că s-au produs schimbări importante în structura elementelor patrimoniale. Astfel, se observă că în anul 2002 s-a înregistrat o creștere a activelor imobilizate față de anul 2001, cu 147,55% respectiv 64.070.763 mii lei, iar în anul 2003 față de anul 2002, s-a înregistrat o creștere de 17,65% respectiv 18.974.126 mii lei a activelor imobilizate, creștere ce se datorează creșterii valorii imobilizărilor corporale în anul 2002 cu 145,78% , iar în anul 2003 cu 18,67% și o diminuare ușoară a activelor financiare dar fără un impact semnificativ asupra totalului activelor imobilizate. O cauză a creșterii acestora poate fi sporirea investițiilor care să compenseze acumularea amortizării mijloacelor fixe existente și eventualele scoateri din funcține.
Activele imobilizate sunt formate în cea mai mare parte din imobilizările corporale care dețin o pondere de 97,06% în anul 2001, 96,37% în anul 2002 și de 97,20% în anul 2003. Imobilizările financiare au o pondere de 2,56% în 2001, de 2,36% în 2002 și de 1,60% în perioada curentă și reprezintă garantii de buna executie achitate altor societați.
Ponderea activelor circulante în totalul activului a scăzut de la 73,67% în anul 2001 la 51,50% în anul 2002 și la 44,89% în anul 2003. Această scadere se datorează faptului că a crescut ponderea activelor imobilizate cu 19,43% în anul 2002 în total activ și cu 2,32% în anul 2003, iar activele circulante au scazut cu 22,17% în anul 2002 și cu 2.47% în anul 2003. Activele circulante scad datorită scaderii cu 19,27% a creanțelor în anul 2002 față de anul 2001, și cu 9% în anul 2003 față de anul 2002. În acelasi timp se constată o crestere a disponibilitatilor în anul 2002 cu 123,11% față de 2001, și o crestere de 26,95% a disponibilitaților în anul 2003 față de anul 2002.
Scaderea creanțelor este un fenomen considerat normal dacă este rezultatul încasării creanțelor de la clienți și nu a pierderii de clienți de pe piată sau a scaderii tarifelor practicate în condițiile în care lucram intr-o economie inflationistă. Avand în vedere faptul că disponibilitățile au crescut cu 8,14% în anul 2002 și cu 4,38% în anul 2003 ca ponderi în total active circulante, scăderea creanțelor reprezintă un lucru pozitiv, ceea ce dovedește faptul că societatea este preocupată de creșterea gradului de încasare a crențelor.
Stocurile au crescut cu 60,72% în anul 2002 față de 2001 iar în anul 2003 față de 2002 au scazut cu 1,35% ceea ce reprezintă o creștere semnificativa în total active circulante cât și pe total activ în analiza comparativă a anilor 2002-2001 și o scădere nesemnificativă pentru anii 2003-2002.
Se observă, deci, atât o creștere a activelor imobilizate cât și o scadere a activelor circulante. Chiar dacă ponderea activelor circulante în totalul activelor scade la 51,5% în anul 2002 și la 44,89% în anul 2003, iar cea a activelor imobilizate crește la 44,89% în anul 2002 și la 47,21% în anul 2003, tot activele imobilizate au o pondere mai mare datorită profilului de activitate care necesită investiții mari în masini și utilaje.
Rotația activului total prin Cifra de afaceri este prezentată dupa cum urmează.
-MII LEI-
Creșterea cifrei de afaceri in anul 2002 fata de anul 2001 cu 6,71% si in acelasi timp cresterea cu 29,69% a activului total determină scaderea numărului de rotații ale activului total de la 2,83 rotații la 2,33 rotații iar in anul 2003 datorită creșterii cifrei de afaceri cu 15,30% si a activului total cu 39,63% într-un ritm superior celui al cifrei de afaceri, numarul de rotatii scade la 1,92%, dar redă totuși o organizare corespunzătoare a firmei, întrucât numărul de rotații ale activului este mai mare decât 1.
4.2. ANALIZA MIJLOACELOR ECONOMICE DIN
PATRIMONIUL S.C. RER ECOLOGIC SERVICE BUCUREȘTI REBU S.A.
Mijloacele economice sau elementele patrimoniale directe sunt formate din activele imobilizate și din activele circulante, care sunt utilizate în procesele de investiții, aprovizionare, producție, stocare, conservare, desfacere și încasare a bunurilor obținute.
-MII LEI-
Din aceste date se observă că s-a înregistrat o creștere a activelor cu 68,916,519 mii lei, în valoare absolută, respectiv cu 40,42% în 2002 față de 2001, și cu 28,452,976 mii lei respectiv 11,88% în 2003 față de 2002 . Creșterea activului s-a datorat, în special creșterii activelor imobilizate cu 147,56% în 2002 si cu 17,65% în 2003, și micșorării activelor circulante cu 1,85% în 2002 și 2,47% în 2003.
Cifra de afaceri a crescut în anul 2002 față de anul 2001 cu 6,72% și cu 15,30% în 2003 față de 2002..
Scăderea raportului dintre activele circulante și activele imobilizate relevă creșterea gradului de imobilizare a activului.
Viteza de rotație a activului a scăzut cu 24% în 2002 față de 2001 și apoi creștere cu 3,06% în 2003 față de 2002. datorită faptului că activul total a crescut într-un ritm superior celui al cifrei de afaceri în anul 2002 iar în anul 2003, ritmul de creștere al cifrei de afaceri este mai mare decât cel al activului .
Datorită specificului unității analizate, activele imobilizate au o pondere mare în activul total (în 2001, 25,46%, în 2002, 44,89% și de 47,21% în 2003), ponderea cea mai importantă deținând-o activele circulante (în 2001, 73,67%, în 2002, 51,50% iar în 2003 de 44,89% mai mică decât ponderea activelor imobilizate). În cadrul activelor circulante creanțele dețin ponderea cea mai mare.
Indicatorul “compoziție tehnică” se poate calcula fie ca raport între mijloacele fixe și activele circulante, raport care variază foarte mult în funcție de factorii conjuncturali, fie ca raport între valoarea rămasă a mijloacelor fixe și suma dintre activele imobilizate și activele circulante. Calculat prin prima metodă acest indicator a crescut cu 148,23% în 2002, și cu 19,23% în 2003 ceea ce reflectă o imagine de stabilitate în activitatea societății. Calculat prin a doua formulă indicatorul compoziție tehnică a crescut de la 24,31% în 2001, 43,39% în 2002 și cu 47,20% în 2003.
Creșterea acestui indicator se datorează majorării mijloacelor fixe într-un ritm aproximativ egal cu cel al activelor imobilizate și al achiziționării de noi mijloace fixe.
În ceea ce privește numărul de rotații al stocurilor se observă reducerea acestuia cu 33,60% în 2002 față de 2001, datorită faptului că stocurile au crescut cu 60,72%, în în anul 2002, în timp ce cifra de afaceri a crescut doar cu 6,72% în 2002.În anul 2003 numărul de rotații crește doar cu 16,88% față de 2002, în același timp cifra de afaceri creste cu 15,30%.
Se recomandă, în viitor, reducerea activelor circulante prin creșterea gradului de încasare al creanțelor, precum și prin reducerea stocurilor moarte de materiale.
4.2.1. Analiza activelor imobilizate
Analiza activelor imobilizate se efectuează ca structură și dinamică pe următoarele categorii:
Imobilizări necorporale
Imobilizări corporale
Imobilizări financiare
La societatea RER ECOLOGIC SERVICE BUCUREȘTI REBU S.A. activele imobilizate
cuprind: imobilizări necorporale, clădiri , mijloace fixe, imobilizări corporale în curs și imobilizări financiare.
Mijloacele fixe cuprind: construcții, echipamente tehnologice, aparate și instalații de măsură, control și reglare, mijloace de transport și mobilier și apartură birotică.
Imobilizările financiare reprezintă garanții de bună execuție acordate altor societați.
Evoluția structurii activelor imobilizate este prezentată graficul urmator:
Din datele de mai sus se observă creșterea activelor imobilizate în 2002 față de 2001, cu 43,70% (cu 64.070.763 mii lei în valoare absolută) și creșterea în 2003 față de 2002 cu 17,65% (cu 18.974.126 mii lei în valoare absolută ).De asemenea se constată și creșterea ponderii acestora în activul total de la 25,46% în 2001 la 44,89% în 2002 și 47,21% în 2003.
Această creștere se datorează creșterii activelor corporale cu 145,79% în 2002 față de 2001 și cu 18,67% în 2003 față de 2002 , acestea având ponderea cea mai mare în cadrul activelor imobilizate, de 97,06% în anul 2001, de 96,37% în anul 2002 și de 97,20% în anul 2003. Creșterea activelor corporale se datoreză achiziției de mijloace fixe, acestea înregistrând o creștere de 303.354.054 mii lei în 2002 și de 32.507.746 mii lei în 2003(în valori absolute), iar în valori relative de 491,36% în 2002 și de 8,82% în 2003. Majorarea este determinată de noi investiții în echipamente tehnologice și în mijloace de transport.
În ceea ce privește activele necorporale ponderea acestora crește dar cu valori nesemnificative respectiv , de la 0,38% în 2001,și 1,27% în 2002 la 1,20% în 2003(reducere) iar în ceeace privește activele financiare acestea își reduc ponderea în totalul activelor imobilizate de la 2,56% în 2001, 2,36% în 2002 și la 1,60%.
Având în vedere că imobilizările în mijloace fixe au caracterul cel mai scăzut de lichiditate, ele transformându-se într-o perioadă mai mare de timp în bani, se reduc posibilitățile de manevră ale unității analizate cu propriul capital.
Astfel, societatea trebuie să ia în considerare mijloacele fixe active și inactive, productive și neproductive în vederea valorificării acelora care nu sunt necesare activității și care pot provoca pagube prin imobilizarea de capital sau prin micșorarea propriei valori inițiale prin degradarea fizică și morală.
Numărul de rotații al imobilizărilor scade de la 964,74 în 2001 la 415,89 și la 407,58 în 2003, iar indicatorul “Imobilizări la 1000 lei CA” crește de la 103,65 în 2001 la 240,45 și la 245,35 datorită faptului că imobilizările cresc într-un ritm superior creșterii cifrei de afaceri.
4.2.2. Analiza activelor circulante
Activele circulante cuprind: stocurile și producția în curs de execuție, avansurile acordate furnizorilor, creanțele, titlurile de plasament, disponibilitățile.
Folosirea eficientă a activelor circulante reprezintă o cale de creștere a profitului și de eliberare a unor fonduri care pot fi replasate în scopul obținerii de noi câștiguri.
La societatea comercială RER ECOLOGIC SERVICE BUCUREȘTI REBU SA situația activelor se prezintă astfel:
Din datele de mai sus se observă că deși ponderea activelor circulante în total activ scade de la 73,67% în 2001 și 51,5% în 2002, la 44,89% în 2003 aceasta rămâne la o valoare ridicată. Activele circulante scad cu 2,319,260 mii lei în 2002 (în valoare absolută) și cum 3,048,858 mii lei în 2003 și cu 1,85% respectiv 2,47% în 2003 , în special datorită scăderii creanțelor, în anul 2002 față de anul 2001 cu 19,28%, și în 2003 față de 2002 cu 9%.
Creșterea stocurilor poate fi influențată de nivelul aprovizionărilor, de durata stocării materialelor și pieselor.
O analiză detaliata a categoriei de stocuri este prezentată in tabelul și graficul urmator.
-MII LEI-
Grafic evoluția stocurilor se prezintă astfel:
Din graficul de mai sus,se observă că piesele de schimb dețin ponderea cea mai mare în categoria stocurilor comparativ cu celelalte componente . Creșterea stocurilor de piese de schimb este de asemenea mult mai mare față de celelalte categorii de stocuri .
Analizând însă în profunzime această categorie folosind datele din balanta analitică, putem trage urmatoarele concluzii:
În ceea ce privește creșterea în anul 2002 cu 34,22% și cu 37,86% în anul 2003 a stocului de piese de schimb, putem trage concluzia că sau achiziționat mai multe piese de schimb decât ar fi fost necesar sau creerii unui stoc de sigurantă având în vedere creșterea prețului de achiziție la această categorie de stocuri.
La societatea RER Ecologic Service București REBU SA., stocurile au crescut în anul 2002 față de 2001, pe seama stocurilor de piese și a stocurilor de materiale de natura obiectelor de inventar, care dacă în anul 2001 reprezentau 52,81% respectiv 13,95% în total stocuri, în anul 2002 reprezentau 44,10% și 23,96% iar în anul 2003, stocurile totale scad, acest lucru datorindu-se scaderii stocului de materiale de natura obiectelor de inventar care în anul 2003 reprezintă doar 6,59%. Scaderea se datorează diminuării aprovizionării cu recipienți de colectate a deșeurilor menajere și stradale (containere și pubele) diminuare datorată aprovizionării suficiente în anul precedent cu acești recipienți. Scaderea creanțelor firmei și creșterea disponibilităților reprezintă o situație bună a firmei datorată încasării rapide a creanțelor.
Creanțele au scăzut în anul 2002 față de anul 2001 cu 19,28% și cu 9% în anul 2003 , diminuare datorată politicii de marketing și contractelor pe care firma le încheie precum și datorită nivelului de încasare al creanțelor.
Evolutia structurii activelor circulante se poate observa in graficul urmator:
Viteza de rotație a crescut cu 8,73% în 2002 și cu 18,22% în 2003 față de 2002, creștere ce se datorează creșterii cifrei de afaceri într-un ritm superior activelor circulante. Ceea ce înseamnă că vânzările au crescut printr-o politică mai bună de marketing.
Gradul net de asigurare cu disponibilități bănești se poate calcula astfel:
Gm = Disponibilități bănești/Active circulante*100
Gm = Disponibilități bănești/(Active imobilizate+Active circulante)*100
În anul 2001:
Gm = 8.029.620/125.621.913*100 = 6,30%
Gm = 8.029.620/(43.420.952+125.621.913)*100 = 4,70%
În anul 2002:
Gm = 17.915.414/123.302.653*100 = 14,50%
Gm = 17.915.414/(107.491.715+123.302.653)*100 = 7,70%
În anul 2003:
Gm = 22.744.308/120.253.795*100 = 18,90%
Gm = 22.744.308/(126.465.841 + 120.253.795)*100 = 9,20%
Se constată o creștere a gradului net de asigurare cu disponibilități bănești, în anul 2002 față de anul 2001, de la 6,3% la 14,5% iar în 2003 față de anul 2002, de la 14,5% la 18,9% față de activele circulante și de la 4,7% în 2002 și de la 7,7% în 2002 la 9,2% în 2003, față de totalul activelor imobilizate și circulante.
4.3. Analiza situației patrimoniului pe baza structurii pasivului bilanțului contabil
Analiza structurii patrimoniale urmareste analiza ponderii diferitelor elemente patrimoniale .Structura pasivului bilantier conduce la realizarea unei comparații pe perioade determinate precum și la observarea rapidă a unor modificări structurale în cadrul unei întreprinderi de-a lungul timpului.
Ratele de structură patrimonială ale pasivului evidențiază situația capitalurilor proprii și a datoriilor în mărimi relative , evidențiind odata cu trecerea timpului anumite tendințe pe care le manifestă sursele de finanțare ale întreprinderii.
Un indicator important al pasivului bilanțier îl reprezintă capitalul propriu și evidențiază ponderea surselor proprii pe termen lung de care beneficiază întreprinderea pentru realizarea activelor din surse proprii.
Datoriile totale sunt influențate în mare parte de specificul activității de exploatare cât și de structura de finantare a întreprinderii.
La Societatea RER ECOLOGIC SERVICE BUCUREȘTI REBU SA structura pasivului este prezentată astfel:
În ceea ce privește pasivul se observă cresterea capitalului propriu de la 44.824.835 în anul 2001 la 146.746.492 în anul 2002 și la 146.856.877 în anul 2003, creștere ce reprezintă în anul 2002 ,procentual 227,38 iar în anul 2003 0,08.
4.3.1. Analiza capitalurilor întreprinderii
Capitalul unei întreprinderi include capital propriu, capital permanent, capital străin (împrumutat și atras) și capital social.
Capitalul permanent este format din capitalul propriu + datoriile financiare sau împrumuturile pe termen mediu și lung.
Situația capitalurilor societății comerciale ECOLOGIC SERVICE BUCUREȘTI REBU SA. se prezintă astfel:
Capitalul propriu a crescut cu 101.921.657 mii lei, în valoare absolută și cu 227,38% în 2002 față de 2001, datorită cresterii rezervelor și fondurilor proprii, în condițiile în care capitalul social s-a menținut constant.
Capitalului străin a scazut cu 13,52% în 2002 față de 2001 ca urmare a scăderii datoriilor curente cu 13,32%, iar în anul 2003 față de 2002 crește cu 26,52% datorita cresterii datoriilor pe termen lung. Ponderea acestuia în totalul surselor financiare a scazut de la 70,25% în 2001 la 38,47% în 2002 și apoi crestere la 44,15% în 2003 , în timp ce ponderea capitalului propriu a crescut în 2002 față de 2001 de la 29,76% la 61,60% iar în 2003 scade la 56,02%.
Datoriile scad de la 105.773.511 în anul 2001 la 91.478.509 în 2002 și crestere la 115.305.108 în 2003 ceea ce inseamnă o scadere în 2002 cu 13,51% în 2002 față de 2001 și creștere cu 26,05% în anul 2003 față de 2002.
-mii lei-
Grafic evolutia principalelor categorii de datorii se prezinta astfel:
Din situatia de mai sus rezulta o scadere a datoriilor totale in anul 2002 fata de 2001 cu 14.295.002 mii lei, iar in anul 2003 fata de anul 2002 o crestere de 23.826.599 mii lei. Structural se observa o crestere a datoriilor financiare si a clientilor creditori cu 15,68% respectiv 146,62% in anii 2002 fata de 2001 dar in acelasi timp o scadere a celorlalte categorii de datorii.
Cresterea cu 26,05% a datoriilor totale pentru anii 2003 fata de 2002 se datoreaza cresterii cu 409,55% a datoriilor financiare care nu compenseaza scaderea altor categorii de datorii.
Datoriile financiare au crescut cu aprox.24 mld. Lei, cresterea reprezentind un leasing contractat la Afin Romania, concretizat in autospeciale pentru salubrizare.In prezent societatea nu are contractate credite iar datoriile sunt achitate la zi , soldul la 31 decembrie 2003, reprezentind datoriile lunii decembrie , cu scadenta la 15 ianuarie 2004.
Se observa asadar ca in timp ce capitalurile proprii cresc cu 227,38% in anul 2002 fata de anul 2001 , datoriile scad cu 13,51%.
Nu acelasi lucru se poate spune pentru perioada 2002-2003 cind capitalurile proprii cresc cu 0,08% iar datoriile totale cresc cu 26,05%, ritmul de crestere al capitalurilor este mult mai mic decit ritmul de crestere al datoriilor, ceea ce reprezintă totusi o situatie buna daca luam in calcul faptul ca societatea analizata are incheiate contracte de leasing nepunand in pericol solvabilitatea societatii .
Astfel, pentru conducerea firmei obiectivul principal trebuie sa-l constituie valorificarea corespunzătoare a elementelor patrimoniale (cresterea numarului de clienti , precum si mentinerea celor existenti prin prestatii corespunzatoare astfel incat sa creasca gradul de incasare al creantelor sa în vederea creării disponibilitaților bănești necesare achitării obligațiilor. În caz contrar, societatea va trebui să apeleze la credite care pot afecta, prin nivelul dobânzii, situația financiară a firmei.
4.4. Analiza patrimoniului net și a surselor de finanțare
În esență, patrimoniul net al unitații reprezintă averea acesteia la un moment dat. Analiza lui presupune determinarea acestuia pe bază de bilanț și explicarea modificărilor intervenite prin prisma elementelor componente.
Întrucât împrumuturile pe termen mediu și lung sunt o componentă a capitalului permanent, se poate determina patrimoniul net, dar fără a-l considera propriu, lundu-se în calcul numai datoriile curente. În acest caz împrumuturile menționate devin sursa de finanțare a patrimoniului net.
La societatea SC Rer Ecologic Service București REBU SA. situația patrimoniului net se prezintă astfel:
Relația de calcul al patrimoniului net este urmatoarea:
PATRIMONIU NET = TOTAL ACTIV- DATORII TOTALE
Evolutia patrimoniului net este prezentat in graficul urmator:
Patrimoniul a crescut în 2002 față de 2001 cu 101.921.657mii lei,iar în 2003 față de 2002 cu 110..385 mii lei, adică cu 227,38 respectiv 0,08%. Această creștere se datorează în 2002, scăderii datoriilor, și creșterii activului față de 2001 iar în 2003 față de 2002 ritmului de creștere aproximativ același al activelor față de cel al datoriilor.
Cresterea foarte mare a patrimoniului net în anul 2002 exprimă faptul că averea societății a crescut foarte mult, dar nu același lucru se poate spune de anul 2003 în care patrimoniul a crescut foarte putin.
Modul de finanțare a patrimoniului reiese din următorul tabel:
Se observă că întregul patrimoniu net este finanțat de capitalul propriu în cadrul căreia s-au produs urmatoarele mișcări structurale: creșterea ponderii rezervelor în anul 2002 în total capital propriu la 58,27% față de anul 2001 când această pondere reprezenta 13,76% și implicit scăderea ponderii capitalului social. În anul 2003, ponderea rezervelor este de asemenea cea mai mare scăzând însă cu 2,37%, scadere nesemnificativă însa și menținându-se și cea a capitalului social.
Fondurile proprii au o pondere aproximativ constantă pe parcursul celor 3(trei) în totalul capitalurilor proprii.
4.5. Analiza ratelor de structură patrimonială
4.5.1. Ratele privind structura activului
1. Rata activelor imobilizate
Rata activelor imobilizate (RAI) = (Active imobilizate/Activ total)*100
Această rată, calculată ca raport între activele imobilizate și totalul bilanțului, reprezintă, de fapt, ponderea elementelor patrimoniale ce servesc întreprinderea în mod permanent.
Rata imobilizărilor corporale
Rata imobilizărilor corporale = (Imobilizări corporale/Activ total)*100
Mărimea acestei rate e determinată, în primul rând, de natura activității. În ramurile industriei grele și în cele ce solicită echipamente importante ca volum sau costisitoare, această rată înregistrează valori ridicate. Dimpotrivă, în ramurile care solicită o slabă dotare tehnică, rata imobilizărilor corporale e relativ redusă. Se apreciază că, pentru întreprinderi comparabile, rata activelor imobilizate arată măsura capacității acestora de a rezista în cazul unei crize, de a se adapta la schimbarea bruscă a tehnicii sau a cerințelor pieței.
La întreprinderile cu o pondere ridicată a imobilizărilor corporale, operează mai greu o conversie a activelor în disponibilități.
Rata imobilizărilor financiare
Rata imobilizărilor financiare = (Imobilizări financiare/Activ total)*100
Această rată exprimă intensitatea legăturilor și relațiilor financiare pe care întreprinderea le-a stabilit cu alte unități.
Politica de investiții financiare este strâns legată de mărimea întreprinderii. În cazul întreprinderilor mici, imobilizările financiare au o rată mică, pe când în cazul holdingurilor valoarea acesteia este foarte ridicată.
2. Rata activelor circulante
Rata activelor circulante (RAC) = (Active circulante/Activ total)*100
Între rata activelor imobilizate și rata activelor circulante există relația:
a) Rata stocurilor
Rata stocurilor = (Stocuri/Activ total)*100
Rata stocurilor ia valori diferite de la un sector la altul, în funcție de natura activității: mai ridicate la întreprinderile din sfera producției și distribuției de bunuri materiale și foarte scăzute în sfera serviciilor.
Durata ciclului de exploatare se reflectă direct în această rată. La întreprinderile cu ciclu lung, rata stocurilor este ridicată și la cele cu ciclu scurt de exploatare, aceasta este scăzută.
Rata creanțelor
Rata creanțelor = (Creanțe comerciale/Activ total)*100
Mărimea ratei creanțelor este determinată de valoarea relațiilor întreprinderii cu partenerii externi din aval, de termenele de plată pe care la acordă clientelei sale. Rata creanțelor comerciale suportă influența uzanțelor specifice domeniului de activitate, în materie de termene de plată.
De aceea, ea înregistrează valori foarte scăzute sau nule la întreprinderile aflate în contact direct cu o clientelă numeroasă ce-și achită cumpărăturile în numerar (comerț cu amănuntul, prestări servicii către populație).
În relațiile inter-întreprinderi, rata creanțelor comerciale înregistrează valori mai ridicate, în funcție de natura activității.
Rata disponibilităților bănești și plasamentelor
Rata disponibilităților
bănești și a = (Disponibilități + Plasamente)/Activ total*100
plasamentelor
O valoare ridicată a disponibilităților poate reflecta o situație favorabilă în termeni de echilibru financiar, dar poate fi și semnul deținerii unor sume ineficient utilizate, al unor surse neproductive.
Situația ratelor de structură ale activului este prezentată în tabelul următor:
Pe baza acestor date se observă următoarele:
Rata activelor imobilizate crește în anul 2002 față de 2001 de la 25,46% la 44,89% iar în anul 2003 la 47,21%. Creșterea la 2002 este considerabilă, și reflectă un grad ridicat de investire al capitalurilor, nu acelasi lucru se poate spune de anul 2003 în care valoarea mică a acesteia relevă un grad redus de investire a capitalurilor în activitatea firmei. Gradul marit al activului imobilizat reflectă o dotare tehnică bună subordonată obiectului de activitate al firmei.Cea mai mare rata a activului imobilizat este în anul 2003, când s-au facut achizitii importante de mijloace fixe.
Rata imobilizărilor corporale este aproximativ egală cu rata activelor imobilizate datorită valorii reduse a imobilizărilor necorporale și a imobilizărilor financiare.
Rata activelor circulante a fost în anul 2001 de 73,67% după care a scăzut la 51,50% în anul 2002 și apoi la 44,89% în anul 2003 datorită scăderii ratei creanțelor de la 61,29% în anul 2001, 35,24% în anul 2002 și la 28,66%.
Se observă creșterea ponderii stocurilor în activele circulante de la 7,67% în 2001 până la 7,74% în 2003 . Nivelul stocurilor poate fi corelat cu natura activității (prestari servicii), cu durata ciclului de exploatare, cu piața de desfacere.
Rata disponibilităților a crescut în anul 2003 față de anul 2002 și 2001, de la 4,71% în 2001, la 7,48% în 2002 și la 8,49%în 2003 .Această creștere poate fi datorată faptului că societatea a încasat din creanțele restante.
4.5.2. Ratele privind structura pasivului
Ratele de structură ale pasivului permit aprecierea politicii financiare a întreprinderii prin punerea în evidență a unor aspecte privind stabilitatea și autonomia financiară a acesteia.
1. Rata stabilității financiare –reprezintă ponderea resurselor de care dispune întreprinderea în mod stabil (perioadă >1 an ) în totalul patrimoniului.
Rsf = (Capital permanent/Pasiv total)*100,
unde Capitalul permanent = Capital propriu + Datorii pe termen mediu și lung
2. Rata autonomiei financiare globale
Rafg = (Capital propriu*/Pasiv total)*100
Ponderea capitalului propriu, respectiv a datoriilor în totalul pasivelor, diferă de la un caz la altul, în primul rând în funcție de politica financiară a întreprinderii, de condițiile concrete și de eficiența deciziilor financiare. Se consideră satisfăcătoare pentru echilibrul financiar: Rafg >= 1/3 din total pasiv.
Existența unui capital propriu egal sau mai mare cu o treime din pasivul firmei este o premisă a autonomiei financiare a acesteia.
3. Rata autonomiei financiare la termen
Raft = (Capital propriu*/Capital permanent)*100 >= 0,5
Pentru asigurarea autonomiei financiare, capitalul propriu trebuie să fie cel puțin o jumătate din cel permanent și reprezintă gradul de independență financiară al întreprinderii..
Raft = (Capital propriu/Datorii pe termen mediu și lung) >= 1
Aceasta exprimă gradul de independență financiară al firmei, independență asigurată atunci când capitalul propriu este egal sau mai mare decât obligațiile la termen.
4. Rata de îndatorare globală
Rîg = (Datorii totale/Pasiv total)*100, Rîg <1
Această rată, prin materia sa (existența datoriilor) este subunitară. Îndepărtarea de 1 semnifică o reducere a îndatorării firmei, respectiv o creștere a autonomiei financiare.
5. Rata de îndatorare la termen
Rît = (Datorii pe termen scurt/Pasiv total)*100
Aceasta rata semnifică ponderea datoriilor cu termen de exigibilitate mai mic de un an în totalul surselor întreprinderii.
Informații suplimentate:
Datoriile pe termen mediu și lung în anul 2001 și 2002 :0 mii lei
Datoriile pe termen mediu și lung în anul 2003 : 29.639.885 mii lei
Evoluția ratelor de structură ale pasivului este reprezentată grafic în figura urmatoare:
În cazul întreprinderii analizate ratele de structură ale pasivului evidențiază o situație financiară bună foarte bună, cu un grad ridicat de stabilitate financiară, dublat de un nivel foarte bun al independenței finaciare.
Ponderea îndatorarii este relativ ridicat, dar nu ridică probleme de echilibru nici în prezent nici în viitorul apropiat al întreprinderii.
4.6 ANALIZA SURSELOR FINANCIARE DE ACOPERIRE A MIJLOACELOR ECONOMICE
Sursele financiare pot fi grupate după destinație, pentru constituirea mijloacelor economice sub forma activelor imobilizate și circulante sau după proveniență (surse proprii, asimilate, atrase sau împrumutate).
La societatea comercială RER ECOLOGIC SERVICE BUCURESTI REBU SA. situația se prezintă astfel:
Se poate observa creșterea pasivului cu 68.916.519 mii lei în 2002,și cu 28.452.976 mii lei în 2003 în valoare absolută iar în valori relative cu 40,42% respectiv 11,88% în 2003. Această modificare este determinată în special de capitalurilor proprii care se majorează cu 227,38% în 2002 iar în 2003 această modificare este datorată creșterii provizioanelor pentru riscuri și cheltuieli și a datoriilor respectiv 423,99% și 26,05%(în valori absolute cu 4.006.724 mii lei si 23.826.599 mii lei.
Capitalul propriu a crescut astfel în 2002 cu 101.921.657 mii lei, datorită creșterii reyervelor cu 79.340.800 mii lei.
În ceea ce privește modificările structurale se observă că crește ponderea capitalurilor proprii de la 26,29% în 2001 la 54,82% în 2003 și scade ponderea datoriilori în totalul pasivului de la 62,03% în 2001,38,21% în 2002 și 43,04% în 2003.
4.7. ANALIZA CORELAȚIEI FOND DE RULMENT – NEVOIA DE FOND DE RULMENT – TREZORERIE NETĂ
Fondul de rulment reprezintă o marjă de securitate care permite întreprinderii să facă față, fără dificultate, riscurilor diverse pe termen scurt.
Fondul de rulment apare ca o diferență între sursele financiare permanente și stocurile permanente.
Fondul de rulment este expresia realizării echilibrului financiar pe termen lung și a contribuției acesteia la înfăptuirea echilibrului finanțării pe termen scurt.
Fondul de rulment reprezintă partea din capitalul permanent destinată și utilizată pentru finanțarea activității curente de exploatare. Se poate vorbi de un fond de rulment antecalculat sau normativ și fondul de rulment existent sau efectiv utilizat.
Bilanț financiar al SC REBU SA
Fondul re rulment se poate calcula pe baza bilanțului patrimonial și a bilanțului funcțional.
Relatia de calcul a fondului de rulment este urmatoarea:
FR existent = Capital permanent – Active imobilizate
acest caz, fondul de rulment este o parte a capitalurilor permanente degajată de partea superioară a bilanțului pentru a acoperi nevoi de finanțare din partea de jos a bilanțului.
Fondul de rulment se poate calcula și pe baza relației:
FR = Active circulante – Datorii pe termen scurt
În acest caz, fondul de rulment reprezintă surplusul activelor circulante nete în raport cu datoriile temporare, sau partea activelor circulante nefinanțată de datoriile pe termen scurt.
Pornind de la prima relație pot fi evidențiate trei situații:
Capitaluri permanente > Activ imobilizat FR > 0
Dacă FR este pozitiv, capitalurile permanente permit să finanțeze integral activele imobilizate și o parte din activele circulante.
Capitaluri permanente < Active imobilizate FR < 0
Dacă FR este negativ, capitalurile permanente nu sunt suficiente pentru a finanța integral imobilizările. Acestea trebuie să fie parțial finanțate prin resurse pe termen scurt.
Această situație generează un dezechilibru financiar, care trebuie analizat în funcție de specificul activității desfășurate de întreprindere. Dezechilibrul poate fi considerat o situație periculoasă, alarmantă în cazul întreprinderilor cu activitate industrială, fiind o situație permisă întreprinderilor cu activitate comercială, pentru care datoriile față de furnizori de mărfuri (fiind în volum mare și reînnoibile continuu) pot fi asimilate resurselor permanente.
Capitaluri permanente = Active imobilizate FR = 0
Această situație este puțin probabilă, exprimând o armonizare totală a structurii resurselor cu utilizarea acestora.
Pornind de la a doua modalitate de calcul a fondului de rulment, pot fi evidențiate, de asemenea, trei situații:
Activ circulant net > Datorii pe termen scurt FR > 0
Se înregistreză un excedent de lichidități potențiale pe termen scurt față de exigibilitatea potențială pe termen scurt. Întreprinderea are o situație favorabilă în termen de solvabilitate pentru că poate face față datoriilor la scadență.
Activ circulant < Datorii pe termen scurt FR < 0
Lichiditățile potențiale nu acoperă în totalitate exigibilitatea având dificultăți în ceea ce privește echilibrul financiar.
Activ circulant = Datorii pe termen scurt FR = 0
Solvabilitatea pe termen scurt este realizată în condițiile unui echilibru fragil, afectat de orice dificultate în realizarea creanțelor.
Fondul de rulment propriu relevă gradul de autonomie financiară și se calculează conform relației:
FR propriu = Capitaluri proprii – Imobilizări nete
Rezultatul negativ al acestei relații de calcul, denumit fond de rulment împrumutat, reflectă măsura îndatorării pe termen lung, pentru finanțarea nevoilor pe termen scurt.
FR împrumutat = FRF – FR propriu
Nevoia de fond de rulment este un element de activ și reprezintă activele circulante care trebuie să fie finanțate din fondul de rulment.
NFR = Active circulante (fără disponibilități) – Datorii curente
Dacă NFR > 0 atunci relația semnifică un surplus de nevoi temporare în raport cu sursele temporare posibile de mobilizat.
Dacă NFR < 0, atunci relația semnifică un surplus de surse temporare în raport cu nevoile corespunzătoare de capitaluri permanente.
Nevoia de fond de rulment diferă de la un agent economic la altul și este influențată de numeroși factori:
Durata ciclului de exploatare, față de care NFR este direct proporțională cu surplusul de nevoi sau de resurse temporare.
Valoarea adăugată. Cu cât aceasta este mai mică cu atât creditul furnizorilor trebuie să compenseze pe cel acordat clienților.
Ritmul de creștere al cifrei de afaceri. NFR are o evoluție paralelă.
Trezoreria netă (sau disponibilul bănesc) este partea din fondul de rulment care depășește nevoia de fond de rulment, constituie activele circulante lichide care staționează între două rotații.
Trezoreria netă = Fond de rulment – Nevoia de fond de rulment
Când trezoreria netă > 0 se realizează echilibrul financiar.
Când trezoreria netă < 0 întreprinderea prezintă un dezechilibru financiar.
În cazul societății comerciale RER ECOLOGIC SERVICE REBU SA. situația se prezintă astfel:
-Mii lei-
Din datele de mai sus se observă că societatea a înregistrat un fond de rulment pozitiv în cele trei perioade analizate, ceea ce înseamnă că activele imobilizate sunt finanțate integral de capitalul permanent.
În anul 2002 fondul de rulment a crescut cu 89,14% datorită cresterii cu 128,36% a capitalului permanent față de 2001, iar în anul 2003 crește cu 36,77% și creșterii activelor imobilizate cu 17,65%.
Fondul de rulment propriu pozitiv în toți cei trei ani reflectă autonomia pe care societatea o dovedește în finanțarea investițiilor în imobilizări.
Un fond de rulment propriu pozitiv semnifică faptul ca imobilizările sunt integral finanțate din resurse proprii, societatea REBU SA poate asigura din surse proprii aceste investiții.
Nevoia de fond de rulment crește cu 68,50% în anul 2002 față de anul 2001, și cu 44,67% în anul 2003 față de 2002, datorită scăderii datoriilor curente într-un ritm superior creșterii activelor circulante (fără disponibilități).
În toate exercițile nevoia de fond de rulment este pozitivă, situație care relevă un minus de surse temporare în raport cu nevoile corespunzătoare de capitaluri permanente.
Trezoreria netă a crescut în anul 2002 față de 2001 cu 123,12% deoarece nevoia de fond de rulment a scăzut într-un ritm superior creșterii fondului de rulment.
În figura următoare se poate observa relația dintre Fondul de Rulment – Nevoia de Fond de Rulment – Trezoreria Netă.
Comparativ cu prevederile, societatea a înregistrat un excedent de fond de rulment, ceea ce i-a permis finanțarea activității de exploatare.
Bilantul functional al SC.Rer Ecologic Service București REBU SA. în perioada 2001-2003
-Mii lei-
4.8. ANALIZA CORELAȚIEI CREANȚE – OBLIGAȚII
Pentru activitatea firmei este importantă cunoașterea evoluției corelației dintre creanțe și obligații, întrucât aceasta influențează capacitatea de plată.
Din punct de vedere noțional, creanțele reprezintă drepturi bănești realizabile în termene diferite. Formarea lor este în directă legătură cu rotația capitalului. Apariția creanțelor este determinată de relațiile care se formează între firmă în calitate de furnizor și clienții săi.
Opusul creanțelor îl reprezintă obligațiile sau datoriile firmei către terți, formate în cadrul relațiilor acesteia cu furnizorii, acționarii, salariații proprii, bugetul statului, băncile etc.
Întrucât în literatura de specialitate se folosesc mai multe noțiuni, se propune următoarea terminologie:
– obligații în care se includ datoriile firmei către terți, persoane fizice sau juridice, inclusiv obligații fiscale;
– datorii curente care să cuprindă obligațiile, împrumuturile pe termen scurt sau ratele scadente pentru împrumuturile pe termen mediu și lung;
– datorii totale respectiv datoriile curente împreună cu împrumuturile pe termen mediu și lung.
O asemenea precizare este importantă pentru calcularea unor indicatori prin care se carcterizează starea financiară a firmei. Întreprinderea poate contracta un împrumut pentru producție, deci o sursă de finanțare, care poate fi utilizată pentru stingerea unei obligații, dar care la rândul ei, devine obligație în momentul scadenței, când împrumutul trebuie rambursat.
În cadrul diagnosticului se cercetează, în primul rând, evoluția creanțelor și obligațiilor în raport cu cifra de afaceri, pentru a pune în evidență raportul dintre imobilizarea capitalului firmei și cel privitor la folosirea surselor atrase.
Analiza corelată a creanțelor cu obligațiile întreprinderii permite aprecieri asupra echilibrului financiar al acesteia, precum și fundamentarea strategiilor de finanțare.
Se observă creșterea cifrei de afaceri cu 106,72% în 2002 și 115,30% în 2003, scăderea creanțelor cu 19,28% în 2002 și cu 9% ăn 2003. Îin același timp obligațiile scad în 2002 cu 17,67% și cu 1,62% în 2003.
Creșterea cifrei de afaceri într-un ritm mai mare decât al creanțelor reflectă evoluția pozitivă a fluxului de disponibilități.
Deoarece obligatiile scad iar cifra de afaceri crește, această situație influențează favorabil fluxul de disponibilități.
În toți cei trei ani analizați raportul dintre creanțe și obligații scade și este subunitar ceea ce relevă o situație pozitivă.
Pentru o analiză mai aprofundată se recurge la calculul următorilor indicatori:
Durata de imobilizare a creanțelor (Di)
Di = Sd*360/Rd sau CA
În care:
Sd = soldul mediu al creanțelor
Rd = rulajul debitor al conturilor de creanțe
Durata de folosire a surselor atrase (Df)
Df = Sc*360/Rc sau CA
În care:
Sc = soldul mediu al conturilor de obligații
Rc = rulajul creditor al conturilor de obligații
În cazul societății comerciale RER COLOGIC SERVICE BUCUREȘTI REBU SA. situația celor doi indicatori se prezintă astfel:
(Zile)
Se reduce durata de imobilizare de la 120,23 în anul 2001 la 77,65 în anul 2002 și la 60,32 în 2003. Același ritm îl are și durata de folosire a surselor atrase care descresc de la 106,70 în 2001 la 76,05 în 2002 și la 56,27 în 2003.
Reducerea duratei de imobilizare are un efect favorabil, în special în condiții de inflație.
Scaderea duratei de folosire a surselor atrase reprezintă scaderea numărului mediu de zile în care întreprinderea folosește ca surse de finanțare atrase ceea ce datorează furnizorilor.
4.9. ANALIZA LICHIDITĂȚII ȘI SOLVABILITĂȚII FIRMEI
Lichiditatea reprezintă proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma în bani.
Solvabilitatea reprezintă capacitatea firmei de a face față obligațiilor sale bănești, respectiv de a-și onora plățile la termenele scadente. Aici intervine comparația dintre elementele de activ și pasiv, respectiv disponibilități și obligații.
Analiza lichidității și solvabilității are ca scop identificarea stării societății comerciale la un moment dat, pentru a preveni insolvabilitatea acesteia și a adopta măsurile necesare pentru a asigura stingerea obligațiilor.
Este evident că o societate este solvabilă dacă are disponibilități, mijloace de plată. Astfel, s-au construit diferiți indicatori, care includ ambele noțiuni, fiind folositi în scopuri diferite.
De exemplu, în momentul declarării stării de faliment se poate calcula “gradul de lichiditate existent” ca raport între activele lichide și care pot deveni lichide și datoriile totale.
În studiile de bonitate efectuate de bănci, în cazul solicitării de credite se folosesc indicatorii:
Lichiditate patrimonială = (Disponibilitate + Mijloace care pot deveni lichide) / Datorii curente
Sovabilitate patrimonială sau rata autonomiei financiare = Capital propriu /( Capital propriu + Credite bancare)
Se apreciază că valoarea minimă trebuie să fie 0,3, iar peste 0,5 situația poate fi considerată normală, luându-se în considerare și raportul dintre rata rentabilității financiare a capitalului permanent și procentul de dobândă.
Pentru analiza sovabilității societății comerciale IZOCOLOR’ 92 PROD S.R.L. se folosesc următorii indicatori:
Solvabilitate generală = Active circulante / Datorii curente
Se apreciază că valoarea minimă admisă poate varia între 1,2 – 1,8.
Solvabilitate imediată = (Active circulante – Stocuri) / Obligații
Intervalul care poate fi acceptat ca fiind satisfăcător este 0,65 – 1.
Solvabilitate globală = (Active circulante + Active fixe) / Datorii totale
Solvabilitatea globală trebuie să fie > 1.
Din datele de mai sus se observă că în anul 2002 a crescut indicatorul de solvabilitate imediată față de anul 2001 pe când ceilalți au crescut . În cazul solvabilității generale și al solvabilității globale această scădere nu este alarmantă, deoarece valorile indicatorilor se mențin în intervalul recomandat. Astfel, solvabilitatea generală este de 1,19, iar solvabilitatea globală creste de la 1,60 la 2,52 în 2022 și scade la 2,14 în 2003.În ceea ce privește solvabilitatea imediată aceasta se mentine în limita recomandată de 0,65, având valoarea de 1,06 în 2001,0,94 în 2002 și de 1,16 în 2003. Valoarea mare a acestui indicator relevă că disponibilitățile existente sunt suficiente pentru rambursarea datoriilor, iar societatea nu trebuie să facă eforturi pentru asigurarea disponibilităților necesare onorării obligațiilor pecuniare.
Evoluția indicatorilor ce caracterizează solvabilitatea societății comerciale RER ECOLOGIC SERVICE BUCUREȘTI REBU SA. este reprezentată grafic în figura
ANALIZA ECHILIBRULUI ECONOMICO-FINANCIAR
Echilibrul economico-financiar al firmei reprezintă un sistem de corelații prin care se stabilesc anumite proporționalități, în cadrul și între diferitele fluxuri financiare. El constituie o premisă, dar și o consecință a desfășurării normale a activității firmei în conformitate cu obiectivul său.
Ca premise trebuie avute în vedere corelațiile obiective dintre necesitățile de resurse materiale (în sens general) și posibilitățile de finanțare. De asemenea, modul în care sunt utilizate și valorificate aceste resurse depinde de asigurarea echulibrului economico-financiar sau de reglarea acestora. Evident, pentru fiecare corelație și flux financiar există indicatori specifici care au fost prezentați pe parcursul lucrării.
Pentru explicarea sintetică a multiplelor corelații implicate de echilibrul economico-financiar, literatura de specialitate oferă mai mulți indicatori:
a) Rata autonomiei financiare = Capitalul propriu / (Capitalul propriu + Capitalul împrumutat);
b) Rata de finanțare a stocurilor = Fond de rulment / Stocuri;
Rata de autofinanțare a activelor = Capitalul Propriu / (Active fixe + Active
circulante);
Rata datoriilor = 1- Rata de autofinanțare a activelor.
La societatea comercială RER ECOLOGIC SERVICE BUCUREȘTI REBU SA. rezultatele sunt următoarele:
Rata autonomiei financiare a crescut în anul 2002,datorită faptului că a scăzut foarte mult capitalul împrumutat,iar în anul 2003 scade datorită faptuiui că a crescut capitalul împrumutat .
În ceea ce privește rata de finantare a stocurilor se constata ca aceasta scade în 2002, iar în 2003 creste iarăși.Rata de autofinanțare a activelor creste de la 0,27 în 2001 la 0,64 în 2002 și la 0,60 în 2003. Rata datoriilor descreste de la 0,73 în 2001 la 0,36 și apoi creste la 0,40 în 2003 Astfel, rata de finanțare a stocurilor a scăzut datorită creșterii acestora care a depășit creșterea fondului de rulment, rata de autofinanțare a activelor s-a marit datorită creșterii mai rapide a capitalului propriu față de creșterea activelor iar rata datoriilor a scazut, datorită descreșterii considerabile a datoriilor totale.
Evoluția indicatorilor ce caracterizează echilibrul economico-financiar al societății este prezentată în graficul următor:
4.11. Analiza vitezei de rotație a activelor circulante
Viteza de rotație a activelor circulante este un indicator de eficiență care reflectă schimbările intervenite în activitatea întreprinderii.
Volumul activelor circulante ale întreprinderii este dependent de doi factori, și anume: cifra de afaceri și viteza de rotație a activelor circulante. Cu cât acestea vor parcurge mai repede fiecare stadiu al rotației capitalului cu atât vitaza de rotație va fi mai mare, iar necesarul de fond de rulment mai mic pentru un volum dat al producției, respectiv cifră de afaceri.
Viteza de rotație a activelor circulante este un indicator sintetic calitativ de eficiență, în care se reflectă toate schimbările intervenite în activitatea de exploatare și cea financiară a întreprinderii. Acest indicator sintetizează aspecte legate de desfășurarea procesului de aprovizionare și producție, de reducerea costurilor, scurtarea ciclului de producție și a perioadei de desfacere și încasare a producției. Pentru caracterizarea vitezei de rotație a activelor circulante, de regulă, în practica economică se folosesc indicatorii:
numarul de rotații (n), exprimat prin relația:
n = CA /AC, în care: AC = activele circulante (ca sold mediu);
durata în zile a rotației (Dz)
Dz = (Ac * T) / CA, în care: T = 360 de zile, 180 de zile sau 90 de zile, în funcție de perioada pentru care se face calculul.
Analiza vitezei de rotație a activelor circulante vizează în principal următoarele probleme:
dinamica indicatorilor vitezei de rotație;
analiza factorială a accelerării sau încetinirii vitezei de rotație;
evidențierea căilor posibile de accelarare a vitezei de rotație a activelor circulante.
Date suplimentare 2000 :Active circulante totale = 174.456.372
Stocuri = 11.892.796
Clienți și alte creante = 143.802.180
Disponibilităti = 18.761.396
Din datele de mai sus rezultă că s-a realizat o accelerare a vitezei de rotație a activelor circulante, de la 117,43 în 2001 la 70,85 în 2003. Factorii direcți care au determinat acest rezultat sunt:
Cifra de afaceri;
Soldul mediu al activelor circulante.
Influențele modificării celor doi factori se determină astfel:
Influența modificării cifrei de afaceri în 2002:
(Ac0*360)/CA1 – (Ac0*360)/CA0 =
= (136.643.635 * 360)/447.046.004 – (136.643.635 * 360)/418.899.946 =
= 110,04 – 117,43 = -7,39 zile
Influența modificării soldului mediu al activelor circulante:
(Ac1*360)/CA1 – (Ac0*360)/CA1 =
= (111.489.766 * 360)/447.046.004 – (136.643.635 * 360)/447.046.004 =
= 89,78 – 110,04 = -20,26 zile
b.1. Modificarea soldului mediu al stocurilor
(S1*360)/CA1 – (S0*360)/CA1 =
= (17.048.366 * 360)/447.046.004 – (12.485.249 * 360)/447.046.004 =
= 13,73 – 10,05 = 3,68 zile
b.2. Modificarea creanțelor
(C1*360)/CA1 – (C0*360)/CA1 =
= (94.441.400*360)/447.046.004 – (124.158.386*360)/447.046.004 =
= 76,05 – 99,98 = -23,93 zile
a) Influența modificării cifrei de afaceri în 2003:
(Ac0*360)/CA1 – (Ac0*360)/CA0 =
= (111.489.766 * 360)/515.451.154 – (111.489.766 * 360)/447.046.004 =
= 77,87 – 89,78 = -11,91zile
Influența modificării soldului mediu al activelor circulante:
(Ac1*360)/CA1 – (Ac0*360)/CA1 =
= (101.448.363 * 360)/515.451.154 – (111.489.766 * 360)/515.451.154 =
= 70,85 – 77,87 = -7,02 zile
b.1. Modificarea soldului mediu al stocurilor
(S1*360)/CA1 – (S0*360)/CA1 =
= (20.876.861 * 360)/515.451.154 – (17.048.366 * 360)/515.451.154 =
= 14,58 – 11,91 = 2,67 zile
b.2. Modificarea creanțelor
(C1*360)/CA1 – (C0*360)/CA1 =
= (80.571.503*360)/515.451.154 – (94.441.400)/515.451.154 =
= 56,27 – 65,96 = -9,69 zile
Se observă că accelerarea vitezei de rotație cu 28,71 zile se datorează creșterii cifrei de afaceri într-un ritm superior activelor circulante. Creșterea cifrei de afaceri a contribuit la accelerarea vitezei de rotație cu 7,39 zile în anul 2002 și cu 11,91 zile în anul 2003 , același timp scade și viteza de rotație a activelor circulante cu 20,26 zile în 2002 și cu 7,02 zile în 2003.
La o analiză mai atentă se observă că accelerarea vitezei de rotație este influențată de diminuarea creanțelor (se accelerează viteza de rotație cu 23,93 zile în 2002 și cu 9,69 zile în 2003). Stocurile au influențat negativ viteza de rotație a activelor circulante ,cu 3,68 zile și 2,67 zile în anul 2003.
Consecințele accelerării sau încetinirii vitezei de rotație se materializează în eliberări sau imobilizări de active circulante.
Suma eliberării sau imobilizării de active circulante se stabilește pe baza relației:
(Dz1 – Dz0)*CA1/360 sau (Dz1 – Dz0) *Sm1/Dz1
Aplicând prima formulă rezultă:
Pentru 2002
(89,78-117,43)*447.046.004/360 = -34.335.617 mii lei
pentru 2003
(70,85 – 89,78)*515.451.154/360 = – 27.104.140 mii lei
Accelerarea vitezei de rotație cu 27,65 zile în 2002 se materializează într-o eliberare de 34.335.617 lei iar în 2003 accelerarea vitezei de rotație cu 18,93 zile influențează într-o eliberare de 27.104.140 mii lei .
4.12. ANALIZA GRADULUI DE ÎNDATORARE A ÎNTREPRINDERII
În activitatea pe care o desfășoară, pentru finanțarea pe termen scurt sau lung, firma apelează la împrumuturi bancare. O asemenea operație nu constituie întotdeauna o excepție sau un indiciu cu privire la eventualele dificultăți financiare. Studierea gradului de îndatorare a firmei reprezintă, în primul rând, o problemă de gestiune internă, prin care trebuie să se asigure utilizarea eficientă a creditelor contractate și asigurarea condițiilor necesare pentru rambursarea la termen a ratelor scadente și a dobânzilor aferente. Ca atare, în conducerea curentă, operativă a activității financiare trebuie să se urmărească corelația dintre încasări și plăți cu ajutorul unor instrumente specifice, proprii fiecărei firme.
În acest timp, analiza gradului de îndatorare a întreprinderii constituie o problemă în care sunt interesați subiecți diferiți, în rândul cărora băncile finanțatoare ocupă un loc important.
Analiza de îndatorare urmărește punerea în evidență a evoluției acesteia într-o anumită perioadă de timp, în vederea adoptării politicii financiare care să asigure independența necesară. Ca instrumente operaționale, teoria și practica economică recomandă, în principal, următorii indicatori:
a) Rata generală a îndatorării = Împrumuturi totale (pe termen scurt, mediu și lung) / Capital propriu;
Aceasta prezintă importanță, în special, în activitatea bancară pentru acordarea de noi credite, în condiții asiguratorii de recuperare. Ca mărime, trebuie să fie < 1.
b) Rata (coeficientul) datoriilor financiare = Împrumuturi pe termen mediu și lung / Capital propriu;
Caracterizează îndatorarea pe termen mediu și lung(permanentă) și se acceptă ca nivel maxim normal 0,5.
c) Rata de îndatorare a activității de exploatare = Credite pe termen scurt, de trezorerie / Active circulante fără disponibilități;
Caracterizează gradul de participare a creditului la finanțarea activelor circulante.
Este dificilă stabilirea de mărimi orientative pentru această rată, întrucât sunt elemente specifice fiecărui sector de activitate, unde factori ca viteza de rotație a activelor circulante, rentabilitatea costurilor și nivelul ratei dobânzii condiționează apelarea la credite și creează condițiile de rambursare.
d) Rata capacității de rambursare a datoriilor financiare = Împrumuturi pe termen mediu și lung / Capacitatea de autofinanțare;
Exprimă perioada în care urmează a fi rambursate creditele contractate. Acest indicator prezintă importanță, în primul rând, în faza de contractare a împrumuturilor, întrucât normele bancare pot impune un număr de ani pentru rambursarea teoretică a datoriilor financiare. În fapt, perioada de rambursare este prevăzută în contractul de împrumut, iar modul în care au fost respectate prevederile acestuia rezultă din contabilitatea firmei.
Pentru calculul acestui indicator avem nevoie de CAF(capacitatea de autofinanțare)
Situația gradului de îndatorare la societatea comercială RER ECOLOGIC SERVICE BUCUREȘTI REBU SA. se prezintă astfel:
Din datele de mai sus se observă că societatea înregistrează în toți cei trei ani o rată generală a îndatorării de 2,36 în 2001, de 0,63 în 2002 și de 0,79 în 2003, ce depășește valoarea maximă acceptată. Chiar dacă această rată este în descrestere, ea se datorează valorii mari a datoriilor către stat.
Indicatorii care arată gradul de îndatorare pe termen mediu și lung sunt egali cu 0 respectiv 0,20 deoarece datoriile financiare pe termen mediu și lung ale societății sunt foarte mici.
Societatea nu a contractat credite pe termen scurt în anul 2001,2002, iar în anul 2003 acestea au avut valori foarte mici.
În consecință, dacă s-ar pune problema contractării de împrumuturi, societatea prezintă suficiente garanții pentru ca organele bancare să-i satisfacă solicitările.
Gradul de îndatorare al firmei și evoluția acestuia în perioada analizată pot fi observate în graficul ce urmează:
Capacitatea de autofinanțare reflectă potențialul financiar degajat de
activitatea rentabilă a întreprinderii, la sfărșitul exercițiului financiar, destinat să remunereze capitalurile proprii și să finanțeze investițiile de expansiune și de menținere sau de reînnoire din exercițiile viitoare.
Capacitatea de autofinanțare poate fi determinată prin două metode: deductivă și adițională.
Prin metoda deductivă se pornește de la excedentul brut de exploatare (EBE) care semnifică rezultatul brut al activității industriale și comerciale din care se deduc succesiv, celelalte cheltuieli plătibile ale întreprinderii (financiare, excepționale).
CAF = EBE + Venituri încasabile – Cheltuieli plătibile =
= Excedentul brut din exploatare +
+ Alte venituri din exploatare încasabile
– Alte cheltuieli din exploatare plătibile
+ Venituri financiare și excepționale încasabile
– Cheltuieli financiare și excepționale plătibile
– Impozitul pe profit
În procedeul adițional se pornește de la rezultatul net al exercițiului la care se adaugă cheltuielile calculate (amortizare, provizioane) neplătibile la o anumită scadență după ce s-au scăzut din acestea veniturile calculate.
CAF = Rezultatul net + Cheltuieli calculate – Venituri calculate =
= Rezultatul net al exercițiului
+ Amortizări și provizioane calculate
– Cota parte a subvențiilor virate în contul de rezultate
+ Valoarea contabilă a activelor cedate
– Venituri din cedarea activelor
Capacitatea de autofinațare reprezintă un surplus financiar degajat de activitatea rentabilă a întreprinderii. Ea nu are decât caracter potențial dacă nu este susținute de mijloace financiare efective.
Metoda deductivă -mii lei-
Metoda aditională – mii lei-
La societatea RER ECOLOGIC SERVICE BUCURESTI REBU SA. situația capacității de autofinanțare se prezintă astfel:
Capaciatea de autofinanțare după distribuirea dividendelor reprezintă autofinanțarea globală (totală). Aceasta pune în evidență aptitudinea reală a întreprinderii de a se autofinanța.
Autofinanțarea globală = Capacitatea de autofinanțare – Dividende distribuite
-mii lei-
Autofinanțarea reprezintă bogăția reținută de întreprinderea însăși și, constituie o resursă internă destinată acoperirii nevoilor de finanțare ale exercițiului viitor. Autofinanțarea este determinată de creșterea resurselor obținute din propria activitate și care vor rămâne permanent la dispoziția întreprinderii pentru finanțarea activității viitoare.
Autofinațarea oferă întreprinderii multiple avantaje, ca:
Constituie un mijloc sigur de finanțare, o sursă independentă și stabilă, având în vedere că, în anumite situații conjuncturale, întreprinderea întâmpină greutăți în colectarea capitalurilor de pe piața financiară sau monetară;
Apără libertatea de acțiune a întreprinderii, în sensul că autonomia financiară dobândită prin autofinanțare îngăduie acesteia independență de gestionare față de organismele financiare și de credit;
Conferă întreprinderii un mare grad de libertate privind alegerea investițiilor;
Permite frânarea îndatorării și, implicit reducerea cheltuielilor financiare. În fapt, nivelul autofinanțării depinde de arbitrajul realizat de întreprindere între recurgerea la capitaluri proprii sau la îndatorare.
Creditorii și investitorii potențiali analizează cu multă atenție nivelul actual și tendințele în evoluția capacității de autofinanțare, deaoarece aceasta este baza capacității de rambursare, astfel:
CAPACITATEA DE RAMBURSARE = Datorii totale/Capacitatea de autofinanțare a datoriilor totale
La societatea Rer Ecologic Service Bucuresti Rebu SA. situația capacității de rambursare a datoriilor totale se prezintă astfel:
-mii lei –
Capacitatea de rambursare a datoriilor a crescut, deoarece capacitatea de autofinanțare s-a diminuat în anul 2002 față de anul 2002 cu 43,31% precum și a scăderii totodată a datoriilor totale cu 13,32%.
În anul 2003 fată de anul 2002 capacitatea de rambursare a datoriilor a crescut chiar dacă aceasta creștere este nesemnificativă față de perioada precedentă datorită faptului că capacitatea de autofinanțare a datoriilor a crescut cu 2.089.006 mii lei în marimi absolute și cu 11,8% .În același timp cresc și datoriile totale cu 24.335.867 mii lei iar procentual cu 26,52%.
Capacitatea de autofinanțare degajată de întreprindere joacă un puternic rol semnalizator al performanțelor întreprinderii. Ea indică potențialilor investitori ai întreprinderii că este capabilă să utilizeze eficient capitalurile încredințate și să le asigure o remunerare atrăgătoare.
4.13. ANALIZA SITUAȚIEI FINANCIARE PRIN METODA SCORURILOR
Menținerea echilibrului economico-financiar, care atestă starea de sănătate a firmei, este condiționată de corelația dintre factorii de succes și cei care conduc spre faliment.
Pentru caracterizarea sintetică a stării de sănătate a firmei, respectiv poziția pe care o ocupă față de riscul de faliment s-au conturat în practica economică două grupe de modele de analiză și evaluare a situației:
Modele contabile, bazate pe analiza economico-financiară;
Modele bancare care folosesc informațiile furnizate de analiza
Economico-financiară, dar completate cu o serie de metode statistico-matematice, care pun în ecuație anumiți indicatori.
În această grupă se include metoda scorurilor. Această metodă se bazează pe tehnicile statistice ale analizei discriminante ale caracteristicilor financiare, determinate cu ajutorul ratelor.
Această combinație liniară a ratelor, care diferențiază cel mai bine posibil întreprinderile sănătoase de cale falimentare, conduce la determinarea unui indicator de clasament numit scor (notat cu Z). Acest indicator oferă o bună aproximare a riscului de faliment pentru o întreprindere dată, respectiv, care este probabilitatea de a fi o întreprindere normală sau de a fi falimentară.
Indiferent de modelul funcției discriminante care conține cinci până la 8 rate selecționate, se vor regăsi aproape în toate, rate referitoare la fondul de rulment, la îndatorare, la solvabilitate pe termen scurt, la cheltuieli financiare, la cheltuieli de personal.
În teoria economică au fost elaborate o serie de modele bazate pe metoda scorurilor, dintre care, cele mai cunoscute sunt: modelul Altman, modelul Conan și Holder, modelul Băncii Franței.
Modelul J. Conan și M. Holder se aplică întreprinderilor industriale cu un număr de salariați cuprins între 10 și 500 și, se bazează pe analiza lichiditate-exigibilitate.
Modelul are 5 variabile:
Z = 0,16R1 + 0,22R2 -0,87R3 – 0,10R4 + 0,24R5
La societatea comercială RER ECOLOGIC SERVICE BUCUREȘTI REBU SA. evaluarea riscului de faliment se face pe baza datelor din tabelul următor:
Din datele de mai sus se observă că situația S.C. RER ECOLOGIC SERVICE BUCUREȘTI REBU SA. este foarte bună. Riscul de faliment este mai mic de 4%, coeficientul având valoarea de 0,29 în anul 2001 în 2002 0,31 și de 0,31 în anul 2003.
CAPITOLUL – V –
CONCLUZII ȘI PROPUNERI CU PRIVIRE LA ACTIVITATEA S.C. Rer Ecologic Service București Rebu SA.
4.1. CONCLUZII CU PRIVIRE LA ACTIVITATEA S.C. Rer Ecologic Service București Rebu SA.
Pe baza analizei economico-financiare reflectate în capitolele precedente, efectuată la societatea S.C. Rer Ecologic Service București Rebu SA. În perioada 2001-2003 se pot distinge o serie de concluzii referitoare la activitatea firmei și, anume:
În perioada analizată 2001-2003 cifra de afaceri
a cunoscut o evoluție diferită astfel: în 2002 o creștere cu 6,72% față de 2001 iar în 2003 aceasta a înregistrat o crestere cu 15,3% față de 2002.Ponderea cea mai mare în Cifra de afaceri este deținuta de veniturile din salubrizare stradală și anume în anul 2001detineau o pondere de 50,40%, în anul 2002 de 47,27% iar în anul 2003 de 49,60%;
Producția exercițiului
a crescut în 2002 față de 2001 cu 7,49% și cu 15,84% în 2003 față de 2002. Evoluția este asemănătoare cu cea a cifrei de afceri situație susținută de profilul activității desfășurate;
Analizând valoarea nou creată „Valoarea adăugată”
se constată o scadere cu 7,38% în 2002 față de 2001,și o crestere cu 6,94% în 2003 față de 2002.Acest lucru se datorează creșterii productiei exercitiului în ambele perioade analizate.Nu același lucru se poate spune de consumurile intermediare care cresc de la o perioadă la alta.
Excedentul brut de exploatare
În toți cei trei ani analizați excedentul brut din exploatare are valori pozitive dar se constată o scadere de la an la an a acestui indicator.Astfel în 2002 față de 2001, EBE scade cu 22.225.774 mii lei, iar în anul 2003 față de 2002 acest indicator scade cu 16.182.329 mii lei.Această scădere se datorează creșterii cheltuielilor cu salariile;
Societatea a înregistrat profit de „Rezultatul net al exercițiului”
considerabil în 2002 față de 2001 (o creștere de 8,17%). În anul 2003 rezultatul net a fost deasemeni pozitiv creșterea fiind mult mai redusă față de 2002,și anume de 0,48%;
Din punct de vedere al echilibrului economico-financiar
societatea a înregistrat în 2002 o trezorerie netă în valoare de 17.915.414 mii lei, în creștere cu 9.885.794 mii lei față de 2001, iar în 2003 de 22.744.308 mii lei în crestere cu 5.128.894 mii lei față de 2002. Această crestere s-a datorat creșterii fondului de rulment 18.945.346 mii lei într-o măsură mai mare decât creșterea necesarului fondului de rulment care a crescut în anul 2002 față de 2001 cu 9.052.552 mii lei.În anul 2003 față de 2002, fondul de rulment a crescut cu 14.782.868 mii lei mai mare decât creșterea necesarului de fond de rulment și anume de 9.953.974 mii lei.
Din punct de vedere al solvabilității societății
s- înregistrat o creștere atât în 2002 cât și în 2003, creștere care este de bun augur în cazul solvabilității generale și al solvabilității globale, deoarece valorile indicatorilor se mențin în intervalul recomandat. Astfel, solvabilitatea generală este de 1,19 în 2001, de 1,44 în 2002 și de 1,40 în 2003. Solvabilitatea globală este de 1,60în 2001, de 2,52 în 2002 și de 2,14 în 2003. În ceea ce privește solvabilitatea imediată aceasta se menține în limita recomandată de 0,65, având valoarea de 1,06 în 2001, de 0,94 în 2002 și de 1,16 în 2003. Valoarea medie a acestui indicator relevă că disponibilitățile existente sunt suficiente pentru rambursarea datoriilor, iar societatea nu trebuie să facă eforturi mari pentru asigurarea disponibilităților necesare onorării obligațiilor pecuniare;
Activul firmei a crescut, ceea ce, în principiu, constituie un rezultat pozitiv, acesta marcând și dezvoltarea activității societății. Creșterea s-a datorat majorării atât a activului imobilizat cât și activului circulant.
În ceea ce privește structura activului bilanțier se constată o pondere mare a activelor circulante (73,67%)în 2001, 51,50% în 2002 și de 44,89% în 2003. În cadrul acestora creanțele au ponderea cea mai ridicată datorită creșterii creanțelor neîncasate, creștere care se explică prin faptul că societatea lucrează cu clienti de diferite categorii(atât persoane fiyice cât și persoane juridice). Totuși, ponderea creanțelor s-a diminuat în anul 2002 față de 2001acestea scazând cu 20.146.384 în 2002 față de 2001 și cu 7.593.411 în 2003 față de 2002 datorită scăderii perioadei de rambursare a acestora. Acest lucru este confirmat de analiza corelată a creanțelor cu obligațiile, analiză care a relevat o evoluție pozitivă a fluxului de disponibilități. Ponderea activelor imobilizate în activul bilanțier a crescut datorită achiziției de noi mijloace fixe, prin investiții în echipamente tehnologice și în mijloace de transport, gradul mărit al acestora arată o dotare tehnică bună subordonată obiectului de activitate al firmei.
Viteza de rotație a activelor circulante a crescut da la 3,07 rotații în 2001 la la 5,08 rotații în 2003, ceea ce arată o eficiență ridicată în utilizarea activelor circulante, o bună organizare a procesului de aprovizionare și producție. Cu toate acestea viteza de rotație a activului a scăzut de la 2,46 în 2001 la 1,92 în 2003, fapt ce relevă necesitatea reducerii cdreanțelor neîncasate prin căutarea de noi metode de a constrînge clienții de a-și achita serviciile precum și marirea gradului de satisfacere al beneficiarilor de prestație.
În ceea ce privește pasivul bilanțier al societății, se constată creșterea capitalului propriu de la 44.824.835 mii lei în anul 2001 la 146.746.492 mii lei în anul 2002 și de 146.856.877 în anul 2003, creștere determinată de creșterea fondurilor proprii cu 22.580.857 mii lei față de 2001 și cu 110.385 mii lei față de 2002 , precum și de creeterea rezervelor de la 6.166.499 la 85.507.299 mii lei în 2002 și la 82.110.596 mii lei în 2003. Capitalul străin al societății înregistrează o scădere cu 13,32% față de anul 2001 și creștere cu 26,52% față de anul 2002., ceea ce denotă o evoluție nesatisfăcătoare pe categorii de surse financiare ale întreprinderii. Creșterea datoriilor firmei poate reprezenta un semnal de alarmă cu privire la solvabilitatea acesteia, dar nu și în cazul societatii analizate deoarece capitalurile proprii cresc constant.
Totuși creșterea datoriilor firmei nu se datorează contractării de credite, ci aproximativ 75% din aceste datorii reprezintă datorii către bugetul statului, obligații.
Ratele privind structura pasivului au de asemenea o evoluție ascendentă(mai puțin rata de îndatorare globală și rata de îndatorare la termen care au o evoluție descrescatoare), dar situația nu este alarmantă. Societatea Rer Ecologic Service București Rebu SA își păstrează stabilitatea și autonomia financiară, în ciuda creșterii obligațiilor sale.
Disponibilitățile societății au crescut cu 123,12% în anul 2002 față de anul 2002 datorită creșterii vânzărilor și scăderii perioadei de recuperare a creanțelor iar în anul 2003 față de anul 2002 cu 26,95%.
Societatea înregistrează în anul 2000 o rată generală a îndatorării de 2,36 în 2001 ce depășește valoarea maximă acceptată și de 0,63 în 2002 de 0.78 în 2003 încadrindu-se în valoarea maxima acceptată. Această scadere se datorează scaderii datoriilor, în special a datoriilor către stat. Societatea nu a contractat credite pe termen scurt în anul 2001-2002, iar în anul 2003, acestea au valori foarte mici, ceea ce reflectă că societatea prezintă suficiente garanții pentru eventualele împrumuturi.
În concluzie, S.C. Rer Ecologic Service Bucurețti Rebu SA a încheiat exercițiul financiar 1 ianuarie-31 decembrie 2003 cu rezultate favorabile. Acest lucru este confirmat de analiza riscului de faliment al societății, risc mai mic de 4%, procent ce încadrează societatea în cadrul societăților cu o situație foarte bună.
4.2. MĂSURI PRIVIND ÎMBUNĂTĂȚIREA ȘI RESTRUCTURAREA ACTIVITĂȚII S.C. Rer Ecologic Service București REBU SA.
Măsurile care se pot lua în vederea îmbunătățirii și restructurătii activității societății comerciale Rer Ecologic Service Bucurestui Rebu SA. se referă la:
Creșterea vitezei de rotație a activului total prin:
Luarea în considerare a mijloacelor fixe active și inactive, productive și neproductive, în vederea valorificării acelora care nu sunt necesare activității societății și care provoacă pagube prin imobilizarea de capital, dar și prin micșorarea propriei valori inițiale, prin degradare fizică și morală;
Reducerea la minimum a stocurilor de materiale, piese de schimb și aprovizionarea la timp, ceea ce presupune:
aprovizionarea cu materiale să se facă de la sursele cele mai apropiate și cu mijloace de transport economice;
reducerea pierderilor de materiale prin îmbunătățirea condițiilor de depozitare și păstrare a acestora, modernizarea operațiilor și depozite.
Perfecționarea proceselor și procedeelor tehnologice;
Organizarea corespunzătoare a muncii;
Cresterea Cifrei de afaceri, care presupune:
Dezvoltarea activității de marketing, căutarea de noi clienți pentru serviciile prestate;
Îmbunătățirea performanțelor activitatii de prestari servicii in conformitate cu cerințele pieței;
Obținerea unei poziții concurențiale mai bune, fie prin calitatea, fie prin tarifele practicate.
În consecință, societatea comercială Rer Ecologic Service Bucuresti Rebu SA. trebuie să ia măsuri pentru valorificarea la maximum a potențialului său în ceeace privește activitatea de salubritate, precum și pentru folosirea potentialului uman la capacitate maximă la standardele corespunzătoare, lucru care presupune și existența unor rezerve care pot contribui la sporirea activitații fără investiții suplimentare.
În continuare, în activitatea de conducere trebuie să se facă estimări ale cifrei de afaceri viitoare, iar pe baza acesteia, să se estimeze și ceilalți indicatori, în scopul diminuării riscurilor și reducerii incertitudinilor care apar pe segmentul de piață pe care activează societatea comercială Rer Ecologic Service Bucuresti Rebu SA.
CAPITOLUL –VI-
UTILIZAREA SISTEMELOR INFORMATICE ÎN ANALIZA ECHILIBRULUI ECONOMICO- FINANCIAR
Creșterea continuă a volumului de date precum și necesitățile de eficientizare a activității financiar-contabile impuse de economia modernă, impun folosirea unor sisteme informatice de gestiune viabile, adaptate într-o măsură cât mai mare particularitătilor societății comerciale, dacă nu chiar create special pentru aceasta.
În condițiile unui mediu economic tot mai dinamic și a unei concurențe din ce în ce mai puternice , întreprinderile nu-și mai pot permite să ignore noile tehnologii informaționale, în special cele care conferă flexibilitate, rapiditate și acuratețe procesului decizional..Implementarea acestora, utiliyarea unor sisteme informatice integrate, care sa ofere asistență tuturor nivelurilor organizaționale, devine o condiție a succesului sau chiar a supraviețuirii în afaceri.
Sistemul informatic din cadrul societății comerciale este subordonat sistemului informațional constituind o parte componentă a acestuia.
Sistemul informațional cuprinde, într-o concepție unitară, circuitele și fluxurile informaționale, la care se adaugă metodele și tehnicile de prelucrare a informațiilor. Ansamblul informațiilor și deciziilor (caracterizate prin conținut, frecvență, calitate, volum, formă, suport), necesare desfășurării unei anumite activități sau operații și care se transmit între două posturi de lucru, formează un flux informațional.
Sistemul informatic este o componentă a sistemului informațional și anume, acea parte a acestuia care preia și rezolvă sarcinile de culegere, prelucrare, transmitere, stocare și prezentare a datelor, cu ajutorul sistemelor de calcul.
Pentru a-și îndeplini rolul în cadrul sistemului informațional, sistemul informatic cuprinde ansamblul tuturor resurselor, metodelor și tehnicilor, prin care se asigură prelucrarea automată a datelor.
Aceste resurse se grupează în următoarele categorii:
– ansamblul de echipamente (HARDWARE), care formează baza tehnică a sistemului informatic;
– sistemul de programe (SOFTWARE), care cuprinde software-ul de bază (sistemul de operare în principal) și software-ul de aplicații;
– baza informațională;
– ansamblul de resurse umane și cadrul organizatoric.
In ceea ce privește desfașurarea activității financiar-contabile în sistem informatizat în cadrul S.C.Rer Ecologic Service București Rebu SA, trebuie specificat faptul ca unitatea dispune de un program specializat de contabilitate. Programul utilizat este M.F.G.PRO și a fost achiziționat în anul 1997.Pentru contabilitatea de gestiune societatea dispune de un program executat de comportimentul IT, în SQL SERVER, iar compartimentul de marketing utilizează un program de vinzări în ACCESS.
Fig.6.1 Imagine program gestiune
Un alt soft utilizat de SC Rer Ecologic Service București REBU SA este CARISMA folosit de Compartimentul Salarizare.Acest soft a fost achizitionat deoarece programul MFG PRO, nu mai corespundea în ceeace privește modulul de salarii.
Unitatea folosește mijloacele moderne de calcul în realizarea de rapoarte si documente sintetice destinate managementului intern, precum și pentru previziune. In acest sens sunt folosite pachetul de programe oferit de MS Office, cu precădere MS- Word și MS-Excel.
Fig.6.2 Imagine foaie de lucru calcule C.P.P-previziune
Utilizarea sistemelor informatice moderne in cadrul analizei economico-financiare și implicit în cadrul analizei rentabilității firmei determină o mai mare acuratețe în efectuarea calculelor, precum și efectuarea cu ușurință si într-o manieră cât mai aproape de realitate a previziunilor asupra indicatorilor supuși analizei.
De altfel marele atu al procesatoarelor de tabele moderne cum este MS Excel îl reprezintă încorporarea de funcții capabile să execute automat previziuni și analize de senzitivitate prin schimbarea unor variabile. Astfel rezultatele prezentate în cadrul acestei lucrari, respectiv analizele factoriale, tabelele, graficele au fost realizate cu ajutorul programului MS- Excel.
Analiza echilibrului economico-financiar al societății și a rentabilității nu se rezumă însă doar la calcul și previziune, rolul cel mai important revenind interpretării. Informatica modernă prin instrumentele moderne de calcul reușește să răspundă acestor cerințe de interpretare automată a rezultatului prin sistemele expert și sistemele de asistare a deciziei.
Aceste noi tipuri de sisteme au la bază conceptul de inteligență artificială.
Inteligența artificială este o tehnologie informatică care s-a dezvoltat pe baza studiului rationamentului uman, pe întelegerea conceptului de inteligență. Inteligența artificială este produsul cercetărilor efectuate atât în domeniul științelor exacte cât și în domeniul științelor umaniste : matematicile superioare, informatica teoretică, psihologia cognitivă, lingvistica și epistemologia cunoașterii.
Inteligența artificială este un ansamblu de tehnici și metode care permit captarea cunoștiințelor umane și prelucrea lor simbolică.
Sistemele expert sunt sisteme de programe bazate pe tehnicile inteligenței artificiale, care înmagazinează cunoștiințele experților umani dintr-un domeniu bine definit, și apoi le folosesc pentru rezolvarea problemelor dificile din acest domeniu.
Sistemele expert pot fi folosite de sine stătător sau integrate în cadrul altor sisteme informatice în funcție de necesități .O clasă specială de sisteme informatice în care sistemele expert pot fi integrate ușor din punct de vedere funcțional sunt sistemele informatice pentru asistarea deciziilor (SIAD). Un SIAD este un sistem informatic ce utilizează cunoștiințele dintr-un anumit domeniu de aplictie pentru a ajuta decidentul în rezolvarea unor probleme slab structurate ( greu de algoritmizat si programat).
Principalele caracteristici ale unui SIAD sunt :
experiența, intuiția, judecățile și preferințele decidentului sunt esențiale;
interactivitatea de nivel înalt ;
căutarea soluțiilor necesită manipulări de date , căutare de informații, modelare, calcule ;
procedurile care urmează să se execute la un moment dat nu sunt cunoscute apriori, acestea depinzând de date sau de rezultatele intermediare ;
criteriile de decizie sunt numeroase , conflictuale și depind adesea de utilizatori;
datele nu sunt întotdeauna cunoscute înainte;
timpul de răspuns pentru obținerea unei soluții satisfăcătoare este limitat .
O caracteristică importantă a sistemelor expert este aceea ca acestea trebuie să fie capabile să explice raționamentele efectuate și să argumenteze soluțiile obținute, intr-o manieră asemănătoare expertului uman.
Este lesne de vizualizat aplicarea acestor sisteme în cadrul analizei rentabilității societății. Astfel ele pot prelua datele necesare pentru efectuarea analizei direct din cadrul datelor din contabilitatea financiară și contabilitatea de gestiune, cu condiția evidentă ca acestea să fie stocate într-un mediu adecvat cum ar fi spre exemplu bazele de date. Odată datele preluate sistemul poate calcula automat indicatorii, variațiile acestora și poate defalca automat variația pe influențele factorilor. Având înmagazinate în program cunoștiințele expertului, sistemul poate efectua automat comparații si expune concluzii pe baza unor parametrii prestabiliți. De asemenea, el poate efectua previziuni competente care asistă decidentul în stabilirea direcțiilor de urmat.
Astfel de sisteme pot fi dezvoltate în cadrul societăților cu un volum foarte mare de activitate, însă sunt prea costisitoare pentru societățile mici și mijlocii.
Pentru a se exemplifica modul de folosire a sistemelor informatice în activitatea de analiză economico-financiară și în cazul de față a analizei rentabilității firmei se va utiliza procesorul de tabele MS Excel.
In cadrul acestuia se va dezvolta o aplicație care își propune să preia datele introduse de utilizator sub forma contului de profit și pierdere al întreprinderii și să realizeze automat tabloul soldurilor intermediare de gestiune. Aplicația va calcula automat variația fiecarui sold pe perioada analizată. De asemenea cu ajutorul aplicației se poate realiza și ilustrarea grafică a evoluției soldurilor intermediare de gestiune, care de altfel au fost prezentate în cadrul capitolului 3 .
Aplicația va fi alcătuită din trei foi de lucru.
In prima foaie de lucru se vor introduce datele, respectiv contul de profit și pierdere al întreprinderii . Formatul contului de profit si pierdere va fi deja introdus, utilizatorul neavând acces decât la celulele unde se vor înscrie sumele corespunzătoare posturilor din contul de profit decât la celulele unde se vor înscrie sumele corespunzătoare posturilor din contul de profit pierdere
Fig.6.3 Foaia de lucru CPP
Odată ce datele au fost introduse aplicatia preia automat datele din coloanele C, D și E si calculează soldurile intermediare de gestiune in cadrul celei de-a doua foi de lucru.Calculele se fac in mod automat prin introducerea de formul specifice in cadrul celulelor din foaia de lucru TSIG. Aceste formule fie preiau datele asa cum sunt din foaia de lucru CPP fie le insumează realizând soldurile intermediare de gestiune.
Fig.6.4 Foaia de lucru TSIG
Aplicația furnizeză soluții de reprezentare grafică a datelor așa cum se poate observa în figura
Fig.6.5 Foaia de lucru TSIG-Corelatii
Pe baza datelor extrase din tabloul soldurilor intermediare de gestiune de poate calcula capacitatea de autofinanțare. Acest lucru este prezentat în figura urmatoare :
Fig.6.6 Foaia de lucru TSIG-Capaciatea de autofinațare
Tot pe baza TSIG de pot calcula anumiti indicatori , cum se poate vedea în figura următoroare :
Fig.6.7 Foaia de lucru TSIG-Indicatori pe baza TSIG
Evolutia indicatorilor ce caracterizează solvabilitatea întreprinerii se poate vedea în graficul urmator:
Fig.6.8 Foaia de lucru -Indicatori pe bază
6.1 SITUAȚII FINALE REZULTATE DIN PRELUCRAREA
AUTOMATĂ A DATELOR
Potrivit art. 23 din Legea Contabilității, persoanele juridice și fizice, care utilizează sistemele de prelucrare automată a datelor, au obligația să asigure respectarea normelor contabile, stocarea, păstrarea sub forma suporților tehnici și controlul datelor înregistrate în contabilitate. Unitățile de informatică poartă răspunderea prelucrării cu exactitate a datelor din documente, iar beneficiarii răspund de exactitatea și realitatea datelor pe care le transmit spre prelucrare.
Ciclul contabil de prelucrare a datelor are ca intrare în calculator, formula contabilă. Pe baza ei se clădește întregul sistem de stocare și prelucrare a datelor. Pe baza datelor introduse în calculator se editează obligatoriu Registrul Jurnal, care constituie evidența cronologică. Același registru servește și la verificarea și validarea datelor introduse în calculator.
Un sistem informatic primește dare cu un anumit înțeles, le prelucrează cu ajutorul echipamentelor electronice prin procedee și tehnici specifice și eliberează la ieșire informații care au un nou înțeles. Ieșirile din sistemul informatic urmează a fi analizate și utilizate pe diferite nivele ierarhice.
O categorie a ieșirilor sistemului informatic este constituită din liste sau situații de ieșire, care reflectă cerințele informaționale ale conducerii unității sau ale compartimentelor funcționale. Aceste liste/situații de ieșire obținute prin sistemul informatic existent în S.C.REBU SA. sunt structurate și utilizate în concordanță cu:
specificul activității desfășurate de societate;
destinația listelor/situațiilor de ieșire;
gradul de sintetizare a indicatorilor economico-financiari incluși în liste;
momentul generării listelor de ieșire;
referința în timp a acestora;
modul de obținere a lor.
Listele de ieșire susține un sistem de indicatori economico-financiari sintetici sau analitici grupați într-o formă care să asigure materializarea integrală a obiectivelor propuse. Acestea reflectă prin conținutul lor starea, dinamica fenomenelor și proceselor economice care fac obiectul de prelucrare a datelor din sistemul proiectat.
Listele/situațiile de ieșire pot fi destinate:
– organelor de conducere, oferind informații pentru urmărirea și controlul desfășurării de ansamblu a întregii activități. Conținutul acestora este determinat în concordanță cu prevederile actelor normative din unitate;
– altor agenți economici și organisme de stat (Ministerul Finanțelor). Acestea sunt reglementate prin acte normative, motiv pentru care structura lor este obligatorie pentru societatea emitentă. Se includ: dările de seamă contabile, bilanțul contabil, bugetul general al unității, situații referitoare la stadiul relațiilor contractuale.
Listele/situațiile de ieșire care cuprind date cu caracter sintetic servesc la conducerea de ansamblu a unității economice, deoarece cuprind indicatorii globali de urmărire și control.
Cele care cuprind date cu caracter analitic, descriu în detaliu operațiile desfășurate în unitatea economică, starea și rezultatele economico-financiare.
În cadrul S.C. REBU S.A. se elaborează liste/situații cu caracter periodic (lunar, trimestrial, semestrial, anual), care conțin date sintetice. Acestea se caracterizează prin termene fixe de elaborare și sunt destinate anumitor factori de decizie, compartimentelor funcționale sau altor sisteme informaționale.
Se elaborează și liste/situații cu caracter aleatoriu care se obțin la frecvențe nederminate și conțin date sintetice și analitice. Sunt destinate Consiliului de Administrație, precum și compartimentelor funcționale (exemplu: situația facturilor neîncasate a căror valoare este exprimată în valută liber-convertibilă).
Listele/situațiile de ieșire obținute la video terminal se folosesc în cazurile în care cadrul legislativ normativ nu prevede obligativitatea utilizării acestora ca acte justificative și nici arhivarea lor, dar servesc informărilor operative din sistemul operațional al unității.
Listele/situațiile obținute în regim off-line prin intermediul suporților magnetici sau în regim on-line prin intermediul transmisiilor în cadrul rețelei de calculatoare proprie societății comerciale, se obțin în raport de solicitările concrete și la frecvențele necesare compartimentelor funcționale.
În cadrul S.C. Rer Ecologic Service București Rebu SA, listele/situațiile de ieșire se pot obține la imprimantă și se folosesc în cazurile în care cadrul legislativ prevede utilizarea lor ca acte justificative în gestiune patrimoniului și se arhivează, după consultarea datelor pe care le conțin.
Referinte bibliografice:
Analiza economico-financiară , Autori-Gheorghe Vâlceanu, Vasile Robu, Nicolae Georgescu, Editura Economică, pag-46.
Ghid practic de analiză economico-financiară , editor-Tribuna economică, 1999, tema.17-Prof.dr.V.Robu, Prep.drd.Ana Maria Popescu pag.-203
Tribuna Economica, Analiza soldurilor intermediare ale gestiunii – V. Robu, Ana Maria Popescu.
Ghid practic de analiză economico-financiară , editor-Tribuna economica, București 1999, coordonator-Aurel Ișfanescu, pag-213-215
Standarde Internaționale de Contabilitate 2001(pg-58)
(Ministerul Finanțelor, Sistemul contabil al agenților economici, Editura Economică, 1994, pag.52)
(OMF.94/2001, Sectiunea a 3-a , Situatiile financiare anuale ale intreprinderii)
Bilantul” pag: 95-Contabilitate aprofundata ,Autor :Mihai Ristea si Gorina Graziella Dumitru
Analiza economico-financiara –Autori: A. Isfanescu, C. Stanescu , A. Baicusi . Editura Economica , Editia 1999
Gestiunea financiară a întreprinderii . Autor: Ilie Vasile (pag.104 ).
Gestiunea financiara a întreprinderii , autor- Ilie Vasile(pag.147)
Analiză economico-financiară –Autori-Aurel Ișfanescu, C.Stanescu, A. Baicuși, Editura Economică , București 1999, pag.232.
Ghid practic de analiză economico-financiară –Autor-Aurel Ișfanescu(coordonator), Editura Tribuna Economică,Tema 19, Autor-Asist.drd.Daniela Țuțui, pag.296.
Activele circulante se mai numesc și “active aciclice” și “reprezintă acea parte a patrimoniului unei întreprinderi, care are cel mai mare grad de mobilitate”, Tribuna Economica nr. 23/2002, “Analiza vitezei de rotație a activelor circulante” – Irina Daniela Cișmașu, Iulia David.
Se includ provizioanele pentru riscuri si cheltieli + conturile de regularizare si asimilate
* Note de curs-Analiză economico-financiară- Conf.univ.dr.Irina Cișmașu
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: . Analiza Echilibrului Economico Financiar (s.c. Xyz S.a.) (ID: 131521)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.